Universitatea de Vest din Timișoara

Master:

Practica Asistenței Sociale Centrate pe Valori

Cercetare:

Analiza percepției tinerilor post-instituționalizați cu privire la

calitatea serviciilor de care au beneficiat pe durata
instituționalizării și sprijinirea în vederea pregătirii pentru viața
independentă

Lect.Univ.Dr. Theofild Lazăr Studentă: Boțoi Maria

Februarie, 2019
 1. Scopul Cercetării

Am ales acest subiect deoarece, doresc să subliniez modul în care serviciile existente în
sistemul de protecție al copilului, au reușit să satisfacă nevoile tinerilor care părăsesc acest
sistem și care vor fi nevoiți să fie pe cont propriu, să fie independenți, responsabili cu viața lor.
Pe parcursul cercetării doresc sa aflu măsura în care serviciile de protecție destinate copiilor au
satisfăcut nevoile tinerilor care părăsesc sistemul de protecție a copilului, din centre de
plasament, precum și de la asistenți maternali.
Din experiența de beneficiară a sistemului de protecție, am realizat cât de importante
sunt programele dedicate incluziunii tinerilor instituționalizați dar și acelora post-instituționalizați,
care nu au posibilitatea să se dezvolte atât personal cât și profesional în domeniile dorite.
Acestea vin în sprijinul tinerilor care părăsesc sistemul de protecție a copilului, motivându-i să
fie responsabili cu privire la viitorul lor. Astfel că este important ca acești tineri să beneficieze de
diverse cursuri individualizate, pentru formarea și dezvoltarea armonioasă.
Tinerii care sunt beneficiai ai serviciilor de protecției a copilului au o nevoie stringentă de
iubire, răbdare, stimulare a creativității, persoane care să îi susțină pe tot parcursul vieții pentru
a reuși să se adapteze în societate, să se adapteze ușor la locul de muncă, sa fie responsabili
să fie productiv în domeniul ales și să reușească să ia singuri decizii responsabile și eficiente, iar
nu în ultimul rând să aibe încredere în el.
Eșecul în rândul tinerilor post-instituționalizați, atât la nivel personal cât și prefesional
depinde în mare măsură de calitatea serviciilor de care beneficiază de persoane care să le fie
drept model, persoane care să le ofere protecție, iubire, încredere, atenție,de modul în care li se
acordă de responsabilitatea cu care sunt abordați, de îndeplinirea nevoilor de bază care
favorizează dezvoltarea armonioasă și sănătoasă a acestora, precum și de calitatea serviciilor
de consiliere, care de multe ori reușește să-i ajute pe aceștia să se descopere pe sine, să prindă
curaj în forțele propriii și să se integreze mai bine în comunitatea din care face parte, precum și
în societate.
Pentru ca aceștia să reușească să-și dezvolte deprinderile de viață independentă, ei
trebuie sprijiniți continu, prin implicarea în diferite activități activități prin care să se
responsabilizeze, astfel să fie pregătiți pentru o viață independentă.
Tinerii care sunt instituționalizați de multe ori nu au un model pozitiv de urmat, de multe
ori ei se gândesc că nimeni nu-i apreciază, nimeni nu-i iubesc, astfel ca ei se interiorizează,
având un comportament anti-social, de multe ori apărând, depresia, anxietatea în rundul
acestora care nu știu cum să-și evidențieze punctele forte, iar punctele lor slabe să le corecteze.
Tinerii care părăsesc sisitemul de protecție, nu au o perspectivă pentru o viață independentă.
 2. Motivăția alegerii temei

Am ales să abordez această temă dat fiind că am fost beneficiară atât a sistemului de
protecție de masă cât și a sistemului de protecție familială, fiind observatoare directă a
sistemului de protecție a copilului, cunoscând atât părțile bune cât și cele mai puțin favorabile
ale acestuia.
Din câte îmi amintesc am fost data de către mama mea la centru pe la varsta de 6 ani,
astfel ca am intrat in sistemul de protectie sociala, fara ca eu sa banuiesc macar o clipa acest
lucru. Aceasta rămânând singură cu 3 copii, eu fiind cea mai mare dintre ei, iar neavand o
situatie favorabila pentru a putea sa-si creasca singura proprii ei copii si neavand nici un fel de
sprijin din partea nimanui din familie, ea a renuntat la noi pentru ca intr-un final copii ei sa nu
treaca prin aceleasi suferinte prin care a trecut ea, punand binele nostru deasupra a orice. In
perioada in care am fost in sistemul de protectie de masa, mama mea a incercat sa pastreze
legatura cu noi trei fratii, vizitandu-ne cat de regulat putea. Insa pentru mine ea nu mai
reprezenta figura materna, din momentul in care am inteles ca ea nu ne mai doreste. Aceasta
despartire de familia mea, a fost privita de mine in primul rând cu surprindere, deoarece pe lângă
toate neajunsurile materiale de care nu am avut parte, eu așa simțeam că este bine, nu simțeam în
momentele acelea că se poate trăi și în alt mod, în alte condiții.
Cadrele din centru, este vorba despre două doamne, care au avut grijă de noi
copii, bineînțeles cum au putut, deoarece erau depășite cu mult numeric de numărul de copii care
exista în acel centru. Eu nu m-am simțit atașată de acele doamne, deoarece nu îmi amintesc
vreodata să mă fi întrebat cum mă simt, ce îmi place să fac, de am nevoie, sau să-mi ofere măcar
puțină afectiune. Dar nu le-am învinuit, deoarece lipsa părinților nu ți-o poate înlocui nimeni, eu
așa am gândit în acele momente. Programul zilnic din centru era un program stabilit, anume în
fiecare zi aveam mesele de dimineață, la prânz și seara la anumite ore, iar în rest făceam exclusiv
ce doreau copii mai mari, sau în cele mai fericite cazuri aveam program de ajutat în bucătărie, la
curățenie, sau la grădină, atunci eram fericită că făceam ceva folositor.
Dificultățile întâmpinate în perioada în care am fost în sistemul de protectie de
masa au fost multe, insă am să rezum, evident la câteva idei esențiale, cu care m-am confruntat
eu. În primul rând cred că a fost lipsa de afecțiune, apoi proasta educație, sau lipsa unui program
educațional zilnic, deoarece aveam nevoie de școală, pentru a ne ridica, pentru a înțelege că altfel
decât prin educație noi nu vom putea să depășim situația în care ne aflam, de copii care suferă și
care nu își văd rostul și sensul. Alimentația nici o dată nu era de ajuns. Noi copii mai mici eram
lăsați pe mâinile copiilor mai mari, iar de multe ori se întâmplau nereguli și nimeni nu le putea
afirma, deoarece nu știai cui. De multe dificultăți am avut parte până la vârsta de 9 ani, inclusiv
am repetat clasa a întâia, astfel nefiid ajutată de cineva, ci lăsată la mila Domnului pana când au
venit părinții mei de acum care m-au luat in sanul familiei lor si pe care i-am vazut ca pe o
salvare de la Dumnezeu. In prima zi in care au venit parintii mei la centru.
A doua mea familie s-a străduit din prima zi să ne înveselească, să ne atragă spre
ei, sa ne acorde atentie si iubire, am avut de acestă dată un model parental de urmat. Pot zice cu
cea mai mare sinceritate că îmi sunt niște părinți, în adevăratul sens, chiar daca nu ei mi-au dat
viață, însă ei mi-au oferit tot ceea ce până la acea vârstă nu am avut parte, este exact familia pe
care eu visam să o am. Aici am învățat multe lucruri, am avut parte de înțelegere, de atenție, de
iubire, de ceea ce are nevoie orice copil pentru a crește atât personal cât și profesional, dar mai
ales spiritual, deoarece ei sunt o familie creștină care m-au învățat de mică să am credință, să-i
mulțumesc Domnului pentru toate, să nu am remușcări pentru ceea ce s-a întâmplat, și multe alte
învățături pe care nu le pot trece cu vederea. Datorită iubirii lor si a faptului ca de aceasta data
am avut un exemplu pozitiv de urmat, am conștientizat importanța școlii și a culturii in viata.
Familia mea s-a implicat in cresterea noastra intr-un mod în care familia mea biologica nu s-a
implicat, într-un mod plăcut, cu multa iubire, dăruire și cu răbdare, astfel ajutandu-ne sa
intelegem cu adevarat situatia prin care am trecut, ajutandu-ne sa progresam si sa ne depasim
conditia.
Astfel consider ca tinerii instituționalizați dacă au cele necesare traiului, precum și
afecțiune, iubire, atenție din partea celor dragi, doar astfel ei reușesc să prindă acel curaj de
care au nevoie pentru fi independenți și persoane responsabile, hotărâte și pasionate de
domeniul în care doresc să faca studii și să devină ceea ce își doresc în viață, iar în momentul
părăsirii sistemului sa nu mai depindă de nimeni să fie responsabili cu viața lor.

3. Obiectivele cercetării

1. Identificarea punctului de vedere a tânărului care a părăsit sistemul de protecție a

copilului;
2. Identificarea gradului de integrare socială a tinerilor care au părăsit sistemul de
protecție a copilului;
 3. Identifiarea punctului de vedere a tânărului care a părăsit sistemul de protecție a
copilului asupra modului în care s-a pus accentul pe participarea activă la
procesul de luare a deciziilor pentru responsabilizarea și integrarea în societate.

4. Ipotezele cercetării

Am ales să folosesc chestionarul în vederea cercetării temei alese.

5. Descrierea eșantionului

Subiecții acestei cercetări sunt 10 tineri proveniți din sistemul de protecție

a copilului, cu vârstele cuprinse între 18-30 de ani.
Dintre aceștia 5 au fost instituționalizați cu măsură de plasament familial,
iar 5 provin din centru de plasament.

6. Instrumentul de cercetare

Chestionar

1. Câți ani ai?

1. 18-22 ani; 2. 22-26 ani; 3. 26-30 ani.

2. Care este genul?

1. Feminin; 2. Masculin

3. Unde ai crescut?
1. La un asistent maternal; 2. În centru de plasament.

4. Câte studii ai?

1. Studii medii; 2. Studii leceale; 3. Studii universitare; 4. Studii doctorale.

5. Cine te-a încurajat să continui educația?

1. Asistentul maternal; 2. Educatoarea/educatorul de la centru; 3. Eu; 4. Nimeni; 5. Alta
persoana.
6. De ce ai ales să continui școala?
1. Din dorința de a-mi depăși condiția; 2. Din respect pentru cei care au avut grija de mine; 3.
Pentru a avea un job bun. 3. Pentru a demonstra celor care nu cred in mine ca eu pot. 5. Pentru
a a ma putea integra pe piata muncii mai usor.

7. Care este părerea ta despre sistemul în care ai crescut?

1. Proastă; 2. Bună; 3. Foarte bună;

8. Ti-au fost respectate drepturile?

1. Da ; 2. Nu.

9. Ai citit măcar o dată legea Legea 272 / 2004?

1.da; 2. Nu.

10. Te-au ajutat, condițiile de viață care au existat în sistemul de ocrotire, pentru viața
independentă?
1. Da; 2. Nu.

11. Cât timp ai fost ocrotit/ă te-ai gândit la viitorul tău?

1.da; 2. Nu.

12. Ești mulțumit/ă de felul în care ai fost tratat/ă de educatorul/asistentul maternal, după caz?
1. Nu; 2. da .

13. Există cel puțin o persoană în viața ta care te-a sprijinit în momentul părăsirii sistemului din
care ai făcut parte?
1.da; 2. Nu

14. Simți că ai fost iubit/ă, apreciat/ă, respectată de persoanele care te-au avut în grijă?
1.deloc 2. Puțin 3. Destul 4 foarte mult

15. Ai rămas în relații bune cu persoanele care te-au sprijinit?

1.da 2. Nu.

16.Te-ai implicat în activități socio-educaționale?

1.Da 2. nu

17. Dacă da, consideri că ele te-au ajutat în viață?

1.deloc 2. Puțin 3. Foarte mult

18. În momentul de față ai un job stabil?

1.da 2. Nu
19. Acum ai unde locui?
1.da 2. nu.

20. Unde te vezi peste 5 ani?

1.la casa mea cu un job foarte bine platit si o familie; 2. In alta tara la lucru;
3.nu m-am gândit.

21. Ce consideri că ar trebui îmbunătățit în sistemul de protecție al copilului?

1.sa se fac mai multe cursuri de formare profesionale; 2. Sa existe cat mai variate activitati de
dezvoltare personală; 3.hrana; 4. Spatiul de locuit; 5. Comunicarea; 6. Sa existe iubire,
daruire pentru copii; 7. Sa existe rabdare cu copii, sau tinerii din care apartin acestui sistem
social. 8. Să primim banii nostri pentru a ne responsabiliza.

Îți mulțumesc pentru timpul acordat!