Alkanna tinctoria L.

Alcana

Familia: Boraginaceae
Denumire științifică: Alkanna tinctoria (L.) Tausch
Denumire populară: alcana, alcanet

Origine şi răspândire
Originea acestei specii este din Sudul Europei, pana in Orientul Mijlociu. Se considera ca numele
acesteia deriva din vechiul cuvant latinesc alchanna, sau din cel arabesc, al-hanna, facand
referire la capacitatea acesteia de colorare, asemanatoare hennei. Utilizarea acesteia dateaza cu
multe secole i.Hr., astfel este mentionata in lucrarile lui Dioscoride (sec. I i.Hr., De Materia
Medica), ale lui Plinius (contemporan cu Dioscoride) si ale doctorului si filozofului grec
Hippocrate (sec. IV-V), care o descria ca planta adjuvanta in tratarea ulceratiilor. Theofrastos
(sec. III-IV d. Hr.) a mentionat de asemenea proprietatile sale medicinale, dar si capacitatea sa de
a vopsi diverse tesaturi. Bazandu-se pe lucrarea de referinta a farmacologiei europene si a
Orientului mijlociu, Nicolas Culpeper (sec. XVII) astrolog si fizician englez, a statuat utilizarea
Alcanei in tratarea ulceratiilor, inflamatiilor si a a rsurilor provocate de flacara. Mai mult,
medicul englez William Salman, in anul 1710 a conceput un unguent pentru tratarea ranilor
adanci provocate prin injunghiere, impunsaturi, ce are la baza radacina de alcana si uleiul de
masline. Trecerea anilor, si evolutia medicinei au facut ca popularitatea acestei plante sa scada,
sa ramana la nivel de folclor, desi, cercetarile asupra actiunii substantei sale active, alkanetul ale
carui proprietati si directii de utilizare i se datoreaza, au demnostrat o puternica actiune
antitumorala, antibacteriana si antiinflamatorie. Aria de raspandire a acestei specii este in Franta,
Peninsula Italica, Europa Centrala si Estica, Peninsula Balcanica, Nord-Vestul Africii si
Romania. La noi in tara este intalnita ca planta spontana in zonele de pajisti din judetele Dolj,
Galati, Constanta, pe locurile nisipoase in stepe, pe grinduri, dune fluviatile sau maritime.

Proprietati alimentare

In trecut, frunzele tinere erau folosite in diferite salate, insa consumul acestora nu mai este
amintit in gastronomia actuala. Intrucat calitatea sa de colorant alimentar era recunoscuta,
radacina alcanei era utilizata in Europa pentru a colora vinurile de o calitate inferioara, facandu-
le dezirabile prin nuanta rubinie pe care le-o impregna. Totodata se utiliza si pentru a colora
diverse dulciuri, inghetata, iaurturi, serbeturi, bomboane. Florile acestora sunt folosite in diverse
preparate culinare moderne, nepreparate termic, in special datorita efectului cromatic deosebit.
Un mod inedit de prezentare il reprezinta cuburile de gheata in care regasim flori de alcana. In
bucataria indiana (Kashmir) pudra obtinuta din macinarea radacinii este adaugata in uleiul folosit
pentru pregatirea felului de mancare denumit rogan josh, ulei (ratan jot) ce va colora preparatul

1
in rosu rubin. Pentru obtinerea ratan jotului, pudra de alcana se adauga in uleiul incins, iar cand
culoarea acestuia devine rosu inchis, se strecoara si se pastreaza pentru a fi folosit la nevoie. In
prezent, in Europa alkanetul se regaseste in diferite produse, adaugat ca aditiv alimentar colorant,
sub denumirea E103.

Proprietati medicinale

Alcana a fost utilizata pentru proprietatile sale medicinsle inca din cele mai vechi timpuri.
Cercetarile din ultimii ani au confirmat calitatile sale terapeutice de care ancestorii nostri au
beneficiat. Astfel, s-a demonstrat ca radacina aceastei planata are proprietati antitumorale,
antimicrobiale, antitrombotice si de vindecare a ranilor. Testele de laborator realizate realizate pe
animale au demonstrat ca proprietatea preparatelor realizate din extractele radacinii de alcana au
fost mai eficiente in tratarea arsurilor decat betadina si fucidinul, iar in cazul ulceratiilor,
tratamentele aplicate topic pe o durata de 5-6 saptamani realizate pe oameni au avut o eficienta
de peste 80%, observandu-se vindecarea completa sau reducerea drastica a dimensiunilor
ulcerelor, crescand capacitatea de regenerare a tesuturilor. Proprietatile sale antitumorale,
utilizate in special in tratarea cancerului, au fost utilizate de catre medicina traditionala
chinezeasca inca din cele mai vechi timpuri. Cercetarille recente au evidentiat ca anumiti
compusi izolati din radacina de alcana au o activitate citotoxica indreptata catre diferite celule
canceroase precum leucemia, carcinosarcoame sau adenocarcinoame. Activitatea sa
antimicrobiana si fungistatica a fost evidentiata asupra bacteriilor Gram pozitive precum
Staphylococcus aureus, Enterococcus faecium si Baccilus subtilia, fiind aproape inactive asupra
bacteriilor Gram negative. Cercetarile privind actiunea fungistatica, au permis brevetarea unui
unguent pentru tratarea tinea pedis (‘picior de atlet’- infectie fungica a pielii interdigitale a
piciorului).
Radacinile de alcana contin o mixtura de pigmenti rosii in proportie de 5-6%, izolati din scoarta
radacinii. Acestia sunt alcatuiti in mare parte din naftazarina liposolubila, compuși desemnați ca
alcanini și esteri înrudiți. mai contine taninuri, ceruri, rasini si alcaloidul toxic pirolizidina ce
provoaca leziuni ireversibile ficatului. In radacina de alcana se regaseste un ulei essential
constituit din 27 de compusi, dintre care cei mai importanti sunt pulegonul (22.27%), 1,8-cineol
(13.03 %), α-terpinil acetat (6.87%) si izofitol (6.83%).

Alte utilizari

Alcanetul era utilizat in timpuri stravechi de catre femeile din Estul Europei in vederea inrosirii
buzelor, obrajilor si al unghiilor inlociund produsele cosmetice actuale. In prezent, proprietatile
sale de colorare se utilizeaza inca in industria cosmeticelor, al sapunurilor, in procesul de
fabricatie al lumanarilor colorate, in colorarea lemnului, al marmurei, tesaturilor naturale, printre
care lana si matasea. Poate fi utilizat ca un indicator de pH, intrucat intr-un mediu cu pH-ul 6.8
se coloreaza in rosu, in mov la un pH de 8.8 si albastru cand pH-ul are valoarea 10.

2
Din punct de vedere ornamental este o planta atragatoare, decorativa deoarece florile sale de
culoare albastru pur nuanteaza si inspira in orice mediu de cultura.

Particularitati biologice

Este o planta erbecee perena, cu o radacina pivotanta ce are dimensiuni de 4-7 cm, cu o culoare
maro inchis. Tulpina are intre 7-20 cm, slab ramificata cu peri glandulari si aglandulari. Frunzele
bazale sunt linear-lanceolate, de 1.5-3 cm x 0.2-0.4 cm. Frunzele de pe tulpina sunt mai mari, de
2.2-2.8 cm x 0.3-0.5 cm. Bracteele sunt la fel de lungi precum caliciul, lanceolate. Caliciul are 4-
8 mm in floare si 6-10 mm in fruct. Corola prezinta dimensiuni de 7.5-10 mm, glabra la exterior,
cu 5 lobi de culoare albastru-violaceu. Fructul este o achena de 4-6 mm, tuberculat, cu un cioc
puternic deflexat.
Tehnologia de cultura