ELECTROENCEFALOGRAFIA (EEG)

ELECTROGENEZA CEREBRALA este proprietatea neuronilor de a genera un camp electric oscilant

in amplitudine si frecventa. Dipolii electrici care se formeaza la nivelul neuronilor se insumeaza
temporo-spatial, generand un camp electric care poate fi inregistrat prin plasarea pe scalp a unor
electrozi.
ELECTOENCEFALOGRAMA (EEG) reprezintã culegerea activitãtii electrice a scoartei cerebrale cu
ajutorul unor electrozi plasati pe scalp.
Utilitatea înregistrării EEG:
 precizare de diagnostic:
o în neurologie pentru diagnosticul epilepsiei şi evaluarea eficientei tratamentului
antiepileptic;
o terapie intensivã - pentru aprecierea gradului comelor;
o pentru diagnosticul encefalopatiilor: toxice, portale, amoniacale şi a celor
infecţioase – encefalite;
o pentru diagnosticul morţii cerebrale
 expertizã medico - legalã si a capacitãtii de muncã;
 cercetare neuro-fiziologicã şi în psihologia cognitivă.
Avantaje:
- lipsa nocivitãtii;
- tehnicã facilã;
- posibilitãti de repetare.
Limite:
- reflectã doar electrogeneza globalã;
- este expresia unui anume moment functional cerebral;
- nu se poate substitui examenului clinic (nu poate infirma un diagnostic );
- mai multe boli pot avea aceeasi expresie EEG.

ELECTROENCEFALOGRAFUL - componente:
1. - un sistem de captare reprezentat de electrozi metalici, impolarizabili (Ag clorurat, otel
inoxidabil, Pb ), fixati pe pielea capului cu benzi elastice sau cu o cască, la o distanţă minimă de 2-3
cm..
Electrozii se pun simetric, la distantã egalã în regiunile: prefrontale, frontale, centrale (rolandice),
parietale, occipitale, temporale, precum si pe lobul urechii (electrodul de referintã în derivatiile
monopolare ).

Derivatiile sunt liniile imaginare care unesc 2 electrozi. Ele

pot fi:
- monopolare (referentiale ) - între un electrod de pe scalp
si un electrod de referintã fixat pe lobul urechii;
- bipolare (nereferentiale), in care ambii electrozi sunt
plasaţi pe scalp şi sunt exploratori

1
 Ansamblul de derivatii înregistrate simultan se
numeste montaj. Acestea pot si longitudinale,
transversale, circulare.

2. un sistem de amplificare (cu 16 - 22 sau mai multe

canale ).
Pentru eliminarea unor frecvente parazite se folosesc
filtre de frecventã ( banda utilã este 0,5 - 50 Hz ):
3. un sistem de înregistrare
- pe härtie, cu penite inscriptoare ( cu cernealã sau
indigo ).
- modern - achizitia semnalului cu redarea si
prelucrarea pe calculator.

PRINCIPALELE UNDE EEG

Pentru descrierea activitãtii electrice a creierului se urmăresc parametrii: frecventa, amplitudinea,
morfologia, reactivitatea, topografia undelor, indicele ritmului respectiv (este valoarea
procentualã din lungimea traseului ocupatã de acel ritm ).
Dupã frecventã, se recunosc 4 tipuri de unde, care constituie ritmurile cu acelaşi nume:
- ritm alfa, format din unde alfa cu o frecvenţă de 8 - 13 c/s ( ciclii pe secundã)
- ritm beta, format din unde beta cu o frecvenţă de 14 - 30 c/s ( peste 13 c/s )
- ritm theta, format din unde theta cu o frecvenţă de 4 - 7 c/s
- ritm delta, format din unde delta 0,5 - 3,5 c/s ( sub 4 c/s )

Ritmul alfa:
- frecventa: 8 - 13 c/s
- amplitudinea: 25 - 100 µV (în medie 50µV )
- amplitudinea creste si scade periodic, determinând "fusuri"
sau "bufeuri" (frecventa nu se modificã )
- predominã în regiunea occipitalã (indicele de 90% )
- apare la adult în stare de veghe "relaxatã" cu ochii închisi.
- la deschiderea ochilor, undele alfa sunt înlocuite cu unde beta (=reactia de oprire sau de
atenuare sau de desincronizare sau de blocare a ritmului alfa).

Ritmul beta
- frecventa: 14 - 30 c/s (variabilã);
- amplitudinea: 5 - 15 µV (neregulatã);
- este expresia electricã a unui creier în activitate, care
lucrează
- este localizat în regiunile fronto-parietale si temporale, în
starea de veghe cu ochii închisi si pe toate traseele în starea de veghe cu ochii deschisi.
- apare si în regiunea occipitalã, în reactia de oprire;

2
 - se înregistrează si în somnul paradoxal (REM)

Ritmul teta
- frecventa: 4 - 7 c/s;
- amplitudinea: 30 - 40 µV
- condiţii fiziologie de apariţie:
 în stare de veghe, cu ochii închişi se înregistrează la 15 %
dintre adulti în reg. temporalã si frontalã (dar numai pânã
la 10 % din traseu si cu amplitudinea sub 20 µV);
 în unele faze ale somnului;
 la copii sub 7 ani este ritmul dominant ;
 apariţia acestui ritm în afara circumstanţelor de mai sus este patologică;
 patologic: stãri comatoase, leziuni cerebrale, tulburãri psihice.

Ritmul delta
- frecventa: 0,5 - 3,5 ( sub 4 ) c/s
- amplitudinea 50 - 200 µV
- normal: la nou-nãscut, sugar, la adult în
somn profund
- în orice altă circumstanţă este patologic -
semnificã suferintã cerebralã (difuz =
suferintã generalizatã gravã, localizat =
focar lezional evolutiv):
- apre în come profunde, tumori cerebrale, encefalite, HTIC (hipertensiune intracranianã ).

Undele de pe traseul EEG depind de:

- vârstã - frecventa undelor creste progresiv pânã la vârsta adultã: sugar – delta; pana la sapte ani
– predominant teta; adult – alfa; bătrâni – alfa lent.
- activitatea cerebralã (activitate cerebralã intensã - unde cu frecventã mare = beta ).
- conditii metabolice - suferinta creierului determinã aparitia undelor lente (în: hipoglicemie,
hipocalcemie, hipoxie, hipercapnie, acidozã).
În concluzie, undele lente apar:
- când SNC este imatur (copii);
- în somn, narcozã, sub efectul barbituricelor;
- în suferintã cerebralã.
- crizele epileptice
Exceptii: - somnul profund (unde delta).

EEG NORMALÃ LA ADULT, ÎN STARE DE VEGHE

În stare de veghe relaxatã, cu ochii închisi, electroencefalograma unui adult trebuie să cuprindă:
 ritm de bazã alfa în 2/3 posterioare;
 ritm beta – în treimea anterioară a creierului.
În stare de veghe relaxatã cu ochii deschisi (reactia de oprire sau de blocare a ritmului alfa): ritm
beta pe tot traseul;
Reactia de oprire = blocarea ritmului alfa si înlocuirea lui cu ritm beta.

3
Un traseu EEG cuprinde:
- un segment înregistrat in spontan, cu ochii inchişi şi deschişi
- un segment de înregistrare în condiţii de activare: prin hiperventilaţie,
stimulare luminoasă intermitentă (SLI) sau somn.

LECTURĂ FACULTATIVĂ
EEG ÎN SOMN
 Somnul: lent ( telencefalic ) şi somnul rapid (rombencefalic) = paradoxal = oniric = REM
(Rapid Eye Mouvements);
 Somnul se produce în cicluri de câte 90 de minute ( somn lent + REM ). Somnul lent
reprezintă cca. 80% din somnul total;
Aspectul EEG în somn. Stadiile somnului:

I A = somnolentã: - scade incidenta Alfa intricate cu theta

ritmului alfa, înlocuit
partial cu teta
I B = atipire: - ritmul alfa este Alfa theta
înlocuit cu theta
II = somn lejer, - intricare de theta, Theta, delta, fusuri sigma
superficial delta, + fusuri sigma, complexe K(+),unde V(+)
+ complexe K, +
unde V
III = somn instalat - ritm delta, rar Delta, rar theta
(usor): theta, ± fusuri
sigma, ± complexe
K, ± unde V
- IV = somn profund: - exclusiv delta în delta
toate derivatiile.

Fusurile sigma sunt salve modulate în fusuri

ca de alfa, dar fac parte din banda beta
( frecventa 12 - 15 c/s ). Complexele K
formate dintr-o undã lentã pozitivã urmatã
4
de o undã lentã bifazicã pe a cãrei pantã descendentã se înscrie un fus sigma. Undele V sunt unde
pozitive cu amplitudine superioarã ritmului alfa. Complexele K si undele V sunt provocate de
stimuli senzoriali.

Somnul profund prezintã:

- absenta miscãrilor spontane;
- scade tonusul muscular;
- sunt diminuate ROT;
- scade frecventa cardiacã, respiratorie;
- scade TA.
Somnul REM:
- reprezintă 20 - 25% din somnul total;
- în faze de câte 5 - 20 min. (cca. 100 min. pe noapte).
- beta putin ample, asincrone + unde lente în dinti de fierãstrãu grupate în bufeuri.
- se întâlnesc: - miscãri oculare rapide;
- atonie muscularã;
- abolirea ROT;
- respiratia, pulsul - neregulate;
- TA oscilantã.
Rolul somnului:
Somnul lent: - reparator, odihnitor, fortifiant ( previne si anihileazã oboseala fizicã ).
- cresterea si reînnoirea tesuturilor.
- în sinteza proteicã;
- fixarea în memorie a evenimentelor recente.

REM: - restaurarea metabolicã a neuronului;

- memoria de lungã duratã (oferã substrat energetic pentru atentie si
invãtare, reface SNC dupã eforturile de învãtare).

EEG PATOLOGICĂ
În epilepsie:
- complexe vârf - undã:
- complexe polivârf-undã:
- ritm recrutant (în epilepsia grand mal):

Epilepsia este caracterizatã de o activitate excesivã necontrolatã a unei pãrti sau a întregului SNC.
 Epilepsia grand mal se caracterizeazã prin descãrcãri neuronale extreme (datoritã

5
 hiperexcitabilitãtii ) în toate ariile creierului, descãrcãri care determinã convulsii. Adesea, în
timpul crizei, bolnavul îsi muscã limba si, de obicei, are dificultãti în respiratie. Frecvent, se
produce relaxarea sfincterelor, cu urinare si defecatie. Criza dureazã de la câteva secunde
la 3 - 4 minute, dupã care pacientul rãmâne cu o obosealã extremã timp de câteva ore.
 Epilepsia petit mal se caracterizeazã prin perioade de 3 - 30 de secunde de inconstientã,
în care pacientul prezintã câteva contractii scurte, mai ales în zona capului ( adesea clipit ).
 În epilepsia focalã, un focar epileptogen descarcã stimuli cu frecventã mare care
recruteazã treptat si zonele învecinate. Când o asemenea undã de excitatie cuprinde
cortexul motor, se poate vedea cum contractiile musculare apãrute la o extremitate ( de
obicei gura ), "merg" progresiv de partea opusã a corpului si spre extramitatea opusã. Un
tip de epilepsie focalã este "criza psihomotorie" caracterizatã de scurte perioade de
amnezie sau un atac de furie anormalã, o anxietate subitã , discomfort sau teamã, sau un
moment de vorbire incoerentã, sau actiunea de a ataca pe cineva, etc.

TEHNICA DE ÎNREGISTRARE
 încãperea sã fie izolatã fonic, în semiobscuritate,
 pacientul relaxat ( asezat sau culcat ), cu ochii închisi, gura usor întredeschisã.
 înaintea înregistrãrii sã nu se consume ceai, cafea, ciocolatã, alcool, sã nu se administreze
medicamente (sedative, vitamine din grupul B, hormoni, hipotensoare ),
 pacientul sã nu fie febril, sã nu fie traumatizat fizic sau psihic,
 glicemia si calcemia sã fie normale.
Înregistrarea standard dureazã 20 - 30 min. cu mai multe montaje.
 Se comandã deschiderea si închiderea ochilor ( pentru a vedea reactivitatea alfa ).
 Se pot face înregistrãri cu activare ( pentru cercetarea focarelor epileptice). Metode de
activare: hiperventilatie ( hiperpnee) 3 - 5 minute ( nu la bãtrâni ); fotostimulare ( stimuli
luminosi intermitenti ); stimulare auditivã intermitentã; activare prin somn.
 În come se face stimulare auditivã si nociceptivã pentru aprecierea reactivitãtii traseului.
 Se pot înregistra artefacte date de: miscãri oculare, masticatie, deglutitie, tremorul
pleoapelor, transpiratie (electrodermograma ), înregistrarea EMG a muschilor frontali, a
ECG, sau date de conditiile tehnice (aparat, retea).