a romanului Mandrie si prejudeca JO MOYES, sutoares bestsellerului Inainte 4 te c _DOUA REGULI: RA FUNDEMegan stie ce inseamna sa joci dur. Dar asta a fost inainte de a incerca sa devina o ,,lady”. SE™= este vedeta echipei de fotbal, unde isi petrece o mare parte a timpului. Cand cocheta ci mami o inscrie — fara stirea ei — pe lista fetelor care ur- meaza sa-si faci in mod oficial intrarea in inalta societate texana, atunci apar si problemele pentru Megan. Faptul cd e baietoasa si necizelata o face sa intre repede in bucluc, asa cA i se pune la dispozitie o luna pentru a dovedi ca e capabila si devina o adevarata ,lady”. Altfel, isi va face familia de ras. Nevoitd s4 treaca de la crampoane la tocuri, Megan se pregateste pentru a participa la numeroase petreceri extra- vagante, care vor culmina cu balul Clubului Bl Cand fermecatorul Hank Waterhouse fi suceste ea incepe si creada cA nu e chiar asa de rau intrarea in inalta societate. Partea proasta rivalizeze cu o blonda prefacuta si cu acesteia. »O carte perfecta pentru fetele ca in viata nu conteaza doar JOJO Moyes, autoarea bestsellerului /nainte Extrem de ironica.” Book.isT - FILM IN RRODUCTIE LA WARNER BROS. em 2 "Se ISBN 978-606-8754-63-5 Fictiune contemporana pentru adolescenti si tiner. : | (LM l is www.edituraepica.roJONAH LISA DYER $1 STEPHEN DYER Oi Traducere din limba englezi si note de IULIA DROMERESCHI Me Bucuresti, 2019Unu oR, * Tn care Megan aflei cum e sii fii trasnit din senin in prelungiri, echipa noastra era cu un gol in urmi. Lachelle a inceput s4 construiasci la mijlocul terenului, pasandu-i lui Mariah, care a trimis mingea la Lindsay, in colful drept al tere- nului. Lindsay si-a depasit adversara la marcaj, pe linia de fund, apoi a sutat lateral, c&tre careul mic. Cat s-a interpus, distra- gand atentia fundagului care o marca si a portarului, apoi a lasat mingea si-i treacd printre picioare, neatinsa. Era o fazi execu- tata superb, pe care o exersaserim non-stop. Acum, am ajuns in careul mic. Poarta se cisca, larg deschis&. Tot ce trebuia si fac era sa trimit usurel balonul in ea. Dar, findcd eram nerabdatoare si ma vedeam deja marcand un gol fabulos, am sutat prea tare. Mingea a ricosat in bara transversalA gi a iesit din teren. Multimea protesta, iar eu stiteam acolo, distrus4. Tocmai am ratat o lovitur4 superusoar, care ne-ar fi asigurat un scor egal in primul nostru meci din campionatul universitatilor. Bravo, Megan! mi-am spus. Felicitari! Un minut mai tarziu, s-a auzit fluierul arbitrului. Universitatea din Oklahoma — Universitatea Metodista de Sud, scor 2-1. PRIMUL MEU BAL ~~ 5Am tras un gut in dozatorul de apa. Imi croiam drum spre scaunele de la marginea terenului, cind antrenoarea Nash s-a apropiat de mine. — Hei, termina! mi-a strigat, apoi s-a incruntat gi am simfit cum dezamagirea ei ma inunda. Ce ai invatat din treaba asta? — Sa nu fiu campita? — Stpanire de sine, mi-a zis antrenoarea, a nu stiu cata oard in ultimul an. Indiferent de circumstante, trebuie s4-ti pastrezi stapanirea de sine si s4 dai randament sub presiune. Sa fii bun constant e mult mai OK decat sa fii stralucit din cand in cand. — Imi pare riu, am spus. — Nu mi intereseazd scuzele tale. Au! Asta a durut. — Am dezamagit pe toat4 lumea, am zis eu ldsAnd privirea in pamant. — Asga-i. Din nou — au! Dar de data asta mi-a ridicat barbia si m-a privit drept in ochi. — Ascultd: 0 sa inscrii o grimada de goluri pentru noi anul sta. Tonul ei s-a indulcit si, din dura, atitudinea ei a devenit pro- tectoare. — Totul se va rezolva, da? Am incuviinfat, iar ea m-a imbritisat. — Ai memoria scurti. Du-te la cabinetul medical, m-a indem- nat antrenoarea, gesticuland spre taietura de pe gamba mea. — Aha, i-am rspuns, dar tot ma simteam ca gi cum mi-ar fi murit cainele. — Ne vedem luni. Cat se indrepta spre mine. Catalina Esmeralda Graciela — numit& si ,Cat” — Martinez era cea mai buna prietend a mea dintre colegele de echipa, cea care m& ajuta pe partea de joc 6 © Jonah Lisa Dyer si Stephen Dyersi singura suficient de curajoas4 ca s4 m4 abordeze in aseme- nea conditii. Ne stiam de la doisprezece ani $i jucaseram fot- bal american de club impreund, in echipa Ragii DeSotc; acum ficeam parte din echipa Poneii. Participasem la guinceatiera’ ¢i gi ii distrusesem pifiata’ de la prima lovitur4. Gasisera bomboane imprastiate pana in strada. — Hai, ratato! mi-a spus, luandu-ma pe dupa umeri. Am izbucnit in ras. Ca de obicei, stia ce 64 spund. — Du-te tu. Lasé-m4-n durerea mea. De data asta a ras ea. — Bine. Vrei un servetel, o batista, ceva de genul? — Nu. Am méneca la indem4na. — Ne vedem marti seara, da? Serile de marti erau rezervate pentru TV — o traditie sacra intre prietene. — Normal, am confirmat, in timp ce Cat se indrepta spre vestiar. — Da-mi un SMS mai incolo! mi-a strigat peste umar. Dupi ce a plecat toata lumea, m-am agezat gi mi-am exami- nat tibia. Sangele curgea de-a lungul pielii jupuite. Alta cicatrice! Si nu m-am ales cu nimic in schimbul ei. In fotbal sansele de a marca sunt rare, iar treaba mea, ca atacant, e s4 profit de ele. Esecul meu de azi ne-a costat un punct foarte prefios. Mi-am scos cateva fire de iarba din rand, am privit dincolo de terenul Westcott, mijind ochii in soarele zilei de august, si m-am intre- bat daca poate fi mai rau de atat. N-a trebuit 4 astept mult. fn cultura latino-americana, varsta de cincisprezece ani marcheaz4 pentru fete debutul in societate §i este sarbatorit’ in mod deosebit, inchusiv printr-o shujba religioasa. (N. red.) Yn cultura latino-americand, un recipient decorativ umplut cu dulciuri, sus- pendat la inaltime, pe care copiii il lovesc in joaca, la petreceri aniversare gi de Criciun. (N. red.) PRIMUL MEU BAL ~~ 7— Buna! Am ridicat privirea. Era sora-mea, Julia. Era mai inalt si mai drigua decét mine. Avea par blond, ochi izbitori, albastru-de=- chis gi o piele fara cusur. Putini ar fi ghicit cd suntem gemene: rezultatul a doua ovule separate, nu al unuia singur. — Ai vazut meciul? A incuviintat din cap, dar ramanand la distanga. — Nu-mi place s4 aduc alte vesti proaste, dar trebuie s4 vezi asta. Julia mi-a intins telefonul ei, iar in browser fusese deschisa pagina online a ziarului The Dallas Morning News. Clubul Bluebonnet enumera debutantele anului 2016, anunta titlul. Am citit in diagonala. Bla-bla-bla, sunt mandri sa le anunte pe Ashley Harriet Abernathy, Lauren Eloise Battle, Ashley Diann Koblberg, Margaret Abigail Lucas, Julia Scott McKnight, Megan Lucille McKnight, Sydney Jane Pennybacker... Stai asa! Megan Lucille McKnight?! Trebuia sa fie o eroare, fiindca EU sunt aia! — Te-a... sunat mama? am intrebat. —Nu. — Ti-a trimis vreun SMS? Julia clitina din cap. Nu-mi venea si cred. Imi venea sa tip, s& fac spume la gurd, si-i dau cuiva un pumn. Dar mama era la saptezeci de kilometri distanti, la ferma. Am citit mai departe. La finalul articolului, erau pozele. Sapte fete impopotonate, ranjind larg, care in curand urmau s-si ia in primire locurile alocate in panteonul debutantelor Bluebonnet — un rol rar si foarte dorit intr-o traditie care data tocmai din 1884, asa cum ne reamintea mereu mama. Poza mea era 0 idiofenie. O facusem in chip de oferta de pace, dupa ce mama se plansese ani de zile ci singurele fotografi pe care le are cu mine ma infatiseazi pozand langa o minge de fotbal, sprijinita intr-un genunchi. 8 <+ jonah Lisa Dyer si Stephen DyerPentru acea amintire de neprefuit, nu precupetise nicio chel- tuiala, Angajase o stilisté, m4 obligase s4 port o rochie Stella McCartney cu decolteu adanc gi alesese un fotograf care insistase 84 pozez in amurg, printre tufele de mirt, de-a lungul paraului Turtle. {mi sprijineam mana, in aparent4 nongalant, pe o creang’, zambind cu toat4 gura; aratam ca o foparlanca peste care a dat norocul gi a gasit un cupon pentru o gedinta de machiaj. Nici in cele mai negre cogmaruri nu-mi imaginasem cd un an mai tarziu voi aparea in cel mai citit ziar din orag, sub un anunt despre o licitatie de virgine. — Poate-i o gregeal4? am intrebat eu plind de speranf, ina- poindu-i Julici telefonul. Julia tacea. Absolvise cursul de matematic4 avansata in al doi- lea an de liceu gi acum se specializa in inginerie structurala. La fel ca multe fete extrem de inteligente, a invatat de la o varsd frageda ca de multe ori tacerea ¢ o tacticd buna. — OK, am zis. Fac un dug si mergem la ea, s4 vedem ce-are de zis. Julia a zambit nitel cam prea larg gi m-a anunfat: — O 88 fac popcorn. ceo Julia era la volan, ca s4-mi pot tine ridicat piciorul ranit. N-a fost nevoie de copci, dar preparatorii fizici au clatit rana abun- dent cu peroxid de hidrogen, au stropit-o cu Neosporin si au aplicat un bandaj, spunandu-mi sé tin piciorul ridicat o vreme, ca 94 opresc sangerarea. Aga cA o jumitate de or’, pe drumul de la Dallas la ferm4, mi-am sprijinit piciorul de bord, privind pe geam gi intrebandu-mi de ce voia mama s4-mi distruga viata. Julia, inc& suferind dupa despartirea de prietenul ci, Tyler, cu care avusese o relatie lung’, alesese muzica formatiei Tame Impala pentru un fundal sonor deprimant, Doar ploaia mai lipsea. PRIMUL MEU BAL ~> 9Un adevar general valabil sustine ci, mai devreme sau mai tarziu, toate fetele ajung la concluzia cd mamele lor sunt nebune si, desi auzeam de ceva vreme zorniitul piulitelor gi al suruburilor slabite din mintea lui Lucy McKnight, treaba asta era prea de tot chiar si pentru ea. Nu eram deloc potrivita pentru debut! Nici pe departe. $i n-o spun din modestie. Cand nu asortam pantalonii scurti de fas cu slapi, purtam blugi prespalati, tricouri vechi si bocanci. imi cumpiram brasiere sport de la Hanes gi chiloti de bumbac, in pachete angro. Aveam pistrui si bronz de tractorist’, iar parul meu, care poate fi descris drept ,,saten”, era mereu prins in coada, mai putin in timpul antrenamentelor ¢i al meciurilor, cand adaugam o bentiti stil Alex Morgan, facuta din banda elas- ticd roz. Buzele mi-erau mereu crapate, fiindcd traiam intr-o continua stare de semideshidratare, iar unghiile mele erau roase si murdare. Picioarele mele musculoase erau zdrelite, iar partea superioara a trupului — costeliva ca un pui la frigare, din cauza miilor de ore petrecute alergind sub soarele texan. — Pana la urmi, a luat-o complet razna, i-am spus Juliei. Cu gura pungi, pastra ticerea si nu-si desprindea privirea de la drum. Julia debutanti: avea sens. Era delicata ca o usa glisanta japo- neza, iar baietii amorezati picau dupa ea ca mustele. Era desteapta si doar datorita ei apartamentul nostru arata mai degrabi ca des- prins din HGTV' decat din Hoarders*. Sincer, era exact genul de fata pe care, in mod normal, as fi dispretuit-o: ficea parte din grupul studentesc Pi Phi, se imbraca cu gust, era manierata, avea note bune si era superpriceputi la toate treburile alea de fete la care eu dideam rateu dupa rateu, cum ar fi fluturatul genelor, "Canal de televiziune american care oferd idei pentru decorarea si designul locuingelor. (N. tr.) ? Serial TV american in care protagonigtii suferind de colecfionarea compulsivit a obiectelor igi impartagesc experiengele. (N. tr.) 10 <= Jonah Lisa Dyer si Stephen Dyermachiajul gi tehnicile de flirt. Dar, filnded era singura mea nord gl fostt camarada de pantec matern, o lubeam enorm, gi val de cel care o ameningau cumval A virat pe Soseaua 47, singura de pe Autostruda 1-35 pe care apucam de fiecare data, si apoi a ficut atdnga, pe FM 89. Dupa inca doi kilometri, am ajuns la ferma. Cand am vizut marginea gardului de lemn gi sirma care marca granifa de vest a fermei Aberdeen, am pus cu grijl piciorul rinit fn pimant gi m-am pregatit de lupta. ceo — MAMA am urlat. MAMAAAAA! Niciun rispuns, Am rimas in holul de Ja intrare al cladirii principale. Se ascunde fiindca-i ¢ teamd sa-si arate fafa, mi-am spus. Ce lasa! Julia, cu poseta agitatd de brat, a aparut in spatele mele. Era clar c& se amuza, ca un copil care priveste ploaia de confetti in timpul paradei de Ziua Independentei. M-am incruntat si am inconjurat casa scirii, apoi am luat-o pe hol si am navalit in biroul tatei. Cand usa s-a izbit de perete, tata a sirit de pe scaun. — Bun, ne-a salutat el, clipind. LaTV se transmitea un meci de fotbal intre echipe studentesti. Dragul de el adormise pe canapea. Cizmele lui prifuite ziceau sub misufa de cafea. — Ai ceva s&-mi spui, tata? am intrebat. — Nu, a raspuns el incet. Julia, mulpumita s4 ma urmeze, a intrat dupa mine. — Esti sigur? Aha, acum gi-a amintit. $i-a trecut mna prin pir, ca si tragt de timp. La patruzeci gi gase de ani, parul lui era inca aramiu gi des, doar cu o umbra cenugie la tample. O viaga de mijit ochii in PRIMUL MEU BAL = 12soare ii spase riduri in jurul ochilor c4prui, ins tot parea tanar siera chipes. Era in forma. Calarind dupa dupa vite, in fiecare zi, era musculos si rezistent. Fizicul lui Angus McKnight al III-lea se potrivea perfect cu identitatea lui: un cowboy foarte muncitor, — P&i, 444, probabil te referi la... — $tii, cand iti scofi fiica la vanzare, ar fi politicos sa i-o spui. — Draga mea, nu te-am scos la vanzare. Am fost la fel de surprins ca tine. — Mi indoiesc, am spus, fara s4 cedez. Tata a incercat sA-i arunce Juliei cea mai rugitoare privire de care era in stare, sperand s& obtina sprijin. — Normal ci aveam de gand s4-ti spunem... Pe hol rasunau pasi. Tata privea peste umirul meu. Sa fi venit cavaleria? Chiar asa era. Mama, Lucy McKnight, a pasit in birou scotandu-si manusile de gradinarit. Cu doi centimetri mai inalta decat mine — avea un metru saptezeci si doi de centimetri —, era o aparitie deo- sebita, chiar dacd se mai inmuiase ici-colo. Era la varsta la care femeile incep si se gandeasca la beneficiile chirurgiei plastice si stiam cd avea de gand si inceapa cat mai repede, iar asta din dou4 motive: fiindcd iti duci masina la mecanic in clipa in care auzi motorul tusind si pentru cd, daca operatiile sunt facute cum trebuie, poti pune schimbarea pe seama unui nou stil de viata si a unui nou antrenor personal. Mama deborda de eleganti, iar azi reusise, in felul acela magic si misterios care e apanajul doar anumitor femei, s4 facd o camasa albastra de bumbac, o pereche de blugi si o palarie de soare si arate ca o toaleta desprinsa dintr-un catalog de moda. — Ai o poset nou, Julia? a intrebat mama. — Megan tocmai intreba despre... — Stiu de ce e aici, Angus, i-a tdiat ea vorba, apoi s-a intors spre mine. Imi pare riu c& ai aflat asa. Fireste ci voiam si-ti 12 © Jonah Lisa Dyer si Stephen Dyerspunem in weekend. Habar n-aveam cA se va publica azi in ziar. Si totusi, nu conteaza: totul ¢ aranjat deja. — Dar ti-am spus sdptdmdna trecutd ci nu vreau sa-mi fac debutul niciodata. {ti amintesti? —Ti-am luat pirerea in considerare, a raspuns mama bland, dar nu cred cA intelegi: e o ocazie unica si n-o pofti rata. — Poate n-ai remarcat: cu scoala, antrenamentele si meciu- rile, am destule pe cap. — Am luat gi asta in considerare, insa un debut te seaca atat fizic, cat si emotional, si trebuie si fii in cea mai buna forma. Iti sugerez s4-ti iei liber de la fotbal vara asta. Dumnezeule mare, era mai rau decat crezusem! Am incer- cat si domolesc furia care clocotea in interiorul meu, croindu-si drum spre suprafata, ca o eruptie vulcanica. — Mami, dacd tu crezi c-ag renunta la fotbal ca s valsez si sa invat sa beau ceai, gresesti. Ai luat-o razna. — [pi cer sd renunti la un singur sezon de fotbal din douazeci. — Imi ceri un an de posibilitate de joc din patru ani de facul- tate. Imi ceri si renunt la orice sansi de a face parte din echipa nationala. Privirea ei compatimitoare era elocventa, ins& tot a terminat de batut ultimul cui. — Draga mea, ai douazeci de ani. E prea tarziu. — Am fost invitat in cantonamentul regional, anul trecut! Fusesem in Kansas City timp de trei saptamani, in vara ante- tioar’, ca si dau proba pentru echipa nafionala de junioare, impreund cu alte doua sute de fete. Pe scurt, a fost o experienta umilitoare si ma intorsesem rapid acasa. PRIMUL MEU BAL «> 13— Stiu ca, lisind deoparte emofiile prin care treci acum, vej invata multe, te vei dezvolta enorm gi vei avea amintiri de prepuit o viata intreaga. — ,Pretuit”? am intrebat. E de prefuit s4 inva s4-mi asortez pantofii cu poseta ori si folosesc cuvantul ndivin”? — Moda gi manierele inseamni mult mai mult de-atat, a spus prudent mama. Degi fi-ar prinde tare bine s& lucrezi la ambele, —Nu. Nu mi-ar prinde bine, fiindcd n-o s-o fac. Ai complo- tat pe la spatele meu si ma trimiti, impopofonati ca un pudel, la petreceri cu premii in bani pentru ,Cea mai buna moari stricata” si,,Cel mai fals zambet”. O sa trebuiascd si dansez cu baieti care nu-mi plac gi sd fiu draguta cu o gramada de oameni necunoscuti. Tar tu vrei si renunt la un an de fotbal pentru privilegiul asta? M-am oprit si am inspirat adanc. — E clar cd zecile de ani in care ti-ai vopsit parul si ai inghitit produse de slabit isi spun cuvantul, am adaugat. Tacere. Mi-am dat seama ci sarisem calul cand mama a mijit ochii si a strans din dingi, iar chipul ei a capatat o nuanta stacojie. — Nimanui nu-i plac cei care-o fac pe desteptii, Megan. — Mie da, am bravat eu. Eu ii ador. Speram ci, intr-o zi, voi intalni un baiat care-mi impartaseste opiniile, altfel eram pierduti. Mama, 0 luptitoare de primi clasa, mi-a ignorat impunsatura si a redus spafiul dintre noi. Acum, fetele noastre aproape ci se lipeau. — Hai si... a intervenit tata, ins’ mama I-a redus la ticere. — Eo nebunie, Angus. Ai fost si tu de acord. Tata a ridicat mainile in aer si s-a dat inapoi, iar mama s-a intors spre mine. — Am facut multe eforturi ca tu si Julia & fifi invitate s4 debutagi anul asta. Pur si simplu nu s-a mai auzit ca doua surori si debuteze deodat’, dar... 14 ~ Jonah Lisa Dyer si Stephen Dyer— Nu-mi pasa pe cine ai mituit. — Ajunge! a strigat ca. I-am aruncat o privire glacialA, sfidatoare, insd mama a ramae — Te iubesc mult, dar egti incapaganata ca un catar gi ai impresia ci le gtii pe toate. Crede-ma, nu-i aga. Trei generagii de femei din familia mea — str4bunica ta, bunica ta, miatuya ta qi eu — gi-au facut debutul in societate la Bluebonnet. Verigoara ta, Abby, si sora ta, Julia, vor debuta anul Asta, gi chiar daca tu nu-fi dai seama ce inseamné treaba asta, eu imi dau seama. Intr-o zi, foarte curand, cariera ta fotbalisticd se va incheia gi-o 64 te trezesti intr-o lume mult mai mare gi mai complicat decat cea in care trdiesti acum. Treaba mea e 84 m4 asigur cA egti pregatits pentru ea. Asa ca hai s4 ma exprim clar: nu te-a intrebat nimeni daca esti de acord. — E asa de nedrept, mama! — Oare? Intrebarea ei a ramas suspendata in aer, apoi mama gi-a dus 0 mani la obraz. Era clar c4 o deranja ceva. Tata gi-a pus o mand pe bratul ei. — Esti bine? a intrebat-o. Mama suferea din cand in cand de migrene, care pareau si soseasc4 mereu la momentul oportun. — Sunt bine, Angus. Dar i-a permis si o conducé, incet, spre un scaun. S-a agezat greoi, privind soarele care se strecura prin perdele de parca ar fi fost un vampir in zori. Fierbeam de furie. Simfeam lacrimile adunandu-se, in timp ce mania mea crestea, ins nu stiam ce s4 spun. — Te u-urisc, am mormiit, intr-un tarziu. Slabuta replica! M-am rasucit cu hotarare pe cAlcaie si am iesit din camera. PRIMUL MEU BAL ~ 15— Draga mea... a inceput tata. — Las-o sa plece, a spus mama cand am trantit uga, ca s4-mj subliniez opinia. Pe hol, am suspinat gi am auzit-o spunand: — {gi revine ea. Las-o s& se obignuiasci cu ideea. S-o crezi tu, mi-am zis in gand.Megan dobéndeste o victorie a la Pirus' Nimic nu e mai linistitor decat mirosul cald al unui cal, in special daca este al tau, un cal care te iubeste neconditionat si iti permite si i te agati de gat fri si protesteze. In timp ce-mi lipeam fata de pielea lui Banjo si inspiram profund, respiratia mea se regla de la sine, transformandu-se din suspine necon- trolate intr-un suierat de plans mai acceptabil. Recomand trata- mentul asta cand viata vi se da peste cap. Mi indreptasem spre grajduri ca si ma ascund si si reflectez. Era sambati, asa cd Silvio si celelalte ajutoare de la ferm lipseau, iar eu puteam sa fiu singura impreuni cu biiatul meu, Banjo, si cu alti cativa cai. Desi ma durea si nu voiam sA recunosc, mama avea dreptate in privinta echipei nationale. Pierdusem ocazia: dacd nu ajungi in echipa fetelor sub douazeci de ani, sansele de a intra in echipa celor sub douazeci si trei de ani sunt aproape nule, iar daca nu ajungi nici acolo... n-o s4 fii niciodata pe cai mari. Cel mai rau ‘ Victorie obinutd cu un pret atat de ridicat pentru cel victorios, incat poate fi considerata o infrangere. (N. tr.) PRIMUL MEU BAL ~~ 17era cd ma blocasem la probele regionale si nu le demonstrasem antrenorilor ce pot. Sigur cf gi celelalte fete erau bune, insi ny mai bune decat mine. Nici macar nu stiu ce s-a intamplat. Un amestec de judecati gresite si de erori de incepatoare, precum cea de azi. mi doream cu ardoare o alta sansi, iar biletul meu casti- gator era antrenoarea Nash. Fusese aleasa de doua ori Antrenoarea anului, de catre NCAA', si avea conexiuni in echipa national, Doar dac& sezonul asta jucam excelent as fi reusit, poate, s4 obtin © noua sansi vara viitoare. Zile precum cea de azi nu-mi erau de ajutor, iar mama voia sa renunt la fotbal pentru un intreg sezon! Oare ma cunoaste cat de putin? Nu era prima oar cand ma intre- bam asta. In mod ironic, sansele de a fi aleasi in echipa national’ fe- minina de fotbal, care joacé in Cupa Mondiala si la Jocurile Olimpice, erau mai mari decat cele de a fi selectata ca debutant Bluebonnet. Douazeci si trei de femei fac parte permanent din lotul national de fotbal, dintre cele cateva mii eligibile. Dar anual exist doar sapte sau opt debutante Bluebonnet, dintre cele cateva milioane de fete din Texas care ar face aproape orice — cu exceptia favorurilor sexuale — ca si se numere printre ele. Nu pofi cere si fii invitaté. Nu-ti poti cumpara sansa. Esti aleasa de un club secret, format din barbati foarte bogati si in- fluenti, care pun pret pe traditie mai presus de orice. Deci, daci mama ta a fost candva debutanti, ai un avantaj. O matusi ajuta; la fel, o bunica. Julia si eu eram adevarate mostenitoare. Cand bunica Rose Alice a murit, cu cAtiva ani in urmé, primul rand din necrologul ei, publicat in The Dallas Morning News, mentio- nase alegerea ei ca debutant Bluebonnet, in 1964. Restul vietii ei — paringi, facultate, sof, copii, opere de binefacere si cluburi — urmase. Subiectul debutului nostru fusese adus in discutie cand * Asociatia Nagionala de Atletism Studentesc, in America. (N. tr.) 18 <=» Jonah Lisa Dyer si Stephen Dyereram la gradinita, insa pana la acea zi dezastruoas4 crezusem cA toata lumea e de acord ca Julia sa participe si eu nu. Printre suspine, am auzit ticditul motorului diesel, portiera soferului inchizandu-se si zivorul grajdului. M-am ascuns dupa gatul lui Banjo, in timp ce zgomotul pagilor strivind paiele pode- lei s-a apropiat. Inainte sd-i aud vocea, am stiut cA era tata. — M-am gindit si ies sa calaresc. Vii si tu? Vocea lui era neutra. — Cred ca da, am spus incet, incercand si nu tridez cat de mult plainsesem. In timp ce tata il ingeua pe Jasper, iar eu il pregiteam pe Banjo, se auzea fosnetul piturilor, scrtaitul pielii $i tropaitul copitelor, ins4 nu am vorbit deloc. Ne-am vazut de treaba. Inainte sd urcdm in sa, tata a luat o pusca din rastelul din camioneta lui, a verificat cartusul si mi-a strecurat-o la oblanc. Nu era a mea. Aveam o carabini Remington 870 Wingmaster Competition, o frumusete pe care tata o comandase special, cand implinisem treisprezece ani. Era de calibrul 729, cu catare frontal, un butoi de patruzeci de centimetri si o magazie cu opt gloante, ingreunata putin in partea din fata, pentru tintire imbunatatiti. Lemnul era de cires, butoiul si accesoriile — din ofel negru, iar numele Aberdeen” fusese gravat pe pat. Dar pusca tatei, luata din camio- neti, avea si fie suficienti daca starmeam vreun sarpe cu clopotei, si eram flatati ci ma lasa sd o mnuiesc. Am iesit din grajd, inconjurand ferma si apucand-o spre prima colina. Tata se oprea mereu in varful ei, ca s4 arunce o Privire, si m-am oprit [angi el. — E frumos aici, sus, a spus el dupa o clipa de tacere. —Da. Chiar era. Familia McKnight creste vite la ferma Aberdeen din 1873, anul in care stri-stra-strabunicul meu, Angus, a ajuns din Scotia PRIMUL MEU BAL ~> 19in America, vrand sa reuseasci aici. Inalt gi slab, cu strungirea cu parul de culoarea unei monezi de arama, Angus plecase din Clackmannanshire ducand un bagaj de tupeu gi hotarare si ale. sese oragul Dallas la intémplare, in timp ce se afla in gara din St Louis. Un barbat pe care nu-l cunogtea si pe care nu avea si] mai revada vreodati i-a spus cA va gsi iarba buna si apa linistitg acolo. Lui Angus i-a plicut omul, asa c4 si-a cumpirat bilet. A ajuns la un nod de cale ferata de langa un rau mocirlos, dar spre sud se intindeau coline cu iarbi inalta, hranita de suficiente paraie, iar Angus si-a investit economiile de o viata in optzeci de hectare, un taur si patru juninci. intre timp, cele optzeci de hectare s-au transformat in patru mii de hectare, si doua mii de capete de vite rataceau prin iarba grasa si printre chiparosi, stejari si paraie care sugoteau mai jos de noi. Privindu-! pe tata tinand fraiele in mani si cu ochii atintiti asupra preriei nesfarsite, punctatd de vite care purtau, toate, insemnul original AR, timpul a parut si stea in loc si era ca si cum lang’ mine ar fi stat batranul Angus. PamAntul acela mereu neschimbtor crea o legitura adanca, primordiala. Pentru tata, la fel ca pentru fiecare McKnight de dinaintea lui, ferma de vite nu era o slujba, ci o chemare. — Diii! a strigat si l-a indemnat pe Jasper s-o ia din loc. Calul a pornit la galop, iar Banjo l-a urmat din instinct. In curand, goneam nebuneste. Pamantul de sub noi era o ceata; nu aveam nici motiv, nici posibilitate s ne auzim dincolo de zgo- motul copitelor. Saream peste santuri si ne feream de crengi, urcam si coboram mici dealuri si ne-am oprit doar cand am ajuns la granita vesticd, indepartata, a fermei. Aici, preria se sfargea. Dincolo de gardul nostru se afla El Dorado, un cartier ca un conglomerat rezidential plin de case in stil spaniol, inghesuite unele in celelalte ca niste conserve de fasole pe raftul unei bacdnii. Strazile, cu denumirile lor pitoresti — 20 <~ Jonah Lisa Dyer si Stephen DyerAvenida de las Flores, Lomo Alto gi El Camino Real — evocau isto- ria indelungata a finutului ca ferma de vite, insa bulevardul principal si stradurele laterale, candva acoperite cu pietrig, erau acum asfal- tate ¢i netede ca o masa de biliard. In cartier gaseai tot ce aveai nevoie ca s4 uifi de trecut gi s4 intampini viitorul cu bratele des- chise: alei acoperite cu ciment, puternic luminate, cu hidranti actionafi prin coduri digitale, care vegheau peste santuri de drenare; cabluri electrice si unele din fibra optica; terenuri de joaca; un cen- tru de fitness; 0 zona pentru picnic cu gratare cu gaz — iti aduceai canistra cu propan ¢i o conectai pe loc. Exista un parc acvatic cu piscina gi un loc amenajat pentru copii. Refeaua complicata de carari prafuite, pe care doar vacile le folosisera timp de un secol, se trans- formase acum intr-o serie de trasee pavate pentru drumetii gi bici- clete, cu banci amplasate strategic sub stejari adusi de la o plantatie. Am adapat caii intr-un parau si ne-am tras sufletul. O familie de patru persoane a trecut, pe biciclete, de cealalta parte a gar- dului. Cei doi copii foloseau rofi ajutatoare si toata familia purta c&sti de protectie stralucitoare, solide. — Sal'tare, a spus tata, saltandu-si borul palariei. — Buni! au strigat ei. Ce zi minunat’, nu? — Cu sigurang4, a incuviintat tata. Copiii se holbau la el de parca ar fi fost un telefon cu disc. Tata a privit casele de dincolo de gard. — Ieri m-au sunat din nou, mi-a spus el dupa ce oamenii au trecut de noi. — Da? I-ai sunat inapoi? l-am tachinat eu. —Nu, a recunoscut, sfios. — Mama stie? — Nu inca. Aceeagi veche poveste, * Calea florilor, Culmea inalta gi Drumul regal (sp.,in orig.). (N. tt.) PRIMUL MEU BAL «~> 21— Tata, de ce vrea mama si vinda? m-am interesat eu, cey mai serioasa. A durat putin pana am primit raspuns. — E stresant. Stie cA nu mai suntem competitivi. De maj bine de un deceniu, noi am intretinut vacile, si nu invers. Era o glum’ permanent de-a parintilor mei. Pe masurd ce se acumulau datoriile, tata vindea cate o bucaté de pamnt, ca sj linisteasc& banca. Dar nu scddea niciodata cireada, iar mama me- dita periodic, cu voce tare si exagerand, la faptul cd vom ramine, intr-un final, doar cu casa si cu cateva hectare, dar cu mii de vite, Tata a privit peste gard. — In plus, nu-fi trebuie un masterat ca si pricepi cd in ziua de azi e mai profitabil sa investesti in case decat in vite. — Deci... e vorba de bani? — Intr-un fel. E vorba de viitorul nostru, al tu si al Juliei, a explicat tata si m-a privit. Mama ta considera ca, daca vom ceda, mai bine cedam avand niste carti bune pe masa. — Vrei sa te apuci de golf? am intrebat, putin impertinenta. — Poate de bautura, cu normé intreagi. Am intors caii spre casa, lisandu-i la pas. — Ai de gand s suni inapoi? —Nu. Am inspirat adanc, pe nas. Am expirat. Am mai inspirat 0 data si am savurat aerul. Mirosea a diverse ierburi si a lamaita, ins& simfeam si o aroma bogati, de pamant. Am simtit o com- binatie de lamaita, clopotei, piele de ga si sudoare, toate sub soa- rele texan — era parfumul copilariei mele. Nimic nu avea un miros mai plicut. — Sper si nu vindem niciodata, am spus. — Stiu. Stiam la fel de bine ca tata cd mama, cand se cisitorise, nu anticipase problemele financiare din ultimii dou%zeci de ani gi tata 22 «+ Jonah Lisa Dyer si Stephen Dyernu-i purta pica fiindcd dorea 64 stea linigtita din acest punct de vedere, Se temea, mai degrabi, de o viata fara o munca plina de sens. Era fermier de vite. Cu siguranta, ar fi putut vinde ferma Aberdeen, ar fi primit o gramada de bani gi ar fi putut cumpara 0 casa intr-o zona potrivita, ins4 ce ar fi facut toat& ziua? Tata iubea viaga la gard, nu clubul fermierilor, si asta nu urma 84 se schimbe vreodata. ceo Aproape cd ajunseserim inapoi la grajd, iar tata inc’ nu abor- dase subiectul inevitabil. $tiam cA nu venise doar pentru calarit si, pe masura ce ne apropiam, m-am intrebat cum va incepe. Avea s4 ma sfatuiasc4 si ,profit de oportunitafi” sau ma agtepta varianta clasicului ,fa ce ti se spune”? Dar, dupa ce am agatat seile si paturile si am hranit cai, s-a apropiat de mine cu singura abordare imbatabilA, pe care stia c4 nu o pot respinge. — Megan, stii cat de mult te iubesc si cd nu suport sd te stiu nefericita, a inceput el, stand in usa grajdului. Te compatimesc oarecum pentru felul in care ai aflat despre debut... Inima mi s-a strans si m-am pregatit de impact. — In ultimii ani, de cand ati plecat de acasi, maicd-ta si eu... Hai si zicem cd nu vom avea liniste pani cind mama ta nu cstiga lupta asta, asa cA te rog — te implor, de fapt —, ca o favoare pentru mine, si faci treaba asta cu debutul. Doamne, m-am gandit, are de gand sa planga? Te rog sd nu plangi! Mi-am dat seama, brusc, cA lucrurile stateau mult mai rau dect crezusem. — E chiar atat de important pentru ea? — N-ai idee cat de important. A lovit pamantul cu varful cizmei. — De ce? PRIMUL MEU BAL ~~ 23— fncearca si infelegi. Consider’ chestia asta... dreptul vos. tru din nastere. igi face griji cd afi fost finute aici, la fara, toaty viata, departe de societate, gi c4 afi ratat multe. Nu sunt prea sigur ce anume. Dar daca nu faci asta acum, nu va mai exista alta i, indiferent dact debutul e important pentru tine, ea ¢ n-o pofi respinge in fafa. Pur si simplu ny aga se procedeaza. hy Disperata, am cAutat o portifa de scipare, ins nu am gisit niciuna. Tata e un tip dur. Nu-mi aduc aminte s4 ma fi rugat vreo- data ceva. Iar acum ma implora s& fac un lucru pe care stia c4-] detest. Mi-o cerea ca pe o favoare personala, ma ruga sa incasez o lovituri de dragul familiei. Mi-am dat seama cA era disperat, cum nu mai fusese vreodati, si cd explicatia lui, cum ca ,nu vom avea liniste”, era doar culmea unui aisberg enorm de negocieri complicate, care probabil se intindeau de-a lungul intregii vieti de cuplu cAsatorit a parintilor mei. Resemnata, am jucat singura carte ramasa. — Nu renunt la fotbal, tata. Mai am doar un an. I-am aruncat privirea aia supersincera care transmitea: »Nu-mi poti cere asta”. — Le pot face pe ambele. Trebuie doar s4 muncesc mai mult. — Mise pare corect, mi-a spus, iar eu m-am auzit expirand. Nu-mi didusem seama ci-mi tineam respiratia. — O si-i zic mamei tale conditiile. Mi-a aruncat zmbetul lui nostalgic, care-mi plicea atat de mult. — Succes! i-am urat rigusit. Tata mi-a facut cu mana, urcand din nou in camioneta, un Ford 350 stropit cu noroi. A asezat pusca in rastel si apoi, cu Portiera pe jumatate deschisd, s-a uitat la mine, — Mulfumesce! Direct. Sincer. Asa e tata. Mi-am inghigit lacrimile, iar el a plecat. 24 © Jonah Lisa Dyer si Stephen DyerTrei PARR, * Megan deguiiluie mai mult decét ar vrea Goneam pe Aleea Mockingbird, pe biciclet’, la cativa centi- metri de lumina rosie a unui semafor din Fairfield, cind mi-am dat seama ci berlina neagri de lang4 mine era o masini de patrulare fara insemne. Am apisat ambele frane, iar cauciucul din spate a scArtait pe pietris. M-am oprit lateral, la trei metri de intersectie. Am infipt o sanda Coach, cu baret’, in asfaltul moale, am dat inapoi si i-am aruncat o privire nongalanté politistului din dreptul meu. M-a privit si a chicotit. Serios, cine l-ar fi putut condamna? Nu vezi in fiecare zi o fat pe o bicicleta de curse, purtand o rochie Ralph Lauren, sandale de trei sute de dolari si o casci de bicicleta avand deasupra 0 coronita gigantic de plastic, cu strasuri. Asudand precum un cal de curse, am clipit, incercdnd sa inla- tur rimelul naclait care-mi incetosa privirea, si imi ficeam griji cd de pe fata mea ar incepe s& curgi machiajul ca glodul de pe un versant. Convinsd c& paream dementia, insi hot&rat& s& fac fara situatiei, i-am zambit dulce ofiterului Jenkins, care mi privea din asi lui cu aer conditionat, iar el, generos din fire, a intors capul. PRIMUL MEU BAL ~~> 25Fireste c& planuisem sd trec pe toes eee Sata lamurit c& durata de timp petrecutt ae culorii rosii, asa cx in partea politiei rutiere ar fi depasit durata a neta Rouge — daca oprirea bicicletei Ja milimetru, la jumatateg intersectiei, se putea numi ,oprit. Fara si mi pot abfine, mi-am privit ck ! Oe eas reusisem si fiu intr-o asemenea intarziere si atat de blocata acolo, pe saua bicicletei? Jatt rispunsul dureros: din picate, mi-o ficusem cu mana mea. Totul incepuse in zori, cand ficusem o uriasa eroare de judecata. — Nu, ia tu masina, ii spusesem Juliei, prosteste, la ora 5:20. Julia si eu imparteam un Subaru Forester albastru. Nu era stralucit, insi te puteai baza pe el, iar tata il alesese datorita fap- tului ci era un automobil foarte sigur. — Esti sigura? murmurase Julia. Incuviintasem din usa camerei sale. Se pare c& privarea de somn afecteaza, intr-adevar, gandirea. — Antrenamentul se termini la patru, iar intalnirea prelimi- nari incepe la patru gi jumitate, i-am spus. Deci o sé am timp sa fac dus, sé ma imbrac gi si ajung la club. E la doar cAteva strazi distanta. Martea aia marca inceputul neoficial al Sezonului. Julia, eu si celelalte fete fuseserim invitate si lum ceaiul la Clubul Turtle Creek, impreuna cu ,guvernanta” noastri, Ann Foster. Ea urma sa ne supravegheze, s& ne spuni la ce si ne asteptam si cum si ne purtim. Avand in vedere ci aveam antrenament la ora doua, eram deja in incurcatura. — N-o si fii transpirata? ceasul. Din nou. Era ora — Vremea s-a mai racorit, spusesem voioasi. Ne antrenim doar pentru driblinguri. In plus, daca se intampl ceva, nu vreau sa intarziem amandoua. 26 < Jonah Lisa Dyer si Stephen Dyer— OK, raspunsese Julia, lasndu-si iar capul pe perna. iti pas- trez un loc. {nabusindu-mi invidia — eu nu apucam niciodata si dorm mai mult —, am inchis incet uga, am cobort si am mers pe bici- clet& pana la sala, cu sandalele agitate de ghidon, iar rochia — pe atunci calcata, imaculata, impachetata intr-o punga — flutura in urma mea precum mantia rosie a lui Superman. Din pacate, lucrurile nu au mers conform planului. Mai intai, era cald ca-n cuptor. Verile texane sunt intotdeauna coplesitoare, insi de obicei in septembrie vremea nu mai e insuportabild, ci aproape tolerabili. Dar nu gi azi. Pe la ora doua, temperatura era in jur de 38 de grade Celsius, iar umiditatea era ca intr-o jungla tropicala. Apoio serie de pase neglijente si de bufonerii au enervat-o pe antrenoarea Nash, iar driblingurile au fost inlocuite cu alergarea pe treptele stadionului. — Haideti, haideti, haideti! urla antrenoarea, in timp ce gru- pul de fete urca, urca, urca. Ajunsa pe treapta de sus, m-am intors spre stanga si am sprin- tat spre urmatorul rand de tribune. Apoi am coborat, am coboriat, am coborat pe scari. Urcd un rand, coboara-| pe urmatorul. Repeta. — Sunteti in prelungiri, ati alergat doua ore, sunteti exte- nuate si ele la fel. Acum e doar o chestiune de vointa. Cine vrea cel mai mult si castige? — Nu-i mai greu decat sd urci pe Varful McKinley’, am reusit s4 suier spre Cat, in timp ce urcam partea de sus. Mi-au trebuit trei respiratii ca si scot propozitia asta. Afir- mafia era doar o speculafie, fireste, fiindcd nu fusesem niciodata mai la nord de Jackson Hole si nu urcasem niciodata pe vreun munte. In original, Mount McKinley. Varf muntos din Alaska, avand o inilyime de aproximativ 6190 de metri. (N. red.) PRIMUL MEU BAL «~~ 27aicnit Cat. ale tribunelor erau oparite, stadio- cao lampa de sudurg, _— Macar in Alaska € frig, i ini alice ‘Aga-i. Marginile met: n iu, i le frigea —umed ca un terariu, lar soarel é i al antrenoarea ne-a lasat si plecdm in sfarsit, la patru si un fert, eram fiartd. Mai rau, maruntaiele imi erau mai incinse I y l decat un cuptor de pizza. ae 4 ‘Am intrat la dus la 16:19 si m-am stropit din plin cu apa rece, ci minute. Nu era deloc suficient ca si ma racoresc, jar CEASA timp de cin aplicandu-mi rimelul, la 16:28, in timp ce stateam in fata oglinzii, broboane de sudoare apareau in nestire pe fruntea mea rosie ca sfecla. Am iesit din vestiar, am tras de un fald de-al rochiei de pe fandul meu transpirat si am aruncat 0 privire la ceas. Era 16:37, M-am fortat si-mi pastrez calmul. — Alteta! Alteta Voastra! a chitdit Mariah, cand ma indrep- tam spre standul de biciclete. Lindsay si Lachelle au inceput sa sufle in vuvuzele roz cu alb si si fac genuflexiuni, in timp ce Cat a luat pozitie de drepti sia pornit un tun cu confetti, pentru copii. Acesta s-a declansat, fara mare fast, iar bucatelele de hartie s-au inaltat doar zece centime- tri, inainte si cada jalnic in iarba. — Rateu, a comentat Lachelle. \ — Asa-i? Jalnic, a spus Cat, privind recipientul gol. A costat patru dolari noua’s’noua. — Amuzant, dragelor, ce sa zic! am spus. Brigada Farselor nu ma luase prin surprindere, fiindc& vestea debutului meu se raspandise repede in randul echipei. in timp ce desficeam lantul bicicletei, Cat a alergat spre mine si mi-a intins casca. 31chipes, si viclean. I-am facut gi eu cu mana. Pe curand, String m-am gandit, in timp ce Mercedesul a demarat. Pana si ™Masing lui avea un fund pe cinste. , in interiorul clubului era frig gi intuneric ca intr-un igly, ja, eu am asteptat: pupilele mi se dilatau, trecand de la temperatura Saharei la nuanfele placute ale luxului. Am simgit adierea aerulyj conditionat de deasupra si mi-am ridicat brafele, lisind aerul rece si-mi mangiie subsuorile ude. Dumnezeule, raiul pe pamant! Fiindca mai fusesem acolo de cateva ori, stiam cA mi aflam |, intrarea principala. Am privit in jur, s4 evaluez situatia. Parchet sclipitor? Bifat. Tapet textil roz-piersica si finisaje de nuc? Da, Plante in ghivece mari, de cupru? Candelabre de cristal? Da si iar da. O femeie care sedea la receptie, privindu-mi in timp ce im; aeriseam subsuorile? Asta era ceva nou. — Pot si va ajut? a intrebat ea, pe un ton la fel de rece precum aerul din incdpere. Mi-am coborat lent bratele. — Da. Buna! Sunt Megan McKnight. Am venit aici pentru intalnirea preliminara. — In Sala Magnolia. Pe coridor si apoi la stanga. Chiar in capt, veti vedea usile duble. ! — Multumesc frumos. — Pentru putin. — E foarte cald afara. — Da, este. Ma bucur cé am stabilit chestia asta. Am inceput s4 merg, prinzandu-mi cu mana marginile despi- caturii. Apoi, m-a lovit inspiratia. M-am intors spre femeie. — Pot sa imprumut un capsator de la dumneavoastra? —Da. 32 © Jonah Lisa Dyer si Stephen Dyer‘A luat de pe birou un capsator mare gi mi l-a inmanat. Tinand Jaun loc tivul, am apasat capsatorul de trei ori, rapid — fac, fac, tac. Am lasat rochia s cada si gata! Crapatura era aproape rezol- vata. Se mai vedea o urmi de galben, aga cd. am mai capsat o data. Erau grosolane precum cusaturile lui Frankenstein, dar macar disparuse gaura si, daci-mi tineam mana pe lang’ corp, nu prea se vedea. Am restituit capsatorul, i-am facut cu ochiul receptionis- tei incremenite si m-am aventurat in cdutarea intalnirii preliminare. Sala Magnolia. Cuvinte dulci, melodioase, bune pentru a fi soptite si savurate. Simpla lor rostire evoca imagini precum salata de carne de pui fiart& la abur, pe pat de lptuci unse cu unt, cu servete de panza, portelanuri aurite, argint masiv si pahare abu- rite, cu ceai cu gheata garnisit cu ment proaspata. Nimic rau nu se poate intampla in Sala Magnolia, ma gandeam eu, vizand cum usile de un alb orbitor se apropiau. La naiba! Probabil cd nici nu au inceput, am sperat, indbu- sindu-mi dorinta de a parcurge ultimii metri in fuga. Pariez c& inca sunt pe acolo, sorbind din ceai si facand cunostinta. Nimeni nu va remarca faptul ci eram cu doudzeci si cinci de minute in intarziere. Ajunsé la usi, mi-am verificat rochia. Capsele fineau totul la locul lui. Mi-am strans mai bine prul in coada, am suflat in sus spre frunte ca si mi ricoresc si am dat si apis clanta usii gigantice. Totul va fi bine, mi-am spus si apoi am intrat. PRIMUL MEU BAL «> 33Patru te, * Megan descoperti cit bitutul ceaiulri poate fi un sport de contact Sala Magnolia era suficient de mare incat ai fi putut parca acolo un avion Gulfstream, si tot ar mai fi ramas spafiu. insa, in locul unui avion, singurul obiect din ,hangar” era o masi rotunda, inconjurata de sapte scaune. Unul era gol. Pe celelalte stiteau sase tinere, iar o femeie foarte inalta, bine imbricata, se afla in spatele lor. La auzul usii care se deschidea, toate cele sapte capete s-au intors spre mine. Se pare cA deja incepusera intalnirea. — Da, va rog? a venit replica dinspre amazoana-sefa. Am recunoscut-o imediat pe Ann Foster. Privirea ei era patrunzatoare chiar si de la zece metri distant’. — Sunt Megan McKnight. Aici se tine intalnirea preliminara? Ce intrebare stralucita, Megan! Sori-ta e chiar acolo. Ce alt- ceva putea fi? — Da. Ann nu a mai adaugat altceva. In schimb, ma masura din cap pana-n picioare in timp ce mi indreptam, vizibil j jenatd, spre sin- gurul scaun neocupat. 34 © Jonah Lisa Dyer si Stephen DyerAm incercat s4 nu par prea crispata, in timp ce ma agezam. Julia mi-a aruncat o privire incurajatoare, iar eu am z4mbit slab. Femeia vorbea iar. Verisoara mea, Abby, mi-a facut cu ochiul, iar cu mi-am dat ochii peste cap. Celelalte patru fete o priveau cu stoicism pe amfitrioana. — Asa cum vi spuneam, ar fi imposibil si supraestimati opor- tunitatea care va asteapta. Ann ne-a privit cu atentie pe fiecare, lAsand cuvintele sa ate- rizeze mai intai la nivel de grup, si apoi individual. Cu ochii ei asupra mea, mi-am simtit spinarea indreptandu-se, de parca as fi fost tras in sus de atele unui papusar. Recunosc cA tipa cunostea prea bine valoarea unei comunicari scurte, urmat’ de tacere. A Lisat fraza sa atarne in aer treizeci de secunde, pana cand tacerea a devenit de-a dreptul incomoda. Asta chiar ci-i un truc de retinut. Mi-am impus si nu mi foiesc. — Va aflati in punctul de pornire al unei calatorii istorice. Anul acesta, Clubul Bluebonnet a trimis doar sapte invitatii pen- tru Sezonul Debutantelor din 2016, De un secol si un sfert, in jur de opt sute de femei din Texas au stat pe locurile voastre. Unele sunt rude cu voi — mame, mitusi, bunici —, multe dintre ele au devenit membre de seama ale societ&tii. Acestea sunt femeile si familiile care au construit acest oras prin eforturile si operele lor de binefacere. $i v-au ales pe voi ca s4 purtati mai departe torta traditiei i a excelentei. Tipologia careia ii apartinea Ann Foster era reprezentativa pentru societatea texand si la fel de intalnitd in Park Cities ca modelul Lexus 350. Fiecare familie avea una. Fata ei era neteda, cu excepfia ridurilor fine de la colful ochilor. Am presupus c4 avea gaizeci de ani, ins4 ar fi putut avea cu zece ani in plus sau in minus. Niciun gram peste greutatea potrivita gi, dat fiind cA purta parul prins la spate, mi-am zis cA poate fusese balerin3. Avea, cu siguranti, si postura, si atitudinea unei balerine. In mai putin de PRIMUL MEU BAL ~ 35zece secunde, dupa felul in care taragana silabele, am gtiut ¢% om din Houston gi am completat rapid spafiile goale: Camp Mystics sau macar Waldemar’. Apoi a studiat la Universitatea din Texag fie in grupul studentesc Kappa, fie in Pi Phi. A petrecut deceni, lucrand drept organizatoare de nungi i coordonatoare de even; mente pentru cei bogati gi celebri, gravitand mereu in jurul bule; lor, niciodata in interiorul ei. Acum locuia in sau in apropiere de cartierul Park Cities, insd, fiindca era necdsatorit4 (nu purta veri. gheta) si incd muncea, insemna ci locuia intr-un apartament, pe Northwest Highway, sau intr-o casi micuti, la vest de Tollway, — Nu faceti gregeala, a continuat Ann, si credeti ca traditiile nu cer rigoare si sacrificiu, rezistenta si integritate. Nu sunt menite sa ofere o vitrind in care s4 va afigati ,marfa”, ci si vg dovedeasca vous, familiilor voastre gi altora cA veti fi adulti capa- bili si de incredere, femei de cuvant, cA veti alc4tui fesatura urma- toarei generafii a societatii. Daca afi venit aici crezand ci debutul va fi doar o insiruire de petreceri stupide, va inselati amarnic. Da, vor fi baluri, cine, drunch-uri $i ceaiuri, si veti participa la toate, Veti strange maini si vefi face reverente si veti zambi pani va vor durea obrajii. Cand se va termina, veti cunoaste pe toata lumea din oras care merit4 cunoscut, iar ei vi vor cunoaste pe voi. Dar, inainte de toate, debutul vostru va va oferi calea de a lasa o mostenire, un mare efort altruist. Fiecare dintre voi va alege, daca nu a facut-o deja, o organizatie caritabila la a carei cauza fine cu pasiune, iar la incheierea sezonului va face 0 donatie considerabila in contul acesteia. S-a oprit iar. Judecand dupa pauza anterioari, m-am gandit cd asta va fi una lung4. imi era cald, gonisem cu bicicleta si eram inca stresat’, aga cd am luat paharul cu ceai la gheafa din fata mea givam incercat s4 iau doar o dugc4. Dar cand lichidul rece mi-4 ' Tabard cregtina de vara pentru fete. (N. tr.) ? Tabard crestina pentru fete, foarte respectatd in Texas. (N. tr.) 36 <= Jonah Lisa Dyer si Stephen Dyeratins gura, nu m-am putut abfine — ga/, gd/, ga/. La jumatatea arului, mi-am dat seama ca Ann nu mai spunea niciun cuvant, iar ea gi fetele se uitau cum dau ceaiul pe gat. _— Scuze, am spus, punand repede paharul inapoi. Anna inchis ochii, a inspirat adanc, si-a revenit i s-a concen- trat din nou asupra grupului. — Ce vreau sd spun prin ,donatie considerabila”? Anul tre- cut, o tandrd a strans sia donat peste patru sute de mii de dolari catre Habitat for Humanity. Folosite impreuna cu granturi potri- vite, fondurile acelea au ajutat la construirea a zece case noi pen- tru cei aflati in dificultate. O fat ca voi a reusit, anul trecut, s4 ofere case noi pentru zece familii. Acesta este un dar care merit oferit, o adevarata mostenire, mai mult decat reusesc majoritatea oamenilor in viata. $i totusi, aceast4 tamara are doar douazeci si doi de ani si va termina facultatea anul acesta. Va inchipuiti ce efect a avut asta asupra stimei sale de sine? Credeti cd va fi capa- bila de lucruri mari? $i nu ne-ar placea tuturor si avem asemenea mentiuni in CV? S-a oprit iar, ca mesajul s& aiba efect. — imi inchipui c4 va intrebati cum veti strange banii. Ras- punsul este cd, pe lang’ petreceri organizate de rudele voastre sau de organizatii importante, precum Petroleum Club, Junior League, Texas Bar Association si asa mai departe, fiecare fata si familia ei vor organiza, de asemenea, o petrecere. Acestea trebuie si vd feprezinte, s4 fie chipul pe care doriti s4-1 prezentati lumii. Pot fi tematice, pot fi in locuri diferite, ins este de asteptat s4 vindeti locuri la mesele de la petrecerea voastri, iar banii strangi vor fi donaria oferits. Tantra despre care va vorbesc a vandut anul tre- cut, la debutul ei, locuri la mai mult de o suta de mese a cate sase Persoane, fiecare mas costand patru mii de dolari. Ne-am privit intre noi. O suta de mese? Patru mii de dolari fiecare? PRIMUL MEU BAL ~> 37— Asa cd da, vor exista petreceri, ins4 au un scop mirey, Cateva fete s-au folosit de noua pauza pentru a sorbi deli, F i. Sclifositele! Sey a si deschidegi mapele din fafa voastra. Fusesem atat de ocupat s% ma aclimatizez, incat nu remarea. sem cd pe masa erau sapte dosare aranjate cu gust: crem cu deta. lii aurii, Pe copert& fusese embosat titlul Sezonul Debutantely, Bluebonnet 2016. in colful din dreapta jos al mapei mele, scris cu litere elegante, aurii, am vazut numele meu: Megan Lucill, McKnight. — Asta, a spus Ann ridicand in aer propria mapi, este biblia voastra. Tot ce trebuie si stiti se afld aici. La sectiunea ,Referinte” veti gisi stilisti, florari, firme de catering, coordonatori de evenj- mente, papetirii, croitori si croitorese — cu tofii recomandati personal de mine. La sectiunea ,Organizatii caritabile” veti gisi o lista de sugestii. E detaliata, dar nu exhaustiva. Exist o sectiune pentru portrete si o agenda cu adrese. Familiarizati-va cu toate, Veti scrie multe note de multumire. Acum, va rog sa deschideti mapa la sectiunea ,Calendar”, pe care o vom parcurge impreuni. Toata lumea a deschis mapele. — Dupa cum vedeti, am ales-o pe Abigail Lucas ca gazdi pentru prima petrecere de debut, la sfarsitul lui octombrie. Lauren Battle va gizdui al doilea bal... Am oftat usuratd. Matusa si unchiul meu erau plini de bani si aveau gusturi excelente, aga cA petrecerea avea si fie, cu siguranta, perfecta. Mi-am privit verigoara. Abby parea entuziasmati. Am isfoit calendarul si am aflat cd petrecerea noastrii avea si fie ultima, chiar inainte de Craciun. Slava Cerului! Orice rigaz era bine-ve- nit, fiindcd nu eram deloc Pregatit pentru gandul cA mama tre- buia st plinuiascd si s& organizeze o petrecere de debut pentru ase sute dintre cei mai apropiati prieteni ai nostri si pentru familiile 38 <~ Jonah Lisa Dyer si Stephen DyerJor. In plus, dacd treceam de calificisi, sezonul competitional avea + se incheie cu o saptamand inainte de petrecere. In timp ce Ann turuia mai departe, am ignorat-o gi am arun- cat o privire in jurul meu. Alte ase fete. Pe Julia o cunogteam. La stanga ei statea Abby. Rochia ei era bleumarin, cu tiv alb. Era simpli, creaté s4 subtieze, fiindc’ Abby se lupta mereu cu kilo- gramele in plus. Apoi, fetele imi erau straine. Am incercat s4-mi amintesc numele fetelor. O blonda clasica — sa fi fost Ashley? O bruneta interesanta — Sydney Nu-stiu-cum — mi se parea cu- noscuta. Oare ne intalniseram candva? Scormoneam prin me- morie, ca sa-mi dau seama unde anume. Mi-a aruncat o privire scurtd si i-am citit ceva in ochi. Era... stanjenita. Dar nu imi aduceam aminte de unde o stiam. La stanga ei, alta bruneta. Nu erau doua de-alde Ashley? Chiar vizavi de mine statea asezat alt4 blond, insd ea era cu adevarat cineva. Lauren Battle emana un aer de femeli alfa. Avea parul ondulat, machiaj de fotomodel, iar rochia ei galben deschis ii evidentia bronzul opulent, care imi amintea de nuanta Burnt Sienna a creioanelor Crayola. Familia Battle se afla in Texas de tot atat timp cat familia McKnight, ins’ aparuse in lumina reflectoarelor in anii '20, cand inflorisera campurile petroliere. Impinzisera tot Texasul cu o refea de mostenitori avuti si inca detineau cam o treime din Forth Worth. Chiar daca pana atunci n-o intalnisem pe Lauren, le vazusem pe ea si pe mama ei, alaturi de diversi bunici, unchi gi veri, in ziare sau pe copertile revistelor mondene insipide, precum D. Trisatura comund tuturor celor prezente era culoarea pielii: eram albe. Eu mersesem la o scoala publica din DeSoto, cu un sortiment mai mult decat bogat de copii, iar fotbalul se bazeazi Pe meritocratie. Daca pofi vari mingea in plasa, e acceptabilA si culoarea tuciurie. Dar fetele de la aceasta mas& dovedeau ci pani iin zilele noastre un debut Bluebonnet in Dallas inc presupune PRIMUL MEU BAL «~> 39fete albe, privilegiate si bogate sau, in cazul fetelor McKnight, 9 mogstenire serioasi, invaluitd intr-o bogatie aparenta. — Balul final, din seara de Revelion, a continuat Ann, va { gazduit de Clubul Bluebonnet. Dup’ cum stiti, Clubul este spon- sorul de baza din acest an, iar balul s-a tinut anual inca din 1882, 0 traditie neintrerupta care se intinde pe durata a o suti treizecj si patru de ani, cu noudsprezece ani mai indelungati decat riva- litatea dintre echipa Universitatii din Texas si cea a Universititii din Oklahoma, in cadrul minunatului sport numit fotbal. S-a oprit pentru o clip ca si priveascd in jur si s4 lase mesajul s4 patrunda in mintile noastre. Efect garantat. Nu existau traditii mai importante decit rivalitatea dintre UT" si UO?, Infruntarea Red River este un razboi de granit4 anual, purtat in numele fot- balului. Are loc in Dallas, punctul neutru dintre Austin si Norman, in statul Oklahoma. Acolo, in octombrie, legiuni intregi de fani furibunzi imbracafi in stacojiu si portocaliu-inchis se aduni pentru a petrece un weekend cu bautura gi incdierari. $i treaba asta cu debutul Bluebonnet era cu douazeci de ani mai veche? Cineva s-mi faci seama, va rog! — La acest eveniment veti purta rochie alba si manusi albe, fara exceptii. Cand veti fi prezentate, va trebui si faceti o reverent’ formala. Se numeste Reverenta Texani. Toate tinerele care au debutat in societate in statul Texas au facut-o si trebuie s-o stipaniti la perfectie. Va rog s v4 amintiti cd veti fi singure acolo, la capatul unui podium, pe o sceni, sub reflectoare fierbingi, in vazul intregului oras — pe tocuri. Ne-a privit pe fiecare, cantirind din ochi dac& eram in stare de o asemenea performanta. — Va voi arata chiar acum. ‘Acronim pentru University of Texas. (N. red.) 2 Acronim pentru University of Oklahoma, (N. red.) 40 ~~ Jonah Lisa Dyer si Stephen DyerAnn s-a ridicat, dreapta ca un farus. Apoi si-a dus piciorul stang la spate si a inceput s& facd o reverenta. Capul sau a ajuns in dreptul taliei. Incepea s& ingenuncheze, iar ea continua sa coboare tot mai mult si mai mult. isi intorsese chipul intr-o parte, ca si nu se pateze de ruj. O sé cada! m-am gandit, in timp ce Ann s-a facut covrig, ajun- gand paralel cu podeaua. Dar n-a cazut. Se tinea pe pozitii. $i apoi, fara si se clatine deloc, a inceput si se ridice iar. Am cAutat o urmi de efort pe fata ei, dar n-am gisit nimic. Practicasem si eu tonifierea zonei abdominale, asa ci eram impresionata. — Ati inteles? Vreau ca fiecare dintre voi sd incerce. Cine e prima? Toata lumea privea in jur. Cine sa indrizneasca asa ceva? — Eu, am anuntat dintr-odata si m-am ridicat. Forta si flexibilitatea erau punctele mele forte. Faceam saizeci de box-jumps', de trei ori pe saptimAni, si puteam sa fac zece seri a cincizeci de genuflexiuni la rand. in plus, incercand prima, dadeam dovada de initiativa. Poate ca asta ar fi convins-o pe Ann sd uite cA intarziasem. Doua dintr-o lovitura. — Relaxeaz4-te, mi-a spus Ann. $i-a intins mainile spre mine, cu palmele in sus. — Sunt OK, am asigurat-o eu. T-am privit mainile. Chiar voia s4 ma sprijine? — Serios, ma descurc, i-am zis. — Vei avea nevoie de ajutor. — Nu cred. Cat de greu putea sd fie? Ann s-a dat inapoi, ezitand. Am inchis ochii si am inspirat. Am incercat si-mi amintesc cum procedase. Mi-am depirtat bratele de o parte side alta, apoi am inceput sA-mi cobor corpul. "Tip de siritura sportiva care presupune flexarea genunchilor, urmata de saltul Peo banca sau pe o cutie speciala. (N. red.) PRIMUL MEU BAL ~~ 41Totul a mers de minune in primii zece centimetri si Miran, plasat piciorul stang in spatele celui drept. Migcarea din Urmatg, rii zece centimetri a fost acceptabila, pana cand genunchiuj m drept s-a indreptat complet. Apoi, s-a intamplat ceva Straniy, Piciorul meu stang s-a oprit in spatele celui drept gi a refuzay % se mai miste. Am incercat s4-] fortez s4 coboare, apasandu-m, in jos cu ajutorul pieptului, ins piciorul drept a inceput s4-mi tre. mure. Am apisat mai tare, iar coapsa dreapta mi s-a incordat, mus. chiul a fost cuprins de o crampé si, din cauza tensiunii extreme, capsele care-mi tineau rochia laolalté au pocnit. $oldul meu , luat-o razna si am c&zut gramada pe podea. Tocmai imi aplica- sem singuri o figura de jiu-jitsu. Abby se prapadea de ras — un rig sonor, molipsitor. — E mai dificil decat pare la prima vedere, a spus Ann sec. Mi-a intins mana ca si ma ajute, insa, jenata si derutata de esec, am refuzat. M-am ridicat, mi-am strans rochia pe mine sj m-am asezat la loc. Julia m-a batut pe umir, iar eu am facut 0 grimas’. Lauren mi-a aruncat o privire care-mi transmitea ci-i pare rau pentru mine. Dupi esecul meu, celelalte fete s-au ridicat cu grija si au acceptat mana intinsi de Ann. — E crucial si va sustineti greutatea pe picioare, a spus Ann, finandu-i miinile lui Abby, care a reugit si coboare trei sferturi din distanta, inainte de a se opri. Sydney a fost urmitoarea si s-a descurcat la fel de bine ca Abby. Apoi au urmat cele dou’ Ashley. Ashley Numarul Unu era, in mod clar, dansatoare gi, cu ajutorul lui Ann, a ajuns cel mai aproape de podea. Ashley Numarul Doi prea sa aiba ameteli si abia daca s-a clintit. Julia aproape cd a reusit, la fel si Femela Alfa, ins& toate s-au sprijinit de mana lui Ann. — Va recomand calduros si incepeti si exersati imediat. Folosifi-va de o bara pentru dans sau de spatarul unui scaun, 42 ~~ Jonah Lisa Dyer si Stephen Dyerpentru susfinere, si incercati mai intai s4 obineti suficient’ flexi- pilitate incat s4 ajungefi aproape de podea; apoi incercati cu o singura mana. Multumita’ c4 acum pricepuseram ce eforturi ne asteptau, Ann a continuat. — Va rog si deschideti mapa la sectiunea »lnsofitori”. S-au intors paginile, fosnind linistit. Unul dintre avantajele reale ale debutului era garantia cd in urmitoarele luni urma si intalnim o multime de tipi ardtosi (speram noi) si chiar si eu eram curioasé si aflu cine erau. Am parcurs rapid lista de saizeci-gaptezeci de nume, am citit Bryson Alexander Perriman si Benjamin Francis Horton si ochii mi s-au incetosat. — Acesti tineri au varste cuprinse intre douazeci si dowazeci si cinci de ani, a spus Ann. Unii sunt inc la facultate, ins majorita~ tea au patruns deja in lume. Multi sunt fiii unor familii bine privite si veti gasi printre ei avocati, ofiteri de Marina, antreprenori. Pe fiecare il recomanda cate ceva. Pentru balurile formale si pentru debut in sine, va voi gisi eu cite un insotitor, un alt tanar pentru fiecare eveniment. Singura exceptie privind alegerea insotitorului este daca sunteti deja logodite sau daca va logoditi in timpul pre- gatirii, iar in cazul asta, fireste, logodnicul vostru va va fi insotitor. Se intampla ca domnii si aiba uneori solicitari speciale, iar eu incerc si le onorez, cand sunt sincere si adecvate. Pentru alte petre- ceri din acest timp puteti aduce un partener ales de voi si este posibil ca tinerii din aceasta list’ s4 va contacteze pentru a stabili o intalnire. Daca va fi asa, puteti fi sigure c& i-am recomandat perso- nal pe tofi si cd se confrunta cu aceleasi standarde c4rora trebuie s& le corespundeti si voi. Afi inteles? Incuviingari din toate partile. — Bine. Cu minimum o siptimnd inainte de fiecare eveni- ment cu insofitor, veti fi contactate de ctre insofitorul stabilit, care v4 va comunica aranjamentele pentru seara respectiva. Vreau PRIMUL MEU BAL ~> 43si ingelegeti cd fiecare in parte $i toate impreund reprezeny traditie, un ideal gi cd va trebui si va purtafi conform celoy ., inalte standarde ale bunelor maniere. Esecul in aceasta pane va atrage dupa sine consecinte rapide si grave. Mam a. inteleasa? incuviintiri rapide. — Excelent! Sunt convins’ ci va fi un Sezon de succes. \y; rog si savurati gustirile, si v4 cunoastefi, si ne vom revedea jn citeva siptamani. Ca dirijate prin telepatie, usile s-au deschis si citiva chelney au intrat purtind tavi cu sendvisuri, pe care le-au aranjat pe mas, Mirosul de marar care emana din crema de branzi si tartinele « somon afumat m-au luat prin surprindere si mi-am dat seama 4 eram flamandi ca un lup. Instinctul si foamea m-au facut sj insfac si si devorez nenorocitele alea mici. Tocmai mancam aj doilea sendvis, cand am auzit o voce din spatele meu. — Aio clipa, domnisoara McKnight? La naiba! Sendvisus interruptus. M-am uitat in spate. Ann Foster mi se adresase. Mi-a facut semn sd mi ridic si s-o urmez, asa c4 am inghitit imbucatura si m-am ridicat. Am urmat-o la pas, aruncindu-i Juliei o privire. Expresia ei de ingrijorare sincera m-a facut s4-mi revin, pind cand am remarcat-o pe Femela Alfa, care zambea ca pentru sine. Scarbei dleia probabil ca-i pare rau ca rateazd gratarul de acasi, m-am gandit. Ann s-a oprit langa imensele ferestre franceze aflate in partea opusa a incaperii. Panorama era compus din alei bine intretinute, arbori pecan, fantani arteziene si bere pent steagurile de golf. Ne aflam suficient de departe incat si nu fim auzite de celelalte, insa eram la vedere. Indiferent ce urma, fiecare fati prezenta avea sd asiste. 44 ~~ Jonah Lisa Dyer si Stephen Dyer— Nu am facut cunostinfa aga cum se cuvine, a inceput ea, Ma numesc Ann Foster, Mi-a intins mana, iar eu am strans-o ferm. Era mai inalta decat crezusem. — Megan McKnight. — Imi pare bine de cunogtinga. Parea sincera. — Si mie, domnisoara Foster. Mi-am mascat tearna in spatele unui zambet larg. — Le cunosc pe mama gi pe matusa ta, fireste. $i cunosc isto- ria familiei tale. Sora dumitale, Julia, pare incAntitoare. S-a oprit si am inteles amandoua ca dorea sa sublinieze dife- renta dintre mine si Julia. Am rimas tacut& si nu am muscat momeala. — Domnisoara McKnight, vreau si fiu sincera. Sunt angajata de Clubul Bluebonnet ca sa planific si si organizez debutul vos- tru. Detin acest post de mare incredere de mai bine de douazeci de ani, iar ei se asteapta si ma asigur cd totul se petrece fara niciun incident. Gazduiesc acest ,,ceai” pentru a intalni, intr-un mediu lip- sit de formalitate, pe fiecare tanara aleasa; si o fac nu doar pentru a explica semnificatia debutului, dar si pentru cA doresc s stiu ca ea infelege, accepta si se declara pregatitd pentru incercarile care urmeaza. De o important majora este punctualitatea... — Imi pare rau, am intervenit. Antrenamentul la fotbal s-a prelungit. — Antrenamentul nu este problema mea, domnisoara McKnight. Ce ma priveste este intarzierea si — a facut un gest spre rochia mea rupti si patata de sudoare — aspectul fizic nein- grijit, care dovedesc, laolalta, o lips cras& de respect fart de mine si faga de celelalte tinere prezente. — Mi-am cerut scuze, am subliniat eu, simtind c& imi ard obrajii. Promit s4 nu se mai repete gi sunt sigura cl, daca mi se va PRIMUL MEU BAL ~~ 45oferi ocazia, pot invafa 6 fac reverenta Ia fel de bine ca fetel. celelalte. ; i -a incordat, Narile lui Ann au tremurat, lar ea 6-a Arita maj putin a balerin& si mai mult a tigra ae ooaeneetaag pranzul. Schimbarea m-a gocat intr-at it, incat am facut un pas spate. Mi-a vorbit glacial: ; — Cuvantul reverenfd, domnigoara McKnight, este sinonim, cu politefe, un cuvant gi un concept care iti sunt, in mod clar, strain, La naiba, mi-a zis-o! — O reverent facut cum trebuie nu este nici frivola, nic} supusa, ci reprezintd o pozitie care inspira respect. Un alt cuvant care aduna praf pe raftul vocabularului tau. — Domnisoara Foster, eu... — in dumneata, domnisoar’ McKnight, a continuat Ann, ny vad decat un copil egoist, o constant a zilelor noastre. Nu vrei decit si-ti fie bine ie gi folosesti intelectul pe care-I posezi numaj in cadrul unui sport ieftin, Debutul, domnisoar’ McKnight, nu este un joc nici pentru mine gi nici pentru cei care participa si nu intentionez si depun eforturi pentru afi schimba atitudinea de dispret vadit fata de institutiile pe care le reprezint. Nu prea am sperante cA vei reusi s-o schimbi de una singura. Asadar, cred c& ar fi cel mai bine si te retragi din proprie initiativa. Am fost atat de surprinsd de aceast ploaie de lovituri usturi- toare gi bine tintite, incat probabil cA au trecut mai bine de douazeci de secunde pani am reusit s& vorbesc iar. A asteptat ribdatoare, in timp ce eu mi clatinam asemenea unui luptator ametit de lovi- turi, pe cale sa cada la saltea. — Cred ca m-ai judecat gresit, am ingdimat. — Mi indoiesc. Inima imi batea puternic in piept, iar obrajii mi se inrosiser ca sfecla, Sa ma retrag? Dar nici nu incepusem... 46 ~~ Jonah Lisa Dyer si Stephen Dyer— Nu vreau sa mé retrag, am inceput, precauta. E important pentru parintii mei, iar eu n-am fost niciodata genul care renunti. Voi face orice este necesar s4 ma dovedesc capabili. — Incapatanarea dumitale, desi admirabila, nu va fi sufici- enta, domnisoara McKnight, a spus ea sec. Treaba asta cu ,domnigoara McKnight” incepea si mi zgiarie pe creier. —E mai mult decat evident ca nu pofi pasi cum se cuvine, a continuat ea, asa ci, fireste, nici si dansezi nu pofi. $i nu ma refer la Zumba. — Mama ne-a inscris deja la cursuri de dans. — As vrea si fie atat de ugor. Va trebui sd inveti si stai dreapta, sa te imbraci corespunzator, si te porti cu decent si modestie. Esti la kilometri distanta de o Reverenta Texana multumitoare si, sincer, tinand cont de timpul pe care il ai la dispozitie si de lista de cerinte, ma indoiesc cd vei fi capabila s-o stpanesti. Dintr-odati, nu ma mai simteam doar jigniti, ci si furioasa. — Ati fi surprinsa, domnisoara Foster, s aflati ce pot sa fac intr-o perioada scurta, am declarat eu, increzatoare. M-a privit iar, inci in dubii. De ce ma impotriveam? Era sansa mea si dispar din peisaj. I-as fi putut spune mamei ca Ann nu mi crede capabila si ca stie, la fel ca mine, ci n-am stofa de debutanta. Dar m-am gandit la tata si la cum ma implorase; chiar daca nu stiam de ce, era clar cA avea nevoie si raman pe pozitii. — Vi rog, doamna, am spus, indulcindu-mi tonul si zambin- du-i cu tot farmecul texan de care eram in stare. Imi dau seama ci n-am inceput cu dreptul ziua de azi, insi as aprecia enorm daca mi-ati permite si va dovedesc ca locul meu este aici. A cantirit pentru o clipa acel ,doamna’ si fraza care ii urmase, nesigura daca erau batjocoritoare sau sincere. —Domnigsoara McKnight, aio lundladispozitie. Uimeste-ma. Apoi mi-a intors spatele si a parasit Sala Magnolia. PRIMUL MEU BAL ~> 47M-am impleticit spre masi. Julia gi Abby #-au ridicat, — Epti palida, a spus Julia. — Sclirba aia ¢ 0 dura. vis es s-a biigat Ashley Numérul Unu, Acum doi anj, ‘ provocat verigoarei mele un atac de panicl, aya cA 9A retray » ajuns la spital. : oa Pai z ti-a spus? a intrebat Abby. — Mi-a cerut 8 ma retrag. Un icnet a risunat la unison. — Dar am induplecat-o, pentru moment. Sunt intr-un fel de perioada de proba. Asta le-a ficut 54 rada. Am ras gi eu. M-am lasat 94 cad pe scaun. Disperata dup& mancare solida, care s4-mi calmeze cock. tailul toxic de adrenalina gi de teama din stomac, am inghitit tartind cu somon pe nemestecate. Simgindu-ma mai bine, m-am intins dup& inca una. —Nue prea tarziu si te razgandesti, a intervenit Lauren, cu voce melodioasi. Mi-a zambit, cu ochii ei de smarald gi zambetul de porfelan, insd efectul era mai degrab4 inspaimantator decat placut. — Pardon? Ne cunoastem? am intrebat. — Megan, ea e Lauren Battle, a spus Abby. Lauren, ea ¢ Megan McKnight. — Imi pare foarte bine si te cunosc, a declarat Lauren gis-a ridicat pe jum&tate ca s4-mi intind’ o mana peste mas’. M-am ridicat si eu pe jumatate gi i-am strans-o, rezistand tentatiei de a o strivi pana cand diamantele imense i-ar fi retezat degetele slabanoage, — Nu incerc s4 fiu rautdcioas’, a spus ea, gesticuland catre masa inconjurat& de fete, dar e foarte important pentru noi toate. Un lang rezist& cat cea mai slab4 verig’ a lui. 48 <> Jonah Lisa Dyer $1 Stephen Dyer— Serios? am spus privind-o pe Julia, apoi m-am uitat iar la Lauren. Atunci, ma voi stridui si nu fiu cea mai slaba veriga. — Minunat! a raspuns ea. Sincer, nu vreau decat binele ului. sf Mada, vad. M-am abtinut si-mi dau ochii peste cap. Mi-a zambit si i-am zambit si eu. Zambetul ei s-a largit, al meu la fel, si in curand toat& caldura sufleteasc4 din incapere a topit gheata din paharele cu ceai. cee Afari, am rimas lng’ biciclet’, asteptand impreund cu Julia sicu Abby in timp ce valetii aduceau masinile. Ashley Numarul Unu gi Sydney plecasera, iar Ashley Numarul Doi si Lauren sta- teau ,la o parte”, discutand cu voci sc&zute, insd suficient de tare ca si auzim si noi. — Avenit pe dicicleta? Ashley Numarul Doi parea gocata. — Ce incearca si demonstreze? — Cui ii pasa? a intrebat Lauren, privindu-mi. E in perioada de proba. Pariez ci zboara inainte de Halloween. A zambit. — Ador casca ta! mi-a spus Lauren, mult prea tare. Nenorocita de coronita! — Ignora-le, m-a sfatuit Julia. A apirut magina lui Ashley Numarul Doi — un Land Rover, ce altceva? I-a dat valetului un singur dolar, iar Lauren a urcat pe bancheta din spate. — Pa, Julia! Pa, Abby! Pa, Megan! Pe curand! a spus Lauren, ficindu-ne cu mana. T-am facut toate cu mana, cu fals entuziasm. — OK. Pa, Lauren! Pa, Ashley! am rispuns. PRIMUL MEU BAL «> 49Valetii au inchis portierele cu un bufnet, — Vedea-te-as in primul gard! am strigat, gtiind 4 Nu p, puteau auzi, pentru cA geamurile erau inchise. — De-asta te iubesc eu atat de mult, a declarat Abby, — Megan! m-a mugtruluit Julia. Nu spune aga ceva! — Nu? — Nu. Fiindca noi intelegem cA glumegti, dar alte Person, nu te cunosc atat de bine. — Cine-a zis c4 glumesc? — Sa nu te schimbi niciodata, Megan, a spus Abby. Ne-a venit magina. Julia a ezitat. —E bine, nu? Se referea la faptul c4 scdpasem ca prin urechile acului. — Fireste, am spus. Acum hai s4 plecdm de aici. — Luam cina la Cafeneaua Express? — Deja stiu ce comand. Julia a plecat. — M& bucur cd nu te retragi, mi-a spus Abby. Va fi mult mai amuzant. — De-aia sunt aici, ca s4 cobor gtacheta atat de mult, incat tu si Julia doar s4 pasiti peste ea. Magsina a ajuns, iar Abby m-a imbritisat si a plecat. Eram ultima care pleca, aga cA am pedalat alene, iesind din Clubul Turtle Creek, apoi am rimas pe trotuar asteptand, gan- dindu-mé la intalnirea cu ,valetul” gi la discufia cu Ann. Pe de-o parte, eram bucuroas4 c4 nu trebuia s4-i spun tatei cA mi s¢ ardtase uga din prima zi. Pe de alta parte, mi-era teami de ce ma agtepta. In fond, fusese doar intalnirea preliminara, Sezonul debutului nici macar nu incepuse. 50 <= jonah Lisa Dyer $1 Stephen DyerCinci FOR, * Megan face cumpdriituri serioase — Pastreazi-ti mintea deschis&, a spus Julia. Cine stie ce se poate intampla si pe cine poti intalni? S-ar putea chiar si te dis- trezi. — Si fim seriosi... chestia asta cu debutul e 0 expozitie de caini, am raspuns, infulecand un hamburger cu carne de curcan. — Doamne, esti atat de plina de prejudecati! — Dar daca am dreptate? Am inmuiat cativa cartofi prajiti in ketchup si mi i-am varat in gura. Si-a dat ochii peste cap auzind intrebarea mea, ins4 vor- beam serios. Care e diferenta dintre judecata sanatoasa si preju- decata? Sa fie acuratetea? Cafeneaua Express era foarte aglomerata, pentru o sear de marti. Cinam acolo deseori, fiindcd era aproape de apartamentul nostru si nu prea scump. Avea mAncare gustoasi si portii mari. Ma ocupam de hamburgerul cu carne de curcan dupa ce didu- sem gata un antreu cu somon la gritar, pastai verzi si piure, si priveam cu pofta restul de salata Cobb a Juliei. Da, mananc mult, si pe buna dreptate. O fat obignuita poate s& consume intre o mie cinci sute si o mie opt sute de calorii PRIMUL MEU BAL ~~ 51zilnic si s4-i fie bine asa, ins eu nu sunt o fata obisnuita, Avang un metru saptezeci gi aizeci si dou’ de kilograme, ard in fiecare saptiména, in urma antrenamentelor, a exercifiilor la salg de fort si a meciurilor, un numar uimitor de 28 000 de calorij (stiy asta fiindcd antrenorii m-au testat). Metabolismul meu zumzgie non-stop, ca un stup, $i consumul a patru mii de calorii pe zi doar ma impiedicd s& pierd in greutate; am nevoie de mai mult cq si adaug masi muscular’. Credefi-m4, nu-i ugor s& gasesc atita mancare si e chiar mai dificil si mestec gi sa inghit totul. Nota: 55 cumpéram lapte cu ciocolata, in drum spre casa. — Uite, am continuat eu lingandu-mi degetele, imi day seama cA esti entuziasmata. Dar tu te pricepi la treburile astea, Eu sunt... nepriceputa din punct de vedere social. M.-am intins dupa salata ei, apoi m-am oprit cand i-am vazut mutra socata. — Scuze, credeam ci ai terminat, am spus nedumeriti, fiindca intotdeauna terminam ce-i rimanea ei in farfurie. — Nu-i vorba de asta, a soptit Julia. I-am urmirit privirea si am descoperit ca la bar statea Tyler Stanton. — Rahat! — Nu-i aga? Julia mi folosea drept scut, sperand ci Tyler nu o va remarca. — Ce mai face? am soptit. — Habar n-am. Nu am mai vorbit de o luna. — Foarte bine, am rispuns. E 0 bombi cu ceas si nu vrei sa fii pe-aproape cand explodeaza. Julia s-a ridicat in timp ce terminam de vorbit, iar eu mai degraba am simtit decat am vazut prezenta matahiloasi a lui Tyler in spatele meu. — Salut, Tyler, a spus Julia pe un ton plat. — Ce mai faci? a intrebat el, 52 > Jonah Lisa Dyer si Stephen DyerM-am ridicat si l-am infruntat, strecurandu-ma intre ei. Tyler, care ficea parte dintre echipa de fotbal a SMU, avea un metru nouazeci inalfime si brate imense, nemaivorbind de capul lui, cat un cuptor cu microunde. Cum stiitea acolo, in blugi si tricou, arta ca un supererou din desene animate. Dar eu m-am finut tare pe pozifii, chiar daca privea prin mine, drept spre Julia, — Suntem incantate si te vedem, ins’ tocmai plecam, am anunfat eu. Am luat-o pe Julia de brag si am dat sa plec. — Am auzit despre treaba cu debutul, a spus el. Felicitari! Julia s-a oprit gi s-a uitat la el, Am tras-o de brag. Nu s-a clintit. — Mersi, i-a rispuns. imi dideam seama cd dorea s4-i vorbeasca, desi nu pricepeam de ce. — Ce mai faci? s-a interesat Julia. Am pufnit. — Bine. Stii tu... a raspuns Tyler, cu vocea cizandu-i intr-un soi de autocompatimire. Nemultumita fiindcd se oprise, ins’ bucuroasi c& acum se aflau la trei metri distant’, m-am indepartat putin de sora mea. — Ma duc si fac rost de o casoleti, am spus si am pornit spre bar, cu ochii la Tyler, avertizandu-I mut sd nu se apropie mai mult. Au continuat sa vorbeasci. Julia si Tyler incepusera s4 ias4 impreun’ din prima sapta- mand a ultimului lor an de liceu. Tyler, un amestec amefitor de aspect fizic placut si muschi impunatori, era atét un american pursange pe teren, cat si un elev cu zece pe linie, iar in acea toamni aparuse pe coperta revistei Texas High School Football — inca un pas pe drumul spre sanctificare. Elevii au votat-o pe Julia regina balului de absolvire gi, ca dovada cA era mai mult decat un chip placut, a finut un discurs, in calitate de elevd cu a doua cea mai mare medie din clasa ei, in fata a gase sute de persoane. PRIMUL MEU BAL ~? 53Coplesiti de oferte de burse, inseparabili gi indragostigi, cei doi erau invidiati de intreaga scoala si de aproape orice parinte care fi cunostea. Au ales si studieze la SMU impreuna gi toat4 lumea credea c& vor fi lideri si acolo, ca inainte, pana cand aveau 94 absolve, si se cistoreasca gi s4 gaseascd solutii impotriva foame- tei mondiale. Primul an a mers conform planului, ins toamna trecuta Tyler isi rupsese ligamentul incrucisat anterior, si pe durata lungii peri- oade de recuperare devenise dificil, adesea furios, si, luna dupa luni, incepuse s-o resping’. In mai, relatia lor deja scaryaia. Disperata, sigura cA la mijloc era ceva mai gray, Julia il abordase direct, implorandu-I sa se deschida iar in fata ei, s4 aiba incredere in ea gi si se confeseze. Drept raspuns, 0 apucase de umér, stri- gase ,.Las4-ma dracului in pace!” si o impinsese cat colo, Totul se incheiase cand capul ei lovise usa dormitorului. in lacrimi, amAndoi aparusera la usa apartamentului nostru si ma treziseri. Dupa ce am aruncat o singuri privire, strigasem la el si dispara, apoi o dusesem pe Julia la Urgente. Medicul fi pu- sese trei copci, iar eu ma rugasem de ea si depuna plangere. Refuzase, ins& se despartise de el. Asta se petrecea cu patru luni in urmi si, din cate stiam, nu se mai vazusera de atunci, desi isi mai scriau cate un SMS, iar el o sunase de cateva ori. M-am intors aducind 0 casolet4, am varat in ea tot ce avea calorii si am inchis capacul, — Deci poate bem o cafea candva, a spus Tyler, apoi ochii i s-au umezit, Mi-e dor de tine. Ag vrea... numai si ne vedem, si vorbim. — Cred ci 0 si fie greu si vi b’gim pe amandoi intr-un se- pareu suficient de inc4p&tor pentru ordinul de restrictie, am comentat, varandu-mi iar intre ei. — Megan... a spus Julia, insd Tyler ne-a intrerupt. 54 c+ Jonah Lisa Dyer si Stephen Dyer— Acceasi Megan, a pufnit el. Cum mai stai cu dragostea? —Ti-e teama de inchisoare? am raspuns, fara s4 ma clintesc. — Megan, hai sé mergem, a zis Julia. Nu trebuia s4-mi spuna de doua ori. —Uite ce-i — Tyler s-a inmuiat gi s-a intors spre Julia. Chiar tin la tine gi nu vreau si pierdem legatura, bine? Ochii lui erau rugatori. — Mai vedem, a catadicsit Julia. — OK, a fost drigut si te revedem, am spus eu cu insufletire siam tras-o pe Julia spre usa. — Pe curand! a strigat Tyler dupi noi. — Sper ci nu, am soptit eu ca pentru mine, dar suficient de tare incit sa auda si Julia. Afari, am condus-o la masina in pas alert. —Aiinnebunit? Maniacul ala te-a bagat in spital, iti amintesti? — Se simte groaznic... — Asa si trebuie. $i a sc4pat usor. — Sper sa reuseasci si iasa cu bine din asta. De fapt,e un om bun. Am privit-o. Vorbea serios. — Tu esti omul bun, Julia. Am apucat-o de umeri. — $tiu cd vrei si crezi numai lucruri bune despre el, insd crede-ma cand ifi spun ca Tyler a facut un lucru foarte rau si me- rita s& sufere. Imi promifi cd nu te vezi cu el singura? — Promit. Am imbritigat-o, iar ea mi-a raspuns tot cu o imbrafisare. —Te iubesc si nu vreau si te vad suferind. Niciodata. — Stiu. $i eu te iubesc. Am urcat in magind gi am pornit motorul, apoi am dat inapoi. Privind-o, i-am remarcat umerii aplecafi si privirea in podea. PRIMUL MEU BAL ~~ 55Ultimele cateva luni fusesera dificile pentru ea gi revederea lui Tyler ii starnise iar, evident, gandurile negre. —Treaba asta cu debutul o sa-ti prinda grozav de bine, i-am spus. $ase luni de cumparaturi, intalniri si petreceri... Exact ce-fi trebuie ca sa uiti de el. Dar Tyler ne ajutase cu un lucru foarte important. Datorita lui, eu gi Julia aveam minunatul nostru apartament cu doua dor- mitoare, aflat la mai putin de cinci sute de metri de campus. Cand doi fotbalisti, pe nume Quinn si Brady, hotdrasera si se mute de acolo, Tyler ne vanduse pontul, iar noi veniseram intr-un suflet, cu cecul in mana. Dar atunci cand deschiseserim usa, nu ni se mai paruse minunat. — Doamne! strigase Julia. Facuse un pas in spate cand o lovise mirosul. Imaginati-va un loc in care doi fundasi masivi si amicii lor méncasera pizza congelata si mancare chinezeasca la pachet, bauser4 bere Lone Star si nu curdtaser4 nici baia, nici vreo alta suprafata, timp de doi ani. Adaugati diverse insecte si rufe mur- dare oribile, coapte timp de sapte luni de vara, inmultiti toate astea cu o mie si veti avea in fata ochilor o oala murdara, plina de testosteron ranced si dezgustator — noua noastra casi. — Putem rezista aici trei ani, fi spusesem atunci Juliei. Il sunaserim pe proprietar si merseserim la Home Depot, unde am cumparat manusi de cauciuc, lichid de curatare indus- trial, burefi, o galeatd, un mop, spray anti-gandaci si o cutie cu masti de hartie. Am bombardat fiecare camera, apoi am curaat méncarea uscata de pe plinte, am spilat peretii, podelele si feres- trele, chiar si ventilatorul din tavan. Dormitorul lui Quinn era gol si nu avea nevoie decat de tratamentul aplicat in living. Al lui Brady era un depozit postapocaliptic de deseuri toxice, parca desprins din Mad Max: Fury Road. 56 © Jonah Lisa Dyer si Stephen Dyer— Asta o sa fie camera ta, spusese Julia, adulmecand. Dupa ce duseseram la ghend sacii de gunoi, eram aproape gata. Ultimul obiect aruncat fusese o saltea care zicea pe podea, Apucaseram amandoua, inarmate cu manusi, cate un colt de saltea, si o ridicaseram. Icnind, o duseseram la usa, si atunci am vizut editia din martie 2015 a revistei Pistol care fusese ascuns4 sub ea. — Este...? intrebase Julia holbandu-se la copert’, de unde ne privea un barbat foarte musculos si foarte dezbracat. intr-o mani, tinea o cheie francez4, iar in cealalti... stiti voi. — Doamne! exclamasem, scipand coltul meu de saltea si aplecindu-mi s4 ridic revista. — N-o atinge! strigase Julia, dar o ignorasem. Purtam manusi de cauciuc, in fond. Am rasfoit-o. — Brady, Brady, Brady, spusesem, gindindu-mi la fotbalistul care locuise acolo. Ce baiat obraznic esti! Ii oferisem Juliei revista, insa refuzase. Duseserim salteaua la gunoi si o aruncaserim impreuna cu revista. Julia se cutremurase. — Hai si nu pomenim vreodati despre asta. — Fie! Dupi o tura la IKEA impreuni cu tata, cumpiraseram de la Target asternuturi si o rogojina tesut’, agitaserim nigte fotogra- fii pe pereti si puseserim vase Fiesta in dulapuri. Locul parea si ne apartin’. In acea prima seard, ne uitam la TV, cand mi se Paruse cd Julia era trista. — Ce-ai patit? —Imi pare rau pentru el. — Pentru cine? — Pentru Brady, fotbalistul gay. Probabil cA se simte atat des. singur, PRIMUL MEU BAL ~9 57Dupi cum spuneam, Julia este omul bun. n seara in care |-am vazut pe Tyler in Cafeneaua Express, Julia a venit Langa patul meu. — Inca te mai gandesti la Tyler? am intrebat-o. A incuviinfat, aga ci m-am dat mai incolo gi ea s-a urcat langa mine, si am zacut acolo, spate in spate, fiecare pierduta in pro- priile ginduri. Ma gandisem gi eu la el. Nu la cat de nenorocit era, ci la comentariul lui rauticios privind starea vietii mele amo- roase. N-asg fi recunoscut niciodata, ins4 ma afectase. imi pliceau biiefii. Doar ci habar n-aveam cum s&-i atrag. Flirtul era un mister pentru mine. Eram categoric incapabila si intretin acea comunicare fara vorbe care ademenea biietii, care le trezea curiozitatea sau care fi excita de-a dreptul. Aveam cateva teorii in privinta asta. Prima era cA deodorantul Mennen Speed Stick, pe care-l foloseam fiindca chiar are efect, imi neutraliza feromonii feminini. A doua era c& tesutul sdnilor ofera abilitatea de a ,vorbi pe limba baietilor” si, dacd nu ai s4ni suficient de mari, te plasezi undeva intre un grav handicap de vorbire si mutenie. Sanii mei erau, in mod clar, mici; desi indraznefi, pareau cam ,anemici”, ca doua prune care se lupta pentru atentie intr-o piata plina de por- tocale, grepfrut si pepeni copti. Uneori imi faceam griji ci, asa cum li se intampla chinezoaicelor care-si legau picioarele, un deceniu de stransoare in brasiere sport le ingradise cregterea. — Nu te ingrijora. Voi fi acolo, cu tine, mi-a spus Julia, citin- du-mi gandurile. — Nu sunt ingrijorati, am raspuns, cumva prea repede, sur- prinsa de cat de bine mi ghicise. — Aha. Julia nu parea convinsa. $tia mai bine decat oricine ca in spa- tele imaginii Asteia de fata indrazneati inflorea anxietatea cu 58 ~~ Jonah Lisa Dyer $1 Stephen Dyerprivire la intalniri amoroase si baieti — iar acum, tot ce urma si se intample avea s& fie testul suprem pentru feminitatea mea. Exsecul spectaculos pare rexultatul cel mai probabil.Megan demonstreazit a doua lege a mecani ia lui Newton Cand mama a adaugat , cine circar” la celelalte identitati ale mele, pe lang3 ,boboaca de facultate” si »Sportiva din prima divi- zie”, programul meu, deja aglomerat, a devenit un sprint neintre- rupt de antrenamente, cursuri, cumparaturi, sald de fitness, ore de dans, cumparaturi, teme, meciuri si — a, da! — cumparaturi. Lunea, miercurea si vinerea incepeau toate la cinci dimineata, cu micul dejun: o cana cu terci de ovz, inc&rcata cu afine, unt de arahide si miere. Apoi mergeam pe biciclet pana la sal, unde ridicam greutati si faceam box-jumps pana eram secatuita si ame- team. Dupi ce faceam dus, dadeam pe gat doua portii de Muscle Milk cu ciocolata, pe post de al doilea mic dejun, in drum spre cursul de la ora opt. Fiindcd nu trebuia si ma duc la sala, martea gi joia imi permiteam luxul de a dormi pani la ora sapte. Din cauza programului la fotbal, mergeam doar la cursurile de dimineara gi, desi in acel semestru am avut douasprezece cursuri, necesare pentru pentru a obtine bursa, am ales materi usoare. Singurul meu curs adevarat era cel de Istoria Romei Antice gi in rest jonglam cu optionale de arti mayasa, scenografie si finange personale, Dupd cursuri, mai inghesuiam cateva mii de 60 © Jonah Lisa Dyer si Stephen Dyercalorii la cantina sportivilor, apoi aveam antrenament, cinci zile pe saptamand, de la 14:30 la 16:00. Dupi o cin timpurie (s& nu uitam de mancare!), incepea a doua parte a zilei. Serile de luni si de miercuri erau rezervate pen- tru teme, iar timp de o luna, martea si joia, Julia si eu am valsat in sala de dans. Opt persoane asistau la cursul introductiv in dan- suri de societate: doua cupluri de varsta mijlocie, care incercau si reaprinda flacara relatiei, si un cuplu de viitori miri, stresati de presiunea primului lor dans ca sot gi sotie. Ernesto si Gloria, instructorii nostri, aveau la dispozitie patru saptimAni ca si ne puna pe picioare. Femeile purtau tocuri si rochii lungi, barbatii, pantaloni si pantofi cu talpa de piele, iar prima data cand am pasit pe tocuri, pe podeaua cerat’, am ajuns la concluzia ca si mergi pe ring in astfel de incltari nu e pentru cele slabe de inger si ci si dansezi asa e foarte riscant. In primele doua siptimani m-am agatat de Ernesto, ingrozita ci imi va da drumul si ma voi roti ca o planeta scipata de sub control, spre periferia galaxiei, sau, mai rau, ci aveam sa ies invartindu-ma pe usa afara, cizand peste balustrada si ajungand drept in parcarea de dedesubt. Julia, care inca din copilirie era deja o veteran a baletului si jazz-ului, obignuiti cu tocurile, a folosit luna aceea ca si se cali- breze si timp de cAteva seri, dupa curs, m-a condus dansand prin living, numarand lent pasii. Cu ajutorul ei si cu multe incurajari, undeva prin siptamana a treia de cursuri, am reusit. N-ag fi Castigat Dansex pentru tine, dar eram capabila si ma migc intr-un cerc lent, prin camera, fara si mi izbesc de mobild. Era suficient. In weekend ficeam cump§raturi non-stop. fn prima sambata, la ora zece fara un sfert, Julia si eu ne-am intalnit cu mama $1 cu cardul ei Chase Platinum, inainte ca mall-ul Northpark s& se deschida, PRIMUL MEU BAL ~? 61— Am angajat o stilista. Are recomandari foarte bune, ne~a anuntat mama, in timp ce stdteam in fafa magazinului Neiman’, M-am ingrozit. Recomandari de la cine? m-am intrebat, $i apoi mi-am amintit de Biblia Debutantei. A mea era undeva prin camera, in apartament, cel mai probabil sub pat, ins3 Julia © par cursese cu atentie pe a ei, impreund cu mama. Fara indoiala ca stilista noastri era mentionati acolo. Mama parea obosita si dis- tras, ca o tandrd mama la bacdnie, incercdnd si impinga carucio- rul, si citeasca lista de cumparaturi, sd giseascA pungile cu cereale si sA supravegheze cativa copilasi. $i-a privit din nou ceasul. — A zis ca va fi aici la zece. — Mai sunt cinci minute, i-am spus, insi in humea mamei cinci minute inainte de ora stabilit insemna ca ai intarziat. — MA costa o avere... a zis mama, oftand. M4& asteptam sa vid o femeie trecuta de cincizeci de ani, se- vera, machiata puternic, un vultur palid, in rochie neagra si pantofi cu toc, purtand niste ochelari micuti, legati cu lant. Sprincenele ei, de multd vreme complet pensate, ar fi fost trasate cu creion dermatograf negru, iar buzele ei ficute pungi — la fel de ridate ca o folie de aluminiu botita. Odata ajunse in sanctum samctorwme — cabinele de proba din Neiman’s —, ne-ar fi examinat cu ochi reci si calculati, de parca am fi fost niste pulovere pe umerag, iar pe la spatele ei, Julia si eu am fi speculat cd-i place s& plesneasca la fund barbatii obraznici si s4 faci un ban in plus ca domimarrix in jocurile sado-maso, peste weekend. Imi imaginam o femeie pe nume Doris. Un Vanagon maro, prifuit, de prin 2005, cu placute de Minnesota si un abtibild spalacit pe bara din spate, a seartiit in parcare. S-a oprit brusc si din el a iesit o tipa foarte bronzata. Avea intre treizeci si patruzeci de ani. Parul ei era un cuib de dreadlocks si purta ochelari cu rame groase de baga, un maiou cu steagul Irlandei, niste blugi fara forma si cei mai butucdnogi pantofi verzi 62 <> Jonah Lisa Dyer si Stephen Dyercare-i vazusem vreodata. Si-a aruncat pe umar un rucsac din nailon, de un galben fipator. Cum portiera nu se inchidea, a tran- tit-o, apoi a incuiat-o cu o cheifa pe care a indesat-o in buzuna- ral din fata al blugilor. Probabil s-a oprit sa-si completeze stocul de iuli,m-am gandit. Dar ea a privit in jur si, cand ne-a vazut, s-a indreptat direct spre noi. Mama s-a incordat. — Doamna McKnight? a intrebat femeia. Vocea ii era foarte joasa, ragusita, si vorbea cu un puternic accent frantuzesc. Probabil ca fumeaza, m-am gandit. $i nu doar tigari, ci si marijuana, pe peluxd, in timpul veri. Cat de misto! — Da, a raspuns mama, nefericita. — Eu sunt Margot Jaffe. A intins o mana si am vazut ca nu era epilata la subrat. Mama nu stia daca sa arate cu degetul sau si cada in genunchi, socata. — Ah! a ingdimat ea, incercand cu disperare s4 nu se uite in directia parului de 1a subrat, iar Julia si eu am schimbat o privire. Daci mama incerca si obtina permise de trecere pentru backstage la festivalul Coachella, tipa era potrivita. Pentru rochii de cocktail care si ia maul unei multimi din Dallas — nu tocmai. — Tu trebuie sa fii Julia. A pronuntat , Julia” intr-un mod atat de exotic, incat aproape c4 ma asteptam s4-i iasd din gurd o guvita de fum albastru. — Da. Sunt incantat& sd te cunosc, a spus Julia, retinandu-si un zambet jucaus. $i-au strans mainile, in timp ce ne distram amandoua de stanjeneala evidenta a mamei. Chiar cd nu avea nicio idee ce s& faca gi era absolut fascinata gi, probabil, putin ingrefosata de fap- tul cd Margot nu se radea la subsuori, avand pe deasupra tupeul 84 poarte un maiou in plina zi, ca sd mearga la cumparaturi cu cliengii ei, in mall-ul Northpark. — Eu sunt Megan gi ma bucur sa te cunosc! i-am spus, incan- tata cd mama se perpelea in continuare. PRIMUL MEU BAL =~ 63-— Megan, enchanteé. Mi-a spus numele pronunfand un ve” lung — Meeegan —, apoi a privit-o pe mama fara urma de disconfort. — Bon, allons.! Cand nu s-a miscat nimeni, a continuat: — Nu mergem? — Ba da, desigur, a rispuns mama distant’, iar Margot ne-a deschis usa. Am intrat in departamentul de cosmetice, unde sarmanele vanzatoare tocmai deschideau. Pareau insetate, in lumina aspra a zilei. La a doua casi, o femeie afro-americana inalta, cu umeri lati, care ar fi putut fi un travestit, a zambit cand a vazut-o pe Margot. — Margot! Ca va? a intrebat, facind cu mana de parca s-ar fi aflat pe un car alegoric, la o parada. — Ca va, chérie. Et toi? — Comme ci, comme ga, a spus femeia, ridicand din umerii enormi. A bientét. —A bientét, a rispuns Margot. Intr-un fel ciudat, acest schimb de replici a stabilit ci Margot era de buna-credint4, iar mama isi clocea urmatoarea migcare in timp ce ne croiam drum pe lang’ posete, indreptandu-ne spre zona cu haine couture. — Ati ajutat-o pe nepoata lui Claire Munson cu debutul, anul trecut? — Oui, a spus Margot. E foarte draguta, nu-i asa? — Da, este. A avut niste fotografi fantastice, a rispuns mama. Mama a trebuit si se multumeascd cu informatia asta, desi, in mod clar, inca ezita. * Sa mergem! (fr.,in orig.). (N. red.) 64 <» Jonah Lisa Dyer si Stephen Dyer— Nu-i nevoie s& probim acum rochii albe pentru balul final. Sora mea si eu le ludm pe fete la New York ca si le cumparam, impreund cu verisoara lor... Julia si eu am schimbat o privire. O excursie pentru cumpara- turi la New York? Misto! — Dar vor avea nevoie de rochii de cocktail si pentru celelalte baluri, care sunt tematice, asa ci va trebui si fim atente la asta. Sila ce poarta celelalte fete, fireste. Vor avea nevoie de pantofi, de posete, de... — Doamna McKnight, a intrerupt-o Margot, oprindu-se lang’ un raft. Mama s-a uitat la ea. — Spuneti-mi Lucy, va rog. Margot si-a coborat barbia si a privit-o pe mama pe deasupra ochelarilor. — Lucy, s& incepem cu misuritorile. Trebuie si ne lisim ochiul si mintea si se deschida in fata frumusetii lor naturale si sd sperim ci ne va spune ce stil au fetele. Mai tarziu, vom discuta despre petreceri si rochiile potrivite. Da? Margot a asteptat ca mama sa proceseze totul. — Da, a raspuns mama, zambind pentru prima data. In cabina de probi, eu si Julia am rimas in lenjerie de corp. Fireste ca Julia purta un set asortat, din matase verde, pe cand eu purtam chiloti obisnuiti, din bumbac, cumpirati de la Hanes, si o bustierd sport, cenusie. Eram aseminitoare, ins4 nu copii fidele, si anii ne accentuasera diferentele. Julia era subfire, feminina, toati numai curbe blande. Corpul meu era mai... colfuros. Margot a scos din rucsac un centimetru portocaliu pentru misurat, in forma de sarpe, si o cutie cu ace de croitorie gi a trecut la treaba. Mai intai, a masurat-o pe Julia cu precizie milimetrica. — Un exemplu perfect de marime 34! a exclamat retoric, apoi a luat un marker roz i a inceput sd ia notife intr-un carnefel PRIMUL MEU BAL ~~ 65maro. Un metru gaptezeci, 75B marime la sutien, 68 in talie, 44 i uri. . on indepartat gi a privit-o pe Julia de Ja trei meteh distanga, Mama s-a dus Langa ea, iar Margot @ purtat un dialog cu sine insagi: — Alors, par blond, ten minunat, ochi calzi, verzi cu galben, gat lung, picioare subtiri — putem folosi orice in cazul ei, dar cred c& ar trebui 64 ne rezumam la clasici. Va arata fantastic, fireste, insi hainele vor vorbi despre ca, vor spune tuturor cine este, si nu doar ce poarta. S-a intors spre mama. — Oui, a confirmat ca, iar Margot a zambit. Apoi s-a rasucit spre mine. — Un metru saizeci si noua, a spus. — Un metru saptezeci! am sarit eu. Mi-a ignorat protestele gia scris 1,69 m in carnetel. — Marimea 75A, a anunfat, dup4 ce mi-a msurat pieptul. — B! am tipat. Scarba asta are de gand sa-mi fure o marime la sutien? Dar a scris 75A in carnetel. — Talie, 71, solduri — 92, par gaten. Totul a fost trecut in carnetel. Incepeam 84 transpir, dandu-mi seama cd nu aveam marimea 34 si cd nici macar nu ajunsesem la partea cu adevarat nasoali, adicd la bronzul meu de tractorista si a picioarele mele musculoase, pline de cicatrice. Margot s-a inde- partat si m-a privit, iar mama se agita pe lang’ ea ca un tip care a pariat o suma mare pe un cal slab, iar acum e forfat si-1 vada alergand la curse. — Putem sa-i facem rost de un sutien cu push-up si de pernute pentru rochii, a spus mama. — Nu port asa ceva! — $i de un spray autobronzant... a continuat mama. 66 < Jonah Lisa Dyer 51 Stephen Dyer— Nu, am refuzat eu. — O tunsoare, vopsea de par gi... — Ce-i in neregul cu parul meu? am intrebat, insi mama ma ignora. — Putem sa-i epilim sprancenele cu ceara, si le colorim, poate si-i vopsim buzele, si... — Nu fac nimic din astea! am strigat. — Asa e ea, i-a zis mama lui Margot. Se cearta cu tine toata ziua si comenteazi la orice. — Mise pare normal, am spus. Eu trebuie sa port lucrurile astea, asa ca logic e s4. am un cuvant de spus. — Vezi cum e? i-a zis mama lui Margot, care ne privea cu atentie. — Lucy, cred cd in mall e un Starbucks, a spus stilista. Te su- peri daca te rog si-mi aduci o cafea mica? — Deloc, a spus mama. Cafea simpli? — Un venti macchiato cu frigca, fara prea multi spuma. Mama a plecat sa-i aduci lui Margot cafeaua si, dupa ce a iesit din magazin, Margot s-a apropiat de mine si m-a condus spre o banca din cabina de proba, departe de Julia, care se prefa- cea cA priveste niste rochii. M-a invitat si ma asez si mi-a luat mana intr-a ei. — Megan, te rog frumos si mi asculti. Mama ta m-a angajat si ma plateste si te transform intr-o tanara stilat’, si o voi face. Dar cea mai frumoasi rochie din lume va arata oribil pe tine daca nu te simti confortabil in ea. $i totusi, sunt multe petreceri si trebuie s4 porti ceva, nu? — Da, am rdspuns. — Te rog si ai incredere in mine. Exist 0 cale de mijloc, aga incat si mama ta, i tu sd fiti mulfumite. — Promiti? am intrebat. PRIMUL MEU BAL ~> 67Daca trebuia si mi las pe mana cuiva, preferam o frantuzoaica lunatica in locul mamei mele. — Jur, a spus Margot si parea s4 vorbeasca serios. Esti pling de pasiune si vom gisi o cale s& scoatem asta la suprafar’. — OK, am aprobat, iar Margot a zambit. — Acum spune-mi ce anume detesti si nu vrei s4 porti sub nicio forma. — Nimic roz, am spus. $i fara funde. Mi-a intins mana si i-am strans-o. S-a dovedit cd Margot avea ochiul format gi in urmatoarea luna mi-a adus 0 groaza de haine pe care nu le-as fi ales nicio- data, in culori pe care le-as fi evitat, ins, cand le-am probat, aratau mult mai bine decat ma asteptam. M-am mai relaxat, iar Margot si mama stateau la povesti in fiecare weekend, in timp ce toate patru luam cu asalt magazinele Neimans, Saks, Barneys si Nordstroms, intr-un maraton de cumparaturi ale carui costuri au atins, curand, produsul intern brut al unui stat european modest. Era groaznic de stanjenitor si de solicitant. — Ti-a placut rochia de nuanta lavandei, pentru pranzul de dupa concertul simfonic? a intrebat mama peste cAteva sipta- mani, in timp ce ma tranteam pe un scaun. Margot si Julia plecaser’ impreund cu vanzatoarea prin maga- zin, pentru a patruzecea oard in ziua aia. — Mami, serios, port tot ce vrei, numai si-ncetezi. Camera era plina de cutii de pantofi, iar cateva standuri mari de metal, cu umerage, gemeau de rochii. — Sigur ai o parere. — Prerea mea este cA tu si tata cheltuiti prea mult pentru toate astea. — Voi, fetelor, nu trebuie si va faceti griji. Bunica voastri, Rose Alice, mi-a l4sat un mic fond dediat special debutului vostru. 68 <> Jonah Lisa Dyer si Stephen Dyer— Nu cred cd un mic fond va fi suficient, am rispuns. Cunoscindu-mi bunica, stiam cd ar fi fost iritatd sa afle c& nepoatele ei fi toacd banii pe palarii, rochii, posete si pantofi cu toc. Chiar atunci a aparut Margot aducnd un brat de rochii de cocktail. Vanzatoarea o urma cu un teanc de cutii de pantofi inalt si prost echilibrat. — Lucy, stai s& vezi modelele de la Versace! a strigat Margot. Cumva, a gisit loc pentru toate rochiile pe un stand gi a ince- put si inoate printre ele. Mama a sarit in sus. Eu m-am afundat si mai adanc in scaun, ceo —Te rog, Megan, chiar nu poti s4 renunti la meciul asta? m-a implorat mama. Era seara de dinaintea petrecerii lui Abby. — Mami, petrecerea incepe la sapte. Am la dispozitie trei ore, iar asta-i o eternitate pentru o fat& nesofisticat’, ca mine. — Dar e inceputul sezonului, a insistat mama. Niciodati... — Nu voi mai avea sansa si fac o prima impresie buni, stiu. Ai incredere in mine gi totul va fi in regula. In dupa-amiaza urmitoare, am deschis dulipiorul din vestiar si mi-am gisit tricoul de fotbal, pantalonii scurti si sosetele impiturite frumos, impreuna cu apiratorile de gambe, pe raftul de sus. Dar nu aveam nici bustierd, nici lenjerie pe cel de jos. In schimb, cineva imi lasase 0 cutie cu lenjerie Victorias Secret. Am privit pe deasupra ugitei dulapului si, bineinteles, Cat, Lindsay, Mariah si Lachelle, precum gi inc jumitate din celelalte fete, mA priveau, asteptand si descopar cel mai recent ,cadou”. De la incidentul coroanei lipite de cascd, fusesem finta nesfar- sitelor sicane. Si toate stiau c& astzi urma si joc 0 dubla neo- bignuita: incepeam ca atacant impotriva echipei Colorado State PRIMUL MEU BAL ~ 69Rams, dup&-amiaza, iar seara urma si devin o tipa ultrasic la pe- trecerea lui Abby. Am smuls funda, am deschis cutia si am scos din ea un sutien push-up, din satin roz. — Simpatic, am comentat lipindu-mi-I de tricou, in urale gj aplauze. Le-am aratat degetul mijlociu. — Stiam noi c4 n-ai aga ceva, a spus Cat mandra. — De fapt, am. in cateva nuante. — Nu cred! a icnit Cat. — Ba da. Am si pernutele alea de pus la interior. $i in seara asta le voi folosi. Da, doamnelor! Pentru prima data in viata, voi avea... — mi-am strans sAnii laolalta si m-am aplecat — ... decolteu! Replica asta a starnit rasete si fluieraturi. Astea erau fetele cu care porneam la lupta si ma simteam superconfortabil in preajma lor. Nu m-ar fi judecat niciodata nici pe mine, nici lenjeria mea simpl4, si mi-ar fi spus mereu daca imi atarna vreun muc din nas. — Tile imprumut, daca vrei, i-am propus lui Cat. Dulapioarele noastre erau alaturate, asa ca stdteam una lingi alta. — Cah, tate la mana a doua! Nu, multumesc! a spus Cat. — Trebuie doar si le clatesti! — OK, si nu mai vorbim despre asta, a cerut Cat. Am zambit si mi-am dat seama ca exact in acel moment, ce- lelalte debutante erau deja prinse cu pregitiri serioase: coafuri, masaj, manichiur’. Mama ne oferise o zi la spa mie gi Juliei, inst eu refuzasem. Aveam convingerea ci eram singura debutant care in clipa aia isi punea aparatorile pentru gambe. Dou ore mai tarziu, m-am aplecat s& mi le ajustez. Ne aflam in minutul 88, scorul era era 3-3 si tocmai castigasem dreptul la un corner cand, dup’ o cursa lunga pe partea dreapta, un fundas mi-a blocat trecerea dincolo de linia de finis. 70 ©» Jonah Lisa Dyer si Stephen DyerCiudat: desi fugisem non-stop in ultima ori si jumitate, nu eram foarte obosita. imi simfeam picioarele puternice si mintea — jimpede. Alergand spre marginea zonei porfii, am privit in urma, am vazut ci Mariah avea si execute cornerul, cand, dintr-odata, m-au coplesit impresia c4 timpul incetinea si o puternica senzatie ci imi parasisem corpul. Mi se mai intamplase si am stiut, cu certitudine, c4 doar cateva secunde mi despirteau de gol. Lasandu-ma in voia acestor senzatii, m-am oprit chiar pe linia careului mare, cu spatele la Mariah. Am simtit cum fata de 1a CSU! care mi marca s-a plasat intre mine si minge, tragandu-ma de tricou. Am inchis ochii, am inspirat adanc si am simtit ci puteam sa inscriu. Mai intai, am dat la o parte mana fundasului de pe tricoul meu si am facut doi pasi rapizi spre centrul terenului. Mai de- graba i-am intuit decat i-am vizut confuzia, in timp ce se intreba de ce ma indepartez de poarta. Apoi m-am rasucit si am sprintat spre extremi, ca s& sutez la coltul lung. S-a luat dup’ mine, bucu- roasd cd inca se afla intre mine si minge. Am alergat cu pasi mari, apoi mi-am infipt ferm picioarele in teren si am pivotat spre Mariah. Fundasul care m4 marca a incercat sd se intoarci dupa mine, ins am prins-o intre mine si o alta fata si m-am eliberat, alergand paralel cu latura portii. Mariah a lovit mingea cu mult avant, iar eu am auzit zgomo- tul sutului, am vizut mingea ridicindu-se in aer $i rotindu-se peste capul unui fundas. Am continuat s4 alerg, in timp ce mingea descria o curba lenesi spre poarta. Portarul, aflat in stanga mea, a intuit pericolul si s-a inclinat in fap. Mingea a fost mult prea inalt’ pentru un alt fundas din interior, care a sirit sia ratat, asa cd am mai ficut un pas, iar portarul a fsnit inainte, alarmat. Prea tarziu — stiam asta —, ins& ea era hotdrati si incerce si o devieze. ‘ Acronim pentru Colorado State University. (N. red.) PRIMUL MEU BAL ~ 71At de sus puteam gi mi-am risucit umArul gi goldy- Am aaritc . 3 nea unei benzi de rile, stocind in corp energie cineticd, aseme! : cauciuc rlisucite, Mingea 6-a apropiat, iar eu am plutit, agteptand ad ajunga la mine. Am lovit-o cu un gest curat, simplu, al capului, intoredndu-mi fata direct spre poata. Am zarit pentru o clipa o ceafi aurie — tricoul portarului —,am vazut mingea sagnind pe Janga pumnul lui intins gi intrand in plasa alba, prizoniera ca un peste intr-un navod. Apoi, mai mult decat gocat4, am vazut pumnul portarului, Fiindca ratase complet mingea, mana incles- tata, mare cat o cArdimida, se indrepta acum spre fafa mea extrem de fragila gi de expusa. In secunda aia, mi-am amintit de ziua in care profesorul meu de fizicd din liceu ne-a luat afar’. Ne-am pus cu tofii saci de gunoi peste haine gi ochelari de protectie, iar el a agezat un pepene peo masufA metalica, langé doud ciocane. Voia si demonstreze a doua lege a mecanicii, a lui Newton: forta este egald cu masa ori acceleragia. Mai intai a folosit un ciocinel, cu care a lovit pepe- nele. Nu s-a intamplat nimic. Apoi !-a lovit mai tare si mai repede — acceleratie mai mare, ins’ o mas tot mica —, cu acelagi ciocan. Abia daci a zgariat coaja. Pe urma a luat ciocanul cel mare, cu o masa evident superioara, si a lovit pepenele. S-a migcat, dar a ramas intact. Apoi s-a asigurat ci ne dim inapoi si cA purtam ochelarii si, luandu-si avant, a zdrobit pepenele, pro- iectandu-i pulpa, seminfele gi sucul in directia noastra. : Nu ma mai gindisem pana acum la episodul cu pepenele, dar, uitandu-ma la pumnul ala, mi-am amintit imediat si mi-am dat seama ca, dacd forta e intr-adevar egal4 cu masa ori acceleratia, avea 54 doara. 72 © Jonah Lisa Dyer 51 Stephen DyerSapte PARR, * Megan aflé ci cea mai bund apitrare este atacul Stateam asezata la masa din bucitarie, cu o pung’ de mazare congelata lipita de fata. — Sa vad, a spus mama. Am dat punga la o parte. — Dumnezeule mare! Si-a dus mana la gura si a varsat o lacrima. Nu eram foarte sigura de ce plangea, fiindca eu fusesem cea care incasase croseul de dreapta; ins4, ma rog, era o priveliste pe cinste. Ochiul meu drept, mov si umflat, pe jumitate inchis, era punctul de atractie, insa toata jumatatea dreapti a fetei mele era tumefiatd si cu pete albastre. Partea dreapté a buzei mele superioare era atat de umflata, incat parea c& ficusem o injectie cu colagen, si era briz- data de o despicatura uratd care incd singera, in ciuda celor dou copci aplicate de antrenori. Mi-am apasat din nou punga pe fata, mai mult ca un gest impaciuitor fata de mama decat pentru efectul vindec&tor. Dupa doui ore de la accident, orice alti potential’ tumefiere fusese Prevenita. Totusi, probabil ci cel mai nimerit era si nu-i amin- tesc de asta acum. PRIMUL MEU BAL ~> 73— Priveste partea buna, mama. Nu mi-am pierdut niciun dinte, am spus eu, vorbind din spatele pungii. — Fara glume, te rog. Mama si-a golit paharul de chardonnay si !-a umplut iar. Cine glumea? Daca pumnul ala m-ar fi lovit doi centimetr mai jos, chiar acum as fi fost in toiul unei interventii chirurgicale dentare. — Nu stiu ce-i voi spune lui Camille, a zis mama, mai degraba pentru sine. — Ce sa-i spui? — C4 nu mergi la petrecere. — Cine-a zis c nu merg? am intrebat. Sincer vorbind, nu ma gandisem cd un ochi vanat $i o contu- zie imi ofereau o scutire pentru seara aceea; altfel, n-as fi raspuns atat de repede. — Megan, nu poti merge la petrecerea asta... Nu gi-a incheiat fraza. — Da? am indemnat-o. — Pai... aga. — De ce nu? — Ce-o sa zicd lumea? Tipic. In timp ce eu imi ficeam griji din cauza unor lucruri marunte, cum ar fi dintii mei si dacd nu cumva aveam o leziune pe creier, mama se concentra pe probleme mai importante: aspectul meu si la felul in care avea s-o afecteze la nivel social. — A, ba merg, am spus voioasi, simtind deodata o explozie de energie. Am aruncat mazarea la gunoi. Punga a aterizat cu un pocnet. M-am ridicat si mi-am turnat un pahar cu vin. — Esti sigurd ca te simti suficient de bine? — Nu m-am simtit niciodata mai OK, am spus, urcnd sci- rile. In plus, n-are rost si irosim rochia. 74 c* Jonah Lisa Dyer si Stephen DyerEram incantat& ci-mi sfidam mama, insistand si merg la trecerea lui Abby. Odat& ajunsa in camera, falca imi pulsa, buza imi ardea siun trib de tobosari igi facusera adapost in tampla mea dreapta. Stef, antrenoarea principal, imi daduse imediat opt sute de miligrame e Tylenol si dupa aceea, cand am plecat, o pastila de Vicodin — asa, pentru orice eventualitate. M-am gandit c4 ore intregi de dans si de voie buna intrau in categoria ,pentru orice eventuali- tate”, Am inghitit pastila sorbind din chardonnay. Alcool si cal- mante: combinatia asta ar trebui si inveseleasca putin lucrurile. fn baia cea mare de la etaj, Julia st’itea intr-un scaun rotativ, in fata oglinzii. Tema petrecerii lui Abby era ,Epoca de aur a Hollywoodului”, iar Margot imi transformase sora intr-o tinara Grace Kelly cu ajutorul unui machiaj simplu, dramatic, care sco- tea in evidenta trasiturile clasice ale Juliei. Ascos un ondulator imens din parul Juliei, care a c4zut intr-o parte, descriind o curba frumoasi. I-a periat viguros parul, pana cand a inceput sa striluceasci asemenea mierii, apoi |-a dat cu luciu. — Ariti fantastic, i-am spus Juliei. — Si tu, a raspuns ea, privindu-mi in oglinda. — Nu-i aga? Am ris toate. — Cést le pied’, i-a spus Margot Juliei, apoi s-a intors spre mine. Nici macar nu a tres&rit cand mi-a tinut scaunul. M-am age- zat. Ne-am privit in oglinda. A oftat si a mormiit ceva neinteligibil in franceza. Am luat o dugcd sndtoas& de vin si am pus paharul jos. — Fice pofi, i-am zis lui Margot. Toate patru sedeam in living, imbricate si pregatite, intr-o técere mormantala. Furia mamei, provocata de starea mea side Sie ' Formidabil! (fr,, in orig.) (N. red.) PRIMUL MEU BAL ~ 75decisia mea de a merge la petrecere, ae simpea in ar A bay, ultima gurd de vin din pahar — Mai vrei vin? a intrebat tata, — Tri ian singurd. Sea ridicat gi a plecat spre bucittiirie, S-a auzit doneria, — Raspund cu, am spus, grtbitd si seap, M-am indreptat spre usa din faga, Dintr-un motiv sau altul, nuemi simfeam picioarele, De cealalta parte a usii se afla partenerul meu de bal, Hunter Carmichael. Vorbiserim de citeva ori in ultima siptimiéna, insy nu il canoscusem in persoand, Era avocat lao firma din centru, M-am apropiat de ug cu o urma de nerabdare — in fond, nu cram impotriva ideii de a cunoaste un tip, iar la telefon Hunter pAruse politics, desi putin emofionat. Dar cine nu s-ar simfi aga? Am deschis gi i-am aruncat o primi privire lui Hunter Carmichael, Purta un trac negra, vintage gi avea pilrul netezit cu ulei de motor, Strangea in mana cutia cu floarea! gi rAnjea cu tof dingii, Am tras repede concluzia ca, desi ingrijit si onest, nu ert nici pe departe genul meu. — Megan? a intrebat si, fireste, mi-a aruncat gi el o primi privire, Imi intorsesem partea teafird a fetei spre el, pentru a amina gocul, — Tu esti Hunter, nu? — Eo placere sa... te intalnesc. — Meri. — An — Stiu, am spus, Aird st mai adaug nimic, "In special la baluri sau la petreceri formale, in Statele Unite ale Americii fe meile poarta la incheictura mainii sau la umar un mic aranjament floral sat? floare, de obicei oferite de partener, (N. red.) 76 c-~ Jonah Lisa Dyer si Stephen DyerTrecand pragul, a incercat si nu caste gura la mine, dar s-a dovedit imposibil. $i trist, fiindc& dintr-o parte aritam bine. Margot reusise mai mult decat crezusem ci era posibil, $i in rochia mea de culoarea lavandei, cu parul prins Ja spate intr-un coc ele- gant, aritam acceptabil — exceptand jumatatea de fagi care pirea distrusa de tren. ‘Ai mei s-au ridicat si-l intampine pe Hunter, care m-a mai privit o data. Am zambit dulce. — Mama mea, Lucy, tatal meu, Angus, si sora mea, Julia. Mami, tat, Julia, el e Hunter Carmichael. — Bun, Hunter! a spus tata. — Buni ziua, domnule! Si-au strans miinile. — Sunt incantati sd te cunosc, a spus mama, oferindu-i mana. — Este o onoare, doamna McKnight, a tors Hunter. $i ce ro- chie frumoasi aveti! Era clar cd o lingusea. Julia gi eu am facut schimb de priviri pe la spatele lui, parcd spunand ,,[a mai lasa-ne!”. — Multumesc, Hunter, a zis mama, rosind usor. — Mi bucur sa te cunosc si pe tine, Julia, a anuntat el, rasu- cindu-se. Mi-a oferit cutia pe care inc o tinea in mani. — Am adus asta pentru tine. — Cat de amabil! am spus. — {mi dai voie? — Desigur. A deschis cutia, iar degetele i-au tremurat usor cand mi-a legat o superba orhidee mov in jurul incheieturii. —E minunati, Hunter. $i culoarea se potriveste perfect cu fata mea, am spus, fara urmé de ironie. Hunter a incercat si rida, ins& i-a iesit mai degrabi ca tusea unui tuberculos in ultimul stadiu de boala. PRIMUL MEU BAL ~2 77— Hunter, ai dori un pahar cu vin sau... 0 bautur’? a intrebay mama. — Nu, multumesc, a rispuns el gi m-a privit. Ar trebui 55 mergem. — Da. Partenerul Juliei, Simon Lucas, a ajuns la noi chiar cand eu sj Hunter plecam. Simon era fratele mai mare al lui Abby. Ne pe- trecuseram vacantele de familie cu el si cu Abby de cand eram copii, Poate stiind situatia dintre Julia si Tyler, Ann ii alocase Juliei un partener de isprava. Simon era perfect ca insofitor: era amuzant si, fiind verigori, intre ei nu exista deloc presiune romantica. — Suntem chiar in spatele vostru, a spus tata, faicand cu mana de la usa din fata. Hunter mi-a deschis portiera si — 0 irosire scandaloasa de resurse — doua cupluri au intrat in doua limuzine aflate una langa alta, indreptandu-se spre aceeasi destinatie. Odata urcat in limuzina, Hunter a intrebat: — Megan... ce ti s-a intamplat? — Am fost atacati in timp ce mi se fura masina, am raspuns sec. Oare alcoolul sau pastilele erau de vina? — Trebuie sa fi fost vreo banda de cartier, a spus el insufletit. Am citit un articol despre asta, ieri. Politia a remarcat o crestere alarmanté a numirului furturilor de masini. Au spus ci multe incidente sunt opera membrilor mai tineri ai bandelor, care-si fac mana. [si fac mana? Am oftat. MA astepta o sear lunga. ceo Drumul de treizeci de minute spre Dallas mi-a confirmat impresia initialé despre Hunter Carmichael. Era destul de inte- ligent, mult prea darnic cu complimentele si nici pe departe uns 78 <~» jonah Lisa Dyer $i Stephen Dyercu toate alifiile, cum isi imagina; s-ar fi descurcat in mediul steril si banos al mediului juridic corporatist, care era pasiunea lui. fn perioada aceea scurté am aflat mai multe decat ag fi vrut despre firma la care lucra, Kemper Dean, care avea foarte putin de-a face cu justitia gi totul cu afacerile binoase. Hunter planuia deja sa acceada de la statutul de sclav la cel de stapan. In timp ce ma toca marunt cu detaliile, am incercat s& par interesati, insd nu prea mi-a iesit. Pacat cd nu e sexy, mi-am spus, privind pe geam cladirile pe lang’ care treceam, fiindcd, daca e sti ma port necuviincios intr-o seari... Am iesit de pe sosea, am intrat pe bulevardul Harry Hines si ne-am oprit imediat, aléturandu-ne unui sir de limuzine care duceau musafiri la Clubul Brookline. In aglomeratie, masina s-a tart pana cand am reusit s4 intram pe porti. Construit in anii ’40, pe locul unei foste crege, Clubul Brookline era, de departe, cel mai frumos din oras: pini italieni batrani se ridicau deasupra cladirilor lungi si joase de caramida, acoperite de iedera. Ziua era umbros gi linistit. Seara, spectaculos si rece. In seara aia era mai mult decat spectaculos. — Sfinte Sisoe! a exclamat Hunter. Chiar asa. fn fata noastra, luminile oscilante ale reflectoarelor aruncau raze de lumina pe cerul noptii. Sub portic, valetii se grabeau s4 deschida portierele in timp ce elita societatii cobora din limu- zine, iar fotografi, purtand costume in stilul anilor 40, inarmati cu aparate de fotografiat Speed Graphic vechi, roiau pe covorul rosu. Invitatii pozau, dintii sclipeau, bliturile pocneau si sasaiau. Parca ar fi fost o premiera la Grauman’s Chinese Theatre, acum saizeci de ani. Doar cateva masini rimiseser’ in fata noastra si mi-am dat seama ca urma sa psesc in curand in lumina reflectoarelor. $i in acest colt al ringului astepta... Rocky Marciano. PRIMUL MEU BAL ~? 79— Cat de incitand Hunter a sirit in fap gi s-a holbat prin parbriz. Eu n-as fi folosit tocmai cuvantul asta. — Sti, a spus, intoredndu-se spre mine cu un zambet larg, i-am periat din greu pe parteneri ca sa fiu insofitor la petrecerile sezonului. — Serios? De ce? — Fiindca sunt in cdutarea unei sofii. — Pe bune? am intrebat, fri si-mi pot ascunde dispretul. Ny esti niel cam tinir? — Am douizeci gi sase de ani. Multi se ciisitoresc la varsta mea. lar petrecerile cu debutante sunt 0 ocazie minunata de a cunoaste fete educate, bine-crescute, din cele mai bune familii, — Tatil meu vorbeste cam la fel despre vaci. — Sti, a continuat el, neluandu-mi in seama sarcasmul, unii tipi citese anunturile despre debutante de parca ar fi un formular de curse. Le clasificd pe fete dupi cum arati, incearci s& aleagi cstigitoarele, chestii de genul. Dar nu gi eu. Mi-a surprins reactia si gi-a dat seama ce sugerase cu privire Ja aspectul meu, asa ci a adaugat repede: — Eu vreau s& gisese pe cineva pe termen lung, Sa te cisi- toresti ¢ un pas important daca vrei si devii partener la o firm’ precum Kemper Dean: chestia asta arata ci esti de incredere si c4-fi poti asuma angajamente. Nu mai cunoscusem niciodata pe cineva care folosea atat de multe exprimari lipsite de romantism. Formular de curse? Termen lung? De incredere? Pentru Hunter, casitoria suna ca o viafi petrecut’ conducand camioane de marfi. — Angeleg. Presupun ca dragostea nu apare in... ecuafia ta? — Dragostea e important, Nu sunt insensibil. Juriul inca dexbate in aceasta privinga, domnule avocat. 80 ~~ Jonah Lisa Dyer si Stephen DyerDar dragostea nu inseamna doar din obiective si valori impartisite, dintr. crurilor ii in viata, nu crezi> ilor importante in viata, = Limuzina s-a oprit si un valet a deschis Portiera, — Imi pare rau si te dezamagesc, doar pentru sex. Pasiune. Poate rezulta si “0 opinie comung asupra am spus, dar eu sunt aiciOpt an * Megan regretit decizia de a amesteca pastilele cu béutura Am piasit pe covorul rosu, iar Hunter ma finea de mana, | Odata ajunsi, am zambit ca niste idiofi si, dupa ce aparatele de fotografiat au coborit, am vizut fetele uimite ale fotografilor, Am mers mai departe si am asteptat pana ce Julia si Simon au ajuns si ei. Fotografiile lor aveau si fie in opozitie total cu ale mele: superbe, nemuritoare, ceva de prefuit. Ai mei au ajuns in urma lor, in camioneta tatei. Pentru a o imbuna pe mama, tata o spilase, ins era singura non-limuzina de acolo, iar mama incerca din greu si nu par4 stanjenité de moarte cand a coborat din ea. Din expresia ei am ghicit cd se certaserd, fark indoiala, cu privire la faptul cd tata nu inchiriase o limuzina pentru eveniment. Tata a luat tichetul de la valet si a condus-o pe covorul rosu, unde s-au oprit pentru fotografi. Arata superb, imbricat intr-un frac negru, iar cind mama a simtit bliturile indreptate spre ea, s-a relaxat si, pentru o clip4, am vazut-o pe femeia elegant’ si inteligenta cu care tata se csdtorise. Ne-am adunat in fata usilor, sub un semn fluorescent, cate clipea formand cuvantul ,Mocambo”. Femeile si-au ajustat ,am- balajele”, barbarii si-au indreptat jachetele sicu tofii ne-am aruncat 82 ~+ Jonah Lisa Dyer si Stephen Dyerriviri rapide, linigtitoare. Mama s-a clatinat putin cand m-a pri- vit, dar tata nu. Mi-a zAmbit si i-am raspuns tot cu un zambet. , airs Mergem? a sugerat mama. Am intrat. Daca exteriorul clubului era plicut si stralucitor, interiorul depisea orice inchipuire. Trecand pe us, am intrat intr-o lume care ne-a proiectat inapoi in timp, in cluburile anilor’40. In ba- nanieri caraiau papagali, un sef de sald sclipitor ne astepta si printre perdelele din spatele lui se strecura muzica unui big band. Ne-am lisat hainele in grija unei fete imbracate intr-o rochie iri umeri, scurta, de mitase, cu o palariuta asortata. Cu tocurile i si ciorapii-plasa, parea desprinsa direct din paginile revistei Life. — Bine ati venit, a ciripit seful de sala si a dat la o parte per- delele in fata noastra. Dincolo de ele ne astepta o lume fantastic, o bucla in timp, de proportii legendare, care mi-a taiat respiratia. Principala sala de bal a Clubului Brookline, un spatiu plicticos si utilitarist, fusese reconstruita pentru a alcatui ,Clubul Mocambo”. Am privit cu tofii, cu uimire, separeurile de epoca, mesele, ringul de dans, barul, scena pe care se afla formatia si o padure de copaci exotici sclipitori. Un grup de oameni joviali si de femei sofisticate umpleau sala imensa si zeci de chelneri in uniforme aduceau musafirilor Cuba Libre, Martini cu gheata si sampanie. Fete cu figari igi croiau drum prin multime, oferind trabucuri, bomboane artizanale si trandafiri galbeni proaspeti, in timp ce pe ringul de dans acoperit cu parchet cuplurile se leginau pe melodia ,Mack the Knife”, cu tent latino, cantat de o formatie alcatuita din treizeci de membri imbricati in fracuri albastre asortate. Uluita de spectacol, am simfit o impunsatura de teama. Stiam c4 matusa Camille si unchiul Dan erau plini de bani — el era ' Formatii foarte populare in Statele Unite ale Americii in prima jumétate @ ‘ecolului XX, care interpreteazi melodii de jazz. (N. red.) PRIMUL MEU BAL ~ 83partener senior la o firma foarte mare —, dar asta era dincolo de orice inchipuire gi, intr-o zi nu foarte indepartat, si noi trebuig s& gizduim o petrecere. Nu eram sigura cai bani stransese la saltea bunica Rose, insa, daca era mai putin de un sfert de milion, tata trebuia si vanda cateva vaci ca si scoata diferenta. L-am vazut privind in jur si m-am intrebat daca se gandea la acelasi lucru, Ne-am alaturat cozii de la primire. In fagi, Abby, matusa Camille si unchiul Dan intampinau invitatii. Abby purta manus, negre, pana la cot, si o rochie de catifea neagr4 mulata exact acolo unde trebuia, iar parul ei lung si ondulat strans in varful capului, arata fabulos. Toti trei afigau acea gratie care nu poate fi imitaty sau cumpirati. Fie iti este inscrisi in ADN, fie nu. Din pacate, eu ratasem secventa aia de ADN. Pani acum, evitasem tevatura cu privire la infatisarea mea stand in mijlocul grupului, inst ne migcam inexorabil spre gazde, apropiindu-ne de momentul in care expunerea avea sa fie com- pleté. Mama si-a lins buzele, iar gura i s-a rasucit alcatuind o jumitate de zambet i jumatate de grimasi, care ii trada anxieta- tea. Hunter m-a strans de mani, iar eu mi-am intors din nou fata usor, incercdnd s4 aman sentinta macar pentru cateva secunde, Apoi Ann Foster a aparut in spatele lui Abby. Sa ma ia naiba! m-am gandit, si dorinta de a ma intoarce gi de ao lua la goan’ m-a cuprins brusc. Dar, inghesuita intre invitati, m-am impleticit in fati. Matusa Camille a vazut-o pe mama, iar Abby, pe Julia. — Julia! a strigat Abby, bucuroasa si vada un chip cu adevarat cunoscut, Julia a facut un pas in fafa gi s-au imbritisat. Abby a imbri- fisat-o si pe mama. — Abby, totul e minunat, iar tu arti fantastic, a spus Julis. Abby a zambit larg. — Mersi. A fost ideea mamei. 84 <-» Jonah Lisa Dyer si Stephen DyerLogic: matusa Camille avea o judecati fara greg si se gandise, evident, la cel mai potrivit loc pentru a pune in valoare ,atuurile” substantiale ale lui Abby. Julia si mama au inceput s& discute cu m&atusa Camille, iar Abby m-a ciutat. In spatele ei, Ann a mijit ochii, vazand ca ceva nu era in regula cu fafa mea. Ei, la naibal m-am gandit si am facut un pas in fata. — Abby, felicitari! Abby a palit cand mi-a vazut ochiul. — Doamne, Megan! Ce-ai patit? a intrebat, cu adevarat ingrijorata. M-am gandit sa-i spun adevarul, am exersat cateva propozitii in minte, am vazut-o pe Ann ridicand capul, sperand sa audi o explicatie potrivita. — Pai, ei bine... imi pare foarte rau... Am... — A fost atacata intr-un furt auto. De o banda. Cred c& dac& eu sau orice altcineva in afara de Hunter ar fi spus-o, toat lumea ar fi izbucnit in ras. Dar el era atat de sincer, atat de incapabil de umor, incat parea sa fie adevarat. — Ai mers la politie? a intrebat Abby, socata. O voce din capul meu a strigat: N-o face! Stiam ca ar trebui si dau inapoi repede si si clarific minciuna mea. AmAnarea n-ar fi facut decat s4 mi impotmoleasc& si mai mult. Dar nu m-am putut abtine, —No... inca... m-am balbait. Vinul si pastila de Vicodin imi intunecau judecata. De fapt, sa iau calmantul cu vin fusese o gresealé de judecati. Probabil ci aveam o contuzie cerebrala. Oricare era explicatia, pe moment doar am zambit si am mers mai departe. Ann Foster nu a crezut nicio secunda ce am spus. Mai cA Scotea fum pe nari, dar nu intenfiona si ma interogheze in public. — Biata de tine! a spus matusa Camille si m-a imbritigat. PRIMUL MEU BAL ~> 85— Daca poliia fi giseste, m-a sfacuit unchiul aviel, ii pox da in judecat& pentru daune. E atat un caz cil cat si unul pena} Am incuviintat. Cat de dezgustatoare cram: / Din fericire, alti invitati se inghesuiau in spatele nostru, iar ¢y am trecut mai departe, scipand cu nigte imbritisiri si Priviny | ingrijorate. Hunter, bravul meu aparator, rimisese alitori de | mine, galant, iar eu am simfit 3 bifeaza in minte casuta ,loial” gi. pe candidatura lui ca partener in firma. — Am nevoie si beau ceva, am spus. Trei sau patru sute de oameni umpleau incdperea si a durar ceva si ma strecor printre ei. Am trecut pe ling’ scena formatici, care acum interpreta , The Boogie-Woogie Bugle Boy of Company B”, si m-am indreptat spre bar. Barmanul a tresirit cind mi-; vazut ochiul. — Cu ce va servesc, doamna? a intrebat. — Tequila. Si lasi-mi sticla. A ridicat din sprancene. — Glumesc, am adaugat. Doar un pahar de vin alb, te rog. — $i pentru dumneavoastra, domnule? — Chivas cu sifon. Hunter mi-a zambit. Am zambit si eu si am privic in jur. in spatele barului se afla o oglind’ vintage imensi. In oglinda, in partea mea dreapta, am zarit un tip inalt, cu umeri lati, par ondu- lat, gaten, ochi ciocolatii, buze pline si o barbie p&trata, cu gropint. Nu era posibil... si totusi era! Valetul meu, barbatul superb care-mi parcase bicicleta! Da, cw el as fi putut fi necugetata. L-am urmirit in oglinda cum se intoarce si pleaci, ducind dou’ pahare cu sampanie. — Multumesc mult, i-am spus barmanului cand mi-a adus | vinul si am luat imediat o dusca. Era rece si intdritor — exact ce-mi trebuia. Inca simtindu-m4 usor necugetatd, m-am rasucit, dornicd si vad unde aterizase 86 <~ Jonah Lisa Dyer si Stephen Dyersexosul. Din pacate, nu a trebuit s& caut prea mult. Chiar in fata noastra se afla ,curtea” prezidata de Lauren Battle, si am oftat cand tipul i-a intins un pahar cu sampanie. Norocoasa! m-am gandit. Eu md aleg cu Hunter, iar ea il primeste pe aratosul asta ca insofitor. Ann Foster chiar urea sa se razbune pemine. Purtand o rochie neagr4, lung’ pana la podea, Lauren arata uimitor. Langa ea se afla un alt tip, cu parul blond, jovial, si aveau nasuri asemAnatoare, asa ci m-am gandit ci era fratele ei. Ashley Numirul Doi se fataia in dreapta ei, ignorandu-si complet inso- fitorul, un tip parc scos dintr-o reclami la bere. Am mai luat 0 guri de vin si am sorbit in secret o dugc& din insofitorul lui Lauren. Ea nu ne vazuse inca, iar cum sala era atat de plina, existau multe Jocuri in care si te ascunzi, ins& Julia si eu eram debutante — doua din sapte — gi lumea se astepta si socializim. Julia m-a privit si, stiind ci nu puteam raméne acolo la infinit, am facut amandoua un pas in fata. — Bun, Lauren, a spus Julia. Lauren si-a analizat cu riceala concurenta. Tinutele lor vorbeau de la sine: Lauren pariase pe sex, in timp ce Julia para cu un stil desavarsit. Rochia ei din matase palida, de culoarea paiu- lui, se agata de umerii ei, cu bretele subtiri, apoi se revarsa in cascada pnd la podea, peste silueta longilina si zvelt’i, asemenea unei cdderi de api. Cumva, in acelasi timp era incredibil de sexy si plina de modestie. — Julia, a spus Lauren, ce rochie fantastic! — Mersi, a raspuns Julia. $i a ta e superba. —Mulpumese. Ele fratele meu, Zach. Zach, eae Julia McKnight. : Blondul a facut un pas in fafa gi a luat mana intins& a Juliei intr-a lui, PRIMUL MEU BAL ~2 87