Escolar Documentos
Profissional Documentos
Cultura Documentos
cc c
Piciorul uman, adaptat la staţiunea bipedă, are o dublă funcţie : primeşte greutatea corpului şi
permite derularea dinamică a pasului în timpul mersului. Aceasta presupune în acelaşi timp
rezistenţă şi supleţe. Piciorul cuprinde 26 de oase, de talie şi structuri diferite, 31 de articulaţii
şi 20 de muşchi proprii.
In acelaşi timp piciorul este în general deformat, prins între forţele mecanice ale corpului şi
cele ale încălţămintei, de multe ori departe de a fi ideală; muşchii care mobilizează glezna au
toţi o acţiune de rezistenţă asupra piciorului.
Un picior văzut de sus prezintă trei regiuni (dinspre anterior spre posterior).
Anterior :
Un aliniament osos format din coloane orizontale numerotate de la interior spre exterior 1, 2,
3, 4, 5. Fiecare coloană conţine un metatarsian prelungit prin falange.
Posterior : 2 oase voluminoase suprapuse pe verticală : astragalul şi calcaneul ce formează
tarsul posterior.
Intre cele 2 zone se găseşte o zonă intermediară ce reprezintă o zonă de joncţiune şi torsiune
între cele 2 precedente, permiţând adaptarea la sol. Este formată din 5 oase mici formând
tarsul anterior : scafoid, cuboid, 3 cuneiforme.
Piciorul mai poate fi împărţit şi într-un picior " extern " care urmează calcaneul pe direcţia
ultimelor două coloane osoase ( piciorul de recepţie) şi un picior " intern " ce urmează
astragalul pe direcţia primelor trei coloane osoase (piciorul de propulsie).
Mişcările ilustrate sunt cele care se produc global la nivelul piciorului; aceleaşi mişcări se pot
produce într-o manieră locală la nivelul diferitelor regiuni ale piciorului. Vedere de profil
(plan sagital). O mişcare ce aproprie dosul piciorului de gambă se numeşte flexie dorsală
(flexia propriu zisă).
Amplitudinea flexiei dorsale este cu atât mai mare cu cât genunchiul este în flexie şi se
limitează când genunchiul este în extensie datorită tensiunii muşchilor gemeni gambieri.
O mişcare ce duce partea anterioară a piciorului spre exterior este o abducţie. O mişcare ce
duce partea anterioară a piciorului spre interior este o adducţie.
Aceste mişcări pot fi amplificate sau chiar confundate cu rotaţiile coapsei ( dacă genunchiul
este extins ) sau ale gambei ( atunci există şi deplasări ale tuberozităţii anterioare tibiale).
în practică există o asociere automată a celor trei tipuri de mişcări. Abducţia, pronaţia, flexia
dorsală se asociază în mişcarea de eversiune. Adducţia, supinaţia şi flexia plantară se asociază
în mişcarea de inversiune. Aceasta se datorează formelor suprafeţelor osoase şi orientării
axelor mişcării, mişcările din cadrul fiecărei grupe efectuându-se simultan.
ARTICULAŢIA GLEZNEI
- trohleea talusului este prelungită lateral de cele două feţişoare maleolare ce se vor articula cu
cele două maleole.
-în partea internă (tibială) suprafeţele sunt aproape verticale.
- în partea externă (fibulară) suprafeţele sunt mai curbate, oblice şi coboară mai jos. Din punct
de vedere al formei osoase singurele mişcări posibile se realizează spre
anterior şi posterior şi sunt flexia plantară şi dorsală. La acest nivel aceste mişcări sunt cele
mai importante pentru piciorul privit ca întreg. Axa mişcărilor trece prin cele două maleole.
în ceea ce priveşte stabilitatea osoasă, pentru flexia dorsală glezna prezintă o stabilitate
crescută; pentru flexia plantară este mai puţin stabilă. Pentru contracararea acestei instabilităţi
există ligamente şi muşchi stabilizatori în timpul flexiei dorsale active.
Articulaţia este întărită mai ales prin ligamente laterale. Dispoziţia lor este relativ simetrică,
de fiecare parte de la nivelul maleolei pleacă 3 fascicule ligamentare, coborând spre oasele
tarsului.