Você está na página 1de 22

INSTITUTUL LOVAAS PENTRU INTERVENŢIE TIMPURIE

ÎNDREPTAR DE INSTRUCŢIE

** Acest îndreptar este menit să suplimenteze instrucţia şi pregătirea oferită de


supraveghetorul / consultantul dvs. Acest îndreptar nu constituie un substituent al
pregătirii şi al supravegherii neîntrerupte .

Cuprins

1. Discrete Trial / Probă Distinctă

2. Principii ale Întăritorilor

3. Promptarea şi Diminuarea Prompturilor

4. Învăţarea Discriminării

5. Trialuri Extinse

6. Modelarea şi Înlănţuirea

7. Comportamente de Îndreptare

8. Evaluarea Situaţiei de Învăţare

9. Generalizare şi Menţinere

10. Greşeli Comune în Tratament

11. Termeni de Referinţă

1
1. DISCRETE TRIAL

SD--------------------->R------------------->SR

(Stimul Distinctiv) (Răspuns) (Stimul Întăritor)

Discrete Trial – O unitate de învăţare alcătuită din trei părţi care constituie o
secvenţă comportamentală specifică utilizată pentru a creşte la maxim învăţarea
.Aceasta stă la baza învăţării în programul nostru .

De ce folosim discrete trials ?

• Clarifică ceea ce vrei să îl înveţi pe copil şi îi permite copilului să ştie când


elaborează un răspuns corect / greşit.
• Ajută terapeutul să fie consecvent.
• Uşurează evaluarea progresului şi colectarea datelor.

COMPONENTELE UNUI DISCRETE TRIAL:

SD= Stimul Distinctiv – O indicaţie în mediu sau instrucţiune care semnalează că


recompensa este disponibilă în urma unui comportament ţintă .
• Include prezentarea unui obiect , a unei instrucţiuni sau a unei întrebări.
• SD trebuie să fie clar , simplu şi potrivit nivelului copilului .
• Eliminaţi “zgomotul “ în exces făcând SD-ul concis , folosiţi numai cele mai
importante cuvinte (e.g. ,” Bate din palme “ ar fi o instrucţiune mai concisă decât
“Poţi te rog să aplauzi pentru mine ? “) .
• Spuneţi întreg SD-ul fără întrerupere.
• Decideţi exact asupra cuvintelor şi folosiţi-le în mod consistent .
• Prezentaţi materialele într-un mod consistent .
• Nu repetaţi SD-ul (e.g.,”Priveşte-mă , priveşte-mă , priveşte-mă “.)fără ca
răspunsul sau non-răspunsul copilului să fie urmat de o consecinţă (i.e., încheiaţi
toate trial-urile dvs .).
• SD-urile trebuie iniţial să fie autoritare şi mai puternice decât vorbirea dvs
caracteristică , apoi să slăbească pentru a ajunge la un limbaj mai natural .

R= Răspuns- Comportamentul în care se angajează copilul .

• Există trei tipuri de răspunsuri:


1.Răspuns Corect – copilul se angajează în comportamentul dorit în 3 secunde
după prezentarea SD-ului .
2 . Răspuns Greşit – copilul se angajează într-un comportament alternant după ce
SD-ul a fost prezentat .
3 .Non-Răspuns- copilul nu răspunde în 3 secunde după prezentarea SD-ului .În
colectarea datelor , un non-răspuns se consideră răspuns greşit .

2
•Folosiţi criterii de răspuns consistente pentru a determina ce răspuns este
considerat corect (i.e., definiţi cu atenţie şi amănunţit răspunsul ).
•Asiguraţi-vă de lipsa comportamentelor străine ( e.g.,comportament auto-
stimulativ sau răspunsuri multiple ).
•Limitaţi timpul dintre SD şi răspuns la aproximativ 3 secunde .În unele situaţii o
cantitate de timp mai mare sau mai mică între SD şi R poate fi adecvată (e.g.,
imediat sau până la 5 secunde ).

SR= Stimul Întăritor – Consecinţa ce urmează răspunsul copilului care schimbă


probabilitatea cu care comportamentul va fi reprodus .Recompensele pot să fie
primare ( alimente ) sau secundare ( laude sociale ) ] vor creşte frecvenţa
comportamentului . Absenţa unei recompense ( extincţia ) , pierderea răspunsului
( i.e. , înlăturarea unui stimul plăcut ) , sau prezentarea a ceva ce copilului nu îi
place ( e.g., folosirea unui stimul nedorit) vor descreşte frecvenţa comportamentului
.

• Oferiţi o recompensă în urma unui răspuns corect.


• Folosiţi un “nu “ informal ( i.e., absenţa recompensei ) atunci când copilul
demonstrează un răspuns greşit sau non-răspuns după ce i s-a prezentat SD-ul .
• Asiguraţi existenţa unei consecinţe imediat după un răspuns .
• Recompensele cel mai frecvent utilizate includ : hrană , jucării , privilegii , laude ,
afecţiune , atenţie , gâdilat , interpretarea unui rol , mişcare fizică , şi acces la
activităţile preferate .
•Recompensele pot fi disponibile numai după un răspuns corect ( i.e., recompensele
în curs de utilizare nu sunt disponibile prin alte mijloace sau cu alte ocazii ).
• Cu toate că folosirea unor cantităţi mai mari din recompense produc efecte mai
puternice , evitaţi saturaţia prin folosirea cantităţilor mici şi prin varierea
recompenselor .
• Recompensele ar trebui să fie individualizate . Înainte de folosirea unei
recompense verificaţi eficacitatea acesteia prin utilizarea sa cu copilul .
• Diferenţiaţi recompensa dvs. de “nu “ informal folosind o intonaţie semnificativ
diferită în ambele cazuri .
• Variaţi recompensele dvs .(e.g. , gâdilat , strigăt , îmbrăţişare , “o mini
petrecere” , sau inventaţi ceva . Evitaţi folosirea aceleiaşi recompense pentru mai
multe răspunsuri corecte(i.e. , nu rostiţi laudele monoton sau repetaţi , “bine”) .
•Rezervaţi cantităţi mai mari de recompense sau recompense mai puternice pentru
răspunsuri independente sau răspunsuri de înaltă calitate şi folosiţi cantităţi mai
mici sau recompense mai slabe pentru răspunsuri promptate sau răspunsuri de
calitate mai slabă (i.e. , folosiţi recompensa diferenţială ) .

SP= Stimul Prompt – Ajutorul oferit copilului care facilitează performarea


răspunsului corect . Un prompt variază în funcţie de nivelul îndemânării copilului şi
de sarcina de îndeplinit .

SD ( prompt)------------------>R-------------------->SR

3
• Promptul trebuie să apară în acelaşi timp cu sau imediat după SD .
• Decideţi să folosiţi prompt-ul înainte de prezentarea SD-ului dvs , mai degrabă
decât să decideţi promptarea după ce copilul nu răspunde SD-ului dat şi a trecut o
vreme .
• Dacă copilul răspunde greşit de două ori la rând la un item considerat masterat , el
/ea , trebuie promptat la următorul trial (i.e., al treilea trial ) . Un trial promptat este
urmat de un trial nepromptat .
• Asiguraţi-vă că vă întoarceţi mai târziu la item-ul promptat în acelaşi sitting sau
aceeaşi sesiune .
• În cazul în care un item se află în lucru , promptaţi imediat şi scădeţi prompt-ul în
timp .
• Tipurile de prompturi includ:
- îndrumare fizică
- modelarea răspunsului
- poziţionarea itemului corect mai aproape de copil
- modelarea verbală a răspunsului pentru copil
- asigurarea unor indicaţii sau descrieri suplimentare despre răspunsul dorit (e.g. ,
“foloseşte o propoziţie întreagă “ , sau “ cel de pe dreapta “ )
- accentuarea aspectului important al unui SD ( e. g. , “ atinge nasul meu “ ) .
• Folosiţi cel mai puţin inoportun prompt posibil care asigură un răspuns corect ,
cum ar fi arătând spre item-ul corect mai degrabă decât îndrumând fizic mâna
copilului spre acesta .
• Să acordaţi atenţie pentru a scădea prompt-urile , pentru a lăsa copilul să
îndeplinească sarcina independent .Prompt-urile trebuie scăzute sistematic (i.e. ,
oferiţi prompt complet , apoi parţial iar mai apoi nu mai oferiţi prompt ).
• Evitaţi promptarea accidentală , spre exemplu să vă îndreptaţi privirea spre
obiectul corect , să atingeţi itemul corect imediat înaintea prezentării SD-ului , sau
să pronunţaţi răspunsul corect prin mişcarea buzelor .

2. PRINCIPII ALE ÎNTĂRITORILOR

Recompensa serveşte la creşterea probabilităţii reapariţiei comportamentului în


viitor.

A .Recompesele Primare vs.Secundare (Condiţionate ) :


1. Primare = lucruri care în mod natural consolidează (e.g., hrană , băuturi ).
2. Secundare = lucruri care dobândesc proprietăţi de întărire cu învăţare (e.g., bani
, laudă , note ).

B . Recompense Pozitive vs. Negative :

1 .Pozitive = adaugă ceva plăcut situaţiei (e.g. , acadea , îmbrăţişare ).


2 . Negative = îndepărtează ceva neplăcut din situaţie ( e.g., opriţi volumul dat la
maxim al muzicii , opriţi cearta ) .

C . Cum Să Identificăm Recompensele:

4
1 . Exemple tipice :
- hrană
- jucării
- privilegii
- laudă şi afecţiune
- atenţie

2 . Principiul Premack – O activitate care presupune implicare şi care se


desfăşoară mai frecvent (activitate preferată ) poate recompensa o activitate mai
puţin frecventă care presupune implicare ( e.g., urmărirea unui film preferat poate
recompensa strângerea jucăriilor ) .

3. Eşantionarea recompenselor– încercaţi o varietate de lucruri ( e.g. , să fie


tăcut , aruncaţi copilul în sus , etc ), şi determinaţi care recompense îi plac
copilului .Acest lucru ar trebui să fie repetat la un interval de timp deoarece
preferinţele se pot schimba de la o zi la alta .

D . Îndrumări pentru Folosirea Efectivă :

1. Recompensa să fie disponibilă la comportamentul dorit . Nu ar trebui să fie la


dispoziţia copilului prin nici un alt mijloc .
2. Trebuie să fie oferită imediat după comportamentul urmărit .
3. Folosiţi recompense sociale pentru a lega întârzierea dintre trial-uri sau /şi
întârzierea dintre un răspuns şi oferirea unei recompense primare .
4. Stabiliţi recompense condiţionale ( i.e., recompense secundare) prin alcătuirea
unor perechi –laudă , afecţiune cu recompense primare .
5. Cantităţi mai mari produc un efect mai puternic , totuşi copilul poate să răspundă
doar la cantităţi mari de recompense în viitor .
6. Evitaţi saţietatea :
- folosiţi o varietate de recompense .
- folosiţi cantităţi mai mici din fiecare recompensă( e.g. , o bucată mică dintr-o
stafidă sau dintr-un biscuite în loc de o stafidă întreagă sau un biscuite întreg ) .
7 . Recompensele trebuie să poată fi administrate cu uşurinţă şi să poată fi
consumate rapid .

E . Anticipaţi Nevoia de Generalizare :

1. Alternaţi de la folosirea frecventă la cea ocazională a recompenselor în cantităţi


mari sau a celor primare . Copilul trebuie , oricum , să primească întotdeauna
feedback în urma răspunsului său pentru a închide trial-urile .
2. Alternaţi recompensele artificiale cu cele naturale ( e.g. , acadeaua cu lauda ,
steluţe , abţibild ) .

5
Legi ale Comportamentului

Stimul l Stimul
Dorit l Nedorit

Recompensă Pozitivă l Pedeapsă


( stimulează comportamentul) (inhibă comportamentul ) Adăugarea
- acadea l unui
- laudă l stimul
- abţibild l
- gâdilat l

Costul Răspunsului l Recompensa Negativă Îndepărtarea


(inhibă comportamentul) (stimulează comportamentul) unui
-îndepărtarea token-ului -îndepărtarea cerinţei stimul
-părăsirea parcului -descreşterea volumului muzicii
- pierderea privilegiilor

3. PROMPTAREA ŞI DIMINUAREA ACESTEIA

Definiţii:

1. Prompt: un stimul suplimentar ce facilitează răspunsul prin asigurarea asistenţei


copilului.
2. Diminuarea : reducerea sistematică a intensităţii stimului prompt .

Tipuri de Prompt :

1. Fizic : Îndrumarea fizică a copilului spre răspunsul corect (i.e., prompt mână
peste mână) .
2. Model (Imitaţie) : Modelarea răspunsului corect .
3. Poziţie /apropiere : Aşezarea stimulului ţintă mai aproape de copil .
4. Imitaţie Verbală : Modelarea verbală a răspunsului corect .
5. Instrucţiunea Verbală : Dirijarea copilului spre răspunsul corect prin indicaţii
verbale (e.g., “acela “ , “ cel de lângă tine “) .
6. Nespecific : gesturi/ privire/ arătăm cu degetul.
7. Modularea Vocii : Accentuarea aspectului relevant din SD ( e.g., “atinge nasul
MEU “) .
8. Caracterul de ultimă oră /Paşi repezi :Folosirea paşilor repezi astfel încât să
nu existe o scurtă potenţialitate între trial-uri , fără interferenţe ( i.e. , după ce
copilul răspunde corect , repetaţi SD-ul din nou astfel încât copilul să poată folosi
răspunsul anterior corect drept prompt ) .
9. Potenţialitate: Suprapunerea SD-ului cu răspunsul copilului când înlănţuim două

6
răspunsuri sau două părţi ale unui răspuns (i.e., prezentarea părţii secunde a unui
SD în timp ce copilul completează prima parte a răspunsului ).
10. Legătura cu un răspuns învăţat anterior : folosirea unui răspuns învăţat
anterior pentru promptarea unui nou răspuns ( e.g., sarcina receptivă poate să fie
folosită pentru a prompta o sarcină expresivă- prezentarea SD-ului receptiv de “
atinge maşina “ chiar înainte de a prezenta SD-ul expresiv “ Ce este aceasta ?” ).
11. Repetiţia : Să i se ceară copilului să imite sau să repete instrucţiunea (e.g. ,
repetarea înlănţuită a Instrucţiunilor Receptive ).
12. Vizual: Folosirea unui stimul vizual drept prompt (e.g., carduri cuvinte , ilustraţii
, cuburi care să reprezinte numărul de cuvinte dintr-o propoziţie ).
13. Stimul Inclus : Utilizarea unei componente sau a unui aspect al materialului
stimul drept prompt( e.g., cuvântul “roşu” scris cu cerneală /culoare roşie ).

Folosirea Efectivă :

1. Alegeţi un stimul prompt care facilitează răspunsul .


2. Asiguraţi- vă că acest stimul prompt este diminuabil.
3. Stabiliţi o secvenţă/ierarhie a prompturilor .
4. Folosiţi prompt-ul cel mai puţin inoportun din ierarhia prompt-urilor dvs pentru a
facilita răspunsul corect .
5. Prezentaţi prompt-ul simultan sau imediat după SD .Evitaţi prezentarea prompt-
ului imediat după consecinţă .
6. Diminuaţi sistematic prompt-ul de-a lungul trial-urilor ( i.e., treceţi de la prompt
total la parţial apoi excludeţi prompt-ul ) .
7. Folosiţi întăritori diferenţiali (e.g., oferiţi recompense uşoare pentru trial-uri
promptate şi rezervaţi recompense mai puternice pntru trial-uri nepromptate).
8. Odată ce sarcina s-a masterat , oferiţi doar o cantitate mică din recompensă
pentru trial-uri promptate(e.g., spuneţi “ asta e “) .
9. Nu permiteţi greşeli repetate . Ajutaţi copilul cât este necesar pentru ca să
răspundă corect aproximativ 70-80 % din timp .
10. Feriţi-vă de promptări neintenţionate sau accidentale ( e. g. , să priviţi mărul în
timp ce prezentaţi SD-ul “ atinge mărul “) .
11. Probaţi periodic independenţa în timpul procesului de diminuare asigurându-vă
de lipsa prompt-ului în timpul unui trial şi evaluând răspunsul copilului .În cazul în
care copilul nu este în stare să răspundă corect , oferiţi o consecinţă neutră , cum ar
fi “ bine “ , şi un prompt la următorul trial .

Sfaturi Pentru a Evita Dependenţa de Prompt :

1 . Nu oferiţi cantităţi mari de recompense pentru răspunsuri promptate .


2. Evitaţi promptarea după consecinţă sau după ce a trecut o perioadă de timp fără
a primi vreun răspuns .
3. Diminuaţi sistematic prompt-urile conform ratei de succes a copilului .
4. Schimbaţi ţelurile în cazul în care nu puteţi diminua prompt-ul mai degrabă decât
să continuaţi să oferiţi acelaşi nivel de prompt .
5. Folosiţi cel mai puţin inoportun prompt posibil .
6. Evitaţi oferirea prompt-ului după ce copilul a început să dea un răspuns incorect.

7
4.ÎNVĂŢAREA DISCRIMINĂRII

Acest procedeu este folosit pentru a-l învăţa pe copil să facă discriminări între primii
doi itemi ( i.e., SD—-->R perechi) în cadrul unui program .
*Acest procedeu rezumat mai jos este pentru programe ce implică folosirea
stimulilor . Vor fi necesare modificări uşoare pentru acele programe ce nu implică
stimuli .

A . Alegeţi Ţinte care pot fi discriminate la maxim în :


1. Aparenţa fizică ( e.g., un cub şi o maşină ).
2. Sunet (e.g., “cană “ vs “dinozaur “ ) .
3. Funcţie ( e.g., o minge şi un camion versus un pantof şi o şosetă ) .
4. Pentru ţinte ce nu implică folosirea stimulilor – topografie diferită a răspunsului
(e.g., mâini vs picioare ) .

B . Mass Trial Item Ţintă #1


1. Prezentaţi în mod repetat item ţintă #1 cu prompt-uri .
2. Diminuaţi gradat şi sistematic promptarea .
3. Aşezaţi item-ul în locuri diferite pe masă între trial-uri .
4. Pentru acele programe ce implică folosirea stimulilor : Odată ce copilul răspunde
la item ţintă #1 cu o acurateţe de 80 % sau mai mult , introduceţi un obiect care să
distragă . Obiectul ar trebui să fie neutru ( i.e., să aibă o valoare mică sau nici o
valoare pentru copil . Spre exemplu , un cub sau un şerveţel ) iar numele ar trebui
să-i fie necunoscut copilului . Schimbaţi poziţia obiectelor pe masă între trial-uri .
Introduceţi între1-3 distractori .
5. Odată ce copilul răspunde corect la item ţintă #1 cu o acurateţe de 80% sau mai
mult (cu distractori) , introduceţi item ţintă #2 (Pasul C) .

C . Mass Trial Item Ţintă #2


1 . Prezentaţi în mod repetat item ţintă #2 cu prompt-uri .
2 . Diminuaţi gradat şi sistematic promptarea .
3. Aşezaţi item-ul în locuri diferite pe masă între trial-uri .
4. Pentru programele ce implică folosirea stimulilor : : Odată ce copilul răspunde la
item ţintă #2 cu o acurateţe de 80 % sau mai mult , introduceţi un obiect care să
distragă . Obiectul ar trebui să fie neutru ( i.e., să aibă o valoare mică sau nici o
valoare pentru copil . Spre exemplu , un cub sau un şerveţel ) iar numele ar trebui
să-i fie necunoscut copilului . Schimbaţi poziţia obiectelor pe masă între trial-uri .
Introduceţi între1-3 distractori .
5. Odată ce copilul răspunde corect la item ţintă #2 cu o acurateţe de 80% sau mai
mult (cu distractori) , treceţi la Pasul D .

D . Mass Trial item #2 cu prezenţa #1


1 . Prezentaţi în mod repetat item-ul#2 cu item-ul #1 prezent pe masă .
2 . Schimbaţi poziţia obiectelor pe masă între trial-uri .
3 . Continuaţi să cereţi numai item-ul ţintă #2 .Odată ce atingeţi o acurateţe de 80%

8
sau mai mult treceţi la Pasul E .

E . Mass Trial item #1 în prezenţa #2


1 . Prezentaţi în mod repetat item-ul#1 cu item-ul #2 prezent pe masă .
2 . Schimbaţi poziţia obiectelor pe masă între trial-uri .
3 . Continuaţi să cereţi numai item-ul ţintă #1 .Odată ce atingeţi o acurateţe de 80%
sau mai mult treceţi la Pasul F .

F .Trial-uri în Bloc (trecerea spre random rotation )


1 . Începeţi fie cu item ţintă #1 fie cu item ţintă #2 şi prezentaţi –l pe fiecare în bloc
de trial-uri după cum urmează .
2 .Prezentaţi un bloc de trial-uri pentru item ţintă #1 în prezenţa item ţintă #2
pentru aproximativ 6 trial-uri (asiguraţi-vă că cel puţin ultimele 2 trial-uri sunt
răspunsuri corecte independente înainte de a trece la pasul următor ).
3 .Oferiţi copilului o pauză ( i.e. , o pauză scurtă de joacă ) .
4 . Prezentaţi un bloc de trial-uri ale item-ului ţintă #2 în prezenţa item ţintă #1
pentru aproximativ 6 trial-uri .Promptaţi răspunsul corect la “trial-ul de schimbare”
(i.e., când schimbaţi de la o ţintă la alta ) .
5 . În timp, pe măsură ce copilul demonstrează consistenţă :
a. diminuaţi numărul trial-urilor per bloc .
b. diminuaţi lungimea pauzei până când conduceţi fiecare bloc în cadrul aceluiaşi
sitting .
c. diminuaţi nivelul promptării la trialul de schimbare .

G . Random Rotation / Rotaţie Aleatorie


1 . Prezentaţi la întâmplare SD-ul pentru item ţintă #1 şi item ţintă #2 ( i.e. , lipsit
de tipar ca şi cum aţi da cu banul în mod repetat ) .
2 .Schimbaţi poziţia obiectelor pe masă între trial-uri .
3. Ambii itemi sunt consideraţi masteraţi atunci când copilul răspunde corect la cel
puţin 80% din trial-uri în random rotation .

Ţinte Suplimentare :

Timpul necesar pentru a-l învăţa pe copil primele două ţinte este de obicei mai lung
decât cel necesar pentru a învăţa următoarele două ţinte .

1. La introducerea unui nou item ţintă (ţinta #3 ) începeţi prin a efectua mass trial
cu noua ţintă .Efectuaţi mass trial pentru noua ţintă mai întâi singură iar apoi cu
obiecte distractoare .
2 . Urmaţi paşii explicaţi mai sus , începând cu Pasul D , pentru ţinta #3 şi #2 .
3 . Urmaţi aceeaşi secvenţă a paşilor pentru ţinta #3 şi #1 .
4 Itemii ţintă #1 , #2 şi #3 trebuie să treacă apoi în random rotation .
5 .Continuaţi să introduceţi noi itemi folosind acelaşi procedeu de Învăţare a
Discriminării .
6 . După ce copilul a masterat aproximativ 10 itemi , încercaţi random rotation după
ce s-a masterat Pasul B cu acel item .Folosiţi procedeul de Învăţare a Discriminării
numai în măsura în care este necesar pentru ţinte viitoare .

9
Trial-uri Extinse

Această procedură este folosită pentru a promova reţinerea informaţiei în timp prin
creşterea sistematică a lungimii timpului pentru care copilul trebuie să reţină
informaţia . Utilizaţi această procedură în cazul în care copilul nu este capabil să
treacă de trial-urile în bloc sau prezintă dificultăţi în învăţarea discriminării între
itemi . Această procedură poate de asemenea să fie folosită dacă copilul are
probleme în reţinerea itemilor nou achiziţionaţi de-a lungul sesiunilor sau zilelor
când sunt prezentaţi în random rotation .

1. Odată ce copilul răspunde corect la item-ul ţintă cu o acurateţe de 80% sau mai
mult în mass trial , începeţi creşterea timpului dintre prezentarea item-ului ţintă .
Faceţi acest lucru prin prezentarea unui item/ sarcină distractoare .Distractorii
trebuie să fie itemi masteraţi .Ei pot să fie luaţi fie din acelaşi program fie dintr-un
program diferit .Spre exemplu , pot fi folosiţi iniţial distractori mai puţin complecşi
decât item-ul ţintă sau chiar recompense ce necesită timp .
2. Atunci când folosiţi trial-uri extinse , item-ul ţintă este prezentat drept prim SD ,
apoi este prezentat un SD distractor iar apoi Sd-ul ţintă este prezentat din nou
.Alternaţi între item ţintă #1 şi un item distractor până când răspunsul la item-ul
ţintă este 80% sau mai mare .Item-ul distractor poate fi variat .
3. În cazul în care copilul oferă răspuns corect la SD –ul ţintă cu un distractor ,
creşteţi la doi distractori .După cei doi distractori , Sd-ul ţintă este prezentat din
nou .Dacă copilul oferă răspuns corect cel puţin în 80% din cazurile item-ului ţintă ,
atunci creşteţi la trei distractori .Gradat şi sistematic continuaţi să creşteţi numărul
distractorilor , folosind până la 6-7 distractori în cursul prezentării item-ului ţintă .
4. Introduceţi distractori numai în cazul în care copilul răspunde corect la item-ul
ţintă . Dacă copilul răspunde greşit la item-ul ţintă , faceţi un pas înapoi (i.e., nu
creşteţi numărul distractorilor ). Copilul trebuie în mod consistent să ofere răspuns
corect la item-ul ţintă înaintea creşterii numărului distractorilor .
5. Dacă copilul răspunde greşit la item-ul ţintă , consecinţa răspunsului greşit să fie
un “nu “ informal iar apoi întoarceţi-vă la item-ul ţintă . Folosiţi mass trial-uri pentru
a exersa item-ul ţintă dacă e necesar .
6. Dacă copilul răspunde greşit la item-ul distractor , nu vă întoarceţi la acest item
( i.e., nu urmaţi procedura două greşite –un prompt ) .
Puteţi exersa acest item într-un sitting mai târziu dacă copilul prezintă dificultăţi în
continuare . Atenţie trebuie să rămână pe extinderea timpului prezentat între trial-
uri pentru item-ul ţintă în timpul procedurii trial-urilor extinse. Concentrarea atenţiei
asupra răspunsurilor greşite la trial-uri distractoare va întrerupe acest ţel .
7 . Munciţi la extindere pe parcursul zilei , utilizând intervale de timp mai degrabă
decât numărul trial-urilor de intervenţie .

Iată un exemplu abreviat al felului în care se poate desfăşura un trial extins de-a
lungul mai multor sitting-uri :

10
Item ţintă : “ Bate din palme “
Distractori (sarcini masterate ) : “Sari “, “ Fă cu mâna “ , “Arată cu degetul “ , “Bate
din picioare “ , “ Ridică-te “

“ Bate din palme “


“ Fă cu mâna “
“ Bate din palme “
“Sari “
“ Bate din palme “
“Bate din picioare “
“ Bate din palme “
“Sari “
“Arată cu degetul “
“ Bate din palme “
“ Fă cu mâna “
“Arată cu degetul “
“ Bate din palme “
“Bate din picioare “
“ Ridică-te “
“Arată cu degetul “
“ Bate din palme “
“ Ridică-te “
“Bate din picioare “
“ Fă cu mâna “
“ Bate din palme “
“Sari “
“ Ridică-te “
“ Fă cu mâna “
“Bate din picioare “
“ Bate din palme “
“ Fă cu mâna “
“Arată cu degetul “
“Bate din picioare “
“ Ridică-te “
“Sari “
“ Bate din palme “

6. MODELAREA ŞI ÎNLĂNŢUIREA

Modelarea :

Definiţie :O procedură în care este întărit prin aproximări succesive un


comportament ţintă. Este folosită pentru a învăţa comportamente care nu sunt în
repertoriul copilului sau care sunt greu de promptat .

Paşi:
1 . Stabiliţi comportamentul ţintă .

11
2. Identificaţi un comportament din repertoriul copilului care este aproximativ cu
comportamentul ţintă .
3 . Recompensaţi copilul pentru această aproximare , promptând dacă este nevoie .
4.Odată ce copilul se angajează consitent în această aproximare , măriţi criteriul de
răspuns la un comportament care este mai apropiat de comportamentul ţintă
.Recompensaţi numai această aproximare apropiată .
5 .Continuaţi să recompensaţi fiecare aproximare şi să ridicaţi criteriul dvs . până
când veţi obţine comportamentul ţintă .

Avantaje :

1. Permite recompensarea imediată .


2. Conduce copilul spre răspuns corect .
3. Reduce frustrarea copilului .

Dezavantaje :

1 . Poate necesita timp .

Înlănţuirea:

Definiţie : Crearea unui comportament complex prin combinarea


comportamentelor simple masterate într-o secvenţă de comportamente
numită lanţ .

Paşi :

1 . Stabiliţi comportamentul ţintă .


2 . Efectuaţi o analiză a sarcinii .Împărţiţi comportamentul ţintă în paşi distincţi
mici . Determinaţi care dintre aceşti paşi sunt deja dobândiţi de copil şi care au
nevoie să fie învăţaţi .
3 . Stabiliţi SD-ul şi controlul SR pentru fiecare pas în parte .
4 . Legaţi paşii rând pe rând unul de altul într-o secvenţă înainte sau înapoi .
5 . Diminuaţi SD-urile individuale şi SR –ul până la existenţa unui singur SD la
începutul lanţului iar recompensa apare numai la finalul înlănţuirii .

Tipuri :

1. Înlănţuirea înainte – începeţi cu primul pas din lanţul comportamentelor şi


adăugaţi fiecare pas într-o secvenţă ce înaintează până la ultimul pas .(e.g., începeţi
prin a-l învăţa pe copil să-şi pună pantalonii peste picioare şi să sfârşească prin a-l
învăţa să îi tragă până în talie .
2. Înlănţuirea înapoi – începeţi cu ultimul pas din lanţul comportamentelor şi
adăugaţi fiecare pas într-o secvenţă înapoi , până se ajunge la primul pas (e.g.,
începeţi prin a-l învăţa pe copil să-şi tragă panatalonii până la talie şi încheiaţi prin
a-l învăţa să şi-i pună peste picioare ) .

Notă :

12
În timpul înlănţuirii puteţi prompta copilul de-a lungul întregii secvenţe a paşilor şi să
diminuaţi prompt-urile într-o manieră de avansare sau de înapoiere .Puteţi de
asemenea să adăugaţi fiecare pas pe măsură ce se masterează cel anterior , oferind
un prompt dacă este necesar pentru includerea pasului adăugat în răspunsul
copilului .
7. COMPORTAMENTE DE ÎNDREPTARE

Regulă generală : Utilizaţi cea mai puţin inoportună şi cea mai naturală tehnică care
este efectivă .Este esenţial să fie învăţat copilul comportamente alternative
specifice în legătură cu orice procedură de reducere. Este important ca înainte de a
implementa o procedură , să se aplice o analiză comportamentală funcţională
pentru a evalua ce antecedente şi ce consecinţe menţin comportamentul .Această
analiză funcţională va îndruma selecţia procedurii potrivite .

Tehnici pentru Comportamente de Îndreptare :

Extincţia –

Definiţie : Îndepărtarea tuturor recompenselor unui comportament


recompensat anterior .

• Adesea folosit în agresivitate , comportamente care cer atenţie , toane şi proteste


verbale .
• Nu se acordă atenţie comportamentului şi nici nu se reduc cerinţele ca rezultat al
comportamentului . Nu spuneţi “nu “ drept răspuns la comportament . Continuaţi cu
prezentarea instrucţiunilor fără să schimbaţi inflexiunea vocii dvs .Promptaţi copilul ,
dacă este necesar , pentru a răspunde la instrucţiunea dvs. şi oferiţi o consecinţă a
răspunsului sau la lipsa acestuia în urma SD-ului . Evitaţi schimbările evidente în
limbajul corpului (e.g., expresia feţei ) , adesea copiii sunt capabili să sesizeze chiar
şi cea mai simplă schimbare.
• Părinţii/ ajutoarele pot fi obligate să blocheze răspunsul ( e.g., prevenirea copilului
să realizeze contactul în cazul încercării de agresare ) pentru a preveni copilul în a
se angaja în comportament în timp ce acesta este trecut în reducere .
• Pentru a păstra consecvenţa , este necesar să evităm încercările accidentale de a
mângâia sau linişti copilul când acesta plânge , care este răspunsul natural la acel
comportament .
• Nu este efectiv pentru comportamente recompensate intrinsec cum ar fi
comportamentele auto-stimulatoare .

Recompensarea Diferenţială a Altui Comportament(RDO)-

Definiţie : Recompensarea comportamentului dorit “B” în timp ce trecem


comportamentul nedorit “A” în extincţie .

•Adesea folosit pentru învăţarea comportamentelor alternative adecvate .


• Exemple :
- Copilul îşi apucă mama de mână , ţipă şi are un acces de furie când doreşte ceva .
Nu se acordă vreo atenţie acestui comportament iar copilul este învăţat şi

13
recompensat să ceară lucruri .
- Recompensaţi aruncarea mingii prin coşul de baschet fără încercarea de a arunca
şi alte obiecte .
- Copilului îi place să se legene şă să-şi privească mâinile . Învăţaţi şi recompensaţi
un comportament incompatibil cum ar fi înşiratul mărgelelor .
• Vă rog notaţi : Următoarele proceduri(marcate cu **) ar trebui să fie introduse
după cum se specifică şi supravegheate de o persoană pregătită în tehnici
comportamentale

Re-Corectarea-*

Definiţie : Restabilirea mediului plus restituirea condiţionată de


comportament . Poate include exersarea unei abilităţi legate de aceasta
(e.g., dacă un copil îşi scapă intenţionat bolul cu cereale pe jos , să fie pus să îl
strângă şi apoi să cureţe podeaua ).
• Reguli :
1. Trebuie să se refere la comportamentul problemă .
2. Trebuie să fie imediat .
3. Trebuie să fie lipsit de orice recompensă .
4. Trebuie să restabilească mediul la starea sa iniţială plus restituirea .
5. Trebuie să dureze .
6. Trebuie să înveţe un comportament adecvat .

Pauza Recompensei Pozitive - *

Definiţie : Înlăturarea tuturor stimulilor recompensă pentru o vreme


condiţionată de comportament . Notaţi că aceasta diferă de extincţie prin faptul
că în timpul extincţiei , numai recompensa comportamentului ţintă este refuzată .

• Se desfăşoară de obicei într-un loc specific , cum ar fi scaunul “de pauză “ , într-un
mediu neinteresant .
• Pentru ca Pauza să fie eficientă copilul are nevoie să simtă nedorită îndepărtarea
de oameni sau de mediu .
• Ca regulă generală , durata pauzei ar trebui să fie aproximativ 1 minut pentru
fiecare an al vârstei copilului .
• Toate Pauzele trebuie să aibă loc în locuri bine luminate , deschise şi
supravegheate.
• Dacă copilul plânge sau protestează , nu trebuie scuzat de Pauză până la trecerea
unei perioade specificate în care se comportă adecvat (e.g., 30 secunde ) . Nu
scuzaţi copilul în momentul în care se opreşte din plâns sau din protest .
• Nu recompensaţi copilul atunci când părăseşte situaţia de pauză . Copilul trebuie
să fie scuzat într-o manieră lipsită de importanţă .
• Limitări :
1. Nu este eficientă dacă permite copilului să părăsescă situaţia pe care încerca să o
evite .
2. Nu este eficientă în cazul în care copilul poate să se angajeze într-un
comportament auto-stimulator în timpul Pauzei .
3. Nu este efectivă decât în cazul în care copilul are un bun repertoriu de

14
comportamente alternative pentru care va fi privat de recompensă .

Cost Răspuns - *

Definiţie : Îndepărtarea unui stimul plăcut/dorit (e.g., pierderea privilegiului


) condiţionat de comportament .

• Se implementează frecvent legat de un sistem de economie a token-ilor şi implică


îndepărtarea unui token .
• Poate de asemenea să fie îndepărtarea unui privilegiu ( e.g. , timpul la TV sau
computer ) .
• Poate însemna suplimentar îndepărtarea imediată a unei jucării / a unui joc
dorit(e ), sau îndepărtarea dintr-un mediu dorit ( e.g., parc , magazinul cu jucării ) .

Pedeapsa - *

Definiţie : Introducerea unui stimul neplăcut în situaţie condiţionat de


comportament .

• Pedeapsa nu este implementată ca parte a programului nostru normal .

8. EVALUAREA SITUAŢIEI DE ÎNVĂŢARE

Situaţia

1. Sunt materialele pentru învăţare pregătite ?


2. Au fost îndepărtate elementele ce distrag atenţia ?
3. Este aranjamentul fizic ( mediul ) optim ?

Sarcina

1 . Este sarcina clară ?


2. Este sarcina potrivită nivelului de funcţionare a copilului ?
3 . Este sarcina împărţită în părţi componente ?
4 . Este specificat criteriul sarcinii ?

Instrucţiuni

1 . Sunt instrucţiunile concise ?


2 . Sunt instrucţiunile explicite ?
3 . Reflectă ele nivelul de funcţionare al copilului ?

15
4 . Au aceste instrucţiuni un început şi un final distinct ?
5 . Sunt instrucţiunile potrivite sarcinii ?
6 . Sunt instrucţiunile consecvente ?.
7 . Sunt aceste instrucţiuni prezentate la momentul optim ?
8 . Este intervalul dintre trial-uri optim ?

Consecinţele

1 . Sunt consecinţele efective ( i.e., sunt recompensele întăritoare şi “nu “ –urile


informale efective )?
2 . Sunt consecinţele imediate ?
3 Există vreun contrast între recompense şi “ nu”-urile informale ?
4 Sunt însoţite consecinţele primare de o consecinţă secundară ?
5 Este corectă frecvenţa recompensei ?
6 Sunt neechivoce recompensele ?
7 S-a dat consecinţa adecvată ?
8 Sunt contingenţele oricărei consecinţe bine specificate?

Distincţia Trial-urilor

1 . Este fiecare instrucţiune urmată de o consecinţă ?


2 . Este fiecare trial independent ?

Prompt-uri

1 . Prompt-ul obţine comportametul dorit ?


2. Însoţeşte prompt-ul instrucţiunea ( i.e., apare simultan sau imediat după SD ) ?
3 . Sunt prompt-urile diminuate progresiv şi sistematic ?
4 . Există recompensă diferenţiată pentru trial-uri promptate ?

9. GENERALIZARE ŞI MENŢINERE

Generalizare :

Definiţie : Schimbare în comportamentul copilului în mod specific drept


rezultat a ceea ce a fost învăţat . Este aproximativ analog cu “transfer “ .

Tipuri :
1 . Generalizarea Stimulului – Măsura în care un comportament învăţat într-
o situaţie este după aceea efectuat într-o altă situaţie .
a ) cu alte persoane – abilitatea copilului de a răspunde unor persoane diferite de
cele implicate în învăţarea originală .
b) în alte medii – abilitatea copilului de a răspunde în locuri diferite de “scaun şi
masă “ ( e.g., pe canapea , pe podea ,la şcoală ) .
c) alte SD-uri – abilitatea copilului de a răspunde la SD –uri diferite ( e.g., “ aşează-
te aici “ , “ stai jos “ , “ ia loc “ ) .

16
d) alţi stimuli – abilitatea copilului de a răspunde la exemple diferite de stimuli faţă
de cei folosiţi la lecţii .
→S1
R→S2
→S3
→S4
2 .Generalizarea Răspunsului – Măsura în care , prin învăţarea unui
comportament , observaţi schimbări în alte comportamente deşi aceste
comportamente nu au fost învăţate explicit ( e.g., învăţaţi copilul să îşi strângă
jucăriile la SD-ul “strânge jucăriile “ iar copilul începe în acelaşi timp să arunce
gunoiul la coşul de gunoi şi să-şi pună cărţile pe raft ) .

R1
R2
S1 R3
R4

3 . Menţinere – Măsura în care comportamente care sunt menţinute în timp


(e.g., un comportament este învăţat la momentul 1 iar copilul menţine
comportamentul la momentele 2, 3,şi 4 ).

RRRR

I-----------------I---------I-----------------I
T1 T2 T3 T4

Tehnici Generale de Promovare a Generalizării:

1 . Variaţi condiţiile de stimulare în timp .


a. Aveţi mai mulţi profesori/terapeuţi şi mai multe stiluri .
b. Variaţi stimulii . Învăţaţi mai multe exemple de stimuli (e.g., Mai multe fotografii a
diferite pisici ).
c. Variaţi cuvintele instrucţiunilor şi ale întrebărilor (e.g., “stai jos “ , “ ia loc “ , “ şezi
aici “ ).
d. Variaţi mediul în care are loc învăţarea . Odată ce s-a ajuns la controlarea SD-ului
în camera originală de învăţare , daţi drumul la radio , lucraţi în camere diferite sau
în curte, sau cereţi membrilor familiei să –şi desfăşoare activităţile normale în timpul
sesiunilor .

2 . La început , condiţiile pot fi destul de “artificiale” ( e.g. , SD-urile sunt


limitate la cele mai importante cuvinte , se folosesc recompense tip hrană , etc. )
Totuşi , în timp , treceţi la condiţii cât se poate de naturale :
a. Transformaţi antecedentele (SD-uri) în antecedente naturale aşa cum vor apărea
în afara situaţiei de învăţare ( e.g., “ Poţi să arăţi triunghiul” versus “ atinge
triunghi”) .
b. Treceţi la recompense- laude naturale, “ mulţumesc “ , abţibilduri , steluţe ,
bani ,etc .
17
c. Transformaţi trial-urile în mai puţin distincte şi mai asemănătoare cu interacţiunile
tipice ( i.e., folosiţi un limbaj mai natural şi diminuaţi recompensarea evidentă ) .
d. Folosiţi stimuli pe care copilul îi va întâlni zilnic ( e.g., în locul stimulilor plasaţi pe
carduri , folosiţi imagini din cărţi , obiecte din cameră , etc . ).
e. Adăugaţi sesiunilor obişnuite , sesiuni de învăţare “incidentale “ la alte ore ale
zilei ( e.g., orele mesei , în timpul jocului liber , etc. ). Arătaţi stimuli şi prezentaţi Sd-
uri aşa cum apar în mod natural .
3 . Modificaţi recompensele .
a. Folosiţi recompense secundare .
b. Subţiaţi programul de recompense pentru recompensele primare şi recompensele
ce consumă timp. La început recompensaţi fiecare răspuns corect , apoi reduceţi
rata sau folosiţi un program aleatoriu ( e.g., la fiecare al 3- lea sau al 4-lea răspuns).

4 .Implementaţi reţinerea informaţiei în procedurile dvs de învăţare .


a. Extindeţi durata timpului dintre practicarea sarcinilor ( e.g., treceţi de la
practicarea sarcinii în fiecare zi la 3 ori pe săptămână , la 1 pe săptămână , la 2 ori
pe lună , etc . ) Aceste programări sunt incorporate într-un orar de menţinere .
b. Folosiţi orare intermitente de recompensare astfel încât comportamentele să fie
mai rezistente extincţiei .
c. Faceţi uz în învăţarea copilului de procedura Trial-uri Extinse .

5 . Învăţaţi copilul comportamente funcţionale astfel încât acestea să fie


indicate şi întărite în viaţa de zi cu zi , cum ar fi joaca adecvată ,
comunicarea şi sporirea flexibilităţii şi a toleranţei .

10. GREŞELI FRECVENTE ÎN TRATAMENT

1 . Nu toate trial-urile sunt încheiate (distincte) .

2 . Folosirea excesivă a numelui copilului , care poate duce la “debranşarea”


copilului la auzul numelui său sau numele devine un suplinitor pentru “ Pregăteşte-
te “ .

3 . Nu se impune /cere contactul vizual atunci când acesta este necesar (e.g., în
timpul conversaţiei sau al formulării unei cerinţe ).

4. Nerecompensarea copilului pentru comportamente ce apar frecvent , spre


exemplu , vine singur la lecţie , stă jos , s-a şters la gură ........) .

5 . Absenţa trial-ului nepromptat după un trial promptat .

6. Nepromptarea după 2 trial-uri greşite , permiţând astfel repetarea greşelilor .

7 .Nepromptarea îndeajuns de des a răspunsurilor la itemi nou introduşi .

8 . Oferirea unei recompense primare pentru un trial promptat ( e.g., nu se foloseşte


recompensarea diferenţială ).

18
9. Învăţarea în sine nu este ridicată la valoarea de recompensă pentru copil .

10 . Lipsa utilizării prompt-ului gradat ( folosiţi întotdeauna prompt-ul minimal


necesar ) .

11. Lipsa de creativitate în alegerea recompensei .

12 . Lipsa programării generalizării . Copilul , în cele din urmă , trebuie să înveţe să


răspundă la SD-uri în mediul natural .

13 . Necaptarea şi direcţionarea eficientă a atenţiei copilului înainte de prezentarea


unei instrucţiuni .Folosirea unui timp prea lung la începutul unui sitting pentru
captarea atenţiei copilului , astfel încât copilul se va baza pe acest lucru .

14 . Aşteptarea pasivă pentru copil ca să ni se alăture înainte de prezenarea unui SD


.

15 . Captarea atenţiei printr-o instrucţiune înainte de prezentarea SD-ului ( e.g., “


uită-te la mine “ ) .

16 . Acceptarea de către tutore a autocorectării sau a angajării în răspunsuri


multiple din partea copilului .

17 . Aşteptarea mai mult de 3-5 secunde după un non-răspuns înainte de consecinţe


.

18 . Promptarea răspunsului întârziat în locul închiderii trial-ului şi promptarea trial-


ului următor .

19 . Raportul disproporţionat dintre eşecuri şi succese .

20 .Acceptarea tiparului “ câştigi-stau : pierzi –fac ce vreau “ ca şi comportament


din partea copilului .

21 . Lipsa criteriilor clare de răspuns .

22 . Promptarea după consecinţă în locul promptării simultane sau imediate după


prezentarea SD-ului .

23 . Promptarea din neatenţie .

24 . Neintroducerea itemilor sau programelor noi când copilul a masterat cele


curente .

25 . Prea mulţi itemi /programe curente .

26 . Nestructurarea timpului liber de joacă al copilului .

19
27 . Prelungirea inutilă a sitting-ului şi pierderea atenţiei copilului sau reducerea
motivaţiei pentru răspunsuri clare , rapide .

11. TERMENI DE REFERINŢĂ

Achiziţie =Atunci când copilul mai învaţă un anumit răspuns . Răspunsul este
recompensat şi promptat la nevoie dar nu este încă masterat . Un program nou
introdus poate de asemenea să fie considerat a fi în achiziţie .

Trial-uri în Bloc = Un pas folosit în cadrul procedurii de Învăţare a Discriminării în


care fiecare Sd ţintă şi pereche de R este prezentat în blocuri de trial-uri ( e.g., 5 ori
la rând ) .

Recompensă Diferenţială = Alternarea nivelului de recompensare în funcţie de


răspunsul copilului ( e.g., rezervarea unor cantităţi mai mari sau a unor
recompennse mai puternice pentru răspunsuri independente de calitate superioară )
.

Discrete Trial/ Probă Distinctă = O unitate de învăţare alcătuită din 3 părţi .


------SR(vezi← R →SD (SP)

Învăţarea Discriminării = Procedură folosită pentru a-l învăţa pe copil să facă


discriminări între doi itemi ţintă care implică trecerea itemilor de la mass trial la
random rotation .

Stimul Discriminativ(SD) = O indicaţie în mediu sau o instrucţiune care


semnalează disponibilitatea unei recompense faţă de un comportament ţintă
.Prezentarea unui obiect , a unei instrucţiuni sau a unei întrebări .

Trial-uri Extinse = O tehnică folosită pentru a implementa copilului reţinerea unui


răspuns nou achiziţionat( i.e., durata de timp în care copilul trebuie să-şi amintească
item-ul ţintă este extins) .După masterarea unui item în mass trial , această
procedură este folosită pentru a ajuta pe mai departe învăţarea şi memorarea .
Item-ul ţintă este sistematic amestecat cu alte răspunsuri masterate .

Expresiv = În cadrul unui program expresiv copilul produce limbaj ( i.e., răspunde
verbal).

Extincţie = O procedură folosită pentru a reduce frecvenţa comportamentelor


nedorite. Îndepărtarea recompensei unui comportament anterior recompensat , în

20
care nu se oferă nici o consecinţă în urma comportamentului . Este aproximativ
analog cu ignorarea comportamentului .

Format =O manieră particulară în care se învaţă sau se practică un program


/abilitate
( e.g., Nume Obiecte 3-D, Nume Obiecte 2-D , Nume Acţiuni 2-D , Nume Acţiuni in –
vivo).

Intervalul inter-trial-uri = Pauza dintre trial-uri .Pauza ar trebui să fie suficient


de lungă astfel încât să asigure distinctivitatea fiecărui trial , dar nu atât de lungă
încât copilul să-şi piardă atenţia sau să înceapă să se angajeze în comportamente
alternative . Intervalul inter-trial-uri ar trebui să aibă 1-3 secunde aproximativ .

Item =Componentele individuale , stimuli , sau itemi învăţaţi în cadrul unui program
( e.g., Nume Obiecte : maşină , lingură , dinozaur , câine ).

Mass Trial = prezentarea repetată a aceluiaşi SD şi pereche R timp de câteva trial-


uri la rând . această procedură este folosită pentru a introduce noi itemi sau a se
concentra asupra itemi-lor dificili.

Masterat = Un item este considerat” masterat” atunci când copilul poate să


răspundă potrivit corect 80-100% din timp fără promptări .Ar trebui să se
demonstreze pentru cel puţin doi terapeuţi şi două sesiuni .

Distractor Neutru = Un item ce nu este ţintit în cadrul programului care se


desfăşoară . Item-ul este aşezat în prezenţa unui item ţintă care este învăţat sau se
află în achiziţie . Acest item ar trebui să fie necunoscut şi să nu distragă atenţia
copilului .

Program = O abilitate specifică pe care copilul o învaţă ( e.g., Imitaţie Nonverbală ,


Nume Obiecte ) .

Stimul Prompt (SP) = Ajutorul oferit copilului pentru a facilita efectuarea


răspunsului corect al sarcinii ţintă .

Random Rotation = Prezentarea aleatorie a itemilor , fără vreun tipar ( ca şi cum


a-i da cu banul în mod repetat ) .

Receptiv = Într-un program receptiv copilul demonstrează înţelegerea limbajului


prin răspunsuri non-verbale faţă de un SD verbal .

Stimul Recompensă (SR) = Consecinţa răspunsului copilului care schimbă


probabilitatea cu care va reapare comportamentul.

Răspuns (R) =Comportamentul la care se angajează copilul în urma prezentării SD-


ului.

Sesiune = Cele 2 sau 3 ore pe durata cărora copilul se angajează în învăţare

21
structurată şi pauze de joacă unul-la-unul cu un terapeut .

Sitting = Serie de trial-uri în poziţia aşezat la masă .Cele 3-5 minute de instrucţie
timp în care copilul este ocupat .

Target = Item-ul din cadrul unui program care se află în achiziţie în prezent .

------ SR . ← R →Trial = Secvenţa SD------- .

22