Simbolurile pascale la români

Articol publicat în volumul electronic TRADIȚII ȘI OBICEIURI DE PAȘTI,

Simpozion International Sibiu, aprilie 2013, coordonator Anca Bruda, autor prof. înv. Toader Ionela
Sursă online: http://csei1sibiu.ro/wp/wp-
content/uploads/2013/10/Traditii_si_obiceiuri_de_Pasti_FINAL.pdf

Sărbătoarea de Paști, sărbătoarea Învierii Domnului, este considerată de români, și

nu doar, cea mai mare sărbătoare și, mai ales, cea mai bogat încărcată de semnificație și rol
de peste an din întregul calendar creștin-ortodox. În preajma acestei sărbători, mai mult
decât oricând, oamenii se îngrijesc atât de casele, cât și de sufletele lor, dorind să-L
întâmpine în deplină curățenie pe Mântuitor atunci când vor lua “lumină”. Sărbătoarea
Învierii este sărbătoarea bucuriei, bucurie pe care o resimțim cu toții: adulți, bătrâni și
copii, deopotrivă. Semnificația acestei sărbători este resimțit și de copii prin atitudinile și
comportamentele însușite de la părinți. Bucuria este starea care trebuie să caracterizeze
toate ființele omenești în ziua Învierii, căci chiar Mântuitorul a spus după Învierea Sa
“Bucurați-vă!” (Matei 28,9). Această Sfântă Sărbătoare este plină de semnificație, fiindu-i
atribuite foarte multe simboluri. Cele mai importante simboluri pascale la români sunt:
crucea, oul roșu, mielul, pasca și lumânarea de Înviere .

Crucea
Crucea este cel mai totalizant și mai universal dintre simboluri. Ea stabilește între
centru, cerc și pătrat, alături de care este un simbol fundamental, o relație catalizatoare:
“intersecția celor două drepte ale sale coincide cu centrul pe care îl deschide astfel spre
exterior; pe de altă parte, crucea se înscrie în cerc, împărțindu-l în patru; în sfârșit din ea se
obțin pătratul și triunghiul, dacă i se unesc vârfurile prin patru drepte” (J. Chavalier, A.
Gheerbrant, Dicționar de simboluri, vol. I, p.395). Deși simbolizează crucificarea, opusul
învierii, totuși, la Sinodul de la Niceea, din anul 325, s-a hotărât drept simbol al creștinilor
însăși crucea, pentru a se pune în lumină adevărul cuvintelor cunoscutului tropar pascal
Hristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând, și celor din morminte viață
dăruindu-le.
Crucea este un simbol al tuturor sărbătorilor creștine, inclusiv al Învierii Domnului,
ea reprezentând atât mărturisirea credinței în unitatea divină a Sfintei Treimi, cât și jertfa
mântuitoare a lui Iisus Hristos, care S-a răstignit pe cruce pentru mântuirea lumii.Ca
simbol de căpătâi al creștinătății, crucea însumează într-un tot unitar patimile, moartea și
Învierea Domnului. Venerarea Sfintei Cruci este nedespărțită de lauda Învierii: „Crucii Tale
ne închinăm, Hristoase, și Sfântă Învierea Ta o lăudam și o mărim“.

Oul roșu
Oul este, ca și crucea, un simbol universal și totalizant. În aproape toate
cosmogoniile lumii el joacă rolul imaginii clișeu din care s-a născut lumea. Imaginea
arhetipală a oului a fost preluată de creștinism și înnobilată cu multiple semnificații. Pentru
creștini, oul de Paști este semnul noii creațiuni a lumii săvârșite prin jertfa lui Hristos. Coaja
lui semnifică piatra mormântului pe care Mântuitorul a spart-o și a înviat. Culoarea roșie
reprezintă sângele Mântuitorului, iar ciocnitul lor simbolizează Învierea lui Iisus. În jurul
oului pascal s-au țesut mai multe legende cu conținut religios. Una dintre ele și cea mai
cunoscută spune că în timp ce iudeii Îl chinuiau pe Iisus, Maica Domnului a adus un coș cu
ouă, rugându-i să înceteze batjocura și suferințele, dar ei mai tare Îl schingiuiau. Maica
Sfântă a pus coșul sub cruce și a plâns amarnic. Sângele din rănile Domnului s-a scurs de
pe cruce și a înroșit ouăle, iar Iisus a zis: „Faceți ouă roșii întru amintirea răstignirii”. Unul
dintre farisei și-a exprimat îndoiala față de această minune, spunând că va crede numai
dacă ouăle de pe masă se vor înroși și dacă va cânta cocoșul fiert din ciorbă. N-a sfârșit bine
vorba și ouăle s-au înroșit, iar cocoșul, bătând din aripi, i-a stropit pe toți cu ciorbă și de
aceea se spune că le-ar fi rămas evreilor pistrui pe obraji (Victor Aga, Oul de Paști, în vol.
Simbolistica biblică..., p.p.231-232). Preluate de creștinism, ouăle roși simbolizează sângele
vărsat de Fiul Domnului întru mântuirea omenirii și miracolul renașterii Sale, devenind
elementul definitoriu al Sărbătorii pascale.

Mielul
Mielul este prin excelență animalul de sacrificiu, la mai multe popoare. Ceea ce face
din el o victimă sunt chiar însușirile pe care le însumează: puritatea, inocența, simplitatea
și blândețea. Mielul Îl simbolizează pe Însuși Domnul nostru Iisus Hristos, purtător al
acelorași însușiri. În creștinism, mielul este simbolul Mântuitorului care poartă păcatele
lumii, așa cum reiese din cuvintele lui Ioan Botezătorul care, văzându-L pe Iisus a exclamat:
„Iată mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”(Ioan 1,29).Dacă ungerea ușilor cu
sânge de miel i-a scăpat pe creștini de la moartea biologică, tot astfel sângele lui Hristos i-
a eliberat pe creștini de la moartea sufletească. Pentru creștini, Sfintele Paști reprezintă o
trecere, de la moarte la viață, Hristos devenind Mielul care Se jertfește pentru mântuirea
neamului omenesc.

Pasca
Pasca este una dintre cele mai însemnate copturi, fiind caracteristică mai mult
zonelor Bucovina și Moldova, în țara noastră, în celelalte zone având formă
dreptunghiulară și numindu-se cozonac. Ea se găsește de Paști în fiecare casă creștină
pentru cinstirea Învierii, simbolizând pâinea binecuvântată de Hristos la Cina cea de Taină.
Legenda acestei frământături spune că, în timp ce predica împreună cu apostolii, Iisus a
fost găzduit de un om foarte primitor care le-a pus în traistă, la plecare, pâine pentru drum,
fără știrea lor. Întrebându-L pe Hristos când vor fi Paștile, Mântuitorul le-a spus apostolilor
că atunci când vor găsi pâine în traistă. Căutând, apostolii au găsit în traistă pâine. De
atunci fac creștinii pască. O legendă din Bucovina spune că pasca se face pentru că Iisus
Hristos, înainte de a fi prins și răstignit pe cruce, zise învățăceilor săi, că până atunci au
mâncat cu toții în decursul Paștilor copturi nedospite și nesărate, adică turte și azime și că
de acuma înainte vor mânca copturi dospite și sărate, care se vor chema paști.
 Pasca se coace de către gospodine numai o dată pe an, de Sfintele Paști. Ea are o
formă rotundă pentru că se crede că scutecele lui Hristos au fost rotunde. Forma
dreptunghiulară a cozonacului reprezintă mormântul în care a fost îngropat Domnul.

Lumânarea de Înviere
Lumânarea de Înviere este de mare însemnătate printre simbolurile pascale, întrucât
este cea prin intermediul căreia creștinii primesc “Lumina Învierii ” de la preot. Aceasta
lumânare, alături de lumina pe care o poartă, este simbolul Învierii, al biruinței vieții asupra
morții și a luminii lui Hristos asupra întunericului păcatului. Mulți credincioși păstrează
restul de lumânare rămasă nearsă după slujbă și o aprind în cursul anului, în cazul în care
au un mare necaz în casă, sau pe timp de furtună.

Sărbătoarea Învierii Domnului este pentru români, ca popor creștin, piatră de

temelie a credinței. Alături de Hristos și întru Hristos vom învia pentru o nouă viață, mai
bună, mai fără păcate. Cinstind simbolurile religioase ale Sfintelor Paști, ducând mai
departe și transmițându-le copiilor tradițiile și semnificațiile acestei mari sărbători a
creștinătății, spovedindu-ne și împărtășindu-ne cu trupul și sângele Mântuitorului și
încurajându-i și pe copii, de mici, să facă aceste lucruri, vom putea cu adevărat să rostim în
Ziua de Paști “Hristos a înviat!” și să răspundem cu inima curată „Adevărat a înviat!”.

Bibliografie:

• Pistolea, Vasile, Sărbători religioase și datini la români, Timișoara, Editura

Marineasa, 2006, p.p. 231-237;
• Țoca, Ioan, Sărbători religioase, datini și credințe populare, București,
Editura ALLFA, 2004, p.196;
• Marian, Simion, Sărbătorile la români, Studiu etnografic III, București,
Editura „Grai și suflet –cultură națională”, 2001, p.p. 9-19;
• http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/duminica-sfintei-cruci/crucea-
forme-semnificatii-69773.htm