Indicatori chimici ai apelor naturale

Din cuprins:
ARGUMENT PAG 1
CAP. 1 Definirea termenului de calitate a apei PAG 3
1.1. Indicatori de calitate a apei PAG 4
CAP. II Determinarea indicatorilor chimici ai apelor naturale PAG 5
2.1. Indicatori ai regimului de oxigen PAG 5
2.2. Indicatori ai capacităţii de tamponare ai apei PAG 7
2.3. Săruri dizolvate PAG 9
CAP. III Specificul calităţii diferitelor surse naturale de apa PAG 11
3.1. Apa de râu PAG 11
3.2. Apa de lac PAG 12
3.3. Apa subterană PAG 13
CAP. IV Interpretarea indicatorilor chimici ai apelor naturale PAG 14
CAP. V Standarde şi reglementări pentru calitatea apelor PAG 17
BIBLIOGRAFIE PAG 20

Extras din document:

ARGUMENT
În natură, apa este cea mai răspândită substanţă compusă şi se găseşte in toate cele trei stări de
agregare, dar mai ales în stare lichidă (în această stare acoperă mai mult de 2/3 din suprafaţa
globului)
Apele naturale sunt amestecuri de substanţe, întrucât cuprind o serie de substanţe chimice
dizolvate şi în altele în suspensiune. Cele mai importante tehnici de purificare a apei sunt:
filtrarea, distilarea şi demineralizarea.
Apa naturală conţine dizolvate cantităţi variate de diferite săruri.
Apa poate fi de mai multe categorii, cum ar fi: apă de barită (Ba(OH)2), apă de brom, apă de
clor, apă de cristalizare, apă de hidrogen sulfurat, apă de plumb, apă de var (Ca(OH)2), apă
distilată, apă dură, apă grea (D2O), apă minerală, apă oxigenată (H2O2), apă potabilă, apă
regală, apă tare, apă amoniacale.
În stare pură, apa este un lichid incolor în strat subţire, albastru-verzui în straturi mai groase,
inodor şi fără gust.
Apa potabilă, apa naturală, subterană sau de suprafaţă, bună de băut. În acest scop ea trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii principale: Să aibă o temperatură între 7 şi 12oC, să fie
incoloră, transparentă, fără miros, fără gust, să nu conţină suspensii minerale sau organice, săruri
solubile in cantitate mai mare decât un gram la litru, substanţele otrăvitoare (compuşi de cupru,
plumb, arsen etc.) şi nici microbi, care pot provoca îmbolnăvirea oamenilor sau a animalelor.
Pentru alimentare centrelor populare se utilizează ape filtrate si tratate cu substanţe sterilizate.
Apa naturală (de izvor, de ploaie etc.) nu este niciodată pură; în ea se află dizolvate diferite
substanţe.
Apa potabilă, apa lipsită de impurităţi, limpede, incoloră, fără miros, care conţine dizolvate
cantităţi mici de săruri ca: NaCl, NaHCO3. Pentru obţinerea apei potabile, apa naturală este
supusă operaţiilor de decantare şi filtrare pentru a îndepărta particule în suspensie.
Apa naturală este un sistem dispers complex, care conţine o mare varietate de impurităţi în
suspensie, dispersate coloidal sau dizolvate. În apa naturală pot fi dizolvate:
a) gaze: O2, N2, CO2, iar în regiunile industriale cantităţi variabile de
NO2, SO2, HCl etc. (agenţi poluanţi);
b) săruri minerale: săruri solubile de calciu, magneziu, potasiu, sodiu, fier,
amoniu etc.;
c) compuşi organici proveniţi din descompunerea aerobă sau anaerobă a resturilor animale şi
vegetale.
În plus mai apar:
- particule în stare coloidală: săruri hidrolizate de aluminiu, fier, silicaţi, unii compuşi organici
macromoleculari;
- particule insolubile aflate în suspensie (dispersie grosieră): nisip, argilă, resturi vegetale sau
animale.
În funcţie de destinaţia unei ape (potabilă, industrială, materie primă sau auxiliară în industria
chimică, alimentară, construcţii etc.), aceasta trebuie să îndeplinească anumite condiţii de calitate
prevăzute de standarde pentru fiecare caz în parte.
În studiul apelor se urmăreşte calitativ şi cantitativ: aspectul, culoarea, aciditatea sau
alcalinitatea, prezenţa unor săruri dizolvate şi duritatea.