Asistenţa persoanelor delicvente cu deficienţe mentale şi comportament adictiv

Probleme de asistenţă socială în toxicomanie

Toxicomania - reprezintă dependenţa de droguri tari şi ilicite - este un fenomen din ce în ce mai
vizibil, şi care are grave consecinţe atât la nivel individual, cât şi la nivel comunitar.
Există două tipuri de toxicomanii:
-toxicomania drogurilor -toţi dependenţii de o substanţă legală sau ilicită, dependenţii de droguri
de substituţie (metadonă şi corelatele), dependenţii de medicamente şi poliintoxicaţii, alcoolismul,
tabagismul, dependenţii de droguri dulci sau uşoare)
-toxicomania fără droguri- adicţii comportamentale (jucătorii de noroc înveteraţi, Tv-mania,
internet-mania, jocurile video, bulimia, anorexia mentală, sporturile cu risc autodistructiv, conduite şi
relaţii sexuale adictive, obişnuinţele cotidiene, cleptomania, cumpărăturile excesive, dependenţa de
muncă, etc.
Tipuri de consum recunoscute:
- consum nesancţionat;
- consum cu risc (cu potenţial toxic pentru sănătatea individului);
- consum disfuncţional (cu efecte vizibile la nivel psihologic si sexual);
- consum nociv (care afectează grav starea de sănătate fizică şi mentală a consumatorului);
Unii autori clasifică narcomanii pe 4 mari categorii: psihotici, psihopaţi, imaturii şi sociopaţii.
Astfel pentru imatur drogul devine o punte prin care intră în legătura cu cei din jur, pentru cei cu
probleme de socializare va fi un prilej de realizare a unor dorinţe personale legitime prin utilizarea de
mijloace ilegitime din zona sexualităţii, distracţiilor tari, a obţinerii de bani sau alte beneficii ilicite.
Tipuri de droguri:
-licite (legale);
-ilicite (ilegale);
Droguri considerate legale: cafea, ciocolată, ceai, vitamine, alcool (unele au caracteristici
alimentare); droguri cu prescriere- medicamentele carea acţionează asupra creierului: somnifere,
calmante, antidepresive, care se eliberează în special prin farmacii pe baza unor reţete sau recomandări
medicale.
Droguri ilicite: drogurile sintetice cu destinaţie medicală - substanţe din categoria amfetaminelor, din
care fac parte droguri cu efecte grave - *drogul dansului*, *drogul violului*; euforizante, excitante
(cocaina), hipnotice, tranchilizante şi produse de substituţie.
Există şapte categorii de substanţe :
- antidepresive;
- sedative (depresive);

1
 - anxiolitice;
- neuroleptice (antipsihotice şi tranchilizante majore);
- stimulente;
- narcotice analgezice
- halucinogene (psihedelice);
Autorii cărţilor de specialitate pun pe accentul pe următoarele substanţe:
- opiu şi derivaţii acestuia (morfină, codeină, heroină, metadonă);
- canabis şi derivaţii acestuia (haşiş şi marijuana);
- produşi inclusiv sintetici (acid lisergic, dietilamina, extras din cornul de secară, peniciclidina,
mescalina, peyota, benzodiazepanele, barbituricele şi solvenţii,ecstasy, etc.
Cocaina - drog de scurtă durată, cu efecte stimulative, care în doze mari provoacă halucinaţii, crize
paranoice, depresii, etc.
Canabisul - nu produce direct tulburări psihice, dar le agravează pe cele existente. Are asemănări
evidente cu multe alte droguri.
Amfetaminele - drog cu utilizare medicală limitată. se consumă în diferite modalităţi (ingerare,
injectare, fumat), are efecte imediate şi unele foarte intense.
Acidul lisergic dietilamina - este un halucinogen care se obţine din cornul secarei. Folosit pe cale
orală creează efecte diferite în funcţie de doză.
Cum se construieşte cariera de toxicoman?
Toxicomanie↔dependenţă
Dependenţa = tulburarea comportamentală definită prin: dorinţa compulsivă de a utiliza o substanţă
psihoactivă, dificultatea de a întrerupe şi opri consumul, un comportament de căutare progresivă a
drogurilor până ce acesta devine pregnant în orice activitate, şi adaptarea organismului la produsul
utilizat ca drog.

Etape :
- consumul experimental, deci apelarea la drogul - probă poate din curiozitate, plictiseală,
teribilism, lipsa de maturitate, singurătatea, căutarea senzaţiilor tari, personalitate slabă.
Primul drog consumat devine astfel poartă de intrare spre alte tipuri de droguri, care pot fi mult
mai grave. Majoritatea drogurilor care produc efecte dorite de consumator sunt, de regulă,
ilegale.Acest lucru îl determină pe consumator să apeleze la alţi actori sociali care au acces la reţeaua
de distribuţie a drogului. Prin permanentizarea contactului cu furnizorii de droguri, debutantul va avea
ocazia să consume şi alte tipuri de droguri, care i se vor părea mai mult sau mai puţin plăcute.
La acestea se adaugă un anturaj specific, un climat familial disfuncţional.
Atunci când individul apelează la consumul solitar, se ajunge mult mai rapid la grave crize existenţiale.
Exista două pattern-uri de consum :

2
 - consumul de tip regulat (individul foloseşte droguri care conduc la dependenţă fizică astfel că e
nevoit să-şi facă un program de consum-ora, zi a săptămânii, etc) ;
- consumul de tip episodic (sunt utilizate substanţe ce nu conduc la dependenţă fizică, drogul fiind
administrat la întămplare)
Consum de tip recreaţional - este o perioadă autonomă, poate fi urmată de o perioadă în care
consumul creşte.
Consum compulsiv : - consumul situaţional;
-consumul progresiv intensificat→ DEPENDENŢĂ GRAVĂ.

Terminologie
Drog= orice substanţă chimică naturală sau sintetică introdusă în mod voluntar sau involuntar în
organism cu scopul de a potenţa, modifică şi suprima o funcţie bilogică.
=produs natural sau sintetic capabil sa modifice comportamentul consumatorului şi să genereze
dependenţă.
Stupefiant= orice substanţă toxică, naturală sau sintetică, acţionând asupra centrilor nervoşi şi a cărei
folosinţă determină perturbaţii grave la toate nivelurile de existenţă.
Substanţe psihotrope= orice substanţă obţinută pe cale naturală, sintetică sau semisintetică şi capabilă
a modifica activitatea mentală pe toate palierele ei.
Toxicomania= starea de intoxicaţie periodică sau cronică produsă prin consumul repetat al unui drog
natural sau sintetic.
Se caracterizează prin :
- dorinţa puternică de a persista în consum;
- obţinerea dozei prin orice mijloc;
- tendinţa de a mări dozele;
- dependenţa fizică, biochimică, psihică;
- apariţia sindromului de sevraj, în cazul întreruperii bruşte a consumului;
Farmacodependenţă= stare psihică, fizică rezultată din interacţiunea dintre un organism viu şi un
medicament, starea caracterizată prin modificări vizibile sau invizibile ale comportamentului şi prin
alte reacţii ce impun totdeauna tendinţa irezistibilă de a lua medicamentul, pentru a obţine efectele sale
fizice şi psihice, sau pentru a evita starea de rău generată de suprimarea consumului.
Toleranţa= nevoia unei cantităţi de drog din ce în ce mai mare pentru a obţine efectul dorit;
Sevraj= apare la încetarea utilizării drogului sau micşorarea dozei administrate.
Toxicomanie: drog→ consumatorul→ contextul sociocultural
Substanţa şi atributele sale se referă la :
- doză;
- compoziţie;
- administrarea drogurilor: - injectabil intravenos;

3
 -injectabil intramuscular;
-orală;
-tegumentară şi mucoasă;
-prin inhalare;
- frecvenţa utilizării;
- interacţiunile cu alte droguri∕medicamente care pot avea efect antagonic (drogurile acţionează în
sens opus);
Sinergic (drogurile acţionează în acelaşi sens);
Caracteristicile persoanei consumatoare:- parametrii fiziologici, fiziopatologici, psihologici
Elementele de context social: mediul fizic, social;
Perspective în abordarea narcomaniei:
- ca problemă medicală (subiectul este bolnav şi are nevoie de îngrijire medicală, şi trebuie să
accepte că nu poate rezolva problema fără tratament)
- ca problemă morală (cei care consuma droguri sunt văzuţi ca nişte păcătoşi,depravaţi, se impune
reeducarea morală, ca măsură de intervenţie din partea societăţii);
- ca problemă legală (dependenţa este o formă de inadaptare faţă de valorile sociale);
- ca fenomen social (individul consumator este normal ,doar că a adoptat un alt mod de a face faţă
solicitărilor mediului);

Probleme specifice alcoolismului

Alcoolismul este o boală cronică şi progresivă, caracterizată prin pierderea controlului asupra
consumului de alcool şi care are drept consecinţă apariţia unor serioase probleme sociale, fizice şi
psihice, atât pentru persoana dependentă, cât şi pentru cei din jurul său, şi chiar pentru comunitate.
Alcoolismul presupune:
- dependenţa de alcool;
- consumul abuziv de alcool;
- intoxicaţie cu alcool;
- toleranţă specifică faţă de alcool;
- prezenţa sindromului de sevraj alcoolic.
Dependenţa de alcool reprezintă nevoia imperioasă de a ingera băuturi alcoolice. Există
dependenţă psihică (impuls psihic nestăpânit de a continua consumarea de alcool; faptul că sunt sub
influenţa alcoolului apare relaxarea şi de aici dorinţa repetării consumului) şi dependenţă fizică.
Alcoolemia reprezintă concentraţia alcoolului etilic în sânge, exprimate în grame la mie.
Alcoolism acut: beţia simplă şi beţia patologică.
Alcoolismul cronic: consumul abuziv de lungă durată, cu consecinţe psihice, somatice,
sociomorale, care se agravează progresiv până la degradarea personalităţii.

4
Cauzele consumului de alcool:
- lipsa motivaţiei în familie, navetism,insatisfacţii profesionale;
- stări de fustrare, evenimente nefericite, stări conflictuale persistente;
- dependenţa alcoolică se corelează cu sindromul de sevraj prin abstinenţă, halucinaţii;
- factorii socio-culturali-exista culturi permisive faţă de alcool (iudaismul,creştinismul) şi culturi
represive, care descurajează sau interzic consumul de alcool.
Alţi factori de risc:
- sexul – bărbaţii sunt mai mari consumatori de băuturi alcoolice;
- vârsta- între 20 şi 40 de ani la bărbaţi;
- istoricul familial;
- factorii geografici;
Factori care favorizează alcoolismul:
- factori de ereditate;
- factori de personalitate;
- factori ocazionali;
- factori socioculturali şi economici;

Teorii explicative asupra alcoolismului

Teoria puterii- abuzul se instalează la acei indivizi care dovedesc o nevoie accentuată de a-şi
manifesta forţa.
Teoria dependenţei consideră că tendinţele de agresiune şi de afirmare a forţei ascunde de fapt
dorinţa de a fi dependent de cineva.
Teoria reducerii tensiunilor psihice
Teoria lui Merton
Teoria dublului eşec
Teoria lui Goffman

Faze ale alcoolismului:

- faza prealcoolică, simptomatică (viitorul toxicoman nu poate observa diferenţa între consumul
său de alcool şi comportamentul altor persoane sănătoase. Individul bea doar cât să acel grad de
mulţumire relaxantă. de curaj;
- faza prodromală (aici se află un indiciu care permite recunoaşterea efectelor produse la nivelul
sistemului nervos central);
- faza critică (pierderea alcoolului faţă de alcool);
- faza cronică (se observă diminuarea treptată a funcţiilor intelectuale, apare necesitatea obsesivă
pentru a consuma băuturi alcoolice);

5
Tipuri de alcoolism
- forma alfa (caracteristic persoanelor nevrotice, care folosesc alcoolul numai în perioade de criză,
stres, pentru atenuarea durerii psihice sau fizice.
- forma beta (se caracterizează prin consum excesiv de băuturi alcoolice cu instalări de denutriţie
şi complicaţii somatice);
- forma gama (este o formă gravă de alcoolism, pierderea controlului faţă de alcool cu dezvoltarea
simptomatologiei de sevraj);
- forma delta (este asemănătoare cu forma gamma; apare imposibilitatea de abţinere de la
consumul de alcool);
- forma epsilon (subiectul consuma cantităţi mari de băuturi alcoolice, fără ca el să fie un
consumator obişnuit de alcool sau fiind abstinent între două crize dipsomatice);
- primar (tipul de alcoolism care nu este precedat de o afecţiune psihică);
- secundar (apar boli depresive, tulburări de personalitate, stări nevrotice, tulburări maniaco
depresive, etc.

Etape spre alcoolism:

- primul contact cu alcoolul;
- consumul ocazional sau experimental;
- consum moderat;
- consum excesiv;
- dependenţa;
Tipuri de alcoolici:
- persoane care apelează la consumul de alcool pentru calmarea unor dureri fizice;
- persoane care revin în zona de consum după o perioadă de abstinenţă, dar care au probleme de
sănătate;
- dependenţii;

Efectele consumului şi abuzului de alcool

- afecţiuni ale ficatului, stomacului , sistemului nervos, al inimii, al pancreasului, asupra
sistemului de reproducere,
- diminuarea şi chiar pierderea obişnuinţelor de autocontrol şi incapacitatea de a se abţine de la
consumul de alcool;
- comportamente specifice toxicomanului;
- apariţia fenomenului de violenţă în familie;
- apariţia de tentative de suicid;
- agresiuni sexuale şi violuri;
- accidente rutiere,

6
 - decesele prin incendiu;
- decesele prin înec;
- tâlhării şi omucideri;
- tulburări afective, stări de anxietate, depresie;
- halucinaţii alcoolice;
- familia începe să fie etichetată de comunitate;
- scade eficienţa muncii profesionale;
- vechii prieteni sunt abandonaţi;
- accidente de muncă;

Caracteristicile intervenţiei în toxicomanie:

Intervenţia externă presupune realizarea concomitentă a mai multor condiţii şi factori, şi nu doar
aplicarea unor metode şi tehnici de lucru direct cu clientul.Asistentul social are un rol important în
sprijinirea acelor indivizi care consumă băuturi alcoolice sau droguri, încercând să provoace schimbări
pozitive;
Intervenţia familială- familia trebuie pregătită, deoarece atitudinile faţă de individul consumator
de alcool difera. Astfel toţi membrii familiei se întâlnesc şi discută despre problemele apărute şi
încearcă să găsească soluţii rezonabile. Atitudinea familiei trebuie să fie una de emaptie şi de
înţelegere.Apoi împreună cu un specialist se gândesc la un program de tratament. Singurul lucru care
păstrează alcoolicul în afara tratamentului este negarea. În timpul procesului de intervenţie se încearcă
trecerea de faza de negare. Procesul de intervenţie presupune trei etape:
- specialistul se întâlneşte cu membrii familiei şi se stabilesc persoanele care vor face parte din
intervenţie, aplicându-se acestora un training.
- persoanele selectate exersează modul în care se vor confrunta cu apropiatul pentru ca acesta să
accepte tratamentul;
- întâlnirile au rolul de a ajuta persoana dependentă să recunoască impactul dependenţei sale
asupra celor din jur şi o încurajează să ia angajamentul personal de a căuta tratamentul.

Studiu de caz
A.C..minor în vârstă de 15 ani şi 9 luni, a fost examinat de comisia de expertiză medico-legală
psihiatrică pentru minori, ca urmarea a comiterii infracţiunii de furt din avutul particular.
Minorul provine dintr-o familie organizată, cu 4 copii,fiind al doilea din fratrie, ambii părinţi sunt fără
ocupaţie. Pâna la vârsta de 10 ani copilul a fost crescut de bunicii materni.
Din antecedentele personale patologice ale minorului reţinem:
- o intoxicaţie accidentală cu acetoarsenit de cupru pentru care a fost spitalizat;

7
- multiple internări la Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola; în anul 1997 când a fost diagnosticat cu
dependenţă de prenandez; în 1999, cu diagnosticul de tulburare emoţională pe fond de intelect liminar.
Utilizarea frecventă de solvenţi volatili pe fond pubertar şi context familial perturbat. Tulburări majore de
comportament; în anul 2000 cu diagnosticul Sindromul de dependenţă la solvenţi organici. Intelect liminar.
Dezvoltare dezarmonică a personalităţii.
La examinarea în comisia de expertiză medico legală psihiatrică, s-au constatat: dezvoltare
somatică corespunzătoare vârstei,multiple cicatrici liniare, albe sidefii pe feţele posterioare ale ambelor
antebraţe (ca urmare a automutilării prin tăierea cu lama, lipsa,de interes pentru discuţie, pasivitate, apatie,
dispoziţie depresivă, iritabilitate, anxietate.
Relaţiile cu familia de origine sunt profund perturbate; declară că nu mai vrea să-şi vadă mama pe
care o urăşte şi abia se abţine să nu o lovească, crede că tatăl său are ceva la cap. Este obsedat de zvonul că
el ar fi rezultatul unei relaţii incestuoase dintre mama sa şi bunicul matern.
Are o părere bună despre el însuşi, este încântat de starea în care se află, manifestă tendinţe
egofile, se supraestimează. Declara că are o starea proastă datorită sevrajului.
Din discuţia purtată cu minorul, rezultă că a început să inhaleze vapori de prenandez la sugestia
unor prieteni de cartier. Acesta relatează că, după consumarea drogului, are o stare de bine, cu halucinaţii
autodirijate, uneori înspăimântătoare, care survin pe fondul unei stări generale asemănătoare celei de
ebrietate. De circa o lună acuză somnolenţă şi dispnee.
De curând, a început să consume, în afara de prenandez, marijuana şi haşiş pentru că, după el,
viaţa este grea.
Fumează şi consumă mari cantităţi de băuturi alcoolice.
Povesteşte că este şef de bandă în cartierul în care locuieşte,bandă care este formată din tineri de
vârsta sa. Este mândru când relatează că banda sa împarte dreptatea în doua cartiere din Iaşi. Pe parcursul
discuţiei devine comunicativ, mai ales când este întrebat despre consumul de droguri şi despre grupul din
care face parte.
Din caracterizarea şcolară, reţinem că manifestă un total dezinteres faţă de şcoală, are rezultate
slabe, a rămas repetent de câteva ori,acum fiind în clasa a V a; deasemenea manifestă acte de indisciplină
supărătoare atât pentru colegi cât şi pentru profesori.
Referitor la fapta comisă, relatează că împreună cu alţi minori, s-a drogat cu prenandez şi apoi s –
au dus la discotecă. La plecare la ora 4 dimineaţa au pătruns prin efracţie într- un magazin şi au sustras
bunuri în valoare de 1400 RON.
Nu manifestă sentimente de vinovăţie pentru fapta comisă.
Pe baza acestor elemente,comisia de expertiză a concluzionat că minorul prezintă tulburări
emoţionale pe fond de intelect de limită, dependenţă de solvenţii organici; în observaţie sindrom
psihorganic cu tulburarea personalităţii.Discernământul asupra faptelor comise este prezent.S-a recomandat
reeducarea instituţională.

8
BIBLIOGRAFIE

1.Neamţu, George, ”Probleme de asistenţă socială în toxicomanie”, în Neamţu, George, Stan, Dumitru,
Asistenţă socială.Studii şi aplicaţii, Polirom, Iaşi, 2005, pp. 375-439.
2.Ioan, Gabriela, Beatrice, Consumul de droguri şi toxicomania, Junimea, Iaşi, 2003, pp.377-378

Velniciuc Mădălina
Asistenţă socială
An 3, Grupa 4