ZGOMOT

ZGOMOTUL AMBIENTAL DIN MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

Sunetele, fiind percepute prin simţul auzului, sunt dependente de

două grupe mari:
de sistemul auditiv care este direct dependent de
posibilităţile organului de simţ şi de sistemul nervos al persoanei

de sistemul sonor care depinde în exclusivitate de

condiţiile tehnice şi organizatorice ale mediului de muncă, în care se
desfăşoară activitatea individului şi trebuie astfel conceput, încât să
răspundă cerinţelor şi posibilităţilor sistemului auditiv.

Zgomotul se caracterizează prin:

intensitate,

compoziţie spectrală

durată.
 Intensitatea diferitelor surse de zgomot

Intensit
Sursa
ate (dB)
Cel mai uşor sunet perceput de urechea umană 0
Zgomot în biblioteca publică, şoaptă uşoară, sau ticăitul de ceas 30
Sufrageria sau un birou liniştit 40
Semnale în traficul rutier, frigiderul sau o conversaţie 50
Plânsul unui copil 60
Trafic rutier aglomerat, zgomotul dintr-un restaurant 70
Zgomot curent într-o uzină, lătrat de câine, alarma la ceas, sau
maşină de îndepărtat zăpada - Aceste zgomote devin periculoase 80
dacă expunerea la ele continuă mai mult de 8 ore
Maşina de tuns iarba, trafic de camioane sau orchestra simfonică -
Pe măsura ce intensitatea zgomotului creşte, timpul de expunere 90
periculos scade sub 8 ore
 Continuare

Masă vibratoare în industria materialelor de construcţii, maşini

unelte, fierăstrăul mecanic, pick-hammer, aparat de suflat frunzele,
camion de gunoi sau căşti stereo - Chiar şi numai 2 ore de 100
expunere la aceste zgomote pot fi periculoase la 100 dB

Masă vibratoare şi ciur vibrator în industria materialelor de

105
construcţii
Concerte rock, explozii miniere, decolarea unui avion - Pericolul
poate fi imediat; expunerea la 120 dB poate dăuna instantaneu şi 120
grav urechilor
Împuşcătura, artificii sau pistol cu capse - Orice durată de expunere
la zgomot de 140 dB este periculoasă şi poate provoca dureri ale 140
urechii
Armă de foc puternică sau de vânătoare - Fără protecţie pentru
urechi, zgomotul produce daune ireversibile (pierderea auzului 170
poate fi inevitabilă)
 Zgomote şi vibraţii în aglomerările urbane

Principalele surse cauzatoare de zgomot sunt:

traficul aerian
terestru - rutier
feroviar,
şantierele de construcţii
obiectivele comerciale
obiectivele industriale.

Acestea sunt sursele de poluare sonoră care se fac

responsabile de numeroase neplăceri care afectează populaţia.
 Autovehicule

Zgomotele motoarelor au tonalităţi specifice fiecărui model de vehicul.

Schimbarea rapidă a treptelor transmisiei, la demarările puternice, face ca

zgomotul din habitaclu să se apropie de tonalităţile unui autoturism sportiv.

Există deosebiri între modul cum sunt percepute zgomotele de către

pietonii de pe stradă şi de către pasagerii din interiorul vehiculelor,
pasagerii aud în special componentele de joasă frecvenţă.
Zgomotul anvelopelor se evidenţiază clar pe fondul celorlalte zgomote
ale vehiculului începând cu viteze de deplasare care trec peste 50 km/h
ale acestuia.

Diferenţa dintre nivelurile de zgomot produs de diferite tipuri de anvelope

(cu strat protector absolut neted, cu patru canale drepte pe periferia
stratului protector, cu învelişul antiderapant format din crestături
transversale şi canale circulare, de tipul tot teren cu aderare la sol
nedirecţională) poate să atingă 10 dB, iar componentele care se
manifestă cel mai clar sunt cele de la 30 la 50 Hz.

La deplasarea cu viteză maximă pe şosea asfaltată cu criblură sau pe

şosea cu asfalt neted zgomotul total generat de autoturisme este cu doar
1  2 dB (A) mai mare decât zgomotul motorului (zgomotul de rulare
depăşeşte zgomotul motorului).

La viteze mari zgomotul total este determinat în principal de tipul

anvelopei şi de structura îmbrăcăminţii şoselei.
În cazul deplasării în treptele de viteză II şi III, zgomotul predominant
este cel al motorului. Prin urmare, rezultă că nivelul de zgomot datorat
circulaţiei urbane este determinat de zgomotul motoarelor vehiculelor.

Se deduce că, pentru a diminua nivelul zgomotului în interiorul

localităţilor se va acţiona asupra motoarelor vehiculelor, iar pentru
diminuarea nivelului de zgomot pe şosele şi autostrăzi, se va acţiona în
sensul modificării îmbrăcăminţii şoselei şi a profilului anvelopelor.
MIJLOACE DE REDUCERE A EMISIILOR SONORE LA AUTOVEHICULE

Tehnicile aplicate pentru diminuarea emisiilor sonore ale

autovehiculului pot fi:

Active

Pasive.

Tehnicile active vizează reducerea zgomotului la sursă pe când

tehnicile pasive urmăresc mărirea rezistenţei mediului de transmitere
a undelor sonore.
MIJLOACE ACTIVE DE REDUCERE A EMISIEI SONORE LA MOTOR

Aceste tehnici vizează reducerea zgomotului produs pe cale:

aerodinamică,
termică
mecanică.

În primul caz tehnicile se aplică procesului de schimb de gaze. Atât la

curgerea încărcăturii proaspete în cilindrii motorului cât şi la curgerea
gazelor arse din cilindri apar emisii sonore care trebuiesc atenuate.
Zgomotul generat la admisie şi evacuare prezintă similitudini şi atenuarea
se poate realiza prin mijloace asemănătoare.

Caracteristicile zgomotelor admisiei şi evacuării depind de numărul de

cilindri, ordinea de aprindere, de durata fazelor de schimb de gaze,
turaţia motorului şi de caracteristicile constructive ale supapelor de
admisie şi evacuare precum şi a canalelor şi tubulaturii care le
deservesc.
Mărirea sarcinii motorului amplifică nivelul emisiilor sonore.
Diminuarea nivelului de zgomot la schimbul de gaze se realizează
prin plasarea pe traiectul gazelor proaspete şi pe traiectul gazelor arse
unor atenuatoare de zgomot.
Atenuatoarele de zgomot după fenomenul fizic utilizat pot fi:
- atenuatoare de absorbţie - la care reducerea nivelului de zgomot
are loc prin disiparea energiei oscilaţiilor presiunii prin frecarea de pereţii
conductei şi prin trecerea gazelor printr-un manşon realizat din materiale
absorbante;
- atenuatoare de interferenţă sau reactive - la care are loc
interferenţa dintre unda sonoră incidentă şi cea reflectată în momentul
întâlnirii unui obstacol;
- atenuatoare de rezonanţă - care determină un proces continuu de
reflectare a undelor acustice în scopul diminuării energiei lor;
- atenuatoare de rezistenţă sau dispersive - funcţionează pe
principiul difuziei, reducerea zgomotelor datorându-se dispersiei debitului
de gaze cu presiune pulsatorie prin tuburi lungi, perforate spre un volum
mai mare.
Pentru a se evita transmiterea la caroserie a zgomotelor şi vibraţiilor
datorate schimbului de gaze, tubulaturile, amortizoarele şi celelalte
elemente sunt montate prin intermediul unor elemente elastice.

Zgomotele motorului produse pe cale termică şi mecanică în

motoare sunt datorate variaţiei presiunii gazelor rezultate în urma arderii şi
contactelor dintre piesele motorului şi instalaţiilor acestuia datorită aplicării
unor forţe şi momente variabile.

Zgomotele datorate arderii amestecurilor aer-combustibil din

cilindrii motorului pot fi diminuate prin perfecţionarea proceselor de formare
şi ardere a acestora care să conducă la reducerea gradientului presiunii
gazelor din cilindri. Asigurarea unui avans optim al aprinderii la MAS şi a
unui avans la injecţie, a unei durate de injecţie şi legi a injecţiei optime la
MAC pot determina o reducere a emisiilor sonore (sistemele cu control
electronic răspund acestor cerinţe).

Zgomotul mecanic produs de mecanismul motor îşi are originea în

existenţa jocurilor funcţionale şi în acţiunea de forţe variabile pe parcursul
ciclului motor.
Diminuarea zgomotului produs de ansamblul piston - cămaşă se poate
realiza prin:
- poziţionarea dezaxată a bolţului în piston;
Dezaxarea bolţului în piston are ca efect micşorarea nivelului forţei
normale care atenuează efectul de basculare a pistonului. Dezaxarea se
practică în sensul forţei normale în cursa de destindere când presiunea
din cilindru este maximă.
- reducerea jocului dintre piston şi cămaşă;
Reducerea jocurilor în ansamblul piston - cilindru fără a afecta siguranţa în
funcţionare este posibilă prin controlul dilatării pistonului. Una din măsurile
utilizate pentru micşorarea jocului între cilindru şi manta o constituie
micşorarea temperaturii mantalei prin utilizarea mantalei elastice, obţinută
prin practicarea unei tăieturi în formă de “T” sau “П”. La montaj, pistonul
se aşează astfel încât forţa normală de valori ridicate să fie preluată de
partea fără tăietură.
O altă măsură se constituie în controlul dilatării pistonului.
Acesta este posibil prin utilizarea pistonului “autoterm” care are plasate în
zona bosajelor pentru bolţ plăcuţe din metal cu coeficient mic de dilatare
liniară. Plăcuţele şi aliajul de aluminiu al pistonului lucrează ca o lamă
bimetalică, la încălzire sistemul se curbează puţin în sensul evazării (jocul
dintre manta şi cilindru se reduce la 0,012...0,024 mm).
 -utilizarea unor construcţii speciale de piston;

O soluţie care permite micşorarea jocurilor pistonului o constituie pistonul

articulat pe bolţ. Capul pistonului cu zona portsegmenţi este o parte
separată de mantaua pistonului. Această separare permite limitarea
transmiterii fluxului de căldură spre manta diminuând dilatarea acesteia.
În acest fel jocul dintre manta şi cilindru se reduce la valori minime
funcţionale. În acelaşi timp, şi jocurile capului şi zonei portsegmenţi se
pot reduce şi uniformiza pe circumferinţă deoarece dispare concentrarea
de material din zona pasajelor pentru bolţ.

- utilizarea unor acoperiri de suprafaţă la piston;

Reducerea zgomotului ansamblului piston - cilindru se poate realiza prin

utilizarea unor acoperiri ale pistonului cu materiale plastice (teflon sau
teflon acoperit cu oxid de crom) utilizând cămăşi de cilindru din aliaje
uşoare, necromate. Reducerea zgomotului a fost de 0,5 - 2 dB(A).
 Reducerea zgomotului de contact al celorlalte componente ale
mecanismului motor poate fi obţinută prin micşorarea jocurilor funcţionale.
Reducerea jocurilor este posibilă prin diminuarea abaterilor de formă şi
poziţie a arborilor şi alezajelor şi prin îmbunătăţirea stării suprafeţelor.

Reducerea zgomotului datorat sistemului de distribuţie se poate

obţine încă din faza de concepţie prin adoptarea amplasării arborelui sau
arborilor cu came, antrenarea acestuia, profilul camelor şi sistemul de
acţionare a supapei.

Vibraţiile produse în interiorul motorului sunt transmise prin

structura motorului la suprafaţa acestuia. Reducerea zgomotului structurii
motorului se obţine prin rigidizarea pereţilor blocului motor. Studii
efectuate au arătat că la creşterea rigidităţii blocului cresc şi valorile
frecvenţelor de rezonanţă la care excitaţia este de amplitudine mai
scăzută. Creşterea rigidităţii prin nervurare poate determina mărirea
masei blocului cu 3% obţinându-se în schimb o scădere a nivelului de
zgomot de 3,5 dB(A).
 Capacele motorului (capacul distribuţiei, baia de ulei şi capacul
antrenării distribuţiei) au o contribuţie importantă la transmiterea
zgomotelor structurii motorului. Reduceri importante (3,5...5,8 dB(A)) ale
zgomotului pot fi obţinute prin utilizarea materialelor plastice sau
materialelor compozite la confecţionarea capacelor motorului.

Reduceri ale nivelului de zgomot al motorului se pot obţine şi la

nivelul instalaţiilor auxiliare ale motorului prin adoptarea unor sisteme de
antrenare silenţioase, utilizarea unor materiale care să elimine
transmiterea vibraţiilor şi prin reducerea jocurilor. Antrenarea ventilatorului
în funcţie de necesităţi contribuie la reducerea nivelului global de zgomot
al motorului. Adoptarea unei construcţii din materiale plastice a
ventilatorului poate îmbunătăţi regimul aerodinamic de funcţionare al
acestora cu o reducere
Mijloace active de reducere a emisiei sonore la sistemele autovehiculului

În cazul transmisiei autovehiculelor se pot aplica pentru reducerea

vibraţiilor şi zgomotelor următoarele măsuri:
- utilizarea pentru roţile dinţate a unor danturi care să asigure
intrarea progresivă a dinţilor în angrenare;
- prelucrarea optimă a danturilor cu asigurarea corectă a petei de
contact a dinţilor;
- la angrenajele conice asigurarea unor reglaje corecte;
- asigurarea unor reglaje optime ale rulmenţilor conici;
- utilizarea unor uleiuri cu calităţi bune de ungere;
- utilizarea unor arbori cardanici echilibraţi static şi dinamic;
- optimizarea procesului de fabricare a pieselor transmisiei care
să permită reducerea jocurilor funcţionale;
- în cazul dispozitivelor de servo-asistare se pot aplica măsuri de
reducere a zgomotului la antrenare. O altă măsură o constituie reducerea
numărului de elemente antrenate (la autoturismele Citröen sistemul de
frânare, sistemul de suspensie şi servodirecţia utilizează lichid sub
presiune furnizat de o singură pompă de presiune).
MIJLOACE PASIVE DE REDUCERE A EMISIEI SONORE LA MOTOR

Ecranarea,

Capsularea,

Amortizarea,

Izolarea antivibratorie.
 Ecranarea

Prin ecranare se obţine o reducere a emisiei sonore utilizând capace sau

panouri realizate din materiale fonoabsorbante.

Panourile sunt amplasate în imediata apropiere a suprafeţelor radiante şi

urmăresc conturul acestora. Ele pot acoperi capacul chiulasei, baia de
ulei, suprafeţele laterale ale blocului motor.

Eficienţa reducerii zgomotului depinde de mărimea suprafeţei ecranate şi

de caracteristicile fonoabsorbante ale materialului ecranului.

Reducerea zgomotului obţinută prin ecranare este de 3 - 5 dB(A).

 Capsularea

Prin capsulare se realizează o ecranare totală a motorului prin care se

obţine o reducere a nivelului emisiei sonore de 5 - 20 dB(A).

Coca capsulei fonoabsorbante se fixează elastic pe structura motorului

pentru a se evita preluarea vibraţiilor structurale. Componentele
motorului care străbat coca capsulei trebuie să fie izolate pentru a nu
transmite la aceasta vibraţii.

În coca capsulei antifonice se prevăd capace de acces la unele sisteme

ale motorului iar acestea trebuie să aibă dimensiuni minime dar care să
asigure operabilitatea intervenţiei.

Pentru a nu se schimba regimul termic al motorului, prin spaţiul dintre

suprafeţele laterale ale blocului motor şi capsulă vor circula curenţi de
aer trimişi de ventilatorul motorului.
 Amortizarea
Izolarea antivibratorie

Vibraţiile structurale ale motorului sunt izolate faţă de structura caroseriei

prin rezemarea elastică a acestuia.

Pentru a obţine o atenuare sonoră cât mai mare trebuie ca raportul dintre
pulsaţia vibraţiei forţate şi cea a vibraţiei libere să fie cât mai mare.
 MIJLOACE PASIVE DE REDUCERE A EMISIEI SONORE
LA SISTEMELE AUTOVEHICULULUI

Transmisia autovehiculului poate fi ecranată cu panouri din

materiale fonoabsorbante. La autoturismele la care tracţiunea este în faţă,
ecranarea transmisiei se poate realiza prin căptuşirea elementelor de
caroserie cu materiale fonoabsorbante.

În cazul autocamioanelor, construcţia cabinei care îmbracă grupul

motopropulsor poate realiza ecranarea fonoabsorbantă astfel încât să se
reducă emisia sonoră.

Amortizarea şi izolarea antivibratorie se situează la graniţa dintre

metodele active şi pasive. Elementele transmisiei trebuiesc rezemate
elastic pentru a izola caroseria de vibraţiile care apar la funcţionarea
acesteia. În cazul utilizării unor dispozitive de servoasistare, deoarece o
parte din elemente sunt antrenate de motorul cu ardere internă, se aplică
aceleaşi metode pasive de reducere a emisiilor sonore ca în cazul
motorului.
 TEHNICI DE REDUCERE A POLUĂRII SONORE
GENERATE DE TRAFICULUI RUTIER

Nivelul de poluare sonoră datorată traficului rutier depinde de

trei factori de influenţă:
- volumul traficului rutier;
- viteza de trafic;
- numărul de autocamioane aflate în fluxul de trafic.

În general, nivelul de zgomot creşte cu mărirea volumului

traficului, a vitezei de deplasare şi cu numărul de autocamioane aflate
în trafic.
Zgomotul datorat traficului rutier nu este constant, nivelul
acestuia depinzând de numărul, tipurile şi viteza autovehiculelor care-l
produc.
Strategiile de reducere a poluării fonice se pot grupa în trei categorii:
Controlul autovehiculelor;
Controlul utilizării terenurilor;
Planificarea şi proiectarea străzilor şi autostrăzilor;
 CONTROLUL AUTOVEHICULELOR

Această strategie se aplică sursei de zgomot: autovehiculul.

Pentru diminuarea nivelului de emisii sonore se utilizează diferite tehnici
care includ:
perfecţionarea proceselor din motor,
optimizarea transmisiei,
utilizarea unor atenuatoare de zgomot eficiente,
aplicarea izolării fonice,
îmbunătăţirea calităţii pneurilor.

Autovehiculele cu un nivel de zgomot redus determină o

substanţială reducere a poluării sonore datorate traficului rutier pe
drumuri şi străzi unde nu sunt posibile măsuri corective.

Din păcate, parcul de autovehicule este eterogen din punctul de

vedere al emisiunilor fonice aşa că introducerea în trafic a unor
autovehicule cu nivel redus de zgomot nu poate reduce nivelul de
poluare fonică decât cu max. 5 -10 dB.
??
 CONTROLUL UTILIZĂRII TERENURILOR

Această strategie este numită şi “control al dezvoltării viitoare”.

În vecinătatea străzilor şi autostrăzilor sunt terenuri libere care într-un

viitor pot fi utilizate în procesul dezvoltării.

Prin controlul utilizării terenurilor nu trebuie să se oprească dezvoltarea

însă poate cere amplasarea clădirilor la o distanţă rezonabilă de drum
pentru a preveni problemele datorate poluării fonice sau poate aplica
măsuri de reducere a zgomotului datorat traficului rutier.
PLANIFICAREA ŞI PROIECTAREA STRĂZILOR ŞI AUTOSTRĂZILOR

În stadiul de planificare a străzilor şi autostrăzilor se realizează un studiu

de zgomot.

Acest studiu are rolul de a stabili dacă proiectul va crea probleme de

zgomot.

Într-o primă fază, nivelul de zgomot al străzilor şi autostrăzilor este

măsurat sau calculat pe bază de model. În acest fel, nivelul de zgomot
poate fi previzionat dacă proiectul este construit.
 Reducerea zgomotului pe străzile existente

În cazul străzilor existente sau cele supuse procesului de reabilitare se pot

aplica o serie de măsuri de reducere a zgomotului traficului rutier cum ar fi:

- creare de zone de amortizare (tampon);

- plantare de vegetaţie;

- construcţia de bariere fonice;

- izolare fonică a clădirilor;

- managementul traficului rutier.

 Zonele de amortizare sunt spaţiile deschise care mărginesc străzile
şi autostrăzile. Zonele sunt create la construcţia autostrăzilor şi ele sunt în
proprietatea agenţilor care au cumpărat terenul ca în această zonă să nu se
ridice construcţii. Zonele de amortizare protejează în general zonele
rezidenţiale. De multe ori însă, datorită proprietăţii private asupra terenului
din vecinătatea infrastructurii rutiere este dificilă crearea de zone de
amortizare.

Vegetaţia, dacă are o înălţime şi o lăţime suficientă poate reduce

nivelul de poluare sonoră. O perdea vegetală densă, cu o lăţime de 60 m
poate reduce nivelul sonor cu 10 dB şi poate reduce la jumătate
intensitatea auditivă a zgomotului traficului. De multe ori este dificil să se
planteze suficientă vegetaţie în lungul drumului pentru a obţine o asemenea
reducere. Dacă asemenea vegetaţie există, ea trebuie menţinută. Dacă nu,
ea trebuie plantată pentru a îmbunătăţi factorul psihologic chiar dacă nu
trebuie să reducă zgomotul rutier.
 Barierele fonice sunt construcţii solide plasate între infrastructura
rutieră şi casele aflate în lungul acesteia. Aceste bariere fonice reduc
nivelul de zgomot cu 10 până la 15 dB şi la jumătate intensitatea auditivă a
zgomotului traficului rutier.

Barneveld fonice sunt construite din:

pământ sub formă de val sau
ziduri izolatoare fonic care utilizează lemn, stuc, beton, piatră,
metal sau alte materiale.

Valul de pământ este atractiv deoarece creează un peisaj natural. Acesta,

datorită înălţimii cerute, ocupă suprafeţe importante de teren şi se
construieşte numai când/unde condiţiile sunt propice, în rest utilizându-se
alte sisteme.
Barierele fonice nu vor fi plasate la o distanţă mai mică de 3 m de
infrastructura rutieră. Se consideră că bariera de protecţie fonică este
sigură dacă este plasată între 4,5 şi 9 m de la marginea drumului.
Înălţimea barierelor fonice nu trebuie să fie mai mică de 1,8 m iar
înălţimea maximă nu trebuie să depăşească 4,3 m măsurată de la
suprafaţa drumului. Dacă bariera fonică este amplasată la o distanţă mai
mare de 4,5 m de la marginea drumului, atunci înălţimea acesteia nu
poate depăşi 5 m măsurată de la suprafaţa solului.

O atenţie deosebită trebuie să se acorde barierelor fonice paralele (de o

parte şi de alta a drumului). Dacă suprafeţele barierelor sunt netede,
neporoase, cum ar fi suprafeţele din beton sau piatră, zgomotele de trafic
pot fi reflectate între bariere determinând diminuarea propagării acestora
în afara perimetrului străzii. Pentru a obţine acest efect trebuie să existe
un raport între distanţa dintre bariere şi înălţimea acestora de cel puţin
10:1.
Barierele fonice trebuiesc prevăzute cu porţi de acces de urgenţă, distanţa
dintre porţile de acces trebuind să fie de minim 300 m. Dacă infrastructura
rutieră nu este prevăzută cu hidranţi atunci în bariera fonică se prevăd mici
deschideri pentru furtunele de stingere a incendiilor, plasate cât mai
aproape de hidrant.

Barierele fonice se prevăd cu deschideri pentru drenaj, şi care trebuie să

ţină seama de situaţia hidraulică a reliefului. Deschiderile pot avea
dimensiuni de 200 mm X 200 mm sau mai mici dacă sunt plasate la mai
puţin de 3 m de centrul barierei şi de 200 mm X 400 mm sau mai mici
dacă sunt plasate la mai puţin de 6 m de centru.

Bariere fonice paralele

Barierelor fonice trebuie să se asigure o anumită estetică pentru a
evita monotonia în trafic şi să combată intervenţia graffiti.

Plasarea barierelor fonice

 Izolarea fonică a clădirilor poate determina diminuarea zgomotul
traficului rutier. Materialul fono-absorbant poate fi amplasat în pereţii
clădirii. În cazul în care ferestrele sunt amplasate spre infrastructura
rutieră, acestea trebuiesc construite cu o închidere etanşă.

Controlul traficului se constituie într-o măsură eficientă de

reducere a zgomotului traficului rutier. De exemplu, traficul greu poate fi
interzis pe anumite drumuri şi străzi sau acesta poate fi permis numai pe
timpul zilei. O altă măsură care poate fi aplicată este reglajul timpilor
semafoarelor pentru a asigura un trafic fluent. Limitarea vitezei de
circulaţie a autovehiculelor poate limita poluarea fonică în zonele în care
aceasta este instituită.

Îmbrăcămintea infrastructurii rutiere este menţionată ca un factor

al zgomotului datorat traficului rutier. Încă mai sunt necesare cercetări
pentru a se determina cum diferite tipuri de îmbrăcăminte stradală şi
pneuri contribuie la poluarea sonoră.
 Reducerea zgomotelor pe străzile noi

Măsurile descrise pentru străzile existente sunt aplicabile şi

străzilor noi. În plus, străzile noi trebuie să fie amplasate departe de zonele
sensibile cum ar fi şcoli, spitale şi în apropierea unor zone insensibile la
zgomot cum ar fi zone industriale sau comerciale. Noile străzi pot fi
amplasate pe cât posibil în zone nedezvoltate.

În plus, noile străzi pot fi construite în debleu iar taluzurile pot juca
rolul de bariere fonice. De asemenea, noile străzi pot fi construite cu pante
reduse eliminând zgomotul datorat în special autocamioanelor prin
schimbarea frecventă a treptelor de viteză.
Plexiglas acrylic noise barriers
are effective solution that uses
transparent material to
mitigate noise levels whilst
maintaining visibility.
 Overhanging units on the Prater High
Road, Vienna

Combined units at LSW Rautenweg,

Vienna