Apendicită

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

Apendicită

Specialitate Chirurgie generală

Clasificare și resurse externe

DiseasesDB 885

MedlinePlus 000256

Patient UK Apendicită

Modifică date / text

Apendicita este un sindrom abdominal acut sau cronic determinat de inflamația septică sau
aseptică a apendicelui ileocecal. Procesul inflamator apendicular acut debutează cu congestie
și edem, și poate evolua până la gangrenă, cu perforație și peritonită localizată sau generalizată,
sau poate evolua spre cronicizare, după remiterea sub tratament conservator a puseului acut, cu
apariția de leziuni degenerative în grosimea peretelui apendicular. Apendicita cronică poate să
apară fie prin cronicizarea unei apendicite acute, fie ca atare de la început.

Cuprins

 1Simptome
 2Apendicita acută
o 2.1Teorii etiopatogenice
o 2.2Morfopatologie
 3Forme clinice
o 3.1Forme clinice dupa evoluție
o 3.2Forme clinice după sediu
o 3.3Apendicita la copii
 4Tratament
 5Referințe
 6Bibliografie
 7Legături externe

Simptome[modificare | modificare sursă]

Principalul simptom al apendicitei este durerea abdominală. Această durere poate semăna cu o
indigestie sau cu o mișcare a intestinelor ori o trecere de gaze.
Semnele și simptomele clasice de apendicită includ:

 durere abdominală; inițial aceasta este vagă, difuză sau surdă, intermitentă sau colicativă
(fiind o durere viscerală), localizată periombilical (în jurul buricului) sau în hipogastru (sub
buric), urmând ca într-un interval de 4-12 ore să devină mai intensă, continuă și să localizeze
în fosa iliacă dreaptă (prin iritarea peritoneului din jurul apendicelui apare durerea somatică).
 anorexia (inapetența) este prezentă la majoritatea pacienților și precede apariția durerii.
 grețuri însoțite de vărsături repetate; de asemenea poate fi prezentă pierderea apetitului
alimentar.
 constipație, durere de spate, o febră ușoară sau o meteorizare a abdomenului; la vârstnici, la
copii și în anumite localizări atipice (retrocecală, pelvină) poate apărea diaree.
 stare de oboseală și senzație de pierdere a energiei.

Apendicita acută[modificare | modificare sursă]

Teorii etiopatogenice[modificare | modificare sursă]

 Teoria infecțioasă
Sugerează propagarea unei inflamații de la distanță sau din vecinătatea regiunii ceco-
apendiculare, pe cale metastatică sau din aproape în aproape, la nivelul peretelui apendicular.

 Teoria mecanică
Explică procesul infecțios apendicular ca pe o consecință a stazei și infecției favorizate de
cudarea sau torsionarea apendicelui prin poziții vicioase ale apendicelui, bride congenitale sau
aderențe de origine inflamatorie. Procesul inflamator este inițiat, în aceste cazuri, la nivelul
mucoasei.

 Teoria cavității închise

Este o teorie fundamentată pe obstrucția totală sau parțială a lumenului apendicular prin corpi
străini intra-apendiculari (sâmburi de fructe, coproliți, etc.), cu formarea unei cavități închise, în
care staza conținutului apendicular favorizează dezvoltarea florei microbiene, ce capătă o
virulență deosebit de mare. În evoluție, infecția se propagă de la nivelul mucoasei în
submucoasă, cuprinde foliculii limfatici și, printr-un proces de limfangită transparietală, prinde
stratul muscular și seroasa peritoneală.

 Teoria cortico-viscerală
Interpretează inflamația acută apendiculară ca pe o leziune neurodistrofică, explicând formele
anatomo-clinice de apendicită acută ca rezultat al diferențierii indivizilor în raport cu tipul de
sistem nervos și starea sa funcțională la un moment dat. Nu exclude totuși importanța factorului
local (anatomic și infecțios) în declanșarea apendicitei acute.

 Teoria traumatică
Explică formele rare de apendicită acută ce survin după traumatisme abdominale închise.
Citează cazuri de strivire și explozie a apendicelui ca urmare a traumatismelor abdominale, care
se manifestă clinic cu simptomatologia unei apendicite acute.
Morfopatologie[modificare | modificare sursă]
Leziunile morfologice macroscopice ale apendicelui în apendicita acută depind de stadiul evolutiv
al procesului infecțios local și se clasifică în:

 Apendicita acută catarală: se caracterizează prin mărire ușoară de volum, edem și congestie
a apendicelui, cu ușoară infiltrare a mezoului apendicular.
 Apendicita flegmonoasă (cu sau fără perforație): se caracterizează prin hipertrofie și edem
ale apendicelui, cu îngroșarea seroasei și depuneri de fibrină pe suprafață. Lumenul
apendicular are conținut purulent, care, în cazul producerii perforației, se scurge prin aceasta
în cavitatea peritoneală.
 Apendicita gangrenoasă: se caracterizează prin culoare cianotică sau brună a apendicelui,
care poate fi uneori detașat de cec. Gangrena are drept cauză fie procesul distructiv
infecțios, fie tromboza arterei apendiculare.

Forme clinice[modificare | modificare sursă]

Forme clinice dupa evoluție[modificare | modificare sursă]
Foarte rar, spontan sau prin tratament medical, procesul inflamator apendicular poate trece printr-
o fază cronică. De multe ori acestea duc spre complicații.
Forme clinice după sediu[modificare | modificare sursă]
Acestea sunt de trei feluri, și anume : apendicita acută retrocecală în care durerea are sediul
central în lombal sau lomboabdominal, apendicită acută pelvină care este mai frecventa la femei
cu iradiere spre organele genitale sau coapsa și respectiv apendicita acută subhepatica care
imita tabloul clinic al colecistitei acute.
Apendicita la copii[modificare | modificare sursă]
Diagnosticul acestui tip de apendicită se face cu colica hepatică, afecțiuni genitale la femei și
altele.

Tratament