Alexandrescu Psihicul Bolnavului de Tuberculoza Pulmonara

l. Atarandrescu S.
Blumenfeld
I. Volosievici
( A s p e c te p s ih o lo g ic e , p s ih o p a to lo g ic e
şl d e r e c u p e r a r e s o c lo - p ă)
r o f e s lo n a l
31 EDITURA JUNIMEA
IAŞI • 1981
34
, fe tf «^ ii|gâl
f . ,O}fS
l» memoria
Praf Dr. N. BVMBĂCESCU
P REF A Ţ Ă
JT) rezenta lucrare este prima carte despre psihicul bolna-

•*• vului de tuberculoză pulmonară tipărită în limba română.
Iniţiativa unor explorări psihologice a persoanei tuberculosului
pulmonar la Iaşi, ca şi a redactării acestui opuscul aparţine re-
gretatului prof. dr. N. Bumbăcescu, care, datorită morţii sale tra-
gice, premature, n-a participat la elaborarea volumului şi n-a mai
putut să se bucure de apariţia lui.
Un ajutor deosebit în întocmirea planului lucrării, ca şi în
abordarea problematicii — mai ales în primii ani ai preocupări-
lor noastre de tema care constituie obiectul cărţii — ni l-a dat
dr. A. Arbore, pentru care îi mulţumim călduros. Mulţumim, de
asemenea, prof. dr. C. lonescu pentru sprijinul pe care ni l-a acor-
dat în examinarea psihologico-psihiatrică a unor bolnavi din Cli-
nica de Ftiziologie si din Spitalul de Tbc pulmonară din Iaşi,
d-rului Mina Afrăsinei care ne-a facilitat întreprinderea unor in-
vestigaţii psihologice printre subiecţii P revent ortului de Tbc pen-
tru elevi si studenţi din Iaşi, tuturor celor din Spitalul de Tbc
pulmonară-Iasi şi de la Sanatoriul Bîrnova, medici şi surori,
care ne-au sesizat unele manifestări ale comportamentului bolna-
vului de tuberculoză pulmonară, ce trebuiau să intre, în mod obli-
gatoriu, în obiectivul atenţiei noastre.
Cartea n-are pretenţia de a epuiza problemele pe care le ri-
dică psihologia tuberculosului pulmonar si nici de a fi o aducere
la zi a bibliografiei în materie, pe plan mondial. Ea este rodul,
în primul rînd, dl unor cercetări de teren, care au durat, c u unele
întreruperi, din 1970 pînă în 1980 si constituie, în principal, un
mănunchi de constatări şi de recomandări. Lipsurile ei, de care
nu-i scutită nici o scriere, vor reieşi din confruntarea pe care o va
avea cu publicul cititor, îndeosebi cu cititorii de specialitate.
Lucrarea este compusă din trei părţi :
Prima parte, axată pe studiul personalităţii bolnavului,
tratează aspectul psihologic de fond al bolnavului de tubercu-
loză pulmonară, în cadrul acesteia studiindu-se: personalitatea
premorbidă a bolnavului, implicaţiile psihosociale ale îmbolnăvirii,
factorii si circumstanţele care generează unele modificări psiho-
logice.
Partea a Il-a tratează aspectul psihopatologic al bolnavului.
Partea IlI-a tratează recuperarea socio-profesională, moda-
lităţile de rcinserţie socială.
Conştienţi fiind de cît de puţin am realizat faţă de ceea ce
ne propusesem, ne manifestăm totuşi credinţa că lucrarea de fată
este binevenită şi în acelaşi timp utilă pentru toţi cei care se ocupă
de combaterea tuberculozei pulmonare, dîndu-le, astfel, posibili-
tatea de a cunoaşte mai bine psihicul bolnavilor şi de a acţiona.
cit mai adecvat. Considerăm ca este utilă bolnavilor, reprezentînd
pentru ei nu numai un mijloc de informare asupra modificărilor
lor psihice, ci şi de psihoterapie. Considerăm, de asemenea, că este
utilă tuturor acelora pe care-i interesează tuberculoza pulmonară.
Autorii
TUBERCULOZA ŞI BOLNAVUL
DE TUBERCULOZA PULMONARA
(Preliminarii la studiul psihicului bolnavului

de tuberculoză pulmonară) *
1. Tuberculoza
Este binecunoscută concepţia care a dominat din cele mai
vechi timpuri, pînă la descoperirea tuberculostaticelor, asupra tu-
berculozei. Hipocrat din Kos (460—375 î.e.n.) menţiona în „Epi-
demii" că „singura şi cea mai gravă dintre bolile din acest timp
(în insula Thasos, la începutul verii, în cursul ei şi spre iarnă, în
i impui Pleiadelor) care a prăpădit pe mulţi, a fost ftizia" (1).
F.a începutul secolului al XlX-lea Laennec Rene (1781—1826) re-
.dirma primejdia maladiei şi sublinia contradicţiile existente în
tratamentul acesteia, ca şi puţinătatea prescripţiilor rezonabile din
.irsenalul de remedii transmise de-a lungul veacurilor. După des-
coperirea în 1882 a agentului patogen al bolii de către Robert
Koch (1843—1910), s-a crezut că tuberculinoterapia ar putea să
constituie un tratament de mare eficacitate al tuberculozei. Dar,
atît speranţele puse în remediul lui Koch, cît şi încercările de
seroterapie şi vaccinoterapie (Joussct, Shiga etc.) s-au soldat cu
eşec. Chimioterapia cu arsenic, aur, creozot, preparate din iod,
cupru nu a realizat decît un efect psihologic. Vindecările spontane
ale cavernelor, semnalate încă din secolul al XlX-lea, au fost şi
ulterior înregistrate ca fenomene de excepţie, în condiţiile trata-
mentului conservator al tuberculozei, nedepăşind 20%.
Faţă de toate aceste consideraţii, în trecut s-a cultivat opinia
ca tuberculoza este o boală incurabilă.
în ţara noastră, la începutul secolului al XX-lea, situaţia bol-
navilor de tuberculoză era deosebit de tristă. La conferinţa „Boa-
lele ţăranului român" din 1901, V. Babeş, dezvăluind răspîndirea
largă a bolii în acea epocă, menţiona că nu se cunoaşte „în mod
I, Alexandrescu, S. Blumenfeld
IU PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA
precis ce întindere are", deoarece pînă atunci nu se înregistraseră

decît cazurile mortale în oraşe, în spitale, în armată, în închisori,
iar pe de altă parte, medicii, cîteodată, ţinînd seama de „prejudi-
ciile familiale pe care le-ar fi adus înregistrarea maladiei", în loc
să arate adevărata cauză a morţii, declarau o altă boală, numai
ca să nu se răspîndească zvonul că în acea familie a fost un caz
de ftizie (2).
Ulterior, experimentarea pneumotoraxului artificial terapeutic,
al colapsului medical şi chirurgical, au reprezentat metode mai
eficace, faţă de cele anterioare, în terapia tuberculozei.
Cel care a instituit cel dinţii pneumotorax la om a fost Carlo
Forlamini (1847—1918). La noi, primele experimentări au fost
efectuate de către Irimescu (Bucureşti) în 1908 şi de către Liviu
Pop (Cluj) în 1910.
Pneumotoraxul intrapleural a atins apogeul dezvoltării între
1920—1945 constituind, alături de cura sanatorială, oei mai
eficace procedeu de tratament al tuberculozei. Vindecarea obţinută
prin pneumotorax intrapleural a fost destul de frecvent plătită
prin empieme, fibrotorace şi alte complicaţii.
în perioada 1930—1940, generalizarea şi perfecţionarea co-
lapsoterapiei medicale a ameliorat semnificativ prognosticul, pro-
porţia închiderelor cavitare, ca un rezultat al colapsului medical,
ajungînd între 44% (Dufourt, 1953) şi 80»/o (Ras, 1955). în me-
die, statisticile atribuie aplicării colapsoterapiei medicale 60—70%
vindecări (D'Alfonso, 1965), deşi unele studii anglo-saxone şi scan-
dinave au contestat, prin date epidemiologice şi clinice, orice in-
fluenţa a colapsoterapiei asupra letalităţii tuberculoase.
Dintre metodele de colaps chirurgical, toracoplastia, aplicată
iniţial în tratamentul empiemelor de către Simon (1869), a fost
adaptată la terapia cavernei tuberculoase de Cerneville (1885),
Quincke (1888), Brauer şi Friederich (1907), Sauerbruch (1922).
S-au aplicat, de asemenea, multiple variante tehnice în vede-
rea colaborării selective şi definitive a plămînului.
Graff şi Schmidt, pe baza unor încercări anterioare ale lui
Tuf fier (1891), au pus la punct, în 1930, pneumotoraxul extraple-
ural.
Metoda a cunoscut la început o rapidă ascensiune, dar apoi
s-a soldat cu un veritabil declin, binecunoscut în întreaga lume.
Aceeaşi soartă a avut-o şi frenectomia iniţiată de Stuerz (1911) şi
Sauerbruch (1913), practicată şi la noi din 1923 ; oleotoraxul in-
Tt/nERCULOZA Şl BOLNAVUL DE TUBERCULOZA PULMONARA 11
ira şi extrapleural sau plomba în parafina ; extramusculoperiosta-

lul cu diversele variante de plombare a cavităţii create.
Metode de abord direct al cavernelor, drenajul aspirativ Mo-
nuldi, cavernostomia sau spleneotomia lui Bernou, cavernectomia,
au cunoscut indicaţii rare.
Primele rezecţii pulmonare, efectuate între 1922—1929 de
«atre Alexander, Graham, Lilienthal, s-au soldat cu rezultate sub
lirice aşteptare.
Faţa de toate aceste încercări de a lupta cu tuberculoza, de
înecurile înregistrate, de numărul enorm de victime pe care îl dă-
dea boala în trecut, de menţinerea unui procentaj foarte ridicat
de recidive, tuberculosul pulmonar era privit înainte de apariţia
i uberculostaticelor ca un condamnat la moarte. Poporul nostru
etichetase tuberculoza pulmonară ca „oftică" sau „atac", despre
„atacat" discutîndu-se cu îngrijorare sau cu spaimă. O asemenea
atitudine a fost generată nu numai de destinul personal al bolna-
vului, ci şi de gradul de contagiune al bolii, boala întinzîndu-se
adesea asupra unor familii şi cartiere întregi din anumite localităţi.
Starea de spirit în legătură cu tuberculosul pulmonar dinainte
de era tuberculostaticelor se poate cunoaşte foarte bine şi din unele
notări autobiografice ale unor foşti pacienţi cu talentul scrisului,
după cum şi din unele lucrări de literatură propriu-zisă, dintre
care demnă de amintit este „Muntele vrăjit" de T. Mann.
Datorită antibioticelor, mortalitatea prin tuberculoză a cobo-
rît substanţial în multe ţări. Astfel, faţă de anul 1934, în Franţa
.1 scăzut cu 77%, în Anglia cu 76%, în Danemarca cu 82%
ctc. (3).
Descoperirea streptomicinei (1943), a hidrazidei (1952) şi
apoi a cîtorva chimioterapice, culminînd cu Etambutholul (1961)
şi Rifampicina (1965), a transformat tuberculoza într-o boală cu-
i abilă teoretic în 100% din cazuri. Succesul terapiei cu tubercu-
lostatice a dobîndit o atît de mare amploare, încît, în ultimul
timp, s-a vorbit de posibilitatea eradicării acestei boli.
O consecinţă netă a întrebuinţării tuberculostaticelor în lupta
împotriva bacilului Koch a constat în faptul că, de unde înainte
bolnavul era un client de ani de zile al staţionarelor de tubercu-
loză, în prezent, în afara unor cazuri grave, după o scurtă spita-
lizare, se tratează ambulator. O alta rezidă în însăşi schimbarea
de optică asupra bolii, tuberculoza fiind considerată în prezent o
12 PSIHICUL. BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA
maladie fără consecinţe sumbre, necesitînd cel mult o chimiotera-

pie ceva mai prelungită.
Aceasta pare a fi în prezent orientarea opiniei publice asupra
tuberculozei. Specialiştii în materie au însă, faţă de optimismul
afişat mai sus, unele rezerve şi, în raport de situaţia reală, înclină
a conchide că, în fapt, tuberculoza a rămas mai departe o boală
care pune probleme serioase şi care ia adesea forme cronice. Ast-
fel, dintr-o anchetă efectuată în ţara noastră asupra a 73.000
bolnavi aflaţi în evidenţă la 31 decembrie 1968 s-a constatat că
cea. 72°7b baciliferi prezentau o vechime a bolii de peste doi ani,
durata de dispensarizare pînă în momentul anchetei fiind de 9,3
ani (între 3—20 ani). A reieşit, de asemenea, că peste 57% din-
tre bolnavii cronici aveau B .K. prezent în spută (4).
Ce rezultă din aceste date ? Că tuberculoza nu mai este cro-
nică, în sensul comun, aşa cum este, de exemplu, silicoza, dar, faţa
de localizările pulmonare, gama ei se deschide larg spre noi forme
de cronicizare (5), la cronicizare ajungîndu-se prin intermediul a
numeroşi factori, unii ţinînd de bolnav, alţii de condiţiile de tra-
tament.
Printre cauzele cronicizării, alături de extinderea mare a le* 1
ziunilor de depistat, a unei insuficiente terapeutici datorită unor
situaţii anatomo-organice ale unor subiecţi ce nu permit adminisi»
trarea medicamentelor, a unei intoleranţe sau rezistenţe primitive ( '
la isoniazid sau la alte tuberculostatice, se notează de pildă şi in-
disciplina, după cum şi necooperarea bolnavilor, cauzată de alte»
rările de personalitate, bolile asociate, alcoolismul. ,,
în ceea ce priveşte intoleranţa medicamentoasă, aceasta îşî
găseşte frecvent originea în economia psihică a subiectului, rezis-
tenţa la unele medicamente observîndu-se cu predilecţie la indivizii
cu atitudini negative faţă de terapeut. Un factor important deci
în cronicizarea bolii îl constituie dinamica psihică a bolnavului,
De modul cum evoluzează anxietatea bolnavului, angoasa acestuiai
depinde adesea vindecarea sau dimpotrivă cronicizarea bolii, în
practică s-a dovedit că eficacitatea terapeutică în tuberculoză atîr-
nă în mare măsură de relaţia medic-bolnav (6).
Un efect al cronicizării constă în pierderea încrederii în posi-
bilităţile de vindecare ale medicinei. Aceasta se repercutează deol
potrivă asupra psihicului bolnavului, asupra familiei sale, asupra
societăţii în general.
*,.
1'UUtRCVLOZA Şl BOLNAVVL DE TUBERCULOZA PULMONARA 13
Ca atare, tuberculoza reprezintă mai departe o maladie care

ie găseşte în atenţia factorilor de resort şi care implică serioase
răspunderi spciale. Astfel, deşi mortalitatea prin tuberculoză pulmo-
nară în ţara noastră a scăzut în 1969 la 19,l%ooo locuitori, nu-
mărul cel mai mare de decese înregistrîndu-se la vîrsta de peste
5.1) ani, şi, deşi s-au obţinut procentaje foarte ridicate de vindecări,
ajungîndu-se pînă la 97% în tuberculozele tratate corect, faptul
ca aproximativ 30% dintre bolnavii cronici nu au împlinit vîrsta
de 40 ani (6) atrage atenţia asupra multiplelor implicaţii profe-
sionale, economice, sociologice şi psihologice pe care le ridică boa-
la, unii indivizi nemaiputînd intra, ani de zile, în procesul de pro-
ducţie, aceştia grevînd grav bugetul luptei antituberculoase şi al
asigurărilor sociale.
Să revenim totuşi la vindecare. Ce înseamnă vindecarea în
tuberculoză? Vindecarea în tuberculoză, definită prin sterilizarea
lucteriană, ştergerea radiologică a leziunilor, funcţii respiratorii
normale, este rar obţinută integral, într-un număr suficient de ca-
'/uri, ca urmare a evoluţiei spontane şi a modificărilor pulmonare
iul) influenţa chimioterapie! şi a metodelor chirurgicale, se notea-
'/..i persistenţa de sechele pleuropulmonare, alterări funcţionale ale
amaratului respirator şi ale altor organe. Există, de asemenea, po-
sibilitatea unor recidive.
Totuşi, cu toate rezervele expuse, avem datoria de a accentua
cil prin posibilităţile pe care le oferă terapeutica modernă şi orga-
nizarea socială, în rezolvarea tuberculozei se deschid noi orizon-
turi în viaţa omului contemporan, aceasta pierzîndu-şi vechiul ca-
racter de flagel al omenirii.
în consecinţă, trebuie conchis că, deşi tuberculoza pulmonară
nu poate fi nici în prezent neglijată, ea nu mai constituie un ver-
dict fatal. Boala este în prezent în mod cert vindecabilă şi, dacă
totuşi se ajunge şi la cronicizări, prin îngrijire şi tratament bolna-
vul poate supravieţui pînă la adînci bătrîneţe.
2. Bolnavul de tuberculoză pulmonară

în decursul perioadelor istorice şi al evoluţiei cunoaşterii şti-
inţifice, tuberculozei pulmonare i s-au dat diferite explicaţii. Ast-
fel, cărţile sanscrite, prin sfatul acordat tinerilor de a nu se căsă-
tori cu fete ai căror părinţi au fost tuberculoşi, au acreditat carac-
terul ereditar al bolii, în mod similar Hipocrat o privea tot prin
14 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA
prisma factorului genetic, aiirmînd ca „un ftizie se naşte dintr-un

ftizie" (7), în timp ce în epoca modernă, relativ recentă, Bouchar-
dat o concepea ca un rezultat al unei durabile degradări de nutri-
ţie (8), iar Peter ca „produsul şi mărturia unei decăderi a organis-
mului" (8).
în anul 1826, Laennec făcea în tratatul său intitulat „De Pas-
cultation mediate" următoarea remarcă : „Printre cauzele ocazio-
nale ale ftiziei pulmonare, eu n-am cunoscut altele mai sigure ca
pasiunile triste, mai ales cînd acestea sînt profunde şi de lungă
durată" (9).
De-a lungul secolelor, cauzele îmbolnăvirii de tuberculoză
pulmonară au fost căutate în diverşi factori : humoral (ereditar
sau cîştigat), microbian, social, afectiv, în cele din urmă s-a ajuns
la accepţia că la procesul de contractare a maladiei concurează un
germene infecţios şi conivenţa microbiană a organismului, aceasta
din urmă facilitînd îmbolnăvirea prin existenţa unor prezenţe
„fizice" şi „chimice" specifice (8).
Noţiunea de conivenţă se referă la complicitatea organismului
faţă de bacilul Koch, la o condiţie subiectivă particulară, eviden-
ţiată de mulţi observatori. Astfel, Hipocrat discuta existenţa unor
oameni cu „absenţa perilor pe piele, cu pielea albicioasă, carnea
flască, faţa buhăită". Pe aceiaşi subiecţi, Aretesu îi prezintă în fe-
lul următor : „Ei sînt delicaţi şi subţiri ca scîndura, au laringele
proeminent, pielea albă, toracele îngust, scapulae alatae" (10).
Mai aproape de noi, s-a vorbit despre o constituţie ftizică
(Andral, Kretschmer etc.) ; tipul ftizie vizează pe un ind : vid
înalt, slab, palid, cu un habitus specific, în raport de cercetările
în materie însă, Schuler, Riou şi alţi teoreticieni şi practicieni,
afirmă că un asemenea tip constituţional nu este mai expus ca al-
tele îmbolnăviri de tuberculoză pulmonară.
Cercetările arată că, printre tuberculoşi, se găsesc indivizi cu
diferite talii, diferite pigmentaţii ale pielii, slabi şi graşi, atleţi şi
neatleţi. Dacă totuşi predominenţă au, după cum se pare, cei cu
talia înaltă (Baxter), Jacquelin explică faptul printr-o cheltuială
de energie a acestora mai presus de rezervele organismului. Con-
statările evidenţiază, de asemenea, că tuberculoza nu este legată
— stricto sensu — nici de pătura socială, mizeria favorizînd însă
îmbolnăvirea. Ceea ce apare în acelaşi timp paradoxal, este faptul
că cei mai mulţi dintre caşecticii din lagărele de deportare ale ce-
lui de-al doilea război mondial n-au contractat tuberculoza pulmo-
Tt7BBRCUI,OZA ŞI BOLNAVUL DX TUBERCULOZA PULMONARA 15
nară şi că sportivii, ca şi inactivii, dau un procentaj de îmbolnă-

vire aproape egal cu al surmenaţilor. Analizînd condiţia subiec-
tiva a bolnavului de tuberculoză pulmonară, terenul acestuia, se
poate preciza că în afara unui teren congenital, local, poate intra
în acţiune şi un teren produs de disfuncţiile organice (tuberculoza
asociată cu diabetul, cu tulburări gastrice, cu sarcină, cu puberta-
(ca etc.). în acest sens, se poate vorbi de tuberculozele de familie,
de fragilitatea negrilor faţă de boală în raport cu rezistenţa cres-
rută a europenilor, ca şi de relativa imunitate a evreilor etc. (7).
Toate aceste observaţii demonstrează cîtă relativitate prezintă
icrenul, dar şi faptul că tuberculoza pulmonară nu se poate ex-
plica în afara acestuia, bacilul Koch nereuşind singur a provoca
boala. Ca atare, aşa cum afirmă Lereboullet, Bariety şi Gavros,
omul şi nu bacilul constituie „cheia de boltă" a tuberculozei (7).
BIBLIOGRAFIE
1. Hipocrate-Galen, Edit. Enciclopedică Româna, Bucureşti, 1974.

2. Victor Bobeş, Pagini alese, Edit. de Stat, Bucureşti, 1954.
3. Dicţionarul Enciclopedic Român, voi. IV, Edit. Politică, Bucureşti. 1966,
p. 730.
4. C. Anastasatu, Gh. Bungeţeanu, D. Plopeanu, Problema bolnavilor cro-

nici ţi hipercronici în cadrul endemici de tuberculoză din ţara noastră,
„Ftiziologia". 4. 1973, 343-357.
5 Troisieme journee d'etudes sur la colaboration entre phtisiologues et
psychiatres, Brianţon, 1963, p. 95-101.
6. Annuaire de statistiques sanitaires mondiales, 1969, voi. l. Mouvement

de la population et causes de deces. Organisation mondiale de la
sânte, Geneve, 1972.
7. Jean Le Tacon, Contagion-Heredite. Discussion de leur role dans la ge-

nese de l'infection tuberculeuse, Edit. G. Doin, Paris, 1938.
8. Jean Riou, Tuberculose et Psychisme, Edit. G. Doin et &, Paris, 1956,
p. 26-43.
9 Dr. Maurice Porot, La Psychologie des tuberculeux, Edit. Delachau et

Niestle, S. A. Neuchatel (Suisse), 1950, p. 2.
10. Andre Jacqueiin, A. Opolon, Leş types morphologiques de predisposi-
tion â la tuberculose pulmonaire, Presse med., 9, IV, 1938.
PARTEA l
A S P E C T U L P S IH O L O G IC
Privire asupra personalităţii bolnavului
de tuberculoză pulmonară
înainte de îmbolnăvire şi după îmbolnăvire
CAPITOLUL l
S T R U C T U R A P S IH O L O G IC A A B O L N A V U L U I
D E T U B E R C U L O Z A P U L MĂ*O N A R
1. Personalitatea premorbidâ
Dacă tuberculoza pulmonară nu e propriu-zis dependentă de

rasă, clasă socială şi de constituţia fizică a individului uman, boala
aflîndu-se totuşi în strînsă corelaţie cu persoana acestuia, nu cum-
va în procesul de îmbolnăvire o pondere deosebită o au elementele
de personalitate ?
Structura personalităţii este în primul rînd generată de însu-
şirile fundamentale ale sistemului nervos : forţa, mobilitatea şi
echilibrul, în funcţie de cum se combină între ele aceste trei însu-
şiri există mai multe tipuri de activitate nervoasă superioară. Ob-
servaţiile asupra conduitei umane dovedesc „că tipul de activitate
nervoasă superioară influenţează în linii rnari prin forţă (regimul
energetic al activităţii motorii şi psihice), prin mobilitate (tem-
poul şi ritmul ei), prin echilibrare (structura energetică a acţiuni-
lor) alternanţele între declanşare şi frînare" (1).
Tipul de activitate nervoasă superioară îşi pune deci ampren-
ta pe întreaga dinamică a individului. Alături de acesta, un rol
însemnat în dinamica organismului îl au şi glandele cu secreţie
internă. Tipul de activitate nervoasă superioară şi glandele cu se-
creţie internă fundamentează temperamentul.
Fiecare om este într-o anumită măsură prizonierul tempera-
mentului său. Cercetările în materie de tuberculoză pulmonară nu
pot omite unele legături între această maladie şi temperament, nu
în sensul existenţei unor temperamente predispuse spre ftizie, ci
în accepţia că printr-un anumit mod de exteriorizare a laturii di-
namico-energetice a personalităţii (izbucniri coleroase, afecte pu-
ternice, viaţă dezordonată etc.,) se poate pregăti terenul ftiziogen,
* I. Alexandrestu ,
conivenţa, complicitatea organismului la îmbolnăvire. Prin prisma

acestui unghi de vedere, sînt unii observatori care pun în relaţie
factura ftiziei însăşi cu particularităţile de temperament. Astfel,
unii consideră că temperamentele echilibrate conduc spre tubercu-
loze „limitate" sau „recesive", perfect curabile, în timp ce tempe-
ramentele „excesive" spre tuberculozele zgomotoase, cu reacţii
alergice intense (1).
Personalitatea nu se reduce însă la tipul de activitate nervoa-
să superioară şi nici la temperament. Tipul de activitate nervoasă
şi temperamentul prezintă prezenţe predominant organice în ma-
nifestarea unei persoane, dar omul nu e numai o fiinţă biologică,
ci şi una socială. Ca fiinţă socială el suferă, în formarea sa, in-
fluenţa valorilor socio-culturale, a moravurilor epocii, a unor
modele, în raport cu toate acestea are loc o condiţionare social-
istorică, cu note proprii de la individ la individ, privind orienta-
rea şi voinţa acestuia, stabilitatea, fermitatea, autocontrolul şi
autonomia conduitei sale (2), adică un proces de edificare a unor
trăsături morale, prin care omul se prezintă ca posesorul unui ca-
racter. Caracterul, fiind un „sistem de trăsături organizate ierar-
hic" (4), manifestîndu-se constant în viaţa omului, susţinînd unele
atitudini şi negîndu-le pe altele, constituie şi el un factor impor-
tant în adaptarea, integrarea şi echilibrarea persoanei. Prin
„lipsă" de caracter sau printr-un caracter „negativ", unii oameni
se pot deda la diverse excese, pierzîndu-şi sănătatea. Ca şi tem-
peramentul însă, caracterul nu intervine în îmbolnăvirea de tuber-
culoză pulmonară decît sub incidenţa implicaţiei.
Tipul de activitate nervoasă superioară, temperamentul, ca-
racterul, atitudinile nu se exteriorizează anarhic, ca elemente inde-
pendente unele de altele, ci în interacţiune şi sub imperiul unei
unităţi, în realitate, personalitatea este aceea care angajează toate
aceste componente în cadrul unei conduite integrative, vizînd pe
om în unitatea sa, în această viziune persoana umană constituind
o sinergie autorealizatoare. Aşa cum susţine Kurt Goldstein, indi-
vidul uman reprezintă un tablou holistic, fiind animat de un sin-
gur motiv, acela de a ajunge la o performanţă optimă a între-
gului său organism (5), de a-şi dezvolta, cum precizează Abraham
Maslow, potenţialitatea-i specifică, în vederea realizării unui mod
propriu de expresie (5).
Discutînd personalitatea, psihologia modernă a consacrat, în
raport de modalitatea de conjugare a individului cu lumea, doi
STRUCTURA PSIHOLOGICA A BOLNAVI/LUI DE TUBERCULOZA Bl
termeni puşi în circulaţie de către Jung : de extravertit şi de in-

trovertit, iar ulterior, ca pe un concept intermediar şi pe un al
treilea, pe cel de ambivert. Tipul extravertit îl defineşte pe omul
cu preferinţă pentru lumea socială ; tipul introvertit pe cel cu pro-
funde trăiri interioare ; ambivertul exprimă un tip mixt.
Tipologia lui Jung, adoptată de către psihologia contempo-
rană, prezintă avantajul, faţă de ake tipologii, că se referă la rea-
lităţi psihologice, că explică tipurile ca rezultate ale unui proces
de structurare a persoanei în cadrul căreia îşi dă concursul o mul-
tiplicitate de factori, evenimente şi situaţii şi nu se rezumă la de-
clararea unei singure dimensiuni a individului ca forţă inductoare
de conduită.
Care dintre cele trei tipuri psihologice ar constitui fondul de
structură cel mai adesea întîlnită, pe care debutează tuberculoza
pulmonară ?
Dacă ne-am însuşi o oarecare opinie de masă sau am da cre-
zare unei anumite literaturi belestristice, am fi tentaţi să admitem
că introvertiţii ar prezenta adevărate predispoziţii pentru îmbol-
năvirea de tuberculoză pulmonară. Prin tendinţa lor de refugiu în
interiorul eului, de dialog cu ei înşişi, printr-o viaţă afectivă ex-
trem de delicată, prin înfrînarea iritabilităţii, prin gradul mare
de susceptibilitate, prin sensibilitatea faţă de critică, nu prezintă
ei o veritabilă fragilitate psihică ? Nu se pretează la acumulări
de pasiuni triste ?
Unele investigaţii de specialitate însă, relativ recente, au de-
pistat un procentaj mai mare de îmbolnăviri printre extravertiţi
şi ambiverţi şi nu printre introvertiţi (6).
Care ar fi explicaţia ?
Datorită structurii psihologice pe care o prezintă ambiverţii
şi extravertiţii, prin intermediul unui nucleu ciclotim, hipomaniacal
sau chiar psihopatoid, aceştia intră frecvent în coliziune cu ambi-
anţa socială. Pe cînd introvertiţii, retrăgîndu-se în imperiul eului,
complăcîndu-se în meditaţii filosofice, trăiri poetice, reverii, îşi
realizează în suficientă măsură echilibrul psihic de care au nevoie,
extravertiţii, fiind antrenaţi furtunos de aspiraţii sentimentale,
economice, politice, financiare, pe care încearcă să le obiectiveze
cît mai repede în mediul în care trăiesc, ajung adesea într-un ve-
ritabil impas. Orice eşec de satisfacere a dorinţelor poate constitui
pentru ei o cauză a unei decompensări psihice. Prin nestatornicia
22 PSIHICUL BOLNAVVLU1 DE TUBERCULOZA PULMONARA
firii, prin trecerea de la o extremitate la alta, prin desfăşurarea

vieţii pe cicluri, prin potenţarea contradictorie a unor sentimente,
pasiuni sau dorinţe, nici ambiverţii nu sînt scutiţi de unele per-
turbaţii ale personalităţii lor.
Totuşi, cercetările în materie n-au putut îndreptăţi, pînă în
prezent, o concluzie netă care să ateste că tuberculoza pulmonară
ar fi într-o directa corelaţie cu o anumită structură psihologică.
Procentajul mai ridicat de îmbolnăviri dintre extravertiţi şi am-
biverţi indică numai că unele structuri psihologice se pretează în-
tr-o mai mare măsură, în cadrul impactului individului cu ambi-
anţa, la dezvoltarea unor situaţii favorabile demobilizării elanului
vital, a creării conivenţei, iar ca o ultimă consecinţă la pregătirea
terenului ftiziogen.
2. Implicaţiile psiho-socialc ale îmbolnăvirii
Dacă nu se poate stabili o dependenţă netă între rasă, clasa

socială, constituţia fizică, tip de sistem nervos, temperament, ca-
racter, personalitate — în general — pe de o parte, şi tuberculoză,
pe de altă, iar factorii analizaţi mai sus intervin într-un fel sau
altul în îmbolnăvire, nu cumva tuberculoza pulmonară apare ca un
rezultat al unui întreg concurs de circumstanţe biografice ? în cazul
acesta, în cercetarea psihologiei tuberculosului pulmonar trebuie
să se ţină seama de personalitatea sa nu numai în accepţia de o
anumită structură psihologică, ci şi de istorie a vieţii individului.
într-adevăr, cunoaşterea personalităţii premorbide a tubercu-
losului prezintă o mare importanţă (Dv, Dumbay, Hendriks,
Ham, Wiliam, Menninger, Racemier şi Pasche, Holme şi Ripley,
Merii şi Friedman, Kastlin şi Kooperstein etc.) (7), dar numai în
contextul interrelaţiilor sociale ale individului cu mediul la dife-
rite nivele (familial, psihosocial, instituţional).
Pe drept cuvînt, cercetătorii moderni abordează personali-
tatea tuberculosului pulmonar prin intermediul a două sisteme de
coordonate : longitudinală (efectuarea unui studiu cronologic al
subiectului) şi transversală (analiza fiecărei etape a vieţii bolna-
vului), dîndu-se astfel posibilitatea de a se vedea cum trecutul se
infiltrează în prezent prin repetarea unor conflicte iniţiale (6).
Pentru analiza psihicului suferindului pulmonar interesează
în egală măsură : antecedentele ereditare, caracteristicile afective
KTIIUCTURA PSIHOLOGICA A BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA 23
ale mediului familial, antecedentele personale (diferitelq maladii şi

accidente, unele rupturi de legături afective — divorţ, abandon
familial, văduvie, decesul unei fiinţe iubite —), viaţa conjugală
în general, viaţa profesională, schimbarea condiţiilor de viaţă în
domeniul afectiv (căsătorie, sarcină, avort, copil natural), griji
familiale, pierderi de situaţii, transplantare în alt mediu, surme-
naj, episoade psihiatrice, alcoolism (8).
Cu toată diversitatea aspectelor biografice trecute în revistă,
o pondere deosebită în inserarea individului în viaţă are, după
cum se constată, sfera afectivităţii. Din cele mai vechi timpuri
pînă în prezent, observatorilor fini nu le-a putut scăpa din ve-
dere implicaţiile elementelor afective în procesul îmbolnăvirii de
tuberculoză pulmonară. De aceea, nu e de mirare că Martin,
l.aennec, Sergent, Rist, Besanţon, Cordirr, Hautfeuile, Delore,
P. Braun, Arnaud etc., au abordat tuberculoza în strînsă core-
laţie cu „moralul", ultimul dintre aceştia punînd accentul chiar
pe „legăturile misterioase care unesc pasiunile triste" (2) cu boala,
tn prezent nimeni nu mai contestă că unele îmbolnăviri sînt o
consecinţă a unor evenimente sau influenţe pur psihice (9). Orice
boală apare ca o dramă a condiţiei umane, în îmbolnăvire acţio-
nînd diverşi factori fizici sau psihici. Evident, unele maladii se
datorec numai acţiunii factorilor fizici, altele însă, printre care
tuberculoza, apar ca o consecinţă a numeroşi factori, factorul
psihic neavînd în nici un caz o importanţă mai mică decît cel
fizic.
Cu această precizare, revenind la ideea celor două sisteme de
coordonate (longitudinală şi transversală), prin intermediul cărora
se poate investiga bolnavul de tuberculoză pulmonară, acestea
angajînd aspectele fundamentale ale vieţii umane, reiese că tuber-
culosul pulmonar nu poate fi studiat eficient decît în cadrul uni-
tăţii bio-psiho-sociale a existenţei sale.
Concret, care sînt implicaţiile de personalitate, de afectivi-
tate, de motivaţie şi de ambianţă, în debutul şi în evoluţia bolii ?
a) Factorii psiho-sociali şi îmbolnăvirea
într-un studiu efectuat în jurul anului 1950 pe 300 de bol-

navi (femei şi bărbaţi) internaţi în Senatoriul Zerlendi, A. Brill,
G. Diaconiţă ţi Z. Zelicovici au găsit la toţi subiecţii cercetaţi
implicaţii de mediu care au influenţat terenul, iar la 147, adică

la aproape 50% dintre ei, factori psiho-morali care au contribuit
într-o măsură apreciabilă la debutul aparent şi la evoluţia bolii.
Mai frecvente, autorii au consemnat următoarele categorii de fac-
tori psihici : 1) — conflicte familiale ; 2) — emoţii ; 3) — neca-
zuri transformate în obsesii ; 4) — surprize cu caracter de amin-
tiri triste (moarte, divorţ, decepţii sentimentale, gelozie).
Interesant este faptul că cei trei autori au studiat personali-
tatea bolnavilor în cauză prin intermediul testului Rorschach. După
cum se ştie, testul Rorschach este singurul test proiectiv care pre-
zintă o foarte bună validare. Se bucură de o excelenta apreciere
atît în cercurile psihologilor, cît şi în acele ale psihiatrilor şi e
un instrument de explorare fsihologică cu caracter multilateral,
cu ajutorul lui putîndu-se stabili profilul psihologic al unui su-
biect, „rezonanţa" afectivă, tulburările psihice, nivelul intelectual.
în raport cu rezultatele date de acest test, ei au ajuns la con-
vingerea că o mare parte dintre bolnavii investigaţi prezentau o
proastă adaptabilitate afectivă faţă de mediu. Pentru o cît mai
corectă afirmaţie ştiinţifică, autorii s-au folosit în continuare de
proba vegetativă a reflexului oculo-cardiac şi de proba cu atro-
pină a lui Danielopolu şi au conchis, în ceea ce-i priveşte pe bol-
navii cu implicaţii psiho-morale, că şocul psihic, în ranort d$
anumite relaţii, a „contribuit la punerea în puternică vibraţie ^ l
întregului sistem vegetativ, în care s-a produs o adevărată zgu-t
duire, urmată de prăbuşirea şi răsturnarea tonusului vasomotoriloij
şi, prin intermediul tulburărilor vegetative completate de cele umo-
rale, factorii psihici au putut avea un rol favorizant în declan-
şarea unui puseu evolutiv" (10). *
Constatarea autorilor indică acţionarea asupra subiecţilor?
cercetaţi a unor puternice psihotraume, transformarea acestora în*,
stressuri, în accepţia lui Selve, stressul producînd modificări în toi?
lanţul de reacţii organice, cu implicaţii în sitemul nervos central
neurovegetativ şi endocrin. Constatarea vizează, de asemenea,
existenţa unor dificultăţi de ajustare şi adaptare socială.
«
La peste 20 ani de la aceste cercetări, N. Bumbăcescu, I.
Alexandrescu, S. Blumenfeld şi A. Arbore, prin investigarea psi-
hologică a unui lot de 150 bolnavi de tuberculoză pulmonară din
cadrul Spitalului clinic de tuberculoză pulmonară din Iaşi, au
confirmat că bolnavii de tuberculoză pulmonară pun, în antece-
dente, probleme de malajustare faţă de mediu. Investigatorii au>
PSIHOLOGICA A BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA
25
i'dsit, la toţi cei 150 bolnavi, implicaţii psiho-sociale. „La majo-

i iuţea, acestea au apărut iniţial ca marginale, acţionînd ca factor
.idjuvant. La o minoritate însă, ţinând seama de „structura ipre-
morbidă" a subiecţilor, implicaţiile au generat psihotraume şi
stress psihologic care au constituit un acut factor favorizam pen-
tru îmbolnăvire. Astfel de cazuri s-au recrutat în special dintre
labilii afectivi, printre aceştia socotindu-i şi pe instabilii psiho-
inoton şi pe hipomaniacali". Explicaţia faptului că majoritatea
îmbolnăvirilor prin intermediul unui factor favorizam, de na-
tură psihica, a fost dată de către labilii afectivi, autorii au găsit-o
în considerentul că labilii afectivi, aşa cum s-a văzut cînd s-au
făcut unele consideraţii despre tipurile psihologice, „dispun de o
rezistenţă mai mică a echilibrului psihic faţă de acţiunea unor sti-
inuli demobilizatori", pentru ei orice eveniment putînd produce
o tensiune afectivă de proporţii neobişnuite şi putînd crea o stare
de alertă care determină modificări în întregul lanţ de reacţii
reflexe, automatizate, reflexive (6).
Dintre cei 150 bolnavi investigaţi, 12,6 "/o au motivat îmbol-
năvirea lor printr-un proces de stress psihologic, majoritatea
dintre aceştia fiind femei.
Dintre cazurile de îmbolnăvire favorizate de stressul psiho-
logic, autorii au prezentat două observaţii demonstrative, dar
într-un studiu (11) anterior aceiaşi autori au dat trei.
Pentru interesul pe care-J poartă, cî.t şi pentru sugestiile pe
care le aduc, redăm mai jos toate cele trei cazuri :
Bolnava L.G., studentă în medicină, cu o structură de tip
extravertit, cu elemente hipomaniacale şi etică accentuat conce-
sivă, a avut o psihotraumă de natură erotică, după care s-a
instalat senzaţia că totul o apasă, iar atmosfera o sufocă. Conco-
mitent au apărut insomnii rebele, modificări în respiraţie şi
circulaţie, iar irascibilitatea a început să crească continuu. Pen-
tru a masca această stare, pacienta nu şi-a afişat suferinţa,
dar a ancorat într-un adevărat coşmar. Reproşîndu-şi viaţa dusă
pînâ atunci, a trecut la autopedepsire, avînd concomitent un
sentiment de culpabilitate. Chinuită de trăirile interioare, n-a
mai vrut să se alimenteze, s-a închis în casă, a sporit consumul
de alcool si de ţigări si a sfîrşit prin a face o tuberculoză
pulmonară.
26 PSIHICUL BOLNAVULV1 DE TUBERCULOZA PULMONARA
Bolnava P.M. a trăit din punct de vedere psihic o situaţie

similară. Cînd nu se aştepta, în familie totul fiind în ordine,
soţul ei a fost privat de libertate.
Acest şoc i-a tulburat întregul stereotip de viaţă.
Deşi şi-a îndeplinit în continuare exemplar obligaţiile ma-
terne, fără să dea nimic de bănuit, suferinţa a fost aşa de
puternică încît, ca şi în cazul precedent, s-a instalat inapetenţă,
modificări de ordin neurovegetativ, insomnii etc., urmate de tu-
berculoză pulmonară.
Bolnava B.M., crescută de la 4 ani într-un orfelinat, a avut
la 12 ani un sentiment de frustraţie, simţindu-se singură, ne-
iubită de nimeni, fără nici un sprijin în viaţă. La 15 ani s-a
ataşat de primul bărbat care i-a acordat atenţie, cu care s-a
căsătorit la vîrsta de 19 ani. Căsătoria, în loc de fericire, i-a
creat o stare stressantă. Din această cauză, a început să trăiască
într-o marcată tensiune, în incertitudine şi să plîngă zilnic. S-a
ajuns la divorţ. Divorţul, în loc să lichideze tensiunea, a po-
tenţat accentuarea suferinţei morale, aceasta la rîndul său deter-
minînd tulburări neurovegetative, inapetenţă, insomnie, consum
exagerat de tutun şi în final tubercuio?â pulmonara (9).
Cazuri similare se găsesc expuse şi în lucrarea lui Jean Riou

„Tuberculose et psychisme".
Pentru importanţa lor în materie, ca şi pentru notele de ine-
dit pe care le prezintă, cităm cîteva dintre ele :
Unul dintre aceste cazuri este al unei tinere franţuzoaice
cu o sănătate indiscutabilă, echilibrată, sportivă. Aceasta, la
23 ani, s-a căsătorit cu un „contramaistru" cu frumoase venituri
materiale, dar care, fiind un psihopat, i-a impus tinerei sale
soţii relaţii sexuale contra naturii. Astfel de relaţii au constituit
pentru soţie un puternic şoc, care i-a produs un surmenaj reac-
tiv. Fiindu-i ruşine să mărturisească cuiva ce s-a întîrnplat
cu ea, s-d închis în sine, iar după un an de zile a ajuns la
tuberculoză pulmonară.
.STRUCTURA PSIHOLOGICA A BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA 27
Un alt caz îl reprezintă o tînără de constituţie atletica.

Aceasta, la 25 ani, s-a căsătorit. Scurt timp după căsătorie a
aflat că soţul o înşeală cu propria ei soră. In timp de 6 luni
a devenit tuberculoasă.
Al treilea caz este al unui bărbat do 45 ani, secretar de
notar, care prezenta o luxaţie congenitală bilaterală a şoldurilor.
Fiind un infirm, el îşi revărsă toată dragostea asupra copilului
său, din care, spre a-şi compensa propria-i neputinţă, a făcut
un sportiv. In timpul războiului dintre anii 1940—1945, fiul u
fost luat pe front. Un timp tînărul i-a scris tatălui în mod regulat.
A urmat apoi o perioadă de întrerupere a corespondenţei. Tatăl începu
să fie îngrijorat. Nu mult după aceea a fost înştiinţat oficial de moar-
tea fiului său. Intr-un timp record, nefericitul părinte s-a îmbolnăvit
de plămîni.
Al patrulea caz este al unui tînăr care, în 1938, s-a căsă-
torit din dragoste, avînd după aceea o adevărată pasiune pen-
tru soţia sa. Izbucnind războiul şi fiind luat pe front, tînărul
căzu prizonier la germani. In prizonierat a fost supus unui re-
gim de subalimentare, pierzînd 20 kg din greutate şi făcînd
furunculoză. Totuşi, în 1945, o dată cu victoria aliaţilor, se
î nt oarce acas ă com pl et s ănăt os . î n cas a s a, găs i î n pl us
faţă de băieţelul pe care-1 ştia, o fetiţă, al doilea copil al
soţiei sale, fruct al relaţiilor sexuale extraconjugale ale aces-
teia. Trei luni de zile soţul trăi într-o adevărată rătăcire şi de-
rută psihică. Rezultatul ? Ce n-a putut face războiul, lagărul .şi
foametea, a făcut-o stressul psihologic. Tînărul se îmbolnăvi de
plămîni (2).
S-ar putea replica, pe drept cuvînt, că incidenţa dintre tuber-
culoză pulmonară şi traumă sau stress nu este decît o simplă co-
incidenţă.
Doctrina stressului ne îndreptăţeşte însă să credem în capa-
citatea de afectare a organismului de către implicaţii psihice. Psi-
hologia contemporană, care vede în individul uman o unitate in-
divizibilă cu doi versanţi într-o continuă interacţiune, versantul
psihic fiind influenţat de cel organic propriu-zis şi invers, ne în-
tăreşte credinţa.
Cele 7 cazuri expuse reprezintă pentru noi îmbolnăviri prin
intermediul unui stress psihologic, care acţionează în îmbolnăvire
ca factor principal. N. Bumbăcescu, I. Alexandrescu, S. Blumen-

feld şi A. Arbore, în raport de lotul de bolnavi studiat, au găsit
un procentaj de 12,6% îmbolnăviri prin intermediul direct al unui
stress psihologic. Autorii au descoperit implicaţii psihosociale pre-
morbide şi la ceilalţi bolnavi, cu toate că la aceştia nu s-au dece-
lat traume psihice favorizante propriu-zise. Astfel, unii dintre su-
biecţi au pus în discuţie un trecut afectiv carenţial (copii cu tată
vitreg, viaţă grea în copilărie, familie dezorganizată etc.), alţii ac-
centuate nemulţumiri în familie (conflicte maritale, copii cu tul-
burări de comportament etc.). Nu în puţine cazuri factorul demo-
bilizator a constat în dificultăţi de adaptare la situaţii noi —
prin transplantarea unor subiecţi dintr-un mediu social în altul, la
o vîrstă matură sau chiar mai tîrziu. Cazuri de dificultăţi de in-
tegrare în mediu, de malajustare, s-au întîlnit, de asemenea, prin-
tre subiecţii hipersensibili, printre cei care acumulează uşor stări
de tensiune psihică, manifestîndu-se prin nelinişte, tristeţe, anxie-
tate, deoresiune, asemenea stări afective negative însumînd, faţă
de totalul bolnavilor, în raport de autorii citaţi, un procentaj de
75%. Şi la restul de 12,4% dintre cazuri s-au găsit implicaţii psi-
hosociale, dar aceşti subiecţi s-au arătat mai puţin dispuşi să-şi
etaleze trecutul. S-au sesizat însă unele indicii de spine iritative
vechi, pe care bolnavii, pentru anumite motive, au căutat să le
camufleze cu grijă. Asemenea spine iritative au acţionat la femei
în special în sfera sexuală (abandon de către iubit, sarcini premari-
tale etc.), iar la bărbaţi au constat în general în unele eşecuri (6).
Spre deosebire de psihotrauma netă şi de stressul psihologic
propriu-zis, implicaţiile psihosociale trecute în revistă, după păre-
rea autorilor ieşeni, au acţionat în procesul de îmbolnăvire ca fac-
tor adjuvant.
Ce reiese din prezentarea celor cîteva cazuri de îmbolnăvire
de tuberculoză pulmonară prin intermediul unui stress psihologic
şi din consideraţiile întreprinse în jurul existenţei unui factor ad-
juvant ? Concluzia generală care se desprinde reprezintă demon-
straţia că tuberculoza pulmonară nu e o boală predestinată : exis-
tă, e drept, un teren ftaziogen, dar .acesta acre o accepţie dialectica,
în sensul că e în strînsă corelaţie cu factorii care constituie uni-
tatea individului cu mediul ; că în determinarea sa intră în acţiu-
ne numeroşi parametri care se in-Dercondiţionează ; că nu rareori
constituie o consecinţă a ruperii echilibrului individului cu mediul.
STRUCTURA PSIHOLOGICA A BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA 29
b) Conştiinţa şi traumele psihice
în fond, în ce constă resortul unor mutaţii ale planului uman

sau aJ unor .tulburam de sursă psihogenă ?
Dintre toate sistemele vii, numai la om conştiinţa joacă un
rol preponderent în viaţa cotidiană. Se cunosc mai multe nivele
de conştiinţă. Nivelul randamentului maxim este cel în care se în-
registrează o conştiinţă optim vigilă, cu o atenţie selectivă, capa-
bilă de flexibilitate şi concentrare în funcţie de necesităţile de
adaptare, de percepţii corecte (12), de o gîndire coerentă, susţi-
nută, logică.
Universul omului se oglindeşte în conştiinţa sa. Orice afecţi-
une organică, orice contractură psihică, orice act de impact cu
ambianţa sau cu sine însuşi, se reflectă în conştiinţă şi influenţea-
ză, conştiinţa. Astfel, în planul conştiinţei evoluează fricţiunile
intersubiective şi intrasubiective, după cum şi privaţiunile de la
exercitarea unui drept, de la stăpînirea unui bun despre care
există convingerea că-ţi aparţine etc. Cu alte cuvinte, prin inter-
mediul conştiinţei se trăiesc frustraţiile şi conflictele — interin-
dividuale şi intraindividuale (12). în felul acesta, pentru om,
scena conştiinţei sale este arena dramelor sale. Conştiinţa, la rîn-
du-i, este dependentă, cum arăta Pavlov, de sectorul superior al
creierului, acesta ţinînd sub controlul său toate fenomenele ce se
produc în corp. Concomitent cu scoarţa cerebrală, după cum se
ştie, acţionează şi diencefalul, în ceea ce priveşte procesele afec-
tive un rol de frunte avîndu-1 hipotalamusul. Nu trebuie uitată,
de asemenea, activitatea formaţiei reticulate şi, aşa cum deja s-a
accentuat, a glandelor endocrine. Tot acest complex anatomo-fizi-
ologic concurează la trăirea raportului individului cu ambianţa şi
alimentează fluxul conştiinţei. O situaţie neplăcută, conflictuală,
frustrantă, produce o rezonanţă negativă în conştiinţa individului
şi, pentru că există o strînsă interdependenţă între psihic şi orga-
nism, determină o serie de reacţii în sistemul nervos central, vege-
tativ şi în sitemul endocrin, producîndu-se astfel o diminuare a
rezistenţei corpului faţă de agenţii invizibili care se găsesc în me-
diul de viaţă al omului şi-1 asaltează în fiecare clipă.
Cine nu ştie, de exemplu, în prezent, că o psihotraumă zgu-
duie conştiinţa pînă în profunzime, producînd unele efecte ime-
diate — afecte, emoţii puternice ? Dar o psihotraumă determină
şi unele efecte tardive — sub formă de mecanisme secundare —
ce nu se pot sesiza decît după multă vreme Acestea din urmă con-
stituie, după expresia lui Kretschmer, o „stază afectivă", ce con-
sta de fapt într-o sensibilitate extremă, care antrenează în psihicul
individului un sentiment de insuficienţă, de defect (13), acesta
favorizînd tulburarea echilibrului psihic şi desigur şi a chimismu-
lui organic
Dar stressul psihologic propriu-zis despre care s-a amintit ?
Acesta acţionează iniţial asupra individului printr-o reacţie
de alarmă, care din punct de vedere fiziologic constă într-o stimu-
lare a glandei pituitare, ce eliberează în asemenea cazuri variaţi
hormoni, dintre care nu lipseşte adrenocorticotrophinul (ACTH),
prin intermediul căruia se secretează cortinul, un component al
acestuia, ajutînd corpul să lupte împotriva leziunilor, în felul aces-
ta, stressul reprezintă o tentativă a organismului de a lupta îm-
potriva factorilor stressanţi (14) Organismul încearcă să facă faţă ,
la o situaţie ameninţătoare Reacţia de alarmă în cauză corespun- ;
de reacţiilor neuro-vegetative şi endocrine, existînd o netă intri- f
caţie a rolurilor căii nervoase diencefalo-vegetative şi a celei en-
docrine hipofizo-suprarenală
Ce rezolvă organismul prin stress ? ^
Iniţial o apărare faţă de factorii agresivi. După o perioadă w |
de lezistenţă a organismului însă, urmează o a doua, de epuizare, *
tare conduce spre o incapacitate de adaptare. Această incapacitate
de adaptare apare însă numai în momentul cînd în planul con-
ştiinţei, ca rezultat al unei „epuizări" psihice, se renunţă la luptă.
Prin tulburările organice pe care le produce stressul psiholo-
gic, ce se găseşte la originea unor sindroame, sau cel puţin ca ele-
ment important în etiologic, se demonstrează o dată mai mult
unitatea dialectică psiho-organică, ştiindu-se mai de mult că fac-
torii emoţionali pot interveni în etiologia unor boli organice : în
etiologia maladiilor alergice (astmul, eczema, urticariile), în bolile
cardkn asculare (hipertensiunea, sindromul angios), în cele endo-
crine şi de nutriţie (maladia Basedow, unele forme de diabet,
unele varietăţi de obezitate), în afecţiunile cutanate, în afecţiunile
digestive şi în cele respiratorii.
In ceea ce priveşte afecţiunile respiratorii, rolul emoţiei este
recunoscut de majoritatea cercetătorilor, mai cu seamă în evoluţia
tuberculozei (22), dar în egală măsură, după cum s-a văzut, şi în
procesul de îmbolnăvire.
mVCTURA PSIHOLOGICA A BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA 31
3. Modificări în personalitatea tuberculosului

pulmonar
Revenind la tuberculosul pulmonar, reiese că boala sa pre-

zintă serioase implicaţii psiho-sociale şi că factorul psihologic are
un important rol în îmbolnăvire. In cazul acesta se poate vorbi
despre o personalitate premorbidă a tuberculosului pulmonar cu
note şi trăsături specifice ? Asemenea personalitate nu poate fi ad-
misă. Dar despre o personalitate posterioară îmbolnăvirii ?
Ideea poate fi acceptată, în sensul că, deşi personalitatea re-
piezintă o existenţă unică, tuberculoşii pulmonari se remarcă to-
tuşi, faţă de semenii lor sănătoşi, sau de alţi bolnavi, printr-un
„aer de familie" cu note relativ identice Trebuie însă precizat că
personalitatea bolnavului de tuberculoză pulmonară constă nu în-
tr-un „început", ci într-o rezultantă, care se realizează în funcţie
de structura psihologică a individului, anterioară îmbolnăvirii, de
cultura sa, de sex, de faza în care este investigat pacientul, prin
intermediul a numeroase modificări psihice pe care le suferă per-
soana după îmbolnăvire.
4. Factori şi circumstanţe care pot pune în discuţie

generarea unor modificări psihologice ale bolna-
vului de tuberculoză pulmonară
A) FACTORUL AFECTIV
a) Comunicarea diagnosticului
Tuberculosul pulmonar, în raport de structura sa premorbidă,
nu începe, cel puţin potenţial, să sufere modificări de personali-
tate imediat ce ia cunoştinţă de boala sa, manifestîndu-se prin di-
verse reacţii ?
Prima reacţie, care constituie un test pentru bolnav, este cea
de la comunicarea bolii. Iată, de exemplu, din 785 bolnavi de
tuberculoză pulmonară chestionaţi de Wittkower, 58% au decla-
rat că în momentul cînd li s-a făcut cunoscut diagnosticul, au
simţit un şoc emoţional, 38% că s-au emoţionat dar într-o destul
de mică măsură, 8% că nu le-a venit să creadă (12). ^,
Referindu-se la aceeaşi etapă, adică la comunicarea de către

medic bolnavului a bolii pe care o prezintă, investigaţiile lui N.
Bumbăcescu, I. Alexandrescu, S. Blumenfeld şi A. Arbore arată
că, la primirea neplăcutei veşti, 36% dintre subiecţi s-au manifes-
tat printr-o anxietate profundă, afişînd disperare, unii dintre ei
exteriorizîndu-se prin crize de plîns, cîţiva dorindu-şi imediat
moartea; 22,6% printr-o teamă de intensitate medie; 13,4%
printr-o îngrijorare rezonabilă ; 28% au primit comunicarea cu
un calm relativ (4).
Modalitatea de reacţie a bolnavilor la aflarea diagnosticului
exprimă în primul rînd tipul de personalitate premorbidă, relevînd
un anumit comportament, anumite atitudini faţă de neprevăzut şi
faţă de tragicul vieţii, un anumit temperament, în acelaşi timp,
dă expresie şi diferitelor circumstanţe în care subiectul a primit
informaţia. Altfel reacţionează un individ pregătit pentru primi-
rea diagnosticului, care datorită unei vechi jene pulmonare se aş-
tepta la confirmarea de către medic a ceea ce el însuşi suspiciona
;>i altfel un tînăr ce se ştia perfect sănătos şi care, la un control
de masă, a fost găsit bolnav, în alt mod se manifestă un obosit,
un ratat, un învins al vieţii şi în altul cineva care se află în pre-
ziua angajării într-un post rîvnit de ani de zile. Dacă pentru bă-
trînul blazat tuberculoza poate să însemne o ocazie de a-şi rumega
în voie plictiseala, de a „respira" liniştit într-un sanatoriu, pentru
adolescentul care bate la porţile vieţii, aceeaşi situaţie e văzută ca
un blestem, ca o nenorocire fără seamăn.
Totuşi, independent de personalitatea premorbidă a subiectu-
lui şi de circumstanţele în care acesta primeşte vestea că este bol-
nav de tuberculoză pulmonară, anunţarea diagnosticului constituie
deja un element inductor de nelinişte în psihicul celui în cauză.
Demn de remarcat este cazul unui psiholog, în vîrstă de 50
ani, om cu experienţa războiului, care lucrase nu cu mult înainte
într-o echipă de investigare psihologică a bolnavilor cu tubercu-
loză pulmonară, deci care era, oricum, familiarizat cu problemele
în cauză şi la curent cu succesele medicinii contemporane în ceea
ce înseamnă ftizia. Găsit suspect pulmonar de caravana radiolo-
gică, a fost invitat să se prezinte la dispensarul Tbc. Aici a fost
îndrumat la unul dintre medici, acesta întîmplîndu-se să fie unul
dintre colaboratorii săi din echipa de investigare psihologică. Deşi
pînă atunci dăduse dovadă de calm, cînd s-a văzut în faţa omului
în halat alb, fără să primească nici o comunicare, a izbucnit deo-
dată în plîns.
ifl'liiii'l'URA PSIHOLOGICA A BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA
'
M
Din momentul în care o persoană află că este bolnav de tu-

|i*«'uln/ă pulmonară, indiferent de tipul de personalitate în care
«e încadrează, de caracter sau de temperament, de împrejurările
fit rare primeşte \estea, se plasează, conştient sau inconştient, în-
II o stare de alertă, în zilele ce urmează, mai ales în primele 2—3
tAptumîni, manifestîndu-se printr-o simptomatologie polimorfă,
care ar putea uşor să însele pe un neavizat, semănînd aproape în
totul . - u unele tablouri clinice dintr-un staţionar de nevroză.
Citam mai jos, în acest sens, cîteva observaţii selecţionate
ilimre cele întreprinse pe lotul de bolnavi care a făcut obiectul
Mudiului lui N. Bumbăcescu, I. Alexandrescu, S. Blumenfeld şi
A. /Vrbore :
C. V., 24 ani, student ; după confirmarea bolii, adică după comu-
nicarea diagnosticului de tuberculoză pulmonară, a început să se exterio-
r't/eê prin nervozitate, dominanta nefericirii, îngrijorare, senzaţia de
extenuare, cefalee, insomnii, dificultăţi de concentrare a atenţiei;
U. A., 34 ani, inginer, printr-o stare de distrare, irascibilitate, vise
terifiante, cefalee, astenie, conflicte intrasubiective ;
N. A., 23 ani, maistru, prin tanatofobie, anxietate, insomnie, iras-
cibilitate, suspiciune, cenestopatii, conflicte interioare ;
P. V., 43 ani, profesor, prin cefalee, o durere afectivă inexprima-
bilă, accese de plîns, gînduri de suicid ;
O. F., 38 ani, tehnician, prin stări de tristeţe, scăderea capacităţii
de concentrare a atenţiei, obsesii, crize de plîns, oboseală, sentimentul
singurătăţii ;
V. N., 41 ani, agricultor, prin gînduri negre, cenestopatii, somn în
repri/e, nesatisfăcător, gîndul de suicid, crize de plîns, sentimentul că
totul e pierdut.
Acuzele de mai sus, în variate tablouri, cu intensităţi şi gra-

de diferite, mergînd de la simple cefalei, de Ia unele fine neli-
nişti pînă la sindroamele depresive, manifestări pe care noi le-am
prezentat aici sumar, urmînd a le trata sistematic în partea care
priveşte psihopatologia, se întîlnesc la toţi bolnavii de tuberculoză
pulmonară cu spitalizare recentă, chiar la cei care primesc comu-
nicarea diagnosticului cu o relativă linişte. Acestea constituie
grupul exteriorizărilor nevrotiforme care, la cei mai mulţi dintre
subiecţi, cedează cu timpul, dar care în studiul persoanei ou tuber-
culoză pulmonară nu pot fi ignorate, întrucît ele reprezintă gama
iniţială de trăiri psihice prin care se sensibilizează personalitatea
3 — FMhicul bolnavului de tuberculoză pulmonară.

bolnavului şi sînt, în fond, reale tulburări ideo-afective, atestate

de toţi acei care au studiat psihicul bolnavului de tuberculoză
pulmonară. Prezenţa lor trebuie căutată în instinctul de conser-
vare de sine, reprezentînd un strigăt al acestuia şi demonstrează
ponderea pe care o are afectivitatea în întregul plan existenţial al
persoanei, individul uman făcîndu-şi cunoscută ambianţei orice
situaţie existenţială prin reacţii de tip afectiv. Astfel de manifes-
tări sînt expresia fricii de moarte. Totuşi, în prezent, spre decse-
bire de trecut, datorită efectului salutar al antibioticelor, se con-
stată o mai mare încredere a bolnavilor în salvarea vieţii lor
Astfel, în raport de investigaţiile autorilor citaţi recent, cu tot
şocul suferit de comunicarea bolii, 66% dintre bolnavi au răspuns
la întrebarea „dacă cred în vindecare", că sînt siguri de aceasta,
16,6/o/c că deocamdată nu ştiu ce să gîndească şi numai I6,67°7o
au dat un răspuns negativ.
b) Indicarea spitalizării
în strînsă corelaţie cu comunicarea diagnosticului, un alt mo-
ment inductor de nelinişte este indicaţia medicului adresată bolna-
vului de a se interna într-un staţionar de tuberculoză pulmonară.
O astfel de recomandare constituie pronriu-zis o deci/ie de care
subiectul trebuie, în mod obligatoriu, să asculte, neavînd aha al-
ternativă, deci reprezintă cel puţin pentru bolnav un eveniment
grav. Evident, şi în privinţa acestei posturi, în funcţie de datele
personale ale bolnavului, de implicaţiile pe care le poate aduce
spitalizarea, de modul cum se efectuează recomandarea, de cum
aceasta îşi face ecou în conştiinţa celor depistaţi ca purtători de
bacili, există mai multe modalităţi de o reacţiona.
Iată ce arată în această privinţă datele lui N. Bumbăce^cu şi
colaboratorii :
Dintre bolnavii chestionaţi, 25,33% au recunoscut că au pri-
mit cu mare greutate să fie internaţi ; 38°/o că au încercat unele
rezerve şi că s-au integrat greu în atmosfera de spital ; 36,67%
au afirmat că au acceptat cu destulă uşurinţă recomandarea de
spitalizare (6).
Trebuie să subliniem faptul că atît comunicarea diagnosticu-
lui cît şi indicarea spitalizării constituie două secvenţe ale biogra-
fiei în dinamica bolnavului de tuberculoză pulmonară, două mo-
mente determinate de două aserţiuni cu mari sarcini afective şi cu
serioase consecinţe. Aserţiunile avînd un caracter indubitabil şi
H III 'TURA PSIHOLOGICA A BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA 35
M otic fără posibilitatea de sustragere a subiectului de sub impe-

il unei decizii date, întrucît au fost făcute de către o persoană
im statui social care se bucură de o autoritate deplină în socie-
Mi'A modernă, aceasta fiind considerată un om de ştiinţă, un spe-
i l i s t , un cunoscător perfect în materie, mobilizează total con-
niU. sondîndu-i adîncurile şi îngrămădind în focarul său tot
i «c subiectul a aflat de-a lungul istoriei sale personale despre
iiiruiiloză. în felul acesta se trezesc din somn griji adormite, în-
Iliuplari petrecute într-un trecut mai îndepărtat sau mai apropiat
uu unii ftiziei, mergîndu-se pînă la reînvierea unor temeri ances-
ir.ilc I,i ultimă instanţă se potenţează enorm sfera emoţională a
indi \idului, generîndu-se unele stări afective speciale, binecunos-
• utc de către ftiziologi si mult discutate. Aceste stări afective sînt
i niioscute sub numele de anxietate şi de angoasă.
In fond cele două fenomene sînt înrudite şi dificil de despăr-
ţi) unul de altul în mod practic, dacă nu teoretic. Adesea ele se
eon f undă, de aceea acelaşi fenomen este denumit de unii ftiziologi
•inxieiate, iar de către alţii angoasa.
Stricto sensu, anxietatea este o teamă fără obiect, pe cînd
.1 igoasa o teamă însoţită de elemente de angor ; faţă însă de com-
plexitatea acestor manifestări este greu de trasat graniţe precise
intre ele.
Important este nu definiţia lor, ci prezenţa lor în exteriori-
u ea bolnavului de tuberculoză pulmonară după aflarea diagnos-
i ului, deci în faza I-a a spitalizării sale.
Prin pronunţarea diagnosticului şi prin recomandarea inter-
ii irii, substratul afectiv al persoanei irupe în conştiinţă şi se ma-
nilestă atît la nivel inconştient cît şi conştient, luînd adesea forme
ideonafective accentuate, dominînd tiranic comportamentul.
Psihopatologia tuberculozei cunoaşte numeroase forme de ma-
ifestări ideo-afective. Cei mai mulţi ftiziologi le înglobează pe
i >ate, chiar simpla nelinişte, în anxietate sau angoasă.
Abţinîndu-ne de la comentarii şi apreciind la justa valoare
prezenţa angoasei (sau anxietăţii) în viaţa bolnavului de tubercu-
lo/ă pulmonară în perioada de debut, nu putem să nu menţionăm
ca aceasta determină unele modificări în comportamentul subiec-
tului. Centrîndu-se pe teamă, anxietatea determină o tendinţă spre
analiza obsesivă, spre autoanaliză, spre suspiciunea celor din jur,
spre neîncrederea în sine. în final, produce un fenomen de hiper-

sensibilizare.
Alături de anxietate, pronunţarea diagnosticului şi indicarea
spitalizării produc stări de depresie, care se manifestă prin : plîns,
dorinţa de a termina cu viaţa etc.
B) FACTORUL BIOLOGICO-FIZIOLOGIC.- BOALA

în ce măsură boala, bacilul Koch, influenţează personali-
tatea ?
Porot, uzînd de o bogată bibliografie, pune în discuţie două
categorii de influenţare : a) — directe ; b) — indirecte.
a) Influenţele directe
Prin influenţe directe, Porot înţelegea consecinţe'e pe care le
determină asupra psihicului bacilul Koch sau toxinele fabricate
de către acesta.
Chestiunea influenţei directe a tuberculozei asupra psihicului
constituie o problemă mult disputată, dat fiind absenţa de speci-
ficitate a manifestărilor psihice la bolnavul de tuberculoză şi da-
torită datelor statistice contradictorii privind incidenţa cazurilor
de tuberculoză la bolnavii mintali, iar în ultimul timp apariţiei de
tulburări mintale sub influenţa tratamentului antibacilar.
Totuşi, unii vorbesc net despre implicaţia tuberculozei în
unele boli psihice.
Anticul Hipocrat, care a numit ftizia consumpţie, a indicat
chiar prin această denumire implicaţia psihică a bolii (Cornea).
Relaţia ftiziei cu psihicul este enunţată de Hipocrat şi în aforismul
„suprimarea sputelor ftizicilor duce la rătăcirea raţiunii".
Mead descrie primul, în 1767, psihoze de origine tuberculoa-
să, fără a da însă o explicaţie precisă asupra agentului patogen,
fiind urmat apoi de numeroşi autori. Printre aceştia cităm pe
Clouston (1864) şi Voisin (1878), care vorbesc despre „monomanii
sau hipermanii ftizice". După 1900 se neagă orice specificitate sin-
dromică, elementul confuzional fiind însă subliniat de majoritatea
autorilor.
Mai tîrziu, bacilul Koch a fost incriminat, în mod expres, în
unele tulburări mintale şi îndeosebi în demenţa precoce. Inoculîn-
du-se cobailor lichid cefalo-rahidian de la bolnavi cu demenţă pre-
'. I'HIHTURA PSIHOLOGICA A BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA 37
Htfe (Puca) sau sf arinii turi cerebrale (CIaude şi Gostie ; Beerus ;

llrck), s-a constatat prezenţa în organele acestor animale a baci-
lului Koch.
Cercetările lui Claude, Dublineau, Borel şi Ronart asupra unor
persoane bolnave de boli mintale, au arătat că tuberculoza s-a gă-
Mt în antecedentele personale sau ereditare ale demenţilor precoci.
Se poate pune însă problema şi invers şi anume a incidenţei
i l m i i c schizofrenie şi tuberculoză, a existenţei unui număr de bol-
n.u i mintali afectaţi de către bacilul Koch, deşi în această situaţie
implicaţia îmbolnăvirii de plămîni poate fi găsită în multiple cir-
uimstanţe: într-o îndelungată spitalizare care facilitează conta-
giunea intraspitalicească ; în negativismul alimentar ; în scăderea
insiinctului de autoconservare ; într-o constelaţie de reactivitate
v i rezistenţă imunologică asemănătoare (16).
într-un fel sau altul, datele de mai sus analizează legătura
ilintre bacilul Koch şi tulburările mintale. Unii cercetători însă
(Kinderman şi Hoffman, Baruk), prin găsirea de anticorpi tuber-
t mloşi în serul schizofrenilor, sau prin observarea unor reacţii aler-
ii c, cred mai degrabă că toxinele pe care le fabrica bacilul Koch
ilci'-rmină modificări psihice. Tot prin acţiunea toxinelor explică
Kaithel diminuarea concentrării atenţiei şi predispunerea sp.e fati-
K-ibilitate a bolnavilor de tuberculoză pulmonară (17).
Ce po/iţie poate fi adoptată în raport de ipotezele trecute în
revista ?
Etiologia tuberculoasă a unor tulburări mintale e dificil de
demonstrat (TouJouse) Concepţia puţin simplistă a acţiunii direc-
ic a bacilului Koch asupra funcţionării celulelor cerebrale nu poate
li în mod serios susţinută. Dealtfel, experienţele „in vivo" ale lui
(niillain y Guy-Laroche pnr a permite eliminarea acestei iooteze
ţii a conclu'iona că centrii ™ervosi beneficiază de o anumită pro-
iecţie faţă de bacilul tuberculozei. Dacă se injectează bacili în ca-
lotidă sau chiar direct în creierul unor pisici sau iepuri, se poate
constata că pe secţiunile unui organ în care s-au injectat cu o zi
înainte mii de bacili, e^te imposibil de a se colora unul singur.
Aceste experienţe reluate de numeroşi autori au dat rezultate
negative.
După cum s-a văzut, rolul bacilului Koch a fost incriminat,
l.i sfîrşitul secolului trecut, în etiologia îndeosebi a demenţei pre-
coce, atenţia fiind atrasă de frecvenţa foarte mare a tuberculozei
l.i schizofreni Dar dacă Puca a pus în evidenţă granule aci do-
rezistente şi bacili în organele cobailor inoculaţi cu L.C.R. al schi-

zofrenilor, inoculările de triturate cerebrale, L.C.R. şi sînge, n-au
permis lui Claude şi Coste, lui Beerens şi Beck să pună bacilul în
evidenţă.
S-a trecut atunci la ipoteza rolului formei filtrante a virusu-
lui tuberculos, însă şi aici rezultatele destul de contradictorii ale
cercetărilor biologice, nu permit a se afirma rolul acestui ultravi-
rub, cel puţin ca agent al modificărilor psihice.
Nici ipoteza acţiunii directe a unei toxine a bacilului Koch
nu a putut fi în mod cert dovedită.
Ca atare, deocamdată, în acest domeniu ne aflăm în stadiul
discuţiilor şi al ipotezelor. Aşa de exermlu, continuînd trecerea
în icvistă a acestor presupuneri, dacă unii autori fac afirmaţia că
„nu există nici un criteriu clinic sau evolutiv care să confirme
etiologia tuberculoasa" a unor boli mentale (Porot şi Destaing),
pentru Hyvert, Jacquelin, Burnard, tuberculoza „tipică" ar fi res-
ponsabilă de marea majoritate a psihozelor, în special a psihozelor
primitive şi subfebrile. L. Van Miiralt, Van Kraft-Ebing, Ewald
insistă asupra rarităţii acestor psihoze. Donady şi Cohen nu gă-
sesc decît 28 cazuri de psihoze la 2900 dosare de studenţi tuber-
culosi. J. Alliez şi P. Laval, efectuând unde anchete în serviciile
de psihiatrie şi de ftiziologie, relevă 11 psihoze grave pe 400 pneu-
motorace. Begoin descoperă la 300 subiecţi examinaţi de el, 88 de
bolnavi care ar putea intra în una din categoriile psihiatriei cla-
sice : stări depresive, nevroze grave, stări de excitaţie, schizofre-
nie, a căror semiologie este dominată, în general, de elemente con-
fuzi1, e şi halucinaţii, dar care se caracterizează prin lipsa lor de
specificitate. Alţi autori, pe de altă parte, arată că psihozele par
ceva mai frecvente actualmente din cauză ca un mare număr de
mentali sînt grupaţi în sanatoriu, graţie analepticelor, dar că ni-
mic nu dovedeşte că aceste tulburări sînt de origine bacilară (18).
în ceea ce însemnează neurastenia bacilară, se pare că aceasta
ar însoţi tuberculozele cu potenţial slab evolutiv, tuberculozele
lente „atipice". In cazul acestora, tabloul clinic este dominat de
astenie intensă, maximă la trezire, agravată prin staţiunea în pi-
cioare prelungită, bolnavii manifestîndu-se prin tendinţa de a se
aêza în orice moment, intoleranţă la frig, zgomot, lumină, alergii
diverse si adesea impotenţă sexuală. Pe lîngă acestea se mai con-
stată : denresiure, uneori idei suicidare, dar puţin active, tendinţe
hipocondriace, iritabî'itate. în alte cazuri, dimpotrivă, pacienţii
PSIHOLOGICA A BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA 39
Mutnifcstă un optimism activ, cu o autentică dorinţă de vindecare.

< ii priveşte fatigabilitatea tuberculoşilor, oboseala propriu-zisă,
m nana poate să aibă într-adevăr o origine toxicoinfecţioasă. Dar
iilinicala tuberculosului nu se rezumă totdeauna la acest aspect
Imopatologic. Se remarcă o disociaţie netă între oboseală şi evo-
luţi.i leziunilor organice. Astfel, unii bolnavi cu noduli fără im-
pui i.tnţa acuză o oboseală intensă, pe cînd alţii cu masive infil-
li.tlii nu simt nici una. Faptul în sine conduce spre supoziţia că,
tn Kcnc/a oboselii, intervin factori psihcafectivi sau psihosociali,
f dl lizibilitatea nefiind specifică tuberculosului, dar căpătînd la
AI csi.i un relief deosebit, avînd ca semnificaţie demisia bolnavului
i l i u lata vieţii, fuga, căutarea protecţiei. La tuberculos, oboseala
uri veste în acelaşi timp de alibs de justificare, de apărare şi tra-
diii'c un sentiment de incapacitate şi de descurajare, putîndu-se
U'.tlcl ajunge pînă la o reacţie depresivă. Originea psihoafectivă a
oboselii la un astfel de bolnav se confirmă şi prin faptul că acesta
0 simte numai cînd ia cunoştinţă de boală şi nu înainte, deşi şi
fn.iinic era bolnav (19).
b) Influenţele indirecte
Mai importantă pare a fi influenţa indirectă a bacilulu' Koch
asupra psihicului. Organismul reacţionînd nu numai la nivelul
orcanului atacat de bacii, ci şi Ia nivelul altor organe, precum şi
iii creierului, nu e deloc exclus ca modificările organice si humo-
1 ale să nu producă un efect asupra comportamentului. Un
astfel
c Ic efect poate fi produs prin intermediul ficatului, care, .datorită
i olului său în metabolismul lipidelor, poate acţiona direct asupra
i ciulei cerebrale şi influenţa funcţionarea creierului (Lepine), prin
iniennediul rinichiului — organ de epuraţie — mai ales în cazul
ii'lburărilor de ventilaţie şi de hematoră, cauzate, cum se ştie, de
i,urc bolile de plăn/âni, care conduc adesea la unele forme de ano-
xie, iar în consecinţă la tulburări mintale manifeste, sau, în fine,
nrin intermediul unor edeme cerebrale (Puech, M l l e Parat si ?.
l uquet) (16)
Implicaţia organică '"esenţă în modificările psihice, unanim
.idmisă, rămîne, după toate probabilităţile, cea a sistemului endo-
crino-vegetativ, mai cu seamă în ceea ce priveşte funcţiile instinc-
livo-afective.
Efectuarea unor reglări hormonale a psihicului trebuie înţe-
leasă ca o acţiune la nivelul ţesuturilor receptoare în stadiul re-
M PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA
acţiilor enzimatice. Reglarea marilor metabolisme cu răsunet asu-

pra psihicului reprezintă un alt mod de acţiune al hormonilor.
După Friedgold (1956), în schema de funcţionare a ansamblu-
lui neuroendocrin, hormonii hipofizari ar fi secretaţi de nucleii
supraoptici şi paraventriculari. Totul pare a se petrece ca şi cum
ar exista la acest nivel o dublă comanda endocrină : una fiind
dată de sistemul parasimpatico-neurohipofizar, procesul efectuîn-
du-se prin intermediul acetilcholinei, avînd loc o veritabilă secre-
ţie internă a neuronilor cholinergici din regiune, care acţionează
în felul stimuiinelor hipofizare, declanşînd secreţia de adrenalină
şi noradrenalină, de hormoni posthipofizari şi de insulina, cealaltă
fiind o comandă hipotalamo-antihipofizară, procesul realizîndu-se
prin intermediul sistemului simpatico-medulo-suprarenal.
Hipotalamusul este punctul de impact al stressului, despre care
am amintit. Stressul poate veni din afară, prin antenele senzoriale
şi senzitive, fiind în acest caz exogen (verbal, vizual) sau se poate
produce în interiorul subiectului prin binecunoscutele mecanisme
biologice ale conflictului.
Tulburările psihice din cadrul tuberculozei glandelor endocri-
ne au fost descrise de către numeroşi autori. Printre aceştia, Şt.
Milcu şi N. Catargi notează, în astfel de cazuri, predominenţa
unor manifestări polimorfe (depresiune, iritabilitate, confuzie min-
tală), în special în formele bolii Addison cu hipoglicemie mani-
festă. Aceiaşi autori evidenţiază o hiperexcitabilitate nervoasă
crescută şi în fenomenul de oboseală continuă (20).
I. Dichter şi I. Gherasimescu, studiind aspectul clinic şi bac-
teriologic al glandelor endocrine la 25 bolnavi de tuberculoză pul-
monară, au constatat, la aceştia, o simptomatologie endocriniană,
inclusiv tulburări psihice, iar histologic aspecte de insuficienţă cor-
ticosuprarenală, tiroidiană şi ovariană în aproape 75% dintre ca-
zuri >i insuficienţă testiculară în 50% (21).
în privinţa implicaţiilor glandelor cu secreţie internă în mo-
dificările psihice la tuberculosul pulmonar, Porot citînd constată-
rile lui Ivan Bertrand şi ale colaboratorilor, bazate pe efectuarea
de trasee electroencefalografice pe 14 bolnavi purtători de leziuni
pleuro-pulmonare unilaterale, arată că :
— la 11 dintre cei 14 bolnavi s-au găsit importante modifi-
cări ale traseului (la 7 bolnavi acestea interesînd emisfera situată
de aceeaşi parte a plămînului atins, la 2 bolnavi, emisfera opusă,
' l'rtUCTUKA PSIHOLOGICA A BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA 41
hi 2 bolnavi ambele emisfere), prin aceste modificări traducîndu-se

u hipertonie corticală.
în repercusiunile mai importante se înregistrează
adevărate
l uriuni electrice.
înţepăturile pleurale declanşează potenţiale cerebrale enorme.
Constatările lui Ivan Bertrand şi colab. evidenţiază, după
l'oro t, două lucruri: realitatea reflexului pleuro-cerebral şi faptul
< .i tuberculoza, prin mecanismele endocrino-vegetative, poate in-
ilucnţa psihicul (16).
Cercetări în legătură cu sistemul endocrino-vegetativ la nive-
lul teritoriilor pulmonare, vizînd variate aspecte ca : relaţia din-
tre tulburările vaso-motorii şi moralul bolnavilor (Michon, Chai-
/c, şi Mollard), infiltraţia ganglionului stelar (Michon), infiltraţia
primilor trei ganglioni simpatici dorsali (Chaize şi Mollard), eon-
ii rmă în totul rolul pe care-1 are acest sistem în modificările psi-
hice ale tuberculosului pulmonar (16).
Efectele tuberculozei asupra psihicului se pot explica şi prin
tulburările metabolice pe care aceasta le induce. Astfel, hipercap-
nia, care apare în emfizemul obstructiv, astmul bronşic, în leziu-
nile peretelui toracic, în atelectazie, pneumotorax şi edemul
pulmonar sever, în cursul evoluţiei tuberculozei, determină, prin
•iltcrări ale concentraţiei ionilor de hidrogen ori ale pH-ului, o se-
ric de manifestări neurologice : stări de confuzie, manii, somno-
lenţă, crize convulsive, cefalee. Westlake, Simson şi Kaye (1955)
.iu constatat că bolnavii cu insuficienţă pulmonară nu-şi pierd luci-
ditatea cît pH-ul arterial este mai mare de 7,3 sau PCO? mai mică
de 80 mm Hg. Dacă pH coboară sub 7,1 sau PCO2 depăşeşte 120
mm Hg, apare semicoma sau coma. între aceste extreme asocierea
iu diferite grade a unor valori scăzute ale pH-ului cu valori cres-
> ute de PCC*2 provoacă tulburări psihice. Fiziopatologia şi sub-
stratul metabolic al sindromului neurologic care însoţeşte hipercap-
nia nu au fost încă bine elucidate (22).
Unii autori au semnalat că adesea simple elemente pleurale
dau manifestări de tip anxios, hipocondriac sau psihastenie. Alţii
«u arătat că formele de tuberculoză pleuro-pulmonară intoxică şi
influenţează negativ comportamentul. Davy a atras atenţia în pri-
vinţa efectelor neplăcute provocate asupra psihicului de către toxi-
nele secretate de leziunile minime, iar Burnand şi Jacquelin de
stările bacilare cronice (16).
în afara glandelor endocrine şi a tulburărilor metabolice men-

ţionate, cum s-a specificat deja, influenţă asupra psihismului în
tuberculoză pot să aibă şi bolile asociate. In ordinea frecvenţei se
pot cita : hepatita cronică, ciroza hepatică, ulcerul gastro-duode-
nal, cardiopatiile, diabetul, alcoolismul cronic, supuraţiile bronho-
pulmonare, pcieumoconiozele, distrofiile, bolile de nutriţie, bolile
contagioase, sifilisul. Acestea determină tulburări psihice prin me-
canisme metabolice (22).
Sugestivă pentru cumularea de factori cu influenţă asupra psi-
hismului ni se pare observaţia asupra bolnavei B. M., de 43 ani,
internată la Sanatoriul Tbc Bîrnova la 27.XI.1973, cu diagnosticul
de tuberculoză fibro-cazeoasă cavitară dreaptă.
Din istoric reţinem debutul insidios al bolii în 1966. Bolnava a
făcut un tratament cu SM, HIN şi PAS discontinuu, în diferite sanatorii
şi ambulatorii. La ultima internare a prezentat o leziune cavitară gigantă
a lobului superior drept, B. K. prezent, rezistenţă la tuberculostatice.
Bolnava s-a remarcat prin insuficienţă hepato-renală, gastrită cronica,
hipertiroidism, prin acţiune neurotoxică la streptomicină, amenoree.
La examenul clinic s-au notat accentuate tulburări neurovegetative
pe fond de hipertiroidism si nevrotic. A decedat prin insuficienţă car-
dio-respiratorie şi hepato-renală. La examenul necropsie s-au constatat :
plămîni emfizematosi, cavernă gigantă, vîrf drept pulmonar, cord dilatat,
ficat dur cirotic, splină mare friabilă. Examenul histopatologic al glan-
delor endocrine a pus în evidenţă : în tiroidă zone de hiperactivitate,
în suprarenale lipoid parţial dispărut, păstrat în plaje celulare, un mic
nodul adenomatos corticosuprarenal de 1,5 mm, în ovar un corp galben-
corpi albicioşi şi rare chiste foliculare (21).
r
5. Influenţa medicamentelor ''
Din cele relatate, pînă la urmă reiese că tuberculoza influen-

ţează în mod sigur psihicul. Cercetări contemporane arată că nu
numai bacilul, implicaţiile glandelor cu secreţie internă, unele tul-
burări vaso-motorii etc., provoacă modificări de comportament, c!
şi medicamentele utilizate împotriva bacilului, această afirmaţie
avînd valoare, bineînţeles, numai pentru epoca prezentă.
în epoca actuală, în tratamentul tuberculozei se uzează frec-
vent de antibiotice. Printre acestea o mare eficienţă asupra baci-
lului Koch o are izoniazida. Dar în tratamentul masiv cu izonia-
' K l U'TURA PSIHOLOGICA A BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA 43
• cU sa constatat că pot apare unele accidente, după cum şi o se-

< întreagă de manifestări digestive, alergice, renale, hematologice,
ii.maie v neuropsihice.
„Manifestările psihice sînt întîlnite destul de des în tratamen-
< i l ui HIN, dar nefiind de importanţă mare trec deseori neobser-
.it c >i neinterpretate corect, nelegate de administrarea acestor
•ibciTulostatice. Majoritatea bolnavilor cărora li s-a instituit acest
.itament au o bună dispoziţie, o stare de euforie ; uneori pot
' \ ca unele atitudini care contravin regulilor de disciplină din spi-
• îl sau din societate" (25).
Cercetările psihometrice şi biochimice „au lămurit mecanis-
mul stimulant asupra sistemului nervos pe care îl are izoniazida.
l ,',vc vorba atît de acţiunea excitantă directă pe care o exercită
.iMipra sistemului nervos central, cît mai ales indirectă, prin inhi-
liarca monoaminoxidazei. Inhibarea acestei enzime responsabile de
inactivitatea monoaminelor biogene duce la acumularea acestora
în organism, manifestările clinice principale fiind, în acest caz,
i rlc psihice. In acest caz pledează şi constatarea că iproniazida
(<k-ri\atul izo-^ropilic al HIN), care are acţiune inhibitorie asupra
.imino-oxidazei mult mai puternice decît HIN, are acţiune exci-
untă centrală mult mai pronunţată decît aceasta" (25). Tulbură-
i l l e care se semnalează sînt insomniile, iar în fazele cînd bolnavii
lotuşi dorm, somnul este agitat, neodihnitor. In unele cazuri, cam
la 3—4 săptămîni după începerea tratamentului, apar ameţeli şi
i cfalee (25). „La bolnavii cu manifestări psihice în antecedente
l>ot apărea : tulburări mintale, stări maniacale care pot ajunge
pînă la psihoze, în general, acestea sînt persistente şi, în cazul în
rare se repetă, sînt din ce în ce mai greu de influenţat prin tna-
ument" (25).
Ca manifestări neurologice cităm : nevritele hidrazidice şi ac-
cesele convulsive.
6. Factorul instituţionalo-social
Evident, şocul afectiv reprezintă elementul principal de per-

turbaţie pentru stereotipia dinamică a conduitei premorbide a per-
soanei bolnave de tuberculoză pulmonară. Boala, în înţelesul de
agent patogen, de bacii Koch, afectează funcţionalitatea fiziolo-
gică, biochimică a organismului şi numai ca o consecinţă, indirect
deci, şi pe cea psihologică. Psihologic, orice individ este influenţat

continuu de mediu şi de cadrul în care trăieşte. Cadrul care pre-
zintă direct implicaţii psihologice şi care determină o influenţă cu
caracter persistent în personalitatea tuberculosului pulmonar, acţi-
onînd implicit asupra sferei afective a acestuia, constituindu-se în
factor, pare a fi cel instituţionalo-social. Dintre cadrele instituţio-
nalo-sociale cităm : spitalul, dispensarul, pteventoriul.
a) Spitalizarea
Momentele principale în inducerea unor perturbări psihologi-
ce în personalitatea bolnaxului de tuberculoză pulmonară sînt co-
municarea diagnosticului şi indicarea spitalizării. Schimbările psi-
hologice nu se produc însă brusc, ci în timp. De aceea, în modifi-
carea personalităţii bolnavului de tuberculoză pulmonară impor-
tanţa capitală nu o are nici comunicarea diagnosticului, nici indi-
carea spitalizării, nici boala în sine cu consecinţele pe care le pro-
duce bacilul Koch şi utilizarea antibioticelor, care sînt teoretic
pasagere, ci întreaga odisee pe care o trăieşte subiectul de la lua-
rea la cunoştinţă a bolii de care suferă pînă la redarea lui socie-
tăţii sub formă de reinserţie socio-profesională.
înseşi tulburările produse de bacilul Koch trebuie văzute în
acest context Cu cît bacilu! este mai repede „lichidat" cu atît mai
puţin tulburările produse de el găsesc ecou în psihismul subiectu-
lui. Prezenţa lui în organism pe o perioadă îndelungată de timp
dă însă posibilitatea transformării unor stări psihice temporare în
veritabile „sta/e".
Odiseea tuberculosului pulmonar are profunde implicaţii psiho*
sociale. Pentru cei mai mulţi subiecţi ea începe cu spitalizarea»
Ce înseamnă spitalizarea pentru tuberculosul pulmonar ?
Aceasta constituie o ierioadă din viaţa sa, marcată de situa-
ţii bine definite, concretizată într-un conţinut de evenimente, în
obligativitatea unui comportament ngiiros etc.
3
Contactul bolnavului cu spitalul sporeşte traumatizarea sa

psihică. Dacă luarea la cunoştinţă de boala pe care o are înseam-
nă pentru bolnav un şoc psihic, spitalizarea conduce la fixarea, la
reţinerea în conştiinţa sa din tot ceea ce vede, a variatelor aspecte
morbide (26).
Dar spitalizarea influenţează personalitatea bolnavului în
primul rînd prin obligaţiile pe care le impune. Prima obligaţie
dintre acestea este aşezarea la pat într-o stare de inactivitate cvasi-
KUCTURA PSIHOLOGICA A BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA 45
totală, favorabilă fenomenelor de ruminaţie mentală. A doua
l
loiisia în obligati\ itatea pacientului de a se supune unei ordini to-
tul deosebită de cea din afara staţionarului, ordine dictată de
•copul vindecării, în care cuvîntul hotărîtor nu-1 are bolnavul, ci
medicul curant, rersonalul sanitar şi personalul administrativ. A
treia, în strînsâ dependenţă cu a doua, se referă la acceptarea de
titre subiect a unui statut social şi a unui rol social de bolnav de
tuberculoză pulmonară. A patra şi ultima constă în plasarea bol-
navului într-un mediu social cu membri preocupaţi de o anumită
problematică, cu o anumită tradiţie şi cu o anumită stare de
ipirit.
Văzută astfel, spitalizarea priveşte integrarea subiectului în-
ti o lume nouă, lumea bolnavului de tuberculoză pulmonară cu
variate faţete, toate dominate însă de nuanţe sumbre. Integrarea
presupune intrarea în acţiune a unor mecanisme de ajustare şi de
adaptare, exteriorizate în unele tatonări, tentative de reglare, acte
de iniţiativă, fenomene de feed-back, acceptări, eschivări, toate
«n'cstea solicitînd, cel puţin în faza iniţială, întreaga personalitate
i subiectului de a se mula după tipare noi.
Avînd încă proaspăt în conştiinţă verdictul medicului, care
i ,i produs primul şoc, ordinea de spital, climatul nou în care se
i'de deodată subiectul, nu fac altceva decît să mărească cît mai
mult tensiunea psihică a acestuia.
l în condiţii de tensiune psihică, procesul adaptării evoluează

insă deficitar. Imaginaţia acţionează febril, iar afectivitatea inter-
v i n e perturbator în activitatea cotidiană. Aşa se explică de ce în
prima fază a spitalizării, este posibilă apariţia unor tulburări ne-
vrotice, iar în perioada de desfăşurare a bolii chiar unele de tip
psihotic, cu stări crepusculare, delirante, amenţiale şi de delir
.vait (27).
Spitali?area, în acelaşi timp, ridică probleme prin lungimea ei
•)i prin eventualele reveniri. Pacientul nu ştie cu precizie cînd va
j).irasi patul spitalului şi nici de cîte ori se va întoarce la el. în
i onştiinţa lui se furişează nesiguranţa şi neîncrederea.
De obicei, tulburările psihice de tip psihiatric, cu excepţia ce-
lor nevrotice, sînt rare şi apar ca manifestări episodice, fără a ca-
racicriza personalitaea bolnavului în discuţie. Spitalizarea însă,
prin ordinea pe care o impune şi mai ales prin climatul său, îşi
pune adînc pecetea pe psihicul bolnavului, puţind produce unele
m o dificări de com p ortam ent şi de personalita te cu caracter de tră-

sături permanente.
Prin ce influenţează pe bo lnav spitalizarea ?
In p rim ul rînd prin tr- un s ta tut soc ia l în c a re se înca dre a z ă
b o ln a v u l d e t u b e r c u lo z ă p u l m o n a r ă ş i î n c o n s e c in ţ ă ş i p r i n r o lu l
de pacient.
b) Statutul social si rolul bolnavului (
de tuberculoză pulm onară (.
în sensul c el m ai la rg, statutul soc ia l repre zin tă , dură c um se

ştie , poz iţia pe ca re i-o rec un oa şte sa u pe c a re i- o a c ordă ind ivi-
dului grupu l soc ia l în care tră ie şte . Ţ inîndu-se seam a de e xistenţa
unei stări ierarhice, a unei ord ini soc iale, în orice soc ietate ia naş-
te re o a n u m ită o p tic ă so c ia lă şi in tr ă în a c ţiun e re g uli c a re s ta b i-
lesc cadrul de expunere a individului, postura cu caracter institu-
ţiona liz a t, p ub lic , a a c e stuia . S e po ate vo rb i a stfe l de sta tutu l de
c o p i l , a d o l e s c e n t , m a t u r s a u b ă t r î n , c a d e s p r e n i ş t e s t a tu t e d e
v î r s ta ; d e s t a tu t u l d e f e m e ie ş i b ă r b a t c a d e s p r e s t a t u t e d e s e x .
în u ltim ă in s ta n ţă , to a te a c e ste a v iz e a z ă s tă ri so c ia le de te rm in a te
de na şte re şi îng lo be az ă a şa -nu m ite le sta tute pre sc rise . In e g ală
măsură însă, se poate discuta despre categoria de orăşean, de ţăran,
despre rangul de m edic, profesor, ofiţer etc. A cestea din urm ă ex-
prim ă s itua ţii la ca re se a ju nge p rin în de p linire a uno r c e rinţe so-
ciale şi însumează statutele cîştigate.
R olul, în e se nţă, se re feră la c ee a ce se a şte aptă de la indiv iz i
î n r a p o r t d e s ta tu te le lo r so c ia le . G r o ss, M a so n şi M c E a c h e r n a u
o viziune glo bală despre statut şi rol, ca şi despre raportu l din tre
a c e s te a . E i in t r o d u c , î n c e e a c e p r i v e ş te r a p o r t u l d in tr e s t a tu t s i
rol, subdiviz iuni pe care le num esc „sector de statut" şi „sector de
r o l" . S e c to r u l de sta tu t re p r ez in tă o po z iţie f o c ală f a ţă d e se c to a -
rele de ro l, ace stea din urm ă de se m nînd adaptă rile specific e în ra-
port de „sectorul poz iţional şi focal" (28).
R eferindu-ne la bolnavul de tuberculoză p ulm onară, sta tutu l
s oc ia l şi r o lu l pr im e sc u rm ă to ru l a sp e c t: po z iţia f oc a lă e ste a c e e a
d e b o l n a v ş i c o n s t it u ie s e c t o r u l d e s ta t u t ; î n f u n c ţie d e p o z i ţ ia
focală, bolnavul stabileşte interrelaţii cu m edicul curant, cu sora
m e d ic a lă , inf irm ie ra şi pe rson alul a dm in istrativ ; a c e ste im p lic a ţii
de c om p orta m e n t de te rm ină se c toa rele d e rol. P oz iţia foc a lă e ste
însuşi statutul, sectoarele de rol exprim ă rolul bolnavului faţă de
diversele ipostaze. r.)
, i'HUCTURA PSIHOLOGICA A BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA 47
Care-i importanţa statutului social al bolnavului de tubercu-

lu/ii pulmonară şi implicit a rolului de bolnav ? în ce măsură pot
rtiitrena acestea modificări de personalitate ?
Statutul social de bolnav reprezintă o situaţie analoagă cu
cea de vîrstă şi de sex. Orice boală este expresia unor abateri de
U normal, provocate de cauze independente de voinţa omului,
care produc însă dereglări organice şi, într-o măsură variabilă, şi
ric conduită, boala impunîndu-se subiectului şi ambianţei ca un
„obiect" cu caractere proprii, evidente, de ordin constatativ. Orice
lw>ală, cît ar fi de uşoara, apare ca o stare de fapt pe care n-o
l» U i ignora, cu atît mai mult această constatare priveşte tuber-
culoza pulmonară.
Tuberculoza pulmonară generează în viaţa bolnavului o gamă
întreagă de stări de ordin biologic, sociologic şi patologic, su-
biectiv şi interrelaţional, pentru o lungă perioadă de timp, uneori
i h i ar pînă la sfîrşitul vieţii. Antrenează o motivaţie nouă, suscitînd
si contorsionînd toate planurile motivaţionale : homeostazic, social,
psihic. Creează dominante, alimentează temeri şi nelinişti, predis-
pune la lichidarea unor cercuri sociale şi la iniţierea altora. Faţa
t le bolnavul de tuberculoză, grupul social nu face altceva decît să
confirme realitatea în sine a bolii de „fapt", de „lucru" cu o ex-
terioritate pregnantă, obiectivă, adică să recunoască de jure exis-
tentul, îngrădindu-1 în norme, în legi, luînd măsuri de colaborare
i ii el şi de apărare împotriva lui. Statutul social al bolnavului de
tuberculoză pulmonară constă deci în stabilirea poziţiei sociale a
i'iberculosului. Aceasta este bine precizată în texte de legi privi-
toare la apărarea sănătăţii publice şi în regulamente interioare
i ,irc se ocupă de drepturile şi datoriile bolnavului : dreptul său la
asistenţă, Ia tratament, de obligaţia de a coopera cu medicul şi de
i» urma riguros tratamentul. Poziţia bolnavului de tuberculoză
pulmonară nu este fixată numai în legi ; ea se reflectă foarte clar
ni în conştiinţa socială, constituind un obiect de opinie în mult
mai mare măsură decît poziţia altor bolnavi.
Dintr-o serie întreagă de caractere, conştiinţa socială este pre-
i u-u pată îndeosebi de două : de periculozitatea tuberculozei pulmo-
nare şi de gravitatea bolii.
în toate timpurile, la fel $1 astăzi, tuberculosul a fost şi este
v.i/ut ca un bolnav ieşit din comun, prin gradul mare de conta-
Kiune al bacilului Koch, deci prin periculozitatea bolii, prin trata-
mentul de -lungă durată, precum şi printr-o medicamentaţie pre-
•48 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA
tenţioasă. în această privinţă cercetările demonstrează că, deşi tti-

berculostaticele au revoluţionat tratamentul tuberculozei, maladia
a rămas încă o problemă de mîna întîia pentru omenire, iar din
punct de vedere al conştiinţei sociale, ca şi al conştiinţei subiective,
n-au apărut schimbări accentuate în raport cu trecutul mai înde-
părtat sau mai apropiat (cel puţin pînă la o anumită dată).
Faţă de gradul de periculozitate pe carc-1 prezintă tubercu-
loza, societatea s-a simţit obligată să decreteze măsuri pentru apă-
rarea sănătăţii publice, fie sub forma de tradiţie în timpurile mai
vechi, fie ca norme scrise, instrucţiuni obligatorii etc., în timpurile
mai noi. Starea de fapt a bolii, tradiţia în legătură cu ea şi ma-
surile de profilaxie constituie un întreg complex care, în raport de
cele trei nivele ale relaţiei individului cu lumea — subiectiv, inter-
subiectiv şi social — fixează poziţia bolnavului de tuberculoză
pulmonară, statutul său social, analog unui act de instituţionali-
zare (29). Ca o consecinţă a gravităţii şi periculozităţii maladiei,
statutul social de bolnav de tuberculoză pulmonară vizează izola-
rea subiectului, scoaterea lui pentru un timp îndelungat din pro-
ducţie etc.
Prevederile legilor şi regulamentelor referitoare la tuberculo-
sul pulmonar sînt măsuri impuse de către societate în vederea vin-
decării bolnavului şi a apărării societăţii de boală. Aceste măsuri
sînt luate în afara consimţămîntului bolnavului, vizînd unele ca-
ractere şi definind o poziţie. Caracterele care determină izolarea
şi tratarea bolnavului sînt percepute însă şi de subiect. Deci, faţă
de aceste caractere şi bolnavii la rîndul lor îşi definesc o poziţie
proprie în conştiinţă.
Astfel, datele culese de noi atestă că starea de alertă de care
sînt cuprinşi bolnavii la începutul spitalizării este determinată şi de
statutul social, îngrijorarea pe care o manifestă nu se referă exclu-
siv la sănătatea lor, ci dă conţinut şi unor situaţii care angajează
familiile cărora aparţin, interrelaţiiîe sociale, capacitatea profesio-
nală etc., toate acestea în raport de imaginea socială şi individuala
pe care o au despre boala pe care o prezintă.
Iată deci cum statutul social de bolnav tuberculos antrenează
în mod conştient sau la nivel inconştient, prin el însuşi, o stare de
nelinişte, de anxietate, nu în mică măsură el fiind acela care ge-
nerează stările nevrotiforme, unele acuze cenestopate, obsesiile, ce-
faleele, tulburările psihice.
.
»,
KTKUCTURA PSIHOLOGICA A BOLNAVULV1 DE TUBERCULOZA 49
în afara acestora, nu trebuie uitat că, odată ce bolnavul are

conştiinţa noului său statut social, îşi pierde încrederea în sine, se
manifestă printr-o iniţiativă restrînsă, se comportă ca un depen-
dent, afişînd dependenţa faţă de medic, de sora medicală, infirmi-
eri etc., tocmai datorită poziţiei sale focale. Sentimentul de de-
pendenţă gestează însă o serie întreagă de resentimente, iar ca o
reacţie de apărare a eului dă naştere egocentrismului. Cu cît cine-
vi se crede mai puţin liber, mai puţin ajutorat, deci într-o mă-
sură mai mare în pericol, cu atît mai mult caută să se retragă în
cui său ca într-o cetate şi cu atît mai mult îşi teme propria sa
existenţa, iubirea de sine luînd proporţii deosebite.
O altă reacţie de apărare a eului legată de statut, în strînsă
corelaţie cu egocentrismul, este afectarea suferinţei şi a neînţelege-
rii de către cei din jur.
în plus, statutul de tuberculos pulmonar predispune spre auto-
analiză.
Dar statutul de bolnav determină — aşa cum s-a arătat —
intrarea în rol, asumarea rolului de bolnav de tuberculoză pulmo-
nară, adaptarea specifică la situaţie.
Dacă bolnavii de tuberculoză pulmonară sînt urmăriţi pînă la
obsesie de ceea ce gîndeşte societatea despre ei, sînt, de asemenea,
extrem de atenţi faţă de rolul pe care îl joacă. Afec*ind îngrijo-
i'ire, suferinţă, teamă de situaţia prezentă şi incertitudine faţă de
viitor, deşi îşi mulează comportamentul în funcţie de contextul
interrelaţiilor sociale cotidiene, nu se abat niciodată de la linia
înscrisă de rol. în felul acesta se comportă totdeauna ca nişte su-
lerinzi şi nu scapă niciodată prilejul de a fi revendicativi. De
iceea, cu toate că faţă de medic sînt foarte atenţi, politicoşi, re-
vcrenţioşi, faţă de personalul de îngrijire mai deschişi, mai confe-
.ivi, degajaţi chiar, şi într-un caz ca şi în celălalt, se exteriorizează
urin aceleaşi tendinţe egoiste şi nu scapă nici o ocazie de a soli-
• iţa, de a reclama sau a revendica ceva. Chiar în cadrul interre-
1
Utilor de salon, care au o aură de uşor convenţionalism, fiecare
l>olnav îşi etalează suferinţa faţă de celălalt, îşi expune „situaţia
.1 !>ravă" personală şi familială, suspecînd avantajele pe care ce-
lalalt le deţine în comparaţie cu el, şi alimentînd, prin comporta-
mentul său, egocentrismul generat de către starea lui de bolnav de
tuberculoză pulmonară.
în ceea ce priveşte reîntoarcerea tuberculosului pulmonar în
lumilie, în societate, se constată o amplificare a egocentrismului.
« — FMtucul bolnavului de tuberculoză pulmonară.
50 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARĂ.
Astfel, acasă el devine foarte bănuitor faţă de fidelitatea con-

jugală a soţiei ; la locul de muncă se crede persecutat şi ajunge
adesea la conflicte ; în acelaşi timp, cere să fie tratat de către co-
lectivul în care lucrează cu cît mai multă indulgenţă şi să i se dea
muncile cele mai uşoare, invidiază pe cei sănătoşi şi nu scapă nici
o ocazie de a bîrfi.
Ca o concluzie, statutul social şi rolul bolnavului de tuber-
culoză pulmonara au o deosebită pondere în apariţia fenomenului
de interiorizare şi introspecţie şi un potenţial ridicat în generarea
conflictelor intersubiective şi intrasubiective, a stărilor clinice ne-
vrotiforme şi a egocentrismului.
!
c) Mediul şi ordinea de spital, aşezarea la pat
în afara statutului de bolnav şi al rolului, psihicul bolnavului
de tuberculoză pulmonară poate fi şi este influenţat şi de mediul
de spital : de atmosfera generală, de prezenţa continuă a halatelor
albe, de mirosul de medicamente, de aspectul pe care-1 prezintă
unii bolnavi cronici, în plus, populaţia dintr-un salon de bolnavi
constituie pentru subiect un grup social, un grup restrîns, un grup
„faţă în faţă". Spre deosebire de grupurile mari, în care indivizii
îşi percep mai puţin apartenenţa, în grupurile mici ei devin foarte
sensibili la interacţiunea dintre persoane (30). Grupul poate influ-
enţa astfel pe membrii săi, în sens instituţional, în sens de psiho-
logie colectivă, dar şi în sens de inducere reciprocă, în ultimă ac-
cepţie, un interes deosebit prezintă liderii negativi şi liderii pozi-
tivi : persoane care se evidenţiază rrintre celelalte şi care polari-
zează în jurul lor pe membrii grupului, influenţînd conduita aces-
tora din urmă prin sugerare de atitudini, elemente ideo-afective,
sentimente. Tabloul mediului de spital se încheie prin obligativita-
tea unui număr de ore de stat la pat şi printr-un regulament de
ordine interioară.
d) Opinia publică
Opinia publică despre tuberculoza pulmonară se află încor-
porată, într-un fel, în statutul social al bolnavului sub formă de
lege, de obligaţii şi datorii. Aceasta acţionează însă asupra bolna-
vului şi în afara statutului, ca atitudine generală a oamenilor să-
nătoşi faţă de bolnavi, ca stare de conştiinţă socială, sub formă
de cod a numeroase eresuri, sub forma unei modalităţi de compă-
timire etc. >.» -
STRUCTURA PSIHOLOGICA A BOLNAVULUI DE TUB"TtCULOZA 51
Opinia publică dă exnresie adesea unei tradiţi' anacronice,

ronscrvînd în prezent unele fapte rămase de domeniul credinţei,
<lar care nu pot să nu afecteze pe bolnav.
7. interacţiunea factorilor. Factorul motivaţionai
Din materialele analizate pînă aici reiese că psihicul bolnavu-
lui de tuberculoză pulmonară este influenţat de diverşi factori.
Kvidcnt, este foarte greu şi probabil imposibil de a stabili cu pre-
i'i/ic care-i ponderea fiecăruia în procesul de restructurare, de
modificare a personalităţii bolnavului, pentru două motive prin-
* ipnle :
a) fiecare pacient constitui? o ecuaţie specifică ;
b) efectul stimulilor care operează asupra organismului şi psi-
hicului cuiva depinde şi de vn anumit moment, context etc. Dealt-
Irl. factorii care acţionează asupra unui subiect nu constituie
„forţe" independente unel<= de altele, după cum nici faţă de per-
soana umană, ci se găsesc tot timpul în interacţiune, apărînd cînd
Mib f^rmă de cauze, cînd sub formă de efecte.
Depinzînd de un anumit context, totdeauna factorii în
dis-
i tiţic intervin într-o anurrita „situaţie", în cazul studiat de noi în
situaţia de bolnav de tuberculoză pulmonară.
Situaţia de bolnav d? tuberculoză pulmonară reprezintă o
itare anormală, care condrce la o viaţă anormală şi generează
numeroase consecinţe, în ultimă instanţă se pare că anormalitatea
vieţii joacă un rol mult mai important în modificarea psihicului
decît boala în sine, anormalitatea vieţii fiind aceea care antrerea-
/ă implicaţii de ordin afectiv, social, profesional şi individual.
Condamnaţi la o inactivitate aproape totală, despărţiţi de
l'.xmiliile lor, trăind în stare de incertitudine atît în ceea ce pri-
veşte viitorul lor, precum şi al familiilor cărora aparţin, minaţi
de angoasă sau de anxietate, tuberculoşii devin astfel subiecţi ai
unor seni întregi de motivaţii de ordin homeostazic, social şi
psihologic.
După cum se ştie, o persoană se motivează printr-o varietate
i le elemente interne şi externe. Intervenţia fiecărui motiv influen-
ţca/a modul cum noi interpretăm lumea şi, de asemenea, acţiunea
noastră. Motivele sînt însă în strînsă legătură cu organismul nos-
tru şi au un caracter în mare parte intrinsec, nu extrinsec ; nu
|C impun organismului, ci răspund tendinţei acestuia de buna func-
ţionare, generînd consideraţii proprii pentru o plăcere sau o sa-

tisfacţie inerentă (31).
Cel mai de seamă motiv al acţiunii noastre este trebuinţa,
sursa primară a acţiunii, iar printre trebuinţe, aşa-numitele tre-
buinţe primare : foamea, setea, trebuinţa sexuală, care asigură
homeostazia organismului. Astfel, cînd condiţiile interne ale orga-
nismului se schimbă sub o anumită limită, se produce un dezetş
chilibru homeostazic şi, în această situaţie, se declanşează un,
număr întreg de mecanisme pentru a se ameliora situaţia (31). ;,
Ca o urmare a satisfacerii trebuinţelor primare, iau naştere
trebuinţele secundare sau culturale.
Dar dacă trebuinţele primare sînt motive intrinseci, aceleaşi
caractere le capătă şi trebuinţele secundare, în ultimă instanţă,
atît trebuinţele primare cît şi cele secundare se subordonează unui
impuls general care se manifesta ca o trebuinţă generală, ca o
tendinţă de a se ajunge la o „performanţă optimă a întregului
organism, ceea ce se traduce prin termenul de autoactualizare sau
autorealizare" (32).
Trebuinţele tuberculosului pulmonar, ca ale oricărui om, sînt
multiple şi variate.
Printre trebuinţele primare, în cazul tuberculosului, o forţă
deosebită prezintă trebuinţa de hrană şi trebuinţa sexuală.
Cum se explică acest fenomen?
Trebuinţele, chiar la nivel homeostazic, sînt în strînsă inter-
relaţie cu afectivitatea.
în privinţa afectivităţii, a emoţiilor, există o serie întreagă
de teorii. Dintre cele mai cunoscute este teoria fiziologică a lui
James-Lange. Walter Cannon a arătat însă că, la animalele cu
legăturile neurale dintre creier şi viscere întrerupte, se produc totuşi
reacţiile de furie, frică etc. (31), ceea ce ar însemna că emoţiile
nu au un caracter net fiziologic.
Pe linia cercetărilor lui Cannon, în raport de unele ipoteze
ale Magdei Arnold, fenomenul emoţional ar înscrie următoarele
secvenţe : prima secvenţă (a) ar consta într-o recepţie neutră a
unor stimuli externi ; a doua (b) într-un proces de evaluare dacă
stimulii sînt vătămători sau nu ; a treia (c) în emoţie, în simţi-
rea tendinţei : a patra (d) în expresia emoţională, în unele schim-
bări fiziologice în legătură cu abordarea situaţiei ; a cincea (e)
în acţiunea individului — apropierea sau îndepărtarea de sti-
muli (31). >••*-
li l l!l i TURA PSIHOLOGICA A BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA 53
După cum se vede, Magda Arnold interpretează emoţia în

sci^ motivaţional, ca pe un motiv, prin intermediul teoriei apro-
pierii şi evitării.
Prin unele experienţe oarecum recente, întreprinse de W. Vogel,
'• Kaymond şi R. S. Lazarus, s-a confirmat că reacţia la o si-
nuiţie ameninţătoare depinde într-adevăr de o evaluare personală
u naturii ameninţării. Faptul evaluării a fost demonstrat şi de către
J C. Speisman, R. S. Lazarus, A. Mordkoff şi L. Davison, prin
filmarea unor ceremonii ale pubertăţii (incizia penisului) la tribul
Arunta şi prezentarea filmului la mai multe grupe de subiecţi.
H.tspunburile fiziologice ale acestora au fost diferite în funcţie de
evaluarea personală, într-un fel au reacţionat indivizii cărora li
s a prezentat filmul ca un interesant obicei primitiv, într-altfel
tei cărora li s-a sugerat că operaţia e o ocazie de bucurie, şi cu
umil în alt mod cei cărora li s-a expus incizia ca o traumă, ca o
oi a/ie de durere (31).
Experienţele citate demonstrează, oricum, dacă nu explicarea
emoţiei prin intermediul motivaţiei, cel puţin strînsa interdepen-
denţa dintre motivaţie şi emoţie.
în ceea ce-i priveşte pe tuberculoşii pulmonari, după şocul
emotiv suferit prin diagnosticarea bolii, prin invitarea la spitali-
/.ire şi prin luarea primului contact cu spitalul, interrelaţia dintre
ii.irile afective şi motivaţie apare ca evidentă. Mai precis, stările
.ilcctive care însoţesc comportamentul bolnavului pe traseul evolu-
ţiei bolii cîştigă un accentuat caracter motivaţional.
Nu-i normal ca ameninţarea bolii să nască noi motivaţii, noi
ncbuinţe, sau ca, în faţa acesteia, trebuinţele vechi să se adapteze
la necesităţile actuale ale organismului ? Bolnavul ştiind astfel că
l mala se învinge printr-o alimentaţie bogata, substanţială, transfor-
ma relaţia în motivaţie şi nu numai că abuzează de grăsimi, căr-
nuri, zaharoase etc., dar are tot timpul impresia că nu-i bine hră-
nit. Reclamă că mîncarea e slabă. Protestează. Teama conduce la
lupraalimentaţie. Pentru bolnavul de tuberculoză pulmonară
i'î>tigă în felul acesta valenţe inestimabile hrana. Teama de moarte
incită şi susţine, de asemenea, dorinţa de a trăi clipa din plin. De
aici abuzul sexual, de băuturi alcoolice, de distracţie. Egocen-
trismul nu-i şi el un efect al motivaţiei neputinţei, al fricii de
moarte prin efort, al nepăsării altora ?
Dragostea de viaţă şi teama de moarte incită în psihicul tu-
lurculosului pulmonar, sub variate forme, numeroase motive. Afir-
maţia reprezintă o constatare generală. Dar, în afara acestei moti-

vaţii generale, în strînsă legătură cu experienţa sa de viaţă, cu
idealul său, cu o concepţie despre lume şi viaţă, fiecare bolnav
îşi are motivaţia sa. Iată de exemplu :
A. G., 16 ani, elev de liceu, fost sportiv, prezintă stări de depre-
sie mai ales cînd citeşte despre sport. Este ocrotit de bolnavii maturi
care, gîndindu-se la copiii lor, se întreţin cu el cu apelativul de „copilul
meu".
M. M., 42 ani, casnică, explică că s-a îmbolnăvit de tuberculoză
din cauza tulburărilor de comportament ale fiului său. Tulburările de
comportament ale fiului au echivalat pentru ea cu un ideal prăbuşit.
I. L, 21 ani, student, afirmă că se sim te demoralizat nu pentru
faptul în sine că este bolnav, ci pentru că îşi iroseşte timpul necesar
pentru studii.
B. N., 42, ani, asistentă universitară, observă că boala i-a deter-
minat modificarea atitudinilor faţă de anumite aspecte majore ale vieţii,
în ceea ce priveşte interrelaţia individ-societate, individ-individ, bolnav-
sănătos, manifestîndu-se în prezent printr-o ironie caustică, toate acestea
avîndu-şi sursa în conflictul intrasubiectiv : „Tuberculoza este o boală a
mizeriei. De ce eu, asistentă universitară, cu posibilităţi de viaţă destul
de bune, să mă îmbolnăvesc de această boală ? Ţinînd seama de atmo-
sfera spitalelor de T.B.C., a sanatoriilor, a condiţiei umane decrepită
— prin afectarea de către bacilul Koch — mai putem întreţine un
cult al omului ?".
U. A., 24 ani, inginer, recunoaşte cu cinism că aflînd că este bol-
nav de T.B.C. pulmonară a căutat, prin toate mijloacele, să îmbolnă-
vească şi pe alţii şi în primul rînd pe prieteni, zicîndu-ş-i :
„Dacă eu sîn t b olnav , dacă n u mă mai po t b ucu ra d in plin d e
viaţă, de ce n-ar fi în aceeaşi situaţie ca mine şi cei pe care îi iubesc ?".
Pentru aceleaşi motive, un bolnav de sex feminin arată că

oferă la surori bomboane pe care anterior le-a ţinut în gură.
C. V., 31 ani, învăţător, susţine că prin interzicerea unei activi-
tăţi multilaterale, plenare, este dominat de „spectrul" unui complex de
inferioritate faţă de cei sănătoşi. Datorită acestui complex, zice el, arc
insomnii şi este foarte irascibil, dar în acelaşi timp sentimental faţă de
cei umili şi foarte sensibil la vederea unor nedreptăţi sau neajunsuri.
M. M., 59 ani, profesoară, bolnavă de T.B.C. din timpul pubertS-
PSIHOLOGICA A BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA
55
ţii, cu repetate internări, atestă următoarele : „Constatarea îmbolnăvirii

ni-a copleşit. Cînd însă, după patru ani de boală, mi s-a permis să-mi
continui studiile, mi-am recăpătat subit încrederea în viaţă şi dinamica
vieţii mele a prins un nou relief. Am ajuns profesoară. In ciuda repeta-
telor internări, avînd un scop precis în viaţă, activitatea mea intelec-
tuală nu a cunoscut încetinire, iar personalitatea degradare".
O. O., 32 ani, muncito r calificat, afirmă că ştiind bine că tuber-
i ulo?a, mai devreme sau mai tîrziu, nu iartă, îl interesează prea puţin
ce se va întîmpla cu el. De aceea nu scapă ocazia de a mînca bine, de
a bea şi mai ales de a se bucura din plin de o femeie. Ceea ce preţu-
ieşte este doar momentul. Prin el trăieşte.
Carurile expuse mai sus converg spre confirmarea că bolnavii

de uiberculoză pulmonară trăiesc multiple motivaţii. Unele mo-
i i \ aţii sînt determinate de stările afective, dar la rîndul lor moti-
v.iţiilc gestează stări afective. Se poate vorbi de motivaţii pozi-
tive, cu ridicarea tonusului afectiv şi consecinţe salutare în com-
portament şi de motivaţii negative, care constituie surse de con-
Ilicte interioare, cu dezorganizarea mai mult sau mai puţin sesiza-
l ) i l ă a comportamentului sau generarea unor tulburări de compor-
i.iment.
Motivaţiile depind, bineînţeles, de structura psihologică a
luilnavului, de vîrstă, sex, studii, dar şi de circumstanţe. Astfel,
u-internările altora scad entuziasmul bolnavilor şi încrederea în
vindecare.
Corect, motivaţia bolnavului de tuberculoză pulmonară tre-
Ixiie examinată în cunoştinţa de cauză a stării de tensiune psihică
in care se află subiectul; aceasta fiind determinată de reflectarea
ideo-afectivă a pericolului pe care-1 reprezintă boala şi întreţinută
de elemente congenere de ordin biologic, social, cultural. Aşa se
explică speranţa pe care şi-o pun unii bolnavi în ingerarea unor
substanţe pe care le cred a avea virtuţi miraculoase (de ex. untura
de cîine), sau în unele practici sau rituri. Astfel, de la caz la
i-.i/, substanţele organice, practicile sau riturile, cîştigă calităţi
care vin în întîmpinarea scopului urmărit, în raport de individ,
i .ipătă în felul acesta valenţe rugăciunea, credinţa în vindecare
prin intermediul unei puteri supranaturale, trăirea mistică, în timp
(c pentru alţii reculegerea filosofică, potenţarea voinţei, praoti-
i .irea trainingului autogen, supraalimentaţia.
56 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PVLMONARA
8. Exteriorizarea trebuinţelor
a) Trebuinţele primare
Se vede deci că motivaţia are un rol regent în comportamentul
individului bolnav de tuberculoză pulmonară. Fenomenul motiva-
ţional nu se rezumă la „trebuinţă", dar piatra de încercare a com-
portamentului uman este constituită de către aceasta, iar pe scara
trebuinţelor, cele care se manifestă cu mai multă acuitate sînt tre-
buinţele primare, fiindcă de satisfacerea lor depinde conservarea
individului şi a speciei.
Studiind trebuinţele primare ale tuberculosului, în primul rind
trebuinţa de hrană, reiese net că aceasta se exteriorizează în mod
exacerbat. Nu Centru că ar fi expresia unui regim alimentar caren-
ţial, ci pentru că, prin intermediul conştientizării şi prin intervenţia
clementelor afective, se transformă în dominantă psihologică. Nu
cu multe decenii în urmă, în tratamentul bolnavului de tubercu-
loza pulmonară intrau obligatoriu : repaosul, cura de aer şi supra-
alimentaţia. Elementele de mai sus, inclusiv ideea de „masă bogată"
fac parte şi azi dintr-un plan terapeutic, dar datorită antibioti-
celor nu mai au ponderea de altădată. Totuşi, conştiinţa bolnavului
este încă stăpînită de ele.
în ceea ce priveşte trebuinţa sexuală, deşi bolnavii sînt sfă-
tuiţi să evite abuzul sexual, deşi în condiţiile spitalizării viaţa
sexuală nu intră în „normalul" unui staţionar spitalicesc, deşi
unele medicamente prin conţinutul lor ar trebui să diminueze
instinctul sexual, datorită unei alimentaţii bogate, inactivităţii,
dar mai ales dominării obsedante a conştiinţei de către „faptul
sexual", pulsiunea sexuală devine foarte activa, în această privinţa
Thomas Mann scrie : „Ftizia este nedespărţită de o anumită poftă
de desfrînare" (33).
Cercetările noastre ne îndreptăţesc a vorbi de fenomenul ero-
tismului, care prezintă aspectul unei psihoze colective, constînd
într-o stare de spirit şi fiind extrem de contagios. Se întîlneşte mai
ales la tineri, dar în general se poate spune că nu respectă vîrsta.
Astfel, una dintre primele acţiuni pe care le întreprind bolnavii
la intrarea lor într-un sanatoriu este căutarea „partenerului*?"
PSIHOLOGICA A. BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA 57
l>) Trebuinţele secundare

Dacă viaţa omului normal nu se reduce Ia satisfacerea tre-
buinţelor primare, ci este antrenată şi de numeroase trebuinţe de
ordin social şi cultural, poate tuberculosul pulmonar să se exte-
liori/eze altfel decît semenul său sănătos? Dar în unele cazuri
nu se converteşte ceea ce este primar în secundar şi nu apar unele
lenomene de „emanaţie" ?
Toată lumea ştie că în sanatoriile de tuberculoză bărbaţii
i aută societatea femeilor, iar femeile pe cea a bărbaţilor. De ce ?
l ).uorită manifestării instinctului sexual. Totuşi, sanatoriile, cu tot
rxccsul sexual despre care se vorbeşte, sînt instituţii serioase, n-au
tlrloi- aspectul unor case de „rendez-vous". De exces sexual fac
u/, doar puţini bolnavi, în afară de unele cazuri binecunoscute,
populaţia sanatoriilor este compusă din subiecţi care sînt animaţi
ilc Irumoase sentimente morale. La aceştia întîlnirea dintre sexe se
<l.uoreşte trebuinţei de „cozerie", trebuinţa sexuală transformîndu-se
iu prietenie. Acelaşi lucru se poate spune despre tandreţea şi curtoa-
/u mc\nifestate de către unii bărbaţi faţă de tinerii de acelaşi sex
din sanatorii.
în aceeaşi ordine de idei, trebuinţa exacerbată de hrană dege-
nerează în preocuparea de reţete culinare, de reţete de prăjituri,
de răcoritoare, de băuturi alcoolice, iar în final în trebuinţa de
informare în materie, de acumulare de tot mai multe date despre
niîncaruri şi băuturi, devenind deci o trebuinţă „culturală", ala-
iuri de variatele trebuinţe culturale propriu-zise.
Prin condiţiile sale specifice, boala suscită o complexă şi mul-
tilaterala motivaţie a sferei intelectuale. Printre numeroasele tre-
buinţe de ordin intelectual, cea mai frecvent întîlnită j~are a fi
uebuinţa de cugetare. Nevoia de a cugeta, de a se pune probleme
asupra sensului existenţei, asupra scopului ei, asupra fericirii de a
ic na>te, sau a inutilităţii vieţii, se întîlneşte, la diferite nivele, la
tcţi pacienţii cu o spitalizare mai Tungă. Tot aşa de vie este si
trebuinţa de critică. Dezvoltîndu-şi simţul observaţiei, precum şi
capacitatea logică, tuberculosul pulmonar simte nevoia să ia pozi-
ţie în toate domeniile în care este implicat, spunîndu-şi răspicat
ciivîntul.
Ca o consecinţă a trebuinţei de informaţie se acutizează tre-
buinţa cititului. Se simte astfel nevoia de a citi presa, pentru
rt şti ce se petrece în lumea largă şi care sînt evenimentele de
ultimă oră, cu toate că pacienţii ascultă şi radioul şi mulţi dintre
5(| PSIHICUL, BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA
ei au aparate mici la ei. Se citesc reviste de diverse orientări, pre-

cum şi cărţi literare şi ştiinţifice, în raport de o anchetă între-
prinsă în spitalul Bîrnova, 90 °/ 0 dintre cititori citesc beletristică
în ordinea : cărţi de aventuri, poezie, călătorii, romane. Intelec-
tualii îşi aduc cărţi de specialitate de acasă, în legătură cu cele
citite se angajează diverse discuţii. Pe lîngă discuţiile în jurul căr-
ţilor citite, ca şi pe lîngă cele de ordin filosofic, se discută mult
probleme de religie.
în sfîrşit, nu se pot omite din preocupările bolnavului de
ftizie, generate de o mnth aţie a sferei intelectuale, preocupările
artistice. Acestea se întîlnesc în toate spitalele de tuberculoză
pulmonară şi constau din : desene, picturi, încercări de poezie, de
proză artistică ; de asemenea în : cusături, împletituri, modelaj etc.
Să nu uităm a aminti preocupările sportive.
9. Unele fenomene particulare în manifestarea tu-

berculosului pulmonar \
i
t
A) Fenomenul evadării
Alimentaţia, preocupările sexuale, preocupările culturale, apar-
ţin, cu toate particularităţile pe care le prezintă într-un sanateriu,
oarecum, normalului vieţii, în afara acestora însă, datorită izo-
lării bolnavilor de societate, datorită unei spitalizări de luni de
zile, datorită poziţiei orizontale la care se reduce pentru ore în-
tregi dintr-o zi conduita existenţială a insului, în sanatoriile de
tuberculoză se constată manifestarea unor fenomene specifice. Cel
mai cunoscut este fenomenul evadării.
în viaţa tuberculosului, fenomenul evadării reprezintă tot un
fapt motivaţional.
Se cunosc două modalităţi de evadare : evadare spre interior
şi evadare spre exterior.
a) Evadarea spre interior
în ce constă evadarea spre interior ?
Datorită condiţiilor speciale, după cum se ştie, bolnavii se
autoanalizează, se examinează continuu. Dar subiectul oboseşte
dialogînd cu el însuşi, de aceea simte nevoia unui divertisment,
pe care-1 caută fie în afară, fie înăuntrul său, şi-1 realizează în
l IlUCTURA PSIHOLOGICA A BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA 59
.(lunecarea în fantezie. Evadarea spre interior se concretizează

pi iu refugiul în sine din contextul ambianţei palpabile, din cadrul
relaţiei pacientului cu lumea exterioară, prin ignorarea legilor
obiective care acţionează într-un sistem fizic sau psihic, ajungîn-
du-ie la o scufundare anarhică a subiectului, ca într-o apă caldă,
tn profunzimea eului său. Evadarea spre interior e deci o deta-
şare de realitate. La unii bolnavi fenomenul evoluează pînă la
pierderea contactului cu lumea exterioară. La alţii ia forme de
vi-.are. La foarte mulţi consta într-o uitare de sine, de boală, de
bacii şi în construirea unui univers metafizic, moral, ideal (34).
în asemenea situaţii, perceperea realităţii interesează foarte
puţin. Mai mult chiar, mediul devine sujărător pentru subiect.
M reţine din ceea ce se întîmplă în jurul său numai ceea ce poate
intra în trama universului în care se plasează, sub formă de : re-
v crie, ideal metafizic, religios, politic.
La unii bolnavi reveria capătă caracter de vid intelectual, la alţii
<le trăire imaginativă, de act compensativ, vizînd viitorul. Intro-
uTtiţii găsesc în reverie o adevărată satisfacţie, extravertiţii în
chimb sînt torturaţi de imagini sumbre, apăsătoare (16).
Este aproape imposibil, indiferent de structura individuală,
i a bolnavii cu spitalizare lungă să nu se piardă din cînd în cînd
în reverii, după cum, de asemenea, nu este posibil să nu se retragă
m meditaţii filosofice, să nu-şi pună probleme în legătură cu scopul
vieţii, cu implicaţiile acesteia, cu necesitatea organizării unei
.Dcietăţi mai dreote, cu forma ideală a lumii.
!•) Fif.darca, spre exterior
Evadarea spre interior răspunde unei necesităţi psihice umane :
i abandonării din cînd în cînd a lumii şi a retragerii în sine, în
«x>puil explorării universului interior şi al descoperirii sensului vieţii,
l .i tuberculos apare ca o trebuinţă psihologică, hipertrofiată de
i omponentele motivaţiei bolnavului. Aceeaşi afirmaţie se poate
l'.ue si despre evadarea spre exterior a pacientului, ce se concre-
li/.ează în acte de devotament şi generozitate, în organizarea de
dilerite jocuri, în orientarea spre unele activităţi de ordin profe-
sional (34), în unele tulburări de comportament. Şi tendinţa de
evadare*spre exterior este o pulsiune profund umană. Condiţiile
de viaţă ale tuberculosului îi dau acesteia unele caractere particu-
lare.
Se poate vorbi de o evadare de aspect pozitiv şi despre una

de aspect negativ. In ceea ce priveşte comportamentul bolnavului
de tuberculoză pulmonară, la acesta, atât una, cît si cealaltă se ca-
racterizează prin forţa de acţiune, persistenţă, brutalitate chiar.
Aşa de exemplu, în ciuda cunoscutei convertiri a tuberculosului la
egocentrism, unii dintre bolnavi se remarcă printr-un efort mar-
cat susţinut, metodic organizat, uneori dur, în condiţiile unei dă-
ruiri totale, pe care-1 depun zilnic, ajutînd pe semenii lor suferinzi,
ameliorînd durerile altora, ridicînd moralul noilor internaţi, în
raport de sex, vîrstă şi preocupări, aceştia nu precupeţesc timpul
şi oboseala în a întîmpina disponibilitatea afectivă a altora cu
propria lor disponibilitate. Deşi această manifestare de generozi-
tate şi de devotament implică anumite surse şi direcţii filosofice,
politice, religioase (16) şi deşi este explicată de către unii ca o
consecinţă a egoncentrismului însuşi, ca o modalitate de reechili-
brare a psihicului altora în scopul reechilibrării propriului psihic,
în \iata tuberculoşilor atitudinea apare ca un fapt în sine. Repre-
zintă, desigur, un transfer de iubire de sine, constituie o satisfacţie
personală avîndu-şi sursa în însăşi condiţia umană, dar în acelaşi
timp se materializează în acte de pură abnegaţie
Cum se pot interpreta organizările de diverse jocuri sau spec-
tacole (jocuri de şah, de tenis, serbări, distracţii colective), preocu-
pările profesionale ? Prin nevoia stringentă a bolnavului de a se
detaşa de realitatea crudă în care se află, orientîndu-se de data
aceasta nu spre interior, ci spre exterior, urmînd direcţii trasate
de lunga experienţă umană, adaptate la condiţiile sale specifice de
viaţă.
Aspectele negative ale evadării spre exterior sînt binecunos-
cute. Acestea constau în diverse intrigi, în provocarea unor scanda-
luri, în tulburarea liniştii altora prin trîntirea uşilor, comentarea
cu voce tare a ştirilor zilei, în consumul de alcool, în abuzul sexual,
în jocul de cărţi, într-o propagandă desfăşurată împotriva trata-
mentului aplicat în sanatoriu. Un loc aparte îl au în cadrul eva-
dării spre exterior acţiunile protestatoare şi revendicative. Ase-
menea acţiuni sînt rezultatul dispoziţiei extrem de crescute a iri-
tabilităţîi bolnavului de tuberculoză pulmonară spre iradiere. Dar
în acelaşi timp, acestea nu sînt străine de existenţa unor lideri
negativi. Maurice Porot crede, pe de altă parte, că manifestările
revendicative îşi au baza într-un instinct profund, şi anume în in
stinctul de justiţie. Bazîndu-se pe afirmaţiile lui De Greef, după
II'HUCTURA PSIHOLOGICĂ A BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA fii
< .irc sentimentul justului şi injustului reprezintă o traducere a

unor valori universale, Porot afirmă că la tuberculoşi noţiunea de
insiiţie, avînd o profundă amprentă egocentrică, incită compor-
i.imentul, în cazuri speciale, întocmai ca şi instinctul de conser-
^.uc. In acest sens el atrage atenţia că acţiunile revendicative la
tuberculos sînt legate cel mai adesea de sănătate şi se manifestă
ni strînsă corelaţie cu îngrijirea medicală şi cu hrana (16).
Interpretarea pare într-adevăr justă. Trebuie însă văzut ca,
c Ic cele mai multe ori, asemenea acţiuni sînt iniţiate de către bol-
navii cronici, cu tulburări de comportament, cu vicii, cu perver-
•.iuni de diverse categorii, care reuşesc sa cîştige simpatia bolnavi-
Im noi, adică de liderii negativi.
B) Convertirea timpului Timpul bolnavului

Evadarea spre interior sau spre exterior constituie o modali-
ute motivaţională de adaptare la condiţiile spitalizării de lung
iermen. O altă modalitate motivaţională de a reacţiona la viaţa
t le spital este trăirea timpului personal.
Una dintre proprietăţile fundamentale ale \ietii constă în re-
petiţia ritmică a aceloraşi succesiuni de procese. Se pare că perio-
dicitatea este determinată de ritmul divers al rotaţiei pămîntului
în jurul axei sale, care dă loc la alternanţe regulate de lumină şi
obscuritate şi la fluctuaţii de temperatură, umiditate, presiune ba-
lometrtcă, nivel de radiaţiuni cosmice (35). Toate fenomenele care
I I M de lumea cosmică, precum şi biologia materiei vii, se supun
unor ritmuri ineluctabile care condiţionează noţiunea de timp.
„Indiferent însă de substratul conceptual, ritmul reprezintă o for-
in.i finită de exteriorizare a timpului, după cum celula reprezintă
n formă finită de exteriorizare a spaţiului El face parte în mod
organic din făptura umană, reglîndu-i reactivitatea şi evoluţia,
l )in acest punct de vedere, cronologia şi biologia sînt fluvii care
i ui g întotdeauna aceleaşi şi totuşi diferite" (36).
După cum se vede, pentru animal există un ritm exogen, rit-
mul rotaţiei pămîntului, şi un ritm endogen, ritmul proceselor sale
fiziologice
în ceea ce-1 priveşte pe om, ritmul endogen seamănă cu un
orologiu intern şi se poate localiza în regiunea hipotalamusului, de
unde el exercită o reală influenţă asupra proceselor fiziologice.
B2 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA
Ideea de orologiu intern concurînd la aprecierea timpului o

găsiră la Descartes, iar în zilele noastre la H. Pieron. Orologiul
interior nu măsoară însă timpul în mod mecanic, în funcţionaiea
lui depinde de anumite condiţii, asupra lui influenţînd o multipli-
c'tate de factori. Aşa, de exemplu, aprecierea timpului poate fi
afectată de schimbările de temperatura. Astfel, în hipertermie, me-
tabolismul fiind accelerat, timpul orologiului interior pare a se
prelungi pentru bjbiect, a duâ mai mult, pe cînd în hipoiermie,
metabolismul desfăşurîndu-ce cu lntîrzie"e, timpul orologiului in»
terior pare subiectului mai accelerat (35).
/
l
Fenomenul în discuţie este destul de interesant pentru psiho-

logia bolnavului de tuberculoză pulmonară.
Modificările termice conduc, în raport de aprecierile ds mai
sus, la modificări de metabolism şi acestea la perceperea unui alt
ritm, al unui alt timp, iar modificările de ritm personal nu pot
să nu aibă ecou în modalitatea subiectului de a acţiona şi a re-
acţiona.
Să examinăm cum trece timpul la bolnavii de tuberculoză
pulmonară.
în raport de datele lui N. Bumbăcescu, I. Alexandrescu, S.
Ulumenfeld şi A. Arbore, pentru 55% dintre bolnavi timpul trece
greu ; bolnavii au impresia că zilele sînt lungi, interminabile.
Fenomenul sesizat să fie oare numai o problemă de metabo-
lism r
în această privinţă nu este lipsită de interes analiza pe care o
face Thomas Mann în cartea sa „Muntele vrăjit".
Cauza sentimentului de rămînere a lumii pe loc ar fi, după
Thomas Mann, „trăirea timpului ameninţat să se piardă în mij-
locul unei monotonii neîntrerupte, trăire care este ea însăşi atît de
sirîns înrudită şi legată de sentimentul vieţii, încît una nu poate
fi stabilită fără ca cealaltă să nu lîncezească şi să se stingă la
rîndul ei" (33).
Timpul trece greu deci şi din cauza plictiselii. Dar care-i
esenţa plictiselii ?
„în general se crede" — spune Thomas Mann — „că valoa-
rea conţinutului şi a noutăţii sale gonesc timpul, adică îl scurtează,
pe cînd monotonia şi pustiul îl îngreuează şi-i încetinează curge-
rea (33). Nu-i în totul exact" — apreciază acelaşi autor. „Fără
îndoială — continuă el — „ca uneori pustiul şi monotonia lun-
gesc clipa sau ora şi le fac plictisitoare, dar ele scurtează şi gră-
VTJH/CTI7RA PS/HOLOGJCA A BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA «3
l>psc pînă a reduce la neant marile şi extrem de marile cantităţi ale

limpului. Dimpotrivă, un conţinut bogat şi interesant este, desigur,
i .ipabil să scurteze o oră sau chiar o zi, dar luat în mare, ace-,t
«oniinut dă curgerii timpului întindere, greutate şi trăinicie, ast-
Icl că anii bogaţi în întîmplări trec mult mai încet deot anii sa-
t . u i , pustii şi neînsemnaţi pe care vîntul îi mătură, spulherîndu-i.
l'rin urmare, ceea ce se numeşte plictis nu-i în realitate decît
.tp.irenţa bolnăvicioasă a scurtimii timpului pricinuită de mono-
tonie : marile intervale de timp, cînd curgerea lor este de o neîn-
treruptă monotonie, se chircesc într-o măsură care îns'-ăimîntă de
moarte inima ; cînd o zi seamănă cu toate, ele nu sînt decît o
MMtţură zi ; iar într-o desăvîrs.ită uniformitate, viaţa cea nai lungă
.ir fi percepută ca foarte scurtă şi ar trece cît ai bate din palme.
Obişnuinţa este o somnolenţă sau cel puţin o istorie a ideii de
timp si cînd anii copilăriei au fost trăiţi încet iar restul vieţii s-a
desfăşurat din ce în ce mai repede, faptul acesta ţine tot de obiş-
nuinţă. Noi ştim bine că însuşirea unor schimbări ale obişnuinţei,
•..ui ivirea unor obişnuinţe noi, reprezintă singurul mijloc de care
dispunem pentru a ne putea păstra viaţa, pentru a ne împrospăta
percepţia timpului şi prin însăşi aceasta o reînnoire a sentimentu-
lui vieţii în general.
Acesta este scopul schimbării aerului şi al locului : binefa-
cerea modificării şi a evenimentului. Primele zile ale şederii în-
ir un loc au un ritm tineresc, adică viguros şi vast, care ţin vreo
şase sau opt zile. După aceea însă, chiar pe măsură ce ne aclima-
li/iim le simţim cum se scurtează : oricine depinde de viaţă, sau
mai bine zis voieşte să depindă de viaţă, îşi dă seama degrabă cît
dr uşoare şi fugare trec zilele : şi ultima săptămînă din patru, de
pildă, este de o repeziciune şi o superficialitate îngrijorătoare" 03).
„Timpul se dilată sau se contractă numai în funcţie de pro-
pria noastră experienţă" (33).
Timpul este o tendinţă spre meditare, spre vis. Timpul per-
ii m al se calculează numai de către cei noi. Cei vechi se mulţumesc
ni eternitatea imperceptibilă.
Consideraţiile lui Thomas Mann constituie o admirabilă ana-
li/.i a timpului psihologic, a timpului personal al tuberculosului
pulmonar, într-adevar, pentru bolnavii de tuberculoză pulmonara,
i impui personal constituie o problema. Depinde el numai de modi-
lic.irile termice? După cum se constată, se vede bine că nu. El
diferă de la individ la individ, de la vîrstă la vîrstă şi mai ales
S'} PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA
de la stadiu la stadiu, în general, timpul trece greu în perioadele

de aclimatizare, prin ruperea bolnavilor de mediul lor obişnuit,
prin plasarea într-o ambianţă monotonă şi mai ales prin procesul
de autoanaliză minuţioasă, care generează şi întreţine un tonus
afectiv vital scăzut, mai ales la bolnavii măcinaţi de grijile casei
şi ale familiei.
Timpul personal, pentru orice individ, dar mai ales pentru
tuberculosul pulmonar este un dat motivaţional. Este un timp al
unui anumit bolnav şi reprezintă o îmbinare de contrarii. El de-
pinde de ceasul interior, dar la rîndul sau ceasul interior este con-
diţionat de variaţiile de mediu, de circumstanţe. Atît puşcăriaşul
vechi, cît şi tuberculosul cronic — cum scrie Mann — se cu-
fundă în eternitatea imperceptibilă a timpului. Aceştia nu mai
măsoară timpul. Ei merg împreună cu el, trezindu-se mereu în
altă zi. în ceea ce-1 priveşte pe tuberculos, o pondere deosebită în
modificarea perceperii timpului o are fenomenul evadării. Evadînd
— fie în interior, fie în exterior — bolnavul uită să-şi măsoare
timpul, în final însă simbioza dintre bolnav şi timp reprezintă o
trăsătură a psihologiei tuberculosului pulmonar.
Faţă de cele afirmate despre timpul bolnavului de tuberculoză
pulmonară, se impune ca o datorie obligatorie organizarea ştiinţi-
fică a timpului liber al acestuia care — dacă la indivizii normali
a devenit o problemă vitală urmărită cu atenţie — la bolnavi
trebuie să facă parte integrantă din însuşi planul terapeutic (34).
10. Conflictul, frustraţia, stressul psihologic

în complexu! motivaţional al bolnavului [
în decursul acestei lucrări am studiat psihotrauma, stressul

psihologic şi conflictul ca implicaţii în procesul îmbolnăvirii.
După conştientizarea bolii, bolnavul nu este mai apărat, ca
înainte de îmbolnăvire, de trăirea unor situaţii conflictuale, frus-
trante, traumatizante. Dimpotrivă. Prin slăbirea sistemului frena-
toriu, tuberculosul pulmonar este expus mai uşor unor asemenea
fenomene. De data aceasta, frustraţia şi conflictul mai ales, intră
frecvent în motivaţia sa. Devenit suspicios, bolnavul găseşte foarte
lesne motivul de a-şi provoca prietenul, tovarăşul de lucru, soţia,
de a declanşa certuri, de a profera insulte. Datorită timpului ne-
', VltUCTURA PSIHOLOGICA A BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA 65
utilizat, ca şi înclinaţiei spre autoanaliză, el este predispus, de ase-

menea, spre numeroase conflicte intrasubiective. In mintea sa re-
4par situaţii lichidate, acestea prinzînd din nou viaţă, de data
aceasta fiind văzute şi interpretate într-o altă lumină. Fie din
perspectiva trecutului sau a prezentului, fie angajînd viitorul, prin
nmpul conştiinţei sale se perindă numeroase personaje (rude, pri-
rteni, colegi, persoane imaginare) cu care subiectul intră în dialog.
Atîi personajele reale cît şi cele create imaginar capătă pentru el
i .ilitatea de parteneri care îl aprobă sau de inamici care i se opun.
Adesea el alunecă în conflict chiar cu sine însuşi, ca fiinţă reală,
HAU în ipostaza de alter-ego, care anterior a greşit, sau cu care nu
se înţelege asupra viitorului, asupra procedeelor de refacere a
vieţii.
Exemple de conflicte intrasubiective din viaţa bolnavilor unui
«pital de tuberculoză se pot da multe. Toate sînt, în ultimă inistan-
\A. efectul motivării unor eşecuri, al luării unor altitudini, al privirii
vieţii prin prizma unor valori, al unor tentative neduse pînă la
i .ipat.
Tot datorită excesului de motivaţie, tuberculosului pulmonar
mi-i lipsesc ocaziile de a se simţi frustrat (de o hrană corespunză-
toare, de un tratament adecvat, de un medicament străin), după
i uni şi psihotraumatizat, în unele cazuri psihotrauma căpătînd pro-
porţii de stress psihologic.
11. Mutaţii psihologice
Faţă de complexitatea vieţii tuberculosului pulmnar, de inedi-

tul ei, de situaţiile prin care trece bolnavul, de varietatea şi, mai
ales, de intensitatea trăirilor, se poate aprecia cu adevărat că,
după o perioada de ani de zile de menţinere în boală, structura
psihologică a acestuia capătă noi faţete ? Cu alte cuvinte, produce
boala modificări de personalitate, se ajunge la un subiect cu o altă
personalitate în raport de cea premorbidă ?
în urma unei analize a personalităţii a 20 de bolnavi de tu-
berculoză pulmcnară, întreprinsă pe o durată de mai mulţi ani,
prin intermediul a două grupe de metode de cercetare : 1) nesitan-
il.irdizate (observaţie, anamneză) şi 2) standardizate (testul Ror-
M hach, testul frazelor de completat, testul Murray şi testul de per-
» ruihlcul bolnavului de tuberculoză pulmonară.

66 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZĂ PULMONARA
sonalitate al lui Zorwazk), cercetătoarea poloneza Slawomira Tro-

janec, pe baza de comparaţie a datelor privitoare la personalita-
tea premorbidă cu cele ale profilului personalităţii prezente, ajunge
la concluzia că nu se constată existenţa unei personalităţi specifi-
ce a tuberculosului pulmonar. Părerea autoarei este că tuberculoza
pulmonară nu face altceva decît să intensifice unele trăsături ca-
racteristice pe care persoanele respective le-au prezentat înainte
de îmbolnăvire (37). Cercetătoarea poloneză neagă astfel unele
afirmaţii ale unor autori, care pot fi consideraţi clasici, ai psiho-
logiei tuberculosului pulmonar.
Ştiut fiind că personalitatea constă într-o construcţie psiho-
logică, într-un sistem deschis a cărei caracteristică principala este
devenirea, că pe traseul vieţii unei persoane, în funcţie de unele
situaţii ieşite din comun, prin intermediul plasticităţii, au loc reale
restructurări, este posibil ca personalitatea tuberculosului, în ciuda
multiplicităţii de factori şi de situaţii care o angajează în poziţia
individului de bolnav, să nu sufere unele modificări ? Este posibil
ca aceste modificări să se rezume numai la accentuarea unor tră-
sături premorbide ?
însuşindu-ne concluziile autoarei poloneze, nu ne plasăm pe o
poziţie fixistă în materie de personalitate ? Nu rămînem adepţii
teoriilor consdtuţionaliste ?
Se pare că adevărul se află la mijloc. Se pare că tuberculoza
pulmonară accentuează unele caractere premorbide, cînd la acest
lucru concurează, în mod necesar, noile condiţii de viaţă, dar că,
în acelaşi timp, prin intermediul factorilor specifici, în cadrul că-
rora se desfăşoară viaţa bolnavului, determină si modificări ale
unor trăsături, în final ajungîndu-se la configurarea unui profil
propriu tuberculosului pulmonar.
Existenţa unui profil psihologic al bolnavului de tuberculoză
pulmonară nu poate fi abordată, bineînţeles, decît la modul cel
mai general, întrucât nu există psiholog care să nu recunoască ca
persoana umană este o fiinţă unică şi ca atare, dacă s-ar efectua
o cercetare detaliata a bolnavilor, s-ar constata mari diferenţe psi-
hologice de la individ la individ, fiecare bolnav avîndu-şi propria
sa personalitate.
Revenind la investigaţiile lui N. Bumbăcescu, I. Alexandrescu,
S. Blumenfeld, A. Arbore, la ce concluzii ajung aceştia în legă-
tură ou tema cercetată de autoarea poloneză ? în raport de datele
/ KUCTURA PSIHOLOGICA A BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA 67
lor, recoltate prin intermediul chestionarului şi al observaţiei di-

icae, al relatărilor date de către personalul mediu cu o vechime
de peste zece ani în aceeaşi unitate spitalicească despre bolnavii cu
numeroase internări, al anamnezei, al testului de introversiune-
i-xtraversiune Eysenck, al frazelor de completat (Serraf) şi al al-
in r teste, lucrurile se prezintă astfel:
Din totalul bolnavilor investigaţi, 72% au recunoscut, ca o
Consecinţă a implicaţiilor bolii, o accentuare a sensibilităţii, în
sensul creşterii iritabilităţii, subiecţii exteriorizîndu-se, faţă de
ponderea excitaţiilor, prin vizibile hiperdimensionări ale reacţiilor.
Bolnavii din această categorie au atestat cu toţii că sistemul lor
Ircnatoriu, după luni de boală, se dezechilibrează cu mare uşu-
rinţă, intrînd astfel într-un deficit funcţional accentuat şi, că, da-
lorită unei asemenea reactivităţi, se produc adesea situaţii neplă-
< ute, penibile, cu dificultăţi în procesul de coabitare. Investigatorii
iu găsit şi fenomene inverse, adică de calmare după internarea în
spital, dar numai într-un procentaj de 7%. Ceilalţi bolnavi, adi-
că 21%, au susţinut că spitalizarea n-a determinat nici o modifi-
care în reactivitatea lor (6).
l
Pare paradoxală reacţionarea prin calm a unor subiecţi şi
manifestarea altora printr-un statu-quo ante. Fenomenul se explică
în strînsă corelaţie cu structura premorbidă, cu vîrsta, sexul, gra-
dul de instrucţie, precum şi cu situaţia premergătoare spitalizării.
Bolnavii care au afirmat că au devenit mai calmi după internare
si n t în general subiecţi care suspicionau existenţa unei boli de plă-
mîni cu mult înainte ca aceasta să fie confirmată, manifestîndu-se
.nunei prin nelinişte şi nervozitate, confirmarea tuberculozei şi in-
icrnarea a\înd ca efect tocmai calmarea lor. Bolnavii care nu au
sesizat nici o modificare de reactivitate se recrutează dintre per-
soanele trecute de jumătatea vieţii, cu problemele de familie în-
cheiate, în acelaşi timp fiind toţi de sex masculin.
Concluziile investigatorilor ieşeni confirmă afirmaţia cercetă-
toarei poloneze că tuberculoza accentuează unele trăsături ale per-
sonalităţii premorbide. Investigatorii ieşeni cred însă că iritabilita-
tca apare ca o caracteristică a personalităţii bolnavului de tuber-
culoză pulmonară, manifestîndu-se, în general, la toţi bolnavii,
chiar şi la cei care înainte de îmbolnăvire n-au fost nervoşi.
Faţă de tulburările nevrotiforme cu caracter pasager de la în-

ceputul spitalizării, iritabilitatea crescută, cu excepţiile sesizate, a
apărut investigatorilor ieşeni ca o veritabilă trăsătură a persona-
lităţii tuberculosului pulmonar.
în raport de cercetările consemnate, efectuate pe bolnavii spi-
talului de tuberculoză din Iaşi, completate prin noi investigaţii pe
un lot de 100 bolnavi din Sanatoriul Bîrnova, iritabilitatea tuber-
culoşilor ia diverse forme. Dintre acestea, atenţia noastră a fost
reţinută de trei : 1) nervozitate în mod special acuzată de 70,83%)
dintre subiecţii cu iritabilitate crescută ; 2) sensibilitatea la jignire,
de către 41,66% ; 3) irascibilitate reţinută, de către 37,50%.
Dar studiul nostru arată a fi intervenit modificări de struc-
tură nu numai în ceea ce priveşte iritabilitatea, ci şi afectivitatea,
comportamentul. Astfel, 37,50% dintre bolnavii celor două spita-
le, examinaţi psihologic, au acuzat labilitate afectivă cu caracter
permanent; 25,40% schimbări de dispoziţie în conduita cotidiana ;
41,66% o stare de spirit proastă fără un motiv evident; 8,33%
sentimentul nemulţumirii. Un procentaj care nu poate fi neglijat,
31%, a pus în evidenţă reverii. Bolnavii au afirmat că imaginaţia
lor „zboară" în timpul zilei fără control. Un alt procentaj a măr-
turisit o adevărată trebuinţă de singurătate. Referindu-ne la aceas-
tă trebuinţă, cifrele noastre arată următoarele : 50% au recunos-
cut net trebuinţa specificată mai sus; 12,25% au afirmat că nu
se mai manifestă firesc în societate ; 12,25% că în societate se re-
trag în planul al doilea ; 16,16% că în mulţime nu se mai pot
exprima normal, nu găsesc cuvîntul potrivit etc. Dealtfel, gradul
crescut de iritabilitate nu se poate explica decît în strînsă legătură
cu afectivitatea, prin iradierea irascibilităţii în sfera afectivităţii,
în triada intelect-afectivitate-voinţă, ponderea cea mai ridicată în
viaţa tuberculosului avînd-o afectivitatea.
Evident, la unii bolnavi nu se pot ignora nici după luni de
spitalizare, sau chiar după ani, tulburările nevrotiforme : cefaleele,
insomnia, astenia, neliniştea, obsesia, în această privinţă se poate
preciza : tuberculosul pulmonar, chiar dacă nu se exteriorizează
prin forme manifeste de nevroză, prezintă aproape continuu unele
elemente perturbatorii virtuale, potenţiale, unele tendinţe psihone-
vrotice. Afirmaţia noastră se bazează pe observaţia comportamen-
tului a mai multor serii de bolnavi, în decurs de mai mulţi ani,
••TIWCTURA PSIHOLOGICA A BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA 69
piccum şi pe documentaţia prezentată pînă aici. Pentru confir-

marea sau infirmarea acestor constatări mai vechi, deci în scop de
vciificare, spre sfîrşitul anului 1979 am întreprins un sondaj pe o
populaţie de 100 bolnavi, de ambele sexe, prin intermediul ches-
i liniarului W — M (chestionar de tendinţe psihonevrotice), al ches-
nonarului „DE-AN" adaptat de I. M. Nestor după Costello, Com-
i c y şi Zunk şi al „Frazelor de completat", adaptate după Serraff.
In ciuda numărului restrîns de bolnavi testaţi, sondajul nostru
este semnificativ prin următoarele considerente : în primul rînd
pentru că a fost întreprins pe trei grupe distincte de subiecţi : gru-
pa bolnavilor cronici din Sanatoriul Bîrnova, grupa bolnavilor
noi din acelaşi sanatoriu, grupa bolnavilor aparţinînd Preventoriu-
lui Tbc de studenţi şi elevi din Iaşi ; în al doilea rînd prin marea
varietate a vîrstelor (între 16—65 ani), iar în al treilea rînd prin
diversitatea provenienţei sociale, a studiilor şi a profesiunilor.
Chestionarul „W—M" şi chestionarul „DE—AN" sînt două
«hcstionare cu răspuns forţat, frecvent utilizate în psihopatologie,
l'rimul este întocmit cu scopul de a explora 8 tendinţe : tendinţa
spre emotivitate (deci labilitatea emoţională), tendinţa spre obsesii
sj fobii, tendinţele schizoide (noi am zice spre solitudine, spre izo-
lare, spre neîncredere, spre nefericire), tendinţele paranoide (noi
credem că este mai bine a relata că acestea se referă mai degrabă
la sentimentul insecurităţii, al pericolului), tendinţa spre depresie
)\ hipocondrie (în realitate aceasta priveşte în primul rînd preocu-
parea neliniştită şi astenia şi numai în al doilea rînd elementele de-
presive şi hipooondriiace), tendinţa spre irascibilitate, tendinţa spre
instabilitate şi tendinţele antisociale (mai indicat este a le numi
psihopatoide). Al doilea vizează, în mod special, depresia şi anxie-
tatea. Testul frazelor de completat aparţine tehnicilor proiective
si este apreciat a da bune rezultate în investigarea diverselor con-
flicte (intrasubiective sau intersubiective), ce stau la baza declan-
şării unor stări nevrotice.
Pentru a se putea judeca cît mai corect răspunsurile subiecţi-
lor testaţi, credem că nu este lipsit de interes a se reda în întregi-
me, în continuare, conţinutul testelor menţionate mai sus.
70 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONAJfM
a. Chestionarul „W —M"
Nr.
crt. Puncte Coeficient Total
l 28
2 24
3 30
4 20
5 26
6 36
7 52
8 52
(/.4.) /.
£îîi totdeauna pornit pe ceartă ?.....................Da Nu
(/.) 2.
7"z-e frica de întuneric ?.......................................Da Nu
(2.) 3.
Ţi-e frica de furtuna ?......................................Da Nu
(2.) 4.
Ţi-e frica de apă ?.................................................Da Nu
(2.) 5.
Ţi-e frică să treci printr-un tunel ? . . . . Da Nu
(2.) 6.
Ţi-e frică să treci un pod peste apă ? . . . Da Nu
(2.) 7.
N'ai dorinţa de a sări atunci cînd te afli pe
un pod ? . . .......................................Da Nn
(/.) 8. Eşti mai fricos decît alţii?...............................Da Nu
(1.6.) 9. Te sperii în mijlocul nopţii ?............................Da Nu
(l 6.) 10. Auzi noaptea zgomote care îţi pricinuiesc
frică?.......................................................................Da N H
(/.) //. Visezi cîteodată persoane care sînt moarte ? . Da Nu
(/.) 12. îţi rozi cîteodată unghiile aşa de tare încît te
doare ?.....................................................................Da Nn
(/.) 13. Ţi se întîmplă să te bîlhîi din pricina emoţiei ? Da Nu
(7.) 14. Poţi să stai multă vreme fără să spui vreun
cuvînt ?....................................................................Da Nu
(7.) 15. Ai avut obiceiul de a, mişca gîtul, capul,
umerii ?....................................................................Da Nu
(7.) 16. îţi place să-ţi schimbi des ocupaţia,
activitatea ?.............................................................Da Nu
(7.) 17. Ţi se face des observaţie că eşti distrat ? . . Da Nu
(7.) 18. Iţi place să ai mult timp aceeaşi activitate ? Da Nu
' IWCTVRA PSIHOLOGICA A BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA 7
1
(/ J.) 19. Plîngi uneori din pricina piedicilor care ţi

se pun ?..............................................................Da Nu
(t ,V ) 20. Ţii la durere tot atît de mult ca si celelalte
persoane ?................................................................Da Nn
(/.) 21. Iţi face rău cînd vezi sînge ?.............................Da Nu
î.) 22. Ai des dureri (de orice fel)?.............................D a Nu
f .) 2 3 . S imţ i a d e se a c ă n - a i ma i p u te a re sp ira ? , . Da Nu
5.) 24. De obicei, te simţi bine, puternic si sănătos? Da Nu
2.5.) 25. Cînd te scoli dimineaţa, te simţi obosit ? . . Da Nu
,'.î.) 26. Te simţi aproape totdeauna obosit? . . . . Da Nu
Î ,).J.) 27. Te plictiseşti (ţi se urăşte) cea mai mare parte
de timp ?............................................................Da Nu
( f. ) 2 8 . Ai d e se o r i d u rer i d e c a p ?....................................D a N u
(1 ) 29. Sînt minca.ru.ri care îţi fac foarte rău? . . . Da Nu
( î . ) 30. Sînt mîncăruri care te scîrbesc atît, încît nu le
mai poţi mînca ?...................................................D a N u
( 5 6 ) 31. De obicei dormi bine ?.........................................D a Nn
(2 ) 32. Ştii totdeauna bine ceea ce vrei să faci ? . . Da Nu
(2.) 33. Iţi este greu să te hotărăşti atunci cînd trebuie
să faci ceva ?.........................................................D a Nu
(/.) 34. Ai superstiţii ?...........................................................D a N u
(j.4.7.) 35. Ai vrut pînă acum să fugi vreodată de acasă ? Da Nu
(2.7.) 36. Te-ai simţit pînă acum înclinat, împins, să fugi
de acasă ?...........................................................Da Nu
(t>.) 37. Ai fugit pînă acum de acasă ?..............................D a N u
(.') 38. Ţi-e frică uneori să traversezi (să treci)
strada, sau o piaţă largă ?..................................D a N u
i ') 39. Ţi-e frică uneori să stai într-o cameră mică,
închisă ?..............................................................Da Nu
(1.2.) 40. Ţi-e frică mult de foc ?........................................D a Nu
C? ) 4 1 . A i a v u t p în ă . a c u m d o r in ţa să d a i fo c ? . . Da Nu
(.') 42. Obişnuieşti să te uiţi sub pat înainte de a te
culca ?.................................................................Da Nu
(f 4) 4 3 . Iţi plac e să fii împ re un ă c u c e ila lţi ? . . . Da Nu
(3.4.) 44. Iţi place mai mult să fii singur, decît cu
ceilalţi ?...............................................................Da Nu
(4 ) 45. Te lasă. ceilalţi să fii cu ei?................................Da N u
(3.5.) 46. Te mînii des?.........................................................D a Nu
(4.) 47. De obicei, îţi place să comanzi (să
porunceşti) ?............................................................D a Nu
72
PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA
(3.) 48. în general, eşti fericit, mulţumit ? . . . . Da Nn

(3.) 49. Ai uneori credinţa că tu nu eşti la fel cu
ceilalţi ?...................................................................Da Nu
(3.) 50. îţi vine cîteodată gîndul că nimeni nu te înţe-
lege pe tine ?..........................................................Da Nu
(3.) 51. Iţi închipui adesea ca tu ai si o altă viaţă
dectt aceea de toate zilele ?.................................Da Nu
(3.) 52. îţi închipui ca eşti un copil adoptat şi îţi este
greu să scapi de acest gînd ?.............................Da Nu
(3.4.) 53. Ai şi alte gînduri de acest fel ?.......................Da Nu
(3.5.) 54. Eşti adesea întărîtat, plictisit si supărat de
gîndul că lucrurile din jurul tău nu sînt în
realitate ţ.................................................................Da N u
(4.) 55. Te împrieteneşti repede?.....................................Da, Nu
(4.5.) 56. Ai avut uneori credinţa că ai săvîrşit fapte
vinovate ?................................................................D a Nu
(4.) 57. Crezi că lumea te iubeşte aşa cum iubeşte şi
pe ceilalţi ?.............................................................D a N u
(4.) 58. Te gîndeşti uneori că nimeni nu te iubeşte ? Da Nu
(4.) 59. Iţi este greu să te obişnuieşti acolo unde mun-
ceşti f.............................................................................................Da Nu
(4.) 60. îţi este greu să trăieşti în linişte acasă la tine? Da Nu
(4.) 61. Familia ta se poartă bine cu tine (corect, fără
nedreptăţi) ?............................................................Da Nu
(4 .) 6 2 . S u p e r io r ii tă i se p o a rtă b in e c u ti n e ? . . . Da Nu
(4.) 63. Eşti adesea supărat de gîndul că cineva vrea
să te urmărească ?.................................................Da Nu
(4.) 64. Ai uneori impresia că cineva vrea să-ţi facă
rău?.........................................................................Da Nu
(6.4.) 65. Te superi cînd se arată împotrivire la ceea
ce vrei tu?.............................................................Da Nu
(6.) 66. Ti se întîmplă să spargi lucruri atunci cînd
te mînii ?................................................................Da Nu
(6.) 67. Te mînii uneori pentru pricini care n-au
însemnătate ?..........................................................Da Nu
(6.) 68. Ai leşinat vreodată ? .....................................Da N u
(6.) 69. Leşini adeseori ?......................................................Da Nu
(6.) 70. Simţi uneori că vederea ţi se tulbura f" . . . Da Nu
(8.) 71. Ţi-ar place o meserie unde s-ar ucide animale ? Da Nu
(8.) 72. Ai dorit ţină acum cuiva răul ?........................Da Nu
' Kf'CTUIU MIMOZ.OOICA A BOLNAV V LU t DX TVBXKCVLOtA 73
(H) 73. Superi (necăjeşti în glumă) pe ceilalţi, ţină

cînd H faci să plîngă ? ............................Da Nu
(H,) 74. Simţi cîteodata plăcerea să faci râu unei
persoane ?................................................................Da Nu
(f.) 75. Simţi uneori o anumita plăcere sa jad râu
unui animal ?..........................................................Da Nu
(|,) 76. Ai avut pînă acum dorinţa să furi ? Da Nu
Pentru acest test se dau subiectului următoarele instrucţiuni

: „Citiţi cu atenţie întrebările care vă sînt adresate şi, în ra-
ţxtrt de starea psihică în oare vă aflaţi, încercuiţi ca răspuns pe
.Da" sau pe „Nu" din dreptul fiecărei întrebări. Răspundeţi cu
mată seriozitatea".
b. Chestionar „DE-AN".
Sînteţi rugat(ă) să completaţi cu grijă datele de mai jos şi

apoi să răspundeţi la chestionar, conform instrucţiunilor :
INSTRUCŢIUNI
Citiţi cu multă atenţie propoziţiunile (enunţurile) care urmea-
y.yi (tir. l—40) şi — după o suficientă gîndire — puneţi semnul
DC în dreptul acelui răspuns care vi se pare mai indicat (Mai de-
grabă Da, Oarecum, Mai degrabă Nu) şi care arată cel mai bine
«tarea în care vă aflaţi în perioada de faţă. Lucraţi cu desăvîrşire
»ingur(ă). Răspundeţi cu toată seriozitatea. Nu vă consultaţi cu
nimeni. Dacă terminaţi îmi aduceţi formularul şi rămîneţi liniş-
ti t(ă) la locul dv.
Mai Q M
1 — Simt că viaţa merită să fie trăită

2 — Cînd mă trezesc dimineaţa mă aş-
tept să am o zi nenorocită . . .
3 — Viitorul mi se arata promiţător şi

plin de speranţe ............................................................................
4 — Ar fi fost mai bine daca nu m-aş fi )
născut niciodată.............................................................................
5 — Simt că în viaţă am parte de mai '*)
multă dezamăgire, decît de satisfacţie .......................................
6 — Cînd mă scol dimineaţa, mă aştept
să am o zi interesantă ................................................................
7 — Pentru mine a trăi înseamnă o mi-
nunată aventură ........................................................................
8 — Vreau să scap de toate .............................................................' .
9 — Sint un om fericit ....................................................................... .
10 — Pentru mine lucrurile (situaţiile) au
ieşit bine .............................................................................'!'.
11 — Viitorul îmi apare atît de întunecat
(sumbru), încît mă întreb daca me-
rită să merg mai departe ...........................................................
12 — Simt că viaţa înseamnă trudă şi
plictiseală ...................................................................................
13 — Mă simt amărît(ă) şi trist(ă) ................................................', .
14 — Cînd privesc înapoi, constat că
viaţa a fost bună cu min e.............................................î J . . .
15 — Am crize de plîns sau simt că-mi ,»
vine să plîng ....................................................................^ ,. . .
16 — Noaptea am somnul agitat .............................................'"•'. . .
17 — Mănînc cam tot atît de mult ca şi
înainte.......................................................................................\, .
18 — Viaţa sexuală continuă să-mi dea
satisfacţii............................................................................, r r . .
19 — Observ că pierd din greutate ..................................f , j L. . .
20 — Sufăr de constipaţie ......................................................................
21 — Inima îmi bate mai repede decît
deobicei.................................................................................* '. . .
22 —- Obosesc din nimic .......................................................,, . .
23 — Am mintea tot atît de limpede ca
şi mai înainte...................................................................""•,••
24 — îmi este uşor sa. fac lucrurile pe care "^
obişnuiam să le fac mainte ..........................................................
25 — Sînt neliniştit(ă), nu pot sta locului ...................' . . .
26 — Am speranţe in viitor .........................................' . . .
fHVCTURA PSIHOLOGICA A BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA 75
- Sînt mai nervos decît de obicei......................

- îmi este uşor să iau botărîri............................
Simt că sînt folositor si că lumea
are nevoie de mine............................................
JO — Viaţa mea este destul de plină, des-
tul de bogată în evenimente
..............................................................................
/ — Simt că alţii ar duce-o mai bine
dacă eu as muri.................................................
' — încă îmi procură plăcere lucrurile
pe care obişnuiam să le fac...............................
i / — Mă enervez uşor.................................................
J4 — Cînd sînt emoţionat(ă) sau pus(ă) în
faţa unor situaţii neaşteptate devin
nervos (nervoasă) si iritabil(ă)........................
" — Sînt calm(ă) si greu de supărat.....................
'o — Cînd lucrurile merg prost, mă ener-
vez şi mă supăr în loc să mă gîndesc
calm(ă) la o soluţie............................................
'/ — Sînt nervos(ă) cînd trebuie să aştept ...
,tN — Sînt o persoană cu nervii foarte în-
cordaţi ..................................................................
J" — Sînt mai sensibilă) decît majorita-
tea oamenilor
...............................................................................
40 — îmi tremură mîna cînd încerc să fac
"
ceva , , , ............................................. S
NU reveniţi asupra răspunsurilor.
NU confruntaţi între ele răspunsurile.
Dacă aţi terminat, predaţi formularul.
DE + AN Sco
r
DE (l —32)
AN (33—40)
Chestionar tradus, experimentat şi adaptat de L. M. Nestor,

după Costello, Comrey şi Zunk. — Seria 1970.
76 PSIHICUL BOLNAVUr-UI PE TUBERCULOZA PULMONARA?
î
c) Fraze de completat t
(Adaptare după Serraff)
1. — Ion se simte cel mai fericit cînd.......................................~.
2. — înainte de orice lucru el prefera . ' '...............................
3. — Cînd Petru a fost descoperit că are încurcături . . . .
4. — Nimic nu-l jenează pe Virgil mai mult ca.......................\

ivt
5 — Cea mai mare ambiţie a lui Mihai este.................................
6. — Cînd Alexe l-a văzut pe şeful său venind............................
7. — Paul se simte nemulţumit cînd . . ..............................
8. — Mi-e frică întotdeauna de........................................................
9 — Cînd lui Dumitru i se dă un ordin .............................
10. — Ceea ce Toma regretă în primul rînd...................................
11. — Eu doresc din tot sufletul . . ...............................
12 — Nimic nu-l face pe Radu mai furios ca.................................
13 — Stan se simte rău pentru că......................................................
14 — Bucur gîndeşte că viitorul său.................................................
15 — Faptul că n-a reuşit în.............................................................
16. — Viaţa unei persoane cere . . ....................................
17 — Cînd şi-a dat seama că alţii au ajuns mai bine decît el .
18. — De fiecare dată cînd nu este invitat . .........................
19 — Fiind copil .............................................................................

NWVCTVRA PSIHOLOGICA A BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA 77
}Q — Eu fac un efort ca ....................................................................
|f. — Cu toate necazurile prin care am trecut, în viitor . . .
?? — Nefiind nimeni care să-l ajute, Florin....................................
>' — Ceea ce-l îngrozeşte pe Florin este.........................................
l —• Ceea ce l-ar stimula de acum încolo.......................................
'i — Familia lui Stelian era. . . ....................................
,'ti. — Cînd este liber îi place..............................................................
17. — Pierderea pe care a avut-o l-a făcut......................................
ii. — Nu mă simt în apele mele cînd....................... . . . .
}9. — Singurul lucru pe care-l cer de la viaţă este.........................
10 — Nimic nu este aşa de obositor ca.............................................
'/ — Destinul meu este............................................... . . . .
' ' — Este neîncrezător în viaţă din cauză că . ...................
'' — Nicolae va face totul pentru- . . . . . . . .
' f — Marin suferă foarte mult din pricină că.................................
'> — Subordonaţii mei ....................................................................
Jrf. — Constantin ar fi preferat să nu

.....................................................................................................................
17 — Cînd Tonder a intrat la director . . . ....................
IR. — Tatăl lui Stan..............................................................................
W. — George s-a plictisit după ce

.....................................................................................................................
40. — Ceea ce iubea cel mai mult în el însuşi.............................
41. — Cînd Aurel a aflat că a fost înşelat..................................
42. — Se gîndeşte despre mine că.......................... . jt
43. — Se rîdea de Gabriel de felul cum vorbea, In aşa fel că ti
44. — Dumitru ar fi putut să muncească mai bine...........................

• . . . . . . . • • . • • • . . . . . . i *
45 — Visul meu de totdeauna este......................................... .
46. — Se simţea micşorat în faţa propriilor săi ochi cînd . „. ,.
.......................................................................................^ i ţ—, t . ' .

47. — El se reprezenta în fiecare zi în chip de . . . . >. .
* . . . . . . • .........................................* • • •
48. — Cînd i s-a spus că este periculos
49. — Experienţa l-a învăţat că
.......................................................................................................t
$0 — Datoria......................................................................................
Pentru acest test se dau următoarele instrucţiuni :

„Completaţi fiecare început de frază cu ce vă vine imediat
pe limbă cînd 1-aţi citit. Lucraţi în aşa fel ca şi cum n-aţi ţine
seama deloc de judecată".
Menţionăm că versiunea de mai sus a testului este o adaptare

întreprinsă de I. Alcxandrescu.
-•*
1FHVCTURA PSIHOLOGICA A BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA 79
Iată cum se concretizează în cifre, în procentaje, rezultatele

i Ic la chestionarul „W—M" la cele trei grupe de bolnavi:
Tabel
privind tendinţele psihoneorotice la bolnavii noi din Sanatoriul Blrnova
Forma (nivelul, gradul} tendinţelor
Procentajul Bol nan 1» %
Total bolnavi = 24 la %albol-
Iûinnrea narilor care
tendinţelor prezintă La nivel Puternic La nivel
tendinţe U«oare de filtra) accentuate patologic
1 2 3 4 5 e
Spre emotivitate 100 6,66 33,34 33,34 26,66
Spre obsesii, fobii 100 6,66 6,67 46,67 40
Tend schizoide (spre

Izolare, neîncredere etc.) 100 6,66 6,67 60 26,67
Tend. paranoide (senti-
mentul insecurităţii,
pericolului) 100 ___ _ 40 60
Spre depresie, hipocon-
drle (nelinişte, astenie) 100 6,66 6,66 53,34 33,34
Spre irascibilitate 100 - 6,66 46,67 46,67
Spre instabilitate 93,33 6,66 6,67 46,67 33,33
Tend antisociale 93,33 — — 26,67 66,66
Tabel
privind tendinţele psihonevrotice la bolnavii cronici din Sanatoriul Bîrnova
Forma (nivelul. -jraduDtendintelor
Procentajul
Total bol rtavi=- 26 la% al bol- Bolnavi la %
Denumirea navilor care
tendinţelor prezintă
tend. La nivel Puternic La nivel
TJSoare accentuate patologic
de ultraj
1 2 3 4 | 5 6
Spre emotivitate 94,11 17,64 11,76 47,07 17,64
Spre obsesii, fobii 100 17,64 5,88 52,84 23,54
Tend. schizoide (spre

l/olare, neîncredere etc.) 88,35 11,76 17,65 29,42 29,52
l 2 3 4 5 8
Tend. paranoide (sen-

timentul insecurităţii,
al pericolului) 94,74 11,76 11,76 29,41 41,81 /
drie (nelinişte, astenie) 100 11,77 11,77 58,72 17,64
Spre irascibilitate 100 5,88 11,77 70,57 11,78
Spre instabilitate 94,21 5,88 5,88 52,84 29,61
Tend. antisociale 88,28 5,88 — 17,64 64,76
l Tabel '
privind tendinţele psihonevrotice la bolnavii de la Preventorial Tbc de elevi ţi studenţi
Forma (nivelul, gradul) tendinţelor

Procentajul Bolnavi la %
Total bol uavi = 50 la%albol-
Denumirea navlloreare
tendinţelor prezintă La nivel Puternic La n;vel
tend. TTeoare de filtra] accentuate patologia
1 2 3 4 5 8
Spre emotivitate 71,43 11,96 21,43 28,52 9,52
Spre obsesii, fobii 70 14,99 23,55 19 2,46
Tend. schizoide (spre

izolare, neîncredere etc.) 36 14,29 6,34 11,95 2,42
Tend. paranoide (sen-
timentul insecurităţii,
al pericolului) 64,50 28,41 15,90 14,19 7
drie (nelinişte, astenie) 77 26,49 17 23,80 9,71
Spre irascibilitate 71,37 11,90 19 30,95 9,52
Spre instabilitate 70 30,95 17 17 5,05
Tend. antisociale 37 11,90 7,14 11,96 5
r iTRUCTURA PSIHOLOGICA A BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA
Ce s-ar putea reţine din compararea cifrelor care angajează

iele trei grupe de bolnavi, în afara prezenţei unor asemenea ten-
dinţe ? Existenţa unor valori marcat semnificaitive la toate grupele
yi a unor valori mai mari la grupa bolnavilor noi din Sanatoriul
Hîrnova în comparaţie cu grupa bolnavilor cronici.
Existenţa unor valori mai mari la bolnavii noi faţă de cei cro-
nici se explică, după cum se ştie, prin efectul de şoc.
La studenţi şi elevi valorile sînt mult mai coborîte. Diferenţa
81
mare dintre procentajele bolnavilor din Sanatoriul Bîrnova faţă

de cei din Preventoriul de Tbc reflectă foarte bine dinamica bolii
>i, concomitent, dinamica modificărilor sau a tulburărilor psihice
pe care le generează.
La studenţi şi elevi, care se tratează în condiţii de pneven-
toriu, deci a căror boală nu prezintă în prezent o formă gravă,
subiecţii nefiind ca atare scoşi de la locul lor de activitate cotidiană,
tendinţele psihonevrotice sînt mai puţin accentuate, se găsesc la
im număr mai restrîns de subiecţi şi evoluează mai puţin zgomotos.
Aceste constatări ale noastre vin în întîmpinarea observaţiilor unor
ftiziologi contemporani, care arată că în condiţiile erei antibio-
ticelor, cînd bolnavul poate fi scos după un timp din spital şi
tratat ambulatoriu, boala şi manifestările psihice ale bolnavului
prezintă cu totul alte aspecte faţă de trecut.
Faţă de aceste observaţii, noi credem că nu se poate trage
lotuşi o linie netă între trecut şi prezent, cel puţin în ceea ce în-
semnează manifestările psihice ale bolnavului de tuberculoză pulmo-
nară. Existenţa unor manifestări psihice la bolnavii din Prevento-
riul de studenţi şi elevi, similare cu ale acelora din Sanatoriul Bîr-
nova şi cu ale tuberculosului pulmonar în general, este un argument
în acest sens Diferenţa dintre valori explică evoluţia firească a di-
namicii psihice a bolnavului de tuberculoză pulmonară din con-
textul societăţii contemporane, dar existenţa, la majoritatea zdro-
bitoare a subiecţilor, a tendinţelor psihonevrotice dovedeşte că men-
talitatea care-1 stăpîneşte pe om de veacuri n-a dispărut şi că ele-
mentele impuse acestuia de străbunele arhetipuri n-au fost lichi-
date încă. Cu alte cuvinte, era antibioticelor a revoluţionat trata-
mentul bolnavului de tuberculoză pulmonară, dar n-a putut, pînă
în prezent, să facă acelaşi lucru şi cu conştiinţa sa.
Dar să vedem ce arată testul de „DE — AN".
La bolna\ii din Sanatoriul Bîrnova depresia şi anxietatea
înscriu următoarele cifre :
,, 6 — Rsihicul bolnavului de tuberculoză pulmonară.

H*
PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONAHA
Depresia la bolnavii cronici = 100 % Depresia la bolnavii noi=100%
Forme Procentaje % Forme Procentaje % /
uşoară - uşoară 20
medie 11,60 medie 33,34

accentuată 88,90 accentuată 46,66
Anxietatea la bolnavii cronici = 100"'0 Anxietatea la bolnavii noi —91,33%
ffarwe Procentaje %
Forme Procentaje %
uşoară —
uşoară 24,67
medie 5,9
accentuată 94,1 medie 20
accentuată 46,66
Iată mai jos cum se reflectă depresia şi anxietatea la studenţi

şi elevi :
Depresia^ 85,11% Anxietatea — HJ, "4%
Forme Procentaj %
Forme Procentaj %
uşoară 23,80
uşoară 22,80
medie 14,31
accentuată 47,60 medie 33,71
accentuată 38,73
Dintre itemurile prin care se semnalează depresia în testul

„DE — AN", două surprind mai pregnant agitaţia depresivului :
„Am crize de plîns sau simt că-mi vine să plîng" şi „Noaptea am
somnul agitat". •*-
STHUCTC7RA PSIHOLOGICA A BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA 83
Iată cum se prezintă aceste două tendinţe în cifre la cele trei

'grupe de bolnavi: 31,25% dintre bolnavii cronici investigaţi au
recunoscut crize de plîns, 50 °/o somn agitat; 44,44 % dintre bol-
navii noi crize de plîns, 50 % somn agitat; 55 % dintre studenţi
DI elevi crize de plîns, 46 % somn agitat.
Ca atare, testul „DE — AN" confirmă la cele trei grupe de
bolnavi depresia şi anxietatea şi prin acestea existenţa unor ten-
dinţe psihonevrotice.
In ceea ce priveşte rezultatele explorării aceloraşi bolnavi
prin intermediul frazelor de completat, pe acestea le vom analiza
l.i momentul potrivit, în special cînd vom discuta prezenţa unor
dominante ideo-afective.
Dar să revenim la tulburările sau modificările psihice pe care
le-am constatat în general la tuberculosul pulmonar, în afara deci
a tendinţelor psihonevrotice.
Un procentaj mare de subiecţi din loturile vechi, 75 %, au
insistat asupra dificultăţilor de concentrare a atenţiei şi unul destul
de grăitor, 41,66°' 0 , asupra scăderii randamentului mnezic. Tre-
buie precizat, dealtfel, că unele manifestări ale tuberculosului
pulmonar ca : dispoziţia scăzută, tulburările funcţiilor fiziologice,
tendinţa de prelungire a senzaţiilor interoceptive, ca şi spre izo-
l.ire, închiderea în sine, superstiţia, religiozitatea, sugestia, depri-
marea şi neliniştea, reacţiile emoţionale, labilitatea afectivă, se
iiitîlnesc în majoritatea bolilor interne. Labilitatea emoţională şi
deprimarea apar în asemenea cazuri ca o consecinţă a evoluţiei
uenante a bolii, observîndu-se în acelaşi timp astenii din ce în
i c mai manifeste. Nu trebuie uitat, de asemenea, că pe fondul pre-
valării inhibiţiei pasive, în cortex se produc focare inerte de exci-
taţii, ceea ce clinic se manifestă prin fenomene obsesive cu caracter
Iiipocondriac. Specifice tuberculosului pulmonar, pe lîngă fatiga-
Kilitate şi lipsa de voinţă, se pare că sînt iritabilitatea, instabili-
utea emoţională (fie euforia, fie dispoziţia scăzută) şi tendinţa
spre sentimentalism (38).
Alături de tulburările sau dificultăţile trecute în revistă la
majoritatea bolilor interne, la tuberculoşii pulmonari se constată în
plus, cum s-a văzut, o netă tendinţă spre concentrarea interioară,
•pre replierea pe poziţi legate mai intim de viaţa lor, tendinţă cu
un viu răsunet asupra comportamentului.
„Bolnavii simt nevoia de a întreţine dialoguri cu ei înşişi,
avînd ca subiect autoanaliza trăirilor şi evenimentelor consumate,
.84 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA
sau prospectarea viitorului, toate acestea apreciate de pe poziţii/

de plecare noi, create în prezent, în cadrul acestei autoanalize,'
cei mai mulţi dintre bolnavi sînt neliniştiţi, asaltaţi de gînduri, de-»
venind victime ale unui fenomen apropiat de cel de ruminaţie
mintală" (6) Totuşi, în pofida tendinţei de introvertire, la tuber-
culos nu dispare nevoia de exteriorizare periodică a trăirilor, de
confesare către o terţă persoană. Necesitatea de a menţine un con-
tact uman se evidenţiază la el, în evoluţia bolii, ca o rezervă sănă-
toasă.
Iritabilitatea ca şi labilitatea emoţională s-au confirmat de către
noi şi prin intermediul testelor aplicate în 1979, precum şi prin
alte mijloace de investigaţii de care am uzat în anii anteriori. Chiar
la bolnavii care au afirmat că sînt mai calmi după îmbolnăvire,
sau că n-au observat nici o modificare în ceea ce priveşte gradul
de iritabilitate, probele psihologice au evidenţiat un potenţial
cnescut de excitabilitate, — deşi şi capacitate de auuocontrol —
ceea ce constituie pentru noi o demonstraţie că iraseibilitatea re-»
prezintă întrnadevăr o trăsătură a personalităţii tuberculosului
pulmonar
La fel se poate spune despre labilitatea emoţională.
Labilitatea emoţională începe să se manifeste din primele
zile ale cunoaşterii diagnosticului de către bolnav şi mai ales din
pnmele zile ale spitalizării. Aşa se explica faptul că unii bolnavi
au la începutul bolii tentathe de suicid. Dar ea se menţine tot
timpul. In această privinţă, demonstrativ este faptul că bolnavii
-cronici sînt măcinaţi mereu de dominanta sinuciderii.
Labilitatea emoţională se află în strînsă legătură cu anxieta-
tea (sau angoasa) care după unii autori (8) face parte integrantă
din maladia tuberculosului, împotriva căreia bolnavul reacţionează
printr-o serie de mecanisme de apărare a eului : proiecţia, ideali-
zarea, negarea, încrederea în forţa magică.
S-a arătat mai sus că unii bolnavi acuză o tendinţă spre soli-
tudine Indiferent dacă o asemenea trăsătură este manifestă sau
numai virtuală, cum se întîmplă la bolnavii gălăgioşi, comporta-
mentali, turbulenţi, această tendinţă este expresia trebuinţei bol-
navului de a se retrage în şinele său şi a reflecta mai orofund asu-
pra vieţii Boala, prin intermediul numeroşilor factori care acţio-
nează asupra individului şi a circumstanţelor specifice, în ciuda
structurii psihologice premorbide a acestuia, măreşte capacitatea
sa de interiorizare şi reflecţie, în această privinţă se poate vorbi
<le o adevărată mutaţie psihologică. La fraza „înainte de orice

lucru el preferă..." din contextul „Frazelor de completat", majori-
tatea bolnavilor a completat „să gîndească" sau „să mediteze".
Interiorizarea la bolnavul de tuberculoză pulmonară consti-
tuie un simptom sau mai curînd un sindrom. Replierea pe poziţii
interioare a tuberculosului este însă departe de autismul schizo-
Ireniei unde nu se descoperă decît „cenuşă", în timp ce în tuber-
< uloză retragerea în universul propriu lasă suficienţi
„cărbuni
aprinşi" cu potenţial de a se conserva legăturile cu mediul am-
Iliant, cu societatea.
în tuberculoză, interiorizarea se identifică cu centrarea dis-
proporţionată a intereslor şi năzuinţelor persoanei, fenomen ca-
ic determină, în mod evolutiv, o hipertrofie a eului. Prin acelaşi
unghi de vedere trebuie privite şi alte aspecte clinice ca irascibi-
li lăţea şi tendinţa spre îndoială, care generează motivaţii cu sub-
slrat abundent biologic, avînd ca punct de plecare ipostaza ego-
tentristă a bolnavilor.
Toţi cercetători confirmă egoncentrismul tuberculoşilor. In
paginile anterioare am citat şi noi cîteva exemple de egocentrism,
tmele dintre acestea dînd expresie unui comportament aberant, la
limită cu psihopatia, în strînsă legătură cu egocentrismul, cu ego-
lilia, sesizăm manifestarea unor tendinţe net psihopatoide. Este
oare de neglijat că la cronicii din Sanatoriul Bîrnova tendinţele
.intisociale figurează în proporţie de 88,28 %, la cei noi în pro-
porţie de 93,33 °/o iar la cei din Preventoriul Tbc de studenţi şi
elevi în proporţie de 37 % ? Cînd vorbim de egocentrici ne re-
Icrim, în general, la bolnavi egofili ieşiţi din comun, care în mod
< onştient caută, de exemplu, crin diferite mijloace, să-i
îmbolnă-
vească pe cei din jur (prieteni, rude etc.). Nu este exclus ca ego-
centrici din categoria lui D. N, care la aflarea ştirii că este bol-
nav de tuberculoză pulmonară a acţionat prin toate mijloacele
sa-şi contamineze prietenii, sau din categoria bolnavei cronice
S. D., cu peste 15 ani de boală, care susţine că ştiind că-i con-
damnată la moarte sau la suferinţă pe viaţă îi vine să vîre cuţitul
în oamenii sănătoşi, să fi fost prin însăşi personalitatea lor pre-
morbidă nişte structuri psihopatoide. Este posibil ca asemenea ma-
nifestări să reprezinte deci unele cazuri patologice, la care egocentris-
mul să se exteriorizeze pînă la limita extremă. Dar şocul suferit de
bolnav la comunicarea bolii, anxietatea sa, teama continuă de
moarte, coroborată cu fatigabilitaitea, cu fenomenele obiective con-
86 PSIHICVL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA
statate în spital (febră, expectoraţie, unele intervenţii chirurgicale), /

conştiinţa gravităţii bolii etc., — nu determină dilatarea eului puia l
la punerea în stare de vibraţie a stratului celui mai profund al p
conştiinţei ? Nu concurează la acest lucru şi sfaturile medicului/i
şi ale tuturor celor din jur date bolnavului de a fi foarte ateniţ
cu el însuşi ? Fenomenul în cauză nu se numeşte egocentrism ?
Că la unii bolnavi acesta are un aspect cras, iar la alţii este diluat,
de o concepţie morală, religioasă sau filosofică a individului, ego-'
centrismul rămîne totuşi o trăsătură principală de personalitate a
tuberculosului pulmonar. Deci, dacă acţiunile de generozitate şi de,
devotament pot fi tratate ca încercări de evadare a bolnavului
din propriul său eu, spre a uita de boală, egocentrismul caracte- j
rjzează însăşi personalitatea bolnavului.
Ca o consecinţă a egocentrismului, datorită ca atare egofiliei,
grijii continue de sănătatea lor, unii bolnavi — afirmă Porot — {
ajung chiar la unele stări de obnubilare a spiritului critic. Printre
aceştia pot fi citaţi credulii.
De obicei, credulii se recrutează dintre oamenii simpli. Astfel
de bolnavi cad uşor victimă şarlatanismului, crezînd în medica-
mente miraculoase. Ca o consecinţă, unii dintre bolnavi uzează de
diferite ritualuri, de paralogisme, de unele formule matematice
miraculoase. Astfel de pervertiri ale bunului simţ evoluează pînă
la unele devieri de judecată (16).
In concluzie, trei sînt trăsăturile principale prin care se ca-
racterizează personalitatea tuberculosului pulmonar: egofilia sau
egocentrismul, tendinţa spre interiorizare şi conflictualitatea (grad
crescut de irascibilitate, suspiciune, tendinţe psihonevrotice etc.).
Atitudinea bolnavului faţă de sine, de lume şi de moarte se reflec-
tă prin intermediul acestor trei trăsături.
O altă trăsătură care se impune la foarte mulţi tuberculoşi e
tocirea sensibilităţii, deci dispariţia cunoscutei hipersensibilităţi a
bolnavului.
Timpul, după cum s-a văzut, este un bun prieten al bolnavu-
lui. Datorită timpului, bolnavii se obişnuiesc cu ideea bolii, accep-
tă boala ca pe o realitate şi ţin în general cont de sfatul medicu-
lui. Fac, de asemenea, apel la o optică serioasă, realistă, în ceea '
ce priveşte evenimentele care apar în familiile lor şi în societate. '
In felul acesta apreciază judicios competenţa profesională a medi- '
cului şi a personalului sanitar, grija acestora faţă de bolnavi, pre- '
cum şi problemele de ordin profesional, social şi familial pe care
7
le ridică întoarcerea acasă. Pe de o parte, bolnavii, în virtutea

unei reacţii de apărare, exagerează tot ceea ce se referă la sănă-
tatea lor, la persoana lor ; pe de alta, analizează realist relaţiile
cu mediul şi chiar cu necunoscutul, în ciuda egocentrismului mani-
fest, ei nu se sperie de ideea morţii, căci după un timp sensibili-
tatea lor faţa de moarte slăbeşte. „Se ajunge astfel, la o rigiditate
psihică, care impune o rezervă şi o reţinere faţă de toate mani-
festările afective" (Abely) (39). O altă raţiune ar fi că într-un
sanatoriu de Tbc moartea nu-i un fapt anormal, ci unul -familial.
A. treia, că aici moartea este mai puţin tragică (16).
Ca atare, tuberculoşii pulmonari obişnuiţi cu ideea morţii,
<lupă un timp nu se mai îngrozesc de ea.
în unele cazuri, intervine şi un factor organic : survenirea
unei morţi rapide sau, faţă de progresul bolii, intervenţia unei
stări confuzionale — prin intoxicarea centrilor nervoşi, cum arată
Dupre, prin acţiunea toxaminei bacilare, asociată cu insuficienţa
hepato-renală şi cu anoxemia. în plus, nu se poate trece cu vede-
rea rolul pe care-1 joacă anoxia singură asupra centrilor nervoşi
datorită insuficienţei progresiv-crescînde a hematozei asupra
cîmpului respirator, din ce în ce mai redus (16).
Toate constatările noastre de pînă acum privitoare la unele
manifestări şi modificări psihice ale bolnavului de tuberculoză
pulmonară s-au referit la subiectul care în evoluţia bolii sale a
trecut prin modalităţile clasice de asistenţă medicală, ce în ultimă
instanţă constau, în principal, într-o lungă spitalizare, în condiţii
de preventoriu şi de dispensar unele manifestări ale bolnavului se
întîlnesc foarte rar sau deloc, aşa cum se poate spune, de exem-
plu, despre fenomenele de evaziune. Se schimbă, de asemenea, per-
cepţia timpului personal.
Totuşi, indiferent de locul unde este tratat subiectul, după
luni sau poate ani de boală, psihicul său suferă reale modificări,
putîndu-se ajunge în ceea ce priveşte personalitatea acestuia la o
adevărată mutaţie psihologică.
Afirmaţiile în legătură cu moartea se referă la o epocă tre-
cută, în prezent moartea nu mai reprezintă un „spectru" pentru
populaţia sanatoriilor de tuberculoză pulmonară. Dacă totuşi am
amintit de ea, am făcut-o pentru a arăta că pînă la urmă omul se
obişnuieşte cu orice. Cu toate acestea, în prezent, tuberculoza tot
mai constituie un pericol, dar un pericol din ce în ce mai mic,
care îmbracă aspecte noi. De aceea insistăm asupra studiului bolii

în dinamica sa.
Mutaţia psihologică în personalitatea bolnavului de tubercu-
loză pulmonară trebuie înţeleasă însă în sensul lămuririlor date
anterior.
Aceasta constă pe de o parte în accentuarea unor trăsături ale
personalităţii premorbide, iar pe de altă parte în producerea unor
modificări psihologice, concurîndu-se astfel la stabilizarea unei
modalităţi de reactivitate, acţiune şi retroacţiune, a unei anumite
conduite, a unui profil psihologic. Evident, profilul psihologic al
tuberculosului reprezintă un „model", un „tip", o „expresie gene-
rală" care însă, în ciuda trăsăturilor prin care se caracterizează, în
practică se concretizează într-o varietate de exemplare. Ceea ce
trebuie remarcat neapărat este faptul că modificările psihice ale
tuberculosului, în timp ce în prima fază a bolii au un predomi-
nant caracter psihologic, reprezentînd o bulversare a întregului for
interior, în celelalte faze, păstrîndu-şi pregnanţa cîştigată, îmbracă
aspecte psiho-sociale, legate de diversele situaţii prin care trece
bolnavul.
BIBLIOGRAFIE
1. Popescu-Neveanu, „Temperamentul" Psihologia general ă de sub re-

dac ţia lui Al. Ro şea, Edit. Did. şi Ped., Buc., 1966, p. 452.
2. Jean Riou, Tuberculose et Psychisme, Edit. G. Doin et C-ie, Paris, 1956.
pp. 43-88.
3.. H. G. Eysenck, Leş dimensions de la personnalite, P.U.F., 1950, pp.
28-34.
4. A. Chircev, Caracterul, Psihologia general ă de sub redac ţia lui Al.
Roşea, Edit. Did. şi Ped., Buc., 1966, p. 457.
5. R. S. Woodworth in colab. with Mary Scheehan, Contemporary schools
of psychology, London, 1956, p. 352.
6. N. Bumb âcescu, l. Alexandrescu, S. Blumenfeld, A. Arbore, Aspecte
psihologico-sociale ale tuberculozei, „Ftiziologia", 2, 1973, pp. 135-146.
7. Alecsander Nauman and colab., Professional reeducation of tubercu-
losis patient as aspect of complex rehabilitation, Otwack - Poland,
1969, p. 34.
8. R. Reiss-Brion, L'examen psycho-somatique du tuberculeux pulmonaire.
„Troisieme Journee d'etudes sur la colaboration entre phtisiologues et
psychiatres", Briancon, 1963, pp. 22-29.
9. H. Wallon, Psychologie pathologique, Paris, F. Alean, f. a., p. 15.
10. A. Brii!, G. Diaconiţă, şi Z. Zelicovici, Factori patogeni secundari in
determinismul tuberculozei pulmonare. Rolul traumatismului psihic, .Cer-
cet ări de ftiziologie", voi. II, 1950, pp. 59-80.
flTItUCTURA PSIHOLOGICA A BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA 8.
9
11. N. Bumbăcescu, A. Arbore, I. Alexandrescu, S. Blumenfeld, Observaţii

cu privire la personalitatea bolnavului de tuberculoză pulmonară, „Rev.
Med. Chir.", laşi, 3, 1970, pp. 753-755.
12. Jean Delay et Pierre Picriot, Abrege de psychologie, Masson et C-ie,
Paris, 1964, p. 248-249 ; p. 296 ; pp. 426-427.
13. Jean Cuillaumin, La dynamique de l'examen psychologique, P.U.F.,
1965, p. 265.
14. H. H. Kendler, Basic psychology, London, 1963, p. 433.
15. H. Wallon, De l'acte ă la pensee, Paris, 1945.
16. Maurice Porot, La psychologie des tuberculeux, Edit. Delachau et Niestle,
S. A. Neuchatel (Suisse), 1950, pp. 47-50 ; pp. 147-150.
17. Carnea şi colab., Tuberculoza pulmonară la bolnavii psihici, „Medicina
internă", 7, 1969, pp.. 831-836.
18. H. Danon-Boileau, Janine Cor, Tuberculose et troubles mentaux, Encycl.
Med. Chir. Psychiatrie, 37610 A 10 , p. 1-10.
19. J. P. Scherding et E. Suerinck, La fatigue du tuberculeux et son trăite-
ment en milieu senatorial, „Travaux du troisieme Congres internaţional
de Medicine psychosomatique", Toulouse, pp. 246—252.
?0. St. Mi leu, A!ex. N. Catargi, Tuberculoza glandelor endocrine şi tulbu-
rările endocrine în tuberculoză. „Tuberculoza", voi. II, Edit. Med., Bucu-
reşti, 1958.
?1. l. Dichter, l. Cherasimescu, Aspecte clinice şi anatomopatologice pri-
vind raporturile dintre glandele endocrine şi tuberculoz ă. (Comunicare
Soc. Şt. Med. Ia şi, 5. V. 1973).
?2. Robert L. Mayock, Martin Goldberg, Consideraţii metabolice în bolile
aparatului respirator, „Bolile metabolismului", voi. II, Edit. Med., Buc.,
1966, 1681-1708.
23. C. Anastasatu, Rolul factorilor de mediu social în dinamica endemici
tuberculoase, „Ftiziologia", 3, 1961, 193-205.
24. l. Dichter, l. Gherasimescu şi L. Baichis, Un caz de mezoteliom pleura),
„Medicina internă", voi. XVII, nr. 1, 1965.
25. Gh. Panaitescu, Emil A. Popescu, Accidentele medicamentoase, Edit.
Medicala, Buc., 1969, pp. 91-93.
26. P. Cornea, V. Gheorghiu, l. Moscu, Profilul psihologic al bolnavului de
tuberculoză pulmonară, „Ftiziologia", 4, 1965, pp. 289-296.
27. P. Popescu-Neveanu, Psihologie si pedagogie medicală, defectologie,
Edit. Med., Buc., 1962, pp. 360-361'.
28. Anne-Marie Rocheblave-Spenle, La notion de role en psychologie so-
ciale, P.U.F., 1962, pp. 157-160.
29. l. Alexandrescu, S. Blumenfeld, A. Arbore, Statutul social şi rolul bol-
navului de tuberculoză pulmonară, „Rev. Med. Chir.", laşi, 3, 1970,
pp. 751-753.
30. A. Nicolau şi colab., Probleme psihosociologice într-un spital de tu-
berculoză pulmonară, „Rev. Med. Chir.", laşi, 3, 1970, pp. 755-758.
31. Edward J. Murray, Motivation and Emotion, London, 1964, pp. 22-74.
32. I. Alexandrescu, Personalitatea in dinamica integrării vocaţionale, Teză
de doctorat, laşi, 1971, p. 253.
33. Th. Mann, Muntele vrăjit, E.L.U., Buc, 1969, p. 452, pp. 133-134, p. 418.
34. N. Bumbăcescu, Psihologia bolnavului de tuberculoză, „Rev. Med. Chir.",
laşi, 1972, 2, pp. 496-501.
35. John Cohen, Homo psychologicus, „Bull. de psych.", 287, XXIV, 1-2,
1970-1971, pp. 3-84.
36. A. Percek, Ritm şi activitate umană, „România literară", 19, 1972, p. 28.
37. Slawomira Trojanec, Wyiki Badan nad osabowoscia chorych na gruzlic»
ptuc. Gruzlica l choroby, Ptuc Tuberculosis et Pneumonologia, 1972, 11,
1059-1066.
38. V. N. Banscikov, l. F. Miagkov, V. S. Guskov, Psihologia medicala, (in
l. rusă), Moscova, 1967, pp. 185-191.
39. E. Minkovski, Trăite de psychopathologie, P.U.F., 1956, pp. 2/9-280.
40. J. Begom, Relation malade-medicin-malade et tuberculose pulmonaire,
„Troisieme Journees d'etudes sur la coloboration entre phtisiologues et
psychiatres", Briancon, 1963, pp. 90—91.
' * < "
n
î»,
t
l
b
>8 ,H
CAPITOLUL
BO LNAVUL D E T U B E RĂC UPLUOLZM O NĂA R

Şl C A T E G O R I I L E P R O C E S E L O R P S I H I C E *
1. Afectivitatea *
Se pare, după cum s-au făcut unele aluzii, că există deosebiri

între afectivitate şi emotivitate. Pe cînd emotivitatea se referă la
manifestări psihosomatice prin excelenţă, situîndu-se pe versantul
somato-psihic al vieţii, afectivitatea angajează interrelaţiile uma-
ne, planul antropologic sau antropocosmic, concretizîndu-se în
sentimente şi pasiuni (1). Totuşi, fenomenele emotive nu pot fi
separate în mod tranşant de ce'e afective, ambele constituind doua
fascicole mereu în intercorelaţie ale aceluiaşi tot, deosebindu-se
doar prin predominanţa fie a elementelor somatice, fie a unor
trăiri psiho-sociale.
Tuberculoza pulmonară, prin implicaţiile sale de ordin orga-
nico-fiziologic, psihic şi social, produce, cum s-a văzut, unele dez-
ordini în planul emotivo-afectiv al unui subiect uman, acesta
răpătînd astfel unele caractere specifice.
Prin ce se caracterizează afectivitatea (termenul fiind luat în
accepţia generală de plan emotivo-afectiv) tuberculosului ?
Viaţa acestuia este dominată de frică, ce se manifestă fie sub
formă de teama obiectivă a bolii şi de consecinţele ei, fie ca an-
goasă sau ca anxietate (2). Prezenţa fricii în planul emotivo-afec-
tiv al bolnavului determină creşterea emotivităţii în general, subi-
ectul manifestîndu-se în felul acesta prin hiperemotivitate, dar în
acelaşi timp, datorită obişnuinţei cu pericolul, şi prin stări de
hiposensibilitate într-adevăr, aşa cum observă Minkovski, obişnu-
inţa conduce spre tocirea sensibilităţii, această tocire întinzîndu-se
mai ales asupra domeniului afectiv, traducîndu-se prin atonie şi
pasivitate, sau prin duritatea inimii cu privire la tot şi la toate (4).
* I. Alexandrescu
92 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMOWAB4
Alături de obişnuinţa ou o anumirtă stare de lucruri, la tocirea

sensibilităţii concurează şi replierea bolnavului asupra sa însuşi,
alungarea celorlalte preocupări în favoarea îngrijirii excesive .1
sănătăţii în felul acesta mentalitatea vegetativă tinde să invade'/c
psihismul Tuberculosul pulmonar devine foarte atent la cît mă
nîncă, la ce mănîncă şi la ce bea, la cît a crescut în greutate, in
teresîndu-1, în mod destul de exagerat, persoana sa. Ca o consc
cinţă, se exteriorizează — cum s-a accentuat — printr-un egocen
trism extrem, în asemenea situaţie, în cadrul egocentrismului se
constată o hipotrofiere a sentimentelor. La acest nivel al condui-
tei creierul este mai puţin accesibil subtilităţilor şi furtunilor vieţii
afective evoluate (1). Evident, însăşi ambianţa de spital concu-
rează la slăbirea afectivităţii, în raport de plenitudinea vieţii din
afara zidurilor sanatoriului, oamenii dintr-un staţionar, trăind din
amintiri, hrănindu-se cu speranţe, proiectîndu-se anemic în diverse
situaţii, sentimentele lor se subţiază. Faţă de viaţa care curge şu-
voi dincolo de incinta spitalului, în interiorul acestuia oamenii se
manifestă prin tenuitate. Reacţiile rarefiate ale acestora reprezintă
însă o uşa de pătrundere în psihic a anesteziei afective. Ca să avem
o reprezentare a modalităţii de manifestare a anesteziei afective
este suficient să ne gîndim la deportaţii din timpul celui de-al doi-
lea război mondial care-şi povestesc nenorocirile Povestitorul re-
latează cu un ton monocord, cu o voce ternă şi incoloră, cu o
mimică săracă. El nu este mişcat deloc de ceea ce relatează. Ne
găsim în faţa unui lezat al forţelor vii şi în acest caz sîntem în-
dreptăţiţi a vorbi despre o anestezie afectivă (1). Sau sa pătrundem
cu imaginaţia într-un lagăr de prizonieri. „Acestor oameni cărora
li s-a impus un număr matricol şi li s-a smuls numele, li s-a ridi-
cat totodată tot ce-i lega de societate". Prizonierul nu mai e nici
„mecanicul", nici „jucătorul din echipa de fotbal", nici „membrul
de partid", nici soţul, nici tatăl. El a lăsat acasă „personajul său,
toate responsabilităţile sale". Este singur, privat de imensa forţă
a unui mediu organic. Este într-o lume unde el nu are loc, într-o
vacanţă a vieţii (3). Prizonierul prezintă un fel de rană a vieţii
sale sentimentale — zice Fraisse —, aşteaptă mereu ştiri, cu ne-
răbdare şi cu teamă, trăind ca într-un deşert. Ajunge astfel la un
fel de indiferenţă faţă de ce-i în jurul său, înoereînd totodată a
simţi şi a iubi. în felul acesta se lasă în voia imaginaţiei şi anco-
ou runnnr
vLO M APIU-H O N A ţţ
f arii forţă în depresiune. La un moment dat el nu mai ştie

trăieşte >i se postc.i/.i într-o lunga aşteptare a vieţii.
Viaţa psihica a tuberculosului cronic seamănă întrucîtva cu
t r a a pri/.onicrului. Suferinţa sa morală se epuizează, devine
.nonă.
Cu alte cuvinte, printr-o adaptare extremă, prin repetiţia
evenimentelor cotidiene, se slăbeşte sensibilitatea, se atenuează to-
nalitatea afectivă. De aceea bolnavii cronici de tuberculoză
pulmonară se exteriorizează mare parte din timp printr-un fel de
„pustiire afectivă". Totuşi, din cînd în cînd, ca nişte „jupuiţi de
vii", devin extrem de sensibili, în astfel de situaţii, alimentîndu-se
ilmtr-o disponibilitate emotivo-afectivă, păstrată în adîncul sufle-
tului lor, ei se manifestă prin emoţii puternice şi sentimente de
mare fineţe şi de o deosebită intensitate. In asemenea împrejurări,
(endinţele afective sînt trăite profund, însă cu specificarea că apar
unele încercări de mascare a realităţii. Ca o consecinţă, ei nu pot
rămîne mult timp disponibili şi astfel caută să se fixeze din nou.
Pentru acest lucru li se oferă două şanse : 1) o învestire afectivă
în ei înşişi, ceea ce este egal cu egocentrismul ; 2) o învestire spre
lumea exterioară prin intermediul imaginaţiei (3).
Acestea sînt cele două perspective ale exteriorizării tubercu-
losului pe plan emotivo-afectiv, care trebuie înţelese ca doi poli ai
afectivităţii bolnavului, aceasta dirijîndu-se pe fondul unei angoa-
se sau anxietăţi continue, care niciodată nu dispare total, cînd
spre unul, cînd spre celălalt. Insistînd asupra anxietăţii, se poate
spune că aceasta, stăpînind psihicul bolnavului în toată profunzi-
mea sa, poate cel mult a fi disimulată sau voalată, dar nu li-
chidată.
în fond, cei doi poli afectivi ai tuberculosului reprezintă li-
mite extreme, în realitate, viaţa afectivă, sau mai bine-zis ideo-
afectivă a bolnavului, este mult mai nuanţată şi dinamizată sau
atenuată de numeroase mobiluri şi elemente de conţinut Totuşi,
unele sînt mai frecvente. Iată, în raport de rezultatele obţinute de
noi prin aplicarea pe un lot de 150 bolnavi din Sanatoriul Bîrnova
Iaşi (100 în 1972 şi 50 în 1979) şi pe un lot de 50 de studenţi şi
elevi de la Preventoriul de tuberculoză pulmonară din Iaşi, mobi-
lurile cele mai des întîlnite, prin aplicarea frazelor de completat.
PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZĂ PULMONARA
Ion se simte cel mai — doarme... stă la masă... se distrează...

fericit cînd (bolnavii cronici)
— se plimbă... doarme... (bolnavii noi)
— doarme... poate să viseze... se plim-
bă... ascultă muzică... este iubit... (ele-
vii şi studenţii)
— o masă bună... să gîndească... să bea...
înainte de orice lu-
cru, el preferă (bolnavii cronici)
— să gîndească... liniştea... mîncarea...
(bolnavii noi)
— să gîndească... să cugete... liniştea...
să citească... să mănînce... (elevii ţi
studenţii)
Mi-e frică întotdea-
una de... — moarte... întuneric... (bolnavii cronici)
— moarte... boală... necazuri (bolnavii
noi)
— întuneric... moarte... diavol... (elevii
şi studenţii)
Eu doresc din tot su-
fletul... — sănătate... fericire... (bolnavii cronici)
— sănătate... un viitor bun... (bolnavii
noi)
— să fiu sănătos... să trăiesc... fericire
(elevii şi studenţii)
— este nesigur... periculos... relativ...
Bucur gîndeşte că vi- încărcat cu necazuri... (bolnavii cro-
itorul său nici)
— va fi puţin fericit... este în mina doc-
torilor., este parţial primejduit...
(bolnavii noi)
— este nesigur... este cu surprize... estt
nefericit, nu e*te frumos... (elevii ţi
studenţii)
Ceea ce-l îngrijorează — boala situaţia moartea... (bolnavii
pe Florin este... cronici)
— boala... moartea... neajutorarea... (bol-
navii noi)
— singurătatea... întunericul... soarta...
viitorul... moartea... (elevii şi studen-
ţii)
HOLNAVVL DS TUBERCULOZA PULMONARA
— sănătatea... să supravieţuiesc... Bol-

navii cronici)
— sănătate... fericire... (bolnavii noi)
Singurul lucru pe ca- — sănătate... linişte... o clipă de ferici-
fe-l cer de la viaţa re... noroc... (elevii şi studenţii)
«iţe...
— de om bolnav... nesigur... greu. . (bol-
navii cronici)
— nesigur... întunecat. . scris pe frunte
(bolnavii noi)
Destinul meu este... — necunoscut... nesigur... necruţător... im-
previzibil... (elevii şi studenţii)
— este bolnav... (bolnavii cronici)
— nu este sigur pe ziua de mîine... nu
ştie dacă va scăpa... suferă... (bolnavii
noi)
F.ite neîncrezător în — a avut numai decepţii... este neputin-
viaţă din cauză că... cios... îi lipseşte sănătatea... a suferit
mult... (elevii şi studenţii)
— sănătatea... (bolnavii cronici)
Visul meu de totdea- — sănătatea... (bolnavii noi)
una este — să trăiesc... să fiu iubit... un colţ de
verdeaţă... (elevii şi studenţii)
Din completarea frazelor de mai sus, orice neavizat constată
o tematică comună la cele trei categorii de bolnavi şi-şi dă seama
i\i tuberculoza generează o ideatic depresivo-nostalgică, în sfera
afectivă vibrînd prelung corzile cu tonalitatea cea mai gravă.
Comentariile sînt de prisos.
După toate acestea nu ne mai rămîne altceva de făcut decît să
dăm cîteva procentaje prin care să surprindem prezenţa în dina-
mica psihică a bolnavilor a unor dominante, a unor conţinuturi
ideo-afective şi a unor elemente specifice.
A) Existenţa unor dominante

1. Dominanta sănătăţii : bolnavi preocupaţi ideo-afectiv con-
tinuu de sănătate = 96%.
2. Dominanta bolii : bolnavi obsedaţi de boală = 52<!7«-
t
B) Existenţa unor conţinuturi ideo-aţective >'

inhibitoare faţă de viaţă '"
1. Reprezentarea nefericirii la 10% dintre bolnavi
2. Neîncredere în viaţă la 18% „ „
3. Grijă manifestă faţă de boală la 22% „ „
4. Deznădejde la 8% „ »» , fv
5 Teamă de moarte la 10% „ „ ' *"
6. Gînduri de suicid la 4% „ „
7. Teama de a nu mai fi iubit la 2% „ „
8. Depresie manifestă la 24% „ „
9. Teama de muncă la 2% „ „
10. Sentimentul nerealizării la 10% „ „
11. Teama de oboseală la 12% „ „ ^
12. Ideea de repaus excesiv la 18% „ » '«
13. Decepţie faţa de viaţă la 12% „ „
14. Irascibilitate la 68%
15. Anxietate manifestă la 42% „ „
16. Regretul nefolosirii raţionale a vieţii la 4% „ „
17. Fin£ nelinişte la 54% „ „ ţ
18. Suspiciune a tot şi a toate la 16% „ „
19. Plictiseală la 6%
20. Preocupare excesivă faţă de
consecinţele alcoolului la 6% „ „
C) Existenţa unor conţinuturi ideo-afective

excitative faţa de viaţă
1. Dorinţa de realizare la 16% dintre bolnavi
2. Speranţă faţă de viitor la 34% „ „
3. Aspiraţie către fericire la 38% „ „
4. Dorinţa de distracţie la 38% „ „ m
5 Gînduri de „mărire" la 16% „ „
6. Iubire de viaţă la 10%
7. Dorinţ a de succes la 2% „ „
8. Dorinţa de a munci la 26% „ „
9. Dorinţa de a-şi realiza idealul la 4% „ „
10. Tendinţe hedonice la 18% „ „
11. Dorinţă în accepţia de voinţă la 20% „ „
12. Copiii ca dominantă la 20% „ „
13. Creaţia ca ideal la 4% „ „
11 i /V A V U L, DE TUBERCULOZA PULMONARA
D) Convertiri excltative
i l'reocupare de haine la 4% dintre
l'reocupare de modă la bolnavi
4°/0 dintre
bolnavi
E) Elemente specifice
l Insomnie la 6%dintre bolnavi
Lrotism la 32o/0 M
Interiorizare excesivă la 86«/o „
l Capacitate crescută de reflecţie la 40o/„
Religiozitate H
*», Grijă de alimentaţie la 8<>/o „

?, Existenţa unui „violon d'Ingres" l a 2 0 o0/ n
la 60/0
'l inînd seama de precizările de mai sus, se vede, deci, că nu
11 cl)uic să înţelegem că tuberculoşii pulmonari nu-s capabili de sen-
timente nobile, sau că pe acestea şi le manifestă numai în perioa-
dele de excitare a afectivităţii. Dimpotrivă, trecînd peste notele
upeiifice ale personalităţii tuberculosului, în raport de personali-
iiUe.i premorbidă a bolnavului, de vîrstă, studii, de educaţia pri-
inii.i si de circumstanţele în care-şi manifestă personalitatea, aşa
rum există tuberculoşi psihopaţi, există destul de mulţi care sînt
animaţi de cele mai frumoase sentimente.
2. Voinţa
După şocul emotiv suportat de subiect la înştiinţarea că este

b,»lnav de tuberculoză pulmonară şi după scurgerea perioadei de
obişnuinţă cu ideea maladiei, adică după trecerea cu succes a fazei
de criză psihică, acesta începe să fie animat de voinţa de vin-
decare
Voinţa de vindecare la tuberculos nu rezidă numai în cuget,
în actul de deliberare şi de decizie, iar ca o consecinţă numai în-
tr-o acţiune dirijată conştient, ci prezintă caracter de mobilizare a
celor mai profunde substraturi psihice şi organice, caracter de act
instinctual în vederea vindecării, bolnavii fac tot ce le stă în pu-
tinţă în ceea ce priveşte alimentaţia şi medicaţia Voinţa de vin-
decare susţine, în acelaşi timp, speranţa vindecării şi reintegrării
în societate şi conservă interesele bolnavilor, structurate în cursul
7 — Psihicul bolnavului de tuberculoză pulmonară 218

98 PSJHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA
vieţii premorbide. Actul voluntar, în genere, dublat de speranţa

reintegrării în societate, este confirmat de activităţile trecute de
noi în revistă în cursul lucrării : citit, activităţi artistice, manuale
etc. Mulţi dintre bolnavi, concomitent cu executarea minuţioasă a
ordonanţelor medicale în vederea vindecării, învaţă limbi străine,
activitate care cere disciplină, voinţă fermă, îşi completează cul-
tura de specialitate, se iniţiază în probleme de filosofic. La unii
cronici însă, cu numeroase internări, cu unele intervenţii chirurgi-
cale etc., ca o consecinţă a multiplelor stressuri apropiate cronolo-
gic, adeseori în serie, intervine o sleire a capacităţii de rezistenţa
organică şi psihică şi se instalează un autentic „taedium vitae".
Nu este vorba numai de o scădere a capacităţii de acţiune, ci de o
copleşire a tendinţei de a acţiona. In acest caz, bolnavii nu mai
speră, nu-şi mai pun probleme, iar în ultimă instanţă devin inca-
pabili de a lua o decizie.
Perspecma de mai sus este cunoscută prin termenul de abu-
lie. Cazurile de abulie printre tuberculoşi sînt însă foarte rare.
Mai frecvente sînt cazurile de hipobulie, de scădere a activităţii
voluntare, de subiecţi care, sub diferite pretexte, încep un lucru ">i
repede îl abandonează, nu din pricina oboselii, ci pentru că dorin-
ţa de a acţiona este parazitată de o motivaţie negativă sau de
intrarea în acţiune a mecanismelor de apărare a eului, voinţa de-
venind astfel deficitară.
Nu rar într-o clinică de ftiziologie se întîlnesc şi hiperbulici,
bolnavi cu o activitate exagerată. Aceştia însă, acţionînd necontro-
lat, dezordonat, se epuizează uşor şi după o perioadă hiperbulică,
urmează una hipobulică.
3. Intelectul
Investigarea funcţiilor cognitive demonstrează că, în linii ge-
nerale, suferinzii de tuberculoză pulmonară se exteriorizează prin
tr-un intelect plenar, că boala nu provoacă, nici chiar prin impli-
caţiile pe care le nrezintă, o diminuare a activităţii intelectuale în
ansamblul ei. E drept, la unii bolnavi, în perioada de evoluţie,
concomitent cu unele tulburări afective acute, se constată şi o scă-
dere a stării vigile a conştiinţei şi, ca o consecinţă, în unele ca-
zuri, o dezorganizare a funcţiilor intelectuale. Toate acestea re-
prezintă cazuri accidentale, legate de unele perturbaţii afective, la
cian tttdsuym ' , - v (g re* f< (<

DE TUBERCULOZA PULMONARA
unii subiecţi acestea fiind generate de grave tulburări organice, în

• *** ce priveşte funcţionalitatea fiecărui proces psihic în parte,
datorită situaţiei specifice în care se găseşte bolnavul, pot apare
|i0i indic unele dificultăţi, în această perspectivă, pentru a avea o
Imagine netă asupra capacităţii intelectuale a bolnavului de
tuber-
i iilo/,a pulmonară, să trecem în revistă procesele de cunoaştere.
a) Percepţia
Cu excepţia unor cazuri cu evoluţie gravă, cu stări preletale,
organice, cînd pierderea conştiinţei stimulilor lumii exterioare este
pi BI i ic totală, iar bolnavii se manifestă prin fenomene delirante
ţi prin halucinaţii, în general prin halucinaţii vizuale, în care si-
iiuiic s e menţin uneori timp mai îndelungat unele elemente rezi-
duale, percepţia bolnavului de tuberculoză pulmonară nu este afec-
ui.i Asemenea subiecţi se exteriorizează printr-o conştiinţă vigilă,
4ictnie selectivă, flexibilă, în raport de necesităţile adaptării, prin-
ii o bună aşteptare perceptiva, prin percepţii clare, integrale.
A< este afirmaţii sînt valabile şi pentru senzaţii.
Datorită unor tulburări nevrotiforme însă, la unii bolnavi se
poate constata episodic creşterea gradului de perceptibilitate a ex-
citanţilor reali sau scăderea gradului de percepţie a aceloraşi exci-
tanţi, deci fenomene de hiperestezie ori de hipoestezie. De aseme-
nea, tot în cadrul tulburărilor nevrotiforme, sînt posibile : mani-
festarea unor parestezii, diverse cenestopatii, unele derealizări ca :
Mmţămîntul de „presiune a evenimentelor", lipsa perceperii
timpului.
b) Observaţia
Strîns legată de percepţie, observaţia bolnavului de tubercu-
loză pulmonară evoluează în limitele normalului. Datorită unei
mobilizări motivaţionale, printr-o stimulare a aşteptării de ceva
nou, de ceva salutar, neaşteptat, uneori spiritul de observaţie al
tuberculosului pulmonar este mai viu decît cel al omului sănătos.
c) Atenţia
Dacă bolnavul de tuberculoză pulmonară este antrenat de sen-
zaţii şi percepţii, ca şi de un spirit de observaţie, care nu prezintă
în general deficienţe sau dificultăţi, nu acelaşi lucru se poate afir-
ma despre atenţie. Tuberculosul pulmonar se exteriorizează în viaţa
sa cotidiană obişnuită printr-o atenţie mai slabă, mai cu seamă în
ceea ce priveşte concentrarea. Aplicînd pe lotul de bolnavi de la

Sanatoriul Bîrnova, consemnat deja în lucrare, proba tăbliţelor de
corectură Bourdon-Amfimov, care constă în bararea unor litere
într-un termen dat, la peste 50% dintre subiecţi s-au găsit nume-
roase omisiuni, ceea ce înseamnă confirmarea unei diminuări J
atenţiei ca : fixare, susţinere, concentrare.
Cum se explică dificultăţile de atenţie în cazul tuberculosului
pulmonar ?
Se pare că acestea au două cauze : a) atenţia se află în strîn
să legătură cu motivaţia. Numeroasele motivaţii negative ale bol-
navilor, multiplele conflicte intrasubiective pe care aceştia le tră-
iesc, concurează la fenomenul de distractivitate sau de distragere
a atenţiei. Ca atare, bolnavii nu mai prezintă o capacitate integra-
lă de fixare şi urmărire pe termen lung a unor obiective ; b) difi-
cultăţile de atenţie pot fi determinate, de asemenea, de gradul cres-
cut de fatigabilitate al bolnavilor pulmonari, fatigabilitatea tuber-
culoşilor fiind constatată de către toţi cercetătorii în materie, fie
că aceasta este obiectivă, fie că este doar un fenomen subiectiv de
autosugestie, o falsă oboseală.
Specific tuberculosului este şi faptul că, în ciuda predispozi-
ţiei sale spre diminuare a capacităţii de concentrare a atenţiei, în
împrejurările în care se angajează starea sanitară a sa, deci direci
perspectiva sa de viaţă, potenţialul de concentrare a atenţiei se ac
centuează.
d) Memoria
Memoria bolnavului de tuberculoză pulmonară, ca proces de
memorare, conservare, recunoaştere şi reproducere a „obiectelor"
percepute sau a trăirilor subiective, nu este afectată bazai. Dacă
totuşi se constată unele tulburări, acestea sînt determinate de im-
plicaţiile memorării şi actualizării.
Aşa după cum se ştie, memorarea presupune între altele şi
concentrarea atenţiei în bune condiţii asupra obiectelor din cîmpul
perceptiv sau asupra elementelor noţionale pe care un subiect vrea
să le încorporeze mintal. Dificultăţile de atenţie determină difi-
cultăţi de memorare şi de reproducere.
Memorarea se sprijină, de asemenea, ca şi actualizarea, pe legi-
le asociaţiei şi pe motivaţie. Elementele motivaţional-afective nega-
tive parazitează procesele memoriei şi astfel unii subiecţi, în anu-
mite situaţii, se prezintă ca nişte deficitari mnezici. K •, <
<HH,NAVUL DE TUBERCULOZĂ PULMONARA 101
Tulburările de memorare ale tuberculosului pulmonar sînt în

•.irînsă corelaţie şi cu evoluţia bolii. Aşa de exemplu, în stările
I nai ie grave, se pot constata chiar amnezii; în cazurile cu delir,
rrmnezii sau paramnezii. în general însă, tuberculosul pulmonar
• n tulburări de memorie se exteriorizează printr-o memorare nesa-
m făcătoare şi prin uitarea unor evenimente din trecut, adică prin
hi i omnezii sau prin forme foarte uşoare de amnezii anterograde şi
«Ic rememorare.
e) Imaginaţia
Prin faptul unei spitalizări de lungă durată, deci prin scoate-
ica subiectului din cadrul preocupărilor sale diurne şi prin obliga-
ţ i a de a sta ore întregi întins la orizontală, tuberculosul pulmonar
prc/intă o imaginaţie bogată, vie. El retrăieşte imaginativ scene
«lin viaţa sa trecută şi construieşte tablouri care privesc viitorul,
l.iră a cădea însă în mitomanie sau a aluneca în pseudologii. Prin-
ire bolnavi se găsesc şi cazuri de mitomanie şi de pseudologii, dar
iNCsiea s Ant în strînsă corelaţie cu psihopatia sau cu alcoolismul.
f) Gîndirea
Ca şi celelalte procese intelectuale, gîndirea bolnavului de tu-
l>ciculoză pulmonara evoluează normal. Specificul ei se pare că
nvidă în creşterea gradului de reflexivitate. Interiorizarea tuber-
< tilosului se traduce printr-o mobilizare a cugetului, printr-
o con-
I1 untare a motivelor, printr-o ascuţire a simţului critic.
Bolnavul
ii/cază deci abuziv de gîndire, fără însă a se abate de la legile lo-
p.icii, deşi gîndirea sa are un net caracter afectiv, în acest sens, în
f.îndirea bolnavului se pot semnala continuu prezenţa unor ele-
mente afective, pozitive sau negative, după caz şi situaţie, după
< iun şi unele dorinţe care pun problema unui transfer
afectiv. Aşa,
unele bolnave tinere, sub 30 de ani, doresc ca după însănătoşire
s.i urmeze o şcoală de surori medicale, să devină surori medicale
spre a trata bolnavii, spre a alina suferinţa, iar unii bărbaţi, în
.icclaşi scop, sînt dominaţi de ideea de a deveni medici. O doam-
nă în vîrstă de 55 ani, profesoară pensionară, celibatară, s-a ex-
primat faţă de noi în felul următor : „Doresc să nu mai stau sin-
Rură. Aş vrea ca, într-o formă sau alta, să mă întorc în mijlocul
Tineretului pe care să-1 iubesc, să-1 sprijin, să-1 ajut să-şi îndepli-
nească toate dorinţele".
Corelate cu unele psihoze sau cu suferinţe nevrotice, se întîl-

nesc şi la tuberculoşii pulmonari unele tulburări ale gîndirii care
constau în idei prevalente, obsesive sau delirante. Cel mai des în-
tîlnit este sindromul hipocondriac, în sensul unui raţionament de
existenţă eronat, în trama căruia îşi afirmă prezenţa unele suferinţe
grave. Astfel de tulburări însă nu sînt o consecinţă a tuberculozei,
ci a bolii psihice.
g) Concluzii privitoare la intelectul tuberculosului
Intelectul tuberculosului pulmonar nu prezintă ca atare defici-
enţe sau dificultăţi manifeste majore, nici în poziţia de bolnav
acut, nici în poziţia de bolnav cronic. Totuşi, la bolnavii cu un
tonus vital scăzut, la cei măcinaţi de un pesimism sui-generis, ca şi
la unii psihopaţi, prin implicaţii afective şi de mediu, se pot con-
stata unele degradări intelectuale, la unii intelectul degradîndu-se
pînă la un adevărat marasm intelectual.
BIBLIOGRAFIE
1. E. Mmkovski, Trăite de Psychopathologie, P.U.F., 1956. pp 222-296

2 Alexander Nauman and colab., Profesional reeducation of tuberculosif
patients as aspects of complex rehabilitation, Otwack-Poland, 1969,
p. 75.
3. Maurice Porot, La psychologie des tubercuieux, Edit. Delachau et
Niestle S. A Neuchatel (Suisse), 1950, pp. 66-69.
4. J. C. Coleman, Abnormal psychology and modern life, Chicago, Scot
Foresman, 1950.
5 A Kre.ndler, Dinamica proceselor cerebrale, Edit. Acad. Soc. România,
Bucureşti, 1967.
6. Kurt Lewin, Psychologie dinamique. Leş relations humaines, P. U. F.,
1959.
7. P Pichot, Leş tests mentaux, P.U.F., 1971.
8. H. Wallon, De l'acte â la pensee, Paris, 1945
9. J. Delay et P. Pichot, Abrege de psychologie, Masson et C-ie, Paris.
1967.
10. C. Dumas, Trăite de psychologie, (Voi. l şi II). F. Alean, Paris, 1924,
/.h '.
«î "
. ffl î' i
CAPITOLUL III
S T U D IU L U N O R M A NĂR
IF EI S P
T S IH IC E P A R T IC U L A R E
ALE B O L N A V IL O R DE T U B EĂR CPUUL LOMZ O N Ă*
AR
1. Meditaţia filosofică
Izolat de familie, de prieteni, de colegii de profesiune, vieţu-

ind luni de zile în sanatoriu, tuberculosul pulmonar se adaptează
Li „lumea sa", la condiţiile vieţii de spital şi acţionează în raport
de acestea. Ce reprezintă cufundarea bolnavului, ca într-o baie
i aida, în sinea sa, ca şi fenomenul interiorizării, dacă nu o soluţie
1.1 problematica vieţii sale ? Dar evadarea cînd în reverie, cînd în
.u te de dăruire, sau decăderile unor bolnavi în alcoolism, joc de
i arţi etc. ? Toate acestea nu sînt altceva decît încercări de adap-
i.ire şi în acelaşi timp reacţii de apărare a eului. Deşi tuberculosul
pulmonar tinde să se integreze într-o societate nouă, el îşi păs-
ii cază tot timpul conştiinţa că se află într-un mediu străin şi în-
(rarcă să-şi menţină nealterată personalitatea. Bolnavul duce ast-
lel un război tacit de guerilă, am putea spune, cu un duşman pre-
zent tot timpul în jurul său şi cu sine însuşi. Lupta aceasta îl
predispune însă la cugetare, la meditaţie asupra vieţii, asupra
scopului pe care-1 are omul în cosmos. Astfel, tendinţa spre inte-
riorizare se traduce prin lungi incursiuni în trecutul personal, în
istoria omenirii, prin analiza unor planuri de viaţă anterioare, prin
compararea acestora cu cele prezente. Se reînnoadă mintal situaţii
de mult apuse, legături de familie, de amiciţie, se judecă, se dau
sentinţe, se ^mînă execuţia, se iartă. Viaţa se apreciază cînd din-
ir-un unghi de vedere nostalgic, cînd dintr-unul umanitarist reven-
dicativ. Meditaţia de\ine pentru bolnav o categorie de existenţă.
De aceasta uzează atît femeile cît şi bărbaţii, tinerii ca şi vîrstnicii,
intelectualii ca şi muncitorii şi ţăranii. Subiectul asupra căruia se
discută, asupra căruia „se cugetă" sub diferite forme şi la diferite
I. Alexandrescu
nivele, este „umanul" în multiplicitatea sa de aspecte. Valoarea

umanului este cînd exacerbată, cînd minimalizată, dar totdeauna
abordată prin intermediul a numeroase faţete, în felul acesta, în
meditaţia bolnavului intră probleme de religie, de etică, de esteti-
că, de economie politică, de umanitarism în general, de destin, de
epistemologie şi metafizică, în ultimă instanţă, toate aceste pro-
bleme se reduc la încercarea bolnavului de a pune în ecuaţie ra-
portul dintre om şi cosmos, dintre om şi forţele nevăzute care-1
asaltează, şi de a răspunde la întrebările : Cine-i mai puternic,
omul sau partea adversă ? Viaţa omului e nimicnicie sau gran-
doare ? Merită a trăi sau nu ?
2 . C o r e s p o n ţa
den >,,;
,.!
Dacă evadarea spre interior şi meditaţia ajută la creşterea
gradului de reflexivitate, în egală măsură conduc spre reificare,
spre transformarea gîndurilor în obiecte, luînd naştere, mai mult
sau mai puţin, sub o formă atenuată, bineînţeles, o lume interioară.
Viaţa de spital cu implicaţiile sale si ca o expresie a interiorizării,
dar şi a necesităţii de exprimare, determină o extrem de variată
manifestare, constînd în corespondenţa cu cei de afară, întocmirea
de jurnale intime, încercări artistice, în care cercetătorul poate să
surprindă unele interesante tendinţe psihice.
Dintre toate acestea, modalitatea cea mai simplă, şi universală
în acelaşi timp, a bolnavului de exprimare a preocupărilor sale,
este corespondenţa, întreţinerea legăturilor sale cu exteriorul prin
intermediul scrisorilor. Cercetările noastre, efectuate printre bolna-
vii sanatoriului Bîrnova-Iaşi şi printre cei ai spitalului de tuber-
culoză pulmonară din Iaşi, arată că tuberculoşii — excepţie fă-
cînd unele scrisori scurte cu un scop lucrativ (solicitarea unei sume
de bani, a unor obiecte) —- scriu în general scrisori lungi. Se scrie
celor rămaşi acasă, soţ, soţie, copii, părinţi, prietenilor sau priete-
nelor, iubitelor sau iubiţilor. Ruralii relatează patetic în scrisorile
lor despre tot ce-i impresionează în spital şi se interesează deta-
liat de tot ce au lăsat acasă, în scrisorile urbanilor sau ale intelec-
tualilor, nu lipseşte ironia fină privitoare la viaţă. Corespondenţa
femeilor este dominată de o notă nostalgică şi de sentimentalism ;
în ea se analizează sentimente, se expun regrete, speranţe, se iau
angajamente. Se întîlnesc cazuri frecvente de bolnavi tineri, mai
l U UI VI. UNOR MANIFESTĂRI PSJH1CE PARTICULARE ALE BOLNAVILOR 105
printre bărbaţi, care scriu şi la soţie dar şi la unele prietene

!•• care şi le-a făcut în timpul spitalizării şi care, între timp, au
părăsit spitalul, în asemenea cazuri, scrisorile adresate soţiilor sînt
l e i i , lapidare, conţin indicaţii de ceea ce pacientul are nevoie sau
i «comandări privitoare la familie, la rezolvarea unor probleme
ftonomice, financiare, educative, în timp ce celelalte sînt compuse
din pagini întregi în care bolnavul dă amănunte despre ce s-a în-
lîmplat în spital după plecarea celei căreia i se adresează, sau în
i ,nv se referă la unele scene trăite în doi în trecutul apropiat.
Dincolo de rolul pe care îl are corespondenţa de a întreţine
legătura bolnavului din spital cu lumea din afară, se pare că scri-
M tarea îndeplineşte, în viaţa tuberculosului pulmonar, şi o funcţie
i Ic descărcare a sufletului, de încredinţare a unor preocupări ale
Mihiectului unei terţe persoane, unei fiinţe de la care aşteaptă
•i (iilor, uşurare, aceasta echivalînd astfel cu un act de catharsis.
3. Jurnalele intime
Jurnalul reprezintă o modalitate a intelectualului de a-şi ţine

si.iţa la zi, de a-şi consemna meditaţiile, de a imortaliza eveni-
mentele care-i atrag atenţia.
In tuberculoza pulmonară faza propice jurnalului nu-i cea
iniţială, ci aceea care urmează după adaptarea subiectului la situa-
ţie, după restabilirea echilibrului psihologic al acestuia. Chiar în
, K castă fază însă, cu tot timpul liber de care dispune bolnavul, cu
i oată predispoziţia sa snre interiorizare, puţini sînt acei care în-
ncţin un jurnal intim. Practic noi n-am descoperit decît două ca-
/uri în decursul mai multor ani de investigaţii psihologice între-
i ţ i inse printre bolnavii Sanatoriului Bîrnova-Iaşi şi printre bolna-
vii Spitalului de tuberculoză pulmonară din Iaşi.
Jurnalele sînt totuşi consemnate de către cercetătorii în ma-
icrie de tuberculoză pulmonară.
în ce constă raritatea lor ?
în primul rînd, jurnalele intime aparţin unei epoci. Bolnavul
de tuberculoză pulmonară reflectă şi el spiritul epocii, în epoca
noastră, faţă de nenumăratele solicitări ale vieţii, oamenii sînt mai
puţin dispuşi de a se confesa în jurnale. Cu toate acestea, tuberculo-
sul, datorită timpului liber de care dispune şi mai ales datorită
u-ndinţei spre .interiorizare, ar trebui să facă excepţie. Jurnalul in-
106 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONA&A
tim nu reprezintă o modalitate de exprimare a interiorului, de

mărturisire către tine însuţi ? Desigur, dar jurnalul intim solicită o
disciplină categorică de spirit, o deprindere şi în acelaşi timp o
susţinută energie psihică. Tuberculosul pulmonar, în ciuda evadă-
rii sale mintale spre interior, nu poate fi un consecvent. Perioadele
sale de evadare spre interior alternează cu cele de evadare spre
exterior, în al doilea rînd, el se exteriorizează prin fatigabilitate,
mare parte din timp simţindu-se un obosit şi nu rareori plictisit,
încît dispoziţia sa de spirit nu este favorabilă unor însemnări dis-
ciplinate a evenimentelor trăite.
în ciuda lipsei unor astfel de exteriorizări, trebuie consemnat
că jurnalele intime constituie admirabile piese de dosar, cu toată
subiectivitatea lor, în ceea ce priveşte studiul personalităţii bolna-
vului de tuberculoză pulmonară, a psihicului acestuia, din analiza
lor putîndu-se urmări evolutiv, pe o lungă perioadă de timp, com-
portamentul bolnavului, manifestările sale afective, curba iritabili-
tăţii, aspiraţiile.
în jurnalele intime se încearcă să se trateze cu seriozitate pro
blemele legate de viaţă. Prin acestea se poate constata, ca urmare,
ce citeşte bolnavul şi ce crede el că este demn de reţinut din lec-
tura făcută. Din consultarea lor se pot cunoaşte reflecţiile între-
prinse asupra vieţii din sanatoriu, după cum se pot vedea şi unele
prezentări ale medicilor şi personalului mediu.
Iată, de exemplu, o admirabilă portretizare a profesorului dr
N. Bumbăcescu din 1967, aârţinînd bolnavei G. N.
„Vizita profesorului. Urmat de un grup de medici şi studenţi,
trece din salon în salon, se opreşte la paturile bolnavilor, îi inte-
roghează meticulos, şoşoteşte cu cei din imediata apropiere şi trece
mai departe. . .
De statură potrivită, adus de spate şi capul puţin plecat spre
dreapta, prof. N. B. arborează o ţinută protocolară. Figură aus-
teră, aristocratică, cu trăsături energice, din care se remarcă nasul
puţin acvilin, ochii pătrunzători şi o podoabă capilară ca argintul
oxidat, punctată cu vagi fire negre ostentativ scoase în evidenţa.
Nimic nu trădează vîrsta, mişcările sînt studiate parcă şi vădesc
o vitalitate ce la prima \edere pare consumată. El însuşi a trecut
prin stadiul de bolnav şi a ajuns să fie considerat pneumolog cu
reputaţie".
, Jurnalele intime consemnează diversele sentimente generate
d1* înterrelaţiile de spital, evenimentele trăite şi analiza lor. Un loc
UNOR MANIFESTĂRI PSIHICE PARTICULARE ALE BOLNAVILOR 107
important îl ocupă autoanaliza. Prin intermediul acesteia se poate

• nnMata că bolnavul „tînjeşte după o vorbă duioasă, după un gest
l i l î n d şi plin de afecţiune", că adesea îşi exprimă convingerea că
i cntru el viaţa este neîndurătoare, şi crede în „iminenţa morţii".
In jurnal se tratează deschis problema sexualităţii şi se discută
fiiră jenă despre prietenul de sex opus, căci aici dispar reticenţele
pe care le impune societatea din planul concret. De aceea, nu-i
«•xclus ca în jurnal pacientul să-şi mărturisească sentimentele faţă
«k- „iubit" în mod crud, pătimaş. Să urmărim în acest sens cîteva
\ersuri din jurnalul bolnavei A. L. care a trecut prin sanatoriile
l'ulgheş şi Bîrnova.
Dor în deal şi dor în vale,
Numai flori şi dor în cale,
Tu cu ochii şi cu gura
Mi-ali ucis de dor făptura.
Doamne, ce-aşi mai săruta

Ochii tăi şi gura ta !
Dar tu nu ştii niciodată
Cit pot ji de vinovată.
în jurnal se scrie, de asemenea, sentimental, despre cei rămaşi

acasă şi dacă pacientul este părinte, în mod deosebit despre copii.
Este posibil ca jurnalele intime să consemneze cele mai pure
sentimente pentru unii dintre medici, după cum şi unele pasiuni
pentru alţii. Numele medicilor devotaţi „se rosteşte în gînd, cu
evlavie şi căldura". Uşor însă se poate trece la consemnarea unor
momente de nelinişte. Jurnalele pot fi considerate astfel nişte clişee
radiografice ale psihicului bolnavului, luate zilnic.
Exact ceea ce spunem noi afirmă bolnava G. N.
„Dealtfel, eu nu am pretenţia că scriu. Eu însemn ceea ce gîn-
desc şi ceea ce vorbesc şi, fiind femeie, nu trebuie să mai adaug
altceva. Redau, ca să spun aşa, ceea ce mi se întîmplă şi ce întîl-
nesc în cale, ca o fotografie şi dacă fotografia nu este artistic exe-
cutată, are totuşi meritul autenticităţii, ea imortalizează o situaţie
de fapt, existenta la un moment dat, deci o certitudine, o exis-
tenţă, un aspect de viaţă, chiar dacă aparatul meu nu este un ori-
ginal „Kodak"
în ele se găsesc descărcări rapide de trecere de la veselie la
tristeţe, dar şi de la tristeţe la veselie, exuberanţă, fericire. Ele
conţin admirabile pagini privitoare la stările de aşteptare, de re-

dare ale unor crize psihice în legătură cu aşa-numitele „slăbiciuni
omeneşti", de descriere a luptei dintre „carnal" şi tendinţa de a
rămîne o fiinţă pură, minunate evocări ale unor renaşteri sufle-
teşti în felul acesta se poate zice că, pe lîngă altele, unele jurnale
reprezintă o lungă spovedanie a luptei conştiinţei cu „carnea".
4. Produsele artistice
Tuberculoşii pulmonari sînt mai degrabă predispuşi spre ma-

nifestări artistice spontane, decît spre întreţinerea riguroasă a unui
jurnal intim. Printre ei se găsesc cîntăreţi amatori, caricaturist! de
talent, povestitori remarcabili, poeţi de fină sensibilitate. Toate
aceste modalităţi de manifestare prezintă avantajul, faţă de psihi-
cul lor, că au un caracter episodic. Bolnavul cîntă, scrie, desenea-
ză cînd i-o cere un impuls lăuntric, cînd simte nevoia unei des-
cărcări a sufletului, fie spre a-şi exterioriza cunoscuta sa angoasă,
fie spre a-şi exprima bucuria de a trăi, ironia faţă de viaţă etc.
a) Literatura
Printre tuberculoşi s-au găsit întotdeauna oameni de litere.
Este suficient să amintim — dintre aceştia — numai pe Cehov şi
pe Thomas Mann.
Cum reacţionează în scris oamenii de litere faţă de boală ?
în această privinţă nu există reţete. Unii dintre ei s-au mani-
festat ca nişte pesimişti. Alţii prin opiimism. Aşa, de exemplu,
Cehov, în lucrarea sa „Livada cu vişini", a înălţat adevărate im-
nuri de dragoste vieţii. Thomas Mann este mai degrabă un prezen-
tator obiectiv al unui sanatoriu de tuberculoză.
Dintre poeţii ieşeni contemporani, George Mărgărit şi-a pe-
trecut ani întregi în sanatoriul Bîrnova. Iată cîteva din versurile
lui în care transpare boala, starea de spirit a bolnavului, atmos-
fera sumbră a spitalului de Tbc pulmonară :
Eu sînt poetul mîinii de ivoriu, '

Cine mi-a furat braţele gigante '*'•**
Picurînd în creier diamante
în balu-ngeresc din sanatoriu ? '*•'"'
Mi-e pasul greu si gestul nu m-ajută,
L UNOR MANIFESTAM PSIH/CE
PARTICULARE ALE
Vroiam un pumn slobozilor de flux,
Să sfarm din beznă Fiat lux,
Dar braţu-i slab, privirea mută.
Puhavă mină, mină flască,

Vezi porumbelul ce te-a desenat
Cu un zbor în coca de scurmat ?
Pămînteană mină de iască
Iată şi cîte\a versuri ale altor poeţi ieşeni mai puţin cunos-
cuţi, tare au trecut prin sanatoriul Bîrnova :
Statornic noroiul din veci paste crinul,

Cenuşa, aiipa. ţîşnită spre soare,
Mierea împlinirii o paşte veninul,
Securea în umbră copac să doboare.
O, solitudine tot mai mare

a sufletelor aruncate în neant,
Tu viitor de lacrimi grele
de eşti aicea, eu nu sînt.
Iată acum strigătul de disperare al Adrianei Lişman-

Fumu
(Sanatoriul Tulgheş) :
Rînduri din sanatoriu
Sîntem copiii nimănui,

Bătuţi de Dumnezeu şi soartă,
Nici să ne plîngem n-avem cui
In salul mic, pierdut pe hartă.
Sîntem doar stafii umblătoare,

Ia, nişte umbre în halat. ..
. . Mai ţine minte fiecare
De cîte luni zăcem în pat ?
HO PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMQJMUX
^---------------------------------------------_----------------.----------------_----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------^^rtHWMM»
Unii mai mor, alţii dau singe,

Alţii strîng chetă pentru flori,
Doar cîte-o mamă fiu-si plînge
Şi trei o ţin de subţiori.
Am reprodus cîteva versuri ale unor poeţi care şi-au început

activitatea poetică înainte de prima lor internare într-un sanato-
riu Tbc. Dar sînt unii care au început să scrie în spital şi să-şi
publice primele versuri ca bolnavi. Pe Ungă aceştia se găsesc şi
bolnavi care scriu pentru ei înşişi, întreţinînd un caiet de versuri,
fără intenţia de a publica. Toţi aceştia sînt lirici.
Alături de lirici, într-un sanatoriu de tuberculoză nu lipsesc
prozatorii : autori de schiţă, de nuvelă, de roman şi cu atît mai
mult autori de consideraţii filosofice.
b) Arta plastica
în sanatoriile de tuberculoză arta plastică este reprezentaţi
prin toate speciile în materie : desen în creion, în peniţă, lucrări
în tuş, acuarelă, caricaturi etc. Temele şi tonul lucrărilor variază
în raport de echilibrul psihic al bolnavului, de tendinţa sa spre
optimism sau pesimism, de concepţia de viaţă şi de cultura au
torului.
c) Lucrul de mină
Poezia, ca şi lucrările de artă plastică, solicită talent. Cînd
într-un spital de tuberculoşi lipsesc oamenii de talent, lipsesc, bine-
înţeles şi preocupările artistice. Bolnavii simt însă nevoia să-şi fo-
losească într-un fel timpul liber. Unii şi-1 ocupă cu plimbările, cu
antrenarea în jocuri distractive, cu flirturi amoroase. Cei mai
mulţi citesc.
In afara plimbărilor şi cititului, în sanatoriile de tuberculoşi,
atît printre bărbaţi cît şi printre femei, o pondere deosebită o arc
lucrul de mînă. Sondajele noastre efectuate printre bolnavii din
sanatoriul Bîrnova arată că bărbaţii confecţionează diferite obiecte
din lemn, os sau carton (casete, rame pentru fotografii, bibelouri);
femeile lucrează dantele, feţe de masă, mileuri, croşeturi, broderii.
Se mai întîlnesc lucrări de foto, împletituri la gherghef ş.a.
n flintUL UNOR MANIFESTĂRI PSIHICE PARTICULARE ALE BOLNAVILOR 111
d) Mu2ica
Muzica este ritm, viaţă. Bolnavul pulmonar, sensibilizat prin
Anxietatea sau angoasa prin care se caracterizează boala, cu spec-
ii ui morţii mai mult sau mai puţin în faţă, nu poate să nu fie
.nras de muzică. De aceea nu este de mirare că în cadrul serbă-
i ilnr care se organizează în sanatoriu abundă amatorii de muzică
(romanţe, operă, muzică populară).
5. Personalitatea subterană
Freudismul, prin prizma pansexualismului, explică psihicul

cu pe o construcţie cu mai multe paliere. Fundalul acestuia, ce
icupă observatorului de rînd, se prezintă, după această şcoală psi-
hologică, ca un abis marin şi constă în pulsiunea sexuală, aceasta,
in ultimă instanţă, stînd şi la baza conflictului prin care se carac-
icri/cază psihismul uman. Freudismul reprezintă în mod cert o
«"lUgcrare, meritul său însă rezidă, printre alte numeroase contri-
buţii pe care le-a adus la lămurirea realităţii psihice, în deschide-
ica unei subtile perspective de cercetare a acesteia în întreaga sa
profunzime.
Psihologia contemporană explorează conceptul de psihic uman
în strînsă corelaţie cu termenul de personalitate. Personalitatea se
icfcră, groso modo, la conduită. Ea reprezintă legătura dialectică
dintre individual şi social şi se face cunoscută prin intermediul
persoanei, a personajului, în acest sens vorbim şi de personalitatea
tuberculosului pulmonar. Personalitatea nu se formează decît în
societate, dar se construieşte pe un pivot organic şi, în ciuda ma-
nifestărilor de suprafaţă ale persoanei, mai mult sau mai puţin
asemănătoare la un număr de oameni, ca rezultat al socializării
acesteia, prezintă un sîmbure cu un bogat conţinut biologic (adîn-
ciil abisal al lui Freud). Fiecare dintre noi avem un „fund de
mare" al nostru, care depinde, de la individ la individ, de eredi-
i.ite, de mediul intrauterin, de tipul de sistem nervos, de experi-
enţa primilor ani de viaţă. Acest sîmbure, greu sesizabil, îl putem
numi şi personalitate subterană. Personalitatea subterană se referă
l.v pulsiuni, la trebuinţele primare, la reactivitatea organice- afec-
tivă. Nu este numai ereditate, după cum nu este numai instinct şi
nu prezintă un caracter static. Se supune legii evoluţiei şi se mani-
Icstă în funcţie de circumstanţele majore ale istoriei individului.
112 PSIHICUL. BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONAHA
Se poate vorbi despre o personalitate subterană a tuberculosu-

lui ? în ce ar consta o astfel de personalitate ?
Evident, aceasta priveşte pulsiunile bolna\ului pulmonar, tre
buinţele preponderent vitale, tendinţele primitive, manifestare.!
acestora în situaţia de boală. Concret este vorba de : a) instinctul
de conservare de sine şi : b) instinctul de conservare a speciei.
Aceste două instincte se manifestă în viaţa tuberculosului, atît în
stai e de veghe cît şi în stare de somn, cu o acuitate deosebită.
a) Instinctul de conserza:e de sine
Aşa după cum s-a văzut, tuberculosul pulmonar suferă o hi
pertrofiere. Grija de căpetenie a bolnavului este aceea a recîştigâ
rii sănătăţii, iar în strînsă legătură cu recîştigarea sănătăţii se pla
sează pe locul întîi obsesia hranei, în corelaţie cu hrana ia naşterr
teama subiectului că nu este alimentat suficient, bogat, consistent
şi că în felul acesta se găseşte în pericol de a i se agrava boala
Trebuinţa de hrană este, astfel, conştientizată şi plasată în centrul
atenţiei nu prin existenţa unor carenţe în alimentarea subiectului,
ci datorită unei frici profunde de moarte, ceea ce înseamnă
intrarea în acţiune a mecanismelor de apărare, declanşate de in
stinctul de conservare.
Concomitent cu conştientizarea trebuinţei de hrană, ca o con-
secinţă directă a conştientizării, în sanatoriile de tuberculosi se
produc adesea, între administraţia staţionarelor şi bolnavi, con
flicte pe teme de alimentaţie. Bolnavii pretind că nu li se dau ca-
loriile de care au nevoie, că mîncarea este săracă în proteine sau
în grăsimi, susţin că li se fură din raţie etc., în concluzie, că sînt
frustraţi de dreptul lor de hrană. Sentimentul de frustraţie ia pro-
porţii, in adevărate proporţii sociale.
Ţinînd seama că alimentaţia face parte din tratament, nu nu-
mai sub formă de ingerare a unor substanţe care au rolul de a
întreţine oreanismul, ci şi prin asigurarea unui climat psihic, se
înţelege de la sine că într-un spital de tuberculosi ea trebuie să se
bucure de toată atenţia din partea factorilor răspunzători de în-
grijirea bolnavilor.
Dar nu numai trebuinţa de hrană este incitată de către in-
stinctul de conservare de sine. Alături de aceasta se plasează ne-
voia, care propriu-zis este o idee, de repaus excesiv şi consumul
exagerat de medicamente Tot instinctul de conservare de sine,
prin generarea unor reacţii de aoărare a eului, se face vinovat de
„determinarea" unei false oboseli „,
HTVDIVL UNOR MANIFESTĂRI PSIHICE PARTICULARE ALE BOLNAVILOR 113
b) Instinctul de conservare a speciei. Sexualitatea

Dacă hrana este un mijloc de asigurare a conservării de sine,
actul sexual reprezintă o modalitate de conservare a speciei. Actul
sexual constituie, astfel, în plan individual, inelul ultim dintr-un
întreg eşafodaj biologico-psihologic, susţinut de către unul dintre
i'elc mai puternice instincte ale speciei umane, instinctul sexual.
La nivel uman, sexualitatea nu constă numai într-o simplă
cuplare a doi indivizi de sex opus, ci conţine şi elemente afective
si chiar intelectuale. Faţă de condiţiile în care se află bolnavul de
luberculoză pulmonară, această forţă profundă şi puternică poate
l i negată sau neglijată ? Raţiunea ar cere ca bolnavul ftizie să se
.ibţină de la preocupările sexuale. Dar ce arată faptele ? Instinctul
sexual se manifestă cu mult mai multă acuitate la tuberculos de-
cît la omul sănătos. In raport de complexul de situaţii în care are
posibilitatea să se exteriorizeze, ţinîndu-se seama de factorii de
constrîngere sau de supraveghere a bolnavului care există într-un
sanatoriu, instinctul sexual îşi face cunoscută prezenţa prin mani-
festări sentimentale, avînd însă tendinţa netă de a se realiza în
• K tul care-i este prescris de natură. Aceasta este ţinta sa ultimă şi
către această ţintă converg toate jocurile sale de scenă sau de culise.
Dacă este crud reprimat, cu acordul conştient al bolnavului,
s.xu dacă este sublimat cu un scop precis, sau refulat fără ştirea
subiectului, subiectul, în toate aceste cazuri, nu va găsi altă ieşire
(lrcît alunecarea în braţele unei forme de nevroză (2).
Porot explică sexualitatea bolnavului de tuberculoză pulmo-
11,111 prin prisma factorilor bio-organici şi prin intermediul condi-
ţiilor de viaţă ale bolnavului. El crede astfel că baeilul Koch, ca
>i toxinele produse de acesta, poate influenţa la nivelul sistemului
pndocrino-vegetativ aparatul sexual, nu numai prin intermediul
«landelor endocrine, ci chiar prin al centrilor medulari sau cere-
l ) i aii. Referindu-se la părerea lui Arnaud Gauthier, care cere a se
cerceta existenţa unei „spermine" în toxinele bacilare, el se întrea-
bă : în ce măsură secreţiile toxice ale bacilului Koch ar putea avea
un rol în excitaţia sexuală ? El crede că nu se pot trece sub tă-
cere unele iritaţii locale şi îndeosebi existenţa unor leziuni tuber-
< uloase pelvi-peritoneale sau genitale la femei care, prin congestia
locală pe care o antrenează, pot crea sau favoriza o excitaţie anor-
m.ilă, pasageră sau durabilă (2).
în ceea ce priveşte condiţiile de viaţă, citîndu-1 pe Dumarest,
l'orot arată că acestea, prin gruparea de fiinţe tinere de ambele
» — Psihicul bolnavului de tuberculoză pulmonară 213

114 PSIHICUL BOLNAVI/LUI DE TUBERCULOZA PULMONARA
sexe în aceeaşi incintă, bine hrănite şi fără ocupaţie, conduc spre

ceea ce este natural. Iniţial, afirmă el, cum am semnalat şi noi
dealtfel, ia naştere un comportament sentimental, comportament
ce se constată din scrisori şi din atitudinea zilnică.
Oamenii cu o cultură mai mult sau mai puţin temeinică în-
cearcă să-şi sublimeze voluntar instinctul sexual în diferite arii ale
spiritului (moral, religios etc.), printr-un transfer afectiv. Se dez-
voltă, în felul acesta, atitudini de devotament şi de generozitate
alături de flirt şi de scene de dragoste. Toate acestea nu împiedică
însă pe unii de a ajunge şi la satisfacţii genitale.
în rezumat, manifestările sexuale apar ca inerente, cu toate
consecinţele pe care k produc (oboseală, sarcină, insomnie, griji,
gelozie, stări de tristeţe, de depresie, unele manifestări net pato-
logice, poluţii nocturne, masturbaţie, vaginism, inapetenţă, homo-
sexualitaite) (2).
La ce concluzii se poate ajunge în legătură cu sexualitatea tu-
berculoşilor ?
Sexualitatea constituie o problemă mult discutată în psiholo-
gia contemporană. Freud, după cum deja s-a remarcat, consideră
că omul se manifestă în principal printr-o conduită sexuală, disi-
mulată, bineînţeles, din primii ani ai vieţii. Cert eSte că în toate
societăţile există, prin imitaţie, datorită atmosferei, discuţiilor, alu-
ziilor, o preocupare sexuala încă din primii ani de viaţă. Odată
cu pubertatea, problema sexuală se pune în mod acut. Din acest
moment se poate vorbi de o trebuinţă sexuală. Trebuinţa se-
xuală este o trebuinţă fiziologică ca şi cea de hrană, de apă.
de somn. Spre deosebire însă de trebuinţele de hrană şi de apă,
care se manifestă prin lipsa unor elemente organice din corp.
trebuinţa sexuală se exteriorizează prin prezenţa hormonilor
sexua li în sînge. O altă deosebire între cele două ca tegorii
de trebuinţe constă în faptul că, prin privarea organismului
timp îndelungat de apă şi hrană, animalul este ameninţat sa
înceteze de a mai exista, pe cînd nesatisfacerea sexuală nu
duce la un asemenea pericol (3). O asemenea excepţie face din
trebuinţa sexuală o trebuinţă paliativă ? Orice trebuinţă şi rrui
ales orice trebuinţă primara determină un comportament ajustaţi v.
Dacă unei trebuinţe nu i se dă satisfacţie, în funcţionarea organis-
mului apar unele tulburări. Pe de altă parte, pe plan uman, satis-
facerea trebuinţelor se efectuează într-un cadru social, ţinîndu-sc
seama de anumite reguli sociale, motivaţii etc Astfel, hrana tre-
rll îtH' î
rrumuL UNOR MANIFESTĂRI PSIHICE PARTICULARE ALE BOLNAVILOR ns
biiie să fie preparată într-un anumit fel, băutura într-un anumit

mod consumată, iar cerinţele sexuale satisfăcute în cadrul tradiţiei,
obiceiurilor, legilor. S-a constatat, de asemenea, că mijloacele ex-
* native ale civilizaţiei contemporane grăbesc apariţia pubertăţii si
imită trebuinţa sexuală, ceea ce însemnează că trebuinţa sexuală,
i 11 tot caracterul ei natural la om, depinde şi de societate.
Ce se întîmplă cu tuberculosul pulmonar ?
Acesta aparţine unei societăţi. Ca la orice membru al socie-
i . i ţ i i în care a crescut bolnavul, sexualitatea se află în atenţia sa.
Celălalt sex, pentru individul bolnav, reprezintă, ca şi pentru
omul sănătos, mărul biblic. Oare numai condiţiile de viaţă, cum
arată Porot, să mărească apetitul sexual al tuberculosului ? Nu
(umva şi angoasa, teama de moarte, anxietatea, care ca un revers
potenţează dorinţa de viaţă ? Cercetările noastre efectuate pe bol-
navii Spitalului de tuberculoză pulmonară din Iaşi şi pe bolnavii
Sanatoriului Bîrnova Iaşi conduc spre confirmarea acestei ipoteze.
Iată cîteva afirmaţii ale unor bolnavi :
G . D. , 33 ani, in g in e r : „ Sîn t b o ln av . Cin e ş tie cît m ai am d e
trăit ? De ce să nu gust din plin din darurile vieţii ?".
O. A., 48 ani, funcţionar : „Şi ce dacă am aproape 50 ani ? Bol-
nav şi bătrîn, cît mai am d e trăit ? De ce n -aşi bea paharu l p în ă la
fund î".
D. E., 32 ani, casnică : „Dragostea pentru mine e viaţa, fiindcă ea
mi-alungă teama de moarte".
Cele trei mărturisiri de mai sus sînt elocvente. Teama de

moarte, dorinţa de viaţă în condiţiile unei hrane abundente şi a
lipsei de ocupaţie, în situaţia de coabitare a sexelor în aceeaşi in-
cintă, de lectură de romane sentimentale, cum să nu cultive la
maximum dorinţa sexuală ?
c) Visul
Alături de exteriorizarea personalităţii subterane prin cele
două instincte, aceasta se manifestă şi prin vis. în unele cercetări
mai vechi ale unora dintre noi (5), întreprinse pe 100 neuraste-
nici, s-a ajuns la concluzia că visele au un caracter pluridimensio-
nal şi polimorf, dar că în ciuda numeroaselor forme pe care le
iau, există o unitate aproximativă în multiplicitatea lor. Cîteva
terne domină viaţa de noapte a subiectului. Semnalam atunci unele
anxietăţi infiltrate în conştiinţa indivizilor investigaţi, unele te-
ItB PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA
meri referitoare la sănătate, la familie, la serviciu, arătînd astfel

că în evoluţia viselor există o dominantă afectivă, determinată de
o anumită motivaţie, alimentată de trebuinţe şi de implicaţiile
subiectului în angrenajul social, în final, se aprecia că visele ex-
primă anumite raporturi dintre planul vital al persoanei şi cel
social.
Aprecierile noastre par a corespunde şi cu concluziile lui Wil-
liam Offenkrantz şi Allan Rechtschaffen care arată că : 1) în ciu-
da marii variabilităţi a conţinutului manifest, toate visele dintr-o
noapte constituie tema aceluiaşi conflict sau a unui număr limitat
de conflicte ; 2) organizarea unui vis depinde cel puţin în parte
de soluţia conflictului din visul anterior ; 3) există o paralelă în-
tre funcţionarea adaptativ-defectuoasă a egoului din cursul vieţii
şi secvenţele visului, alternarea ascendentă a tulburărilor sau a mo-
tivelor reactive dintr-o secvenţă de vis apărînd ca funcţie a satis-
facerii viselor anterioare (4).
Care sînt temele care apar în visele tuberculoşilor pulmonari ?
Cum acţionează bolnavul în vis ? Ce caractere prezintă visul
la acesta ? Să urmărim cîteva răspunsuri date de bolnavi din cele
două spitale specificate mai sus :
B. R., 38 ani, licenţiată profesoară : Are coşmaruri legate de
emoţiile trăite în cursul spitalizării. In general, visele se repeta.
Bolnava visează dimineaţa spre trezire.
A. G., 16 ani, elev de liceu: Cîteodată visează frumos. Visea/ă
urît cînd nu se simte bine. Imaginile apar în alb-negru. Subiectul este
actor (adică e activ, nu pasiv) în vis, ia parte la acţiune, este prezent,
în cadrul unor imagini fulgerătoare, într-un mediu în care predomină
ţipetele, strigătele, zgomotele.
M. A., 31 ani, opt clase, muncitoare : Visează drumuri cu noroi,
animale care o îngrozesc, scene de groază ; vise erotice.
C. G., 33 ani, patru clase, tîmplar : Vede în vis gropi, ziduri dărî-
mate, animale care umblă după el şi sar la el.
N. A., 25 ani, licenţiată, asistentă universitară : Are vise complexe,
în general, însă, acestea se reduc la coşmaruri privitoare la situaţiile
trecute sau prezente.
Totul se desfăşoară într-un viraj ameţitor. Unele vise sînt colorate.
I. I., 21 ani, student : Visează ceea ce-1 preocupă în timpul zilei.
Visează că vrea să facă ceva şi nu poate. Are, de asemenea, vise erotice.
C. M., 35 ani, patru clase, muncitoare: Visează că se joacă cu
copiii, casa. Crede că dacă visează deranj în casă înseamnă că o să i se
întîmple ceva rău, că i se agravează boala.
wr
i i ' ' 11Iii VNOR MANIFESTĂRI PSIHICE PARTICULARE ALE BOLNAVILOR 117
N. V., 40 ani, absolvent de liceu, funcţionar : Afirmă că visea/ă

mult : lupi care urlă, cîini răi care-1 fugăresc, căderi în rîpă. Crede în
vise. Visele lui sînt legate de familie şi de locul de muncă.
S. V., 39 ani, şcoală profesională, muncitoare : Visează întîlniri cu
Icmcile pe care le-a cunoscut în trecut, acte de dragoste ; alături de
uestca are şi vise rele în legătură cu profesiunea pe care o exercită
R. M., 35 ani, licenţiat, contabil : Visează mult. Cel mai adesea
are vise amoroase ; pe lîngă acestea, vise în care se vede cum cade de
pe înălţimi ameţitoare, vise în care vrea să fugă şi nu poate, vise despre
locuri cunoscute.
G. G., 4^ ani, şcoală profesională, muncitor : Are în general vise
ilespre familie. Visează uneori diavoli care-1 gîdilă. Crede în vise.
I )upă cum se vede, temele viselor bolnavilor investigaţi sînt

In s t rin să corelaţie cu grija de sănătate, de familie, de locul de
muma, de starea de angoasă, de preocupările erotice. Predomina
visele co>mar, visele de groază, de nelinişte, visele de nenutinţă.
în vis bolnavul apare adesea ca actor. Cele mai multe teme se
repetă.
Comparînd visele tuberculoşilor pulmonari cu ale neurasteni-
cilor, se ajunge la constatarea că există asemănări, dar şi deose-
biri între visele unora şi ale celorlalţi. In ceea ce-i priveşte pe tu-
ben uloşi, visele se deosebesc între ele în primul rînd în raport de
vîr.stă. Pînă la 45 ani, în medie, nu sînt rare visele erotice sau
•exuale. Spre deosebire de neurastenici deci, se poate spune, cel
puţin în limitele unor vîrste, că la tuberculoşi se întîlneşte o do-
minantă erotică. In afara acestei dominante, visele tuberculoşilor
IC aseamănă cu cele ale neurastenicilor : şi la o categorie şi la alta
*îm frecvente elementele anxioase, grija de casă, teama de răspun-
dere socială, ceea ce demonstrează că visele traduc în planul fan-
teziei interrelaţia şi conflictele subiectului. Astfel, aprofundînd in-
vestigaţiile noastre referitoare la visele tuberculoşilor pulmonari,
prin discuţii libere cu bolnavii, am putut constata că visele variază
nu numai în raport cu vîrsta, ci şi în raport cu stadiul în care se
RÎueste bolnavul: de nou internat, de aclimatizat, de cronic, în
visele proaspeţilor spitalizaţi, în majoritatea cazurilor, predomină
un singur conţinut : cel de groază, de teamă. După perioada adap-
liîrii, deşi visele terifiante rămîn mai departe majoritare, visele
bolnavilor înscriu o tematică extrem de variată. La tineri, alături
de o dominantă erotică, apar vise cu caracter pozitiv sau negativ
în legătură cu aspiraţiile, preocupările profesionale, conflictele
118 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARĂ
trăite, în visele maturilor şi ale vîrstnicilor se reflectă situaţiile

lăsate acasă, în cadrul cărora acţionează soţiile, copiii, nepoţii.
Prin analiza viselor se pot decela, de asemenea, motive de or-
din filosofic, politic, religios. Astfel, se pare că „diavolul" este un
personaj care apare numai în visele subiecţilor cu tendinţă spre
misticism.
Constatările noastre arată că cronicii cu nenumărate internări,
cu ani de zile de spitalizare, oameni obosiţi, blazaţi, care nu mai
aşteaptă nimic de la viaţă, visează foarte puţin sau uită ce visea-
ză şi visele lor sînt fără o semnificaţie deosebită.
Se pare, de asemenea, că, făcând abstracţie de vîrstă, de sex
şi de studii, tuberculoşii pulmonari sînt predispuşi a crede în vise.
Explicaţia acestui fapt credem că rezidă în anxietatea bolnavului,
în sentimentele sale de nesiguranţă, în trebuinţa de a descoperi
esenţa unor fenomene care se repetă în fiecare noapte, în tendinţa
profundă a psihicului uman de a crede în miraculos.
BIBLIOGRAFIE
1. George Mărgărit, Vulturii amiezii, Junimea, laşi, 1970, p. 36.
2. Maurice Porot, La psychologie des tuberculeux, Edit. Delachau «t
Niestle, S. A. Neuchatel (Suisse), 1950, 1, pp. 123-146.
3. Richard Lazarus, Personality and adjustment, Prentice Hali, Englewood
Cliffs, 1963. p. 4.
4. William Offenkrantz and Allan Rechtschaffen, Clinica! Studies of sequen-
tional dreams, „Archives of General Psychiatry", 1963, 8, 497-508.
5. S. Blumenfeld, l. Alexandrescu, Tr. Gheorghiu, Quelques considerationi
concernant l'activite onirique chez Ies neurasteniques, „Ann, Med.
Psychol", T. 2, 24, 3, 311-326.
6. F. Bacher, La psychologie differentielle, „Bull. psych., 268, XXI, 17,
1968.
7. Monique de Bonis, Leş conflicte de motivations, „L'annee psycholo-
gique", 1966, nr. 1.
8. Dean Drevillon, Etude critique de la notion d'adaptation, B.l.N.O.P.,
nr. 3, 1969.
9. H. Ey, La conscience, P.U.F., 1963. f-
10. A. Kardiner, The individual and his society, New York, 1939.
CAPITOLUL IV
IM P L ICŢIIL
A E P S IH O S O C IA L E A L E B O L N A V U L U I
DE TUBERCU LO ZA PULM ONARA*
Bolnavul de tuberculoză pulmonară ridică o serie întreagă de

probleme, nu numai din punct de vedere curativ, ci şi psihosocial,
îmbolnăvirea generînd implicaţii de ordin familial, profesional şi
social.
1. Implicaţiile familiale
îmbolnăvirea de tuberculoză pulmonară a unui subiect uman
afectează direct sau indirect şi familia căreia acesta aparţine. Orice
bolnav, prin statutul său familial, ocupă una din poziţiile de :
părinte, fiu, frate. Prin îmbolnăvire, datorită legăturilor afective
loartc puternice dintre aceştia, în întreg căminul se instalează o
atmosferă de îngrijorare, de nelinişte, de teamă. Membrii familiei
îşi manifestă în primul rînd compasiunea pentru cel bolnav, în al
doilea rînd însă, prezenţa bacilului Koch într-o locuinţă presupune
existenţa pericolului de contaminare, în acelaşi timp, îmbolnăvirea
unui membru al familiei, chiar dacă bolnavul este internat într-un
sanatoriu, se repercutează şi asupra condiţiilor de viaţă ale fa-
miliei.
Scoaterea unui om din cîmpul muncii, deşi salariul i se plă-
teşte aproape în întregime, se traduce prin pierderea pentru fami-
lie a unor cîştiguri suplimentare pe care le aducea în casă acesta,
prin dublarea efortului celor rămaşi acasă pentru a face faţă tre-
burilor gospodăreşti, întreţinerii inventarului existent, aprovi-
/ionării.
Sînt şi situaţii, e drept, cînd spitalizarea unui bolnav de tu-
berculoză pulmonară reprezintă eliberarea acestuia de griji, pre-
cum şi a familiei din care face parte. Astfel de cazuri se recrutea-
* I. Alexandreseu
ză dintre indivizii fără nici un fel de ocupaţie, dintre cei cu fa-

milii dezorganizate, dintre paraziţii sociali. Asemenea circumstanţe
sînt însă foarte rare.
în general, fiecare bolnav, în timp ce este spitalizat, are pe
cineva acasă care suferă pentru el, se teme de viaţa lui şi acţio-
nează în vederea însănătoşirii acestuia, care-i urmăreşte interesele,
merge din cînd în cînd la spital să-1 vadă, îi trimite pachete cu
alimente, îmbrăcăminte, scrisori.
Cele sesizate arată cîteva aspecte familiale din perioada spi-
talizării bolnavului. Chiar după reîntoarcerea în familie însă,
bolnavii remişi prezintă pentru familia lor implicaţii negative.
Aceştia mai întîi nu se pot integra în cîmpul muncii pentru o buna
perioadă de timp ; ei rărmm pemtru luni întregi în situaţia de
„intraţi" în concediu medical, cu indicaţia de a evita efortul fizic.
în al doilea rînd, foştii pacienţi se întorc din spital cu o per-
sonalitate modificată, cu unele curiozităţi, cu unele temeri, suspi-
ciuni, cu grija exagerată de a nu se antrena într-o muncă orga-
nizată pentru a nu cădea în recidivă. Reîntoarcerea bolnavului
în familie poate să însemne pentru el, de asemenea, şi constatarea
viei noi situaţii : mai puţină afecţiune din partea partenerului de
viaţă, dorinţa acestuia din urrnă de a nu mai coabita cu el ; sau,
pur şi simplu, cel reîntors poate găsi locul lui ocupat de o terţă
persoană.
Aspectele de mai sus se pot traduce prin dificultăţi finan-
ciare, conflicte intersubiective şi intrasubiective, o variată gamă
de stări de frustraţie, diferite concretizări de ordin juridico-legal.
Cînd fostul pacient are impresia, la revenire, că este primit cu
rezervă de către partenerul său de viaţă, în conştiinţa sa se naşte
imediat întrebarea : ce s-a întîmplat în lipsa mea ? între cei doi
soţi îşi fac loc neîncrederea, suspiciunea, acestea degenerînd apoi
în conflicte intrasubiective, iar în final în conflicte intersubiec-
tive, care pot consta în certuri, acte de brutalitate. Situaţia se
poate oglindi în psihicul fostului bolnav şi în sentimentul frustra-
ţiei. Lipsa de „căldură sufletească" la partenerul de viaţă oferă
ocazia generării în psihicul fostului pacient a sentimentului pă-
gubirii de un drept. Sentimentul de frustraţie poate duce la re-
proşuri, la neînţelegeri, la pătrunderea în viaţa celor doi a unei
terţe persoane în rol de împăciuitor. Cea mai gravă situaţie este
aceea a înlocuirii de fapt a partenerului bolnav, în timpul
spitalizării acestuia, cu altcineva. La reîntoarcerea acestuia acasă
i r l ICATIILE PSIHOSOCIALE ALE BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA 12
1
.1 l i nevoie de o serie întreagă de acţiuni juridico-legale : împăr-

K',\l,i spaţiului locativ, separarea unor bunuri, asigurarea creşte-
ni copiilor etc., ultimul act al piesei constînd în intentarea unui
proces de divorţ, cu toate consecinţele ce decurg din acesta,
2. Implicaţii ale vieţii de spital
Aspectele psihosociale ale vieţii de spital privesc relaţiile

bolnavilor din staţionarele de tuberculoză, prevăzute de legi şi
tcfţulamente, cît şi pe cele stabilite în cadrul grupurilor mici, or-
Kiini/ate în mod spontan. Ce se poate spune despre aceste grupuri
>i despre aceste relaţii ?
In asemenea grupuri de bolnavi există diferenţieri generate
iniţial de statutele premorbide, atît de diversificate, pe care su-
ine* ţ i i le aduc odată cu internarea. Evident, statutul de bdlnav
i li1 tuberculoză devine numitor comun în timpul spitalizării, do-
ininînd după un timp statutele vechi şi ştergînd într-o oarecare
măsură caracteristicile indicate de factorii vîrsta, profesiune, stu-
< l i i . Statutul de tuberculos nu poate anula însă definitiv impli-
i aţiile bogate ale statutelor anterioare, lucru care devine evident
ni manifestarea pacienţilor în cadrul condiţiilor oferite de spita-
li/are. Ca o consecinţă, în funcţie de o serie de parametri care au
41 (ionat asupra subiecţilor înainte de internarea lor în spital, de
piofilul psihologic al acestora, de poziţiile pe care le cuceresc în
staţionar, se configurează un evantai de interrelaţii între bolnavii
< ' u o spitalizare prelungită. Nasc astfel opinii, se cultivă senti-
mente, se întreţine respectul pentru unii bolnavi, dispreţul pentru
alţii, indiferenţa. Asemenea interrelaţii sînt evidente în orice sta-
ţionar de tuberculoză pulmonară şi capătă forme foarte intere-
sante. Ele pot fi apreciate cu o metodologie de cercetare psiho-so-
ciologică destul de precisă (sociograma). Prin intermediul so-
ciogramei se poate cunoaşte locul (rangul) unui bolnav, acordat
de ceilalţi bolnavi, stima care i se dă, capacitatea de a influenţa
pe. alţii în aria microgrupului, de care medicul trebuie neapărat să
una seama în alcătuirea planului de îngrijire a suferinzilor săi.
Intrucît însă poziţiile bolnavilor în spital nu au un caracter
lixist, ci unul dialectic, interrelaţiile psiho-sociale modificîndu-se
încreţi în funcţie de o suită întreagă de factori — personali, mo-
122 PSIH/CUI. BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA
tivaţionali, moral-educativi — acestea trebuie examinare mereu.

Se va constata astfel, în unele situaţii, anihilarea unor diferenţe
dintre indivizi — la bolnavii care coabitează de foarte mul 15
vreme —, în altele modificarea unor scheme vechi, reconsiderarea
acestora după zile întregi şi săptămîni, datorită pătrunderii în in-
teriorul microgrupului a unor noi subiecţi. In felul acesta, geo-
grafia socială a microgrupului, prin aşezarea şi reaşezarea oame-
nilor, periodic, pe anumite trepte, capătă mereu noi configuraţii.
Orice modificare în schema microgrupului afectează însă,
într-un fel sau altul, pozitiv sau negativ, pe fiecare dintre membrii
săi, avînd drept consecinţă deteriorarea poziţiilor unora, ameliora-
rea altora, creşterea sau scăderea tonusului vital, generarea unor
stări psihice speciale : tristeţe, depresie sau veselie, bună-dispo-
ziţie etc.
Trebuie, de asemenea, notificat că, în afară de aceste implicaţii,
pot interveni unele muk mai grave : stabilirea de relaţii amoroase
şi chiar sexuale între bolnavii celor două sexe, întreţinerea de ra-
porturi sexuale anormale între indivizi de acelaşi sex, relaţii cu
consecinţe uneori asupra sănătăţii bolnavilor, alteori — prin con-
flictele pe care le generează — chiar asupra familiilor. Nu se
poate, de asemenea, trece cu vederea deprinderea a numeroase
altor vicii.
•^
»W.|
3. Implicaţii la locul de munca f?'
îmbolnăvirea de tuberculoză pulmonară reclamă scoaterea

subiectului în cauză din cîmpul muncii, minimum pentru cîteva
luni. Legile în vigoare nu permit concedierea salariatului, ci dim-
potrivă, prescriu asistarea lui medicală şi socială pînă la completa
sa vindecare, în asemenea situaţie se produce iniţial un gol la
locul de muncă, munca salariatului spitalizat fiind preluată de
către colegii de lucru, ceea ce înseamnă suprasolicitarea acestora,
sau de către un angajat temporar, ceea ce se traduce prin încăr-
carea bugetului întreprinderii sau a instituţiei în a cărei schemă
se găseşte bolnavul, în primul caz, împărţirea sarcinilor pe cole-
gii de muncă produce nemulţumiri şi chiar conflicte, în al doilea
PSIHOSOCIALE ALE BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA 123
• M conducerea întreprinderii sau a instituţiei, prin angajarea unui

«ulariat temporar, trebuie să plătească pentru acelaşi post, luni
de /ile, două salarii.
4. Implicaţii la locul de muncă după remiterea
bolnavului
In ceea ce priveşte readaptarea profesională a bolnavului,
aceasta nu constituie o simplă revenire la locul de muncă, cu
reluarea activităţii anterioare îmbolnăvirii, ci reprezintă o adevă-
rata comutare psihosocială. Poziţia pe care i-o acordă grupul
locial bolnavului după reluarea lucrului nu mai coincide întot-
deauna cu aceea pe care a avut-o înainte de îmbolnăvire. Din
cercetările de teren ale noastre, precum şi din convorbirile pe
<'*rc le-am avut cu bolnavii stabilizaţi, reiese că interrelaţiile
«triale ale acestora din urmă ridică o serie întreagă de probleme,
f n toarcerea la locul de muncă a unui subiect, în parte handicapat,
conduce la unele restructurări ale raporturilor anterior existente,
legate de incapacitatea parţială de lucru a acestuia. Astfel, reîn-
toarcerea sa la lucru creează situaţii cu elemente iritative. în pri-
mnl rînd, întreprinderile nu sînt dispuse să lucreze cu foştii bolnavi.
Pe de altă parte unii dintre foştii bolnavi, în baza unor reacţii
de apărare, după cum s-a amintit, ţin să se menajeze, cer să li
ic dea sarcini oît mai uşor de îndeplinit, se plîng de fatigabili-
late etc.
Alţii luptă cu reale complexe de inferioritate, care determină
noi stressuri cu rezonanţă biologică negativă. Atît în cazul foşti-
lor bolnavi, care pretind un regim preferenţial, cît şi în cazul ce-
lor cu complexe de inferioritate, intervin implicaţii care-i depă-
Xsc pe ei ca persoane singulare.
în întreprinderile moderne, lucrîndu-se în lanţ, fiecare din-
ire lucrători constituind un pion, inactivitatea unuia afectează
mersul întregii producţii. Un subiect parţial handicapat stînje-
rieşte deci într-un fel lucrul altora, în felul acesta, se declanşează
conflicte interindividuale deloc dorite. La rîndul lor, conflictele
intcrindividuale generează conflicte intrasubiective, cu consecinţe
asupra sănătăţii : tulburări de tip nevrotic şi de comportament, în
r a/u l conflictelor interindividuale apar unele consecinţe sociale :
încheieri de dosare, anchete, 'trimiteri în judecată, în cazul conflic-
telor intrasubiective intră în joc sănătatea mintală, făcîndu-se
.i r el la serviciile medicului, iar la nevoie unii subiecţi sînt diri-
jaţi către spitalele de psihiatrie.
12i PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA
5. Implicaţii psihosociale în societate
în rîndurile de mai sus am .tratat implicaţiile psihosociale ale

bolnavului de tuberculoză pulmonară în funcţie de două poziţii
ale acestuia : poziţia sa de membru al unei familii şi poziţia s.x
de membru al unei colectivităţi de muncă. Atît familia însă, cu
şi colectu ităţile de muncă aparţin unei societăţi naţionale, unei
epoci istorice, umanităţii în genere. Pe de altă parte, orice individ
uman, deci şi fostul bolnav de tuberculoza, pe lîngă statutul
social de membru al unei familii şi de titular al unei profesiuni,
mai are şi alte statute : de cititor într-o bibliotecă, de activist
politic, de membru al unei comunităţi religioase. Ca atare, activi-
tatea sa, relaţiile sale, nu se reduc la familie şi la profesiune, ci
angajează întreg angrenajul unei societăţi naţional-istorice.
Ce implicaţii psihosociale determină tuberculosul pulmonar pe
plan naţional ? Acestea s-ar putea împărţi în două clase : 1) clasa
implicaţiilor social-economice şi 2) clasa implicaţiilor psihologice
propriu-zise. Din prima clasă fac parte toate implicaţile legate de
prezervarea sănătăţii populaţiei. Pentru prevenirea tuberculozei,
societatea ia o serie de măsuri preventive : vaccinarea anti-tuber-
culosă a copiilor, controlul reriodic al întregii populaţii, izolarea
copiilor bolnavi în unităţi special create în acest sens, spitalizarea
gratuită şi obligatorie a adulţilor bolnavi. Asemenea măsuri deter-
mină o serie întreagă de consecinţe economico-financiare. O mare
parte din bugetul statului este afectat ministerului sănătăţii, iar
o mare parte din bugetul ministerului sănătăţii, combaterii tuber-
culozei, în ceea ce priveşte ţara noastră, nu se precupeţeşte nici uri
efort şi se cheltuiesc sume uriaşe pentru combaterea tuberculozei.
în acest sens, pe întreg cuprinsul ţării s-a stabilit, pe zone, procen-
tajul de îmbolnăvire de tuberculoză pulmonară, s-au înfiinţat
numeroase stabilimente de tratament, cămine pentru copiii bolnavi,
case de recreere etc., iar pentru prevenirea şi combaterea mala-
diei acţionează o armată întreagă de specialişti, de la medici
pînă la infirmieri.
în corelaţie cu implicaţiile social-economice există şi o se-
rie de implicaţii psihologice. Internarea copiilor şi adulţilor bol-
navi pune în discuţie asigurarea la locul de traitament a unor
condiţii de instrucţie şi educaţie pentru copii şi de culturalizare
pentru adulţi, a susţinerii mijloacelor de conservare a echili-
IMI'I.K /TJ'IILE PSIHOSOCIALE ALE BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA 125
Inului psihic. Tot printre mijloacele cu caracter psihologic intră

cili urca de broşuri şi cărţi de lămurire a opiniei publice în mod
limilic în legătură cu ce însemna tuberculoza în trecut şi ce
•rtrc/intă această boală în prezent, în acest sens, se duce o ade-
i i . uâ campanie de schimbare a vechii mentalităţi, prin care un
mbcrculos pulmonar era socotit un condamnat la moarte, şi se
ime.ircă a se cîştiga opinia publică în înţelesul unei cooperări a
l'npulaţiei cu specialiştii.
BIBLIOGRAFIE
1. J. Delay et P. Pichot, Abrege de psychologie, Masson et Cie, Paris,

1967.
2. C. Dumas, Trăite de psychologie, Voi. l şi II. F. Alean, Pons, 1924.
3. Michael Argyle, The psychology of interpersonal behavior, London,
1967.
4. Sigmund Freud, Psychologie collective et analise du moi, Payot, Pa-
ris, 1924.
5. J. P. Guilford, Personality, New York, 1959.
6. H. H. Kendier, Basic psychology, London, 1963.
7. J, Stoetzel, La spychologie sociale, Flammanon, 1966.
PARTEA a ll-a
A S P E C T U L P S IH O P A T O L O G IC
Cîteva date de psihopatologie
în cadrul tuberculozei pulmonare
3ÎB 0 J W
CAPITOLUL V
CUM SE PUN PRO BLEM

D E L PE S IH O P A T O L O G IE
ÎN TUBERCULOZA PULMONARA*
Volumul de faţă pare a fi destinat a avea o adresabilitate

HUI I . HR . I ,
dincolo de masa unor cititori cu cunoştinţe strict me-
Ir Acest motiv ne îndeamnă, cu riscul chiar de a nu întruni
• Ir/iune unanimă, să încercăm o expunere cu grad mai larg
loicsiibilitiate pe marginea unui capitol complex, acel al psiho-
•li>t;ici tuberculozei pulmonare.
Vom apela mai puţin la clasificări, formule şi statistici, sau
i scrierea unor tablouri clinice deja cunoscute din cadrul altor
Uimi somatice, apropiate ca durată şi structură de tuber-
',), îudreptîndu-ne mai mult efortul spre o cît mai largă
ui i c de cazuri şi a discerne, în limita posibilităţilor, ceea ce
mai definitoriu tulburărilor psihice întîlnite într-o
ambianţă
<rulară, aceea a tuberculozei pulmonare.
h'olosind o metodă de investigare multiinformaţională pentru
.ili/a un foraj cît mai profund şi obiectiv în psihicul acestor
.«vi, am rămas în acelaşi timp fideli liniei noastre de condu-
ii cea de evitare a psihiatrizării unor fenomene care aparţin
i .ii larga măsură unui mod obişnuit de înţelegere, de expri-
i al coti vă, de comportament, chiar şi în prezenţa unor discrete
oi, care dimensional nu necesită o încorporare în aria psiho-
lojţiei.
Astfel, am depsihiatrizat unele trăsături conduitale aparent
!"ttice, relansîndu-le acolo unde le era locul, în cîmpul psiho-
ii.dităţii.
' !redcm că în atmosfera tuberculozei pulmonare, afecţiune cu
' ier < ronic şi cu potenţial de implicaţii suplimentare negative,
iirndcnt, stenic, chiar f sihoprofilactic, să lăsăm să domine mai
optimism si nu o patologie iradiind abundent. Ni se pare că
' i'.ta atitudine, respectînd bineînţeles, caracterul obiectiv ştiinţi-
S. lllumenfeld
bolnavului de tuberculoză pulmonară. 21

fie, devine azi în acest context foarte necesară. Ea nu prejudicii

calitatea intrinsecă a studiului şi înlătură iatrogeniile ce pot sur
veni uşor în mediul labil emoţional al bolnavilor de tuberculo/.ÎS,
Este foarte posibil apoi ca unele din prezentările noastre di
cazuri, îmbrăcînd un caracter clinic mai sever, să fie rar întîlniu
astăzi, apărînd unora ca material ilustrativ accentuat. Menţionam
că ele au fost consemnate de către ftiziologi, doar în urmă cu 7—8
ani şi este greu să ne convingem că asemenea tablouri clinice au
dispărut definitiv, că nu vor mai apare cîndva — cu o frecvenţi
fireşte mai redusă — în pofida mijloacelor puternic optimizate ani
în combaterea bolii.
Incontestabil, în ultimii ani, au scăzut spectaculos fenomenele
psihoanormale întîlnite pe traseul evolutiv al tuberculozei pulmo
nare, atît ca număr cît şi ca intensitate, deşi mulţi autori moderni
(Belov, Scherding, Jung, Benoit) continuă şi azi prezentarea unoi
manifestări psihopatologice severe. Acest lucru ar putea surprinde
pe unii ftiziologi care, însufleţiţi de ultimele succese, într-un opt i
mism uşor exaltat, interpretează tuberculoza într-o atmosferă de
calm, ferită total de seisme psihice, de magnitudine ridicată. Deali
fel, în populaţia tînără tinde a coborî mult de pe soclul ei de no
torietate.
Un sondaj de opinie aplicat de noi pe 43 elevi şi studenţi oi
privire la ceea ce cred despre tuberculoză, a demonstrat că 29
dintre ei o ştiu ca o afecţiune a aparatului respirator (numai), cu
o gravitate care nu depăşeşte pe aceea a unei gripe mai „tari",
dar oricum sub nivelul gravităţii unei pneumonii. Doar 7 dintre ci
s-au exprimat în termeni mai anxioşi, avînd în familie rude m.»i
vîrstnice care au suferit de această afecţiune, transmiţînd o menta
litate mai adecvată caracterului bolii ; 3 o cunoşteau din paginile
lucrării monumentale a lui Thomas Mann „Muntele vrăjit" ; 4 din
producţia lui Topîrceanu : „Bacilul Koch". Cît priveşte relaţi.i
dintre Tbc şi suferinţa mintală, întrebarea a fost întîmpinată cu
multă surprindere, cu zîmbete şi suspiciune. Cu siguranţă educa
ţia sanitară mai are de spus cuvîntul ei generos şi pe această tema
Considerăm că pentru a înţelege şi aprecia mai just dimensiu
nea nouă a prezentului cu prognostic mult mai senin, mai promi
ţător, este necesar să păstrăm în memorie cu fidelitate şi acele
imagini sumbre reprezentînd trecutul trist al tuberculozei, cu sec
venţele sale dramatice, fiindcă numai astfel vom putea discerne.
PUN PROBLEMELE DE PSIHOPATOLOGIE 131
• i, uriaşul pas realizat între ieri şi azi, în adevărata sa am-
venind la subiect, menţionăm că în literatura recentă de

uie nu există lucrări prea multe cu caracter ştiinţific, care
> l ic/c aspectele tulburărilor psihice întîlnite în diferite etape
luţici tuberculozei pulmonare. Deşi nu aparţin unui trecut
iilcpanat — doar 3-4 decenii — ele nu xnai coincid decît
i m.isură cu cele pe care le urmărim astăzi. Acest fenomen
ie>te (aptului că atît boala cît şi omul care o contractează
tînt aceiaşi. Tuberculoza parcurge azi un traseu nou, în-
inoslera mai optimistă, cu resurse terapeutice sensibil redi-
i.ite l.iţă de trecut, iar cît priveşte omul, sub influenţa con-
modci ne ale vieţii, apare acum cu altă înscriere pe „orbi-
ţi \ i/tune mai largă privind sensurile existenţei umane cu
trii ci antagonici : sănătatea şi boala.
.nare, tuberculoza va impresiona mai puţin cu aspectele
logice somato-psihice, iar omul, conştient în mai largă mă-
mnil ei „destin", o va asimila cu alte caractere atitudinale.
Icnomenul nu cunoaşte o total? iradiere. Unele aspecte de
i .inicnt patologic ideativ (obsesii, fobii) şi mai ales cele
i t i c aparţinînd trecutului, mai stăruie şi în prezent, în
<!<• l actorii temperamentali particulari predispozanţi ai unor
. sau de condiţiile proteiforme pe care le poate oferi sub
nologic, psihologic şi social „momentul" întîlnirii omului cu
l'ul>crouloza, aşa cum vom vedea mai departe, intimidează
mulţi, apar încă suficiente modificări psihice de diferite
•.i gradaţii încă din clipa aflării diagnosticului. Acest lucru
, i c c.i status-ul bolii nu suportă schimbări sensibile decît în
nari de excepţie, tendinţa acestuia spre fixaţie, spre imobi-
ni(l definitorie. Ne vom explica astfel apariţiile în continu-
a unor fenomene care merg de la anxietate pînă la derută şi
ir manifestări constituite în afecţiuni mai accentuate, ca nevro-
ile durată, reacţii psihogene cu aspecte clinice majore de „prim
n" «au decompensaţiile psihopatiilor cu registrul lor scenic, va-
şi complex.
într-o lucrare anterioară, „Psihologia bolnavului de tubercu-
i" (prol N. Bumbăcescu, S. Blumenfeld) (2), am arătat că
l'*rciilo'/a prin caracterul ei etiopatogenic, clinic şi terapeutic,
" H alei la tineri, afectează idealurile sentimentale şi profesionale
In i tir» de perfectare. Boala surprinde subiectul prin aceea că-1
obligă să se adapteze la un ritm de viaţă nou, legat de prejudecăţi

ce se reflectă negativ în universul psihologic al celui în cauză" ij
mai departe. „Toate acestea provoacă bolnavului mai întîi neli-
nişte, apoi conflicte intrapsihice care nu rareori lasă urme vizibile,
Aceasta pentru că prin condiţiile ei specifice, boala provoacă un
proces de reactivitate diferit de cel din starea de sănătaie, tulbu-
rări care influenţează personalitatea celui suferind".
Prezenţa cel puţin a înclinaţiilor psihonevrotice este elocvenţi
şi azi la o parte din bolnavi, atît la cei sanatorizaţi cît şi la <ei
trataţi ambulatoriu. Aceasta, deşi repertoriul lor de obligaţii ti
ipostaze posibile pe întregul traseu de îngrijire a bolii apare a/î
mult schimbat. Anxietatea, obsesia, ideea de insecuritate şi al ie
vegetaţii pe cîmp psihopatologic, uneori destul de pronunţate, .111
fost decelate de noi, şi mai ales de psiholog în cadrul testărilor
recente pe un număr important de subiecţi în diferite situaţii fi
momente ale îmbolnăvirii. Aceste prezenţe clinice psihoanornull,
care se adaugă suferinţelor somatice la un număr încă numeros dl
subiecţi, interzic o atitudine culpabilă de relaxare, de autolinif-
tire, menţinînd vigilenţa ftiziologilor pe linia combaterii bolii,
Tuberculoza continuă să-şi scrie biografia sub ochii noştri, cu mâi
puţină elocvenţă, dar nu încă în măsură a putea aminti de ea ca
despre ceva care a fost cîndva. Boala, fără îndoială, se află încl
departe de frontiera eradicării ei. Acesta este şi spiritul prudent în
care se enunţă planul de măsuri al ministerului de resort pe anul
1980, aşezînd la un loc de frunte, alături de combaterea bolilor
cardiovasculare, a cancerului, şi cursa de urmărire în continuare u
tuberculozei.
în anul 1959, în cadrul raportului ţinut de noi la I Conic
rinţă de neurologie, psihiatrie şi endocrinologie infantilă, intitulai
„Posibilităţi de prevenire a tulburărilor psihice la copii" am evi
denţiat „facitorii de risc" în îmbolnăvirea psihică care, fără a fi
neapărat şi etiologici, au o valoare cu pondere de perspectivă psi-
hoprofilactică.
în anul 1966, peste şapte ani, Kannel şi Dawber vor lansa
acelaşi concept cu acelaşi titlu „factorii de risc" considerat azi re
voluţionar în domeniul medicinii, studiind precum se ştie cardio-
patiile ischemice la Framinghaum, iar Holmes şi Rahe vor elabora
cunoscuta „scară de unităţi de schimbare a vieţii". Ultimii au pu»
la punct acest instrument prin care se poate măsura, cum spune
Tofler, cantitatea de schimbare pe care o poate suporta individul
'l PUN PROBLEMELE DE PSIHOPATOLOGII 135
.imimita perioadă. In materialul prezentat în 1959, discu-

lohlrma factorilor de risc, fără a folosi atunci termenul de
i ţi Liră a ne gîndi la o cuantificare, am scos în evidenţă
irlc tic risc în îmbolnăvirea psihică a copilului,
'losind această scală a lui Holmes şi Rahe găsim apariţia
i ' l i ia tuberculoza, de exemplu, la un indice destul de ridi-
în existenţa individului. Noi considerăm că îmbolnăvirea
în tuberculoza pulmonară îşi are factorii de risc cei mai
•Mcnţi în potenţialul psihopatogen premorbid, în anteceden-
•niispo/iţionale cu labilitate psihologică marcată a indivi-
iiim.u de alţi factori reprezentaţi de elemente dramatice în
: cJcccse, divorţ, grave disensiuni, sentimente de gelozie —
' f.iciori temperamentali predispozanţi : — cel coleric şi
bolnavii celibatari, mai ales cei intelectuali, antecedente
iln.isc credo-colaterale care au putut transmite o mentalitate
l . i i u nuanţă pesimistă privind această boală pe planul efi-
in terapie etc. Desigur, factorii de risc privind îmbolnăvi-
i iliica există şi la bolnavii digestivi sau cardiaci, precum şi
.idiiil altor îmbolnăviri cronice, dar elementele aici oferă altă
ic s ecifică.
l ii capitolele anterioare, au fost trecute în revistă problemele

Miilii.uive pe care le ridică psihologia bolnavului de tubercu-
,t >i mai puţin unele tulburări psihice ce pot surveni în strînsă
i'liilie, mai ales cu procesul de adaptare a individului la viaţa
tpiul s.ui la tratamentul ambulatoriu de durată, cu toate im-
' rfliilc (c pot să apară în acest context.
In cuprinsul materialului de faţă, ne vom opri asupra tablou-
• i t linice mai frecvent întîlnite în practică, ca : stările psiho-
ii1 leanive, nevrozele şi stările nevrotiforme, decompensările
Imp.itirc, atitudinile discomportamentale etc.
l Iu peisaj deci suficient de diversificat, cu colorit
neomogen,
11!i t ni t din tablouri clinice, de la cele mai discrete, de-abia an-
,ite timid în psihopatologie, pînă la altele situate mai rar, în
iflc dure ale mirilor psihoze.
Vom relua îi studiu sub unghiul de privire psihiatric şi cti-
nittnilul îndrom de inaiapiare la boală, care survine azi cu feno-
m»ne de obicei mult mai discrete, la primii paşi străbătuţi în evo-
lulirt tuberculozei sau la celălalt pol al bolii, atunci cînd starea
___ _ . - ------- - ------ ------------. _. .. _, ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------ .------,—— -------------------------- . ii m<
individului, mult refăcută va impune o readucere a lui în familii

şi reîncadrare în activitate
Acest sindrom al inadaptării poate constitui un veritabil t€H
al caracterului reactivităţii nervoase a individului în faţa bolii,
oferind un grupaj de fenomene cu o semnificaţie anticipativa deo-
sebită privind evaluarea relaţiilor viitoare de cooperare medie-
pacient, o veritabilă placă turnantă cu rezonanţă vie în desf.\>u-
rarea ulterioară a terapiei, cu acceptarea acesteia din convingere
de către bolnav.
Dintotdeauna medici şi mai ales nemedici, romancieri şi poeţi

au fost atraşi ca fluturii de lumină de impresionantele manifestai i
psihice, uneori dramatice, ale tuberculosului pulmonar. Unele Iu
crări mai vechi (3, 4, 5, 6) emoţionează prin acurateţea prezent.!
rii, prin descripţiile fine ale cazurilor de psihoanormalitate. Pagi
nile pot fi citite şi azi cu interes, ele reprezentînd admirabile fresce
ale realităţii unui trecut trist şi dureros pe care generaţiile mai
vechi nu-l vor uita uşor. Raportate însă la tablourile clinice în
tîlnite azi, multe dintre ele apar uşor anacronice, descripţiile apar
ţinînd unui alt nivel de cunoaştere ştiinţifică, ele operînd mai mult
fotografic, mai puţin interpretativ.
în societatea de azi, cu mutaţii de amploare fără precedent,
explozivă pe planul ştiinţei şi tehnicii, cu caracterul ei competitiv
la care se adaugă o constelaţie plină cu elemente de noutate, c«
caracterizează anii prezentului, fenomenele ce ţin de psihic — nor
mal sau patologic — se resimt substanţial. Astfel, multe din a\
pectele psihoanormale în tuberculoză, puse în relief de autorii mai
vechi, au dispărut sau constituie apariţii de excepţie, în timp ce
altele, cîndva de-abia sesizate, urcă acum în intensitate, dominînd
viguros conţinutul psihopatologic al acestei boli. Fenomenul, frec
vent întîlnit în numeroase domenii ale ştiinţei nu mai surprinde
azi nici chiar pe specialiştii mai vîrstnici ai dlinicii de boli min
tale. Ei urmăresc acum spectacolul insolit al apariţiei unei psi
hiatrii, racordată la transformările societăţii actuale, o psihiatrii
în care erup tot mai rar maniile de odinioară, expansive, cu pro
ductivitate verbală torenţială, aproape golită de limite, sau aoele
melancolii dramatice cu durere morală amară, cu deliruri de auto
acuzare, de umilinţă sau de ruină, şi alte vegetaţii mintale aspre,
care colorau în trecut acest făgaş al medicinii în nuanţe imprcsio'
H iH PVN PROBLEMELE DE PSIHOPATOLOGIE 135
Sul) ochii noştri răsare azi aproape o nouă psihiatrie, cal-

i n i i l i în xonele ei fierbinţi, cu teme inspirate de astă data
. umil cotidian, cu marile ei psihoze sensibil devitalizate, ceea
dur <a manualele mai vechi să respire parcă o atmosfera me-
i im m.ii vetustă.
IMhi.uiia majoră se înclină acum cantitativ în faţa celei de
'filiera cu normalitatea, care preia bagheta de comandă şi acea-
i im mu.i o vom descoperi ferm exprimată în prezent şi în aria
miopiei mintale din cadrul tuberculozei. Optica individului faţă
i4in»sta boală cunoaşte o metamorfoză sensibilă care înlătură
Imliuiviicu mintală severă, dar dialectic parcă îngroaşă rîndurile
Milelor mai puţin nocive, a psihogeniilor cu caracterele lor cli-
* pioieilorme.
In trecut, bolnavul, în faţa penuriei de resurse terapeutice,
> «i a cuceri teren pe drumul salvării sale, ar fi suportat orice
,ic în sanatoriu ; azi, el exprimă prin conduită o toleranţă
i, o înţelegere mai puţin concesivă în faţa necesităţilor de
11 r la condiţiile impuse de boală, în esenţă a unei terapii
ic. cu elementele ei implicate, psihosociale. Noul modus vi-
i > i arc acum determinări pe care le vom găsi imprimate mai
i iu maniera cu care bolnavul ia poziţie ca personalitate în
nitfi'iinare faţă de noua carieră a bolii, în plasticitatea conţinu-
Ini ideatic, în caracterul fluenţei secvenţelor maladiei etc.
Stliimharea uneori radicală a condiţiilor de viaţă pe o peri-
i l A indecisă, reprezintă de multe ori o forţă care pătrunde adînc
Imul psihic al individului, obligîndu-1 să interpreteze noi ro-
• i , i > r i i ( litînd cursul firesc al comportamentului său psihic.
Apa i acum familiare mai mult manifestările psihogene de
•mina. mergînd pînă la psihozele de reacţie, nevrozele — înce-
< i l cu neurastenia, nevroza obsesivo-fobică, sindroamele hipo-
Hilriace atît de bine prinse şi în paginile beletristice, erupţiile
irtiice, apoi decompensările psihopatiilor cu prejudiciile pe care
ulm luncţionalităţii instituţiilor de îngrijire.
Noi.im de asemenea ca frecvente în ultimul timp, în spiritul
• m,i(ii!or noasitre, acele reacţii de protest, de opoziţie, o mare
11» .1 comportamentului uman avîndu-şi, precum se ştie, motiva-
ţii atracţia sau antagonismul faţă de ritmul vieţii ce-i este im-
j IM <lr societate sau de grupul înăuntrul căruia se află.
In tuberculoză, adversitatea cu care apar condiţiile noi ale
ft*li!U(ii, faţă de termenii trecutului, explică în largă măsura aţi-
136 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONAHA
tudinea bolnavului. Subiectul se consideră deseori un declasat, un

dezrădăcinat plutind în incertitudine. Faptul că mulţi din sufe-
rinzi nu respectă organizarea tratamentului sau cel puţin pun
multe probleme în acest sens, reprezintă o indicaţie că psihicul lor
se exprimă prin fenomene aberante, comportamentale, ce se CIT
suplu şi competent interpretate sub unghi motivaţional, situat i i It
n-eputînd fi rezolvate numai de pe anumite poziţii ierarhice di
autoritate, de impunere.
Abaterile de la program, neînţelegerile şi discuţiile neprincipi
ale sesizate în clinici, sanatorii şi chiar în cabinete din ambul.ito
rii, suspicionarea diagnosticului pus şi neîncrederea în tratament (
sînt atitudini care cer acum o rezolvare şi pe calea dialogului dl
rect şi susţinut. Tendinţa spre interiorizare, la alţii nevoia de A
comunica cu cineva, de a se lipi sufleteşte de o fiinţă care să vi-
breze la aceeaşi lungime de undă (o adevărată foame după con-
tact afectiv), acomodarea grea la regimul de spitalizare, nerălxla
rea manifestată în a solicita insistent părăsirea unităţii sub ame-
ninţarea evadării într-o fază care condamnă acest gest, sînt trăsă-
turi de caracter, atitudini, care necesită a fi bine studiate de medic
în momentul apariţiei lor, pe toată suprafaţa de contact cu păci
entul, în evoluţia bolii. Atitudinile adverse ale acestuia constituie
semne de avertizare că funcţionalitatea unităţilor trebuie să m
muleze şi ea pe termenii ecuaţiei psihosociale pe care o oferă tu-
berculoza azi, adoptînd soluţii care să oglindească înţelegerea mul
tilaterală a noului care s-a produs în concepţia bolnavului faţă d<
suferinţa lui, în fondul de apreciere a felului în care este şi aspiri!
să fie îngrijit, în dorinţele pe care nu le exprimă întotdeauna
spontan.
Tehnicizarea medicinii, acţiune benefică, operată mai ales fu
ultimele decenii, a deschis calea largă spre o cunoaştere mai pro-
fund ştiinţifică a patologiei umane. Azi manipulăm o aparaturii
de explorare modernă cu mari resurse ca eficienţă, în schimb, t«
pare că, cel puţin în unele situaţii, am pierdut mult şi regretabil
contactul cu cea mai gingaşă valenţă a vieţii individului : sufle-
tul său.
Ne interesează analizele de laborator (spută, alte produw),
rezultatele unor explorări prin aparatura complexă, dar ne apro
piem tot mai puţin de bolnavul însuşi, ramînînd uneori atît d«
departe de tot ceea ce gîndeşte, simte şi doreşte el. Acest conţinut
i I-IIN PROI1LEMELE DE PSIHOPATOLOGIE 137
M ,i. riîmas în umbră, cu suprafeţele sale întinse nedefrişate,

iilmc deseori la o relaţie medic-pacient în mare suferinţă.
'iiliiii/iuea interesului aproape total asupra capacităţii inves-
i ptiu mijloace pur tehnice, tinde tot mai mult să dezuma-
iuc<li(ina. Este marele pericol care trebuie să dea de gîndit,
Inra revenirii pe acele trasee care să asigure o cît mai inti-
iiilmie dintre cei doi factori angajaţi : pacientul şi medicul.
' n u adevăr, cunoaşterea — spune Fr. Bacon (1) — reprezintă
mia putere. Transpusă în termeni contemporani, ea înseam-
• piii iuţea plenară a înţelegerii omului global în toate vălen-
ii? di- exprimare, în acest sens un mare savant afirma cîndva
iiMrmele în general nu trebuie considerate definitiv încheiate,
i i ^ i a l i a lor continuă inerent să se scrie, în funcţie de elemen-
ntui < e apare în scurgerea timpului.
In pioblema psihopatologiei în tuberculoză, reluarea periodică
it'i i ului, modernizarea lui nu poate decît să-1 reorienteze, dîn-
u «M respiraţie proaspătă care să-i asigure o prezenţă fermă
nulitate. Este lucrul pe care îl vom încerca şi noi mai jos
l>i insul temei de faţă.
ISiliopatologia în tuberculoză — afirmă Porot (3) — nu po-

iiiinir specific. Mai mult chiar, adaugă el, ceea ce este speci-
tiilburările psihice ivite aici este tocmai nespecificitatea aces-
l''nunţată aparent frumos, o judecată de esenţă definitorie, o
l ii l a sentinţă, ea ni se pare temerară, aidoma unei fraze lan-
icctaculos dar care nu acoperă, privită pe dinăuntru, întrea-
ilit.itc. După Porot, fenomenele mintale nu au nimic propriu
,.i Ic distingă de tulburările clinice similare întîlnite în afara
iilo/ei. Nu există de exemplu o nevroză tuberculoasă auto-
• I 1 '.a nu posedă nimic în plus sau în minus în raport cu ne-
li« spitalelor de psihiatrie sau cele tratate ambulator. Deci
specific, este o nevroză fără trăsături proprii. Noi credem
' ' M dorinţa de a simplifica, a aduce sub acelaşi numitor, carac-
ilileritelor tulburări psihice şi a le face mai lesne de asimi-
itorul a pierdut din vedere un element important : influenţa
\alcnta pe care o poate exercita tuberculoza, boală cîndva
.ni- redutabilă, cu trenă de tristă cronicitate, asupra coloritului
«vuluţici unor suferinţe psihice survenite. Oare tablourile min-
descrise de Porot cu simţul lui clinic, ce-i drept de excepţie,
138 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONAHÂ
nu poartă în ele, în majoritatea cazurilor tocmai interesante feno<

mene cu apartanenţă respiratorie ? Nu sînt prezentate în prim plan
obsesiile, fobiile, ideile ipocondriace, stările depresive etc., legate (U
funcţionalitatea directă a pulmonilor bolnavi sau cel puţin avîml
punctul de plecare din acest aparat? Evident, nu vom afinn»
ferm contrariul : există o nevroză tuberculoasă. Trebuie să m u-
noaştem însă că aceasta posedă o vestimentaţie simptomatologiei
sui-generis, o personalitate a ei şi mai ales o condiţie etiologici
specială, cu o înscriere cronologică a simptomelor şi a evoluţiei,
Avem aici de confruntat două situaţii distincte : o nevro/ii,
de exemplu, care apare din anumite motive la un subiect pînli în
acel moment sănătos şi care prezintă un aspect clinic şi o influenţii
care se lasă condiţionată de echipamentul bio-psiho-social de pînă
atunci al bolnavului, este nevroza obişnuită descrisă în tratau; |
alta poate fi aceea care descinde ca boală la un subiect sufciuul
altă afecţiune somatică redutabilă : tuberculoza Adesea nevro/oli
sau alte boli psihice au în această ultimă situaţie chiar sursa RPC-
minativă în tuberculoză, deci o legătură directă cu boala primară
care le-a determinat şi care va imprima nuanţe specifice unei pa-
tologii de astă dată pe plan mintal apărută la acelaşi subiect
Este greu a pune sub semnul perfectei identităţii azi, cînd
vorbim de un statut al tuberculozei în schimbare cu un trio l>in-
psiho-social în interinfluenţare dinamică, o nevroză ivită pe un
teren valid şi o alta la un bolnav care se încarcă cu o noua sula
rinţă. Evident, în această ultimă ipostază condiţiile de formare ţi
asistenţă sînt acum altele.
De vreme ce încă nu am aruncat peste bord axioma „nu sînl
boli, ci bolnavi", atribuindu-se specificitate unui teren, avînd în
vedere aici întregul datum somatic şi psihic, genetic şi ambiental,
fiecare reprezentînd aproape un unicat asupra căruia o boală vi
acţiona şi primi răspunsul organismului în mod diferenţiat, Cit0
greu de admis, repetăm, că o boală ca ftizia să nu reprezinte ni*
mic în relieful unei suferinţe psihice
S-ar putea vorbi şi de ecoul pe care-1 prezintă tuberculoza
asupra suferinţei psihice ivite în funcţie de vîrstă, sex, origini
rurală sau citadină a bolnavului, după locul de asistenţă, spital
sau sanatoriu. Sîntem siguri că un studiu polarizat în acenstl
direcţie ar descoperi elemente calitative pe plan simptomatologie,
evolutiv etc., realizînd din psihopatologia tuberculozei tablouri
clinice cu o natură oarecum distinctă.
W PUN PROBLEMELE DE PSIHOPATOLOGIE 139
tul tabelului clinic psihopatologic este mult condiţionat

.ilitatca subiectului, ideea fiind valabilă şi în patologia
iul)crculozei însăşi, în timp ce unii oameni se îmbolnă-
i i i n , la aceeaşi sursă de infecţie, nu vor face boala dincolo
iiimcmil de imunizare care s-ar putea invoca printre altele,
i 1.1 acest punct încă multe elemente greu de apreciat în de-
dica situaţiilor respective. Sînt desigur ipoteze lansate de
, dai piobele ilustrative neavînd un indice de sensibilitate
injii/ator, concepţiile rămîn fără rezistenţa necesară,
l f venind, precizăm că psihogeniile, de exemplu, nu sînt doar
i psilioiiLe sau nevroze cu o sursă stereotipă, reprezentată
i auin.i | sihică în determinarea lor intră factori cauzali com-
, .iilrsca greu de descoperit.
n i l c i i i H a mintală, ca şi sănătatea însăşi, depinde de un mare
i <le factori. Schimbările intempestive ivite în condiţiile de
• Ir individului impun o adaptare dificilă, o mai mare stăpî-
Ig sine. Suprasolicitarea determină uneori comportamente şi
i tare, la o abordare superficială, par stranii. Individul este
ms să oblige la limite extreme potenţialul său de adaptare.
n muierea noului ineluctabil din mediul extern, pendulează echi-
l ' i i i l l i n al deciziilor „programate" şi „neprogramate" din viaţa
4imiliarii a subiectului. Prelucrarea materialului informaţional
Ime adesea pe plan psihologic. Rutina nu are întotdeauna pon-
MM hotarîtoare
Sr impun soluţii noi, greu de încorporat la rece. Noutatea
illiuiii stereotipul de rezolvare, nu reuşeşte să blocheze o reali -
• I r von iţă inoportună. Este adevărat că situaţia respectivă eli-
.-.i la indivizii calmi, bine echilibraţi, energii noi, substanţiale,
intdcauna însă suficiente a depăşi marile probleme ce se nasc
i a alţii, reacţiile la excitanţi, altădată indiferenţi, se dimen-

irli anormal, evenimentele provoacă răspunsuri necorespunză-
iineori revoltă, chiar în lipsa unor provocări serioase
ii se strîng pînzele, se capitulează în faţa efortului pe care-1
\\ decizia comportamentală de adaptare. Nimeni nu poate
un el ort prea mare fără să tulbure armonia, echilibrul mintal
n
1
)l>scrvaţiile de mai sus sînt perfect adaptabile şi în procesul
îl al psihopatologiei survenite în cadrul tuberculozei pulmo-
Sc subliniază de mulţi autori că psihozele mari : schizo-
1*0 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONA «4
frenia, psihoza maniaco-depresivă se întîlnesc în cadrul accslll

boli foarte rar. Fenomenul, constatat şi în marile ansambluri elf
bolnavi, ar putea constitui o replică viguroasă, o contraloviturl
a organismului bolnavului, a nu mai permite nidarea şi dc/vnl*
tarea unor tulburări psihice majore. Această situaţie apare în di-
ferenţă cu alte boli cu caracter cronic, ca de exemplu sifilisul,
ale cărui manifestări de patologie mmtailă figurează printre rcll
mai redutabile. Explicaţia aici pare să dreneze spre aprecicren
unui tropism electiv pentru sistemul nervos al infecţiei treponemice,
element biologic care nu se manifestă decît cu totul discret în pro*
prietatea bacilului Koch.
Marea dispută iniţiată în acest sens în prima jumătate a it*
colului nostru, privind legăturile dintre tuberculoză şi schi/n-
frenie şi-a pierdut azi aproape întreaga vitalitate, în pofida unfll
cazuistici bogate şi reacţii de laborator ilustrative oferite de adepţii
acestei concepţii, schizofrenul este acela care, prin desprinclci'fli
severă de realitate, cu scufundare în autism, prin existenţa sa iul
generis, cu seisme a căror ecou străbate pînă în resorturile in (ini*
ale zonelor instinctelor puternic încrustate în biosul individului,
poate predispune la tuberculoză tocmai prin acest sistem de in-
frabioză, el lipsindu-şi existenţa de cele mai viguroase mijhuri
de apărare proprii, în prezent deci, schizofrenii sînt rari în sa-
natoriile de Tbc, la fel maniaco-depresivii. Penuria de psîhny.t
majore în colectivităţile sanatoriale pentru tuberculoză este un fapt
absolut evident, cifrele ce indică prezenţa psihozelor în populaţi*
depăşind mult pe cele survenite în tuberculoza staţionalizată. Sur-
prinde aici raritatea tablourilor net paranoice a diferitelor formi
ale schizofreniei şi chiar ale altor prezenţe psihiatrice mai puţin
grave, în raport cu abundenţa tulburărilor similare în restul
populaţiei şi chiar în cazurile de tuberculoză asistate ambulator,
Se pot emite, evident, ipoteze, dar ele nu rezistă suficient urmf
contraargumente.
Ne-am fi aşteptat poate la prezenţa contrariului, în sanatoriiij
unde suferinţa acută sau cronică, cea somatică, se desfăşrurft
într-o atmosferă încărcată de condiţiile care să favorizeze ruperea
echilibrului mintal, tuberculoza şi psihoza par a fi mai aproape
de punctul lor de întîlnire. Este asa-zisa endogenitate, criteriul
suveran, o exhaustivă explicaţie ? Aceasta ar însemna din nou
apelul la un factor care întunecă în prezent, în pofida unor frn
moaşe şi promiţătoare studii de genetică, orizontul prospectiv al
N PROBLEMELE DE PSIHOPATOLOGIE 141
i lei, readuce pe scenă anxietatea şi ideea de neputinţă în

n«i „predestinări" deocamdată greu expugnabilă. Astfel, s-ar
ptiu la o graniţă insignifiantă rolul influenţei factorului
i i . 11 în apariţia bolilor psihice majore, ceea ce ni se pare
11 dar, clin fericire, pînă la o probă contrarie, fenomenul
insultrient aşezat ştiinţific şi neprobant.
nlluir.irile psihice de limită, alcătuind psihiatria de frontieră,
iniîlni mult mai frecvent de-a lungul întregului curs evo-
I I'l)r Această mică psihiatrie, limitrofă, înţeleasă calitativ
tţhitil lipsei de duritate a tulburărilor, neapărînd în registru
iimenc psihice majore, devine azi „marea psihiatrie" vă-
i l > unghiul cantitativului, tablourile ei constituind aproape
l lond al prezenţelor de patologie mintală în tuberculoză.
ni<M chiar crede, pe baza cercetărilor comparate pe teren,
mi număr egal de indivizi ftiziei, fenomenele aparţinînd
mit i psihiatrii, cel puţin reacţiile lejere situate aoroape de
IA nevrozelor, depăşesc pe cele survenite în populaţia des-
l'itc o opinie provizorie oare ne-a fost întărită de dialogurile
i* ru n'umeroşi ftiziologi, ou personalul de îngrijire adesea foarte
>« de condiţia psihică în care se desfăşoară existenţa bolna-
i ii sfîrsit cu pacienţii înşişi. Este suficient să urmărim în acest
i prescripţiile medicamentoase în condicile de farmacii în spi-
titnatorii de tuberculoză, pentru a constata frecvenţa masivă
ilitamente folosite în tratarea reacţiilor nevrotice. Astfel de
i ie, cum s-a arătat în corpul lucrării, survin datorită nu atît
lui Koch şi leziunilor organice pe care le determină, ci mai
"iiduiilor psiho-sociale de existenţă insolită la care tubercu-
liluţ.'i pe bolnav să se adapteze şi care, slăbindu-i limitele de
nU, pot depăşi potenţialul de tolerare individuală, realizînd
i.ilitativ, intrarea în boală. Cu toate investigaţiile noastre
< c, este greu să dăm cifre, chiar cu caracter aproximativ,
îl situaţia diferenţiată a cazurilor de psihiatrie limitrofă apă-
u ambianţa tuberculozei, în raport cu restul populaţiei. Se
I cel puţin 10 % din bolnavii asistaţi în staţionare cu in-
r limitata în timp sau de durată, trec prin furcile caudine
M»r procese dificile de adaptare, cu ancorarea în patologie
l .i, I ;ireşte, în tratamentul ambulator, există posibilităţi spo-
i a evita condiţiile neobişnuite psihosociale la care este soli-
ţi u se iXngaja pacientul de tuberculoză în staţionar. Bolnavul
rtflft acum în familie, atmosfera de viaţă îi apare mai senină,
142 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONA'
sentimentul de securitate este şi el mai prezent. Totuşi, chiar yi

aceste condiţii, statutul de bolnav de tuberculoză se afirmă, subit*
avînd de suportat suficiente traume psihice în relaţiile lor cu l
mea din afara. Pe de altă parte, este cunoscut faptul că o condu •
susţinută în tratament nu este totdeauna uşor de realizat chiai
în familie. Abaterile repetate pe acest plan, ca şi o evoluţie
B.K. prezent, impun sanatorizarea cu o terapie sub control IVi<.
cu şanse de realizare a unei corecte cooperări medk-bolnav, al < ,nei
beneficiar în primul rînd va fi ultimul.
Idealul în profilaxia tulburărilor psihice în tuberculo/.i Mi-
mează să-1 constituie, credem, organizarea corectă a tratamenuilyj
în familie, în cazurile acute fără pozitivitate B.K., sau în sanatorii
bine profilate organizatoric şi pentru acuţi.
Adăugăm că, din punct de vedere dinic, stările psihoaimw-
male survenite în tratamentul ambulator poartă mai puţin .>W
prenita tuberculozei datorită tocmai reducerii influenţei condiţiilor
neobişnuite întîlnite în staţionar, în timp ce în sanatorii fenoini*
nele psihice oferă o culoare imprimată mai convingător de cx,ii«
tenta maladiei de bază.
Susţinem, de asemenea, că atîta tirno cît în sanatorii vftr
continua să coabiteze suferinzi acuţi şi cronici, în pofida tratamen
telor moderne şi a organizării în general a instituţiilor la un
nivel superior, pericolul psihopatogen va rămîne în continuare prt»
zent. Unii bolnavi cronici, adesea insuficient cunoscuţi pe toati
planurile, pot deveni o sursă de periculozitate a sănătăţii mintal»
pentru suferinzii acuţi, susceptibili şi receptivi în faţa asaltului di
sugestii, nu întotdeauna binevoitoare, ce pornesc de la acest nivel
Forţa lor de convingere, atunci cînd este subordonată răului, poatf
influenţa grupuri de bolnavi gata să-i asculte perorînd despre in
curabilitatea bolii, lipsa de competenţă a unor medici sau comodi
tatea personalului mediu, ineficacitatea terapiei administrate sau dci
pre efectele miraculoase ale alteia, în realitate lipsită de vigoare,
despre circumstanţele malefice care-i aşteantă în viitor etc. Prezenţa
acestor „lideri" negativi, adesea mari etilici, cu tulburări grave
de conduita, continuă să rămînă o problemă, o ecuaţie delicata Ci
aşteaptă încă soluţii. Ftiziologul poartă pe umerii săi, evident, un
munte întreg de obligaţii. A fi mereu prezent în ambianţa împre-
jurărilor atît de variate şi complexe pe care le ridică buna în-
grijire a bolnavilor pe toate planurile, constituie însă o autenticft
comandă socială, impregnată de mult umanism. Poate de aceea
bolnavul aşteaptă mai mult de la medic, dincolo de tehnica ţi
l* M «l PUN PROBLEMELE DE PSIHOPATOLOGIE 143
sa strictă în specialitate. Nu este suficient să posezi

iptiuulini şi deprinderi. Bolnavul aşteaptă dialogul cu me-
i ii inima lui, cu conştiinţa sa, nu ca să o înfrunte ci ca să
>A diurnul spre cimentarea unei colaborări absolut indispen-
liitneroase aspecte de patologie mintală ar putea fi evitate

• pi în măsură ar cunoaşte mereu poziţia bolnavului în faţa
ri >«.ilc suferinţi, faţă de lumea din jur şi a acesteia din urrnă
l? bolnav. Am ajunge astfel a înţelege de ce pacientul nu
!<!<• întotdeauna chemării medicului şi care sînt motivaţiile
'iitM' si întreţin suferinţa psihică. Desigur, nu pledăm deloc
n o l urmare psihiatrică a ftiziologului, ci doar în favoarea
i mai plenare a tot ce înseamnă dorinţă şi necesitate
bolnavului, a acelei lumi caleidoscopice de idei, de senti-
;\ perspective ascunse în psihism. Să nu uităm că seismele
in i au repercusiuni nocive cunoscute şi asupra evoluţiei
I!P ,\ tuberculozei înseşi.
BIBLIOGRAFIE
Bacon, Novum Organon, (După F. Bagdasar, Teoria cunoştinţei,
H Humbacescu şi S. Blumenfeld, Psihologul şi psihologia bolnavului de

tuberculoză, Rev. „Med. Chir", laşi, n r. 3, 1970.
3 t Oirard, La psychologie des tuberculeux, Sem. des. Hop. de Paris,
MI y, 1947.
i MIIIIMLC Porot, La psycholoaie des tuberculeux, Delachaux et Niestle,
î* A, 1950, Neuchatel Suisse.
A Iiimiere, Le drame tuberculeux, „L'Avenir medical", nr. 5, 1947.
F l) U Ruskm, La tuberculose dans l'hopital psychiatrique, „Am. Med.
H| Iul) ", 32, 248-257, 1945.
' l l* Scherdmg, Relations medicin-malade. Colaboration avec le psy-
thlnlr* et formation psychologique du phtisiologue dans la perspective
M'iiii» meilleure efficacite therapeutique en sanatorium, Rev. „Tuberc.
ei l'înMiinat.", 1964, l, nr. 9-10.
CAPITOLUL VI
E N T I TĂ ŢI P S I H I C E M O R B IÎN
D ETÎL N I T EÎN Şl D I NC A U Z A
TU BE R C U LO ZE I PU LM O N AR E*
Manifestările psihoanormale întîlnite în tuberculoză se îi)i

drează psihiatric într-un capitol intitulat : Tulburări psihit r
natură infecţioasă. Atunci cînd aceste modificări capătă un i<
tur clinic mai bine delimitat, cu fenomene psihice majore, clc |>"i
alcătui autentice psihoze infecţioase.
Este posibilă descrierea unui tablou clinic psihopatolojţii tu
cadrul tuberculozei doar în linii generale, ca grupaj de clemenţi
clinice comune, rămînînd totuşi ca pentru fiecare bolnav să apari
o diferenţă specifică, dictată de factura individualităţii sale.
Unii consideră chiar că agresiunea exercitată asupra piihl»
cului uman nu are ca reacţie, cum s-ar crede, un caracter prfl-
teifom de prezentare în funcţie de natura agentului încriminaţi (J
în primul rînd de diferenţierea constituţională a pcrso.iniî
bolnave.
Ceea ce rămîne comun aproape tuturor sînt cîteva caracter!
clinice generale, care semnalizează boala şi anume : astenia în turtii
cazurile, tulburări hipnice, cefalea şi unele tulburări de atenţi»!
de fixare, de gîndire. De asemenea, pot apare în forme scvn
deliruri acute, infecţioase sau febrile sau mai frecvent, ca rcll
al agresiunii directe exercitate asupra sistemului nervos, nervo
ţaţe, anxietate, labilitatea dispoziţională şi chiar stări de agitm.
accentuată psihomotorie cu caracter maniacal, sau tulburări ()•
conştiinţă cu pierderea lucidităţii, tulburări psihosenzoriale cu illl
zii, halucinaţii.
Asemenea tablouri se pot întîlni rar astăzi în cadrul tnbcF
culozei pulmonare. Sînt tablouri de excepţie, descrise totuşi de dl
nicieni. Apar uneori encefalite şi meningoencefalite tuberculoaw,
mai ales la copiii cu aspecte psihice severe. La adult, sînt descriu
S. Blumenfeld
' ItÂfl PSIHICE MORBIDE 145
Itnuă fenomene neurologice, glandulare, şi cele psihice repro-

şul chiar marile psihoze : delirantă, cu conţinut persecutoriu,
i K . erotic, maniacală, depresivă, confuzivă etc. De asemenea
mai frecvent, apare cunoscuta neurastenie a tuberculozei.
l'c scurt : apariţia tulburărilor psihice poate avea ca punct
ilf plecare : 1) tuberculoza ca afecţiune organică şi cu evoluţie
muma, 2) reactivitatea subiectului la apariţia unei afecţiuni care
ăiltuc restructurări pe plan biologico-psihologic şi social şi, în
ilhît, 3) administrarea unor medicamente tuberculostatice cu
iMi'ţic adversă, cu intoleranţe individuale din partea subiecţilor
Imlmivi.
PSIHIATRIA MAJORĂ Şl LIMITROFĂ

(clasificare)
Ne vom opri, discutînd, aspectele psihopatologice în tuber-
Milo'/S, la cîteva aspecte întîlnite mai frecvent în practică, în pri-
nţul rînd la cele cu caracter specific preponderent, adică legate
t lunci în apariţia lor de existenţa bolii. Dintre ele predomină
liogcniile, în al căror cuprins se studiază stările reactive (psi-
de reactive) şi nevrozele. Schematic, tulburările psihice în
natric apar mai ales sub formă de : 1) psihoze (marea psi-
i ic : — mania, melancolia, psihoza maniacodepresivă, schi-
i'iiia, paranoia, demenţa senila etc.) ; 2) nevroze şi 3) psi-
IHtimele două aparţin micii psihiatrii (limitrofă) care oferă

umilitoarea clasificare clasică:
_ .. . . f stări reactive (psihoze reactive)
Psihogenii | n£vroze
imitrof ă
Psihopatii
I. Psihogeniile
Psihogeniile au la bază un psihotraumatism, un conflict care
4iunci cînd acţionează cu bruscheţe, într-un timp scurt, violent,
tlitermină apariţia stărilor reactive impresionante ca tablou clinic,
ilar scurte ca durată şi cu prognostic în general favorabil. Atunci
i îmi conflictul acţionează mai lent, mai puţin dur, apar nevro-
zele (cu durata mai prelungită, de asemeni cu prognostic bun).
i" Millilrul bolnavului de tuberculoză pulmonară. 213
Aşa cum demonstrează experienţa clinică, nu există linii ferme

de demarcaţie între formaţiunile aparţinînd psihogeniilor mai ale'.,
circulaţia între ele fiind posibilă. Stările reactive pot trece prin
prelungire în nevroze, iar acestea din urmă (mai ales isteria) cotn
portă uneori aspecte asimilabile psihozelor reactive cu stări pscu
docatastonice, depresive, anxioase etc.). în sfîrişit, psihopatiile în
decompensare, creează tablouri nevrotice sau psihotice cu conţinut
variat.
Vom acorda, fireşte, un spaţiu mai restrîns psihozelor majore
şi psihopatiilor. Primele aparţin de obicei unor maladii anterioaie
ftiziei şi se manifestă în pusee în cursul tuberculozei, sau apar prin
accentuarea unor predispoziţii morbide psihoanormale, care m
declanşează în cursul ei.
Ca şi noi, I. Macdonald consideră prezenţa tulburărilor pii*
hice cu caracter psihotic ca fiind rare în cadrul tuberculozei, eU
manifestîndu-şi prezenţa mai ales în fazele finale ale bolii cu acclfl
tablouri clinice impresionante, descrise de autori în trecut, CU
stări confuzionale şi mai ales delirante.
Cu puţine zile înaintea sfîrşitului, bolnavii susţineau că n<
găsesc, în pofida unei stări organice extrem de grave, cu fcbri
înaltă, mistuitoare, cu tuse şi hemoragii repetate, într-o stare da
spirit deosebit de optimistă, ţesînd planuri mai grandioase ca nici
odată.
„Mă voi face cu siguranţă sănătos. Mă voi înscrie la facuik.m
şi voi ajunge un medic foarte bun, vindecînd bolile grele care a'/l
ucid atîta omenire. Voi fi acela care va elibera din acest spiul
(sanatoriu) pe toţi, în stare de sănătate deplină. Cu siguranţă ci
voi lua mari premii pentru această descoperire, poate şi Nobelul,
Sînt absolut sigur de toate cîte le spun".
Dar visele croite cu atîta frenezie rămîneau undeva plutind
în aer, bolnavii murind adesea cu zîmbetul pe buze, cu fabrica dl
vise în plină construcţie.
Azi, fenomenele descrise par din domeniul literaturii fantastice.
Ele aparţin însă unui trecut dureros pe care tuberculoza de a/1
nu-1 \a mai trăi poate niciodată.
Psihopatiile, la fel ca şi psihozele, au punctul lor de plecare
cronologic de obicei anterior îmbolnăvirii de tuberculoză, survenind
sub forma unor decompensări cu caracter clinic episodic.
Psihogeniile reprezintă fără îndoială un teritoriu vast p»
harta psihiatriei de azi. In componenţa lor pot intra, repetăm, ai îi
MORBIDE 14
7
loiiri cu aspect psihotic cît şi nevrotic. Ele survin în urma acţi-

i (actorilor psihogeni cu rol etiologic direct cît şi a factorilor
141 ici sau constituţionali care favorizează declanşarea lor.
Iată
i e considerăm că manifestările aparţinînd psihogeniilor au ori-
1
cau/ală greu de delimitat ponderal, la o primă abordare,
• l a posibilităţi multiple ale intricării dintre factorii psihogeni
omato-constituţionali.
Astlel, în faţa aceluiaşi psihotraumatism, unii indivizi vor
Im r psihogenii sub forma stărilor reactive, a nevrozelor cu simp-
Imiiiitologii diferenţiate, în timp ce alţii vor rămîne cu reacţii
uţuiiic te nu depăşesc psihonormalitatea.
Sindromul de inadaptare — reacţie psihică normală cu
treceri rare în psihopatologie
Ni se pare interesant, cu riscul chiar a unei repetiţii, să ne
upiiin pentru cîteva momente, înaintea prezentară unor aspecte
psihopatologice întîlnite în evoluţia acestei boli, reluînd un subi-
*t l aut de des frămîntat de ftiziologii mai vechi şi de azi — asu-
nia sindromului de inadaptare, de astă dată privit sub unghi psi-
hiatric. El este constituit dintr-un mănunchi de simptome pe care
Je cauzează de obicei contactul prim al individului cu boala irne-
iliat la comunicarea diagnosticului şi mai ales la indicarea spita-
li/arii. La unii bolnavi acestea se pot stabiliza pentru un timp în
tablouri clinice persistente.
în majoritatea cazurilor urmărite de noi, sindroamele au evo-
luai benign, nealertant, fără a depăşi sensibil normalitatea reac-
liva în astfel de condiţii conjuncturale.
Doar în unele cazuri forţa şi bruscheţea psihotraumatismuluî
se adaugă unei reactivităţi nervoase vii, particulare a individului,
dfterminînd boala. Ne vom ocupa, pe scurt, în primul rînd de
aceste ultime forme, care prin intensitatea fenomenelor se înscriu
legitim în patologie.
Sindromul de inadaptare, denumit astfel de majoritatea auto-
rilor, se constituie, aşadar, în momentul cunoaşterii de către bol-
nav a afecţiunii de care suferă şi a condiţiilor de viaţă pe care
urmează a le respecta un timp greu de precizat. Puţini sînt aceia
care pot înţelege şi primi Ia rece o asemenea situaţie care îi pri-
veşte direct, întorcîndu-le brusc pînă la un punct liniile de direc-
ţie ale existenţei lor de pînă atunci, în majoritatea cazurilor limi-
148 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PUL V OM AM
tele cronologice ale fenomenelor se întind de la cîteva zile pîni

la 2—3 luni.
Acest sindrom de inadaptare, repetăm, ilustrează deci, în
fapt, reacţiile psihologice ale bolnavului în faţa unei realităţi noi,
aceea de bolnav de tuberculoză, cu suita implicaţiilor ce derivă
din ea.
Acelaşi sindrom 1-am putea numi şi de „dezadaptare", dara
ne-am referi la fenomenul de pierdere a adaptării organizate pîn.i
în momentul îmbolnăvirii, în timpul stării de sănătate, în esenţa,
este vorba de o pierdere a unui stereotip de existenţă creat de .t
lungul anilor, cu obligaţia încorporării acum a unui nou ritm de
viaţă. Sindromul de inadaptare sau dezadaptare, în funcţie de un
ghiul optic sub care se privesc fenomenele, rupe deci echilibru!
creat, în majoritatea cazurilor, dar nu în egală măsură vor fi y
manifestările suferinţei mintale. Fenomenele apărute vor rămîne în
consonanţă cu capacitatea de blocare a psihotraumatismului pp
plan psihologic, ceea ce determină ca la unii indivizi cu indicele
de toleranţă scăzut să apară neliniştea, irascibilitatea, adesea osti-
litatea faţă de orice formă de autoritate şi chiar tendinţa de im-
pulsivitate greu motivată de subiect. Echilibrul şi armonia bio-
psiho-socială elaborată pînă la întîlnirea cu boala, homeostazia
psihică, dacă putem să ne pronunţăm astfel, sînt zdruncinate. In-
dividul este obligat a suporta o suită de transformări în felul lui
de a privi şi înţelege noua situaţie care se va reflecta în reacţiile
psihice, unele rămînînd prin benignitatea lor în sfera normalităţii,
altele depăşind-o.
Unii bolnavi trăiesc acum impresia deprimantă că sînt decla-
saţi, că lumea îi va izola, că vor fi uitaţi curînd ; ruperea de fa-
milie mai ales, impusă în unele situaţii, îi dereglează uşor.
Evident, acest şoc provocat de psihotraumatism se va resimt i
variat în funcţie de un cortegiu de factori : vîrstă, sex, condiţii
cultural-economice, mediu de viaţă citadin sau rural, gradul de
discrepanţă dintre caracterul existenţei dusă pînă la îmbolnăvire
şi aceea care urmează a fi pe viitor, tratament ambulator sau sta
ţionarizat şi, nu în ultimul loc, starea de integritate psihică a subi •
ectului preexistentă bolii.
Repetăm, acest sindrom de inadaptare la „întîlnirea" cu tu-
berculoza, la unii o scurt-circuitare în perimetrul condiţiilor de
viaţă, îl trăiesc majoritatea bolnavilor, chiar şi acei care afirmă cJt
nu 1-au resimţit deloc.
4ftltVlTI PSIHICE MORBIDE 14
9
Sindromul de inadaptare, de inacomodare cu noul univers si-

ul, va dura pînă ce se va atinge pragul împăcării cu clima-
•nl nun psihologic şi de interrelaţii sociale, pînă ce se vor rearmo-
ii«M po/.iţiile create în mentalitate faţă de întreg complexul de
• • I i i ii.n i înscris în tabela de sarcini ce deriva din statutul nou care
t|Mir de astă dată, acel al tuberculozei.
VUi ales internarea în staţionar, izolarea de celula socială cea
fierbinte — familia — germinează, repetăm, mari nelinişti,
1,1 mult individul, creîndu-i conflicte intrapsihice ce apar la
,i vedere bolnavului aproape insolubile. Acum se produc mo-
i r i în conţinutul reacţiilor ce pot depăşi normalitatea com-
iinentală şi se previzionează un film al unui viitor propriu cu
n'/itate scăzută, cu secvenţe des întrerupte, căruia greu i se
mea anticipa o recuperare pe linie evolutivă în graniţe cro-
;icc Ierme. Am avut ocazia sa urmărim situaţii nefericite, nu
iui/mă a ceea ce poate însemna influenţa tuberculozei, prin
nulul ei biologic, prin esenţa ei organică, ci prin suprastruc-
• are germinează din rădăcinile j lecate de aici. Mai ales la
•renu, la tineri, acolo unde idealurile, visele, speranţele ca-
ii aureolă de „vitae dux", întîlnirea indezirabilă cu boala are
ierul de şoc. Cînd echipamentul de valori psihice — raţiunea,
ilialul afectiv — pus la grea încercare se îngustează brusc,
l logic aii vieţii se poate desprinde pentru moment şi dispare.
' i i l e de sinucidere cu rezultate fatale, tentativele repetate cu
' i i somatice severe sau fenomene mintale, nu reprezintă excep-
aoest moment. Evident, necunoscutele greu de soluţionat care
.••rin acum în ecuaţia nouă psihosocială a subiectului, afectea-
Iiilibrul său interior. Dacă bolnavul nu va cunoaşte de la în-
ccca ce se va întîmpla cu el şi ceea ce urmează să facă în
111, soluţionîndu-se mereu împreună întregul noian de pro-
• •. de îndoieli, de obsesii ce-1 turmentează acum, principiul
"•rarii suverane medic-pacient, nu se va împlini.
1
.hc.stionarele noastre date bolnavilor arată, într-adevăr, că
iii sînt asaltaţi de probleme personale grele, negăsind sin-
jlca de rezolvare. Pe ecranul lor psihic se desfăşoară uneori
i rate drame pe diferite teme care, rămînînd neconfiate, sub-
i/,ft temeliile sănătăţii lor mintale. Croşete de desnădejde, de
i «Icre în viitor, îi apropie mult de frontierele melancoliei
\e. încă ua pas şi intrăm în patologia mintală autentică. Se
, i >ie acum de urgenţă o analiză motivaţională a fenomenelor,
150 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PUIMONAR4
cu instalarea unor măsuri acceptate, restabilind echilibrul minuit

în alertă.
Sindromul de inadaptare în acest moment de răscruce M
poate converti în forme mai accentuate, în veritabile reacţii p»i-
hogene anormale, cu culoarea vie, intensă, a fenomenelor psiho-
patologice, tablourile clinice prezentînd aspecte morfologice protei-
forme, din care rareori (8% doar) lipseşte exprimată o suicrmţM
aparţinînd sferei aparatului respirator.
Marea majoritate a lor (circa 90%) din cazurile noastre, rX-
mîn diminuate ca durată, ca intensitate, un embrion doar faţă df
procesele vii psihoreactive, o reacţie psihogenă din care nu lipsc>l»
totuşi nuanţa imprimată de tuberculoză.
Reacţii psihice patologice. (Psihoze reactive). Date generale.
In mare, reacţiile psihogene legate de această boală, analizaţi
de noi, oferă prezenţa posibilă a trei trepte sau faze de desfăyil-
rare cronologică, durata fiecăreia în parte comportă la rîndul «J,
de asemenea, o mare varietate în funcţie de indivizi, trecerea ni-
operîndu-se aproape niciodată cu salturi în gol. lată-le mai joi,
exprimate schematic, cu caracterele lor clinice generale :
a) ruperea unui echilibru existent pînă în momentul întîlnirlj
cu boala, cu contorsionarea frecventă a lucidităţii critice ;
b) inventarierea, după restabilirea acesteia, a elementelor et
intră în compoziţia poziţiei noi, a prejudiciilor pe plan biologic,
psihologic şi social ;
c) concilierea cu noua situaţie, care să ducă la restaurare sau
cel puţin la ameliorarea condiţiilor actuale.
Prima fază reprezintă un autentic scurt-circuit în atmosfcri
homeostaziei psihice (stare de echilibru mintal plus procesele (!•
adaptare ce apar în condiţii noi), o rupere acută a echilibrului,
cu reacţii anxioase excesive la solicitarea mediului. La unii, mal
rar, fenomenele apar cu caracter exploziv, o adevărată revărsări
de ape tulburi. Este faza în care se pot întîJiii frecvente tablouri
clinice de patologie psihică. Alteori, desfăşurarea apare mai calm,
lipsită de dramatism, în funcţie de temperamentul bolnavului, (10
caracterul său, de ambianţa propice ce-1 înconjoară în acele mo-
mente etc.
A doua fază, întotdeauna prezentă, reprezintă o priviri
orientativă, un tur de orizont desfăşurat de bolnavi, cu caracter
de explorare a conjuncturilor noi, marcate emoţional prin-tr-o jurt
11'AŢI PSIHICE MORBIDE 151
iiixictate febrilă sau cel puţin de nelinişte. Luciditatea, de-

i obnubilată în faza anterioară, nu permite încă subiectului
Iţxropcre soluţii optime în faţa noianului de probleme ce se
11 unu în conştiinţa sa, de-abia ieşită din impas. Sîntem la
i icra grelelor deliberări. Subiectul invocă parcă intrapsihic
.iimivtiţiu pasager ou boala, pentru un moment de „respiro"
i .u caută un „fir al Ariadnei" de ieşire din labirint. Zile şi
.tdiiîni atitudinea unor bolnavi în faţa noului încă prezent,
«.Ic avimilat la rece, de conciliat „face en face" cu datele
UNI tei din trecut, va determina adesea un comportament anor-
, ostil, mereu opozant. Mai greu accesibili în această fază,
u ii)>i în faţa sugestiilor şi apelurilor externe la calm, suferinzii
.1 atmosfera grea, dilematică, a unor captivi care caută dar
ti esc- încă limpede ţărmul, posibilităţi de ieşire din acest impas.
i l i l i i l c anxiogene de viaţă insolită îl asaltează, tensiunea psi-
crc>te, iar efortul grăbit spre adaptare, în acest climat neo-
uil, întîrzie. Totul nelinişteşte, alertează un adevărat prurit
ui. Agitaţia motrică şi psihică sînt fenomene mereu prezente.
i tiviiatea contorsionată permite şi ea apariţia mai frecvent, a
ilor disforice, mai rar a depresiunilor psihice. Bolnavul, deşi
lucid, nu întotdeauna realizează percepţia clară a anomaliilor.
i u el va găsi justificare, pentru comportamentul său, invocînd
.inieiitare în genul unui leit motiv, presiunea unei situaţii sin-
ic în existenţă, faţă de care este greu să se ajungă la un acord
n atiît de necesar. Boala, în contextul ei nou circumstanţial,
i ic acum un autentic inamic înarmat superior. Pe acest fun-
•iiirvine iluminarea : va trebui să se resemneze, să se împace
» ircastă lume nouă ; este singura soluţie investită cu speranţe.
Atmosfera continuă mult timp încă a fi dominată de incer-
ihuilinc.
Subiectul, totuşi, ulterior este gata să ofere concesii la masa
h.it.itivelor", să renunţe încetul cu încetul la ceea ce a fost cîndva.
ni ulcea că, înarmat mai bine, cunoscînd mai intim factorii temei
i l r luptă, îşi va redobîndi curînd libertatea de acţiune.
Patologia mintală în această secvenţă de răscruce este adesea
n jiir/cntată prin tablouri clinice expresive cu nuanţe afectiv-com-
|iuiumentale \ariate.
în faza a treia, în majoritatea cazurilor, suferindul încearcă
li reuşeşte ajustările necesare, impuse de nevoile realităţii. Pe dru-
mul împăcării s-au operat deja renunţări, atmosfera începe să se
fiuewine/.e. Conflictele intrapsihice apar acum mai surde, departe
152 PSIHICUL BOLNAVVLUI DE TUBERCULOZA PVIMONAM
de încărcătura grea afectivă, de asprimea dilemiatică de odinioară,

Această fază, sub unghiul cronologic, oferă mari varietăţi,
De obicei, e cea mai lungă. Săptămîni şi chiar luni bolnavul vi
rămîne să elaboreze, adesea cu migală, planul de refacere, de »li«
niere la condiţiile existenţei noi, cedînd sau reluînd înfruntarea ou
cu sine, cu elementele psihosociale combatante. Pe plan clinif,
psihopatologia se va reflecta acum în bufee de nelinişte, de iriia
bilitate, pigmentate des cu înclinaţii spre impulsivitate verbali,
echilibru labil al toleranţei la condiţii negative adesea insignifiante,
insomnii rebele. Unii subiecţi rămîn încă greu accesibili, cu reacti-
vitatea nervoasă mereu sub presiune în faţa condiţiilor pentru ei
încă stressante din mediu.
Acum pericolul de decompensare a unei personalităţi di/ar-
monice, de ţîşnire a unor pusee psihiatrice, sau intrarea în dcfU
leul intim al nevrozelor rămîne iminent.
în majoritatea cazurilor, bolnavul ajunge însă, aşa cum am
arătat, la o împăcare cu boala, mai puţin cu sine, la o înţelegere
mai justă a condiţiilor imperioase de adaptare, părăsind atmosfera
încinsă de tensiune, din fazele anterioare. Colaborarea cu lumea
din jur, inclusiv cu medicul, capătă pentru bolnav un sens în pri-
mul rînd pragmatic, avînd finalitatea într-o reechilibrare deseori
convenţională a poziţiilor, cu recîştigarea bunurilor pierdute.
Pe treptele de mai sus, schematic divizate de noi, ale sindro-
mului de inadaptare în forme accentuate unii staţionează mai în-
delung, pînă găsesc drum accesibil de înaintare, fie singuri, fie
apeKnd sau acceptînd solicitudinea familiei, a celor din jur —
medici, personal sanitar, alţi bolnavi_ Alteori, cînd psihotrauma
tismul (termenul a fost utilizat prima oară de Freud, în 1893,
în cadrul interpretăriri psihanalitice) întîlneşte un temperament
puternic, echilibrat, pregătit pentru înfruntări dure, trecerea se
face aproape meteoric, tacit, fără zguduiri psihice, de-abia sesi-
zabil. Elaborarea răspunsului individului în faţa bolii şi a conse-
cinţelor ei este rapid, cu eficienţă decisivă. Trecerea prin reacţii
psihogenă discretă, fără urmări nocive, sau din contra prin puseu
psihotic mai mult sau mai puţin încărcat şi dur ca expresie cli
nică, poate deveni o piatră de încercare a rezistenţei nervoase fn
faţa obstacolelor. Ea ne ajută să realizăm o primă luare de con
tact simplă cu comportamentul individului exprimat în faţa bolii.
probă cu semnificaţiile ei definitorii, pe drumul îngrijirii Iu!
fSIHlCE 15
MORBIDE 3
Delimitarea dintre simpla reacţie efemeră psihogenă, fără ur-

i unele şa terme, si o psihoză reactivă de diferite nuanţe cali-
ipărtinind psihiatriei, nu este totdeauna un proces uşor de
Acelaşi lucru rămîne valabil şi în ceea ce priveşte posi-
' unei anticipări evolutive în continuare a suferinţei psi-
i ne oprim la descrierea cîtorva aspecte clinice în cadrul
\nlor psihogene la care elementele psihopatologice depăşesc
i prc/.enţa lor reacţiile psihologice comune ale individului în
i excitanţilor negativi din mediu.
Tablourile clinice de mai jos, exprimate, poate într-un lim-
m.ii puţin ştiinţific reprezintă însă realitatea grea, încărcata
nelinişti, de incertitudine, de conflicte intrapsihice dilematice,
li.imîntări, pe care ne permitem s-o redăm aşa cum ne-a fost
r vncată de suferinzi în ciocnirea lor brutală cu boala, verbal
în însemnările lor, în jurnale intime unele de o mare fineţe
l.lii'ă şi descripţie a trăirilor lor dramatice.
Aceste tablouri reactive psihotice, întîlnite în tuberculoză le
i diferenţia clinic şi evolutiv oarecum arbitrar, pe priorităţi
l'iomatologice, neexistînd conturări precise. Circulaţia simpto-
!
< > r fiind posibilă între ele, se conturează prioritar procese
iludromale.
A) REACŢII ACUTE PSIHOTICE

a) Tablou clinic cu elemente de stupoare post-şoc acut
sau subacut
liste cel mai dramatic dintre ele. Se întîlneşte mai ales atunci
l evenimentele negative lovesc brusc, fără o pregătire preala-
1
< a individului. Bolnavul apare fulgerat literalmente, decon-
.it, buimăcit. Nu vrea acum să ştie de nimeni şi de nimic. Re-
c-- la zero orice interes pentru elementul exogen. Ruperea con-
ului cu mediul din afară înseamnă pierderea momentană a
•,.i noţiunii axiale de om — fiinţă socială. Domină acum o
" iv derută, subiectul, ameţit de imractul dintre boala cu im/pli-
raţiile ei şi factura de viaţă dusă pînă în momentul de răscruce,
•iţe disperat în faţa pierderii acute a sentimentului de libertate
ţn acţiune. Viaţa îi apare nesigură şi nu reuşeşte să zărească
ochiul de lumină salvator. Copleşit de gravitatea bolii, prezintă
Anxietatea că va muri curînd prin înăbuşire sau hemoptizii ful-
Rer.itoare, cu dureri mari toracice. Fenomenele pot trena cîteva
154 ____________________PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONAH 1
zile, realizînd o mini-psihoză autentică reactivă cu îngustări pcii

odice în aria conştiinţei, cu fenomene psihosenzoriale care put
deveni impresionante, bolnavul nemaiizbutin.d a percepe lucUI
realitatea. Uneori îngustarea conştiinţei determină apariţia unei
excitaţii psihomotorii, fenomen care se menţine în tabloul clinic
un timp variat. Pentru ilustrare, dăm mai jos o evocare a unuia
dintre bolnavii ce au suportat o asemenea reacţie :
Bolvanul I. C., 23 ani, funcţionar : „Atunci cînd am afl.it i l f
boală, totul înaintea mea parcă s-a întunecat.
Nu eram în stare să înţeleg bine ce se întîmplă cu mine. îmi anim
ţese că situaţia a apărut brusc, ca un puternic cutremur mintal. Au/c.lill
şi vedeam lumea din jur, totul imprecis însă, în ceaţă, capacitatea ni*»
de receptivitate lucidă fiind aproape nulă. Mă vedeam prins şi strîns in
tr-o cursă fără ieşire. In zadar îmi vorbea medicul, soţia, — nu se lip«»
de conştiinţa mea nimic, atît eram de stupefiat. Cred că atunci er«in
complet dezorientat în timp şi foarte puţine răspunsuri aş mai fi putui
da cu referire la situaţia mea.
Cu cîteva zile înaintea aflării diagnosticului care mă obliga «I
părăsesc familia şi să pornesc pe drumul unei vieţi necunoscute, îmi
amintesc, citisem pe Heinrich Heine şi mă impresionase dramatismul ilin
celebra poezie „Lorelei".
In zilele de coşmar, în stare de veghe, mi-a apărut în minte motivul
prelucrat de poet, de astă dată fiind eu eroul : pe o mică navă, in
mijlocul apei dezlănţuite în furtună, cu mintea rătăcită, îngrozit de iciil
ce va fi mîine şi atras parcă de cîntecul sirenei Rinului, aşteptam îl
valurile să surprindă corabia şi pe conducător. Mai tîrziu apele s AII
liniştit, iar eu am regăsit, după aproape zece zile de coşmar, o liniţt»
încă instabilă, o insulă slab luminată pe care naufragiatul de ieri «R
poată acosta cu speranţă. Dacă fenomenele halucinante ar fi persist»!
mai mult, sînt sigur că mă trezeam pe patul unui spital de alienaţi".
Asemenea tablouri clinice aspre se întîlnesc acum mai rar,

ele demonstrînd caracterul „şocant" pentru unii la impactul cu
boala. Mai frecvent apar reacţii cu elemente de uşoară obnubi-
lare, o stare de epuizare acută insolită, de anorexie şi de insom-
nii marcate. Fenomenele afective anormale nu lipsesc, fiind aso-
ciate des cu tulburări de vasomotricitate, creşterea tensiunii arte-
riale, dureri precordiale, tahicardie. Noi am avut ocazia să cu-
noaştem şi un caz de fugă patologică, cu stare crepusculară, aso-
ciat cu tendinţe agresive, bolna\ul avînd impresia că este urmS-
rit mereu de duşmani care vor să-1 extermine.
•> 11ITAT1 PSIHICE MORBIDE 155
Nu rareori, într-o proporţie de 25% din cazuri, întîlnim

' i area psihică, reflectînd o trăire emoţională copleşitoare. Tul-
irile psihosenzoriale apar de obicei la bolnavii cu tip de sistem
os slab, sau atunci cînd psihotraumatismul îi surprinde aste-
i ţ i după o afecţiune somatică mai gravă. Ele au deobicei o
(Jurată scurtă, doar cîteva zile.
b) Tablou clinic cu fenomene de agitaţie psihomotorie
preponderentă
Acest aspect apare deseori fără alterarea cunoştinţei. Subi-
miul este stăpînit puternic de conflictul intrapsihic, în luptă cu
in\.i/ia elementelor negative care provoacă ruperea ritmului obiş-
nuit de viaţă. Bolnavul, disperat, încearcă o concentrare acută a
i'r/ervelor de calm, de apărare şi apoi de contraatac. Nu reu-
neşte în primele momente. Evenimentele trăite acut urcă mult
lrnsiunea psihica structurată comportamental prin agitaţie fără
u-ns, un du-te vino permanent. Subiectul caută o explicaţie a de-
rutei în care se află. Neliniştit se plimbă în faţa uşii medicului sau
dkargă în alertă după sora de salon. I se pare că boala somatică
înaintează fulgerător. Acum, crede bolnavul, nu mai există timp
de aşteptat. Trebuie să acţioneze în grabă, să se mişte mai repede.
Apare senzaţia unei lipse acute de aer. Cere să fie urgent tra-
i . i t şi, dacă nu este posibil, cu certitudine crede că va muri curînd.
Este momentul cînd bolnavii solicită informaţii, dar convin-
gerea lor spre recîştigarea calmului este greu de cucerit. Atenţia
lor se concentrează dificil, în discuţii chiar de scurtă durată, ide-
rtţia lor curge însă rapid, dar cu discernămîntul critic în suferinţă.
Acesta din urmă prezintă în conţinut — aproape în totalitatea
cazurilor — o legătură sirînsă cu datele simptomatologiei tubercu-
lo/ei. Bolnavii nu reuşesc decît după multe reveniri să asimileze
esenţialul, rătăcindu-se uşor printre detalii.
De-abia desprinşi unii de familie, distanţa li se pare enormă,
iar timpul scurs de la internare prin sanatorizare redus doar la cî-
leva zile, este mult supradimensionat. De pe acum apare pe scenă
icvendicarea externării cît mai grăbite. Intoleranţa faţă de sana-
toriu devine netă chiar din primele zile. Dorul de casă, ruperea
de fiinţele dragi lăsate „undeva" creşte vertiginos, urcînd mult in-
dicele de agitaţie psiho-motorie, care-i extenuează rapid.
Iată, prezentate, în continuare, două exemplificări :
C. T., ÎS ani, elev. După îmbolnăvire, cu idei catastrofice

de tuberculoză — maladie greu curabilă — bolnavul puternic agit.u pui
hic şi motric, refuză a rămîne în pat. încercările de a-1 calma reuţcti
doar pentru moment. La cea mai mică nesupraveghere, fuge sau dcru
tează vigilenţa personalului în acelaşi scop. Se urcă în copaci, rehi.'*
alimentaţia, este ostil orkărui tratament. Psihoterapia ulterioară, orgam
zată de ftiziolog şi susţinută de personalul mediu, îl linişteşte. DCVIIH
comprehensiv, cooperează mai larg în cadrul planului de terapie. In pr»
zent recuperat, lucrează în Bucureşti şi ataşat de unitatea care i-a aior
dat primai ajutor (Iaşi), vine la control ori de cîte ori este solicita»,
T. R., 23 ani, student, îşi aminteşte : „Cmd am intrat primi oarH
în «castel" (sanatoriu), frica de ceea ce mi se putea întîmpla mă copie»
şea. îmi vuia în cap un noian de gînduri, nu puteam sta locului. In pc»rlt
îmi dădeam seama de ceea ce ar trebui să fac, dar nu reuşeam sa nik
limpezesc, să fiu calm. Nu-mi trebuia nici masă, nici somn. Eram mereu
în agitaţie, un „perpetuum-mobile".
Simţeam parcă tuberculoza umbliud prin plămînii mei.
Vocea îmi apărea răguşită, respiraţia scurtă şi eram convins că voi
muri curînd — motiv de agitaţie, de umblete fără rost. Nu ascultam d»
nimeni. Boala devenise parcă un alter-ego. Ca un stăpînit de Amok ajun
geam să dialoghez cu ea în gînd, o vedeam ca o întrupare djşmăno,isj
şi pe undeva foarte aproape simţeam adierea abia înmugurită a ideii <l*
suprimare. Trebuia să mă lupt cu ea. Rumegam idei de nereuşită, urni
un bolnav, coleg de saferinţă, mi-a insuflat încredere: „Aici sînt mediii
mari ; la vîrsta dumitale, trebuie să te vindeci". Cîştigînd curaj, .1111
reuşit să birui momentele dramatice trăite".
- c) Tablou clinic cu elemente de tip discordant

Se întîlneşte acum foarte rar. Este dominat de ruperea con
tactului vital cu realitatea, făcîndu-ne să ne gîndim acum la ima
ginea unei schizofrenii cu fenomenologie galopantă, dar suficient
de susţinută în asprimea coloritului ei. Seismul provocat în peri
metrul afectivităţii duce rapid la o ştergere a ei sensibilă. Aspec-
tul clinic al unui autism consumat la rece pare să apropie aceil
tablou de psihoza reactivă, de maladia congeneră. Tenacitate,!
simptomelor va ceda însă curînd şi o răsucire fericită operată în
propriile idei sau o intenenţie lejeră chimioterapica susţinuta bine
la rândul ei psihoterapie, un cuvînt din afară adresat uneori pe ton
imperativ, mai rar sintonie, smulge brusc subiectul din atmosfci •>
rece, străină eului său obişnuit. Exemplificare :
MW/CI MORBIDE 15
7
P. C., 36 ani, învăţăto r, ne declară: „In primele zile, îmi amm-

If «i, eram foarte departe de lame şi de mine însumi, omul de pînă la
imliolnivire. Mi se părea că un val de de/interes, de indiferenţă venea
(|nc mine, în lumea preocupărilor mele, gata să mă înlănţuie.
Simţeam că mă prefac în sloi de gheaţă. Eram perfect conştient în
U\« acestui spectacol, dar nu eram în măsură a da o ripostă. Priveam
ilcmr apatic, fără putere, fără a schiţa un gest măcar. Totul s-a terminat
i Itul in salon am auzit o voce tunătoare : — „Ce faci, domnule ? Vi-
•*/i ? Dormi ? — A venit masa, auzi ?".
M-aii trezit atunci aproape sănătos".
î l ) l'ablou clinic de tip depresiv

\ IM aspect de psihoză reactivă mai frecvent întîlnit este acel
îmbracă o tonalitate dominată de deprimare, îmbrăcînd va-
\\iM\e de intensitate. Domină tristeţea, sentimentele de ruina-
Ic naufragiu fără speranţă. Bolnavul are o capacitate îngustă
f.îiidi, a trăi corect pe plan afectiv o realitate nouă şi mai
l ort a voluntară în a acţiona util şi oportun. Constelaţia de
'Icme pe care le ridică îmbolnăvirea pe planul devenirii nu eli-
.1/4 toate forţele eului. Individul rămîne blocat în afirmarea
.» „ens cogitans" şi ceea ce va reprezenta el acum ca reactivi-
onwantă va fi doar o palidă şi tristă expresie.
('nii bolnavi dominaţi de sentimentul de neputinţă, cu triste-
v iu imprimată fizionomie, văd acum viitorul în culori sumbre,
i;ul lor elan, dorinţa de a trăi, speranţa de a ieşi din impas,
par zăvorite iremediabil. Se consideră extenuaţi, fără vlagă,
nici o apetenţă pentru viaţă, cu crize de cefalee, insomnie.
momentul cînd bolnavii se închid sufleteşte, evitînd legăturile
urnea şi apelînd rar la droguri, la somnifere. Cu o inhibiţie
M .i mai puţin pronunţată, unii reuşesc să forţeze evitarea at-
'crci de solitudine, căutînd în confruntarea lor cu viaţa ajutor
i ixierior. Acum apelează însetaţi la sugestiile altora, asimilîn-
i1 Ir integral, uneori fără acel discernămînt dictat de termeni
• uncturali diferenţiaţi.
Ideile apar impregnate puternic afectiv, dar nu se poate omi-
ir loial nici condiţia biologică determinată de boală. Intr-adevăr
hnln.ivul respira greu, acuză algii toracice, este febril şi aşteaptă
M vină hemoptizia. Fenomenele nu prezintă însă durabilitate, ele
iptlca/ă după îngrijiri medicale în care un loc central îl va ocupa
jnihinerapia fundată corect motivaţional.
Tipul de reacţie cu fenomene depresive aparţine mai alei

temperamentului slab. La cei cu temperament puternic, stările de-
presive se însoţesc de excitabilitate, frămîntare, anxietate, cu acuze
faţă de mediul înconjurător. Să exemplificăm :
F. D., 30 ani, muncitor. Intrînd în sanatoriu, bolnavul este putcr
nic deprimat, fără vlagă, cu exteriorizări sărace, iar iniţiativele verbile
şi motorii scăzute mult. Funcţiile de achi/iţie şi de elaborare sînt blocate
de inhibiţie.
Subiectul este stăpînit, în general, de ideea nevindecării sale, tuber-
culoza fiind „boala care nu iartă".
Faptul că se găseşte într-un sanatoriu unde deja a avut ocazia iS
se întîlnească cu bolnavi cronici, care i-au împărtăşit — ca să-1 încu-
rajeze^) — resemnarea lor tristă, dezolantă, este o condiţie că pentru
el uşile vor rămîne închise şi ferestrele zăbrelite. Chiar intervenţia caldS,
pertinentă, mîngîietoare a medicului o recepţionează la rece, fără nici n
rezonanţă. Des el repetă :
„Nu e nevoie să risipiţi cuvinte multe şi bune ; n-am să mă vin
dec. O ştiu. Tuberculos sînt şi voi rămîne".
In general, este politicos gestual şi încearcă să disimuleze în f.lţâ
celor din jur starea afectogenă reală. Nu intră însă în discuţiile altor»,
decît la expresă solicitare şi atunci cu exteriorizări verbale reţinut»,
sărace.
B. C., 19 ani, elevă. La internarea în sanatoriu, cu toate insisten-
ţele personalului, refuză să vorbească, să mănînce. înghemuită sub pJ-
tură, într-o atitudine de flexie forţată, embrionară, nu manifestă nici un
elan pentru viaţă. Sentimentele vii caracteristice vîrstei ei au dispărui,
iar locul lor este ocupat mimic de un val de tristeţe fără lacrimi. Figura
ridată exprimă decepţia acută, iar atunci cînd este solicitată verbul,
tuşeşte sec, îndreptînd ambele mîini mai întîi spre piept, apoi în sus c»l
putere, parcă ar implora o zeitate.
Starea reactivă a fost de scurtă durată. Fenomenele au retroced.il
spectaculos, mai ales după o scrisoare de îmbărbătare primită de la MII
prieten. I s-a deschis din nou sufletul pentru viaţă.
G. L, 36 ani, profesor. La primirea ştirii că este bolnav de tulier»
culoză, părea „şocat". Perioada de adaptare a depăşit două săptămini,
în primele zile după furtuna iniţial dezechilibrantă, plîngea tot timpul,
simţea nevoia mereu să nu rămînă singur : „Spune, soră, de ce nu sul
de vorbă mai mult cu mine ?" Refuza deseori să mănînce, să dea sputd
la analiză, să primească medicamentele indicate. Asculta sugestiile color
din jur, părea gata să le recepţioneze în totalitate, dar se răzgînde.i cil-
PSIHICE MORBIDE 159
i nul. dominat de anxietate, de îndoială. După examenele de laborator,

• Ir ladiologie, în aşteptarea, în freamăt a rezultatelor, părea din
nou
imit, îl stăpînea atmosfera de tristeţe, fără exprimări verbale, se agita.
l pinodic, pre/enta şi stări disforice, cu mare irascibilitate şi de intole-
•.111(2 disperată n situaţiei : „îmi venea să strîng de gît pe bolnavii care
i im ieşeau în cale, sau să sar în gol, să termin cît mai repede rolul meu
ui piesă" — mărturisea el.
Kcaiţiile depresive au o durată mai lungă, pînă la cîteva săp-

sau luni. Atîta timp cît simptomele organice ale tuberculo-
rj tiiniinuă să incite subiectul, fenomenele reactiv-psihogene vor
i 1 prevenite. Cînd însă se adaugă elemente noi, legate de eveni-
• I - . dc familie, anxietăţi şi îndoieli cu privire la rezolvarea unor
MI - ci c., depresia îşi lărgeşte expresia clinică, cu fenomene de
l'iliiate, uneori agresivitate, tendinţe spre şi chiar evadare.
iniulul afectiv-depresiv care trenează, răsar uşor şi idei hipo-
»iulii4(c', obsesii legate de boala somatică, de simptomele ei „ine-
<iii/iil>ilc", de prognosticul şi terapia ineficientă.
l ahlnurile clinice de mai sus, întîlnite cu prioritate în condi-
ii dr Icr.ipie sanatorizată, au în genere o durată scurtă de cîteva
ile, tl.u se pot prelungi uneori pînă la 2 — 3 luni. Intensitatea lor
u ia/. i în funcţie de numeroşi factori: violenţa psihotraumatis-
Hiilni, reactivitatea nervoasă proteiformă a subiecţilor, predispo-
> i n psihoanormale cu tente discrete în trecut, dar care cresc acum
ii dimensiune şi explodează în acest moment. Şansele de restaurare
\f pioccsului de sanogeneză mintală rămîn, din fericire, foarte
i urnei oase.
II) REACŢII PSIHOTICE DE DURATA

CU INFLUENŢAREA DEZVOLTĂRII
PERSONALITĂŢII
Psihozele reactive prelungite, de durată, sînt de asemenea pre-
i nir în cadrul tuberculozei pulmonare. Ele se exprimă prin :
.1) Depresie prelungită, mai discretă, mai puţin colorată. Este una
Im Intrnele cel mai frecvent întîlnite, deşi evoluţia poate fi între-
• H . H . I dc zile în care bolnavul se află aproape reintegrat în psiho-
lurmulitate.
I ) ) Reacţii pseudocatatonice, uşor de diferenţiat de fenome-
n«li asemănătoare cu apartenenţă schizofrenică. Bolnavul apare
inthiji aproape ermetic în forul său interior. Impresionează prin
imobilitate sau atitudini posturale menţinute pe o durată anor

mala, cu refuz tenace de exprimare pe plan intelectual, emoţional
>i volitiv. Este ca şi cum obiectivul prin care se priveşte lumea
s-ar fi închis cu desăvîrşire. La încercări insistente sin tonice de
penetraţie psihică, acuză des idei de persecuţie. Se crede blestemat
de „soartă" şi aruncat în viitoarea unor evenimente cărora nu le
mai poate face faţă. Blocat de aceste circumstanţe, el se apăra,
respinge legăturile cu lumea, chiar cu cei mai apropiaţi. Gradul
redus al iniţiativelor reprezintă un răspuns-protest la o realitate
survenită intempestiv şi devenită pentru bolnav inexorabilă.
c) Delir cenestopatic în care elementul de nelinişte îl repre-
zintă conţinutul ideator care ancorează flagrant în patologic,
avînd teme inspirate din biologia tuberculozei.
d) latrogeniile, veritabile claudicaţii, intervenite în procesul
de însănătoşire morală a bolnavului, apărute motivaţional în urma
intervenţiilor greşite ale personalului sanitar, mai rar din incapa-
citatea înţelegerii sau interpretării unor conjuncturi.
Multă atenţie trebuie prestată în exprimările făcute în f.iţa
bolnavului. Cuvîntul a de\enit o metoda activă de tratament prin
influenţa imensă pe care o poate exercita asupra psihicului şi prin
aceasta în fondul biologic, dacă este bine plasat, cînd şi acolo unde
trebuie. Altfel, apare reversul, cînd survin aspecte nedorite iatro
gene de care am amintit, neplăcute şi culpabile. Ele sînt determi
mate de întregul personal sanitar şi administrativ care, prin imter-
ventil nesănătoase verbale, atitudini necorespunzătoare, jignitoare
sau suspicioase, căzînd pe un teren receptiv, alertează fenomen!
nervoase, aprinzînd focare de conflicte cu rezonanţă intensă de
neîncredere în tratament, în medicaţie, în viaţă.
O intervenţie la locul ei a reuşit astfel, într-un caz cunoscut
de noi, să stopeze torentul de anxietate care invadase sufletul
unei bolnave ce urma a fi supusă unei intervenţii toracice pe cari
o refuza cu tenacitate. Un pacient străin, pe care nu-1 cunoscuse
pînă atunci, surprins de starea alarmantă a bolnavei, i s-a adresat
doar cu cîteva cuvinte : „Doamnă, aici nu lucrează medici, lucrea-
ză artişti !". S-a născut brusc un sentiment de încredere şi paci-
enta s-a supus operaţiei cu calmul şi optimismul necesar.
Cunoaştem, de asemenea, cazul unei intelectuale care, plecat*
dintr-un sanatoriu într-o situaţie disperată de exitus iminent, d
mai trăit 6 ani, sugerîndu-i-se de către medic că „viaţa odată pri
in t j ' l PSIHICE MORBIDE 161
ii trebuie trăită" şi că „este necesar să dorească cît mai mult

i lucru".
1
CCA ce caracterizează în primul rînd psihozele reactive, ca în
P'.ihogenie, este fenomenul de apartenenţă la un psihotrau-
-, reprezentat aici de apariţia tuberculozei cu o simptomato-
i condiţie psihosocială care îl supun pe bolnav la încercări
j
c ' adaptare, de înţelegere calmă a unui prezent neobişnuit, a
.ilit.iţi care trebuie asimilată la o temperatură moderată în-
i i de raţional. Această situaţie îşi păstrează valabilitatea atît
' i x l i ţ i i l c unui tratament ambulator cît şi sanatorizat.
Simptomatologia clinică exprimă mereu ideea psihotraumatis-
ilin, suportat ca un ecou obligator, în psihogeniile generate de
i«Miulo/a se discută, spre deosebire de cele avînd altă origine,
mim.ii despre boala ca factor psihotraumatic care, odată dis-
' n i cpui/ează şi existenţa psihogeniei, ci în mod continuu şi
fenomenul de îmbolnăvire, care se va menţine cu un corte-
ui mari greu previzibil, chiar după instaurarea procesului de
ne De aceea, în tuberculoză pot apare şi ulterior stări psiho-
M n,i Ic cu auto şi hetero-geneză, stări hipocondriace, evadări re-
i*ie, nesupunere la condiţiile tratamentului etc.
^.insele de a trece, în cadrul îmbolnăvirilor de tuberculoză,
\ A oluymita şi lejera reacţie psihică la psihoza reactivă prelun-
4 1.111 de dezvoltare, în care predomină delirul hipocondriac sau
l «le icvendicare cverulent, apar foarte posibile.
l'.irunoidul psihogen nu reprezintă nici el o excepţie în des-
mi.uc.x tuberculozei. Se recrutează dintre indivizii cu afectivi-
iti «Ir/cchilibrată, la care survin idei delirante chiar atunci cînd
n.iica traumatîzării nu a urcat prea sus. Se întîlnesc deliruri
i v e exprimate în reclamaţii numeroase la adresa medicilor,
lucerii instituţiei, a altor autorităţi şi chiar a propriei fa-
1
'i'lirul hipocondriac intră în discuţie mai rar. Avînd punctul
i arc la nivelul bolii primare, se ajunge la constituirea unor
'Iclirante cu conţinut somato-patogen, de relaţie etc. Uneori,
l suficient de bine sistematizat, apar fisuri în construcţia lui,
i ic voie de o interpretare directă şi decisă în dialogul medic-
hit»\.
Delirul cu tema sexuală, departe de a fi rarisim, este germinat
In p.ii ie de condiţiile singulare în care trăieşte bolnavul sanatori-
• * i iincoii cu B K. pozim, departe de tovarăşa lui de viaţă.
1
l' l l i k u l boindvuiui c!c tuberculoză pulmonară211
1IJ2 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMOMAHA
Motivaţiile confecţionate, fără acoperire în realitate, sînt susţinut'

cu tenacitate. Fenomenul în mugure apare deseori şi în cadrul te
rapiei ambulatorii. El trebuie pus în lumină cu precocitate, film l
adesea la baza agravării suferinţei somatice şi psihice a bolnavii
lui, a unor reacţii patologice regretabile (urmăriri, scandaluri rr
petate, acuzaţii injurioase exprimate ferm, fără discreţie).
Mai notăm şi stările psihice induse care apar în urma influ-
erţei negative exercitate de anumite persoane cu rol de lider, cart
smt crezute în tot ce debitează şi se urmează cuvîntul, sugestia lof
ca atare.
Deseori apar în tuberculoză si reacţii psihice de tip isteric
(atitudini teatrale, dramatizări gratuite, egocentrism cu psihoplai-
ticitate crescută, stări crepusculare etc.) survenind la incidentl
minime.
Toate aceste modificări psihoreactive posedă o simptomatolo
gie care se impregnează cu atmosfera determinată de gravitate.!
bolii tuberculoase, de grupul de probleme pe care ea le suscită pe
planul adaptării psihologice şi psihosociale. Ca şi în alte psiho/r
reactive post-traumatice, cursul bolii va porni aici de la evenimcn
tul şocant, resimţit acut sau subacut. Deci simptomele se vor ImnU
pe pînza de fond a tuberculozei, împrumutînd elemente din fi/io
patologia aparatului respirator.
Acuzele somatice rămîn bineînţeles, multe din ele, sine mate-
ria pe baza explorărilor medicale.
Vorbind despre momentul favorabil declanşării reacţiilor psi-
hogene reactive în tuberculoză, autorii descriu de obicei fenome-
nele care survin la începutul maladiei, în momentul în care subi-
ectul ia contact cu noile coordonate ale vieţii de bolnav.
Unele tablouri patologice în cadrul sindromului de readaptare

de la sfirşitul bolii
Studiul readaptării bolnavului la întoarcerea în familie şi U
locul de muncă, permite a nota şi el modificări interesante de
comportament. Este momentul în care subiectul, oarecum recupe-
rat, urmează a fi relansat într-un circuit normal de existenţă.
Dacă la debutul bolii tulburările psihice survin odată cu pri-
mele secvenţe ale filmului tuberculozei şi proiemină prin caracterul
lor acut la întîlnirea cu neprevăzutul, în manifestările de readap
tare, şocul informaţional brutal lipseşte, subiectul avînd Ia dispo-
ziţie timp să mediteze asupra perspectivelor ce i le va oferi ziua
l fi PIIItlCK MORBIDE 16
3
itvprii. l-amilia poate pregăti momentul cum se cuvine. Fe-

dc readaptare nu mai au ca atare caracterul de decon-
Ic obnubilare pasageră, de agitaţie, de depresiune mani-
niie la cealaltă extremă a cursului bolii.
• • i j . , 1 o perioadă de gestaţie, care variază în funcţie de nume-
i' itM'i ce se cer indhidualizaţi, se pot matura uneori tablouri
îiubrăcînd mai ales aspectul proceselor psihoreactive cu de-
i* iau cel puţin insatisfacţie, nelinişte, recalcitranţă, atmos-
i insecuritate.
itipS adaptarea în sanatoriu la un mod de existenţă, bolna-
nie,v/,ă acum a face pasul spre o nouă formulă de adaptare,
11 mai uşoară, deja cunoscută : aceea a vieţii de familie.
*i naţie de viaţă, cu termeni schimbaţi psihologic şi social, îl
icîe pe bolnav, îi provoacă încordare.
4 l'acc el oare faţă cu resursele sale sufleteşti diminuate con-
i si împrejurărilor complexe şi variate pe care le impune
HI familie ca bolnav ameliorat sau pe cale de remisie şi mai
i o necesară reintrare în activitate şi poate cu o eventuală
'ilare profesională ?
nit marile dileme care, rămase unele din discreţie neexpri-
liber, tulbură liniştea multora, nasc noi conflicte intrapsihi-
viuli'/înd forţele psihice ale bolnavului, de-abia remontat,
iiibicctul aflat în familie în cura ambulatorie, de asemeni, ur-
i A face şi el pasul aşteptat cîndva cu fervoare : de reveni-
0 schemă utilă în producţie. Mai ales în această ultimă ipos-
uui ;\in cunoscut foşti bolnavi care, pe măsura apropierii
nliilui decisiv al revenirii la locul de muncă, la obligaţiile
ion ale care angajează răspunderi, se simt obsedaţi de felul
u>r (le/lega aceste probleme. Apar stări de depresie cu in-
c, ccfalee, fenomene de ruminaţie, atitudini de non-receptivi-
,i MiRestiile familiei sau colegilor, elemente care îi
extenuează
i în aşa proporţii încît oricînd poate fi posibilă o recădere
. il ă . Ultimele zile înaintea reintrării în producţie, reliefează
icnc psihice care uneori depăşesc frontierele reacţiilor normale
;enc.
Unii subiecţi îmbătrînesc acum parcă în ritm alert, de frică.
t' frecvente fenomene reactive psihosomatice, se reaprind gastri-
|i ulceraţii, survin tahicardii şi nu rareori apar iradieri patolo-
t hmcţionale, cu punct de plecare în aparatul respirator.
18i PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONAI
Reacţiile psihogene se pot întîlni nu numai la intrarea vi i'

sirea din boală, ci şi în tot cursul evoluţiei ei, atunci cînd sitn
ţiile negative ivite (afronturi morale, erotice, discuţii încordate, alu
stressuri) determină eclosiunea lor cu variaţii în funcţie de anu-
miţi factori etiologici. Acestea pot depinde şi de vîrstă.
Cei tineri, fără predispoziţii spre psihoanomalii, fac, după
noi, într-un procent relativ mic (30%), procese reactive la înlil-
nirea cu boala şi mult mai rar la polul opus, la ieşirea din ale£»
ţiune, la revenirea în familie şi în circuitul producţiei. DimpotrU
vă, maturii j ot face mai frecvent reacţii psihogene reactive de tli«
ferite intensităţi în decursul evoluţiei bolii. Prima situaţie nu «l
datorează motivaţional numai unei capacităţi avantajoase de MI *
milare şi integrare la condiţii noi, ci însăşi vîrstei care, acum, pi
cale conştientă sau mai puţin conştientă, permite a privi viaţa |l
în ipostazele bolii, capabilă a înfrînge obstacole grele, a relua (i-
ri'l normalităţii de odinioară. Există aici parcă un eroism pe iar*
trebuie să-1 concepem în stare a menţine bolnavul în labirintul
trăirilor frenetice, optimiste, caracteristice acestei perioade tli
existenţă.
Noi am observat însă şi cazuri de suferinzi tineri, cînd sta-
rea de derută psihică a fost impresionantă, favorizată şi de el*«
mentele presante ale unui temperament slab sau melancolic, dcţer-
minînd tablouri cu marcate fenomene de patologie mintală.
De asemenea, cităm şi cazuri de comportament invers a imoC
bolnavi care, înregistrînd eşecuri în procesul de pregătire a vieţii
profesionale (căderi la examene, repetenţii), inadecvări la locul «l*
muncă, sau crize sentimentale (plecarea prietenei, pericol de de'.
părţire prin divorţ) au primit aproape la rece, poate chiar cu o.i
recare interes vestea îmbolnăvirii lor de tuberculoză.
Iată un exemplu :
V. M., 21 ani, casnică, mama unui copil de 3 ani. CăsXti'iilli
timpuriu, nu a avut parte de o căsătorie aşa cum ar fi dorit-o. Siiţul,
după spusele bolnavei, deşi o fire cu numeroase aventuri sentimentale, n
suspiciona de întreţinerea unor relaţii cu un prieten al său. Certuiil*
maritale frecvente au îndurerat-o mult. Nu dormea nopţile, se nlimenl)
silit, îşi pierduse simţitor dorinţa de a mai trăi, inclusiv afecţiunea fnţl
de propriul copil. După cîteva săptămîni, s-a resimţit mult fiziceşte |l
pe plan psihic, s-a simţit extenuată, a slăbit progresiv şi alarmant, l A
rugămintea părinţilor ei, a consultat un medic internist care a descoperii
o tuberculoză pulmonară. Fără a acţiona cu menajamente speciale îl»
' • • * l l l'.IlniCE MORBIDE 165
n't ,\ situaţiei, părinţii au expus situaţia ivită aproape clireu

şi
. Spre surprinderea tuturor, evenimentul trist nu a alimentat situa-
tilllctcască deja încărcată greu, nu a tre/it fiori de nelinişte, c'e
UT.
iloliwa a primit informaţiile într-o atmosferă pentru anturaj o.ire-

" Iu/ară, cu destindere într-o nuanţă de autentică relaxare. Ulterior,
1
< tiţia cu bolnava, ea ne-a declarat că se simţea atît de epui/ată de
• nulii ci conjugal — pe care-1 visase în culori primăvăratice, pline de
, , , , „ • , • — încît posibilitatea care i se oferea de a putea tăia nodul de
• ni I n i e prin părăsirea căminului i s-a părut o „binefacere
cerească".
.A vea m impr es ia că p le c în t r- o cab an ă mo n tan ă d e o d ih n ă, d e
i L i i c. Nu mă îndoiam nici un moment că tinereţea mea nu va doborî
i . , i i< oleic noi întîlnite".
\iiuniite condiţii anterioare îmbolnăvirii pot fi aşadar neu-

ii P prin aşezarea în faţă a unui ecran nou, unde dezvoltîn-
. i l i e condiţii de frustrare, acestea îi apar bolnavului de
,i d.uă nu ca un adaos malefic al complexului dureros de
i iiiriiri, ci ca o mînă de ajutor, un satelit preţios venit sa-1
i în rezolvarea unor conjuncturi grele de viaţă.
' n i c i ii intelectuali avînd de obicei informaţii mai ample pri-
i Hiberruloza şi condiţiile de asistenţă prelungită, în prezent
I ' H tilicate, tolerează totuşi mai greu îmbolnăvirea. Survin la
i. deseori, stări reactive de tip depresiv, sau mai ales cu agi-
isihomornrie, chiar cu obnubilare fugace a conştiinţei. Şocul
nît de violent, zguduind si prăbuşind tot ce au realizat ţi
i în perioada dinaintea îmbolnăvirii, încît pînă la limpezi-
'i'blemelor, pînă la un contact mai senin cu datele noii rea-
irec de multe ori prin atmosfera dramatică a psihozelor
u nve.
Intelectualii ruminează în genere mai multe idei legate de tu-
uiilny.ă. Ei luptă greu cu condiţiile noi care înseamnă val de re-
• i î, de sacrificii. Adesea în faţa excitanţilor negativi, aîtă-
icglijaţi, fără rezonanţă afectivă depăşită, cad pradă dispe-
•fnluînd spre stări depresive, care le răpesc pentru un mo-
ii întregul sens al existenţei.
Maturii, deşi s-ar părea că experienţa vieţii le dăruie un plus
toleranţii, fac, unii dintre ei, mai rar însă, reacţii psihopato-
np, iiê/înd parcă într-un talger zestrea de realizări, iar pe celă-
Irtll cutia cu nenorociri a Pandorei, pe care le-a adus-o boala cu
ISfi PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA
urmările ei. Surprinşi de eveniment, trăiesc un sentiment putcrilii

de nesiguranţa.
Unii se consideră iremediabil distruşi, tot ce au izbutit pîiiii
în acea clipă topindu-se ca zăpada în faţa soarelui.
Noi am putut urmări la tineri mai ales stări reactive, CHIP
s au prelungit, cu ştergerea discretă a coloritului iniţial, constitn
ind patul unor comportamente ipocondriace suspicioase, cu rccal
citranţă, sfidare greu de risipit şi de aşezare a bolnavului pe lini >
terapiei cooperante. Mai mult, unii dintre aceştia, suferinzi cronii i
imprimă prin inducţie celor acuţi, recent veniţi în sanatoriu, mcn
talitatea de neîncredere în medici, în personalul sanitar, în săniei
de vindecare, indiferent de calitatea tratamentului administrat.
Maturii, în schimb, deşi au rezistenţa mult diminuată, cei niiii
mulţi nu privesc boala locală în genul unei catastrofe, ci ca im
fenomen de care „este greu să te păzeşti", dar care nu este înUU
deauna de nedepăşit.
Atunci cînd sînt singuri (văduvi mai ales, fără copii) o pi i-
vesc ca ultima lor nenorocire. Aprecierea faţă de tuberculoză nM
apare ca o ipostază de excepţie, boala nu ocupă în forul lor iute
rior locul dominant. Viitorul li se profilează diminuat şi nesijţutj
planul lor de viaţă aproape de sfîrşitul său : „Un firicel este U ) A (|
viatei care îmi rămîne azi" — ne spunea un vîrstnic „Poate mîinl
nici atît".
La bolnavele care trec prin criza menopauzei pot apărea irt
supliment depresii şi tulburări conduitale. Spre aceste din umiX
fenomene sînt oarecum predispuşi citadinii.
Tuberculoşii cronici pot prezenta şi ei procese active patoli
gice, deşi prin experienţă controlează mai bine elementele bolii, .1
o ştiinţă a lor de adaptare la situaţii noi. Uneori, sînt surprinşi <l
condiţii neprevăzute şi trăiesc momente stressante. Unele veşti i
conţinut grav, nemulţumiri faţă de persoanele de asistenţă, pot di
păşi prin caracterul lor precipitant întregul lor dispozitiv de an.i
rare. Atunci, vechii „stîlpi" ai sanatoriului, cei consideraţi drU
imuni, cad şi ei în dis-erare, se manifesta prin crize de mari neli-
nişti, violenţă, nu găsesc ieşirea din impas şi ajung să solicite în
final, în pofida vanităţii lor, ajutorul străin, bineînţeles, în ca/ul
cînd nu reuşesc, prin mobilizarea întregului lor calm, a rezistentei
elaborate de-a lungul anilor să cucerească victoria asupra lor în-
şişi, să se reîntoarcă înăuntrul tiparelor de odinioară. Psiho'/rU
reactive, în asemenea condiţii, apar de obicei mai puţin precipi-
MIMICK MORBUDE 167
,t iKcsti bolnavi există o perioadă de latenţă mărită, deoa-

|Mit dintre neobişnuitul în care se îmbracă situaţiile noi
i'iipacitatca de adaptare rapidă la elementul surpriză nu
'lva exploziv : forţele îşi dispută victoria, bolnavii cronici
i mai greu lupta.
c voi mia proceselor psihoanormale la cronici, tuberculoza
i ol secundar, forţa ei de exprimare scăzînd mult prin ero-
i l i a lungul anilor. Dorinţa de a se „salva" oricum rămîne
in picioare.
r amintim că la apariţia primelor tuberculostatice, bolnavii
mai ales, care aveau drepturi cîştigate în sanatoriu în con-
Cii «'ii boala, s-au manifestat emoţionant. Vestea adusă în
lic de unul clin bolnavi că „avem în prezent un medicament
Mic înfrînge boala" (era vorba de aplicarea antibioticelor
milo/a pulmonară) s-a răspîndit fulgerător, cuprinzînd în-
.an.iloriii si creînd o adevărată psihoză de masă la fronti-
iiului de inducţie. Unii se manifestau extatic, alţii exploziv,
•i mulţi plîngeau în hohote. Scenele impresionante aminteau
unii e ale eliberării prizonierilor politici din lagăre. Sufe-
m refuzat masa, nu se mai gîndeau la somn, au organizat
întîJniri cu liderii lor, solieitînd îmtîi cu pertinenţă apoi
i .ilar si vehement aducerea în unitate a medicamentului
iititine".
I Inii .ui sacrificat ulterior fără reţinere bunuri pentru procu-
tiit unor cantităţi infime de substanţă, crezînd în mod absolut
*li'i iele ei radicale. Psihicul uman, în căutarea acelui etern
Mr i j i i a non" care se numeşte sănătate, nu-şi poate înfrîna întot-
«'iiiii slăbiciunile, întregul arsenal de inhibiţie minuţios elaborat,
tml v cri/cază. Odată dezlănţuite forţele, prin expansiunea pro-
i i l u i de excitaţie, pot înainta uşor şi pe teritoriul patologiei
M
llllp
l urmele avansate, de durată, se întîlnesc mai rar sub nume-

'•prcic clinice, însă priorizînd depresiunea. Tuberculoza îşi
" a'/.i aici mai puţin pecetea pe conţinutul simptomatologie.
•rărea este condiţionată în mai redusă măsură de atenuarea
i|o/ei. Totuşi, dispariţia fenomenelor se întîlneşte nu rareori
ucniiil vindecării. Somatoza şi psihoza merg încă mînă în
i un flux de-abia simţit circulă între ele.
l >ii»(ţnosticul pozitiv al psihozelor reactive în tuberculoză nu
t - i r (tren de stabilit. Ele apar, aşa cum s-a arătat, în momentul în
168 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONAH <
care se produce o ruptură mai mult sau mai puţin brutală a rii
mului de viaţă, prin i\irea unor împrejurări grele, cu totul ncolii,
nuite, la subiecţi cu limite de toleranţa redusă. Survin cu o In-
venta mai mare la începutul bolii tuberculoase, la sfîrşitul ci. •. •
ori de cîte ori în cursul evoluţiei apar evenimente-surpriză, a<
mulari de stressuri care depăşesc forţa de adaptare a individul
la realităţi noi, greu de tolerat. Cu alte cuvinte, psihozele reactiv-
reprezintă un exemplu de reacţie la excitanţi negativi, de efect l •
cauza, suferinţa psihică apărută exprimînd oarecum rezult JIU l
eKamenului dat de individ în faţa caracterului intempestiv al (i >
urnei, al vitezei şi forţei cu care aceasta survine.
Reacţiile acute de şoc, denumite astfel de autori, sînt azi n
rar întîlnite în raport cu reacţiile acute de sub-şoc. Diferent.»
simptomatologie se exprimă prin intensitatea şi caracterul de pi
cipitare în apariţie. De fapt linia de demarcaţie între ele coniin<
sa rămînă instabilă în pofida unui acord arbitrar. Tablourile r
primă o conduită psihică aberantă, cu simptome clinice di.sneti-,
efemere, alteori mai vii, chiar violente. Ultimele mamifestă tulbu-
rări serioase în sfera intelectului, pînă la alterarea discernămîn»
tului critic, a simţului proporţiilor, a situaţiilor, a înţelegerii ţ|
adaptării pertinente, raţionale, la realităţi noi.
în lumea afectivităţii, aşa cum am arătat, se pot prodin *•
dezechilibre sensibile, bruşte, impresionante, îmbrăcînd o (ţ.n
largă de prezenţe comportamentale, iar în sfera voinţei, a aci n
taţii, percepîndu-se fenomene de diminuare de tonus sau, din cu
tra, de excitaţii vii care conduc la reacţii insolite, vestimentatc i
psihiatric. Psihozele reactive întîlnite aici se recunosc prin 111 f,
tura pe care o menţin în aria simptomatologicului cu psihoti i
matismele resimţite în diverse momente ale evoluţiei tuberculii-
Procesele psihoreactive nu se pot confunda cu tablourile n
vrotice despre care vom vorbi mai departe şi nici cu psiho/a, m
niaco-depresivă sau schizofrenia, chiar dacă unele fenomene pi
expresia lor de moment ar putea să le apropie de aceste emu.*
clinice.
Procesele psihoreactive se disting de obicei prin durata l
scurtă, redusă la cîteva zile sau săptămîni, cu excepţia psiruv/rl-"
reactive de dezvoltare care vor elabora stări durabile cu delii Uf l
hipocondriace, de fatalitate etc. Psihozele aşa-zise endogene î.)i AM
alte coordonate etiologice, o simptomatologie de mai largă roiţii
raţie, iar factorul psiho-traumatic, chiar în eventualitatea ca exil-
VKIJCK MORBIDE 169
n rol doar declanşator pentru puseul psihotic respectiv

i1 'iiirvcnit probabil mai devreme sau mai tîrziu şi în ab-
niia. De asemenea, aşa cum am arătat, fenomenul psiho-
. . . în procesele psihoreactive acute, joacă un rol viu, per-
i, in expresia bolii, a simptomelor întîlnite în cadrul evo-
l ' t i l i i , aspect ce lipseşte, în imensa majoritate a cazurilor, în
ml t linie al marilor psihoze, ele avînd şi azi o determinare
uit, etiologic greu descifrabilă.
i trebui să deosebim psihozele reactive şi de unele tablouri
n i ti d durată de la cîteva ore la cîteva zile. Acestea sînt
«Ir unii autori în patologia psihică a tuberculozei sub de-
i de reacţii subnormale sau stări psihice de limită. Noi le
> i t » m pe acestea ca aparţinînd comportamentului normal al
(ului, în faţa acţiunii unor agenţi exogeni mai duri, care pot
i în evoluţia bolii.
".miile de protest întîlnite frecvent, unele aparţinînd psiho-
i'.iri prin aspectele clinice demonstrate, apar cu prioritate la
n r prin caracterul activităţii lor premorbide au fost antre-
i i r un ritm continuu si rapid de muncă. Aceştia vor tolera
i iu răsturnarea condiţiilor de viaţa prin îmbolnăvire, sana-
iinpunînd disciplină fermă, adaptare susţinută la terapie.
'ibliniem că în cursul evoluţiei bolii există şi numeroase îm
ni rînd, după o fază în care subiecţii ajung să accepte o
• ie nouă, o situaţie netolerată de individ, o discuţie neprin-
t. n emoţie puternică sau un sentiment erotic decepţionam,
iui na pe neaşteptate echilibrul psihic, ca şi cum mecanismul
Lire, de dimensionare a raportului excitant-reacţie ar suferi
.indicaţii, inflexiuni negative, în asemenea cazuri pot apare
i n răsunet psihopatologic minor care să se exprime prin
de agitaţie sterilă, tentative de sinucidere. Bolnavul poate
ii asemenea cazuri cunoscutele crize de nervi cu ţipete, agre-
i', spargeri de geamuri, folosirea de limbaj obscur, călcarea
mare a regulilor de disciplină, totul premeditat şi întărit
'lenta în prezenţa personalului sanitar şi chiar a medicului.
nea reacţii cu tentă histeriformă se pot produce în orice
. evoluţiei bolii, în faţa unei traume psihice intense şi unice
iiitr-o sumaţie de stressuri care sensibilizează însolit poten-
1
•! de toleranţă a bolnavului. Bufeele cu caracter histeriform
>4f inul ales ca fenomene localizate în sfera aparatului respirator.
l» «iirvin cu frecvenţă majoră la fete, femei tinere şi se manifestă
170 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMnlSMI'
în momentul în care personalul de asistenţă medicală nu mai .icoril

o atenţie specială persoanei lor, cînd sînt scoase de pe piedotuli
pe care-1 ocupau înainte. Iată un exemplu de reacţie pLiiatil'itrnitt
P. D., 24 ani, funcţionară, necăsătorită. In momentul în care l 4
adus la cunoştinţă faptul că este bolnavă şi mai ales că v.\ trebui «l li
sanatorizată, a făcut în cabinetul medicului o primă criză cu aspcu piti
tiform exprimată viu, cu tulburări impresionante respiratorii, iminenţii i'
sufocare, cianoză, clipit des şi ritmic, ochii plafonaţi, încordare tonii
urmată de pseudoconvulsii, fenomene care au durat mult, peste iiurm
unui paroxism comiţial.
Totul s-a stins în momentul în care, fiind solicitată la telclmt i
un prieten al ei, acesta i s-a adresat pe un ton imperativ : „Ternii»
trebuie sa plecam acasă ! Tovarăşul doctor a terminat consultatul, n
poate întîrzia, îl cheamă soţia !".
A urmat o altă manifestare asemănătoare la domiciliu. Iu M I I
toriu, apreciindu-se labilitatea ei emoţionala si fizicul ei foarte atrJaSl"
a fost înconjurată cu multă grijă, fapt care a determinat după un li"
o bună adaptare a acesteia la mediu. Totul a evoluat favorabil pinii
momentul în care atenţia a fost îndreptata spre altă bolnavă cu .li'ilt i
calităţi fizice, dar cu fenomene clinice somatice severe.
Au reapărut crizele de odinioară, zgomotoase, spectaculoase. C) t li
mioterapie calmantă însoţită de o intervenţie psihoterapică orienutj |
trăsăturile psihologice ale bolnavei, au risipit din nou fenomenele. Hi»
înţeles, focarul obiectivului în cadrul acestei intervenţii a fost îmlrtpi
prioritar pe nevoia de redresare psihică, prin stimulare şi aprc''iei«
resurselor bolnavei.
Vom deosebi aceste manifestări de procesele psihore.u'ti 1

acute prin caracterul lor adesea pueril, teatralizat, prin efemfi
tău a adesea a fenomenelor.
Persuasiunea, armată cu tranchilizante, oferă în asemenea »
maţii cele mai bune rezultate.
Referindu-ne, concluziv, la diagnosticul diferenţial al ini
ct-selor psihoreactive, notăm deci separarea în primul rîncf d
afecţiunile psihotice, cu simptome majore, de formaţiunile nevi
tice cu care fac cuplu în psihogenie, dar şi cu alte caractere c l >
nice pe care le vom urmări în paginile următoare ; în sfîrşit, î l -
reacţiile psihice discrete la întîlnirea cu condiţiile impuse de n>
berculoză, ca şi de fenomenele sindromului de inadaptare în fin
me lejere, pe care noi le interpretăm în cadrul unor reacţii posibili
aparţinînd psihonormalităţii.
•t n l fi PtlIIlCK MORBIDE 17
1
Tiolomentul psihozelor reactive
Iuţi .uitorii sînt de acord că reacţiile psihogene severe consti-

• i l fenomen de alarmă şi dacă ne referim la tuberculoză aici
)i potenţialul suplimentar de agravare, de influenţare a ma-
uiganicc de bază. Mai ales la debutul tuberculozei devin
i t» reale.
I
'in fericire, cele mai frecvente aspecte psihoreactive întîl-
n tuberculoză nu depăşesc sfera normalităţii sau nu îmbracă
• i' ic r alert decît rareori.
.1 situaţii însă, cînd starea clinică a bolnavului obliga
o)» la promptitudine terapeutică polarizată pe ambele la-
\primare •— somatică şi psihică — cu instituirea acesteia
ccoce posibil.
sitatea internării bolnavilor cu psihoze reactive inter-
i(ticuri. Acest lucru survine cînd fenomenele psihice severe cu
•ie, stupoare, agresivitate sau depresie alarmantă cu pericol
tic, obligă decisiv la izolarea bolnavului.
întotdeauna se va aplica psihoterapie raţională la momentul
ii, după intervenţia unei medicaţii calmante în măsură a
nule bolnavul din atmosferă, frecvent anxiogenă, de intensa
ilare care-1 domină, în cadrul psihoterapie! se vor evita la
i păţi discuţiile în tangenţă cu psihotraumatismul, se vor
i frt atît cît este posibil cu subiectul, în funcţie de capacitatea
i' receptivitate, elementele care să-1 conducă la o deliberare
i .l situaţiilor noi apărute, la o apreciere valorică, just di-
înniuii a realităţii.
In ca/urile în care psihoreacţiile prezintă un caracter eruptiv,
<lc la început, se va urmări în primul rînd sedarea bolna-
atlaugîndu-ê după caz somnifere, psihotonice. După resta-
,i echilibrului, terapia psihiatrică va urma linia simptomelor
nare care impresionează subiectul, sau care prin natura lor
•iitreţine sau agrava starea generală precară a bolnavului.
<) situaţie aparte o reprezintă tablourile clinice cu
depresie
I1 r, precum se ştie, iminenţa de suicid devine un pericol
real.
fii asemenea cazuri, se vor folosi medicamente ca : levomepro-
i, meleril, hematodin, folicesteină U, diazepam, napoton, in-
•i în doze mici în forme mai lejere.
f n tratamentul psihozelor reactive cu manifestări isteriforme
"ili/ea/ă o medicaţie variată cu neuroleptice în funcţie de
forma şi gravitatea aspectului clinic. Niciodată nu vom omite, ilup.i

limpezirea formelor acute, tratamentul de refacere, adminisirîml
calciu, vitamine, glutacid, lecitină, crelizin, encefabol etc. Mereu,
însă, concomitent cu administrarea medicaţiei chimice, ca un sine
qua non, se \a da contur adecvant unei psihoterapii, încercînd .1
se diminua \aloarea şi semnificaţia traumei suferite, a o sidu
la un nivel de înţelegere calmă, reducîndu-i dimensiunile pînîi U
eradicarea ei din conştiinţa subiectului, fenomene care vor apoi u
o integrare corectă în realitatea înconjurătoare.
H . M an ifestările n evro tice şi tra ta m en tu l lor

Există o tentaţie pentru mulţi ftiziologi şi chiar psihiatri, a
considera că aspectele clinice de suferinţă mintală în tuberailo/,i
pulmonară ar purta în mod prioritar un caracter nevrotic.
Pe o poziţie contrara se situează alţi autori, care cred c.i în
această boală tulburările psihice analizate clinic şi urmărite cvo
lutiv, nu permit prin lipsa unui contur simptomatologie mai ferm
o încadrare legitimă în domeniul proteic al nevrozelor.
Cercetările noastre în această direcţie au scos în relief fân
tul că adevărul pare să ocupe linia de mijloc. Cele două opinii,
dispuse în contrast, nu corespund întotdeauna în mod convingătoi
realităţii clinice, în primul rînd, aşa cum s-a arătat în cadrul
psihogeniilor, reacţiile psihogene discrete şi psihozele reactive cvi
dente ocupă cea mai mare parte din cuprinsul psihopatologici îit
tuberculoză. Pe de altă parte, noi am putut urmări şi suficiente
tablouri clar nevrotice în evoluţia bolii, cu aspecte clinico-etio
logice legitimînd încadrarea în aceste entităţi.
Se ştie, în populaţie foimaţiunile nevrotice survin cu o frec
venţă sporită în contextul condiţiilor deosebite ce definesc v re
murile actuale. Mai mult chiar, pretutindeni acum se dau semnala
de alarmă, se urmăreşte cu oarecare nelinişte perspectiva de mîinp
şi se lansează indici de morbiditate prin nevroza în ascensiune
Chestionarele de prognoză „Delphi", în domeniul nevrozoloiţiei,
sînt axate predilect pe această temă, specialiştii fiind obligaţi M
mediteze atent înaintea formulării opiniilor lor.
Aşadar, în populaţie, faptul nu mai constituie un element di
surpriză : nevrozele cresc, aşa cum epoca modernă a săltat mult
si fenomenul de poluare, de drogare cu stupefiante etc.
l l fMIIIICK MORBIDE 17
3
<venind, trebuie să admitem că şi bolnavul de tuberculoză

ui'ii, respirînd şi el acelaşi „oxigen" social al vremurilor
, v« întîlni şi el în proporţii mai ridicate ca altădată com-
ile tacturi ce stau la baza apariţiei formaţiunilor nevrotice
'i'ilc nuanţe clinice. Subliniem că în cadrul nevrozelor sur-
In tuberculoză, chiar dacă elementele etiologice în eoni-
lor se vor numi la fel : predispozante, favorizante, declan-
, fn nucleul simptomatologie apar însă variaţii semnifica-
renţiate.
iH arătat în altă parte că o nevroză ivită în cursul si din
liolii nu poate fi asimilată perfect sub unghi cauzal, evo-
i i'hiar ca răsunet terapeutic, cu maniera de comportare a
i lor extratuberculoase. La întrebarea repetată des, care este
\ ( A acestor formaţiuni în ftizie un răspuns ferm este greu
H Pmblema porneşte între altele chiar de la însăşi noţiunea
M i/.i
< comunicarea noastră intitulată „La bicentenarul nevrozei"
1
iiiiciilcld şi C. Romanescu), analizînd momentul naşterii
• leimc'i, modalitatea în care erau asimilate formaţiunile an-
lui (lullen, am arătat că termenul de nevroză, coborînd de
destalul ştiinţific în populaţie la scara marilor contingente,
ii termen ajuns aici, a suferit transformări de comprehensi-
* <nnţinut, a suportat dilatări fără acoperire, într-un cu-
i'Uiunea de „nevroza" în toate sensurile s-a deformat mult,
tic masă înţelegînd prin termen un conglomerat de pato-
jnîliicâ cu conţinut diversificat simptomatologie, evolutiv,
i.ll de recuperare etc.
/i, contigente întregi de populaţie îşi pun adesea sinsţt'ri
'.ticul de nevroză ca şi cel de migrenă, folosind autoterapia,
'.cmnaliza medicul, în acest mod, un număr important de
(e nevrotice scapă diagnosticului ştiinţific pus de s-ecialist,
ni tiatate mai mult sau mai puţin empiric. Apoi, nu toţi
i înţeleg azi pri.i nevroză acelaşi lucru, afecţiunea putînd
D psihoză, o psihoeatie sau chiar să nu depăşească deloc —
iţpcctul prezentării ei — teritoriul nsihonorrralit~tii. Există
"stabil tendinţa de a vedea azi prea multe nevro 'e. Se merge
>tnX la consideraţia : „Chacun a sa nevrose", folosită de unii
febrili, turmentaţi parcă şi intimidaţi de cifrele statistice
', oferite v n a "est domeniu, în ata~e caz, se im une —• e\ i-
— O limpezire a situaţiei, dar înţelegerea între autori este
încă departe. Desigur, tot ce afirmăm cu privire la dificuliiţlU

ee le întîmpină statistica în sfera nevrozelor rămîne valabil fi
pentru cele întîlnite în cadrul tuberculozei.
Date cu totul aproximative arată că numărul de nevro/c tu
populaţie este de 70 % din totalul bolilor psihice înregistrate, l i t
tuberculoză este mult mai redus. Desigur, notăm, există ninlit
posibilităţi de diversitate în funcţie de condiţiile în care se «f1.1
plasat bolnavul pulmonar, de felul cum acceptă aceste condiţii
după sex, vîrstă, caracterul psihotraumatismului provocat şi iarJţi
nu în ultimul loc, de predispoziţia oferită de tipul de sistem
nervos.
Subliniem, nu avem statistic cifre de certitudine. Aceasta ţii
înseamnă că autorii nu încearcă a le oferi, dar a crede ferm în »li
cînd depistarea este legată de o constelaţie de probleme, ct
drept mai puţin densă ca în populaţia neafectată de tuberculo'/.i
echivalează cu a ne învălui în iluzii. Ne putem întreba acum ilt
ce unii bolnavi ftiziei fac psihoze reactive, alţii nevroze astcnii c
psihastenie, isterie ? Răspunsul este în funcţie de o constelaţie i i i
situaţii, unele cunoscute, altele presupuse doar, în sfîrsit multe înm
nepătrunse total de posibilităţile actuale.
Psihozele reactive studiate anterior nu sînt situate departe iii
cercul nevrozelor, dealtfel împreuna — am arătat în altă parte —
l
alcătuiesc marea grupare a psihogeniilor.
Toţi autorii sînt de acord că, în domeniul nevrozelor, trp
buie semnalată prezenţa unui conflict cu caractere mai muli MIH
mai puţin distincte ; în primul rînd existenţa acestuia se ilcvfii
şoară pe o durată mai prelungită, fără a avea caracterul c x pi u
ziilor reactive, intensitatea lor fiind şi ea mai moderată. In pin-
o condiţie, după noi obligatorie, o constituie şi prezenţa unor li»i
tori predispozanţi sau favorizanţi. Psihozele reactive, cum MII
văzut, se disting prin aceea că au la bază traume psihice rigunu'.r
cu caracter de acuitate, care acţionează de obicei pe o durată mul
mai scurtă, neimpunînd în mod riguros prezenţa factorilor sati
liţi amintiţi. Aceste procese psihoreactive sînt repezi în majori
tatea lor, unele aproape efemere, simple reacţii psihogene, în limi
ce nevrozele trenează oarecum, scriindu-şi biografia pe săptămîni,
mai obişnuit pe luni.
Desigur, cele arătate mai sus, cu intenţia stabilirii liniei <le
demarcaţie între psihoze reactive şi nevroze, nu oferă un caraclff
liguros, de fermitate absolută. Fiind diferenţieri, în primul rînd
1
\ŢI PXI/f/CE MORBIDE 175
i l i n calitativ, există mereu riscul pierderii elementului de

uiţu, de precizie.
iar, subiectul nostru, cu demarcarea orientată pe tuberculoză,
'iie>tc a ne angaja acum în prezentarea cîtuşi de succintă a
arului de concepţii, de idei care populează lumea deconcer-
,i nevrozelor. Noianul de ipoteze şi supoziţii, de clasificări,
înaintea cercetătorului încă de la primii paşi străbătuţi pe
ui m-cstor produse psihogene.
l »tc cunoscută efervescenţa care se remarcă atît în domeniul
ut teoretic al nevrozelor cît şi în cel de ordin practic, pri-
tomepţia de îngrijire a bolnavului, psihoprofilaxia. Conver-
unor autori este de aceea rară chiar în problemele nodale
uidiului, în pofida creşterii contemporane a nivelului de cer-
> ' , de explorare clinică. Elementul convenţional, arbitrar, do-
întregul complex, începînd cu însăşi termenul de nevroză.
I iiiul de acord cu faptul că simptomele nevrozelor, luate in-
nileni, nu comportă aureola patognomonicului, integrîndu-se
mu leul unora dintre psihoze, punctele „tari" de sprijin în
I1 rea diagnosticului putînd astfel fi vulnerabile,
termenul de
>/.i, după noi, deşi nereuşit, în lipsa altuia mai adecvat, tre-
tiHuşi păstrat. Comunitatea psihogenă, ansamblul de forme
i e p î n ă l a u n p u n c t a p r o p i a t e c e l p u ţ i n c a l i t a t iv , f ă r ă
ui vorbi de asemănarea mecanismelor fiziopatologice, ca
• organizarea aproape unitară a fondului terapeutic şi de pro-
i?, . SÎIH de'a argumente, ce-i drept „temporare", ce pledează
i u această teză.
Perspectiva încheierii ştiinţifice a problemei ar constitui-o
livarca nevrozelor, aspectul cel mai convingător, care azi cu-
K - l.i noi în ţară contribuţii meritorii (Bo tez şi Ve rnica ,
l auer- Apostol şi alţii). Evident, subiectul este vast. Eteroge-
HC . I este o caracteristica a atmosferei care se degajă pretutin-
•Vtulţi autori, bine intenţionaţi, prelucrînd acest material atît

i roape de graniţele normalului, dar în acelaşi timp uşor de
' ' ! « în domeniul legiferat definitiv ca suferinţă mintală a psiho-
i lor si chiar a marilor psihoze, deşi doresc a face doar ştiinţă,
n uşor — ni se pare— captivi ai fanteziei, ai setei de origi-
i .i ic personală, elemente care îndepărtează uneori cercetătorul
lealitatea strictă a faptelor. Este adevărat, sîntem în faţa unor
ii clinice cu un registru încărcat încă de multă incertitudine,.
care poate permite o viziune caleidoscopică, o tratare proteiformi

a subiectului.
Cînd este vorba de tuberculoză, diagnosticul de ncvroil
trebuie pus cu precauţie, deşi nu angajează pericole singulari
prospective.
A lipi etichete de psihotic şi mai ales de psihopat, în neil
guranţă, nu reprezintă o acţiune inocentă, fără răsunet. O nc\ ro#^
vera, psihiatrică, ancorată de unii autori în psihopatie sau în pi
hoză, nu se acomodează repede cu elementele clinice ale mal.ulitl
gazdă. Chiar dacă nevroza nu oferă nici ea o încadrare riguto.uil,
pentru a nu crea confuzie, o viziune puţin lucidă, sau chiar sim
plitate, cu riscul de a face erori nesubstanţiale, fără urmări, olt
necesar, credem, a privi nevrozele, aşa cum le cunoaştem clinii
în mod obişnuit, măcar pentru începători sau nepsihiatri, nrnirt
rind ca ulterior aceştia să înţeleagă prin studii suplimentare ,i<l*
vărul ştiinţific psihiatric greu de desprins, greu de topit în ţipai*
rigide, simpliste, cînd este vorba de om, unde nevroza se află no AI
atît de aproape de universul psihic al normalului.
Desigur, ftiziologul, preocupat de rezolvarea practică a pro
blemei, departe de lumea teoriilor ce abundă în acest domeniu,
doreşte noţiuni limpezi, în consonanţă a cît mai multor autori
Doreşte o clarificare mai puţin arborescentă, care să includă pi
cît posibil formele clinice ce se afirmă prin elemente distincţivt
şi cu frecvenţă apreciabilă în practică De aceea noi vom opis
pentru formele nevrotice cele mai acceptate : neurastenia (nevnv/a
astenică, după Kreindler), isteria, nevroza obsesivo-fobică.
După noi, în tuberculoză, nevrozele au conflictul lor germinat
în condiţii legate şi de starea psihică preexistentă psihogeniei,
S'mptomele nu se vor detaşa nuclear de tabloul comun al nevro
zelor, dar există trăsături oarecum definitorii, evoluţia >i ti.itft
mentul fiind şi ele coordonate, în măsură apreciabilă, de maladia
princeps.
Care sînt trăsăturile distinctive ale nevrozelor ce apar în
această boală ?
în tulburările clinice care apar în populaţia netuberculoasă, (on
flictul are teme ce se pot desfăşura pe un evantai larg. De cele
mai multe ori acestea constau în supraîncordările cu i/vor
cauzal în integrarea profesională, în afronturile cu un conţinui
divers, în inhibiţiile de durată şi în dilemele cu obstacole greu <le
depăşit, în tuberculoză, cele de mai sus rămîn ^ alabile. în mic/ui
ui 177 PSIHICE MORBIDE 177
i l l u i i i l i i i existenţa în plus a unei boli severe devine însă o

iipnucntă cu pondere care va avea răsunetul ei în sirnptomato-
i t , evoluţie, tratament.
In tuberculoză, nevrozele apar, spre deosebire de psihozele
r. după un pasaj cronologic de cel puţin 2—3 luni de la
HCM bolii pulmonare O nevroză într-o perioadă îndepăr-
ip.xrc insolită, subiectul avînd deja rodajul efectuat în pro-
ul.ipiativ la boală şi majoritatea condiţiilor noi ce le de-
.1 ea Există fără îndoială şi nevroze cu debut mai tardiv,
i cstc.t, mai rar, reprezintă efectul suprastructural al unor
itliţii intempestive ce realizează intrarea în suferinţă mintală
• M u>.i-7isa „nevroză de aşteptare", determinată de dorinţe
i n nii c de externare, care nu survine după un sejur prelungit,
UP si.i uneori la baza revărsării fenomenelor nevrotice.
In tuberculoză, după cum am arătat, nevrozele sînt mult mai
un 11 ci \cnte, raportate la restul populaţiei, în sanatorii şi chia*-
'i H.unentul ambulator, bolnavul aflîndu-se în focarul de obser-
il medicilor, apariţia bolii poate fi mai uşor preîntâmpinată
menea, morfologic, nevrozele nu oferă aici registrul larg de
pe care-1 regăsim în populaţie, în schimb, multe din ta-
[
i ilinice survenite iau aspectul stărilor nevrotiforme, cu
<lc plecare şi simptomatologie nuanţate de somatic, pe ca r e
imli apoi fenomenele nevrotice cunoscute,
cvro'/a, în tuberculoză, ridică probleme cu conţinut psihiatric
organic, existînd adesea o interinfluenţă, nu întotdeauna
, pioporţională între mersul tuberculozei si apariţia noii
\c psihice Uneori apare o agravare a evoluţiei maladiei
11 ti t u e, deşi noi am observat şi fenomenul invers.
('.n referire la formele clinice, ca şi în restul populaţiei, pri-
tl lui 1 , ca frecvenţă, îl ocupă neurastenia. Dar în timp ce ne-
' obsesivo-fobică este mai slab reprezentată în masă, tuber-
> oferă condiţii substanţiale de germinare a fenomenului
, suferinţa organică cu răsunet asupra stării psihice a in-
I i i i putînd naşte si întreţine mai consistent elementul de
l>arc maladivă. De aceea nevroza obsesivo-fobică, dealtfel
icvroza isterică, se află cifric încolonată foarte aproape de
i astenică, fenomen care se întîlneşte mai rar în populaţia
11 uloasă.
l'rccvcnţa elementelor cenestopate (existente în populaţie într-o
!<in|iin(ic de circi 30%) urcă în cadrul tuberculozei la peste 65 %
|1 — l'nlUlcu! bolnavului de tuberculoză pulmonară i'l
din totalul tablourilor de neurastenie. Ele concură acum sublimi

ţial la menţinerea autoanalizei care, în condiţiile unui tip de sistem
nervos febril, a unui eu noso şi tanatofob, găseşte uşor drumul
spre obsesie şi frică. După cifrele recoltate de noi, procentul di
nevroză astenică în tuberculoză este 39%, cel al nevro/ei oh*«
sivo-fobice de 36 °/o, al nevrozei isterice 25 %, faţă respectiv îl
70 o, o, H °,'o, 16 "/o în populaţia netuberculoasă. Desigur, dai»!-
sînt aproximative, purtînd toate handicapurile şi elementele de in
•certitudine caracteristice statistice în problemele manifestări!1'
psihogene anormale.
Afecţiunea are în tuberculoză o durată mai scurtă. F.& *
descoperă în mod firesc mai timpuriu, intervenţia terapeuţi'
devenind mai rapid eficientă, mai ales în cadrul nevrozei
nice şi obsesivo-fobice. Posibilitatea de recădere este însă
de marcată, reapariţia reflectînd nu întotdeauna — aşa cum
crede de mulţi autori — o problemă de tip de sistem nervos, i
deseori defectul de tratament, unde în absenţa unei psihotcnii'
bine elaborate, cu pulverizarea conflictului diferenţiat dupîi n»
divid, nu se poate asigura o însănătoşire radicală. Neurastem
la tuberculos! oferă mai multă specificitate simptomatologiei d«<
congenerele ei, nevroza obsesivo-fobica şi isterică. Posibilităţii
de suprasimulare sînt mai frecvente decît în populaţia nealcrtiM
de tuberculoză ; de asemenea, este mai des întîlnită în s.uuinii
decît în tratamentul ambulator al acesteia.
Neurastenia apărută în cadrul bolii bacilare este o realii H l
psihiatrică şi nu psihologică. Ca frecvenţă domină forma ccnetli
pată şi nu forma simplă a neurasteniei în populaţia neiuberi !•
loasă.
O problemă foarte importantă, mai ales sub aspectul di<>
gnosticului, o ridică stările sau reacţiile nevrotiforme. în i.uln
tuberculozei pot surveni frecvent asemenea fenomene, unii nul»
considerîndu-le singurele sau cel puţin majoritatea tulburelii'
mintale întîlnite aici. Desigur, asemenea tablouri clinice am înttln
şi noi, dar fenomenele circumscrise la astenie, cefalee, reprc/iii'
adesea un ecou, o răsfrîngere pe plan neuropsihic a suferinţei "
ganice. Diagnosticul diferenţial în asemenea cazuri nu este înt<»
deauna uşor de realizat. Aproape nu există bolnav de tubercul"
care în chestionarele şi discuţiile noastre de adîncire a răspuiiMi*
rilor date, să nu se plîngă de cefalee, de insomnie. Tulbur.u il|
<\7V PSIHICE MORBIDE 17
9
c, ca şi elementele obsesive afirmate periodic, pasager,

• i . i c ţ i i l c isteriforme survenite destul de des ca un răspuns
,nuii, dramatizat, la un stimul negativ, neaşteptat şi nedorit,
ntiir.u însă mai rar sfera neurasteniei autentice.
i Neurastenia
<,\ n o confundăm cu aspectele neurasteniforme întîlnite frec-
m in lecţia tuberculoasă, ca dealtfel în cursul altor infecţii
i, apendicită, anexită etc.), la debutul unor psihoze (schizo-
, P.G.P. etc.) sau la sfîrşitul lor (stări neurasteniforme se-
• i 1 ). Dealtfel, în marele tratat al lui Bumke (1), astfel de
• i sînt descrise în tuberculoză alături de cele remarcate în in-
uii sau alte afecţiuni organice.
' i i t r - o lucrare, El centenario de la neurastenia (Blumenfeld
imanescu C.), am arătat semnificaţia termenului de neuraste-
ic/cntat de Beard în 1868. Nevroza astenică (Kreindler) (15)
..i se substituie ca nomenclatură neurasteniei, care, cel puţin
ii generaţiile mai mature avea un conţinut simptomatologie
> ontingent cu cel al melancoliei endogene, cu cunoscutele
iţe spre suicid. O asemenea afecţiune era considerată de unii
i, dar mai ales de populaţie, drept o maladie psihică cu un
grad de incurabilitate. Kreindler, printr-o simplă descom-
i! a termenului în părţile componente, ajunge poate la o mai
utbilă denumire, aceea de nevroză astenică, imprimîndu-i
• 'A, în primul rînd, o apartenenţă clară la grupul nevrozelor,
iuidu-i şi fenomenul principal întîlnit — ca în schizofrenie,
.tţia, acel al astenici. Deci, neurastenia apare nu ca o aste-
n:rvoasă banală, decelată frecvent în patologia organică şi
.t, ci în contextul clinic al unei nevroze, în cazul acesteia,
i / a astenică în tuberculoză, diagnosticată ca atare, trebuie
"irunească elementele clinico-etiologice şi evolutive
proprii
11 ui nevrotic.
Triada simptomatologică : astenie, cefalee, insomnie, în or-
Irecvenţei în care apar fenomenele în neurastenie, are în
i nlo/ă altă ordine prioritară : insomnie, cefalee, astenie,
c fenomene consemnate de noi atît în cazurile sanatorizate
în tratamentul ambulator, se explică, între altele şi prin
Miile particulare în care se află bolnavul în cauză, la care
i MI l domina registrul de indicaţii terapeutice. Bolnavii cu tul-
i hipnice se plimbă prin cameră, pe culoare, pînă în orele
PS1H1CVL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PUI.MON
tîrzii ale nopţii, fără a putea adormi. Spre deosebire de ncm i

stenia comună, insomnia are aici un caracter constant. Unooit
apare o inversare hipnică, bolnavii dormind mai mult în timpul
zilei. Chiar cînd reuşesc să doarmă în cursul nopţii cîtev.i oi f
scularea se însoţeşte de o senzaţie de oboseală paradoxală, imeon
fiind mai neodihniţi ca în ajun. Subliniem, de asemenea, existent,!
•\ iselor neplăcute, (5) a coşmarelor (căderi de la înălţime, scen»
de înmormîntare în familie, asasinate, zoopsii etc.), mai ales la fi
mei, care însoţesc frecvent somnul. După cîteva nopţi de insolit
nie, se creează şi ideea neputinţei de a dormi normal, care impcdi
mentează şi mai mult fenomenul amintit.
Al doilea element, cef aleea, totdeauna prezentă şi în st urii*
neurasteniforme, are o localizare difuză, cu predominanţă în re
giunea occipitală. Intensitatea ei este diferit apreciată de sufcrin/l
(mai vie la femeile tinere). Caracterul durerii nu se deoscbc|l«
mult de cel întîlnit în neurastenia obişnuită : înţepături, arsuri^
1
junghi, strîngere în menghine etc. Cedează temporar la antincvraU
gice, dar reapariţia ei, mai ales la intelectuali, devine deseori o ob-
sesie în legătură cu suspiciunea unor afecţiuni grave (tumoră CCF8
brală, abcese, hemoragii etc.).
Astenia apare adesea nu numai la efortul minim, dar chiar ţi
la ideea că trebuie să se execute o acţiune oarecare.
Spre deosebire de ceea ce se întîmplă cu omul sănătos, în ne
urastenie oboseala nu cedează după repaos. Ea se însoţeşte de ti
astenie psihică, cu sen?aţia de creer gol. Pe fondul acestei astcn'.'i
ţîşnesc frecvent reacţii cu iritabilitate, tristeţe, fenomene vefţetu
tive ample.
Tulburările psihice se manifestă prin dificultăţi în concentra
rea atenţiei, cu corolarul ei : greutăţi aparente de memorie, de pci
cepţii clare. Se întîlnesc, de asemenea, des deficite în proccselr
intelectuale de elaborare (gîndirea cu operaţiile ei), de afectivităţi
(anxietate, emotivitate, tendinţă la depresie), tulburări senzoriali'
vegetative (parestezii, ameţeli, vîrtejuri).
Bolnavii pot avea palpitaţii (mai ales cei tineri), tulburări di
gestive, glandulare.
Dintre formele clinice ale neurasteniei, noi am găsit-o ca nui
frecventă pe cea cenestopată (peste 50% din cazuri), spre deose-
bire de 3C°' 0 cazuri în cadrul nevrozei astenice comune. Tulbura
rile viscera'e funcţionale aâr mai rar în cadrul unor psihotraurne |
frecvent ele sînt determinate de o infecţie intercurentă sau pri'ii
l'titlllCE MORBIDE 18
1
ciliul fenomenului de asimilare a tulburărilor întîlnite la

> i i de suferinţă (inducţie).
.1 Icmei, forma cenostopată apare de obicei cu acuze visce-
lartc variate, remarcîndu-se convingerea solemnă în realita-
osior fenomene. Asemenea tulburări nu sînt sesizate perse-
', ritmic, şi bineînţeles, nu se compară cu complexul simpto-
•iţu1 al maladiilor viscerale, cu modificările organice ale aces-
\luhe din aceste tulburări somatice se referă la suferinţe la
l aparatului respirator : dureri toracice, lipsa de aer, sufo-
i ic.'i de hemoptizii etc.
urma simplă a nevrozei astenice este foarte rar întîlnită. în
>, ce.i depresivă, însoţită adesea de fenomenul obsesiv, apare
i procentaj de peste 30° /0 din cazuri. Afecţiunea se menţine
r n un timp mai lung şi este greu suportată de bolnavi, fiind
i .i cu prioritate la intelectuali şi la femei. Iată mai jos şi o
' 11' a nevrozei astenice în cadrul tuberculozei :
(',• T., 30 ani, contabilă : în cursul evoluţiei tuberculo/ei, în urma
n'i situaţii conflictuale (cu motivaţie conştientă), prezintă insomnie re-
|i(U, icfalee, oboseală, un puseu de depresie periodică, stare de pasivitate
«1'lOdpc permanentă. Nimic nu o anima, nu o tre/eşte la un tonus afec-
)iv adecvat, nu o impresionează nimic în mod deosebit, nici corespon-
'l«nţft primită, nici încercările de a fi smulsă din atmosfera aceasta de
< t r a personal şi bolnavi. Chiar prezenţa soţului şi fotografia copilului
nu o animă prea mult. Acuză doar dureri vagi în hipocondrul stîng
moi ales în torace, cu mici accese de sufocare, avînd mîinile mereu
i piept.
' Nfvroza obsesivo-fobică,

l.ii rară în populaţie, este prezentă cu aceleaşi caractere şi în
' l . i tuberculozei, întîlnită mai des sub aspect nevrotiform,
i 'ncle clinice pot realiza însă şi o nevroză vera. Aici, etiolo-
lifactorială se restrînge la un element psihogen, nu întotdea-
ne accentuat, în strînsa legătură cu cel de structură tempe-
i d,i, de dispoziţia constituţională. Afecţiunea are o durată
pi ciungită, se aseamănă cu psihopatia psihastenică trenantă,
diagnosticul diferenţial se impune net la o investigare de adîn-
(,linie, fenomenele obsesivo-fobice de diferite nuanţe sînt do-

i i i ic, au o e^luţie procrie şi posedă un context aparte, bine-
•> .ui,
Psihopatia psihastenica, deşi cu simptomele clinice fundarncii

tale aproape comune cu ale nevrozei obsesivo-fobice, posedti in
caracter de mare durabilitate, o structură aparte, care o disting
mult de nevroză şi un grad mult mai scăzut de curabilitate în f «t.
intervenţiilor farmacoterapiei.
3. Nevroza isterică
Intîlnită mai rar decît reacţiile nevrotiforme isterice, se r»
marcă prin plasticitatea disproporţionată a bolnavului, tendinţa l>
dramatizare, egocentrism. De asemenea, aici apar frecvent nilbn
rări funcţionale în sfera motricitatii, a senzoriului, a sensibilităţii
a viscerelor cu localizări diferite, neacoperite obiectiv. Scenele «<•
un singur personaj : bolnavul, mai frecvent bolnava — de ol)i»r>
cea tînără — iar ca expresie clinică, crize de agitaţie cu plîn
cădere cu rostogolire, rseudoepilepsie sau spectacole impresionani
cu sufocare, apnee etc. Crizele sînt periodice, uneori efemere, tl.t
apropiate între ele.
Tratamentul strict medicamentos nu oferă rezultatele astep
taie. Psihoterapia fondată corect motivaţional, bine diferenţiat.» M
susţinută, mai ales, are aici un rol fundamental. Caracterul iel>»i
la tratament şi succesivitatea fenomenelor pun problema diagnottl
cului diferenţial cu psihopatia isterică pe care mulţi autori o con-
sideră singura valabilă ştiinţific.
Să recunoaştem : nevroza isterică rămîne mult mai accesibili
intervenţiilor mediului ambiant, fenomen care, deşi se realizc.i/.X )>
în cadrul psihopatiei isterice, nu are însă un caracter de perii*
tentă.
Nevroza isterică tratată psihogen, axata suplu pe elementul
motivaţional adesea învăluit, oferă rezultate mai rapide şi perii'i
tente, fenomen greu de realizat în psihopatia isterică autentică.
Un exemplu de nevroză isterică :
B. C., 23 ani, funcţionară. A avut o copilărie agitată, trăind i i i
la 9 ani alături numai de mamă, aceasta despărţindu-se de soţ datorii!
alcoolismului şi caracterului său impulsiv. Pînă la 9 ani fata a fost martorii
unor „scandaluri", altercaţii între părinţi, traumatizată adeseori »uflt«
teste şi obligată a interveni cu plîns şi disperare pentru a potoli scenelt
dramatice la care asista. La 18 ani a cunoscut o altă nenorocire, moiirtM
bunicii de pe mamă, la care ţinea foarte mult şi în satul căreia îţi pe-
trecea vacanţele şcolare.
PSIHICE MORBIDE 183
Nu a putut uita deloc cele întîmplate. Are insomnii, măruntă fo.'.ue

(niţin, este mereu tristă.
Diagnosticul de tuberculoză a fost pus ele un medic specialist. A
l ost internată într-un sanatoriu şi aici anturată de personalul sanitar cu
0 alecţiune deosebită şi interes, fiind considerată copilul alintat al servi-
liului respectiv. Trăind mereu între adulţi, la o solicitare a ei nesatisfă-
culă de o bolnavă, a făcut o reacţie de protest, o veritabilă „cri/ă"
nervoasă cu ţipete, mişcări dezordonate, pseudo-convulsii. Cupă cîteva
01c, în urma intervenţiei medicului şi a administrării unor calmante, s-a
liniştit. Ulterior fenomenele s-au repetat frecvent, ajungînd a fi zilnice,
111 o simptomatologie impresionantă, dramatizată puternic (prezintă crize
(.Ic suiocare, alternînd cu tuse insolită de intensitate neomogenă). Ulterior
a apărut o respiraţie foarte frecventă, aparent severă, fără corespondenţă
t u ritmul cardiac.
Medicul a încercat, din experienţă, compresiunea ovarelor, după
i are bolnava şi-a revenit, fenomenele respiratorii cedînd aproape brusc la
ai castă manevra simplă, B. C. terminîndu-şi criza cu ochii scăldaţi în
lacrimi. Aceste tablouri clinice s-au repetat ulterior destul de des, fiind
stopate invariabil prin intervenţia pomenită. A fost necesară o acţiune
psihoterapică a medicului, susţinută de aceea a personalului mediu şi a
bolnavilor clin salon, asociată cu o medicaţie aproape anodină, pentru
ia, după mii multe şedinţe, fenomenele să intre în normal. S-au desco-
perit în trecutul bolnavei frecvente crize vegetative în sfera viscerală.
B. C. a fost tratată la 13 ani pentru cecitate, tremurături funcţio-
nale care degenerau în crize convulsive total atipice. Mereu prezentă in
cursul acestor paroxisme, urmărea foarte bine atitudinea celor din jur
lată de producţia ei psihomotorie, avînd grijă ca în cursul crizelor să
evite căderile zgomotoase, traumatizante.
4. Citeva cuvinte despre stările nevrotiforme

Deşi acestea sînt cunoscute de ftiziologi prin frecvenţa lor,
• fi puţin în formele neexpresive, discrete, considerăm că o inter-
\riitie succintă chiar cu caracter de repetiţie nu devine complet
iiipcrfluă.
Fenomenele nevrotiforme au uneori o asemănare destul de pu-
ternică cu cele ale neurasteniei. Ele pot apare la toate vîrstele,
predilect la tireri pînă la 40 ani. Sînt mai frecvente la intelectu-
,t!i yi la bolnavii cu copii. Simptomele de astenie fizică şi psihică,
lullnirările de >omn, cefaleea şi alte fenomene vegetative, senzoriale,
ifn/.iiive, completează tabloul clinic al acestora. Principalul simp-
n'iu îl reprezintă astenia în domeniul intelectului. Bolnavul acuză
PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONAHA
un potenţial de energie psihică diminuat, tendinţă la oboseai S t n

faţa unui efort minim. Este preocupat de tulburările de memorie,
care în fond sînt o consecinţă a incapacităţii de concentrare it
atenţiei, şi mai ales a greutăţii de a comuta obiectivele, a aşa-/i
şei „rigiditate psihică", de care vorbeşte Banscikov. Obiectiv «e
constată o dificultate de polarizare susţinută a atenţiei în cadnil
discuţiilor purtate cu bolnavii. Iniţial suferinzii prezintă capacitn
tea de a-şi concentra eforturile, interesele faţă de probleme legat»
direct de viaţă şi nevoile lor personale, dar după un timp şi ace»
tea se epuizează. Fenomenul este atestat printr-o mimică încoi
dată, contractură, care exprimă aproape dureros efortul maxim l>i
care se supune subiectul pentru a face faţă situaţiilor în care t>f
află.
Răsunetul asupra memoriei este evident. Acum bolnavii sînt
impresionaţi de claudicaţiile ei. Se uită numele prietenilor, a ui
noscuţilor, a sorei de salon, a tovarăşului de suferinţă. Mai alei
atunci cînd este solicitată atenţia de fixare sau de concentrare, l,\
un moment critic, fenomenul se evidenţiază viu, ceea ce conferii
bolnavului o stare afectivă penibilă, un sentiment de inferioritate,
neîncredere în forţele proprii. Acest ultim aspect are un ecou ne-
favorabil în aderarea calmă a bolnavului la un tratament de du-
rată, expresiv, în cadrul tratamentului antituberculos.
Cefaleea oferă o prezenţă simptomatologică extrem de frec-
ventă în clinica tuberculozei. După noi, ea se exprimă în peste
60% din cazuri. Fenomenul — fără a avea o intensitate, deoscbil.i
— apare cînd subiectul este în situaţia de a urmări o problem,i de
rezolvat în situaţii dilematice. Localizarea este variabilă, dar p re
zintă prioritate durerile occipitale sau frontale, acestea apropiin
du-se adesea mult de caracterele clinice ale migrenelor comune.
Ca şi astenia, cefaleea intervine mai ales la tineri între
30—43 ani, la femei, în fazele ciclice sau în menopauză. Fenoine
nul cefalee noi 1-am găsit apărînd mai rar matinal, mai imit
tent seara la culcare. El se datorează, după unii autori, hiperten-
siunii intracraniene sau distensiunii vaselor, ca o consecinţă a ac-
ţiunii tensiunii arteriale uşor crescute asupra pereţilor vasculari
modificaţi în urma focarului infecţios.
Insomnia, ca şi cefaleea, este un simptom preponderent n«-
vrotiform. Dealtfel, este atestat în condica de farmacie a staţio-
narelor de tuberculoză, în care abundă medicaţii afectate comba-
terii sale.
' l AŢ/ PSIHICE MORBIDE 18
5
Tulburările hipnice apar timpuriu, influenţînd — ca şi cefa-

• I < A - - într-un grad mai sesizabil starea generală somatică şi psi-
i-'i .1 bolnavului. De obicei, dă tuberculoşilor, în zilele incipien-
-. nopţi atît de chinuitoare pentru unii, cu efecte demobilizatoare
i iliumul încrederii lor în eficacitatea tratamentului.
Mecanismul de adormire la unii bolnavi este neperturbat, în
Iiirnb subiectul, odată trezit (somn superficial), mecanismul de
'adormire este dereglat. Bolnavii se plimbă pe culoare ore întregi,
i din pavilion, stau pe bănci la aer, imaginează diferite artificii
v adormire cu efecte însă instabile. Visurile grele, coşmarurile,
ipnlea/ă copios somnul tuberculoşilor (5).
în funcţie de sistemul nervos, poate surveni şi fenomenul de
i v f i sare a ritmului de somn. După Banscikov, tulburările psihice
* îniîlnesc mai frecvent la subiecţii care şi în perioada ce a pre-
r t lai îmbolnăvirea de tuberculoză reacţionau în faţa situaţiilor
pf,s.inte, psihotraumatizante, afecţiunilor organice, cu asemenea
nomcnc. Noi precizăm că, în cadrul evoluţiei tuberculozei, in-
• nini.i survine preponderent în perioada precoce, în timp
ce în
iiicudele avansate domină somnolenţa diurnă.
Mulţi dintre bolnavii de tuberculoză prezintă apoi, tot în ca-
' i u l fenomenelor nevrotiforme legate de evoluţia maladiei, tulbu-
iri în sfera afectivă, exprimate sub aspectul unei emotivităţi exa-
ri.nc. Reacţiile pe acest plan apar supradimensionate, stimulii
11 nori fiind în măsură a declanşa răspunsuri exacerbate care, pe
i iţur.i repetării lor, se transformă în reacţii afective disproporţio-
t l c într-o stare de fond de iritabilitate faţă de condiţiile din
nibi.inţă.
Alteori domină psihic tabloul de depresie, cu descurajare, ne-
ii'ieclere în forţele terapiei administrate.
Obsesiile în cadrul fenomenelor nevrotiforme nu sînt excepţii,
f .ivînd cîmpul de polarizare ancorat în sfera viscerală, cu acu-
r- din cele mai variate.
In clinica manifestărilor nevrotiforme se pot întîlni şi feno-
iK'iir neurologice, unele din ele subiective, sub formă de vîjîituri,
melcii, parestezii, care determină mult aspectele anxietăţii ; altele
liicctive, sub formă de tremurături localizate la membrele supe-
i.ire, tulburări neurovegetative, labilitate vasomotorie, eriteme.
In general, manifestările nevrotiforme au o existenţă de
<ii,uiu durată. Sînt sesizate de obicei în primele luni ale bolii, dar
186 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA
nu este exclusă nici posibilitatea trecerii lor în veritabile nevroze,

conflictul găsind un teren pregătit în prealabil pentru germinare.»
complexului nevrotic.
I I I . Psihoze şi psihopatii
Nu avem intenţia-a insista teoretic asupra a ceea ce rcpre
zintă aceste două entităţi clinice psihiatrice. Amintim doar că ele
se pot întîlni şi în cadrul evoluţiei tuberculozei.
în timp ce reacţiile de inadaptare, stările reactive patologice,
fenomenele nevrotice mai ales, sînt producţii psihogene legat?
aproape întotdeauna şi de existenţa tuberculozei, psihopatiile M
psihozele mari sînt afecţiuni cu punct de plecare, în marea majo
ritate a cazurilor, înaintea îmbolnăvirii tuberculoase, aceasta pn
tînd cel mult deveni factorul favorizant sau declanşator, în cazul
psihozelor, sau de decompensare în acel al psihopatiilor.
Descrierea psihozelor în ambianţa tuberculozei pulmonare, .1
polarizat mult în trecut atenţia cercetătorilor, a clinicienilor fti
ziologi şi psihiatri, a literaţilor etc. Un număr destul de impor->
tant de volume, lucrări, teze poartă un titlu aproape stereotip :
„Tuberculoza şi psihozele".
Pînă în 1950, s-au publicat ample materiale, privind îndeo-
sebi aşa cum am mai arătat — relaţia dintre această afecţiune ba
cilară şi schizofrenie, numeroşi autori pledînd chiar în favoarea
unei legături directe : cauză-efect.
Nici psihoza maniaco-depresivă (12), stările confuzionale, f cir
delirante sau halucinatorii (3), (4), (12), (13), (19), nu sînt nici ele
trecute cu vederea, o cazuistică aferentă, fiind prezentată într o
autentică „avalanşă" extrasă din numărul enorm de tuberculnii
cronici şi gravi aparţinînd trecutului. Ambianţa, decorul oferit cir
această severă afecţiune odinioară, favoriza în variate şi complexe
contexte relaţional-cauzale, declanşarea marilor psihoze, influcn
ţîndu-se mai mult sau mai puţin structura clinico-evolutivă a afe«
ţiunii de bază. îndeosebi, cronicitatea a determinat şi determină ţi
astăzi, particularităţi semnificative, îndepărtînd pînă la un punt't
morfologia psihozelor apărute, de cele de natură netuberculoa»3,
în cazurile observate de noi, psihozele îmbracă caracterele
descrise de autori în trecut, într-o expresie mai palidă calitativ
cantitativă a simptomelor. Ele apar îndeosebi la începutul sau în
tr-o fază mai tardivă a evoluţiei bolii bacilare. Puseele psihotice
\Tl PSIHICE 111
MORBIDE 7
i;ate ca număr de durata tuberculozei, luînd aspecte, de cele

-mite ori atipice faţă de cele cunoscute în clinica psihiatrică,
i sura însă ce afecţiunea de bază se prelungeşte, atipia tablo-
l i n i c a psihozei tinde să scadă, apropiindu-se tot mai mult
iiruitologic şi evolutiv de schizofrenie, de psihoza maniaco-de-
.1, î n afara tuberculozei, în general, recidivele cînd apar, au
iţă mult mai scurtă, dar intervalul dintre ele diminua şi el.
ele aici survin mai ales în luna martie sau la primii paşi
Urmaţi ai primăverii, dar dezvoltarea lor cantitativă cunoaş-
itţoul în lunile iunie-iulie. Acest caracter sezonier ţine se pare
ninite transformări imunobiologice ale organismului în cadrul
ulozei pulmonare, instaurînd o patogenie insolită, de natură
l ) i l alergică, cu determinări noi de V.S.H., erupţii cuta-
iu- clc.
Kosenberg observă că pe măsură ce afecţiunea tuberculoasă
i r mai intensă, tulburările de conştiinţă în cadrul unor psihoze,
ininuă ca frecvenţă şi ca grad de intensitate. Alături de el, alţi
itori mai noi (10, 12, 13, 17, 19, 22), descriu, în pofida a ceea
1
ni s-ar părea la ora actuală stări amentive cu apariţii periodi-
', psihoze cu nuanţe anxios-depresive, halucinatorii, stări depre-
\ e periodice cu obsesia morţii sau din contra cu euforie, acestea
m urmă cu preponderenţă aşa cum am arătat, în secvenţele fi-
i l e ale dramei tuberculozei, la frontiera exitusului. Valurile psi-
• tlcc le-am întîlnit, ca şi alţi .autori, de obicei, fie într-un trecut
iBluberculos, sau apărînd ca prim val în formele severe ale ftiziei.
Prezenţa unei psihopatii în cursul tuberculozei trebuie neapa-
il sesi/ată, aceasta avînd un potenţial adesea malefic asupra con-
iţiilor de asigurare a unei terapii susţinute. Dezvoltarea dizarmo-
i.',i a personalităţii, dispozitiv „princeps" în psihopatii, pe de alta
.it'lc, poate suferi accentuări în condiţiile sanatorizării, unde in-
nislacţiile, dezideratele nerealizate, alte condiţii conflictuale sînt
i măsură a determina, pe lîngă obstacole, adesea de netrecut pe
iiiimul cooperării medic-pacient, adevărate „crize", decompensari
ulc, cu tablouri clinice proteiforme foarte greu de stapînit într-o
uitate de tuberculoză. Forţa de inducţie a acestor suferinzi cu
iicligenţă în majoritatea lor nealterată, asupra altor bolnavi, ră-
'ilne de temut. Unii dintre pacienţii cronici, lideri negativi ai sa-
.i.uoriilor, posedă un nucleu psihopatie care, în climatul staţiona-
tului, se poate desfăşura amplu, subiecţii făcînd prozeliţi printre
liolnavii cu temperament slab. Evadările din spital, nemotivate,
Jitii PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONA'I <
fruct al capriciilor, al impulsivităţii, al alcoolismului practic."

frenetic, cu determinările lui moral-volitive nenorocite, pcrverMn
nile sexuale culminînd cu acte de delincventă, sînt cîteva din expn
siile mai frecvent întîlnite în instituţiile sanatoriale.
Depistarea psihopatiei, pe lîngă o cunoaştere teoretică ,\ pir
blemei, impune şi o experienţă practică, mai ales diferenţierea tu
tre nevroze î psihopatii, în cazurile de frontieră, nu este înu»
deauna uşor de realizat, într-adevăr, dacă neurastenia (nevro/
astenică) este mai ferm demarcata în grupul nevrotic (deşi expi
nenţa oferă şi cazuri contingente cu psihopatia astenică), psihast»
nia şi isteria sînt două formaţiuni nevrotice în care se ponte <l»
cela deseori o anumită structură care le apropie mult de psihop.
tia psihastenică şi isterică. Există destui autori care nu admit li
gitimitatea psihasteniei şi isteriei în domeniul nevrozelor.
Descoperirea cazurilor de psihopatie, acestea reprezentînd o
„personalitate anormală datorită căreia suferă persoana respect i \'S,
făcînd să sufere şi societatea" (21) determină naşterea multor pio«
bleme în cadrul asistenţei medico-sociale. Chiar şi psihopaţii psih-
asteniei care se consideră neînţeles! şi trataţi cu indiferenţă de mi-
diei, de către personalul mediu, de familie, pot prezenta, od.itl
pătrunşi în sanatoriu, exacerbări simptomatologice, veritabile de-
compensări greu de controlat şi de temperat.
Psihopaţii etilici inveteraţi pun problemele cele mai spinoase
atît prin situaţia lor ca suferinzi ftiziei, dar mai ales prin ceea ce
pot determina în sanatoriu, inducînd pe alţii, cu rezultate nocive,
Din acest grup al psihopaţilor alcoolici se vor recruta indivi/i cil
evadări numeroase, eroii scandalurilor şi ai instigărilor altor bol-
navi la ieşiri impertinente, la refuzul cooperării cu medicii, u!
aberaţiilor comportamentului sexual, ai inducerii în practica alcoo-
lismului a bolnavilor noi veniţi etc. Situaţiile sînt cu atît mai fţrfl-
ve cu cît forţa de convingere a acestora este uneori de-a dreptul
impresionantă.
Desigur, descripţiile unor tablouri severe şi foarte severe —

psihoze reactive, nevroze, psihoze şi psihopatii — împărtăşite fn
paginile de mai sus, aparţin în largă" măsură vremurilor triste, trc
cute. Azi tratamentul ambulator, realizabil din fericire într-o larî
proporţie a bolnavilor, cruţă subiectul, repetam, de contactul rn
acel val de împrejurări şi trăiri nefaste care favorizau sensibil
l l l ATI PSIHICE MORBIDE Iii!
)
suferinţei mintale. Resurse noi farmacoterapice, autentic

meiul preţios, cu strălucirea caratelor spectaculoase în stăvilirea
unor forme de tuberculoză pulmonară, altădată respirînd o at-
mosferă prognostică sumbră, au restructurat mentalitatea bolnavului.
In locul anxietăţii cronice, sentimentelor de insecuritate perfect
motivate, întîlnim azi în numeroase cazuri, doar nelinişti legate
ml im de aspecte noi, sociale ale problemei îmbolnăvirii. Speranţele
< l f refacere a sănătăţii, au crescut mult. Aceasta, evident, nu absolvă
uri azi complet pe ftiziologi, în a uita trecutul greu cu aspectele
« I c dramatice somatice şi psihice, care, oricînd, în anumite con-
i ' i i i c t u n şi în proporţii mult diminuate, repetam, pot fi încă în-
nlniie şi astăzi.
In final, considerăm că problemele de psihopatologie întîl-

MIIC în tuberculoza pulmonară, multe din ele cu o simptomato-
l"iţie discretă, altele mai severe, merită a fi cunoscute de către
lu/iologi care, în colaborare cu psihiatrul şi cu psihologul, au
nu oniestabil şanse sporite de depistare şi mai ales de rezohare
i " i i i valenţă a acestora, în cadrul investigaţiilor noastre, majori-
• iţea bolnavilor s-au pronunţat pentru prezenţa, cel puţin perio-
ln !i, a psihiatrului şi psihologului în spitalele de ftiziologie. Dealtfel,
i> ultimele două decenii, s-au ţinut numeroase conferinţe interna-
ţionale avînd ca subiect tema colaborării dintre ftiziolog-psihiatru-
|>»iholog.
BI BLI OGRAF I E
1
Albon l,, Tuberculose et demence precoce, Paris, 1934.
Aloxandrescu 1., S. Blumenfeld, A. Arbore, Statutul social şi rolul bolna-
vului de tuberculoză, „Rev. Med. Chir.", nr. 3/1970, p. 751-753
Arhambault T., Essai clinique sur Ies rapports de la tub. et des maloc'ies
mentales, Paris, 1937.
1
Berman G., Psychosociologie de la tub. pulm. „Semaine med.", Janv.,
1943.
Blumenfeld S., l. Alexandrescu, Tr. Gheorghiu, Quelques consideroîions
concernant l'cctmte onirique chei Ies neurastheniques, „Ann. Med.
Psych.", Paris, 1-2, nr. 3, pp. 311-326.
f< Biînzei P., Itinerar psihiatric, Edit. Junimea, ediţia II, 1979, laşi.
/ Brinzei P., Scnpcaru Hh., Pirozynski T., Comportamentul aberant şi re-
laţiile cu mediul, Edit. Junimea, laşi, 1970, pp. 747-751.
ii Dumbăcescu N., Blumenfeld S., Psihologul şi psihologia bolnavului de
tuberculoză, 1970, „Rev. Med. Chir.", laşi.
190 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PUl.MONAII t
9. Bumb âcescu N., Alexandrescu l., Blumenfeld S., Arbore A., Aspect*
psihologico-socia'e ale tub. pulm., „Rev. Ftiziologia", 1973, pp. 13b-Mft
10. Cucu C. loan, Manifestări psihiatrice în clinica medicală, Editura Lllnm,
1977.
11. De Castra Garda L., Psychopathologie et tuberculose, „Rev. fcspun ă
de tub.", sept. 1943.
12. Ghiliarovschi V. A., Psihiatria Med., Edit. med. Bucure şti, 1953,
13. Gurevici M., Sereischi M., Manual de psihiatrie, Ed. a lll-a, Editura d »
stat, Bucure şti, 1949.
14. lonescu l., Introducere în psihologia medical ă, Editura ştiinţifică, 1973,
15. Kreindler A., Nevroza astenic ă, Editura Academiei R.P.R., Bucure şti, 1961,
16. Meiu Gh., Sapira H., Sen A., Elias A., Borcea A., Contribuţii la pro-
blema raportului dintre încadrarea nosologică şi randamentul in ergo-
terapie la bolnavii psihici, „Neurologia", nr. 6, 1963, p. 481.
17. Michaux l., Psychiatrie, Editura Flammarion, Paris, 1965.
18. Neculau A., Blumenfeld S., Arbore A., Nicolae M ăria, Probleme pllho*
sociologice într-un spital de tuberculoz ă, „Rev. Med. Chir.", 1970, nr, l,
pp. 755-759.
19. Predescu V. (sub redac ţie), Psihiatria, Editura Medicala, 1976, Bucure şti,
20. Porot M., Psychologie des tuberculeux, 1950, Paris, Niestle.
21. Regis F., Precis de psychiatrie, Doin, Paris, 1923.
22. Rosenberg Z., Particularit ăţile psihozelor din cursul infec ţiilor trenanlf,
„Jurnal neuropatologhii i Psihiatrii", Moscva, nr. 10, 1952.
PARTEA a lll-a
A S P E C T U L R EĂR
C UI I PS EORC I O - P R O F E S I O N A L E
Probleme de asistenţă psihiatrico-psihologică
în terapeutica tuberculoze; şi de recuperare
a bolnavului de tuberculoză pulmonară
l A S IG U R A R E A
CAPITOLUL VII
U N E I A SŢE
IS T EPNS IH IA T R IC O -
P S IH O L O G IC E
ÎN T E R A P E U T IC A TUBERCULO ZEI PULM ONARE*
1. Asistenţa psihiatrico-psihologică în sanatoriu
In prezent, tuberculoşii sînt trataţi cu medicamente de mare

rluacitate. Paradoxal însă, eficacitatea medicamentelor se
loveşte
tu unele cazuri de o serie de impedimente, acestea constînd în
neîncrederea bolnavilor, în manifestarea unor stări de
iritabi-
li l.uc, lipsa de rigoare în observarea prescripţiilor medicale,
între-
nipciea prematură a tratamentului, neglijarea consemnului de
re-
p.iu', reluarea precoce a activităţii. Toate acestea se referă la
ati-
tudinea bolnavului faţă de boală.
Să analizăm pe scurt alternativele pozitive şi negative
ale
acestei atitudini.
Atunci cînd evoluţia bolii este privită cu mai mult
calm,
un încredere, sau cînd informaţiile recepţionate pe diferite
canale
pledează în acest sens, adaptarea la noua condiţie de viaţă se
cu-
rm->te mai uşor în această accepţie, acad. Milcu, vorbind
despre
„Omul şi condiţiile vieţii moderne" considera ca : „trebuie
re-
RÎmlită sănătatea publică nu numai ca o stare de echilibru
biolo-
gic, moral şi social, dar şi ca o modalitate de a asigura
„cadrul"
necesar realizării acestui echilibru".
într-un sanatoriu de tuberculoză, după una pînă la două
luni
i Ic boală, în mod obişnuit sînt posibile două categorii de
atitu-
dini : unii bolnavi rămîn lucizi, calmi, răbdători, cu optimism,
Coopcrînd corect cu medicul, fără a pune probleme
particulare ;
alţii devin prea familiari, se interesează cu insistenţă vizibilă
de
itutc, intră în discuţie cu numeroşi bolnavi şi mai ales cu cei cu
experienţă, cu cronicii, de la care primesc diferite informaţii
pri-
vind capacitatea medicilor, a personalului sanitar, eficienţa
trata-
* S. Blumeafeld, I. Alexandrescu
U — Psihicul bolnavului de tuberculoză pulmonară 211

134 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONMIA
mentelor aplicate în sanatoriu, climatul general, obiceiurile bol

navilor. Ne aflăm în momentul în care medicul, în posesia dateloi
privind boala, hotărăşte un plan de terapie, de obicei t'c
durată şi care solicită o anumită conduită de urmat de către bol-
navi, exigenţă pe care aceştia o primesc variat.
Mulţi recepţionează situaţia în mod adecvat, cred în capa-
citatea profesională a medicului, acest lucru potenţînd la maxi-
mum interesul lor central, care drenează acum toate celelalte ve-
leităţi ale lor. Are deci loc, la aceştia, o reacţie naturală, chiar
dacă mai survin uneori mici croşete de uşoară nelinişte, fenomene
care nu iau însă culoarea patologicului. Alţii, şocaţi din primele
zile, ulterior cu stări reactive mai prelungite, pot prezenta aiitu
dini comportamentale aberante. Devenind instabili, emotivi, uyor
irascibili, revendicativi, neatenţi la indicaţiile medicale, îşi schim-
bă ritmul de viaţă obişnuit, consumă alcool, joacă cărţi, pierd nop-
ţile etc. Aceştia sînt bolnavi care nu cooperează cu medicul, refu/rt
indicaţiile, răspund impertinent personalului, nu consumă medica-
mentele date, lăsîndu-le în noptiere, folosesc un limbaj inadecvat.
Dar eficacitatea tratamentului în tuberculoză este tributară,
cum se ştie, rigorii şi unei lungi durate, după cum şi atitudinii bol-
navului cu privire la maladia sa şi la tratamentul aplicat. In ca-
zurile cu atitudini negative, eficacitatea tratamentului este tulbu-
rată de comportamentul defavorabil al bolnavilor, faţă de care
ftiziologul încearcă sentimente de iritare, de neputinţă şi de de»,
curajare. în asemenea cazuri, ftiziologul ar trebui să apeleze U
unii specialişti în probleme de comportament uman, care să înţe-
leagă motivaţiile unor astfel de subiecţi, să descorere istoria lor
personală, trăitul lor emotiv şi care să fie disponibili în a-i ajuta
a-şi reconsidera motivaţiile negative. Aceşti specialişti ar fi psihi-
atrul şi psihologul.
Este de la sine înţeles că, într-un sanatoriu, se găsesc şi bol-
navi cu anumite motivaţii negative, care seamănă în jurul lor ne-
mulţumiri şi revendicări sau bolnavi cu fenomene de ambivalenţă
între angoasă şi îngrijorare. Asemenea bolnavi se găsesc în impas
şi, pentru ei, tratamentul nu este eficient. Ei trebuie scoşi din
impas, creîndu-li-se convingerea că ftiziologul nu le doreşte decît
binele şi că este absolut necesar ca ei să colaboreze cu acesta. Tu
asemenea cazuri, este nevoie de o susţinută psihoterapie, aceaM.i
administrîndu-se de la subiect Ia subiect, printr-o competeni.i
abordare a fiecărui bolnav.
i .n.i'HAREA UNEI ASISTENŢE PSIHIATRICO-PSlHOLOGICE
1»5
l ).ică ftiziologul ignorează cunoaşterea reacţiilor bolnavilor,

•anismul emoţiilor acestora, tratamentul pierde din eficacitate,
i <c constată chiar eşecuri. Unele eşecuri ale chimioterapiei îşi gă-
• sursa în necunoaşterea bolnavului, în incapacitatea de stabilire
nici relaţii de înţelegere între medic şi pacient.
Se impune, deci, de la început, un dialog larg şi subtil cu
Inavii, în vederea unei cunoaşteri integrale a acestora, iar în si-
i «ţiilc dificile se cere neapărat a se apela la psihiatru sau la psi-
Itulog.
Un bolnav cunoscut de noi ajunsese, după puţin timp de la inter-
ii .ire în sanatoriu, greu de tolerat prin protestele şi revendicările necon-
tenite, prin care izbutise — chiar din primele zile — să-şi facă aderenţi :
„l'.u am venit aici să mă vindec repede, chiar foarte repede", ţipa el.
„Ki>te treaba medicilor, că de-aia sînt plătiţi. Altfel rămîneam în sat.
(.redeţi cumva că am să stau să-mi fac viaţa aici ? Mie să-mi daţi medi-
camente străine. Voi medicii sînteţi plătiţi ca să vă faceţi datoria".
Un caz, desigur, greu de suportat, dar care, prin intervenţia unui
abil psihiatru, a putut fi atît de bine recuperat, încît a devenit ulterior
un element de mare ajutor în calmarea altor bolnavi la care apăreau
reacţii similare.
Cei cu tulburări psihice mai pronunţate sînt din ce în ce mai

(41 întîlniţi şi despre caracterele clinice prezentate de aceştia
ne am ocupat în altă parte.
S-a vorbit mult şi despre sinucidere în cursul evoluţiei tuber-
t tilo/.ei, în terapia ambulatorie, dar mai ales în sanatorii. Nouă nu
ni »-a adus la cunoştinţă decît cazuri foarte rare de sinucideri
i/buiite.
De obicei se întîlnesc tentative, multe dintre ele la indivizi
tare pun probleme comportamentale, care prin gestul respectiv ur-
iturcsc intimidarea, obţinerea unor avantaje personale sau rezolva-
UM unor situaţii conflictuale în care ei reprezintă persoana în
uiljîă. Mai rar, tentativele de sinucidere includ un caracter de sin-
ceritate. Asemenea cazuri se întîlnesc atunci cînd la «voluţia precară
H bolii se adaugă grele probleme de familie, pe care bolnavii nu
reu>esc să le rezolve singuri în condiţii normale.
Oricum, tentativele de sinucidere sau sinuciderile constituie
un argument în plus în prevederea sanatoriilor de tuberculoză cu
piihiatri şi cu psihologi, în sarcina acestora dîndu-se asistenţa psi-
hologico-psihiatrică.
196 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA
în ce constă această asistenţă ?

a) Aşa după cum s-a arătat, în pregătirea unei eficiente rela-
ţii dintre ftiziolog şi bolnav ; în lichidarea tuturor impedimentelor
care stînjenesc această relaţie.
b) în corectarea deformărilor bolnavilor, generate de o lungS
spitalizare, de atmosfera specifică a sanatoriilor, aşa cum este —
de exemplu — egocentrismul.
c) în ameliorarea susceptibilităţii, nervozităţii.
d) în observarea deviaţiilor sexuale, de judecată, a tendinţe-
lor de denigrare etc.
Asistenţa psihiatrico-psihologică poate să aibă un caracter
preventiv şi unul curativ.
Practic, cum se poate acorda o asemenea asistenţă ? Iniţial se
porneşte de la investigarea fiecărui bolnav, cum deja s-a spus, apoi
de la cea a atmosferei generale care domneşte în sanatoriu, de l.i
investigarea grupurilor mici de bolnavi, constituite în saloane sau
rezerve, în cazul acesta descoperindu-se liderii şi izolaţii, grupurile
orientate pozitiv sau negativ în raport cu cadrul organizatoric, şi
interrelaţiile dintre bolnavi.
Dar nu numai relaţiile trebuie cunoscute, ci fiecare bolnav
în parte, nu fiecare bolnav care ridică probleme ; fiecare bolnav,
constituind o personalitate, îşi are propria sa istorie.
în felul acesta se poate face operă de psihoterapie.
în trecut, în sanatoriile de tuberculoză se uza mult de psiho-
logie. Medicul, adesea şi el fost pacient, nu se ferea de bolnavi,
ca şi personalul dealtfel, sub unghiul asistenţei medicale a bolnavi-
lor. Acum ne aflăm în faţa unor noi situaţii. Posibilităţile tehnice
au creat aparent ideea inutilităţii unor intervenţii pe plan psiho-
logic. Şi iată că acum, prin neglijarea cunoaşterii acestei valenţe
importante în determinarea comportamentului, trăim faza în care
asistăm la o veritabila „răzbunare". A apărut o prezenţă noua
psihologică : necooperarea.
Uneori, cel chemat să asiste bolnavul se poartă de pe o pozi-
ţie mai rece, aşa-zisă mai tehnică, fără a se interesa de ce gîn-
deşte subiectul suferind despre el, despre tratament, despre condi-
ţiile obiective din sanatoriu. Această atitudine devine periculoasa,
afectînd greu eficienţa terapiei administrate.
Idealul în ftiziologie, între altele, rămîne incontestabil acel.i
de a avea bolnavi bine pregătiţi psihologic, gata să colaboreze
sincer, pe întreaga suprafaţă de contact cu medicul şi cu perso-
imVUAREA UNEI ASISTENŢE PSIHIATRICO-PSIHOLOGICE 19
7
n.ilul sanitar. Evident, precum se ştie, azi lucrăm cu un psihic

modificat al bolnavului. Trebuie uneori să intervenim energic pen-
ii u a se respecta un plan terapeutic, să tratăm cu tact nerăbdarea
bolnavului, irascibilitatea lui, ostilitatea în stare latentă sau acti-
vii, neîncrederea nemotivată faţă de medic, dezvoltarea spiritului
ilr contradicţie.
Dacă unele modificări comportamentale au fost remarcate în
tiute timpurile, în conjunctura actuală acestea par să se manifeste
»ii o frecvenţă crescută. Cauzele creşterii frecvenţei modificărilor
i nmportamentale sînt multe. Una dintre acestea şi principala pare
.» fi însăşi viaţa omului modern, condiţiile anxiogene şi nevrozante
iilr societăţii contemporane, bazată pe o competiţie maximă, pe
un ritm extrem de rapid, pe necesitatea de reprofilare etc. Bolna-
v ui dnd intră în sanatoriu are tensiunea psihică deja ridicată da-
luriiă grijilor sale dinafară, şocul diagnosticului şi internarea con-
•.lituind umplerea paharului pînă peste poate.
în asemenea situaţie, manifestările comportamentale nu mai
iipar ca fenomene de excepţie.
Desigur, bolnavul, prins în efortul de a se adapta la un nou
mediu, nu are conştiinţa clară a anomaliilor de comportare, şi gă-
•rste acestora numeroase justificări. La rîndul său medicul curant
priveşte pe aceşti bolnavi mai mult cu dispreţ decît cu înţelegere.
Să recunoaştem : trecem adesea pe lîngă aceşti bolnavi în fie-
i . i i c zi, prea puţin sintonici faţă de ei, fără a sesiza şi rezolva
pioMcmele lor sufleteşti care, prin permanentizare şi evoluţie, ame-
niiuli puternic rezultatele terapiei, ei rămînînd dincolo de noi, cu
.iilletul lor încărcat. Adesea ne hrănim cu iluzia că îi cunoaştem
l ' i n c pe bolnavi, ne manifestăm chiar convingerea în acest sens,
il.ir această cunoaştere este limitată de multe ori, într-un mod ne-
pt'imis, doar la evoluţia strictă a bolii pe planul ei biologic şi la
ii .ipreciere cu totul fragmentară a universului sufletesc. Astfel,
Milcrindul va ramîne un adevărat iceberg căruia putem să-i apre-
• icm doar o mică parte din ceea ce reprezintă.
Tuberculoza pune, de asemenea, aşa cum s-a arătat, probleme
i Ic adaptare şi de readaptare. Adaptarea şi readaptarea nu repre-
uitlî însă inserare automată doar în universul condiţiilor de e-is-
icnţă.
Adaptarea cere efort, suprasolicitînd chiar pe plan mintal, în
asemenea situaţi., cum s-a văzut, pot apare dereglări ce se cer de-
pistate şi prelucrate psihoterapie şi medical cu supleţe şi tact.
198 PSIHICUL BOLNAVVLUl DE TUBERCULOZA PULMONAIlA
Readaptarea, la rîndu-i, nu corespunde unei obişnuite revenir!

în familie după o „călătorie de studii sau agrement", o reîntoar
cere la exact aceleaşi condiţii de statut şi rol social de odinioară
Dificil de realizat este, de asemenea, problema reprofilării în
munca şi a pensionării, fiecare situaţie în parte comportînd un
munte întreg de circumstanţe cu potenţial nociv pentru reintegra
rea psiho-socială a individului, unde rolul jucat de psihiatru şi de
psiholog capătă o valoare de nedescris.
Pentru multiplicitatea de probleme pe care le ridică tuberni
loza pulmonară este nevoie deci, insistăm, de prezenţa în sanato
riu a psihiatrului şi a psihologului. Este nevoie, de asemenea, de
organizarea sistematică a psihoterapiei. Psihoterapia poate fi de
grup şi psihoterapia individuală, în cadrul psihoterapiei de grup
nu pot fi neglijate : ergoterapia, organizarea de spectacole, de lec-
tură în grup, de audiţii de radio, de vizionare la televizor, de con-
ferinţe instructiv-educative.
în cadrul psihoterapiei individuale trebuie avute în vedere :
cazurile de inadaptare, cazurile de etilism, manifestările sexuale
anormale, cazurile de necooperare cu ftiziologul, de neurmărire a
prescripţiilor medicale etc. în această privinţă, Porot scrie textual:
„Ce eficace ar fi acţiunea unui psiholog sau a unui psihiatru
la curent cu problemele şi mecanismele psihologice !"
Printr-o asistenţă psihiatrico-psihologică individuală, fiecare
bolnav ar fi orientat pe un traseu sănătos. N-ar fi astfel combă-
tute numai tendinţele afective defavorabile, comportamentele de-
ficitare, ci şi reorientate spre sarcini superioare, în felul acesta
s-ar capta disponibilitatea afectivă a bolnavului şi i s-ar da un
conţinut care să vină în întîmpinarea ftiziologului. Bine orientată,
disponibilitatea afectivă ar deveni o forţă pusă în serviciul însă-
nătoşirii, un instrument catalizator al procesului întregului trata-
ment, accentuînd eficacitatea medicamentelor.
O acţiune de importanţă capitală în cadrul asistenţei psihia
trico-psihologice ar fi lupta împotriva alcoolismului. Alcoolismul
constituie o cauză incriminată de cronicizare a tuberculozei şi de
neadaptare psihosocială a bolnavului.
în Franţa, de exemplu, aproape jumătate dintre bolnavii care
au depăşit 35 ani consumă exagerat băuturi alcoolice. Datorită
terapeuticei noi, mortalitatea a diminuat mult, dar datorită altor
cauze şi a alcoolului, numărul cronicilor a crescut. Pentru faptul
că etilismul constituie o problemă în cazul bolnavilor de tubercu-
l
IOUN/IHBA UNEI ASISTENTE PSIHIATRICO-PSIHOLOGICE
199
r,< pulmonară, în vederea cîştigării unor asemenea pacienţi

se
i măsuri speciale. Astfel, în sanatoriul de la Clairvivre se
prac-
.1 dc/alcoolizarea. Pentru a nu cădea din nou victimă
alcoolis-
"ilui, datorită unui mediu viciat, cei ce au fost dezalcolizaţi
sînt
mlcraţi în servicii speciale. Concomitent, se creează o stare
de
p i l i t în tot spitalul, favorabilă susţinerii reeducării etilicilor.
Pen-
iru ca acţiunea să fie eficientă, se ţin conferinţe, se
organizează
Imimi tară alcool, se elimină din spital toţi consumatorii de
alcool
din rândurile personalului. Tot în acest scop s^-a implantat la
Clair-
vivre un grup de băutori vindecaţi, organizîndu-se o
mişcare a
rticstnra numită „Vie libre". în sprijinul mişcării „Vie libre"
s-a
(rrat si un grup de simpatizanţi avînd menirea de a ajuta pe
bol-
nrtvi să se vindece de alcoolism.
Asistenţa psihiatrico-psihologică nu priveşte numai
aspectele
• .i'/ate pînă aici. Ea se extinde, de asemenea, la organizarea
acti-
lUţii intelectuale, combătîndu-se efectele de încetinire
intelectu-
itLi a unor bolnavi. Se organizează diferite cursuri : de
populari-
>rtrc, de reîmprospătare, de învăţare a limbilor străine. In cadrul
atÎMenţei psihiatrico-psihologice intră în felul acesta şi problema
viitoarei readaptări a bolnavului, pregătirea acestuia în vederea
reîntoarcerii Ia vechiul loc de muncă sau profilarea lui pentru
o
ni'tia profesiune. Ca atare, în cadrul asistenţei psihiatrico-
psiholo-
||irc, .se organizează cursuri pentru învăţarea unor profesiuni
cores-
punzătoare prognosticului medical privitor la fiecare bolnav
în
parte în acest sens, la Clairevivre există 10 secţii de
reeducare :
l) de desen în construcţie ; 2) de desen industrial ; 3) de
mecanică
.iiiio ; 4) de ortopedie ; 5) de ochelari ; 6) de contabilitate ; 7)
liunicultură ; 8) de pregătirea infirmierilor ; 9) de
ceasornicărie ;
10) de montaj-cablaj 1.
Asistenţa psihiatrico-psihologică vizează, în ultimă
instanţă,
11 ci categorii de probleme : problemele de cooperare a
bolnavului
IM Itiziologul, problemele de reeducare propriu-zise şi
problemele
i Ir readaptare. Toate aceste probleme au o importanţă
capitală
pentru bolnav. Mici unele dintre acestea nu pot fi socotite ca
ul- 200 PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA
PULMONAHA
timele,
în final
însă Recuperarea nu se reduce la învăţarea unei noi meserii, ci
toate priveşte şi formarea unei stări sănătoase de spirit a bolnavului
aceste l,t
trei păi ăsirea sanatoriului.
Se ştie, în aceasta privinţă, că la părăsirea sanatoriului
categori stibi
i de ecţii trec printr-o reală criza. Unii dintre ei sînt măcinaţi de < !
proble U
me perare, alţii de o frică iraţională de viaţă, alţii de panică.
vizează Reîn
«inserţi torşi acasă, foştii bolnavi se pot aştepta la unele conflicte
a famili-
social- ale, la unele nemulţumiri financiare.
profesi Asistenţa psihiatrico-psihologică trebuie să aibă în
onală a vedere
bolnav toate aceste aspecte şi să pregătească bolnavii a le
preîntîmpina,
ului. a le înfrunta, a le rezolva.
De în ceea ce priveşte reinserţia familială şi profesională a •
aceea bol
acţiune navului, după cum s-a precizat, aceasta nu constituie o simplă
a de rr
încerca venire la vechile medii, ci reprezintă o comutare psihologică
re de a- dup.i
1 face spitalizare.
pe
bolnav 2. Psihiatrul
să
coopere Din cele expuse reiese că stabilimentele de tuberculoză
ze cu pulmo-
medicu nară trebuie dotate cu psihiatri.
l, ca şi Care ar fi rolul psihiatrului în asistenţa bolnavului de
ac- tuber-
ţiunea culoză pulmonară ?
de Pe scurt, acesta constă într-o activitate psiho-profilactica ji
reeduca într-una psiho-curativă, orientate în funcţtie de mediul în care s
f
re, află bolnavul şi de stadiul evolutiv al bolii.
servesc Psihiatrul decide asupra cazurilor ce trebuiesc internate într-
în nn
ultimă spital de psihiatrie, atunci cînd apar psihoze reactive cu fenomene
instanţă psihice severe : agitaţie, agresivitate etc., dar mai ales el prescrir
acţiune medicaţia calmantă a psihicilor din sanatoriu. Psihiatrul este
a de 'acela
recupe- care stabileşte diagnosticul diferenţial în păienjenişul de
rare. manifcs
ţări psihice morbide, în raport cu grupul de simptome, de sex
ni
vîrstă, cel care aplică un tratament medicamentos şi tot el şi
cel
care stabileşte şi conduce planul psihoterapie pe sanatoriu.
;
3. Psihologul
Psihologul, prin activitatea sa, ajută la o mai bună

cunoaştere
a bolnavului sub aspectul istoriei sale personale, Ia prevenirea
apariţiei unor situaţii nocive din punct de vedere psihic şi,
acolo
'IlAHEA UNEI ASISTENTE PSIHIATRICO-PSIHOLOGICE 20
1
iunie 1 este cazul, intervine curativ alături de psihiatru, prin psiho-

n i . «pic. în acest sens, trebuie luată în consideraţie crearea unui ca-
hinet psihologic care să rezolve o serie întreagă de probleme sesi-
*ttie de către ftiziolog şi de către bolnavul însuşi.
Psihologul poate contribui astfel la stabilirea unui diagnostic
si i« tratamentului prin precizarera structurii psihologice a bolna-
I n i , prin evidenţierea relaţiilor sale sociale şi familiale, prin re-
uea stărilor psihice anormale ale acestuia, în fixarea psihodia-
'.ticului, el uzează de diferite teste de personalitate, de teste de
< t'pţie, de diferite teste de memorie, atenţie etc.
Psihologul se ocupă şi cu pregătirea psihologică a bolnavilor
1
• au nevoie de unele intervenţii chirurgicale. De asemenea, în
M.i Ini intră toate problemele discutate mai sus.
In concluzie : „Prezenţa psihologului într-un staţionar de tu-
Inuuloză pulmonară este necesară pentru a se realiza un progres
In i uno.işterea şi soluţionarea problemelor psiho-sociale ale tuber-
niln/ci2.
"'•Bretton, G., Bretlon, R. et Revol, H., Resultats et reflexion sur dfux

i/' K c «»v de lutte antialcoolique <w sanalorium de Clairvivre, Rev. „Tub. et
l'nlm.", T. 28, 9—10, pp. l 056—1 065.
2
Uumbăcescu, N., Alexandrescu, L, Blumenfeld, S., Arbore, A., Aspecte
l'iibnlogiio-sociale alt tuberculozei, „Ftiziologia", 2, 1973, pp. 135—146.
CAPITOLUL VIII
RECUPERAREA BOLNAVULUI
D E T U B E R C U L O Z A P U Ă*
LMONAR
1. Definiţie. Terminologie
Dintre termenii utilizaţi pentru a defini acţiunea de reintegrare

a bolnavului vindecat, cel mai potrivit ni se pare cel de recupe
rare (de la latinescul recus — derivativ din re — şi paro = a inii,i
din nou în stăpînirea unui lucru, a-şi veni în fire, a intra în drcp
turi sau a-şi recăpăta din nou puterile).
Termenul de readaptare derivă de la arhaicul apio sau apo, an-
tum, apere = a lega, avînd înţelesul de atîrnat, potrivit, dibaci,
îndemînatic, prins, cu sensul de acţiune de a adapta, de a se
readapta la o activitate întreruptă un anumit timp. Acesta este un
termen limitativ, referindu-se propriu-zis numai la reînserarea în
aceeaşi activitate profesională legată de unele aspecte psihologice.
Reîncadrarea se referă la angajamente şi acţiuni necesare re
luării unei activităţi profesionale.
Reabilitatea — de la habilis (derivat de la habeo = a ţine)
se traduce prin ceea ce este bine ţinut, care este în stare bună, s.i
nătos, vesel, în sensul introducerii unei acţiuni de restabilire a unei
persoane în drepturi, în a da cîştig de cauză unei situaţii juridic»
anterior pierdute. Termenul ar defini repunerea bolnavului de tu-
berculoză într-o situaţie care să-i permită o viaţă fizică, psihicii,
socială, profesională şi economică cît mai apropiată de normal
(Sussmann).
Recuperarea, spre deosebire de ceilalţi termeni trecuţi în re
vistă, vizează stadiul final al readucerii bolnavului de tuberculo/.i
la starea de sănătate, redresarea consecinţelor psiho-fizice şi social
economice cauzate de boală.
* Igor Volosievici
«• i l>l>URAREA BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA 203
2. Istoric
Scopul final al tratamentului bolilor este redobîndirea sănă-

\t\\\\, care constă nu numai în absenţa bolii sau a infirmităţii, ci
tnir o „completă bunăstare fizică, mintală şi socială", aşa cum este
tir finită de către O.M.S.
înainte de era antibiotică, vindecarea bolnavilor de tuberculoză
pi in cura de repaos şi mijloace igieno-dietetice era o excepţie.
Si.nisticile sanatoriale din perioada 1902—1941 arată că 37—67%
din bolnavii cavitari mureau după trei ani de observaţie, 37—77%
•lupii 5 ani şi 43—84,2 % după 10 ani. In asemenea condiţii, în acea
prtiiudă nu se putea concepe o recuperare a bolnavilor de tuber-
i ulo'/K.
Deşi în perioada 1930—1940 prin colapsoterapie procentajul
\ iitdccărilor a crescut mult, prin menţinerea unui număr mare de
irtidivc încercările de reîncadrare socială au fost anihilate.
Batorită marilor progrese realizate pe plan terapeutic prin
t Iiiinioterapie, obţinerea stării de sănătate, aşa cum este definită de
i'iitrc O.M.S., a devenit azi posibilă şi la bolnavii de tuberculoză,
l'li mate că unele cercetări atestă că anual decedează peste 400.000
l\t persoane pe glob, datorită acestei boli sau consecinţelor sale,
i'tc.i ce reprezintă 10,6 la suta de mii de locuitori, procentaj anga-
jfnd în ordine descrescîndă Asia, Europa, America, Africa, în ţara
mustră, în acelaşi an, apar variaţii între 5—6 la suta de mii de
locuitori, mortalitatea scăzînd datorită măsurilor luate în 1976 la
0,8 %p.
Totuşi în condiţiile actuale recuperarea este posibilă.
In România, bazele ştiinţifice ale recuperării bolnavilor de
tuberculoză au fost puse de Institutul de Ftiziologie încă din 1949,
ilcci de la crearea sa.
La Conferinţa cie Ftiziologie pe ţară (1950 — Cluj), Institutul
i prezentat raportul „Tuberculoza în industrii, reîncadrarea în
muncă a tuberculoşilor recuperaţi" (raportor T. Veber). Această
problemă a continuat să preocupe ulterior numeroşi cercetători.
în „Tuberculoza" de sub redacţia lui Marius Nasta şi a lui A.
Hrill (1957) figurează capitolele :
— „Reîncadrarea în muncă a tuberculoşilor" (T. Veber) ;
— „Cultura fizică medicală şi agenţii fizici";
— „Tratarrentul psihic" ;
— „Terapeutica ocupaţională" ;
PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARĂ
— „Cura de repaos.".
A YlII-a Conferinţă Naţională de tuberculoză din Bucureşti
(1962), a cărei tematică s-a axat pe profilaxia tuberculozei în me-
diul industrial şi rural-agricol, a pus în discuţie şi problema rea-
bilitării. Pe linia acestor preocupări, C. Anastasatu a subliniat
faptul că, în alegerea locului de activitate profesională la reînca-
drare, trebuie să se ţină seama de modul de vindecare al fostului
bolnav şi de gradul de recuperare a capacităţii sale de munca, rea-
lizat prin vindecare, acesta din urmă fiind apreciat prin experţi-
zarea ştiinţifică ; trebuie să se ţină seama, de asemenea, de muiuM
respectivă şi de condiţiile în care ea se desfăşoară, ca şi de efortul
fizic si intelectual pe care le cere — cu alte cuvinte — de profe-
siograma în cauză.
Numai pe baza datelor enunţate mai sus, factorii de răspun-
dere pot decide dacă vechea profesiune a bolnavului recuperat csia
sau nu compatibilă cu noua lui situaţie.
A IX-a Conferinţă Naţională de tuberculoză (1966) a avut ca
obiect de discuţie însăşi reabilitarea bolnavilor. Din datele expuse
a reieşit că, după 5 ani de urmărire a unui lot important de bol-
navi, 92,2 % dintre ei fuseseră încadraţi în muncă şi numai 7,8 "/D
fuseseră atinşi de invaliditate (Gartner şi colab.). Dintre cei reni*
cadraţi, peste 90 % şi-au păstrat vechea profesiune şi numai 5—
10 % au avut nevoie de reprofilare (Daniello, Nauman). Cercetiî •
rile au arătat că bolnavii reîncadraţi n-au prezentat diminuări alo
indicilor funcţionali şi de randament, decît în proporţie reduşi»,
care se pot şi mai mult reduce prin unele măsuri speciale.
Acelaşi obiectiv 1-a urmărit şi a X-a Conferinţă Naţionalii
de tuberculoză (1970), de data aceasta insistîndu-se asupra reînca-
drării bolnavului în producţie şi în societate într-un termen cît
mai scurt cu putinţă.
Aceste date demonstrează că, în condiţiile chimioterapiei, pro-
blema reîncadrării se pune cu totul altfel decît în trecut. Astă/i
există o mare majoritate de bolnavi care, prin vindecare, pot fi re-
daţi în l—2 ani societăţii din care au fost smulşi de boală.
Există totuşi un cuantum de bolnavi care nu se vindecă în
con'diţii satisfăcătoare, sau se vindecă clinic şi bacteriologic, dar
ramîn cu capacitatea de muncă diminuată. Pentru aceştia s-a su-
bliniat de către specialişti necesitatea introducerii în staţionar a
gimnasticii medicale şi a culturii fizice terapeutice din primele luni
i CUPERAREA BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA 205
• Ic tratament, acordarea unei atenţii speciale kineziterapiei, acti-

i ,uca secţiilor de calificare (Daniello şi colab.).
Ca preocupări mai recente în problema care ne interesează,
menţionăm studiile lui N. Bumbăcescu şi A. Arbore asupra reabili-
urii bolnavilor de tuberculoză şi a problemelor de sociologie me-
dicală şi de ocrotire socială („Probleme de tuberculoză, X, 1971)"
|i iile lui C. Anastasatu privitoare la „Terapia tuberculozei pulmo-
nare", 1973.
în străinătate la Congresul XI al U.I.C.T. (Berlin, 1939),
«are nu a avut loc, dar rapoartele au fost publicate, Şir Warrier
Joncs mărturisea că nu putea răspunde afirmativ decît cu multă
pmdenţă la întrebarea: „Este cu adevărat posibil de a readapta
nihcrculosul"?
Prea multe erau motivele care constituiau atunci un obstacol
l i restabilirea bolnavului în starea sa anterioară.
Pentru mai tîrziu, menţionăm rapoartele lui Even, Pruvost şi
'nirrel, precum şl numeroasele lucrări ale şedinţei din 9 decembrie
l 'M 4 ale Societăţii de studii ştiinţifice asupra tuberculozei. Con-
r.iesul XV al U.I.C.T. (Istambul 1959) prin rapoartele lui Asseev,
<,irr, Douady, Nauman, Patiata, Kervran, Regii a adus noi ele-
mente la noţiunea de readaptare.
Unii autori (Carr) se întreabă dacă este totdeauna necesar de
.1 readapta tuberculosul, de vreme ce acesta se vindecă cel mai
•ulcsca fără sechele şi regăseşte intacte posibilităţile de a-şi relua
activitatea sa anterioară. Această opinie scoate în relief remarca-
bilele progrese făcute în terapeutică, dar traduce o concepţie cam
îngustă a readaptării.
Congresul XVI al U.I.C.T. (Roma, 1963) a precizat activi-
tăţile fizice pe care le pot îndeplini bolnavii de tuberculoză (rapoar-
tele lui Wier, Hazeman, Sebanov, Polanski, Babolini). La acest
«xigres au fost adoptate ca principii de bază ale terapiei moderne
in tuberculoză scurtarea perioadei de „bed rest" la cîteva luni sau
<hiar săptămîni şi introducerea ergoterapiei şi kineziterapiei ca
metode complementare uzuale în sanatoriu.
în raportul la al XlV-lea Congres Naţional de tuberculoză din
l'ranţa Freour a afirmat : „Sanatoriul de mîine va fi destinat re-
adaptării sau nu va mai exista".
La al XV-lea Congres Naţional de tuberculoză, Morvan, Puech
ţ! J. P. Scherding (1966), în raportul: „La readaption du tuber-
culeux adulte en Sanatorium", aduc ideea că a readapta tu'oer-
culesul înseamnă nu a reorienta, a reclasa un individ cu un po-

tenţial diminuat, ci a surclasa social şi profesional, a dezvolta
armonios calităţile sale umane, a-1 reinsera într-un mod mai echi-
librat în mediul său familial sau în societate.
în tematica de chimioterapie a programului Conferinţei In-
ternaţionale de tuberculoză de la Tokio (1973), s-a studiat va-
loarea tratamentelor scurte („short course regimens"), în urma
cărora pe lîngă că recuperarea este mai rapidă, se adaugă avan
taje de ordin economic şi psihosocial.
în ţara noastră, odată cu constatarea că rezolvarea pro-
blemei tuberculozei nu este realizabilă numai printr-o reţea pro-
prie de specialitate, s-au pus bazele organizatorice a întregii re-
ţele medico-sanitare în lupta contra acestei boli. Ordinul Ministe-
rului Sănătăţii Nr. 31/1977 reglementează: „Prevenirea f>i
combaterea tuberculozei reprezintă o problemă importanta de
sănătate publică, Ia a cărei rezolvare participă toate unităţile ţii
tot personalul sanitar".
Concepţia tratamentului strict supraveghiat atît în staţionar,
cît şi ambulator, a situat ţara noastră la Conferinţa Uniunii
Internaţionale contra tuberculozei (Bruxelles, 1978) printre ţărilf
cele mai avansate din punctul de vedere al urmăririi şi al trăia
mentului bolnavilor. Astfel, colectivul nostru de cercetători A
raportat o proporţie de recuperare de peste 93 % la bolnavii d«
un an şi aproape 98 % la bolnavii de doi ani de la îmbolnăvire,
faţă de valori de 50-80% prezentate de alte ţări participante.
3. Probleme ale adaptării bolnavului

de tuberculoză
Menţionînd contrastul izbitor între eficacitatea medicaţiilof
antituberculoase actuale şi persistenţa dificultăţilor şi eşecurilor
terapeutice, Morvan şi Colab. subliniază că tuberculoza nu a
devenit încă o maladie infecţioasă în cazul căreia sterilizarea
germenilor ar rezolva totul. Ea rămîne o maladie complexă a
cărei durată şi evoluţie are repercusiuni în viaţa şi inserţia so-
cială a subiectului, precum şi schimbări profunde în personalitatea
şi în comportamentul bolnavului.
Enumerînd dificultăţile de adaptare de care tuberculoza este
legată în declanşarea şi în evoluţia sa, autorii menţionează :
MK(!(/PERAREA BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA 2«7
— factori economici şi sociali, condiţii de locuinţă şi muncă,

iui menaj profesional, dezrădăcinare, mizerie (Freour, Hawkins,
l l»ppe, Jordi) ;
— factori psihologici şi caracteriali: incapacitatea bolnavului
ilc a suporta şi rezolva unele tensiuni, frustraţii, de a se adapta
U unele dificultăţi, de a-şi asuma anumite situaţii (Begoin, Fain,
Kissen, Stern. Sparer). Asocierea frecventă a alcoolismului nu
l ace decît sa confirme această inadaptare de bază ;
— factori culturali: ignoranţa şi prejudecăţile, lacunele de
educaţie sanitară.
Anamneză unor bolnavi relevă adesea o lentă evoluţie spre
un eşec profesional, familial sau social, care sfîrşeşte prin a se
concretiza în maladie (Collas, Merkel, Pasche). La astfel de bol-
navi, tuberculoza pare condiţionată de o slabă rezistenţă biolo-
gică, legată de o fragilitate reacţională, caracterială, psihologică,
l .iţă de agresiunile vieţii, în raport de care acţiunea noastră ră-
niîne limitată ori de cîtc ori factorul uman ia o importanţă
preponderentă.
Aceste constatări relevă unele implicaţii şi consecinţe asupra
tratamentului şi reinserţiei după vindecare şi pun în discuţie so-
liditatea vindecării.
— Implicaţii privitoare la tratament: în măsura în care in-

dividul are dificultăţi de adaptare la viaţă, se poate aprecia in-
rapabil de a se adapta şi la maladie, acest fapt conducînd spre
dificultăţi terapeutice (refuz, neglijenţe, intoleranţe), riscîndu-se
astfel să se compromită vindecarea (Begoin, Collas, Dockhorn,
l lubschmann, Rocher, Scherding).
— Implicaţii privind reinserţia. Inadaptarea anterioară are

tendinţa să persiste sau să se accentueze cu ocazia maladiei. Com-
ponenta vegetativă a sistemului nervos, al cărui rol important
în funcţia de adaptare trofică în viaţa omului este cunoscut, pre-
zintă anumite perturbări în tuberculoza pulmonară. Sub influ-
enţa circumstanţelor tratamentului, aceste perturbări se pot agra-
va, ceea ce complică revenirea la viaţa activă.
— Consecinţe asupra vindecării: Inadaptarea anterioară

conduce de asetienea la recidive, din cauză că după vindecare,
dacă subiectul este insuficient preparat să înfrunte condiţii iden-
tice celora care au favorizat dezvoltarea primei atingeri (Freour,

Le Melletier), poate cădea din nou în boală.
Faţă de toate acestea, se pare ca tuberculosul prezintă adesea
o incapacitate sigură în a accepta şi rezolva dificultăţile vieţii.
Ori, tratamentul actual al tuberculozei cere bolnavului o răbdare,
o perseverenţă, o rigoare, o forţă de voinţă, o disciplină pers ma-
la, o participare conştientă pe care nu o întîlnim decît la indivizi
normali, bine adaptaţi.
4. Acţiunea de recuperare
Recuperarea trebuie începută din momentul depistării bolii.

în această privinţă, prin I.D.R., M.R.F., bacteriologic, s-.ui
făcut progrese mari în perfecţionarea şi aplicarea metodelor
de depistare a tuberculozei, dar sînt necesare eforturi uriaşe pen-
tru a supune întreaga populaţie la asemenea investigaţii. Obsta-
colul constă în aceea că o mare parte a populaţiei nu are cultura
generală şi cunoştinţele sanitare trebuitoare înţelegerii necesităţii
investigaţiilor de depistare a bolilor în general şi a tuberculozei
în particular.
Cultura generală trebuie înţeleasă, în sensul cel mai larg,
ca element component al personalităţii umane. Acţionarea în sen-
sul formării personalităţii trebuie să includă însă şi formarea
unei conştiinţe a sănătăţii şi a unui comportament activ, mobi-
lizat tot timpul pentru menţinerea sau dobîndirea acesteia.
Noţiunile de boală şi de sănătate au diverse interpretări în
masa populaţiei, diferite de cele medicale. Acest lucru se dato-
reşte influenţei unor factori sociali şi psihologici, ca şi unor lacu-
ne în cunoştinţele sanitare ale oamenilor. Aşa cum demonstrc.v/.i
ancheta lui Gartner A. (Conferinţa VIII Naţională de tuberoi
loză, 1962, Bucureşti) asupra a 1500 muncitori, problemele sanitnf.
cărora în ultimul timp li s-a acordat o importanţă deosebita,
sînt cunoscute în proporţii foarte reduse în masa populaţiei. In
raport de cei întrebaţi, s-a dovedit astfel că chimioprofilaxia
este cunoscută de 10 %» vaccinarea B. C. G. şi testarea tubercu-
linică de 15%. Slab sînt cunoscute şi necesitatea dezinfecţici
locuinţei, a folosirii scuipătorilor, a protecţiei deosebite a copiilor.
Daca medicii se preocupă, prin însăşi profesiunea lor, de
asigurarea unei stări optime de sănătate şi de probleme de pro-
l l t 'UPERAREA BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA 209
lil.ixie a bolilor, cetăţenii de rînd, în mod obişnuit, nu se mani-

Ic-.tii prin asemenea interese. Apariţia unor simptome nu este
iniodeauna interpretată de ei în legătură cu boala.
Din experienţa fiecărui medic se pot da numeroase exemple
i Ic bolnavi care nu au dat importanţa chiar unor simptome ma-
jore, atîta vreme cît tonusul vital le-a permis continuarea vieţii
nodale şi familiale, acest fapt apărînd pînă la un moment dat
firesc, deoarece în mod natural capacitatea de adaptare a omu-
lui este destul de largă, atît prin mecanismele de reglare internă
i ît si prin cele rezultate din raportul său cu mediul social si
n.iuiral.
în efortul omului de a se adapta la mediu, de a face faţă
luptei pentru existenţă, trebuie găsită şi o explicaţie a consumu-
lui de alcool, a fumatului, a consumului de cafea, a folosirii unor
somnifere prin care indivizii caută să-şi asigure un echilibru în
cadrul unor oscilaţii determinate de solicitările permanente^
Omul are, în mod normal, o viziune globală asupra lui
însuşi, aceea a personalităţii sale, şi este puţin înclinat să-şi ana-
li/.cze mecanismele fiziopatologice. îmbolnăvirea unui organ,
atîta vreme cît nu determină alterarea personalităţii şi o suferin-
ţă de durată, nu-1 determină pe un subiect să accepte rolul de
bolnav. Acest punct de vedere este însuşit şi de societate, care
ar fi lezată în interesele ei, dacă s-ar acorda rolul şi statutul de
bolnav tuturor celor care prezintă boli ale organelor fără ca
acestea să fie invalidante, care permit deci desfăşurarea unei
activităţi.
Tuberculoza pulmonară ocupă printre alte boli un loc spe-
cial prin faptul că, deşi interesează numai un organ şi nu este
resimţită în cursul evoluţiei şi în faza finală ca o boală a între-
gului organism decît într-o mică proporţie, caracterul ei conta-
(ţios şi trista reputaţie pe care şi-o menţine încă, determină so-
cietatea să ia măsuri de izolare a bolnavului şi-1 obligă să pri-
mească un „statut de bolnav", la care nu se poate adapta cu
uşurinţă. Refuzul oamenilor de a accepta această boală este
binecunoscut de medici şi din faptul că numeroşi bolnavi cărora
li s-a pus diagnosticul au apelat la numeroase consultări în spe-
ranţa că diagnosticul se va infirma.
Dacă ţinem seama de faptul că în tuberculoză recuperarea
trebuie începută din momentul îmbolnăvirii, apare ca evidentă
şi necesitatea de a scurta intervalele de timp scurse între depis-
14 — Psihicul bolnavului de tuberculoză pulmonară 211
21 (t PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA
tarea afecţiunii pulmonare, precizarea diagnosticului, punerea în

acţiune a unei terapeutici corecte şi începera acţiunii de re-
cuperare.
Depistarea tuberculozei întîmpină însă dificultăţi la cate-
gorii particulare de oameni: bătrîni, alcoolici, bolna\i psihici,
ca şi în unele stări fiziologice (ca de exemplu sarcina), care
interzic controlul radiologie şi la care, în lipsa unei simptoma-
tologii caracteristice nu se recurge la alte mijloace de investigaţie
(examenul sputei).
Modul de debut şi evoluţia clinică simptomatică sau nespeci-
fică a tuberculozei sînt şi ele un motiv pentru care maladia este
tardiv depistată.
Pe un lot de 142 bolnavi cavitari cronici, internaţi în cursul
anului 1961 Ia sanatoriul Bîrlad, s-a constatat că 66 % au pre-
zentat un debut insidios.
Chiar în cazul prezenţei unei simptomatologii, aceasta este ne-
specifică singură. Numai hemoptizia atrage în mod deosebit aten-
ţia bolnavului.
Depistarea prin M.R.F. trebuie urmată de precizarea diag
nosticului prin alte metode, radiologice şi bacteriologice, care în
cele mai multe cazuri necesită internarea şi, în caz de confirmare,
necesită aplicarea tratamentului în sanatoriu.
Pentru o recuperare ideală, intervalele de timp între aceste
momente este necesar să fie cît mai scurte. Datele din literatură
atestă faptul că aceste intervale sînt încă mari.
Studiind 100 decese prin tuberculoză pulmonară în peri-
oada 1955—1962 la sanatoriul Bîrlad, Dichter şi Colab. au con
statat că 76% dintre bolnavi au fost depistaţi tardiv cu leziuni
avansate.
în 25 % dintre cazuri, internarea s-a făcut cu întîrziere, în
medie de 14 luni de la depistare, pierzîndu-se un timp preţ i m
pentru tratament. La luarea în evidenţă, 44 % au prezentat le-
ziuni cavitare, iar 24 % leziuni fibro-cazeoase extinse.
Din studiul efectuat în 1961 asupra unui lot de 142 de bol-
navi covitari ai sanatoriului Bîrlad, a reieşit că perioada de timp
de la depistare la prima internare a depăşit cîteva luni pentru
30% dintre bolnavi, de l—8 ani pentru 12%; deci 42% din-
tre bolnavi au pierdut un timp preţios de la depistare la prima
internare.
HECUr-ERAREA BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA 211
Printr-un studiu efectuat în 1961 asupra bolnavilor de tu-

berculoză din mediul sanitar, aflaţi în evidenţa dispensarului Tbc
llîrlad, a reieşit că 29% a u fost depistaţi într-un stadiu tardiv.
I .a aceleaşi constatări s-a ajuns şi în urma cercetărilor efectuate
în 1970 la sanatoriul Tbc Bîrnova, pe un lot de 160 cazuri de
tuberculoză nou depistată. Deşi 50 % dintre aceşti bolnavi au
fost depistaţi activ (M.R.F.), din punct de vedere al diagnosticului
iniţial nu s-a putut vorbi de un aspect calitativ, deoarece 96,8 °/ 0
dintre ei au fost depistaţi cu forme cavitare, deci într-un stadiu
i.irdiv al bolii.
Indiscutabila schimbare actuală de profil a tuberculozei
prezintă pe lîngă unele aspecte pozitive şl unele negative, care nu
trebuie trecute cu vederea. Astfel încă cu un deceniu în urmă,
unii autori atrag atenţia asupra „aspectului descurajant" al creş-
terii „apatiei" sau „autoliniştirii" semnalate la marele public, la
medicii practicieni şi chiar la unii „organizatori de sănătate pu-
blică".
In acţiunea de recuperare a bolnavilor de tuberculoză, de o
mare importanţă este cunoaşterea atitudinii acestora faţă de bon-
l.i, căci de ea depinde acceptarea statutului de bolnav şi coope-
rarea în vederea vindecării.
Bolnavul se poate exterioriza prin multiple reacţii de inadap-
i are :
— refuză a avea cunoştinţă de maladia sa şi prezintă ten-
dinţa de a se comporta ca un individ nebolnav pentru a se apro-
pia de lumea celor sănătoşi din care nu vrea să fie exclus. O
asemenea atitudine se poate traduce prin indiferenţa faţă de boală
sau prin refuz categoric faţă de indicaţiile terapeutice, după cum
şi prin revolta contra a tot ce i se pare constrîngere ;
— se lasă zdrobit de boală. Anxietatea lui capătă curs liber,
manifestîndu-se prin : disperare, intoleranţă la situaţia sanatorială
si terapeutică şi la separarea familială, diverse tulburări psihoso-
matice ;
— găseşte în maladie un refugiu, o ocazie de a scăpa de con
flicte familiale. Această situaţie constituie pentru el o uşurare şi
o ocazie de evitare a oricărei lupte pentru viaţă _ a oricărei res-
ponsabilităţi ;
— tinde să >e menţină într-o stare regresivă, de pasivitate,
de inerţie, complîcîndu-se în maladie. Nu caută nici o raţiune
valabilă de a facs cel mai mic efort pentru a ieşi din boală.
212 PSIH'CUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARĂ
Aceste reacţii sînt într-o oarecare măsură normale, cînd se

manifesta cu o intensitate mai redusă şi în mod pasager, dar dacă
bolnavul nu are capacitatea de a se adapta, el se lasă dus de
către pasiunea afectivităţii elementare şi evoluează spre un univers
personal, defazat în raport cu lumea reala, atitudine nefavorabila
recuperării.
Readaptarea presupune trei ordine de condiţii :
— o cunoaştere mai obiectivă a maladiei, debarasată de afec-
tivitatea care o încarcă (este vorba aici de a distruge „mitul"
tuberculozei catastrofă);
— o apreciere mai justă a valorii personale ;
— dezvoltarea resurselor personale, întărirea capacităţii de
luptă şi a personalităţii.
La internarea în sanatoriu, bolnavul se prezintă cu personalita-
tea sa particulară.
Ce reprezintă sanatoriul pentru bolnav, care sînt posibilităţile
sale de diagnostic şi de terapeutică, care sînt caracteristicile care-i
conferă o individualitate distinctă şi un mediu psihologic, care,
în ultima instanţa, decid asupra recuperării bolnavului ?
Sanatoriul de astăzi este mult diferit de cel din trecut, ca o
consecinţă a concepţiei diferite care stă la baza sa. Dintr-o insti-
tuţie destinată izolării, curei de repaos stricte, prin parcurgerea unui
drum progresiv, datorită introducerii metodelor care şi-au demon-
strat eficacitatea în tratamentul tuberculozei, el a devenit un edi-
ficiu de tratament activ. Paralel cu introducerea de noi metode te-
rapeutice, au evoluat şi mijloacele de investigare clinico-radiologice,
bronhologice, bacteriologice, de explorare funcţională, de terapeu-
tică ocupaţională şi recuperare, sanatoriile remarcîndu-se în prezent
printr-o activitate variată şi bogată, în felul acesta, sanatoriul şi-a
extins activitatea în domeniul vast al pneumologiei, căreia i-a creat
chiar baza de diagnostic şi tratament ştiinţific. Cadrele medicale
de ftiziologie din sanatorii, reduse ca număr şi recrutate altădată
aproape exclusiv dintre foştii medici bolnavi de tuberculoză, au
fost progresiv diversificate printr-un mare număr de diferite spe-
cialităţi (chirurgi, anestezişti-reanimatori, bronhologi, radiologi,
medici de laborator etc.). Sanatoriile au dobîndit astfel o nouă
personalitate, bazată pe caracterul ştiinţific al unei activităţi cu
multiple posibilităţi tehnice moderne de diagnostic şi tratament.
KECC/PERAREA BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA 313
în ceea ce priveşte mediul psihologic al sanatoriului şi aici

s-a produs o modificare importantă. Posedînd mijloace eficace
<Je tratament, care au ridicat pînă la 97°/ 0 vindecările prin chi-
mioterapie la primul tratament al leziunilor recente, sanatoriile
nu mai reprezintă în concepţia medicală instituţia de izolare de
altădată şi o psihologie întemeiată pe un optimism justificat a
luat locul sentimentului aproape de neputinţă din trecut.
Dar paralel cu tehnicizarea s-a produs şi un proces de ali-
enare a medicului faţă de bolnav, prin estomparea legăturilor
dintre aceştia în noianul de analize, radiografii, explorări.
în ce măsură se răsfrînge asupra bolnavului de tuberculoză
progresul realizat în cunoaşterea bolii, în tratament şi în final
în recuperare ? Aceasta reprezintă problema esenţială. Aici se
pune chestiunea interrelaţiilor actuale dintre medic şi bolnav, pe
de o parte, şi a relaţiilor stabilite de bolnav cu mediul sanatorial,
pe de alta.
De o deosebită importanţă este primul contact al bolnavului
cu mediul sanatorial, primirea lui în sanatoriu. Cunoscînd sta-
rea psihică a bolnavului la prima internare, acesta fiind domi-
nat de anxietate, dezorientat şi neîncrezător în posibilităţile de
vindecare, trebuie ca din primul moment să i se ofere un cadru
de optimism bazat pe aspectul de confort, buna organizare a
sanatoriului, dar mai ales pe o primire cal-dă, înţelegătoare, în
asemenea condiţii, bolnavul va resimţi mai puţin stressul provocat
de boală, precum şi de izolarea de familie şi de locul de muncă.
S-a constatat că în numeroasele cazuri în care nu s-a ţinut
seama de însemnătatea modului de primire a bolnavului în sa-
natoriu, bolnavii şi-au format o impresie defavorabilă, care i-a
determinat fie să părăsească imediat sanatoriul, fie să păstreze
această impresie vreme îndelungată, cu toate eforturile ulterioare
.ile personalului sanatorial de a o schimba. Astfel un bolnav s-a
prezentat pentru internare în vederea unei intervenţii chirurgicale
într-un sanatoriu. Momentul a coincis cu transportul unui dece-
dat la morgă. Impresia pe care i-a produs-o acest fapt a fost atît
de puternică încît a renunţat să se mai interneze.
Evident, bolnavii noi internaţi trebuie cruţaţi, cel puţin pe
perioada destinata acomodării, de asemenea aspecte şi de altele
de natură să-i şocheze. Repartiţia bolnavilor trebuie să se facă
pe cît posibil după forma de boală, rezervîndu-se camere separate
214_________________PSJHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA
pentru bolnavii gravi, cu insuficienţă cardio-respiratorie, cărora

este necesar să li se asigure şi o terapie intensivă. Bolnavii noi
internaţi şi, pe cît posibil şi bolnavii mai vechi vor fi, de aseme-
nea, separaţi de marii alcoolici, de bolnavii cu altertri psihice,
care vor fi supuşi unei terapeutici diferenţiate.
Este, deci, de primă importanţă ca, la internarea bolnavu-
lui, să se ţină seama atît de starea clinică dar şi de psihologia lui.
Primul dialog cu bolnavul poate fi hotărîtor. Pentru a avea o
eficienţă cît mai mare, evitînd influenţarea bolnavului de către
alte elemente, dialogul trebuie să fie cît mai apropiat de momen-
tul internării.
Medicul, cu toate că dispune de un timp limitat s.i a deve-
nit un tehnician, trebuie să aibă o atitudine de înţelegere, să fie
angajat printr-o parte a eului său faţă de bolnav, dar, în ace-
laşi timp, prin altă parte a eului său să menţină o anumită dis-
tanţă şi si supravegheze.
în orice act medical trebuie să existe mai mult decît „lucruri
reci" (Kalte Tatsachen). Trebuie să se creeze, după Furstenberg,
puntea de înţelegere între om şi om. Să se realizeze o antantă
cordială (Micloveanu), la simpatia medicului pentru bolnav, acesta
răspunzînd cu încredere. S-ar face astfel un dublu "transfer psi-
hologic", medicul şi-ar apropia suferinţa bolna\ului, iar acesta
i-ar transfera medicului voinţa de a se vindeca, în asemenea si-
tuaţie este nevoie însă de mult tact. Orice lipsă de tact poate ge-
nera posibilitatea ca transferul să nu se realizeze sau să aibă loc
un transfer negativ.
Marea majoritate a bolnavilor acceptă boala şi internarea în
scopul vindecării. Depăşind cu ajutorul medicului momentul mai
dificil al revelării bolii, o parte dintre bolnavi se adaptează la
mediul sanatorial, punînd puţine probleme. Altă categorie de
bolnavi nu depăşesc elementele de dezadaptare, reacţiile apărute
la revelarea bolii persistă, diferenţiindu-se o serie de subgrupe
după modul de intricare şi predominenţă a elementelor constitu-
tive ale sindromului de dezadaptare. Acestea se pot accentua şi
lua aspecte complexe, în raport de relaţiile pe care le stabileşte
bolnavul cu medicul, cu personalul auxiliar, cu ceilalţi bolnavi,
cu mediul propriu-zis sanatorial.
RECUPERAREA BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA 815
5. Modalităţi de recuperare
în vederea recuperării bolnavului de tuberculoză în sanato-
riu, nici un element nu trebuie neglijat. Aici îşi găseşte o aplicare
aforismul lui Hipocrat: ,,Nu trebuie să îndeplineşti numai ceea
ce este de îndeplinit, ci trebuie să faci astfel ca bolnavul, cei din
jurul lui şi condiţiile exterioare să te ajute". Se impune, astfel
noţiunea de „personalitate" a sanatoriului, termen care ar defini
un mod caracteristic de concepţie şi de acţiune al colectivităţii
umane din cadrul sanatoriului, aceasta devenind capabilă de a
influenţa psihicul bolnavului de tuberculoză.
Dacă în trecut sanatoriile erau instituţii de izolare, cu acti-
vitate redusă, cu preocupări relativ restrînse, treptat au evoluat,
au căpătat o reală personalitate ajungînd astfel, în grade diferite,
instituţii active din punct de vedere medical, capabile de a recu-
pera bolnavii de a-i reda societăţii.
în spiritul celor afirmate mai sus, în sanatoriu a apărut ne-
cesitatea unei asistenţe psihologice şi psihiatrice, necesitate care se
reflectă în circulara din 28 iulie 1960 a organelor de resort
din Franţa. Ulterior, Morva, Puech şi Scherding menţionează
faptul că, în regiunea Rhone-Alpes s-au consacrat în 1962 unele
zile de studiu asupra colaborării dintre ftiziologi şi psihiatri.
Colocviile de psihologie medicală (Tours, 1963), introducerea
de cursuri de psihologie la Facultatea de medicină, dezvoltarea
medicinei psiho-somatice demonstrează — după Morvan şi Colab.
— interesul pentru o astfel de asistenţă. Pe de altă parte, bilan-
ţul activităţii unui psihiatru în sanatoriu (Begoin, Houser, Reyss-
Brion, Sverink) evidenţiază un procentaj apreciabil de bolnavi ca-
re au nevoie de ajutorul psihologic şi psihiatric.
Begoin, în diversele secţii ale unui staţionar de 2. 000 paturi
a constatat 23-40 °/o consultaţii psihiatrice. Motivele acestor con-
sultaţii au fost : la 30 % de ordin strict psihiatric ; la 70 »/ 0 de
ordin medico-psihologic şi medico-social : anxietate, manifestări
psiho-somatice, tulburări de comportament, tulburări ale relaţiilor
cu medicul, conflicte cu alţi bolnavi, cu familia cu societatea.
întreaga viaţă a unui sanatoriu trebuie să se desfăşoare în
cadrul unui program, al unei discipline care să respecte ritmurile
biologice, succesiunea de repaos, activitatea.
gjg. PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONAR Ă
Disciplina are ca scop menţinerea sau formarea unor deprin-

deri necesare echilibrului biologic.
în acelaşi timp, pentru a nu se crea o psihologie de izolare,
de detenţie, se va asigura o informare continuă, prin cele mai di-
verse miiloace, asupra vieţii sociale, culturale şi politice din ţară
şi străinătate.
în cadrul programului sanatorial se impune o alternanţa a
repaosului cu activitatea fizică.
Repaosul conceput ca una din terapeuticele majore, sub forma
moderată sau sub forma de „strict bed rest" în S.U.A., a sfîrşit
prin a fi prescris din obişnuinţă şi astfel rău acceptat de bolnavi.
Dacă a pierdut o mare parte din interesul terapeutic ci ramî'ic
totuşi un important mijloc de recuperare fizică şi psihologică.
Durata zilnică a repaosului pe care o pot suporta bolnavii, în
afara celor 10 ore de somn, este de 6 ore pe zi. fracţionată în şe-
dinţe de maximum două ore, în cadrul acestei durate impunîndu-
se a fi supravegheată buna sa toleranţă şi calitatea pe care o are.
Durata globală a acestui regim trebuie limitată la perioada de
decompensare (febră, astenie, slăbire) şi nu va depăşi trei luni.
Reducerea repaosului solicită ameliorarea calităţii sale : o mai
bună repartiţie în timpul zilei, alternanţa acestuia cu activităţi
controlate.
Pentru a obţine o participare a bolnavului la repaos, pentru
a se ajunge la adevărata detentă a corpului şi a spiritului se re-
comandă a se uza şi de metode de relaxare. Dintre acestea cităm :
tehnicile autohipnotice (metoda lui Schultz), cele bazate pe percep-
ţia analitică a contracţiilor musculare (metoda lacobsohn), cele
bazate pe luarea de cunoştinţă globală a ritmurilor de tensiune
şi de relaxare musculară (metoda Gerda Alexander) etc.
După unii, bune rezultate au dat în sanatoriu metodele lui
Gerda Alexander şi Schultz (experienţele lui Begoin, Lowy,,
Serink, Puech). Prin acestea s-au obţinut: detentă musculară totală,
scăderea tensiunii arteriale, augmentarea vascularizaţiei periferice
şi a căldurii locale, precum şi căpătarea conştiinţei corporale de
către bolnav.
Din punct de vedere psihologic, participarea bolnavului la.
cură şi aspectul activ pe care-1 îmbracă repaosul nu sînt neglija-
bile.
Dintre consecinţele pozitive se pot nota : dispariţia insomni-
ilor, dorsalgiilor, a diverselor tulburări funcţionale, diminuarea
RECUPERAREA BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA 217
angoasei, o mai bună acceptare a maladiilor, o mai bună sociabi-

litate, o creştere a gradului de conştiinţă în ceea ce priveşte difi-
cultăţile vieţii, o mai bună stăpînire de sine.
Detenta poate fi încercată şi prin alte mijloace fizice. Aşa
•de exemplu, hidroterapia urmată de scurte şedinţe de oxigenare
concură la obţinerea unei bune detente şi dezintoxicări a bolna-
vului. Se poate uza, de asemenea, de diferite activităţi fizice care
concurează la : a) reeducarea funcţională; b) antrenarea fizică
generală.
Reeducarea funcţională este în prezent foarte specializată
•>i constituie o terapeutică prin mişcare, vizînd corecţia unor de-
ficienţe organice localizate.
Antrenarea fizică generală permite a se cîştiga o mai bună
condiţie fizică.
încă din secolul XVIII şcoala engleză (Sydenham) a preco-
nizat pentru ftizie exerciţiul, sportul şi mai ales călaria. In 1905,
Paterson prescria o cură de travaliu progresiv (treatment by
graduated labour). Pe aceste principii, Varrier Jones a fondat
satul-sanatoriu de la Papworth. Mulţi medici germani au fost
cîştigaţi de cura de muncă (Arbeitskur). Această tradiţie pare că
s-a extins în Anglia şi U. R. S. S.
Unii medici au preconizat reluarea precoce a sportului la
tuberculosul pe cale de stabilizare (Stephani în Elveţia, Weiller în
Franţa).
în ţările scandinavice a luat fiinţă o mişcare de reînnoire a
practicii reeducării funcţionale. Această metodă, legată de dez-
voltarea chirurgiei toracice, care avea să cunoască în toată Europa
o fervoare considerabilă, a fost foarte bine codificată de danezii
Heck-Pcher şi Elliot (1952) şi de suedezul Bruce (1956).
Progresele chimioterapie!, analiza rezultatelor gimnasticii
de reeducare respiratorie şi musculară postoperatorie au confir-
mat oportunitatea exerciţiilor fizice la tuberculos. Astfel, chine-
ziterapia, apoi gimnastica s-au dezvoltat mai întîi în centrele de
post-cură în Franţa la Maisons-Laffite, sub impulsul lui Kervran
şi Dupres, la Sceaux sub a lui Douady şi Jeanguyot, în Polonia
sub acela al lui Nauman, apoi în multe sanatorii europene, cum
o dovedesc lucrările lui Lowys, Puech în Franţa, ale lui Regii în
Elveţia, ale lui Palanski în Cehoslovacia şi Wier în U.S.A.
Simultan, după război, în multe ţări s-a acordat importanţă,
în asistenţa tuberculoşilor, şi activităţilor fizice. Activitatea fi-
21il PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA
zică este folosită, de exemplu, de către ruşi (Aseev), de către chi-

nezi etc. Reeducarea funcţională urmăreşte obţinerea unei ameli-
orări globale a condiţiilor fizice ale individului, al cărui echilibru
fizic este compromis de maladie. La tineri mai ales, dezechilibrul
fizic provine din habitus, din modul de viaţă şi cura de repaos,
din reprezentarea mentala.
Desigur, aşa cum remarcă Scherding şi Colab, obiceiurile
vieţii de student în parte sînt responsabile de aceste deficienţe,
însă trebuie incriminată şi cura de repaos.
Astrand, analizînd dezadaptarea atleţilor în repaos, a notat
că 6 săptămîni de repaos la pat, fără boală, determină o netă de-
teriorare a capacităţii de travaliu fizic, acelaşi travaliu care an-
trena înainte 120 pulsaţii/minut, antrenează apoi 170 pulsaţii.
Metoda de antrenare propusă pentru sanatorii reuneşte trei
acţiuni: fizică: dezvoltarea normală a organismului; psihologică:
substituirea imaginei atletului celei de ftizie ; educativă : adap-
tarea la efort.
La tinerii intelectuali s-au propus următoarele modalităţi de
antrenare :
a) Prima priveşte pe bolna\ii sosiţi proaspăt în sanatoriu (ex-
cluzîndu-se febrilii, hemoptoicii) şi durează două luni Constă în
scurte şedinţe, de 2-3 ori pe săptămînă, de exerciţii de menţinerea
tonusului muscular, a supleţei articulaţiilor, de favorizare a nxi-
genării şi vascularizării ţesuturilor, de destindere fizică şi psihică.
Se recomandă a se evita hiperventilaţia pulmonară, hipertensiu-
nea vasculară şi oboseala.
b) Faza II durează două luni şi vizează echilibrul şi supleţea
subiectului, de o manieră foarte progresivă.
c) Stadiul III comportă antrenarea musculară în vederea
muncii (alergări, sărituri, căţărări).
Şedinţele se termină prin duş cald, urmat de relaxare. Se
efectuează sub control fizic (test respirator, cardiac etc) regulat
şi strict.
în acest ciclu de antrenare fizică, aplicat la 395 bolnavi, în
decurs de trei luni, nu s-au notat incidente. Efectele psihologice,
sociale şi chiar şcolare au fost remarcabile. S-a notat o creştere
a C.V. (+ 10 0/ 0 ), ameliorarea aptitudinii cardiace la efort, re-
glarea greutăţii.
KEruPERAREA BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA 219
Timpul liber — munca — repausul

Ar părea paradoxal să se pună problema timpului liber în-
ir-un sanatoriu de tuberculoză, unde lipseşte munca în sensul obiş-
nuit al cuvîntului. Totuşi, organizarea timpului liber îşi găseşte
raţiunea şi necesitatea, în alternanţa muncă-timp liber-repaos, nece-
sară echilibrului biologic, trebuie să creăm un corespondent adec-
vat bolnavului de tuberculoză pentru fiecare din aceste elemente.
Munca trebuie să-şi găsească iniţial un echivalent în activi-
tăţile propriu-zis curative, care reclamă o participare conştientă
de supunere la o tensiune psihică şi fizică legată uneori de accep-
tarea unor eforturi sau a unui grad de durere. Aici intră întreaga
gama de investigaţii şi tratamente, uneori laborioase, cura de
repaos, care impune un act de voinţă, apoi diversele activităţi
de reeducare funcţionala. Toate acestea, prin încadrarea într-un
program respectat, pot forma echivalentul elementului muncă şi
este spre folosul cel mai real al bolnavului să i se sugereze această
semnificaţie.
După un interval de timp, se vor organiza activităţi de muncă
propriu-zise, cu scop de recalificare. Acestea vor reda elementului
muncă accepţiunea sa integrală.
Repaosul va fi reprezentat de orele de detentă propriu-zisă
şi de somn.
Locul puţin semnificativ pe care 1-a ocupat şi continuă să-1
ocupe încă munca şi echivalentele sale la bolnavii de tuberculoză
constituie una din cauzele insomniei subiecţilor.
Din cercetările noastre recente, 50°'o dintre bolnavii aflaţi
în sanatoriu prezintă insomnie.
Fără a intra aici în examinarea detaliată a cauzelor insom-
niei la asemenea bolnavi, se poate conchide totuşi că o mai bună
organizare a ritmului de muncă, a timpului liber, a repaosului,
ar contribui într-un procentaj apreciabil la asigurarea unui somn
natural, reparator, nemaifiind necesară utilizarea de somnifere.
în organizarea timpului liber, a activităţii şi a repaosului
într-o colectivitate de bolnavi, nu putem să nu ţinem seama de
structura psihologică, înclinaţiile şi caracteristicile ftiziopatologice
ale fiecărui caz în parte, scopul final fiind restructurarea perso-
nalităţii individuale. Astfel, în ceea ce priveşte timpul liber, grupul
internaţional al ştiinţelor timpului liber UNESCO consideră
acest timp ca pe un ansamblu mobil şi complex de ocupaţii, la
care individul se alătură din plăcerea sa de a se odihni, distra sau
22.» PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA.
a-şi dezvolta personalitatea, după ce s-a eliberat de ocupaţiile pro-

fesionale, familiale şi sociale.
Timpul liber pentru bolnavul internat în sanatoriu nu trebuie
să fie un interval în care să i se impună o anumită formulă, nu
trebuie să fie o constrîngere. Rolul sanatoriului constă în a oferi
bolnavului posibilitatea de a alege în mod liber cea ce-i convine
dintr-o gama largă de manifestări şi activităţi, care să-i permită
informarea sa prin radio, televiziune, lectură. Pentru aceasta, în-
tr-un sanatoriu există club, bibliotecă, săli de lectură, radio, tele-
vizor. Dintre acestea, de cea mai mare accesibilitate sînt biblio-
tecile, radioul, televiziunea.
Menţionăm că în Franţa s-a organizat încă din 1938 asocia-
ţia „Lectura în sanatoriu", de către Roger Martin du Gard, Andre-
Gide, Georges Duhamel şi alţii, din iniţiativa şi sub impulsul lui
P. Maurois.
La noi în ţară, bibliotecile sanatoriale conţin un număr mare
de cărţi, dar rămîn încă multe de făcut pentru antrenarea la lec-
tură a tuturor bolnavilor care dispun de un aşa însemnat timp
liber.
Televiziunea şi radioul constituie, de asemenea mijloace im-
portante de educaţie şi informare, programele trebuind însă se-
lecţionate. De asemenea, prin staţiile de radio locale pot fi trans-
mise şi programe speciale de educaţie şi de informare adecvate
bolnavilor internaţi.
în scopul facilitării recuperării sociale este necesar să se acor-
de bolnavilor posibilitatea de a se manifesta în cadrul unor gru-
puri, sub îndrumarea cadrelor medicale, îndrumare exercitata
astfel ca ea să nu apară ca ceva impus, în acest sens, este necesar
să se organizeze în climatul propice dezvoltării unor iniţiative
din partea bolnavilor, activităţi intelectuale sau distractive : cer-
curi de studiu, discuţii literare, audiţii muzicale, teatru, jocuri.
Prin formarea şi stimularea unor astfel de activităţi se vor crea
relaţii de tip nou între bolnavi, pe un plan superior, se va dimi-
nua sentimentul de izolare, de teamă, se vor diminua în mare
măsură tristeţea, plictiseala, golul sufletesc, se vor afirma laturile
pozitive ale psihicului, se vor evita preocupările mărunte, pregă-
tindu-se bolnavii pentru viaţa socială reală, în care se vor rein-
tegra mai tîrziu.
Este semnificativă atitudinea de voioşie, de satisfacţie sufle-
tească, observată la bolnavii din sanatoriu după audiţia unor con-
RECUPERAREA BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA
221
certe, executate în incinta unităţii de către cîntăreţi de profesie.

Prin astfel de acţiuni, organizate dintr-un spirit umanitar, se cre-
ează în cadrul sanatorial o adevărată atmosferă de eliberare
spirituală.
Recuperarea va fi însă pe teren propriu abia atunci cînd se
va trece la activitatea de ergoterapie, adoptată ca principiu de
bază al terapiei moderne în tuberculoză, cu ocazia Conferinţei In-
ternaţionale de tuberculoză de la Roma (1963), ea fiind recoman-
dată ca metodă complementară uzuală, alături de kineziterapie,
scurtîndu-se perioada de „bed rest" la cîteva luni sau chiar săp-
tămîni.
Recuperarea, de asemenea, trebuie bine gîndita. Nu trebuie
să ne situăm, astfel, pe poziţiile concepţiilor organopatologice,
deoarece fiecare bolnav este un caz individual, deci măsurile de
recuperare trebuie individualizate, aceasta fiind singura interpre-
tare justă care duce la reuşită. Ca atare, măsurile trebuie coordo-
nate de un colectiv, în care medicul, psihologul, psihiatrul, kine-
zoterapeutul etc. îşi dau contribuţia lor importantă la restabilirea
personalităţii bolnavului.
Avantajele unei asemenea activităţi, aşa cum arată şi Marvan
şi Colab. sînt evidente la bolnavii de tuberculoză. Acestea con-
stau în eliberarea de angoasă, dezvoltarea instinctului creator, des-
coperirea şi folosirea libertăţii. De aceea, pedagogii şi psihiatrii
au insistat de mult timp asupra valorii ergoterapiei în restructu-
rarea personalităţii.
în străinătate, ergoterapia a cunoscut un deosebit avînt. E su-
ficient să amintim organizarea atelierelor de la Brevannes, Bligny,.
Lamotte-Beauvron, Clairvivre, Vion etc. în Franţa sînt bine-
noscute, în acest sens, adevărate ateliere uzină de formaţie comer-
cială. La fel, în Olanda, există la Zonnenstraal ateliere de prelu-
crare a pietrelor preţioase, la Bosch ateliere de jucării şi lucruri
din piele, în Anglia cităm centrele de la Papworth, Preston Hali r
în Italia sanatoriul Ramazzini (mozaicuri), precum şi sanatoriul-
scoală Cormalata la Como; în Germania sanatoriul de lucru de
la Charlottenhb'he; în Elveţia centrele de la Agra şi Appisberg.
Nenumărate ateliere funcţionează de asemenea în U. R. S. S.,
Cehoslovacia, Polonia.
Pentru a se veni în aiutorul bolnavilor, în Franţa s-au or-
ganizat adevărate cursuri de calificare pentru tuberculoşi. La fel
în Polonia, la sanatoriul de readaptare din Otwock s-au organi-
zaţ cursuri de marochinărie, de contabilitate industrială, de legă-

lorie, de croitorie, de tehnică radiologica medicală, de calculatoa-
re pentru cooperativele rurale şi de magazioneri.
La noi în ţară, aproape în toate sanatoriile a fost aplicată
ergoterapia, bolnavii lucrînd împletituri, lucruri croşetate, brode-
rii, obiecte de tîmplarie uşoară, de artizanat.
în unele sanatorii au fost organizate şcoli de surori medicale sau
ateliere cu activităţi adecvate bolnavului.
Legiferarea constituirii de ateliere pe lingă sanatorii (H.C.M.
Nr. 1210/3 septembrie 1970 şi Ordinul M.S.P.S. din 1974) pri-
vind normele tehnice în activitatea de ergoterapie, incluse în
„Normele generale de organizare şi funcţionare a unităţilor sani-
tare"' aduce preciziuni în organizarea ergoterapiei. în toate aceste
texte legislative se recomandă alegerea numai a acelor ramuri de
activitate, care exclud posibilitatea de difuzare a infecţiei prin
obiectele produse: împletituri de nuiele, tîmplarie uşoara, mecani-
că fină, lenjerie, fotografii, electricitate, întreţinere de radio şi
televizoare şi alte activităţi care nu necesită eforturi deosebite.
Pentru o bună funcţionare a activităţii ergoterapice din ca-
drul unităţilor antituberculoase se cere ca aceasta să se desfăşoa-
re sub controlul medical în ateliere sau, acolo unde posibilităţile
permit, în saloane.
Obiectele şi produsele rezultate din activitatea de ergoterapie
trebuie să fie dezinfectate; de aceea se va căuta ca organizarea
atelierelor să se facă pe anumite profile, în aşa fel, înoît -produ-
sele realizate să poată fi uşor sterilizate şi să nu se degradeze în
timpul acestei acţiuni, iar valorificarea lor, se recomandă să se
facă, în primul rînd, în cadrul unităţilor antibacilare.
în conformitate cu legile în vigoare, bolnavii internaţi au
dreptul la 30 % din valoarea muncii efectuate şi la echipament
de lucru şi de protecţie.
în vederea reinserţiei sociale este absolut necesar ca în pe-
rioada ergoterapiei şi înainte de reîncadrare să se facă pentru
fiecare caz în parte evaluarea parametrilor respiratori şi a fac-
torilor de adaptare psihică.
în ceea ce priveşte parametrii respiratori, aceştia ocupă un
rol primordial în stabilirea capacităţii la efort. Ei pot fi ame-
lioraţi prin kineziterapie. Determinarea efortului maxim raportai
pe o perioadă de 20 de minute („steady state"), fără fenomene de
dezadaptare, ar fi un test de elecţie, care necesită însă laboratoa-
RECUPERAREA BOLNAVULUI DE TUBERCULOZĂ PULMONARA
223
re foarte bine utilate, în practica curentă se folosesc teste mai

accesibile cum este debitul maxim ventilator pe minut sau oxi-
metria (H. Anastasatu).
Se consideră ca avînd o capacitate de adaptare normala băr-
baţii care suportă un efort de ÎOOw/sec. (femeile SOWsec.) timp
de 10 minute, fără o desaturare a sîngelui în oxigen mai mare
de 2 %• Capacitatea de adaptare apare redusă cu 50% dacă nu
se suportă în aceleaşi condiţii decît eforturi de 80 w/sec, (feme-
ile 70 w/sec.), cu 75 % dacă nu se suportă decît 60 w/sec, (fe-
meile 50 w/sec.) şi integral pierdută dacă nu se suporta nici
eforturi de 40 w/sec. Intensitatea efortului de la care se începe
testarea se aproximează după ventilaţia maximă constatată.
în alegerea muncii pentru încadrare se ţine seama de inten-
sitatea efortului pe care aceasta o implică şi de echivalenţa gra-
dului de adaptare la efort, apreciat prin testul mai sus menţio-
nat (C. Duţu).
în mod curent se pot obţine date utile în ceea ce priveşte
eforturile obişnuite şi prin probele spirografice, în special prin
aceea a ventilaţiei maxime indirecte, ca şi prin a testelor hemo-
dinamice.
în muncile intelectuale, fără eforturi fizice susţinute, existen-
ţa unei capacităţi suficiente de adaptare la efort nu are un carac-
ter obligatoriu.
Factorii de adaptare psihică, preferinţele bolnavului, prezintă
un rol important în decizia alegerii activităţii de ergoterapie şi
a reîncadrării în muncă. Asupra acestor factori se poate interveni
cu mare eficienţă în sanatoriu, apelîndu-se la ajutorul psihologului,
sau psihiatrului după caz.
Nu trebuie omis că factorul psihologic este hotărîtor în recu-
perarea bolnavului de tuberculoză, el avînd o influenţă de prim
ordin, atît prin exisenţa tulburărilor psihice la bolnavii de tuber-
culoză, cît şi prin faptul că bolnavul de tuberculoză poate pre-
zenţa o dezadaptare psihică la muncă.
Dificultăţi de reintegrare profesională există atît în cazul în
care bolnavul urmează să-şi reia aceeaşi profesiune, dar mai ales
în cazul în care este necesară o recalificare în alt domeniu.
Ca un exemplu de pregătire a reinserţiei sociale încă din pe-
rioada internării în sanatoriu, merită a fi citată experienţa de la
Saint Hilaire du Touvet din Franţa, privitoare la activitatea de
studiu a bolnavilor şi în special a studenţilor.
în 1936, din iniţiativa prof. J. J. Chevalier, profesori ai fa-

cultăţii de drept, apoi ai facultăţii de litere şi ştiinţe, precum şi
ai şcolii de medicină ai Unhersităţii din Grenoble, au acceptat
să vină în sanatoriu şi să prepare studenţi, în 1942, un profesor
tuberculos, în convalescenţă, a coordonat toate aceste activităţi de
sudiu.
în Franţa, din 1950, ministerul educaţiei naţionale a prevă-
zut un statut oficial al directorilor de sudii din sanatorii. Astfel,
la centrul de cură Saint-Hilaire, în 1964, predau 10 asistenţi uni-
versitari, unul pentru 23 bolnavi.
în ţara noastră preocupările de recuperare a studenţilor bol-
nav, i de tuberculoză au început din 1949 încă, şi mai tîrziu s-au
extins la nivelul clinicilor antituberculoase din toate centrele uni-
versitare. Desigur ele constituie numai un început, ale căror re-
zultate sînt însă încurajatoare, atît în ceea ce priveşte continui-
tatea studiilor, cît şi vindecarea obţinută într-o anumită perioadă.
Problema studiilor nu se pune însă numai pentru studenţi,
ci şi pentru bolnavii care nu au o şcolarizare completă sau au la-
cune în cultura generală şi profesională care trebuie remediate,
atît pentru reintegrarea în vechea profesiune cît şi în cazul orien-
tării spre altă profesiune.
Cele mai bune rezultate în reclasarea profesionala se obţin
la bolnavii care pot să-şi păstreze vechea profesiune, prin menţi-
nerea unor parametri respiratori, şi ai unei psihologii în limite
normale.
Dificultăţile cele mai mari apar la bolnavii cronici şi la cei
de vîrstă înaintată, în primul caz, al cronicilor, numeroşi bolnavi
au fost reclasaţi, atît în ţară cît şi în străinătate, în sanatorii de
tuberculoză sau în ateliere protejate, după modelul celui de la
Papworth. în ceea ce priveşte bolnavii de peste 40-45 ani, vîrstă
înaintată fiind dealtfel factor de cronicizare, aceştia nu mai pun
problema reeducării în altă profesiune. Dacă nu li se poate men-
ţine vechea profesiune, element care trebuie judicios analizat, si-
tuaţia se rezolvă printr-o pensionare anticipată.
Altă categorie de bolnavi, după Morvan şi Colab., o consti-
tuie cei a căror reclasare pun o problemă din cele de mai jos :
a) vechea profesiune cere calităţi pe care bolnavul nu le mai
are din cauza tuberculozei ;
b) boala apare ca o consecinţă a condiţiilor fizice şi psiho-
logice ale activităţii anterioare ;
IlECUPERAREA BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA 225
c) bolnavii sînt fără garanţie de reangajare, mai ales cînd

lipsa de specializare îi face vulnerabili la fluctuaţiile muncii;
d) sînt prea tineri, n-au fost niciodată salariaţi;
e) sînt susceptibili unei supracalificări destul de importantă
pentru a justifica cheltuielile pe care le incumbă pregătirea.
Toate acestea trebuie rezolvate din perioada internării bol-
na.vului, pentru a-i asigura acestuia posibilitatea de a-şi relua mun-
ca la un interval de timp cît mai scurt şi fără risc de recidivă.
Din cele expuse, reiese cît de complexe sînt problemele pe
care le pune recuperarea bolnavilor de tuberculoză, cît şi faptul
că acestea nu-şi pot găsi o rezolvare dacă nu se are în vedere
încă de la internare, organizarea planului terapeutic în raport de
perspectivele de muncă, de reclasare. De la primul contact cu me-
dicul, în sanatoriu, bolnavul trebuie să cunoască nu numai cum
va decurge tratamentul maladiei sale, ci şi perspectivele de recu-
perare, în acest fel se va realiza o colaborare mai activa a bol-
navilor cu medicul pe întreaga perioadă a tratamentului.
Tinînd seama de toate cele arătate pînă aici, reiese că exa-
menul bolnavului trebuie să includă — în afară de datele cu pri-
vire la boală — şi elemente care privesc situaţia socială şi fami-
lială, trecutul său şcolar şi profesional, comportamentul faţă de
profesiune şi mediu. Complexitatea acestui examen obligă efectu-
area unor anchete sociale, profesionale, psihologice, la care trebuie
să participe specialişti în aceste domenii.
Ca urmare, chiar din a treia, a patra săptamînă de la inter-
nare, se va putea începe activitatea de studii şi aplicaţii practice
a bolnavilor, ţinînd seama de datele obţinute la examenele me-
dicale, ancheta socială, profesională, psihologică.
Teoretic se va avea în vedere completarea studiilor pentru
unii bolnavi, (elevi, studenţi) ca şi informarea tuturor cu date ne-
cesare privitoare la însănătoşirea şi reinserţia lor socială.
Practic, ergoterapia se va organiza în funcţie de profesiunea
de bază sau de profesiunile înrudite, pntru a se menţine stereoti-
pul dinamic sau a nu se schimba prea mult printr-o nouă califi-
care.
La noi, de un real folos în alegerea profesiunii pot fi „Mo-
nografiile profesionale", publicate de Institutul de ştiinţe peda-
gogice din ministerul educaţiei şi învăţămîntului, în 1973 (coor-
donator ştiinţific dr. Mihai Peteanu), în care se indică pentru
toate profesiunile cerinţele 'medicale şi psihice.
15 — Hsihlcul bolnavului de tuberculoză pulmonară.
826 __________________PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZĂ PULMONARA
Este evident că în orice sanatoriu din ţara noastră este po-

sibilă aplicarea programului : de recuperare.
Activitatea teoretică şi practică poate avea loc în camerele
bolnavilor, în care ei pot face lecturi şi studiu individual şi pot
desfăşura activităţi de ergoterapie (împletituri, croşeturi, artiza-
nat). Acolo unde exisă posibilităţi, se vor folosi şi alte încăperi
pentru lectură, predare de lecţii, ergoterapie.
Şcolarizarea, pînă la un anumit nivel, precum şi însuşirea
unei alte profesiuni, se pot realiza, în perioada internării, de că-
tre cadre medii sanitare, funcţionari, maeştri din atelierele sana-
toriului, sub supravegherea medicilor, în acest sens, există o ve-
che tradiţie în sanatoriile noastre, în care numeroşi bolnavi au
fost şcolarizaţi, şi au deprins meserii pe care le-au practicat mai
întîi chiar în sanatoriu sau în alte unităţi sanitare, apoi în nume-
roase cazuri, după o perioadă de 1-2 ani de consolidare a sănă-
tăţii, le-au exercitat în diferite întreprinderi sau fabrici.
Esenţialul în acţiunea de ergoterapie este generalizarea aces-
teia în toate sanatoriile, astfel ca ea să facă parte din metodele
uzuale de recuperare.
Dacă aceasta se poate rezolva cu un minimum de dotare, desi-
gur, poate prezenta grade diferite de eficienţă în raport de mo-
dul de organizare. Succesul acţiunii depinde în cea mai mare par-
te de continuitatea internării, ceea ce implică adaptarea bolnavu-
lui la mediul sanatorial.
Trebuie însă precizat că, indiferent de grad, ergoterapia
devine unul din mijloacele cele mai însemnate de adaptare a bol-
navului la mediul sanatorial, deoarece cîştigul moral şi material
cît şi deprinderea unei profesiuni îl conving pe bolnav să-şi pre-
lungească internarea pe perioada indicată de medic.
La sfîrşitul perioadei de internare, recuperarea trebuie să
fie un fapt împlinit pentru o mare parte dintre bolnavi.
O categorie particulară la care recuperarea este dificilă o
constituie tubenouloşii alcoolici. „L'alcoolisme fait le Ik de la
tuberculose", afirma încă de la începutul secolului XX savantul
Louis Landouzy. în Suedia, între 1957-1964, incidenţa anuală a
tuberculozei printre alcoolici a fost de patru ori mai mare decît
în restul populaţiei.
în ţara noastră, cercetările lui Ciurdea Marian şi Ţiţei asu-
pra rolului unor boli asociate în patogeneza ftiziei hipercronice
au demonstrat ca 20,8 % dintre bolnavii ftiziei erau alcoolici.
RECUPERAREA BOLNAVULUI DE TUBERCULOZ Ă PULMONARA 22
7
Cercetările privind tuberculoza-alcclismul au demonstrat deci că

alcoolismul este una dintre cauzele care duc la cronicizare. Tu-
berculoza însă se poate rezolva la alcoolicii care nu şi-au compro-
mis funcţionalitatea unor organe esenţiale, chiar atunci cînd aceas-
ta îmbracă forme grave, dacă bolnavii se supun regulilor unui
tratament corect (Cornea şi Colab.).
în cazul cînd factorii care au declanşat alcoolismul sînt re-
velatorii unei structuri particulare a personalităţii, care explică
probabil coexistenţa cu tuberculoza pulmonară, acţiunea de recu-
perare depăşeşte cu mult simpla dezintoxicare şi tratamentul tu-
berculozei.
Morvan şi Colab. consideră că în mediul sanatorial bolnavul
alcoolic pentru a beneficia de tratament, trebuie să dovedească :
— Multă comprehesiune. El este un bolnav de două ori. A-l
face de ruşine pentru alcoolism este la fel de absurd cu a-1 face
de ruşine pentru tuberculoză. Respectul personalităţii şi înţelege-
rii acesteia este o primă cerinţă, în asemenea cazuri, colaborarea
psihiatrului este absolut necesara.
— Trebuie să fie bine informat asupra situaţiei sale, pentru
a lua cunoştinţă în mod lucid de perspectivele care-1 aşteaptă.
— Trebuie să ajungă la fermitate de comportament, rem-
zînd compromisurile tacite de o parte şi de alta.
— Se impune să aibă o ambianţă cu \aloare psihoterapeuti-
că, bazată pe tehnici de dinamică de grup.
— Se impune, astfel, organizarea de pavilioane separate, spe-
cializate în dezintoxicare şi tratamentul tuberculozei, precum şi
activităţi atrăgătoare pentru a compensa tentaţia băuturii, servi-
cii sociale, servicii de reclasare cu un învăţămînt prealabil
unei reeducări profesionale şi în fine servicii de plasare.
Autorii recomandă înfiinţarea în mijlocul instituţiei a unei
secţiuni afiliate la o grupare naţională sau internaţională de bău-
tori vindecaţi (Mouvement vie libre, Croix bleu, Croix d'or, Alcoo-
liques annonymes, Joie et Sânte etc.). Această secţiune va consti-
tui unul dintre elementele esenţiale ale dinamicii de grup.
Bolnavul corect dezintoxicat va fi luat în evidenţă de un dis-
pensar de igienă mintală şi introdus într-unul din grupurile citate,
dacă nu s-a putut constitui aşa ceva în sanatoriu.
Dar dificultăţile cele mai manifeste în recuperare sînt legate
de eşecul terapeutic. Evoluţia spre cronicitate constituie evident
o cauză majoră de eşec a recuperării.
Factorii de cronicizare, unanim recunoscuţi, sînt factori ana-

tomici (gravitatea sau extinderea leziunilor), bacteriologici (rezis-
tenţa), terapeutici (insuficienţă sau toleranţă),în fine, factori de
personalitate (incapacitate de a se adapta la maladie şi la nece-
sităţile tratamentului). Toţi aceşti factori se intrică frecvent.
Cel mai adesea, instabilii, nedisciplinaţii, bolnavii cu stagii
succesive în diverse sanatorii, alternate cu şederi la domiciliu, e-
voluează progresiv spre o cronicitate iremediabilă. Tabloul de
mai sus este completat de către alcoolici.
Ca şi în alte ţări, legislaţia noastră, permiţînd pensionarea,
întreţine poate cronicitatea, justificînd adagiul : „un tuberculos
pensionat nu se vindecă niciodată". Legislaţia care priveşte pensio-
narea are, din nefericire, un efect de devalorizare a bolnavului pe
care vrea să-1 servească. Eforturile trebuie să se îndrepte deci şi
spre o recuperare a cronicilor, printr-un tratament chimioterapie
strict supravegheat, printr-o ergoterapie adaptată fiecărui caz
în parte.
O categorie de eşec a recuperării, particulară, o constituie
în occident dezrădăcinaţii: persoanele deplasate, muncitori străini,
în special africani, în legătură atît cu situaţia lor social-economi-
că precari, cît şi cu inadaptarea psihologică la noul mod de viaţa.
în mod obişnuit, la sfîrşitul perioadei de internare în sana-
toriu, bolnavul trebuie să fie, ca urmare a vindecării bolii şi ac-
tivităţii de ergoterapie, capabil de a-şi relua activitatea, de a-şi
relua funcţia socială. Acest moment trebuie să se facă sub îndru-
marea medicală. Medicului ftiziolog îî revine un rol esenţial în de-
cizia reluării activităţii şi în pregătirea psihologică a bolnavului
pentru acest moment, reîncadrarea în muncă rămînînd un act de
expertiză medicală individuală a capacităţii de muncă, în raport
cu condiţiile concrete de boală, de muncă şi psihologie a fiecărui
caz în parte.
Momentul reîncadrării poate fi situat, în cazul leziunilor
incipiente cu negativare rapida, după cîteva săptămîni; în cazul
leziunilor cu rezorbţie completă sau cicatrice minimă, după 6 luni
de tratament, urmînd ca tratamentul de consolidare să fie coati-
nuat la locul de muncă, în cazul leziunilor mai avansate, cu un
tratament corect de 9-12 luni, cu sputa negativă la cultura efec-
tuată după 2-3 luni de la sfîrşitul tratamentului şi menţinută ca
atare cel puţin la trei examinări, cu o evoluţie clinică şi radio-
RECUPERAREA BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONAR Ă
22»
grafică favorabile, se permite reluarea activităţii, fără risc sau

cu risc minim de recidivă.
Atitudinea corectă în fixarea termenului de reîncadrare nu
trebuie să conducă la un exces de prudenţă şi de prelungire a re-
paosului şi a concediului medical, acest exces putînd să accentueze
sindromul de dezadaptare a bolnavului, dar nu este binevenită
nici o reîncadrare intempestivă, înainte de o negativare certă, care
poate să crească riscul recidivelor (Anastasatu C.).
Categoriile deosebite de bolnavi sînt reprezentate de cei chi-
rurgicalizaţi, care pot pune probleme particulare de reîncadrare
în cazurile în care au o capacitate de muncă mai limitată; de ase-
menea, de către bolnavii hipercronici, din care un procentaj poate
fi reîncadrat cu o capacitate de muncă parţial recîştigată.
Reîncadrarea în aceeaşi muncă trebuie făcută ori de cîte ori
este posibil, în ţara noastră, mai mult de 90 % dintre bolnavii
recuperaţi se reîncadrează în aceeaşi muncă sau într-o muncă ase-
mănătoare, ceea ce oferă avantajul posedării stereotipului dinamic
necesar şi posibilităţi mai mar» de adaptare psihologică. In cazul
în care bolnavul a avut o profesiune care necesită un efort mai
mare, reîncadrarea se poate face în mod gradat sau în etape : o
primă etapă de 3-4 luni cu orar redus de 4-6 ore pe zi apoi o eta-
pă cu orar complet. Schimburile de noapte sînt contraindicate
reintegrării profesionale a tuberculoşilor,
O serie de profesiuni pot fi contraindicate din cauza condi-
ţiilor neadecvate sau a eforturilor fizice maxime, sau din cauze
de ordin epidemiologie: profesiunile de turnător, mecanic de loco-
motivă deschisă, lucrător la chesoane, miner, siderurgist, hamal
în port; muncile cu noxe profesionale respiratorii (gaze toxice,
poluanţi diverşi) sau care depăşesc opt ore ; profesiunea de pro-
fesor, care presupune contact permanent cu copiii, de personal edu-
cativ, didactic; de salariat în industrie şi comerţul alimentar.
Pentru personalul didactic şi educativ, o soluţie ar fi reîn-
cadrarea în şcolile speciale din instituţiile spitaliceşti de tubercu-
loză a copilului, soluţie valabilă şi dealtfel aplicată demult pen-
tru cadrele medii sanitare sau funcţionari, care au fost încadraţi
în unităţile sanatoriale.
Momentul reluării activităţii şi reînserării în viaţa de fami-
lie şi societate constituie o verificare a eficacităţii acţiunilor de
recuperare din perioada internării în sanatoriu. Desigur, vinde-
carea clinică, anatomică, 'bacteriologică şi păstrarea capacităţii
de muncă reprezintă elementul cel mai important al recuperării

dar, elementul psihologic nu este deloc neglijabil şi el se referă
atît la fostul bolnav cît şi la familie şi societate.
Elementele . psihologice de inadaptare, constatate în cursul
bolii, suferă, desigur, la bolnavul recuperat mutaţii radicale. Ca
urmare a propriei experienţe şi a educaţiei sanitare primite, fostul
bolnav poseda acum o înţelegere realistă a maladiei, a posibili-
tăţilor de vindecare şi menţinere a vindecării. El nu mai este do-
minat de anxietate, locul acesteia fiind luat de un optimism avînd
la bază certitudinea vindecării, încrederea în propriile forţe, per-
spectiva ocupării unui loc în societate, în condiţii mai bune ca
înainte de îmbolnăvire. Bolnavul a dobîndit încrederea în medicii
care 1-au tratat, a simţit grija familiei şi afecţiunea acesteia în
toată perioada internării şi prin acestea şi-a recîştigat încrederea
în viaţă.
Acesta este tabloul pe care-1 oferă bolnavul de tuberculoză
recuperat, ca urmare a progreselor realizate în terapeutica tuber-
culozei şi în acţiunea de recuperare.
Dar realizarea vindecării bolnavului nu înseamnă încheierea
oricărei acţiuni medicale. Din momentul părăsirii sanatoriului şi
al reîncadrării în mediul său social, asupra fostului bolnav pla-
nează pericolul unei recidive. Perioada primelor 3-6 luni de relu-
are a activităţii sale este o perioadă critică, în care el face proba
concretă a vindecării, proba rezistenţei la efortul de muncă, atît
fizic cît şi intelectual, precum şi a readaptării sale psihice.
în aceasta perioadă, fostul bolnav trebuie să se bucure de
o grijă medicală specială prin administrarea de tuberculostatice,
în scopul consolidării rezultatelor obţinute şi prin explorarea pe-
riodică a parametrilor funcţionali respiratori, pentru a se preve-
ni supraîncărcarea în efortul de muncă. Paralel cu îngrijirile me-
dicale, în această perioadă se vor lua măsuri speciale de protecţie
profesională şi psihologică a fostului bolnav, urmărindu-se res-
pectarea unui eventual program special de muncă, evitarea noxe-
lor profesionale, respectarea unui regim de viată de cruţare, cu
evitarea eforturilor prea mari, evitarea alcoolului, a fumatului,
a nopţilor pierdute.
Dispensarizarea bolnavului de tuberculoză reîncadrat în mun-
că timp de 1-2 ani după încadrare este obligatorie, în acest inter-
val se vor efectua periodic examene clinico-radiologice, contro-
lul sputei prin culturi, iar în perioadele de mare tensiune fizică
RECUPERAREA BOf.NAVULUl DE TUBERCULOZA PULMONARA 231
sau psihică sau după anumite boli alergizante, se vor recomanda

concedii profilactice de 2-4 saptămîni sau chiar internări într-un
preventoriu, ca prin odihna şi .tratament tonifiant să se restabi-
lească situaţia de subiect recuperat.
Rezultatele reîncadrării pot fi evaluate după randamentul
profesional şi proporţia de recidivă,
în prezent, recidivele au scăzut la 10-15 % în ultimii trei
ani şi sînt pe cale de a scădea în continuare, în raport cu corec-
titudinea şi eficienţa chimioterapiei şi cu realizarea unor condi-
ţii de reîncadrare tot mai adecvate. (Anastasatu C.).
BIBLIOGRAFIE
1. Anastasatu C., Preocupări de chimioterapie tuberculozei pulmonare în

cadrul celei de a XXII-a Conferinţe internaţionale de tuberculoză de la
Tokio, „Ftiziologia", 2, 1974, p. 113.
2. Idem, Lupia antituberculoasă in R.S.R. Sarcini actuale şi de perspec-
tivă, „Pneumo-ftiziologia", nr. 2, 1975, p. 67.
3. Idem, Actuaiităţi in chimioterapie de scurtă durată a tuberculozei pul-
monare, „Pneumo-ftiziologia, nr. 3, 1978, p. 129.
4. Alexander F., Principes de psycho-analyse, Ed. Payot, Paris, 1968.
5. Arnould E., La question des rapports entre l'alcoolisme et la tuberculose,
„Re/. Tu berc.", 1949, pp. 264-270.
6. Balint M., Le medicin, son malade et la maladie, Ed. Payot, Paris, 1972.
7. Brînzei P„ Scripcaru Gh., Pirozynski T., Comportamentul aberant în re-
laţiile cu mediul, Ed. Junimea, laşi, 1970.
8. Bumbâcescu N., Anastasatu C, Danielle L., Barbu Z., Ftiziologia, Ed.
Did. şi Ped., Bucureşti, 1969.
9. Ciurdea A., Marian D., Ţiţei R., Rolul unor boli asociate în patogeneza
ftiziei hipercronice, „Rev. Med. Chir.", Iaşi, 1966, pp. 321—326.
10. Cornea P., Georgescu P., Popescu M., Stânescu I., Cercetări privind co-
relaţiile tuberculozâ-alcoolism, „Ftiziologia", 1967, pp. 511-518.
11. Delay J., Pichot P., Pese J., Methodes psychometriques en clinique. Ed.
Masson, Paris, 1966. •
12 Dimitriu C, Constelaţia familială şi deformările ei, Ed. Did. şi Ped.,
Bucureşti, 1973.
13. Enăchescu C., Igiena mintală şi recuperarea bolnavilor psihici, „Ed. Me-
dicală", Bucureşti, 1979.
14. Gcnţea l., Alcoolismul şi tuberculoza, „Ftiziologia 1", 1974, p. 3.
15. Guhan C. l., Antropologia filosofică, Ed. politica, Bucureşti, 1972.
16. Hcckscher H., Elliot R., Reeducation fonctionnelle par la gymnastique
dans Ies insuffisances respiratoires chronique, Ed. Masson, Paris, 1959.
17. lonescu C, Actualităţi în patologia pleurei, „Pneumo-ftiziologia", nr. 2,
1978, p. 66.
18. Lesur J., Manuel de gymnastique medicale, Ed. Masson, Paris, 1956.
19. Mihăilescu P., Gartner A., Plopeanu D., Organizarea, evoluarea ţi prog-
noza combaterii tuberculozei în R. S. România, „Probleme de tubercu-
loza", XIII, 1974, p. 23.
20. Moisescu V., Papahagi C, Popescu M., Aspecte ale luptei antitubercu-
loase în mediul industrial, „Pneumo-ftiziologia", nr. 2, 1979, p. 67.
21. Predescu V., Terapia psihotropă, „Ed. Medicală", Bucureşti, 1968.
22. Platon Oh., Opere, voi. l, Editura ştiinţifica, Bucureşti, 1974!
23. Parhon C. l., Opere alese, voi. II, Editura Academiei R. S. Românie,
1957.
24. Popper M., Ftiziologia, Editura l. M. F. Bucureşti, 1955.
25. Robânescu N., Reeducarea neuro-motorie, „Ed. Medicală", Bucureşti,
1968.
26. Rubinstein S. L., Existenţă şi conştiinţă, Ed. Ştiinţifică, 1962 (tradusă din
limba rusă).
27. Teodorescu, Exarcu l., Explorarea paraclinicâ, „Ed. Medicală", Bucu-
reşti, 1970.
28. Trosner Ileana, Despre psihoigiena profesiunilor medicale, „Viaţa medi-
cală", nr. 1, 1979, p. 1.
29. Vogler Paul, Physio-therapie, Verlag der Ungarischen Akademie der
Wissenschaften, Budapest, 1964.
RBSUME
Le present ouvrage est le premier livre sur le psychlque du malade de la

tuberculose pulmonaire, public erj Roumanie, et s'adresse tant aux specialiste!
qu'aux lecteurs, sans connaissances strictement medicale: ou psychologiques.
II n'a pas la pretention d'epuiser Ies problemes que soulevent la psycbologie
du tubcrculeux pulmonaire, ni non plus d'etre a la page quant a la bibliogra-
phie du domaine, sur le plan mondial, îl est, en premier lieu, le fruit des re-
cherches sur le terrain et comporte principalement un faisceau de constatations
et de recommandations.
îl se compose de trois pârtie! :
Dans la premiere on trăite de l'aspect psychologique fondamental du
malade de la tuberculose pulmonaire: la personnalite pre-morbide du souffrant.
Ies implications psycho-sociales de son devenir malade, Ies facteurs et Ies cir-
coi;stances qui en affectent la vie psychique et le comportement.
Par orare de leur importance on cerne de preş Ies facteurs affectif,
biologico-physiologique, socio-institutionnel, motivationnel.
Dans le contexte du facteur socio-institutionuel ii est minutieusement aiia-
lyse le statut social, tout comme le role du malade.
On prete une attention particuliere a des pbcnomenes propres au psychismt
du tuberculeux pulmonaire tels le phenomene de l'evasion, la faţon de vivre
le temps, la sensibilite aux conflits, a la frustration ou au stress.
Leş auteurs considerent, a l'encontre d'autres opinions, que la tuberculoze
pulmonaire determine, par şes implications (troubles organiques, hospitalisation,
medicament:, contraintes par le statut et le role etc.), certaines modificatione
psychiques aboutissant en fin de compte a la realisatiou d'une personnalite plus
ou moins propre au malade de la tuberculoze pulmonaire.
On discute egalement, en etroite correlation avec la maladie, Ies cate- 1
gories des processus psycbiques, des manifestations particulieres du malade (tel-
/es la tneditation philosophique ou le Journal intime), ainsi que la personnalite
souterraine.
Dtns la deuxieme pârtie on aborde Ies troubles psycho-pathologiques sus-
titcs ftr la tubercitlose pulmonaire. On insiste davantage sur Ies elements di-
23i PSIHICUL BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARA
m'ques tcnant de la psychiatrie limitrophe, et moins sur Ies psychoses et Ies

psycbopathits, presentes autrefois au sanatoritan dans unc proportion impres-
sionnante. Aussi le syndrome d'inadaptation, Ies manifestations neurotlques, Ies
etats neurotiformes jouissent d'une presentation plus detaillee.
On s'appesantit daiantage sur l'etude du malade de la. tuberculose dans
le cadre d'une dynamique qui est en etrohe relation avec Ies progres de
l'humanite en general et de la medicine en particulier.
La. trosieme pârtie est destinee a l'approche de la reinsertion socio-profes-
sionnelle. On y discute des problemes d'assistance psychiatrico-psychologique
dans la therapeutique de la tuberculose et des questlons relatives a la recupe-
ration du malade pulmonaire.
On considere qu'il est necessaire que Ies sanatoriums soient dotes tant
de psychiatres que de psychologues, ceux-ci s'averant tine precieuse aide pour
le phtisiologue.
En dernier Heu le livre se propose d'informer trcs amplement Ies lecteurs
sur le specifique du malade de la tuberculose pulmonaire, sur Ies elements de
la psychopatbologie de celui-d, ainsi que sur la possibilite de sa recuperation
psycho-sociale*
SUMMARY
This work is the first printed in România to deal with the psychic of the
patient suffer'mg from pulmonary tuberculosis and bas been designed to meet
the neecls of the specialist and also the readers tvithout any previous kno-
wledge o/ medicine or psychology.
The book cannot possibly treat all the problems set forth by the patient
suffering from pulmonary tuberculosis nor can it present an up-to-date world
bibliography in the field. It is, primarei-}', the result of practicai research and
consists, mainly, of a bunch of findings and recommendations.
The book has been divided into three sections.
The first section deals with the basic psychologic aspect of the patient
suffering from pulmonary tuberculosis, special attention being given to the
pre-morbid personality of the patient, the psycho-social implications of the
desease, to the factors and circumstances affecting his psychic life and behaviour.
With a view to their importance, a due place is given to the affective,
bio-physiological, socio-insthutional and motivational factors.
___________________________________235
In the context of the socio-institutional facto r, we analyse minutely

tbe social status and the role of the patient suffering from pulmonary tuber-
tulosis,
There is also special emphases on some phenomena specific to the psy-
fhlcism of patient suffering from pulmonary tuberculosis such as: the pheno-
menon of evasion, the subiective time, sensitivation to conflict, frustations
and stress,
The authors consider, contrary to other opinions, that pulmonary tuber-
culosis, by its implications (organic disturbxnces, sanatorization, medication,
restraints imposed on by bis status and role), brings about some psychic
modifications that finally lead to a personality that is more or less characte-
ristic to the patient suffering from pulmonary tuberculosis.
In close relation to tbe desease, we discuss on the categorie? of psychic
processcs, some pecidiar manifestations of the patient (philosophic meditation,
keeping of diaries) as well as the underground personality.
The second section refers to the psycho-patologic disturbances meet with,
in and because of pulmonary tuberculosis.
Clinteai elements belonging to limitrophe psychiatry are given more
emphases than psycboses and psychopathies which in the past were iery
\requent in sanatorious. Thits the non-adaptation syndrom, neurotic simptoms
and manifestations are presented in more detail.
The studying of the patient suffering fro m pulmona ry tubercu losis
Uiitbin the frame of a dynamics in close correlations with the progress of
mankind, in general, and of medical science, in particular, is given special
attention.
The third section is dedicated to the study of socio-professional re'mser-
tion. It is bere that problems of psychiatric-psychological assistance and of
recuperatlon of the patient suffering from pulmonary tuberculosis are treated.
\Ve considet it nccessary that sanatorious of pulmonary tuberculosis sbonld be
stipplied with psychiatrists and psychologists, who bave proved to be of
valitable belp to the pneumo-phtisiologist.
The book, finally, aims at providing a large number of readers tvith
further Information about data conceming the peculiarity of the psychology
of the patient suffering from pulmonary tuberculosis, tbe elements of bis
psycho-pathology and the possibilities of bis psycho-social recuperation.
l
i
C UP R I N S
PREFAŢA........................................................................................................7
TUBERCULOZA ŞI BOLNAVUL DE TUBERCULOZA PULMONARA
(Preliminarii la studiul psihicului bolnavului de tuberculoza pulmonară)
(I. Alexandrescu, S. Blumenfeld)..................................................................9
PARTEA I
ASPECTUL PSIHOLOGIC. PRIVIRE ASUPRA PERSONALITĂŢII
BOLNAVULUI DE TUBERCULOZA PULMONARĂ ÎNAINTE DE
ÎMBOLNĂVIRE ŞI DUPĂ ÎMBOLNĂVIRE (I. Alexandrescu)
CAP. I STRUCTURA PSIHOLOGICĂ A BOLNAVULUI DE TU-

BERCULOZA PULMONARĂ (I. Alexandrescu) . . . 19
1. Personalitatea premorbidă......................................................... 19
2. Implicaţiile psiho-sociale ale îmbolnăvirii . . . . 22
3. Modificări în personalitatea tuberculosului pulmonar . . . 31
4. Factori şi circumstanţe care pot pune în discuţie generarea unor mo-
dificări psihologice ale bolnavului de tuberculoză pulmonară . 31
5. Influenţa medicamentelor.................................................................. 42
6. Factorul instituţionalo-social.............................................................. 43
7. Interacţiunea factorilor. Factorul motivaţional . . . . 51
8. Exteriorizarea trebuinţelor................................................................ 56
9. Unele fenomene particulare în manifestarea tuberculosului
pulmonar............................................................................................. 58
10. Conflictul, frustraţii, stressul psihologic, în complexul motiva-
ţional al bolnavului de tuberculoză pulmonară . . . . 64
11. Mutaţii psihologice.....................................................................................gg
CAP. II BOLNAVUL DE TUBERCULOZĂ PULMONARĂ ŞI CA-
TEGORIILE PROCESELOR PSIHICE (I. Alexandrescu) . . 91
1. Afectivitatea................................................................................i. nţ
2. Voinţa.........................................................................................J . 9?
3. Intelectul.....................................................................................J*. 98
838_______________________________________________________________
CAP. III STUDIUL UNOR MANIFESTĂRI PSIHICE ALE BOLNA-

VILOR DE TUBERCULOZA PULMONARA (I. Alexan-
drescu).................................................................................................... 103
1. Meditaţia filosofică.................................................................................... 103
2. Corespondenţa............................................................................................. 104
3. Jurnalele intime . . . ....................................................... 105
4. Produsele artistice...................................................................................... jpg
5. Personalitatea subterană............................................................................ 111
CAP. IV IMPLICAŢIILE PSIHOSOCIALE ALE BOLNAVULUI DE

TUBERCULOZA PULMONARĂ (I. Alexandrescu) . 119
1. Implicaţiile familiale................................................................................ 11!>
2. Implicaţii ale vieţii de spital............................................................... 121
3. Implicaţii la locul de muncă............................................................... 122
4. Implicaţii la locul de muncă după remiterea bolnavului . . 123
5. Implicaţii psihosociale în societate......................................................... 124
PARTEA A n-a
ASPECTUL PSIHOPATOLOGIC. CÎTEVA DATE DE PSIHOPATO-
LOGIE IN CADRUL TUBERCULOZEI PULMONARE (S. Blumen-
feld)
CAP. V CUM SE PUN PROBLEMELE DE PSIHOPATOLOGIE
IN TUBERCULOZA PULMONARĂ (S. Blumenfeld) . 129
CAP. VI ENTITĂŢI PSIHICE MORBIDE INTÎLNITE IN SI DIN
CAUZA TUBERCULOZEI PULMONARE (S. Blumenfeld)
I Psihogeniile................................................................................................... 144
Sindromul de inadaptare (reacţie psihică normală cu treceri rare
în patologie)................................................................................................ 147
Reacţii psihice patologice (psihoze reactive).......................................... 150
A. Reacţii acute psihotice.............................................................................. 153
a. Tablou clinic cu elemente de stupoare post-şoc acut sau 153
subacut ............................................................................................
b. Tablou clinic cu fenomene de agitaţie psihomotorie prepon-
derentă ................................................................................................ 155
c. Tablou clinic cu elemente de tip discordant . . . . 1 5 6
d. Tablou clinic de tip depresiv............................................................. 157
B. Reacţii psihotice de durată cu influenţarea dezvoltării persona-
lităţii ................................................................................................ 159
Unele tablouri patologice în cadrul sindromului de readaptare de
la sfîrşitul bolii......................................................................................... 162
Tratamentul psihozelor reactive........................................... -171
23»
II Manifestările nevrotice şi tratamentul lor . . . . 172

1. Neurastenia..................................................................................... 173,
2. Nevroza obsesiTO-fobică...................................................................... 181
3. Nevroza isterica........................................................................................ 182
III Psihoze şi psihopatii................................................................................... 18&
PARTEA A EtI-a
ASPECTUL RECUPERĂRII SOCIO-PROFESIONALE. PROBLEME
DL ASISTENTA PSIHIATRICO-PSIHOLOGICA ÎN TERAPEUTICA
TUBERCULOZEI ŞI DE RECUPERARE A BOLNAVULUI DE TU-
BI.KCULOZĂ PULMONARA
CAP. VII ASIGURAREA UNEI ASISTENŢE PSIHIATRICO-PSIHO-
LOGICE IN TERAPEUTICA TUBERCULOZEI PULMO-
N AR E ( S. B lu me nfel d, I. Al exandre sc u) . . . . 1 9 3
1. Asistenţa psihiatrico-psihologică în sanatoriu . . . .193
2. Psihiatrul...................................................................................................... 200
3. Psihologul.................................................................................................... 200
CAP. VIII RECUPERAREA BOLNAVULUI DE TUBERCULOZĂ
PULMONARA (Igor Volosievici).............................................. 202
1. Definiţie. Terminologie...................................................................... 202.
2. Istoric.................................................................................................. 203
3. Probleme ale adaptării bolnavului de tuberculoză . . . 20&
4. Acţiunea de recuperare...................................................................... 208
5. Modalităţi de recuperare................................................................. 215
RESUME.......................................................................................................... 233
SUMMARY..................................................................................... 234
Hedactor : RODICA LAZARESCU
Referent : Cont. dr. C. ROMANESCU
Tehnoredactor : MIHAi BUJDHI
Apărut 1981. Format 61X86/16. Cc'i l,po 15.
Bun de tipar la 26.IU.198l.
Editura Junimea, str. Gheorghi Dimitrov, l
IAŞI — ROMANŢA
Tipărit sub cd. nr. 476 la întreprinderea

poligrafică Ia$i, str. 7 Noiembrie nr. 49

Alexandrescu Psihicul Bolnavului de Tuberculoza Pulmonara

Enviado por

Dados do documento

Direitos autorais

Formatos disponíveis

Compartilhar este documento

Compartilhar ou incorporar documento

Opções de compartilhamento

Você considera este documento útil?

Este conteúdo é inapropriado?

Direitos autorais:

Formatos disponíveis

Alexandrescu Psihicul Bolnavului de Tuberculoza Pulmonara

Enviado por

Direitos autorais:

Formatos disponíveis

l. Atarandrescu S.

JT) rezenta lucrare este prima carte despre psihicul bolna-

(Preliminarii la studiul psihicului bolnavului

precis ce întindere are", deoarece pînă atunci nu se înregistraseră

ira şi extrapleural sau plomba în parafina ; extramusculoperiosta-

maladie fără consecinţe sumbre, necesitînd cel mult o chimiotera-

Ca atare, tuberculoza reprezintă mai departe o maladie care

2. Bolnavul de tuberculoză pulmonară

prisma factorului genetic, aiirmînd ca „un ftizie se naşte dintr-un

nară şi că sportivii, ca şi inactivii, dau un procentaj de îmbolnă-

1. Hipocrate-Galen, Edit. Enciclopedică Româna, Bucureşti, 1974.

4. C. Anastasatu, Gh. Bungeţeanu, D. Plopeanu, Problema bolnavilor cro-

6. Annuaire de statistiques sanitaires mondiales, 1969, voi. l. Mouvement

7. Jean Le Tacon, Contagion-Heredite. Discussion de leur role dans la ge-

9 Dr. Maurice Porot, La Psychologie des tuberculeux, Edit. Delachau et

Dacă tuberculoza pulmonară nu e propriu-zis dependentă de

conivenţa, complicitatea organismului la îmbolnăvire. Prin prisma

termeni puşi în circulaţie de către Jung : de extravertit şi de in-

firii, prin trecerea de la o extremitate la alta, prin desfăşurarea

2. Implicaţiile psiho-socialc ale îmbolnăvirii

Dacă nu se poate stabili o dependenţă netă între rasă, clasa

ale mediului familial, antecedentele personale (diferitelq maladii şi

a) Factorii psiho-sociali şi îmbolnăvirea

într-un studiu efectuat în jurul anului 1950 pe 300 de bol-

implicaţii de mediu care au influenţat terenul, iar la 147, adică

i'dsit, la toţi cei 150 bolnavi, implicaţii psiho-sociale. „La majo-

Bolnava P.M. a trăit din punct de vedere psihic o situaţie

Cazuri similare se găsesc expuse şi în lucrarea lui Jean Riou

Un alt caz îl reprezintă o tînără de constituţie atletica.

ca factor principal. N. Bumbăcescu, I. Alexandrescu, S. Blumen-

b) Conştiinţa şi traumele psihice

în fond, în ce constă resortul unor mutaţii ale planului uman

3. Modificări în personalitatea tuberculosului

Revenind la tuberculosul pulmonar, reiese că boala sa pre-

4. Factori şi circumstanţe care pot pune în discuţie

Referindu-se la aceeaşi etapă, adică la comunicarea de către

Din momentul în care o persoană află că este bolnav de tu-

Acuzele de mai sus, în variate tablouri, cu intensităţi şi gra-

3 — FMhicul bolnavului de tuberculoză pulmonară.

bolnavului şi sînt, în fond, reale tulburări ideo-afective, atestate

M otic fără posibilitatea de sustragere a subiectului de sub impe-

spre neîncrederea în sine. în final, produce un fenomen de hiper-

B) FACTORUL BIOLOGICO-FIZIOLOGIC.- BOALA

Htfe (Puca) sau sf arinii turi cerebrale (CIaude şi Gostie ; Beerus ;

rezistente şi bacili în organele cobailor inoculaţi cu L.C.R. al schi-

Mutnifcstă un optimism activ, cu o autentică dorinţă de vindecare.

acţiilor enzimatice. Reglarea marilor metabolisme cu răsunet asu-

hi 2 bolnavi ambele emisfere), prin aceste modificări traducîndu-se

în afara glandelor endocrine şi a tulburărilor metabolice men-

Din cele relatate, pînă la urmă reiese că tuberculoza influen-

• cU sa constatat că pot apare unele accidente, după cum şi o se-

Evident, şocul afectiv reprezintă elementul principal de per-

deci, şi pe cea psihologică. Psihologic, orice individ este influenţat

Contactul bolnavului cu spitalul sporeşte traumatizarea sa

totală, favorabilă fenomenelor de ruminaţie mentală. A doua

l în condiţii de tensiune psihică, procesul adaptării evoluează

m o dificări de com p ortam ent şi de personalita te cu caracter de tră-

în sensul c el m ai la rg, statutul soc ia l repre zin tă , dură c um se

Care-i importanţa statutului social al bolnavului de tubercu-

tenţioasă. în această privinţă cercetările demonstrează că, deşi tti-

în afara acestora, nu trebuie uitat că, odată ce bolnavul are

Astfel, acasă el devine foarte bănuitor faţă de fidelitatea con-

Opinia publică dă exnresie adesea unei tradiţi' anacronice,

ţionare, generînd consideraţii proprii pentru o plăcere sau o sa-