Escolar Documentos
Profissional Documentos
Cultura Documentos
Publicul este interesat în ceea ce priveşte numărul de angajaţi şi colaborarea cu furnizorii locali.
De asemenea, doresc informaţii despre evoluţia în prezent şi în viitor a sferei activităţii
întreprinderii, a potenţialului ei financiar.
Managerii dacă nu sunt acţionari principali urmăresc prin situaţiile financiare să arate un rezultat
financiar confortabil pentru a fi apreciată activitatea lor pozitiv şi în acelaşi timp pentru a nu fi
distribuite dividende mari cu scopul de a păstra sursele de autofinanţare.
Riscul inerent
Riscul inerent reprezintă susceptibilitatea unui sold sau a unei categorii de tranzacţii, la
informaţii eronate material,individual sau cumulate cu alte informaţii eronate din alte solduri
sau tranzacţii, presupunând că nu au existat controale interne corespunzătoare.
Riscul de control
Riscul de control reprezintă riscul ca o eroare semnificativă, ce ar putea apărea în soldul unui
cont şi ar putea fi materială individual sau cumulată cu alte informaţii eronate din alte solduri
sau categorii de tranzacţii, să nu poată fi prevenită sau detectată şi corectată în timp util de către
sistemul contabil şi sistemul de control intern.
Riscul de control mai poate fi definit ca riscul ca erorile din situaţiile financiare să nu poată fi
detectate şi corectate de sistemul de control intern.
Riscul de nedetectare
Riscul de nedetectare reprezintă riscul ca o procedură de fond utilizată de auditor să nu detecteze
o informaţie eronată ce există în soldul unui cont sau categorie de tranzacţii care poate fi
materială, în mod individual sau cumulată cu informaţii eronate din alte solduri sau tranzactii.
Riscul de nedetectare mai poate fi definit ca fiind riscul ca un auditor să nu descopere erorile
materiale care nu au fost depistate de sistemul de control intern.
Pragul de semnificatie se determina :La începutul misiunii, in cursul misiunii, la sfârşitul misiunii.
19.Ce cuprinde sistemul de contol intern (de vorbit despre mediul de control si procedurile
de control)
Mediul de control reprezinta ansamblul preocupărilor conducerii entităţii auditate în ceea ce
priveşte organizarea sistemului de control intern şi importanţa acordata acestuia.
Acesa este influentat de urmatorii factori:
- organizarea sistemului de conducere
- stilul de conducere
- structura entitatii;organigrama si modul de stabilire a delegarilor de competente si a
responabilitatilor
- sistemul de control al conducerii inclusiv auditul intern
Procedurile de control constau in acele politici si proceduri care completeaza mediul de control
stabilit de catre conducerea entitatii pentru realizarea obiectivelor specifice.
Procedurile de control cuprind:
▬ verificarea exactităţii aritmetice a înregistrărilor;
▬ efectuarea de controale privind modificările intervenite in sistemul IT sau privind accesul la
date;
▬ controale asupra conturilor şi balanţelor de verificare;
▬ controlul şi aprobarea documentelor;
▬ compararea informatiilor din surse interne cu informaţii din surse externe;
▬ limitarea accesului direct la înregistrări;
▬ compararea şi analizarea rezultatelor cu prevederile bugetare aprobate.
Informatiile privind modificarile situatiei financiare a intreprinderii sunt utile auditorului pentru a
evalua activitatile de exploatare,finantare si investitii in perioada de raportare. Aceste informatii sunt de
asemenea importante pentru utilizator ,caruia ii ofera o baza pentru evaluarea capacitatii intreprinderii
intreprinderii de a utiliza aceste fluxuri de trezorerie. La intocmirea unei situatii s modificarilor situatiei
financiare fondurile pot fi definite in diverse moduri,cum ar fi:resurse financiare,fond de
rulment,lichiditati sau numerar.
Componentele situatiilor financiare interelationeaza ,deoarece acestea reflecta diferite aspecte ale
acelorasi tranzactii sau evenimente.Desi fiecare situatie ofera informatii diferite,este probabil ca nici una
sa nu serveasca unui singur scop sau sa ofere toate informatiile impuse de necesitatile specifice
utilizatorului.
- Permit evaluarea structurii financiare a intreprinderii in diferite perioade ale exercitiului si in mod
deosebit modificarile care se produc in nivelul lichiditatii si solvabilitatii;
- Permit evaluari cu caracter istoric ale fluxurilor de numerar la modificarile conjuncturale ale pietei
si de prognoza pe termen scurt cu privire la lichiditatea si solvabilitatea intreprinderii.
a) Opinia fără rezerve (necalificată) este exprimată în situaţia în care auditorul a obţinut o
certitudine a faptului că informaţiile semnificative cuprinse în posturile bilanţiere sunt relevante,
fiabile, comparabile şi pertinente. Deci, situaţiile financiare trebuie să fie:
- sincere, în sensul că toate operaţiunile au fost înregistrate în contabilitate şi sunt reflectate în
bilanţul contabil şi în contul de rezultate/contul de execuţie;
- în concordanţă cu prevederile legislaţiei în vigoare, cu principiile şi standardele contabile;
- reflectă imaginea fidelă a situaţiei financiare, a patrimoniului şi a rezultatelor
exerciţiului/execuţiei.
Termenii utilizaţi de către auditor pentru exprimarea opiniei fără rezerve sunt: „oferă o imagine
fidelă”, sau „prezintă în mod corect, sub toate aspectele semnificative”.
b) Opinia cu rezerve (calificată) este exprimată de auditor în următoarele situaţii:
- când auditorul nu a fost în măsură să aplice toate procedurile de audit necesare atingerii
obiectivului auditului, dar totuşi nu respinge certificarea situaţiilor financiare ale entităţii auditate
(de exemplu, imposibilitatea de a primi
confirmări de la anumiţi clienţi sau în legătura cu alte creanţe alte entităţii auditate);
- când auditorul şi-a îndeplinit obiectivul auditului, dar constată erori semnificative în
prezentarea situaţiilor financiare, erori care necesită doar emiterea unei opinii cu rezerve şi nu a
unei opinii contrare (de exemplu, mărimea necorespunzătoare a provizioanelor, nerespectarea
independenţei exerciţiului, supraevaluarea sau subevaluarea unor posturi bilanţiere etc.)
Emiterea unei opinii cu rezerve este influenţată de pragul de semnificaţie. Dacă pragul de
semnificaţie este depăşit, dar situaţiile financiare în ansamblul lor nu sunt afectate, sau dacă
eroarea semnificativă nu afectează un număr mare de posturi bilanţiere, auditorul poate emite o
opinie cu rezerve.
c) Imposibilitatea emiterii unei opinii se înregistrează atunci când auditorul nu a putut obţine
suficiente probe de audit, sau probele obţinute sunt necorespunzătoare. Această imposibilitate
poate fi cauzată de entitatea auditată (când procesul de colectare a probelor este influenţat în
mod negativ de către conducerea întreprinderii, când opinia auditorului este în dezacord cu
conducerea întreprinderii), sau de anumite evenimente incerte, care au un impact mare asupra
situaţiilor financiare (de exemplu, un litigiu cu o altă întreprindere, care dacă este pierdut aduce
pagube serioase întreprinderi în cauză, dar rezultatul litigiului nu poate fi încă prevăzut).
d) Opinia contrară (defavorabilă) este exprimată atunci când îndepărtarea situaţiilor financiare
de la exprimarea imaginii fidele a patrimoniului este prea mare. Această situaţie produce un
dezacord între auditor şi conducerea entităţii, dezacord care se datorează următoarelor cauze:
- conducerea nu pune la dispoziţia auditorului informaţiile necesare;
- conducerea refuză aplicarea principiilor şi procedeelor contabilităţii;
- conducerea nu acceptă solicitarea de confirmare din partea terţilor.