COLEGIUL AGRICOL ,,TRAIAN SĂVULESCU”

PROIECT PENTRU CERTIFICAREA

COMPETENŢELOR PROFESIONALE

Specializare: TEHNICIAN ÎN ADMINISTRAŢIE

NIVEL IV

ÎNDRUMĂTOR:
PROF.Cheţan Adriana

ABSOLVENT:
Cătană Cristina-Adriana
CLASA A XII-A

Tg. Mureş
2016-2017
 PILONII UNIUNII EUROPENE

ÎNDRUMĂTOR:
PROF. Cheţan Adriana

ABSOLVENT:
Cătană Cristina-Adriana
CLASA A XII-A

Tg. Mureş
2016-2017
 Cuprins

Argument..............................................................................................................................................
4
Cap. I - Noţiuni teoretice privind Uniunea Europeană .................................................................. 5
1.1. Prezentarea generală a Uniunii
Europene.......................................................................................5
1.2. Uniunea Europeană şi România.....................................................................................................9

Cap. II - Noţiuni teoretice privind Pilonii Uniunii Europene

2.1. Scurt istoric.................................................................................................................................10
2.2. Cele mai importante tratate......................................................................................................10
2.3. Prezentarea Piloniilor Uniunii Europene.................................................................................11
2.3.1. Primul Pilon.......................................................................................................13
2.3.2 Al doilea Pilon....................................................................................................14
2.3.3 Al treilea Pilon....................................................................................................15

Cap. III Studiu de caz

3.1. Democraţia în UE: România........................................................................................................16
Concluzii..............................................................................................................................................2
1
Bibliografie..........................................................................................................................................22

4
 Argument

Tema pe care o voi dezbate în cadrul lucrării de atestat o reprezintă “Pilonii Uniunii Europene”
şi este rezultatul curiozităţii mele şi al unei provocări.

Motivul alegerii acestei teme derivă din dorinţa de documentare în legătură cu acest subiect,
deoarece este unul extrem de important, dar şi despre tratatul privind Uniunea Europeană(TUE) care
marchează o nouă etapă în procesul de integrare europeană, deoarece permite demararea integrării
politice. Primul pilon al Uniunii Europene este format din Comunităţile Europene (CE, Euratom, iar
până in 2002 şi CECO), cel de-al doilea pilon este reprezentat de Politica Externă şi de Securitatea
Comună şi cel de-al treilea pilon constă în Cooperarea în domeniile Justiţie şi Afaceri Interne.

5
 Capitolul I - Noţiuni teoretice privind Uniunea Europeană

1.1 Prezentarea generală a Uniunii Europene

U.E. este un parteneriat economic şi politic unic în lume, care reuneşte 28 de ţări europene şi
acoperă aproape tot continentul. Uniunea Europeană a fost creată cu scopul de a se pune capăt
numărului mare de războaie sângeroase duse de ţări vecine, care au culminat cu cel de-al Doilea
Război Mondial. Începând cu anul 1950, ţările europene încep să se unească, din punct de vedere
economic şi politic, în cadrul Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, propunându-şi să
asigure o pace durabilă. Cele şase state fondatoare sunt Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg
şi Ţările de Jos.

6
 Principalele obiective ale Uniunii Europene sunt:

 promovarea progresului economic şi social (piaţa unică a fost instituită în 1993, iar moneda
unică a fost lansată în 1999);
 să afirme identitatea Uniunii Europene pe scena internaţională (prin ajutor umanitar pentru
ţările nemembre, o politică externă şi de securitate comună);
 implicare în rezolvarea crizelor internaţionale, poziţii comune în cadrul organizaţiilor
internaţionale;
 să instituie cetăţenia europeană (care nu înlocuieşte cetăţenia naţională dar o completeaza,
conferind un numar de drepturi civile şi politice cetăţenilor europeni);
 să dezvolte o zonă de libertate, securitate si justiţie (legată de funcţionarea pieţei interne şi in
particular de libera circulaţie a persoanelor);
 să existe şi să se consolideze în baza dreptului comunitar (corpul legislaţiei adoptate de către
instituţiile europene, împreună cu tratatele fondatoare);

Cinci instituţii sunt implicate în conducerea Uniunii Europene: Parlamentul European (ales de
către popoarele Statelor Membre), Consiliul Uniunii Europene (reprezentând guvernele Statelor
Membre), Comisia Europeană (executivul şi organismul cu drept de a iniţia legislaţie), Curtea de
Justiţie a Comunitarilor Europene (care asigură compatibilitatea cu dreptul comunitar), Curtea de
Conturi Europeană (responsabilă de controlul folosirii fondurilor comunitare). Aceste instituţii sunt
sprijinite de alte organisme: Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor
(organisme consultative care acordă sprijin ca poziţiile diferitelor categorii sociale şi regiuni ale
Uniunii Europene să fie luate în considerare), Ombudsmanul European (care se ocupă de plângerile
cetăţenilor cu privire la administraţia la nivel european), Banca Europeană de Investiţii (Instituţia
Financiara a UE) şi Banca Centrală Europeană (răspunzătoare de politica monetară în zona euro).

7
 UE a fost creată în perioada care a urmat celui de-al Doilea Război Mondial. În prima etapă. S-a
pus accent pe consolidarea cooperării economice: ţările implicate în schimburi comerciale devin
interdependente din punct de vedere economic şi astfel se evită riscul izbucnirii unui nou conflict. În
1958 este creată Comunitatea Economică Europeană(CEE), care, iniţial contribuie la intensificarea
cooperării economice între cele 6 ţări. Urmează crearea unei pieţe unice de mari proporţii, care
continuă să se dezvolte către valorificarea întregului său potenţial.

De la uniunea economică la cea politică

Ceea ce a început ca o uniune strict economică a devenit treptat o entitate cu activităţi în

nenumărate domenii, de la ajutor pentru dezvoltare, până la politica de mediu. Această schimbare a
fost reflectată de modificarea, în 1993, a numelui Comunităţii Economice Europene (CEE), care a
devenit Uniunea Europeană(UE).
Uniunea Europeană este întemeiată pe statul de drept. Toate acţiunile pe care de intreprinde se
bazează pe tratate, asupra cărora au convenit toate statele membre, de comun acord, în mod voluntar
şi democratic. Aceste acorduri sunt obligatorii din punct de vedere juridic şi stabilesc obiectivele UE
în domeniile sale de activitate.

8
 Economia

10 cele mai mari economii ale lumii şi UE ca entitate după PIB

Uniunea Europeană este prima putere economică mondială ce combină economiile celor 28
state membre, având un un produs intern brut (PIB) de 16 748 miliarde de dolari, în paritate
nominală[1]. Șaisprezece state membre au adoptat o monedă comună, Euro, reglementată de Banca
Centrală Europeană. Economia UE reprezintă o piață unică și UE este reprezentată ca entitate unică
în cadrul OMC(Organizatia Mondiala a Comertului).

PIB-ul pe cap de locuitor (11 iulie 2009): >30.000 € >25.000 € >20.000 € >15.000
€ >10.000 €

9
 Uniunea Europeană şi România

La 1 ianuarie 2007, România a devenit stat

membru al Uniunii Europene. Calitatea de stat
membru implică atât drepturi, cât şi obligaţii. Toate
acestea derivă din tratatele şi legislaţia
adoptate de Uniunea Europeană de la
înfiinţare până în prezent, asemenea oricărui alt stat
membru al Uniunii Europene.

Statutul României în Uniune

State care nu au impus restricţii (sau au renunţat la restricţiile) pe piaţa de muncă cetăţenilor
români şi bulgari
După semnarea Tratatului de aderare la 25 aprilie 2005, România a devenit stat în curs de aderare,
obținând statutul de observator activ la nivelul tuturor instituțiilor comunitare, fiind necesară
asigurarea prezenței reprezentaților români la nivelul instituțiilor europene și al grupurilor de lucru
ale acestora. Statutul de observator activ a permis Românei să își exprime punctul de vedere, fără
drept de vot, în procesul de luare a deciziilor la nivel comunitar, putând astfel influența aceste
decizii și promovându-și interesele naționale.

România a participat ca observator activ în următoarele instituții ale Uniunii Europene:

 Parlamentul European,
 Consiliul European,
 Consiliul Uniunii Europene,
 Comitetul Reprezentanților Permanenți – COREPER I și II,
10
  Grupurile de lucru ale Consiliului,
 Comitetele și grupurile de lucru ale Comisiei Europene,
 Comitetului Regiunilor și Consiliului Economic și Social.
 După aderare România a trecut de la statutul de observator activ la cel de membru cu
drepturi depline. România a devenit a șaptea țară din UE după numărul de locuitori. Țara
desemnează 35 de deputați pentru Parlamentul European, dar numărul acestora va scădea printr-
o reorganizare a locurilor din Parlament stipulată în Tratatul de la Nisa. Limba română a devenit
una dintre limbă oficială|limbile oficiale ale Uniunii (a șaptea după numărul de vorbitori, în
concurență strânsă cu olandeza, urmând ca oricare cetățean al UE să se poată adresa instituțiilor
în această limbă. Denumirea de „Uniune Europeană”, în limba română, a primit statut oficial.

Capitolul al II-lea - Noţiuni teoretice privind Pilonii Uniunii Europene

2.1. Scurt istoric

Aquis-ul comunitar este un compendium, un tot legislativ care se compune din tratatele,
deciziile, regulamentele, recomandările şi alte acte normative emise de instituţiile decidente ale
comunităţii. Aquis-ul comunitar conţine în esenţă doua mari componente: Tratatele (plecând de la
Tratatul de la Roma-1957) şi legislaţia comunitară(directive, regulamente, decizii, etc.).

2.2. Cele mai importante tratate sunt:

Tratatul de la Maastricht
Trataul privind Uninea Europeană a fost semnat la Maastricht pe 7 februarie 1992 după
negocierile purtate în decembrie 1991, marcând o nouă etapă în procesul de creare a unei uniuni
închise între locuitorii Europei. Bazele Uniunii Europene au fost puse prin crearea Comunităţii
Europene care a fost ulterior întregită prin noi politici şi forme de cooperare. Caracterul economic
esenţial al Comunităţii a fost păstrat în sopul realizării unei entităţii cu caractere globale. În acord cu
articolul B al tratatului.

Tratatul de la Amsterdam

11
 Tratatul de la Amsterdam care a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993 stabileşte o Europă mult
mai democratică bazată pe respectul drepturilor omului şi pe principiile democratice în ţările
membre. De asemenea s-a realizat un real progres referitor la libera circulaţie a cetăţenilor. Pregătind
lărgirea Uniunii Tratatul de la Amsterdam a adâncit procesul integraţionist prin plasarea Justiţiei şi a
Afacerilor interne sub orbita comunităţii, prin întărirea politicii privind securitatea şi politica
externă şi iniţierea unei noi politici privind forţa de muncă şi protecţia socială.

Tratatul de la Nisa
A intrat în vigoare la 1 februarie 2003, după ce a fost ratificat de fiecare stat membru, fie prin
vot în parlamentul naţional, fie prin referendum. Tratatul de la Nisa, considerat indispensabil
viitoarei extinderi, conţine prevederi pentru a asigura o bună activitate instituţională în momentul
când Uniunea va avea aproape 30 de membri, înscriindu-se, deci, în viziunea unei reforme
instituţionale ale cărei 3 axe principale sunt componenţa şi modul de funcţionare al instituţiilor
europene, procedura de decizie din cadrul Consiliului de Miniştri şi consolidarea cooperării între
instituţii.

2.3. Prezentarea Piloniilor Uniunii Europene

Într-o exprimare plastică, putem spune că UE se sprijină pe trei piloni. Primul pilon este format
din Comunităţile Europene (CE, Euratom, iar până în 2002 şi CECO), cel de-al doilea pilon este
reprezentat de Politica Externă şi de Securitatea Comună, iar cel de-al treilea pilon constă în
Cooperarea în domeniile Justiţie şi Afaceri Interne.

12
2.3.1. Primul pilon
Uniunea Europeană

Al doilea pilon
Primul pilon Al treilea pilon (interguvernamental-
(interguvernamental-
(supranațional-federație) confederație)
confederație)
Comunitățile Politica externă și de Cooperarea polițienească și judiciară în
Europene (CE) securitate comună (PESC) materie penală (JAI)
 Politica agricolă  Trafic de droguri și Trafic de arme
Politica externă:
comună  Trafic de carne vie
 Uniune  Cooperare  Terorismul
vamală și Piața internă  Menținerea păcii  Infracțiuni împotriva minorilor
 Politica în  Observatorii  Crimă organizată
domeniul electorali și Trupele
conncurenței , Subvenț  Corupție, coruptibilitate și înșelăciu
comune de intervenție
ii de stat ne
 Drepturile omului
 Politică structurală  Democrație
 Politică comercială  Asistența acordată
 Uniunea statelor terțe
Economică și
Monetară Politica de securitate:
 Cetățenia
 Politica europeană
europeană
de securitate și apărare
 Educație și Cultură
 Cercetare și Mediu  Dezarmarea

l înconjurător  Aspectele

 Rețele economice ale

transeuropene dezarmării

 Sănătate
 Sistemul european
 Protecția
de securitate
consumatorului
 Politică socială
 Politica comună de
imigrație
 Politica în
domeniul azilului

 Protecția
frontierelor
13
  
 Cel mai important şi mai solid pilon rămâne Comunitatea Europeană, ale cărei puteri au fost
extinse considerabil prin tratatele de la Maastricht, Amsterdam şi de la Nisa. Primul pilon acoperă
sectoarele, regulile şi procedurile de decizie referitoare la CEE, CECO si Euratom. Prin Tratatul de
la Amsterdam, multe din domeniile aflate sub jurisdicţia JAI au fost transferate dimensiunii
comunitare(primul pilon)
Activitatea Comunitatilor Europene – care formeaza primul pilon al UE – cuprinde, pe langa
numeroase domenii de politica economica si juridica (printre altele: colaborarea in domeniul
dezvoltarii, comert, agricultura, protectia mediului, protectia consumatorului, monetar, economie,
concurenta, vama – vezi art. 3 TCE) si crearea Pietei Interne ca spatiu fara frontiere interne, in care
este asigurata libera circulatie a bunurilor, persoanelor, serviciilor si capitalurilor (vezi art. 14 TCE).
In acest context, pentru Politia de Frontiera prezinta relevanta reglementarile privind dreptul la
libera circulatie a persoanelor in spatiul Pietei Interne, precum si competentele de reglementare in
domeniile vize, azil, imigrare si circulatia persoanelor.
Tratatul CE reglementeaza componenta, atributiile si competentele organelor UE (Consiliul de
Ministri, Comisia, Parlamentul, Curtea Europeana de Justitie etc.), precum si elaborarea si eficienta
legislatiei UE (in special a Regulamentelor, Directivelor si Deciziilor). Important este ca UE poate
asigura reglementari cu caracter obligatoriu, adica Regulamentele si Directivele care prevaleaza
asupra legilor nationale.
Exemplu: Intrarea in vigoare a Regulamentului CE 539/2001 la data de 10.04.2001 a avut ca
efect eliminarea obligativitatii vizei in cazul cetatenilor bulgari la intrarea in Germania pe la o
frontiera externa UE, pentru sederi de pana la trei luni, chiar daca legea germana nu prevedea o
asemenea exceptare.

De asemenea, Tratatul CE contine unele prevederi cu aplicabilitate nemijlocita (self executing),

cum sunt nediscriminarea conf. art. 12 TCE (vezi nr. 3.2.3) si drepturile la libera circulatie (vezi nr.
4). Prevederile cu aplicabilitate nemijlocita sunt superioare dreptului national, ceea ce inseamna ca
se va tine seama de acestea la aplicarea si interpretarea dreptului national.
Exemplu: Daca un cetatean UE doreste sa intre intr-o tara UE in scopul de a participa la o
demonstratie interzisa si i se refuza intrarea, iar unui cetatean din propria tara, care urmareste
acelasi scop, i se permite continuarea calatoriei, s-ar crea o situatie incompatibila cu interdictia de
discriminare (nediscriminarea) de la art. 12 TCE.
2.3.2. Al doilea pilon

14
 Cel de-al doilea pilon, Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC) conferă un fundament
contractual colaborării interstatale în domeniul politicii externe practicate de la începutul anilor
şaptezeci în afara CE - un fundament solid, eminamente interguvernamental, din afara tratatului CE.

În cadrul Politicii Externe ăi de Securitate Comune (PESC) – cel de-al doilea pilon al UE – sunt
stabilite în special linii directoare comune pentru politica externă şi de securitate, inclusiv pentru cea
de apărare. Acesta este cadrul în care se hotărăşte, printre altele, în privinţa misiunilor externe ale
funcţionarilor de politică europeni şi ale cadrelor militare (de ex. in Bosnia-Hertegovina si in
Kosovo). Hotărârile luate în cadrul celui de-al doilea pilon se pot referi şi la dreptul străinilor:

Exemplu: Pe baza a doua măsuri din cadrul PESC, s-a hotărât instituirea interdicţiei de
intrare/de eliberare a vizelor împotriva anumitor cetăţeni bieloruşi (Poziţia Comună din data de
09.07.1998 [98/448/PESC] Jurnalul Oficial CE nr. L 195 pag. 1 din 107.1998), precum şi împotriva
fostului preşedinte iugoslav Milosevici şi a sprijinitorilor acestuia (Pozitia Comuna din 10.12000
Jurnalul Oficial CE ibid., pag. 2). Reglementările din cadrul PESC au efectul obligaţiilor
internaţionale asumate, dar nu reprezintă baza legală nemijlocită pentru instituirea măsurii de
nepermitere a intrarii persoanei in cauză. Astfel de măsuri trebuie luate în baza dreptului national.

2.3.3. Al treilea pilon

15
 Cel de-al treilea pilon este constitui din Cooperarea, deasemenea stabilită în afara tratatului CE,
a statelor membre ale UE în domeniul Justiţie şi cel al Politicii Interne. Prin intermediul unor
instituţii comune (Consiliu, Comisie, Parlament European, Curtea de Justiţie Europeană), precum şi
al unui catalog extensiv de obiective, aceste părţi distincte ale Uniunii sunt angrenate cel puţin
parţial.

La categoria cooperarea in domeniile Justiţie şi Afaceri Interne – cel de-al treilea pilon al UE –
intră, printre altele, colaborarea poliţienească şi judiciară în materie penală (în special în cadrul
Europol), facilitarea procedurilor de extrădare a infractorilor, introducerea mandatului de arestare
european, îmbunatăţirea cooperării între Justiţie şi Poliţie, combaterea terorismului, a crimei
organizate şi a traficului cu stupefiante. În acest context, este prevazută o extindere a spectrului de
competenţe ale autorităţii Europol.

În domeniile politice ale pilonilor doi si trei se realizează o colaborare interguvernamentala.

Despre chestiunile în materie de politica externă, securitate, afaceri interne şi justiţie se discută la
reuniunile Consiliului de Ministri (de regulă, patru reuniuni pe an, eventual reuniuni suplimentare în
situaţii excepţionale) de către miniştrii de resort din domeniile Externe, Apărare, Afaceri Interne şi
Justiţie. Cu aceste ocazii sunt stabilite Poziţii Comune şi se iau hotărâri-cadru sau hotărâri, al caror
efect juridic este diferit (pentru detalii, vezi nr. 3.6). Spre deosebire de Regulamentele CE, pe care le
poate emite UE în cadrul competenţelor sale legislative (conform Tratatului CE), legislaţia elaborată
în cadrul colaborării interguvernamentale nu fundamentează drepturi sau obligaţii nemijlocit
valabile pentru cetăţean (vezi in special art. 34 alin. 2b si 2c TUE). Această legislatie produce,
periodic, numai obligaţii internaţionale pentru guvernele statelor UE, iar pentru individ pot fi
fundamentate drepturi şi obligaţii doar după ce legislaţia respectivă este preluată în dreptul naţional.

Exemplul 1: În cadrul Cooperării în domeniile Justiţie şi Afaceri Interne s-a decis asupra unei
Poziţii Comune în privinţa interpretării noţiunii de refugiat în sensul Convenţiei de la Geneva cu
privire la refugiaţi (Jurnalul Oficial CE 1996 nr. L 63 pag. 2). Respectiva Poziţie Comună nu
modifică legislaţia naţională dacă nu se procedează la o modificare a acesteia. Poziţiile Comune nu
sunt obligatorii pentru instanţele administrative.

Exemplul 2: În cadrul CJAI a fost emisă Hotărârea cu privire la unele înlesniri pentru elevi din
state terţe, cu domiciliul într-un stat UE (Jurnalul Oficial CE 1994 nr. L 327 pag. 1), care prevede
16
eliberarea de obligativitatea vizei a elevilor străini terţi, atunci când aceştia se află în excursie cu
clasa. Hotărârea nu a avut efect nemijlocit, adică nu a rezultat eliberarea de obligativitatea vizei în
cazul respectivilor elevi, ci doar apariţia obligaţiei internaţionale de a prelua aspectul acesta în
dreptul naţional. Drept urmare, Germania a modificat normele naţionale de aplicare a Legii
străinilor (art. 4 alin. 3 din normele de aplicare a Legii străinilor).

Capitolul al III-lea - Studiu de caz

3.1. Studiu de caz privind DEMOCRAŢIA în UE: România

Primul studiu pentru realizarea unei index al democraţiei în Uniunea Europeană arată că
România este codaşă la democraţie şi statul de drept, dar este în creşte la capitolul toleranţă faţă de
minorităţi.

România şi Bulgaria sunt statele cu cele mai slabe performanţe la cei mai mulţi dintre
indicatorii luaţi în considerare în primul studiu care îşi propune să realizeze un index al democraţiei
în Uniunea Europeană (UE), având în vedere dimensiuni precum democraţia procedurală şi
electorală, drepturile şi libertăţile fundamentale, toleranţa faţă de minorităţi, cetăţenia activă şi

17
satisfacţia pentru democraţie. Pe de altă parte, concluzionează raportul dat publicităţii joi, la Londra,
Grecia şi Ungaria sunt ţările UE cu cel mai mare regres în ceea ce priveşte indicatorii care măsoară
sănătatea democraţiei, potrivit Agerpres.

Studiul "Backsliders: Measuring democracy in the EU" a fost întocmit de patru cercetători din
cadrul think-thank-ului britanic Demos, iniţiativa fiind susţinută de grupul S&D din Parlamentul
European şi dorindu-se a fi un demers în cadrul apelurilor la instituirea unui mecanism european
comun de apărare a valorilor fundamentale ale UE. Practic, raportul îşi propune să stabilească o
serie de criterii clare la nivelul tuturor statelor UE prin care să poate fi cuantificate regresele sau
progresele în materie de democraţie sub toate aspectele relevante, în baza cărora Comisia Europeană
(CE) şi Agenţia pentru Drepturi Fundamentale (ADF) a Uniunii Europene, cu sediul la Viena, să
întocmească un raport anual.
Indexul Demos privind democraţia în UE se bazează pe o serie de indici furnizaţi de organizaţii
ca Banca Mondială, European Value Survey, CIRI Human Rights Database şi alte statistici
consacrate la nivel european sau naţional, analizând date din 2000, 2008 şi 2011.

În ceea ce priveşte prima dimensiune avută în vedere de autorii studiului, Democraţia

procedurală şi funcţională, România este pe locul 26 din 27 la nivelul anului 2011, după Grecia şi
înaintea Bulgariei. Totuşi, România se numără printre cele şase state care au înregistrat cele mai
mari progrese la acest capitol între 2000 şi 2011. "România a arătat îmbunătăţiri din 2000 şi până în
2008, dar de la aderarea la UE a înregistrat regrese (...) Deşi declinul este mic, este notabil, pentru că
ar fi fost de aşteptat ca ţara să continue să înregistreze progrese după ce a devenit stat membru UE",
notează autorii. Clasamentul este condus de Luxemburg, Danemarca şi Suedia, iar ţările cu cel mai
mare declin la acest criteriu sunt Grecia, Italia şi Ungaria.

România îşi păstrează locul penultim în UE şi la indicatorul "Stabilitate politică şi absenţa

violenţei", unde o devansează însă pe Grecia. La indicatorul "Stat de drept", România este tot pe
locul 26, înaintea Bulgariei şi după Italia, în timp ce la indicatorul "Controlul corupţiei" ocupă chiar
ultimul loc în UE, pe care îl păstrează şi la punctul "Prezenţă electorală" la ultimele scrutinuri din
2000 şi până în 2012, fiind devansată în ambele cazuri de Bulgaria.

La cea de a doua dimensiune din raport, Drepturi şi libertăţi fundamentale, Bulgaria a înregistrat
18
cel mai mare progres din cele 25 de state analizate. Pe ultimul loc în 2000, Bulgaria a depăşit în
2008 România, Letonia, Slovacia şi Grecia. Spania şi Ungaria au înregistrat cele mai mari declinuri
din acest punct de vedere, de pe locul 8 pe 18 şi de pe 9 pe 19, într-un clasament condus de
Danemarca, Suedia şi Luxemburg şi încheiat de Bulgaria, Letonia şi România, mai scrie Agerpres.

La primul indicator al dimensiunii, Libertate de expresie şi responsabilitate, România este din

nou pe ultimul loc, dar cea mai îngrijorătoare este căderea Greciei pe locul 24, în urma regresului
înregistrat între 2008 şi 2011. La indicatorul "Libertate religioasă", România se află tot pe ultimul
loc, aflându-se printre ţările UE cu cele mai mari regrese în domeniu alături de Spania, Italia,
Slovacia şi Letonia. "Totuşi, în cele mai recente rapoarte ale sale privind libertatea religioasă în
România, din 2011 şi 2012, Departamentul de Stat american evaluează că nu au existat informaţii
privind încălcarea drepturilor religioase, ceea ce ar putea duce la o creştere a scorului României la
acest indicator", afirmă autorii.

România stă mult mai bine la indicatorul Drepturile economice ale femeilor, unde se află pe
locul 23, înregistrând progrese constante din 2000 şi până în 2010.

Dimensiunea a treia a raportului Toleranţa faţă de minorităţi, este singura în care România a
înregistrat progrese semnificative din 2000 până în 2008, situându-se în 2008 pe locul 19 din 24,
faţă de ultimul loc în 2000. România stă chiar mai bine în ceea ce priveşte toleranţa faţă de
musulmani, clasament în care a urcat 11 locuri din 1999, în acelaşi interval de timp înregistrându-se
şi o ameliorare în toleranţa faţă de evrei, de pe locul 24 pe locul 21.

În ceea ce priveşte Toleranţa faţă de romi, România este pe locul 18 la nivelul lui 2008, după ce
în 1999 era pe locul 21. Autorii studiului remarcă la acest indicator că Italia este pe penultimul loc
din acest punct de vedere şi că Cehia a căzut de pe locul 17 pe 23, în timp ce Slovacia a urcat de pe
25 pe 22.

România a înregistrat un progres de câteva locuri şi la indicatorul Toleranţă faţă de imigranţi,

urcând de pe locul 21 în 1999, pe 18 în 2008. Situaţia este mult mai nefavorabilă când vine vorba de
toleranţa faţă de homosexuali, unde România şi-a păstrat locul 24 din 25 în 2008, ca şi în 1999,
devansând Lituania şi având înainte Bulgaria, Polonia şi Estonia, cele cinci state fiind considerate
grupul cu cel mai puternic sentiment anti-homosexual din UE. Spania şi Franţa conduc în topurile
19
toleranţei faţă de toate aceste categorii de persoane.

La dimensiunea Cetăţenie activă România a căzut de pe locul 20 în 1999 pe 23 în 2008,

devansând totuşi în clasament Bulgaria, Polonia şi Ungaria. România se află pe locul 20 la
indicatorul "Implicare civică", care evaluează proporţia apartenenţei la organizaţii politice, sindicale
sau pentru drepturile omului, fiind menţionată printre statele care au înregistrat cele mai mari
progrese, alături de Olanda, Danemarca, Irlanda, Lituania şi Estonia. Indicatorul "Voluntariat"
găseşte România pe locul 22, în timp ce criteriul referitor la participarea la proteste duce la o clasare
a României pe locul 26. Autorii raportului observă că Ungaria, România şi Bulgaria au obţinut
"scoruri îngrijorătoare" la acest indicator, dar apreciază că acestea nu sunt surprinzătoare, dat fiind
trecutul comunist al celor trei state, în care protestele erau reprimate cu violenţă sau pedepsite cu
închisoarea, informează Agerpres.

Cea de a cincea şi ultima dimensiune Capitalul politic şi social cuantifică măsura în care
cetăţenii au încredere într-un sistem democratic de guvernare şi respectiv măsura în care cetăţenii
simt că îşi controlează propriile vieţi. La această categorie, situaţia cea mai îngrijorătoare o au
Portugalia şi Bulgaria, în timp ce ţările cu cele mai semnificative progrese sunt Polonia, Slovacia şi
România. Ameliorarea semnificativă se menţine şi în ceea ce priveşte indicatorul "Satisfacţia pentru
democraţie", unde România este pe locul 18, iar clasamentul este încheiat de Letonia, Ungaria şi
Bulgaria.

Situaţia este cu totul diferită când vine vorba de intoleranţa faţă de o conducere autoritară civilă
sau militară, indicatori la care România se află pe ultimul loc în UE. "În România 72% dintre
cetăţeni credeau că un regim militar este rău în 1999, proporţia crescând la 73,8% în 2008, ceea ce
înseamnă 20 de puncte procentuale sub majoritatea celorlalte state UE", se notează în raport.
"Încrederea în sistemul democratic" este de asemenea un indicator la care România a înregistrat
regrese în 2008 faţă de 1999, deşi se situează pe locul 20 la acest criteriu. La indicatorul "Încredere
în societate" România şi Letonia au înregistrat mici progrese, în timp ce cele mai mari declinuri le-
au avut Spania şi Bulgaria, iar regrese mai mici Ungaria, Slovacia, Grecia şi Italia. România este pe
locul 25 la acest indicator, devansând Portugalia şi Slovacia.

Ultimul din cei 22 de indicatori ai raportului, cel privind "Controlul asupra propriei vieţi şi
libertatea de alegere", găseşte România în prima jumătate a clasamentului, pe locul 11, cea mai bună
20
clasare a României în acest studiu. Autorii menţionează faptul că ţările din Europa de Est au
înregistrat cele mai mari progrese la acest indicator, ceea ce înseamnă că "cetăţenii din Europa de
Est au în general un sentiment mult mai dezvoltat că îşi controlează propriile vieţi, la 20 de ani după
prăbuşirea fostei Uniuni Sovietice".

Într-un studiu de caz privind reformele din justiţia din România, studiul Demos notează că
ultimul raport din cadrul MCV recomandă o posibilă reglementare a activităţii media pentru a
răspunde eficient împotriva încălcărilor drepturilor individuale şi împotriva presiunilor şi intimidării
la care instituţiile anticorupţie au fost supuse de către acestea. În replică, observă autorii, MCV-ul a
devenit ţinta unor acuzaţii de politizare, iar eurodeputaţii români s-au contrat în Parlamentul
European, unde susţinătorii premierului Victor Ponta au afirmat că parlamentarii de centru-dreapta
folosesc mecanismul pentru a critica guvernarea socialistă. De asemenea, a devenit evidentă
tensiunea dintre recomandarea Comisiei de a reglementa activitatea media şi respectul pentru
libertatea de exprimare.

"Exemplul României ilustrează, din acest motiv, chestiunile incredibil de dificile şi complexe
implicate în evaluarea regresului democraţiei", afirmă autorii studiului.

21
 Concluzie

În concluzie, Tratatul de la Maastricht instituie Uniunea Europeană, care are la bază trei piloni:
Comunităţile Europene, Politica Externă şi de Securitate Comună şi Cooperarea Poliţienescă şi
Judiciară în materie penală.
Primul pilon este format din Comunitatea Europeană, din Comunitatea Europeană a Cărbunelui
si Oţelului (CECO) şi din Euratom şi se referă la domeniile în care statele membre îşi exercită
împreună suveranitatea prin intermediul instituţiilor comunitare. În cadrul acestui pilon se aplică
procedura supranumită metoda comunitară, şi anume Comisia Europeană face propunerea
legislativă, Consiliul şi Parlamentul European o adoptă, iar Curtea de Justiţie asigură controlul
respectării dreptului comunitar.
Cel de-al doilea pilon instaurează Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC), prevăzută
in Titlul V al tratatului privind Uniunea Europeană. Acesta înlocuieşte dispoziţiile din Actul Unic
European şi permite statelor membre să întreprindă acţiuni comune în domeniul politicii externe.
Acest pilon este supus unui proces decizional interguvernamental care recurge în primul rând la
unanimitate. Rolul Comisiei şi al Parlamentului este modest, iar jurisdicţia Curţii de Justiţie nu se
aplică acestui domeniu.
Al treilea pilon este consacrat Cooperării în domeniul Justiţiei şi Afacerilor Interne (JAI)
prevăzute în Titlul VI din Tratatul privind Uniunea Europeană. Uniunea este menită să întreprindă
acţiuni comune pentru a oferi cetăţenilor un grad ridicat de protecţie în interiorul unui spaţiu de
libertate, securitate şi justiţie. Procesul decizional este, deasemenea, interguvernamental.

22
 Bibliografie

http://europaindirect.ecosv.ro/info

http://ec.europa.eu/about/intex ro.htm

http://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea European%C4%83

http://ec.europa.eu/romania/eu romania/index ro.htm

http://ro.wikipedia.org/wiki/Integrarea rom%C3%A2niei %C3%AEnUniunea Europeana%C4%83

http://optdolari.blogspot.com/2011/02/cei-trei-piloni-ai-uniunii-europene.html

http://www.scrigroup.com/geografie/Uniunea-Europeana-cei-trei-pil83184.php

http://www.romaniatv.net/indexul-democratiei-in-ue-minoritati99814.html

Agerpress - Agentia Nationala de presa

23
24