1 LJ - I 85 -03 - 1 -

1 LJ - I 85 - 03

PRESCRIPŢII DE COORDONARE A IZOLAŢIEI

ÎN INSTALAŢIILE DE DISTRIBUŢIE DE
JOASĂ TENSIUNE

- 2003 -
1 LJ - I 85 -03 - 2 -

Instituţia responsabilă de elaborarea normei tehnice energetice

S.C. ELECTRICA S.A.

Executant: Societatea Inginerilor Energeticieni din Romania

Responsabili de lucrare: Dr.ing. Fănică Vatră şi drd. Ana Poida
1 LJ - I 85 -03 - 3 -

CUPRINS

pag.
1.- Scopul ......................................................................................................................... ... 4

2.- Domeniul de aplicare ..................................................................................................... 4

3.- Terminologie şi abrevieri ................................................................................................ 5

4.- Acte normative de referinţă ......................................................................................... 11

5.- Alegerea şi coordonarea izolaţiei ................................................................................ 12

6.- Protecţia împotriva supratensiunilor de trăsnet ........................................................... 16

7.- Recomandări privind prizele de pământ ...................................................................... 25

8.- Reguli pentru încercarea izolaţiei de joasă tensiune cu tensiune de impuls ............... 26

ANEXE:
Anexa A.- Detaliu de montare a contoarelor electrice trifazate în PT aeriene ............. 27

Anexa B.- Lungimile cablurilor de MT care asigură autoprotejarea ........................... 28

Anexa C.- Distanţa de protecţie a unui descărcător cu rezistenţă variabila ................. 29

Anexa D.- Principalele caracteristici electrice ale descărcătoarelor cu rezistenţă

variabilă ...................................................................................................... 30
1 LJ - I 85 -03 - 4 -

1.- SCOPUL

1.1.- Scopul prescripţiilor este de a promova şi impune reguli şi cerinţe tehnice

minimale pentru alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia împotriva
supratensiunilor a instalaţiilor de distribuţie de joasă tensiune pentru a se asigura o
funcţionare sigură şi economică a acestora.

2.- DOMENIUL DE APLICARE

2.1.- Prezentele prescripţii se aplică instalaţiilor electrice de distribuţie de curent

alternativ, cu tensiunea nominală (între faze) de 400 V, funcţionând cu neutrul legat la
pământ.

2.2.- Prezentele prescripţii nu se aplică instalaţiilor electrice de distribuţie a căror

proiectare, construcţie şi exploatare se reglementează prin prescripţii tehnice speciale, ca
de exemplu
- instalaţii electrice pentru tracţiunea electrică
- instalaţii electrice pentru alimentarea minelor şi carierelor
- instalaţii electrice din medii explozive etc.

2.3.- Prezentele prescripţii sunt obligatorii pentru instalaţiile (din domeniul de aplicare),
care se proiectează de la data intrării în vigoare a acestora.

2.4.- Adaptarea la prevederile prezentelor prescripţii a instalaţiilor existente sau în curs

de execuţie la data intrării în vigoare a acestora se va face în măsura în care experienţa
de exploatare arată că sunt necesare modificări în sensul noulilor prescripţii, justificate
prin frecvenţa evenimentelor. Adaptarea se va face din iniţiativa entităţilor care au în
gestiune/proprietate instalaţiile respective.

2.5.- În afară de prevederile prezentelor prescripţii se va ţine seama şi de prevederile

din standardele, prescripţiile şi normativele tehnice în vigoare (specificate în capitolul 4 din
prezentul normativ) şi de standardele profesionale ale furnizorului de echipament şi
materiale.

2.6.- În cadrul prezentelor prescripţii se folosesc următoarele moduri de indicare a

gradului de obligativitate a prevederilor conţinute
- “trebuie”, “este necesar”, “urmează” indică obligativitatea strictă a respectării
prevederilor în cauză;
-”de regulă”, „se recomandă” indică faptul că prevederea respectivă trebuie să aibă
în vedere alegerea soluţiei, dar care nu este obligatorie;
- “se admite” indică o soluţie satisfăcătoare, care poate fi aplicată în situaţii
particulare, fiind obligatorie justificarea ei în proiect.
1 LJ - I 85 -03 - 5 -

3.- TERMINOLOGIE ŞI ABREVIERI

Pentru necesităţile prezentelor prescripţii sunt valabile următoarele definiţii:

3.1.- Coordonarea izolaţiei constă în alegerea rigidităţii dielectrice a echipamentelor,

în funcţie de tensiunile care pot apărea în reţeaua pentru care aceste echipamente sunt
destinate, luând în considerare condiţiile de mediu în care funcţionează precum şi
caracteristicile dispozitivelor de protecţie disponibile. Ea are drept scop reducerea la un
nivel acceptabil, din punct de vedere economic şi al exploatării, a posibilităţii ca solicitările
dielectrice rezultate, aplicate echipamentelor, să provoace deteriorarea izolaţiei acestora
sau să afecteze continuitatea de funcţionare.

3.2.- Instalaţia de distribuţie de joasă tensiune este instalaţia de distribuţie a

energiei electrice cu tensiunea nominală de 400 V (între faze, 230 V fază pământ),
funcţionând cu neutrul direct legat la pământ.
Instalaţia de joasă tensiune este constituită din reţeaua de distribuţie aeriană sau/şi
subterană şi din instalaţii interioare.

3.3.- Reţea de distribuţie de joasă tensiune este partea din instalaţia de distribuţie
de joasă tensiune prin care se transmite energia electrică în zonele de consum şi se
distribuie la consumatori.
Reţeua de distribuţie de joasă tensiune electrică include linii electrice şi echipamente
de comutaţie, de măsurare şi de protecţie, fiind constituită din toate părţile de instalaţie
cuprinse între bornele de joasă tensiune ale transformatorului de distribuţie şi tabloul de
distribuţie din firida clădirii, inclusiv (atât în cazul racordurilor aeriene, cât şi în cazul celor
subterane).
În cazul posturilor care alimentează direct instalaţiile aflate în aceeaşi clădire, reţeaua
de distribuţie de joasă tensiune se limitează la bornele de joasă tensiune ale
transformatorului de distribuţie, racordul până la primele siguranţe şi tabloul de distribuţie.

În cazul posturilor care alimentează direct instalaţiile aflate în aceeaşi clădire, reţeaua
de distribuţie de joasă tensiune este cuprinsă între bornele de joasă tensiune ale
transformatorului de distribuţie şi tabloul de distribuţie.

3.4.- Instalaţii interioare sunt părţile de instalaţie începând de la tabloul din firida
clădirii, exclusiv, şi terminându-se la priza de racord a receptoarelor de energie, inclusiv
cordoanele de racordare şi priza de pământ a abonatului.

3.4.- Instalaţii interioare sunt părţile de instalaţie începând de la tabloul din firida
clădirii, exclusiv, şi terminându-se la priza de racord a receptoarelor de energie, inclusiv
cordoanele de racordare şi priza de pământ a abonatului.

3.5.- Cutie/tablou de distribuţie este instalaţia în care intrările de alimentare cu

energie electrică se divid în circuite separate.

3.6.- Tensiunea nominală a unei reţele trifazate (Un) este valoarea efectivă a
tensiunii între faze, prin care este denumită reţeaua şi la care se referă unele caracteristici
de funcţionare ale acesteia.

3.7.- Tensiunea cea mai ridicată a reţelei (Us) este valoarea efectivă maximă a
tensiunii între faze, care poate să apară în orice moment şi în orice punct al reţelei în
condiţii normale de funcţionare. Acesată valoare nu ţine seama de variaţiile tranzitorii
1 LJ - I 85 -03 - 6 -

datorate, de exemplu, comutaţiilor din reţea şi nici de variaţiile temporare ale tensiunii
datorate unor condiţii anormale din reţea, de tipul defectelor.

3.8.- Tensiune locală este valoarea efectivă cea mai mare a tensiunii în curent
alternativ sau continuu care poate să apară de-a lungul oricăreia din izolaţii a unui
echipament atunci când echipamentul este alimentat la tensiunea lui nominală.

3.9.- Tensiunea cea mai ridicată pentru echipament (Um) este cea mai mare
valoare efectivă a tensiunii între faze pentru care echipamentul este proiectat să
funcţioneze din punct de vedere al izolaţiei acestuia şi al unor alte caracteristici ce pot fi
legate de această tensiune în documentele tehnice normative specifice pentru fiecare
echipament în parte.
Această tensiune trebuie să fie cel puţin egală cu valoarea maximă a tensiunii celei mai
ridicate a reţelei în care va fi utilizat echipamentul.

3.10.- Tensiune nominală a unui echipament (UN) este valoarea tensiunii, atribuită
de producător unei componente, unui dispozitiv, unui aparat sau unui echipament, şi la
care sunt raportate caracteristici de exploatare şi de performanţă.

3.11.- Supratensiunea este orice tensiune, dependentă de timp, între un conductor de

fază şi pământ sau între conductoarele de fază, a cărei valoare sau valori de vârf
depăşeşte valoarea de vârf Um 2 / 3 , respectiv Um. 2 , corespunzătoare tensiunii celei
mai ridicate pentru echipament.

3.12.- Supratensiunea temporară este o supratensiune sub forma unor oscilaţii

neamortizate sau slab amortizate între fază şi pământ sau între faze, care apare într-un
punct dat al unei reţele, pentru o durată relativ mare.
Supratensiunile temporare sunt provocate, de obicei, de comutaţii sau de apariţia de
defecte (de exemplu, defecte monofazate) şi/sau de fenomene neliniare (ferorezonanţă,
armonici). Supratensiunile temporare se caracterizează prin amplitudinea, frecvenţa,
durata totală sau coeficientul lor de amortizare.

3.13.- Supratensiune tranzitorie este o supratensiune de scurtă durată, nedepăşind

câteva milisecunde, oscilatorie sau nu, în general puternic amortizată.

3.14.- Supratensiunea de comutaţie este supratensiunea fază-pământ sau între faze

care apare într-un punct dat al reţelei datorită unei operaţii de comutare, a unui defect sau
altor cauze şi a cărei formă poate fi asimilată în ceea ce priveşte coordonarea izolaţiei cu
cea a impulsurilor normalizate utilizate pentru încercările cu impuls de tensiune de
comutaţie. Supratensiunile de acest tip sunt, de obicei, puternic amortizate şi de scurtă
durată.

3.15.- Supratensiunea de trăsnet este supratensiunea fază-pământ sau între faze

care apare într-un punct dat al reţelei datorită unei descărcări atmosferice sau unei alte
cauze şi a cărei formă poate fi asimilată, în ceea ce priveşte coordonarea izolaţiei, cu cea
a impulsurilor normalizate utilizate pentru încercarea la impuls de tensiune de trăsnet.
Supratensiunile de acest tip sunt, de obicei, de o singură polaritate şi de durată foarte
scurtă.

3.16.- Forme de tensiune standardizate. Următoarele forme de tensiune menţionate

în prezentele prescripţii sunt standardizate:
1 LJ - I 85 -03 - 7 -

a) Tensiunea standardizată de scurtă durată de frecvenţă industrială: o tensiune

sinusoidală cu frecvenţa cuprinsă între 48 Hz şi 52 Hz şi de durată egală cu 60 s.
b) Impuls de comutaţie standardizat: O tensiune de impuls având durata până la vârf de
250 s şi durata de înjumătăţire (durata de semiamplitudine) de 2500 s.
c) Impulsul de trăsnet standardizat: o tensiune de impuls având durata până la vârf
de 1,2 s şi durata de înjumătăţire (durata de semiamplitudine) de 50 s.

3.17.- Condiţiile atmosferice standardizate de referinţă sunt:

- temperatura t0 = 20 oC
- presiunea b0 = 101,3 kPa (1013 mbar)
- umiditatea absolută ha0 = 11 g/m3.

3.18.- Tensiunea de ţinere la impuls de trăsnet este valoarea de vârf cea mai mare
a unei tensiuni de impuls de trăsnet, aplicată în cursul încercărilor de impuls, pentru
care izolaţia nu trebuie să prezinte nici o străpungere sau conturnare a izolaţiei dacă este
supusă unui număr specificat de impulsuri de această valoare în condiţii specificate.
3.19.- Tensiunea nominală de ţinere la impuls de trăsnet este valoarea de vârf a
tensiunii de ţinere la impuls de trăsnet prescrisă (atribuită de producător) pentru
echipament, care caracterizează izolaţia acestui echipament în ceea ce priveşte
încercările de ţinere.

3.21.- Tensiunea de 50% conturnări a unei izolaţii (U50) este valoarea maximă a
unei tensiuni standardizate, care, aplicată izolaţiei respective de un număr de ori, produce
conturnarea acesteia în 50 % din cazuri.
3.22.- Tensiunea nominală de ţinere de scurtă durată la frecvenţă industrială este
valoarea eficace a tensiunii sinusoidale de frecvenţă industrială pe care izolaţia
echipamentului trebuie să o suporte în timpul încercărilor efectuate în condiţii specificate
şi pentru o durată specificată, care în general nu depăşeşte un minut.

3.23.- Nivelul de izolaţie al unui echipament este caracteristica definită prin una sau
două valori care indică tensiunile de ţinere ale izolaţiei sale.

3.24.- Nivelul nominal de izolaţie pentru instalaţiile de joasă tensiune se defineşte

prin
- tensiunea nominală de ţinere la impuls de trăsnet şi
- tensiunea nominală de ţinere de scurtă durată la frecvenţă industrială.

3.25.- Nivelul de protecţie al unui dispozitiv de protecţie este valoarea de vârf a

tensiunii celei mai mari admisibile la bornele unui dispozitiv de protecţie supus, în condiţii
specifice, la impulsuri de forme standardizate şi la valori nominale.
Notă În cazul impulsului de tensiune de trăsnet se alege cea mai mare dintre următoarele valori
- tensiunea maximă de amorsare la impuls 1,2/50 s
- tensiunea maximă reziduală la curentul specificat.

3.26.- Gradarea izolaţiei. Prin gradarea izolaţiei se înţelege eşalonarea nivelurilor de

izolaţie a diferitelor părţi din instalaţie

3.27.- Izolaţia externă este izolaţia părţilor exterioare ale echipamentului, constând
din distanţe de separare în aer şi din suprafeţele în contact cu aerul ale izolaţiei solide ale
unui echipament, care sunt supuse la solicitări dielectrice şi la influenţa condiţiilor
atmosferice sau a altor agenţi externi, precum poluarea, umiditatea, animalele etc.
1 LJ - I 85 -03 - 8 -

3.28.- Izolaţia internă este izolaţia părţilor interioare solide, lichide sau gazoase ale
unui echipament, care nu este supusă influenţei condiţiilor atmosferice sau altor agenţi
externi, precum poluarea, umiditatea, animalele etc.

3.29.- Izolaţia externă pentru echipamentul de interior este izolaţia externă a unui
echipament destinat să funcţioneze în interiorul unei clădiri, care nu este deci expus
influenţei condiţiilor atmosferice.

3.30.- Izolaţia externă pentru echipamentul de exterior este izolaţia externă a unui
echipament destinat să funcţioneze în exteriorul clădirilor, care este deci expus influenţei
condiţiilor atmosferice.

3.31.- Izolaţia autoregeneratoare este izolaţia ale cărei proprietăţi izolante se refac
integral după o descărcare disruptivă, produsă prin aplicarea unor tensiuni de încercare 
izolaţia de acest tip este, în general, dar nu obligatoriu, o izolaţie externă.

3.32.- Izolaţia neautoregeneratoare este izolaţia ale cărei proprietăţi izolante se pierd
sau nu se refac integral după o descărcare disruptivă produsă prin aplicarea unei tensiuni
de încercare izolaţia de acest tip este, în general, dar nu obligatoriu, o izolaţie internă.

3.33.- Lungimea liniei de fugă este lungimea minimă măsurată pe suprafaţa izolaţiei
externe între părţile metalice cu potenţial electric diferit. Când izolaţia este compusă din
mai multe elemente separate prin părţi metalice, drept lungime a liniei de fugă a izolaţiei
se consideră suma lungimilor liniilor de fugă ale diferitelor elemente, exclusiv părţilor bune
conducătoare de electricitate.
3.34.- Distanţă de izolare în aer (distanţă de izolare) este cea mai mică distanţă în
aer între două părţi conductoare.

3.35.- Priza de pământ este un element conductor sau un ansamblu de elemente

conductoare în contact cu pământul.

3.36.- Priza de pământ naturală este priza de pământ constituită din elemente
conductoare în contact permanent cu solul ale unor construcţii sau instalaţii destinate
diferitelor scopuri, dar care pot fi folosite în aceleşi timp pentru trecerea curentului de
defect.

3.37.- Priza de pământ artificială este priza ale cărei elemente componente sunt
constituite special pentru trecerea curentului de defect.

3.38.- Rezistenţa la impuls a unei instalaţii de legare la pământ este definită prin
produsul dintre rezistenţa calculată sau măsurată în regim staţionar şi coeficientul de
impuls.
Valoarea coeficientului de impuls este în funcţie de tipul şi de lungimea prizei simple
de pământ, de valoarea curentului de impuls care se scurge prin priza de pământ, precum
şi de valoarea rezistivităţii solului. Această valoare se determină conform indicaţiilor din
STAS 12604/5-90 şi 1 RE-IP-30/1988.

3.39.- Conturnarea inversă este fenomenul de producere a unei descărcări între stâlp
sau elementele de legare la pământ a paratrăsnetelor şi unul sau mai multe elemente sub
tensiune ale instalaţiilor electrice învecinate, datorat creşterii potenţialului elementelor
1 LJ - I 85 -03 - 9 -

legate la pământ, ca urmare a scurgerii curentului de trăsnet prin priza de pământ a

acestora. Conturnarea inversă poate să se producă atunci când o lovitură de trăsnet
- fie atinge direct stâlpul sau un conductor de protecţie (când el există)
- fie după ce a atins un conductor de fază şi după ce a provocat a amorsare la un
stâlp are astfel de caracteristici electrice încât curentul ce se scurge prin stâlp şi
priza de pământ provoacă o creştere de potenţial, suficientă pentru ca să
amorseze o altă fază sănătoasă (fază fără defect) până în acel moment.

3.40.- Aparatele de protecţie împotriva supratensiunilor sunt dispozitive destinate

să protejeze echipamentul contra solicitărilor provocate de supratensiunile care depăşesc
nivelul nominal de izolaţie al echipamentului.

3.41.- Eclatorul este aparatul constituit din doi electrozi separaţi printr-un interval de
amorsare, dimensionat în vederea unei amorsări într-un domeniu de tensiune dat.

3.42.- Descărcătorul cu coarne este aparatul constituit din unul sau mai multe
eclatoare în aer funcţia de protecţie se realizează prin reducerea nivelului
supratensiunilor.
Stingerea arcului curentului de însoţire nu este sigură, întrucât aparatul nu dispune de
dispozitive de stingere forţată a arcului.

3.43.- Descărcătorul cu rezistenţă variabilă este aparatul constituit din unul sau mai
multe eclatoare şi unul sau mai multe rezistoare cu rezistenţă variabilă (nelineară) sau
numai din rezistoare cu rezistenţă variabilă (nelineară) funcţia de protecţie se realizează
prin reducerea nivelului supratensiunilor şi stingerea arcului curentului de însoţire (pentru
descărcătoarele prevăzute cu eclatoare).

3.44.- Tensiunea reziduală a unui descărcător este tensiunea care apare între
bornele unui descărcător în timpul trecerii curentului de descărcare.

3.45.- Distanţa de protecţie a unui descărcător este distanţa de-a lungul căii de
curent faţă de descărcător în cadrul căreia, în cazul funcţionării descărcătorului, tensiunea
rămâne sub valoarea tensiunii de ţinere a izolaţiei.

3.46.- Indicele izokeraunic al unei zone se defineşte prin numărul de zile cu furtună
cu descărcări electrice în decursul unui an, stabilit ca medie pe baza observaţiei
metodologice pe cel puţin zece ani. În figura 3.1 este prezentată harta izokeraunică a
României.
Notă Unele prescripţii definesc indicele keraunic al unei zone prin numărul de zile de furtună cu
descărcări electrice în decursul unui an.

3.47.- Poluarea atmosferică este starea aerului atmosferic impurificat cu substanţe

(gaze, praf etc), care, în condiţiile de exploatare, poate da naştere, la suprafaţa
izolatorului, unui mediu conducător dielectric.

3.48.- Gradul de poluare a atmosferei se defineşte prin acţiunea combinată a

intensităţii poluării şi a proprietăţilor fizico-chimice ale agenţilor de poluare, acţiune care
influenţează comportarea izolaţiei.

3.49.- Sursa de poluare este instalaţia sau elementul natural care produce agentul
nociv, ce provoacă poluarea zonei. Ca surse de poluare se consideră coşurile de fum ale
fabricilor şi centralelor şi alte guri de evacuare a emanaţiilor provenite din procesul
1 LJ - I 85 -03 - 10 -

tehnologic, secţii ale industriei chimice producătoare de gaze şi pulberi solide aflate în
suspensie în atmosferă, exploatările carbonifere la zi, minele, marea etc.

3.50.- Încercarea de tip este încercarea efectuată pe unul sau mai multe aparate
realizate după o anumită concepţie, pentru a se arăta că acea concepţie răspunde la
anumite specificaţii.

Fig. 3.1.- Harta izokeraunică a României. Numărul mediu de zile cu oraje pe 11 ani 1968-1978.
1 LJ - I 85 -03 - 11 -

4.- ACTE NORMATIVE DE REFERINŢĂ

4.1.- Standarde, prescripţii şi normative în vigoare, cu referire sau conexe la alegerea

izolaţiei, coordonarea ei şi protecţia împotriva supratensiunilor:

Standarde
SR CEI 60050 (604)-97 - Vocabular electrotehnic internaţional. Cap. 604 - Producerea
transportul şi distribuţia energiei electrice. Exploatare
SR CEI 60038, A1 -97 - Reţele electrice. Tensiuni nominale şi abateri admisibile.
SR HD 625.1 S1 - Coordonarea izolaţiei echipamentelor în reţelele de joasă
tensiune. Partea 1: Principii, prescripţii şi încercări
SR CEI 60815 :1994 - Ghid pentru alegerea izolatoarelor în condiţii de poluare.
SR CEI 60099-1:1994 - Descărcătoare. Partea 1: Descărcătoare cu rezistenţă variabilă
cu eclatoare pentru reţele de curent alternativ.
SR EN 60099-4:1998 - Descărcătoare. Partea 4: Descărcătoare cu oxizi metalici fără
eclatoare pentru reţele de curent alternativ.
STAS 831/...... 2002 - Utilizarea în comun a stâlpilor pentru linii de energie electrică,
linii de tracţiune electrică urbană, instalaţii de telecomunicaţii,
reţele de televiziune prin cablu (CATv) şi alte utilităţi.
STAS 2612-87 - Protecţia împotriva electrocutării. Limite admisibile.
(12604/2)
STAS 2614-86 - Aparate electrice pentru uz casnic şi scopuri similare. Condiţii
tehnice generale de securitate.
STAS 12604/4-89 - Protecţie împotriva electrocutărilor. Instalaţii electrice fixe.
Prescripţii generale.
STAS 12604/5-90 - Idem. Prescripţii de proiectare, execuţie şi verificare.
CEI 61643-1-98 - Dispozitive de protecţie conectate în reţelele de joasă tensiune.
Partea 1: Prescripţii de performanţă şi metode de încercăre.

Prescripţii tehnice, normative

PE 106/95 - Normativ pentru construcţia liniilor electrice aeriene de joasă

tensiune.
I7/2002 - Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice
interioare cu tensiuni până la 1000 V c.a. şi 1500 V c.c.
NTE 001/03/00 / - Normativ privind alegerea izolaţiei, coordonarea izolaţiei şi protecţia
2003 instalaţiilor energetice împotriva supratensiunilor.
I 226/2002 - Instrucţiuni de realizare a protecţiei împotriva supratensiunilor în
instalaţiile electrice de joasă tensiune.
1 LJ - I 85 -03 - 12 -

5.- ALEGEREA ŞI COORDONAREA IZOLAŢIEI

5.1.- Principii de bază

5.1.1.- Alegerea şi coordonarea izolaţiei implică alegerea caracteristicilor izolaţiei

electrice a unui echipament conform utilizării sale şi în legătură cu mediul său ambiant.

5.1.2.- Coordonarea izolaţiei poate fi realizată doar dacă la proiectarea instalaţiilor

electrice şi a echipamentelor se ţine seama de solicitările la care acesta ar putea fi
supuse în timpul duratei de viaţă anticipată.

5.1.3.- În cazul instalaţiilor de distribuţie de joasă tensiune (reţelele de distribuţie şi

instalaţii interioare), prin coordonarea izolaţiei se urmăreşte corelarea nivelurilor de
izolaţie ale diferitelor grupe de izolaţii (a se vedea fig.5.1 şi tabelul 5.1) ţinându-se seama
şi de nivelurile de protecţie asigurat de descărcătoare.

5.1.4.- Necesitatea protejării instalaţiilor de distribuţie de joasă tensiune împotriva

supratensiunilor de trăsnet se stabileşte în funcţie de indicele keraunic şi de
caracteristicile constructive ale instalaţiei. Stabilirea schemei de protecţie împotriva
acestor supratensiuni se referă la stabilirea numărului şi caracteristilor aparatelor de
protecţie şi a locului de amplasare a acestora.

5.2.- Elementele care trebuie luate în considerare la alegerea şi coordonarea

izolaţiilor

5.2.1.- La alegerea şi coordonarea izolaţiilor instalaţiilor de distribuţie de joasă

tensiune (reţelele de distribuţie şi instalaţii interioare) trebuie luate în considerare:
- tensiunile (solicitările electrice) care pot să apară în reţea;
- tensiunile de ţinere ale echipamentelor şi materialelor utilizate;
- caracteristicile şi nivelurile de protecţie asigurate de descărcătoare;
- condiţiile de mediu;
- gradul de continuitate dorit în serviciu;
- securitatea persoanelor şi a obiectelor, astfel încât probabilitatea unor incidente
nedorite, cauzate de solicitări cu tensiune, să nu conducă la un risc de pericol
inacceptabil.

5.2.2.- Izolaţia reţelelor electrice de distribuţie de joasă tensiune trebuie să reziste, atât
în condiţii meteorologice favorabile, cât şi în condiţii meteorologice nefavorabile, la
următoarele categorii de solicitări electrice:
- tensiunea cea mai ridicată a reţelei (U s), care poate apărea în condiţii normale de
funcţionare a reţelei;
- supratensiunile temporare de frecvenţă industrială;
- supratensiunile de comutaţie;
- supratensiunile de trăsnet.
În funcţie de locul aplicării lor se disting:
- solicitări între faze şi pământ;
- solicitări între faze;
- solicitări longitudinale între contactele deschise ale aparatelor de comutaţie.

5.2.3.- Tensiunea nominală a echipamentelor nu trebuie să fie mai mică decât

tensiunea nominală a reţelei de alimentare.
1 LJ - I 85 -03 - 13 -

În cazul instalaţiile distribuţie de joasă tensiune din România au fost standardizate

următoarele valori pentru tensiunea nominală a reţelei:
- 400 V pentru izolaţia între faze;
- 230 V pentru izolaţia între faze şi pământ în cazul reţelelor trifazate cu patru
conductoare şi neutrul legat la pământ.

5.2.4.- Alegerea şi coordonarea izolaţiei din punct de vedere al supratensiunilor

tranzitorii este bazată pe situaţiile de control/limitare a supratensiunilor. Există două tipuri
de situaţii:
- situaţia naturală: cazul unei reţele electrice în care, datorită caracteristicilor reţelei,
se poate prevedea ca supratensiunile tranzitorii prezumate să fie limitate la un nivel
definit;
- situaţia controlată: cazul unei reţele electrice în care, datorită mijloacelor specifice de
reducere a supratensiunilor, se poate prevedea ca supratensiunile tranzitorii
prezumate să fie limitate la un nivel definit.
NOTE:
1 - Supratensiunile produse în reţele mari şi complexe, cum ar fi reţelele de distribuţie de joasă tensiune, care
sunt supuse unor influenţe multiple şi variabile, pot fi estimate numai pe baze statistice. Acest lucru este valabil în
special în cazul supratensiunilor de origine atmosferică şi se aplică, indiferent cum este realizată reducerea
supratensiunilor, natural sau controlat.
2 - Se recomandată să se facă o analiză probabilistică pentru a se estima dacă se realizează o reducere
naturală a supratensiunilor sau este necesară o reducere controlată. Această analiză necesită cunoaşterea
caracteristicilor reţelelor electrice, a nivelurilor keraunice, a nivelurilor supratensiunilor tranzitorii etc.
3 - Mijloacele specifice de reducere a supratensiunilor poate fi considerat un dispozitiv care are posibilitatea de
acumulare sau de disipare a energiei şi, în condiţii definite, să fie capabil să disipeze fără pericol energia
supratensiunilor preconizate în locul de instalare.

5.3.- Gradarea izolaţiei. Tensiunile de ţinere şi distanţe de izolare

5.3.1.- Gradarea izolaţiei instalaţiilor de distribuţie de joasă tensiune se face în funcţie

de tensiunea de ţinere a izolaţiei la impuls de trăsnet şi la tensiunea de ţinere la frecvenţă
industrială.
În funcţie de nivelul de izolaţie, se prevăd trei grupe de izolaţii (fig.5.1) şi anume:
- Izolaţia reţelei. - Din această grupă face parte izolaţia reţelei electrice de
distribuţie de joasă tensiune, inclusiv tabloul de siguranţe din firida abonatului.
- Izolaţia instalaţiei interioare. - Din această grupă face parte izolaţia instalaţiei
electrice interioare a consumatorului, exceptând receptoarele electromagnetice
sau electrocalorice.
- Izolaţia receptoarelor. - Din această grupă face parte izolaţia tuturor
receptoarelor, care transformă energia electrică în altă formă de energie (fără
cabluri sau cordoane şi piese de racordare, bobinele releelor şi conductoarlor,
care se consideră că fac parte din grupele anterioare).

5.3.2.- Tensiunile de ţinere la impuls de trăsnet şi la frecvenţă industrială pentru

diferitele grupe de izolaţii precizate la pct.5.3.1 sunt date în tabelul 5.1.
1 LJ - I 85 -03 - 14 -

A B
MT JT

S
tr
a
S C
pl
S
Tr ca

b
S
ab

c EM EM EC EC EC

1 d 2 3 4

A- post de transformareb- nivelul de izolaţie al instalaţiei abonatuluiB- reţeaua de distribuţiec- nivelul de

izolaţie al receptoarelorC- instalaţia interioară a abonatuluid- nivelul de protecţieMT- partea de medie
tensiune1,2,3,4- Descărcătoare de joasă tensiuneJT- partea de joasă tensiuneEM- receptor
electromagneticTr- transformator de distribuţieEC- receptor electrocaloricStr- siguranţe de
transformatorSca-siguranţe pe coloana abonatului sau la cofretSpl- siguranţe pe plecăriStr- siguranţe
pe circuitul abonatuluia- nivelul de izolaţie al reţeleiW- contor
Fig.5.1.- Gradarea izolaţiei în reţeaua de joasă tensiune

Tabelul 5.1
Tensiunea nominala de ţinere
Nr. la impuls la încercarea de
crt. Grupa de izolaţie de trăsnet scurtă durată cu
(1,2/50s) frecvenţă
industrială (1 min)
kV kV
1. Nivelul de izolaţie al reţelei exterioare 20 10
2. Nivelul de izolaţie pentru utilaje şi
echipamente pentru intalaţiile electrice de 7 3,5
joasă tensiune
3. Nivelul de izolaţie al instalaţiei interioare 5 2,5
fixe (permanent sub tensiune)
4. Nivelul de izolaţie al receptoarelor 4 2
(temporar sub tensiune)
5. Nivelul de izolaţie al distanţelor de 8 4
separare în aer

5.3.3.- În conformitate cu tabelul 2 din standardul SR HD 625.1 S1 CEI 60664 - 1:

Coordonarea izolaţiei echipamentelor în reţelele de joasă tensiune. Partea 1: Principii,
prescripţii şi încercări, în tabelul 5.2 se prezintă o serie de distanţe de izolare în aer
minime pentru coordonarea izolaţiei pentru diferite tensiuni de ţinere la impuls de trăsnet.
1 LJ - I 85 -03 - 15 -

Tabelul 5.2
Tensiunea de ţinere Distanţe de izolare în
la impuls, în kVmax aer minime, în mm
20 25
15 18
12 14
10 11
8 8
6 5,5
5 4
4 3
3 2
2,5 1,5
1,5 0,5

5.3.4.- În cazul liniilor electrice aeriene clasice cu conductoare neizolate,

caracteristicilor izolatoarelor se vor stabili ţinând seama de
a) Tensiunile de ţinere corespunzătoare solicitărilor electrice menţionate la pct.5.3.2.
b) Variaţia tensiunilor nominale de ţinere sub ploaie.
c) Comportarea izolatoarelor în zonele cu diferite grade de poluare (tabelul 5.3).

Tabelul 5.3.- Lungimea liniei de fugă specifică (cm/kV)

Nivel de poluare Liniei de fugă nominală specifică
minimă (cm/kV)
I Slab 1,6
II Mediu 2,0
III Puternic 2,5
IV Foarte puternic 3,1

Note 1.- Tabelul se referă la toate tipurile de izolatoare de exterior din ceramică şi din sticlă, situate
între faze şi pământ, iar valorile reprezintă raportul dintre linia de fugă măsurată între fază
şi pământ şi valoarea eficace a tensiunii între faze cea mai ridicată a reţelei. În cazul
izolatoarelor situate între faze (de exemplu distanţoare între faze) valorile liniei de fugă
specifice minime de multiplică cu 3 (în cazul reţelelor trifazate).
2.- În cazuri excepţionale de poluare excesivă, o linie de fugă specifică de 3,1 cm/kV poate
fi insuficientă. În baza experienţei de exploatare şi/sau a încercărilor de laborator, se poate
utiliza o valoare a liniei de fugă specifice mai mare sau poate fi avută în vedere spălarea
sau ungerea izolaţiei.
1 LJ - I 85 -03 - 16 -

6.- PROTECŢIA ÎMPOTRIVA SUPRATENSIUNILOR DE TRĂSNET

Generalităţi

6.1.- În cazul coordonării izolaţiilor instalaţiilor de distribuţie de joasă tensiune, din

punct de vedere al supratensiunilor de trăsnet, trebuie studiate necesitatea şi schema de
protecţie împotriva acestor supratensiuni.

6.2.- Nivelurile de protecţie asigurate de descărcătoarele cu rezistenţă variabilă depind

atât de performanţele acestora, cât şi de distanţa care separă elementul de protejat faţă
de descărcător, amplasarea acestuia în amonte sau în aval de aparatul de protejat,
caracteristicile liniei, configuraţia reţelei şi panta undei incidente.
6.3.- Descărcătoarele de joasă tensiune sunt produse de către fabricile specializate în
următoarele 4 categorii care trebuie să corespundă SRCEI 60099-1/94 privind nivelurile
de protecţie şi capacitatea de descărcare:
- Categoria A - descărcătoare pentru liniile aeriene de joasă tensiune ale
furnizorului de energie electrică;
- Categoria B - descărcătoare destinate tablourilor de distribuţie principale, ale
furnizorilor de energie electrică;
- Categoria C - descărcătoare destinate tablourilor de distribuţie secundare, ale
consumatorilor;
- Categoria D - descărcătoare pentru amplasarea la prize de alimentare (racord) cu
conductoare de protecţie PE.
Descărcătoarele din categoriile A, B şi C asigură protecţia principală, iar cele de
categoria D o protecţie suplimentară.

6.4.- Pentru protecţia instalaţiilor de distribuţie de joasă tensiune descărcătoarele cu

rezistenţă variabilă se pot monta între (a se vedea şi fig.6.3, fig.6.4 şi fig.6.5):
- conductoarele de fază (F) şi conductorul de nul al reţelei electrice (N);
- conductorul de fază ale reţelei electrice (F) şi conductoul de protecţie (PE);
- conductorul de nul al reţelei electrice (N) şi conductoul de protecţie (PE);
- conductoarele de fază ale reţelei electrice (F).

6.5.- Reţelele de joasă tensiune constituite în totalitatea lor din cabluri subterane nu
trebuie protejate împotriva supratensiunilor de trăsnet.

Protecţia părţii de joasă tensiune a posturilor de transformare

6.6.- Partea de joasă tensiune a unui post de transformare şi mai ales aparatele de
măsurare de pe partea de joasă tensiune a postului de transformare trebuie protejate
împotriva conturnărilor inverse de la priza de protecţie a postului dacă intrarea de medie
tensiune în postul de transformare se face în cablu scurt.
Contoarele cu carcasă metalică pot fi montate izolat faţă de cutia de distribţie
(Anexa A).
Contoarele cu carcasă izolantă nu necesită montarea lor pe suporturi izolante.
Notă: În zonele cu keraunicitate ridicată, măsura de izolare a contoarelor poate fi completată cu
montarea de descărcătoare de joasă tensiune prin decizia unităţii de exploatare.

6.7.- În cazul în care intrarea de medie tensiune se realizează cu un cablu având o

lungime mai mare decât lungimea care asigura autoprotejarea cablului de medie tensiune
(tabelul B.1 din Anexa B) se poate renunţa la montarea de descărcătoare pe partea de
joasă tensiune pentru protecţia împotriva conturnărilor inverse în cazul unor izolări
1 LJ - I 85 -03 - 17 -

suficiente (5 kV) şi prin asigurarea unei prize de pământ a postului cu o rezistenţă de cel
mult 4 .
În cazul în care nu se poate realiza un amplasament izolat pentru aparatele de
măsurare şi rezistenţa prizei postului este mai mare de 4 , se vor monta descărcătoare
pe partea de joasă tensiune.
6.8.- Protecţia părţii de joasă tensiune a posturilor de transformare împotriva
conturnărilor inverse de la priza de protecţie a postului de transformare se va efectua în
conformitate cu soluţiile de protecţie precizate în tabelul 6.1 în funcţie de tipul intrărilor
liniilor de medie tensiune în postul de transformare, tipul reţelei de joasă tensiune şi zona
de keraunicitate.
Tabelul 6.1.- Soluţii de protecţie pe partea de joasă tensiune din postul
de transformare împotriva conturnărilor inverse.
Intrarea în PT Tipul Rezistenţa Amplasament Soluţia de protecţie pe
Nr. pe partea de reţelei prizei de izolat pentru partea de joasă tensiune în
crt. medie de joasă legare la aparatele de funcţie de zona de
tensiune tensiune pământ a PT măsurare keraunicitate *)
(zonele A,B,C,D din fig.3.1)
cablu sau Nu sunt necesare
1. Linie aeriană conductor 4 Da descărcătoare pe partea de
torsadat joasă tensiune
cablu sau Descărcătoare pe partea
2. Linie aeriană conductor 4 Nu de joasă tensiune pentru
torsadat zona A
cablu sau Descărcătoare pe partea
3. Linie aeriană conductor >4 Da de joasă tensiune pentru
torsadat zona A
Cablu protejat cablu sau Nu sunt necesare
4. sau conductor > sau  4  Da/Nu descărcătoare pe partea de
autoprotejat torsadat joasă tensiune
Nu sunt necesare
5. Linie aeriană aeriană 4 Da descărcătoare pe partea de
joasă tensiune
Descărcătoare pe partea
6. Linie aeriană aeriană 4 Nu de joasă tensiune pentru
zonele A şi B
Descărcătoare pe partea
7. Linie aeriană aeriană >4 Da de joasă tensiune pentru
zonele A şi B
Cablu protejat Nu sunt necesare
8. sau aeriană 4 Da descărcătoare pe partea de
autoprotejat joasă tensiune
Cablu protejat Descărcătoare pe partea
9. sau aeriană 4 Nu de joasă tensiune pentru
autoprotejat zonele A şi B
Cablu protejat Descărcătoare pe partea
10. sau aeriană >4 Da de joasă tensiune pentru
autoprotejat zonele A şi B
*) Notă: Unitatea de exploatare poate lua măsuri de izolare a amplasamentelor aparatelor de
măsurare şi de protecţie prin descărcătoare pe partea de joasă tensiune a posturilor de
transformare, suplimentar faţă de prevederile tabelului de mai sus, în zonele în care
experienţa de exploatare sau studiile realizate confirmă necesitatea acestui fapt.
1 LJ - I 85 -03 - 18 -

6.9.- În fig.6.1 se prezintă diferite scheme recomandate de montare a descărcătoarelor

cu rezistenţă variabilă pe partea medie tensiune şi pe partea de joasă tensiune a unui
post de transformare în funcţie de tipul de descărcător folosit şi de soluţia de racordare a
acestora la pământ şi anume:
- pe partea de medie tensiune:
- Varianta 1- Se foloseşte un descărcător cu rezistenţă variabilă a cărui priză de
pământ este separată de priza de pământ a postului de transformare
(fig.6.1.a şi fig.6.1.d).
- Se foloseşte un descărcător cu rezistenţă variabilă a cărui priză de
de pământ se poate lega la priza postului de transformare, dar în
acest caz descărcătorul de pe partea de joasă tensiune nu poate fi
montat la ieşirea de joasă tensiune a postului de transformare
(fig.6.1.b).
- Varianta 2- Se foloseşte un descărcător cu coarne care se montează pe stâlpul cu
separaror dinaintea postului de transformare, având priză de
pământ separată de priza postului de transformare (fig.6.1.c).
- pe partea de joasă tensiune:
- Varianta 1- Descărcătorul se leagă la ieşirea de joasă tensiune din postul de
transformare, având priză de pământ comună cu priza de pământ a
postului de transformare (6.1.d).
- Varianta 2- Descărcătorul se montează în exteriorul postului de transformare,
având priză de pământ separată de priza postului de transformare
(fig.6.1.a, fig.6.1.b şi fig.6.1.c).

Trafo. Trafo.
LEA MT LEA JT LEA MT LEA JT
Cutia de Cutia de
distribuţie distribuţie

Stâlp Stâlp

 20 m
 20 m  20 m
m
a. b.

Trafo. Trafo.
LEA MT LEA JT LEA MT LEA JT
Cutia de Cutia de
distribuţie distribuţie

Stâlp Stâlp

 20 m  20 m
 20 m

c. d.

Fig.6.1.- Montarea descărcătoarelor cu rezistenţă variabilă la ieşirea din postul de

transformare.
Protecţia liniilor electrice de distribuţie de joasă tensiune

6.11.- Pentru protecţia cablurilor intercalate în axul liniei de joasă tensiune în porţiuni
fără branşamente sau cu branşamente rare trebuie să se facă prin montarea de
descărcătoare la joncţiunea între LEA şi cablu (conductor torsadat). La stâlpul respectiv
se realizează o priza de pământ de maximum 10 . În cazul în care la stâlpul la care se
1 LJ - I 85 -03 - 19 -

realizează joncţiunea LEA-cablu se racordează şi o derivaţie aeriană sau prin cablu, nu

mai este necesară protecţia prin descărcătoare.

6.12.- Liniile electrice aeriene de joasă tensiune lipsite de branşamente se vor proteja
împotriva supratensiunilor de trăsnet prin descărcătoare astfel încât să se respecte
distanţa între descărcătoare dată în tabelul 6.2.
Modul de calcul al distanţelor maxime de protecţie asigurate de descărcătoarele cu
rezistenţă variabilă este dat în anexa C.

Tabelul 6.2
Nr. Zona Distanţa maximă între
crt. keraunică descărcătoare, în m
1. A 250
2. B 300
3. C 300
4. D 450

6.13.- Se consideră că reţelele de joasă tensiune constituite din linii aeriene se

autoprotejează dacă prezintă o densitate uniformă minimă de branşamente pe fază, ca
cea din tabelul 6.3. Aceste reţele nu se vor proteja prin descărcătoare.

Tabelul 6.3
Nr. Zona Numărul de branşamente la
crt. keraunică 100 m lungime (pe fază)
1. A 4
2. B 3
3. C 3
4. D 1

6.14.- Reţelele de joasă tensiune constituite din linii aeriene care au branşamente, dar
nu satisfac condiţiile de autoprotecţie date în tabelul 6.3, se vor proteja împotriva
supratensiunilor de trăsnet prin descărcătoare cu rezistenţă variabilă, care se vor monta
pe linie, de preferinţă la stâlpii cu branşamente. Distanţa dintre descărcătoare se vor
alege conform tabelului 6.4.

Tabelul 6.4
Nr. Zona Distanţa maximă admoisibilă între descărcătoare (m)
crt keraunică Densitatea branşamentelor pe 100 m şi fază
. 3 2 1
1. A 575 400 250
2. B fără descărcătoare 450 300
3. C fără descărcătoare 500 300
4. D fără descărcătoare fără descărcătoare 480

6.15.- Reţelele de joasă tensiune constituite din linii aeriene şi cabluri subterane sau
din linii electrice aeriene şi linii electrice torsadate se vor trata după cum urmează:
a) Protecţia împotriva conturnărilor inverse este identică în cazul reţelelor de joasă
tensiune subterane sau LEA şi poate fi făcută după tabelul 6.1.
b) Protecţia împotriva supratensiunilor de trăsnet propagate pe linie se vor face
pentru porţiunile de LEA conform tabelelor 6.2. 6.3 şi 6.4.
1 LJ - I 85 -03 - 20 -

6.16.- În fig.6.2 se prezintă două moduri de montare a descărcătoarelor pe stâlpii unei

LEA de joasă tensiune, şi anume pe un stâlp aflat pe parcursul unei LEA (fig.6.2.a) şi pe
un stâlp la care se realizează joncţiunea LEA-cablu (fig.6.2.b).

a) pe parcursul unei LEA b) la joncţiunea LEA - cablu

A - descărcător
B - legătura la pământ a descărcătoarelor
C - îmbinarea prin străpungere
D - stâlp

Fig.6.2.- Montarea descărcătoarelor cu rezistenţă variabilă pe stâlpii LEA.

Protecţia instalaţiilor de joasă tensiune ale consumatorilor împotriva

supratensiunilor de trăsnet propagate din reţelele de distribuţie

6.17.- Pentru protecţia instalaţiilor de joasă tensiune ale consumatorilor împotriva

supratensiunilor de trăsnet propagate din reţelele de distribuţie de joasă tensiune se
recomandă montarea de descărcătoare în tabloul de distribuţie de joasă tensiune al
furnizorului (TDF). De asemenea, în funcţie de evenimentele constatate, se va
recomanda consumatorului să-şi monteze descărcătoare în tablourile lor de distribuţie,
precum şi în prizele de racord a echipamentulor/aparatelori necesar a fi protejate, în
conformitate cu prevederile din I 226/2002 - Instrucţiuni de realizare a protecţiei împotriva
supratensiunilor în instalaţiile electrice de joasă tensiune.
În fig.6.3, fig.6.4 şi fig.6.5 se prezintă o serie de exemple de scheme de principiu de
protecţie împotriva supratensiunilor de trăsnet cu descărcătoare de clasa B, C şi D,
montate în tabloul de distribuţie al furnizorului (TDF), în tabloul de distribuţie al
consumatorului (TDC) şi la priza de racord a unui echipament.
1 LJ - I 85 -03 - 21 -

Fig.6.3.- Schemă electrică de principiu cu descărcătoare de clasă B, C şi D.

1 LJ - I 85 -03 - 22 -

Fig.6.4.- Schemă electrică de principiu cu descărcătoare de clasă C şi D.

Fig.6.5.- Schemă electrică de principiu cu descărcătoare de clasă C şi D.

1 LJ - I 85 -03 - 23 -

Alegerea descărcătoarelor cu rezistenţă variabilă

6.18.- La alegerea descărcătoarelor cu rezistenţă variabilă ce pot fi utilizate pentru
protecţia reţelelor de joasă tensiune se vor avea în vedere următorii parametrii
- nivelurile de ţinere a izolaţiilor echipamentelor protejate;
- amplitudinea şi durata supratensiunilor care pot să apară în reţeaua electrică;
- tensiunea maximă de funcţionare a reţelei
- tensiunea maximă admisibilă pe descărcător în cazul descărcătoarelor prevăzute
cu eclatoare;
- tensiunea de funcţionare continuă a descărcătorului în cazul descărcătoarelor
fără eclatoare;
- tensiunea de amorsare la frecvenţă industrială în cazul descărcătoarelor
prevăzute cu eclatoare
- nivelurile de protecţie asigurate la undele de impuls de comutaţie şi de trăsnet;
- capacitatea de absorbţie şi de disipare a energiei descărcate
- zona de protecţie asigurată de descărcător;
- consecinţele defectării descărcătorului şi a echipamentelor etc.
6.19.- Pentru alegerea descărcătoarelor trebuie evaluaţi în principal următorii
parametrii electrici:
- tensiunea maximă de lungă durată care poate apărea la bornele descărcătorului;
- nivelul de protecţie asigurat de descărcătoare;
- capacitatea de absorbţie/descărcare a energiei.
De asemenea, în funcţie de aplicaţie şi de condiţiile mediului ambiant se vor stabili:
- dacă este necesar ca descărcătorul să fie prevăzut cu dispozitiv de deconectare
automată de la reţea a acestuia (disconector);
- cerinţele mecanice ce trebuie îndeplinite de descărcătoare (rezistenţă la vibraţii
şi şocuri mecanice, alte solicitări mecanice);
- condiţii de mediu ambiant (temperaturi ridicate, radiaţie solară, ploaie, poluare,
umiditate etc).
6.20.- Tensiunea maximă de lungă durată care poate apărea la bornele
descărcătorului trebuie să fie mai mică decât:
- tensiunea maximă admisibilă a descărcătorului în cazul descărcătoarelor
prevăzute cu eclatoare;
- tensiunea de funcţionare continuă a descărcătorului în cazul descărcătoarelor
fără eclatoare.

6.21.- Tensiunea de funcţioanare continuă a unui descărcător (Uc) trebuie să fie mai
decât tensiunea maximă de frecvenţă industrială care poate să apară în reţeaua de joasă
tensiune în care se va monta descărcătorul respectiv. În acelaşi timp, tensiunea de
funcţioanare continuă a descărcătorului (Uc) trebuie să fie mai mare decât supratensiunile
temporare de durată lungă care nu sunt eliminate prin protecţie.
Considerându-se că tensiunea cea mai ridicată a reţelei de distribuţie de joasă
tensiune(Us) este cu 10 % mai mare decât tensiunea nominală a reţelei (Un) specificată la
pct.5.2.3, tensiunea de funcţioanare continuă a descărcătorului (Uc) trebuie aleasă astfel
încât:
- Uc  1,1  Un / 3 = Us / 3 , pentru descărcătoarele care se montează între
conductoarele de fază (F) şi conductorul de nul (N) ale reţelei
electrice sau între conductorul de nul (N) şi pământ (PE);
- Uc  1,1  Un = Us, pentru descărcătoarele care se montează între fazele reţelei.
1 LJ - I 85 -03 - 24 -

Ţinându-se seamă de cele precizate, se pot avea în vedere următoarele valori

minimale pentru tensiunea de funcţioanare continuă a descărcătoarelor (Uc) utilizate
pentru protecţia instalaţiilor de distribuţie din reţelele electrice cu tensiunea nominală de
400 V:
- Uc = 254 V, pentru descărcătoarele care se montează între conductoarele de fază
(F) şi conductorul de nul (N) ale reţelei electrice sau între conductorul
de nul (N) şi pământ (PE);
- Uc = 440 V, pentru descărcătoarele care se montează între fazele reţelei.

6.22.- Nivelul de protecţie (Up) la supratensiuni de trăsnet este determinat de cea mai
mare dintre următoarele valori
- tensiunea de amorsare 100% la impuls de tensiune de trăsnet (1,2/50 s);
- tensiunea reziduală la curentul maxim de descărcare.

6.23.- Valorile nivelurilor de protecţie pe care trebuie să le asigure descărcătorul

trebuie să fie mai mici decât nivelurile de ţinere ale echipamentelor, avându-se în vedere
un anumit coeficient de siguranţă. Pentru instalaţiile electrice de joasă tensiune, la
amplasarea descărcătoarelor cu rezistenţă variabilă din condiţii de supratensiuni de
trăsnet, trebuie să se asigure o marjă de siguranţă de 40 %, ceea ce înseamnă că trebuie
să se respecte la bornele fiecărui echipament următoarea condiţie amplitudinea maximă
a supratensiunilor de trăsnet de la bornele acestuia, multiplicată cu factorul de siguranţă
a = 1,4 la supratensiuni de trăsnet, trebuie să fie mai mică sau cel mult egală cu
tensiunea nominală de ţinere a echipamentului la impuls de tensiune de trăsnet
(1,2/50s).

6.24.- Capacitatea de descărcare a energiei a unui descărcător cu rezistentă variabilă

pe bază de oxizi metalici este definită de curentul nominal de descărcăre ( In) şi de curentul
maxim de descărcăre (Imax).
Pentru protecţia împotriva supratensiunilor de trăsnet a părţii de joasă tensiune a
posturilor de transformare, a liniilor electrice de distribuţie de joasă tensiune şi a tabloului
de joasă tensiune al furnizorului se recomandă să se utilizeze descărcătoare având
In = 5 kA şi Imax = 25 kA. În zonele cu keraunicitate ridicată sau în situaţiile în care se
estimează că instalaţiile respective sunt solicitate deseori la supratensiuni de trăsnet se
recomandă să se utilizeze descărcătoare având In = 10 kA şi Imax = 40 kA.
Atunci când un descărcător este utilizat pentru protejarea unui echipament care
înmagazinează energie, ca de exemplu baterii de condensatoare, cabluri, inductanţe din
cadrul filtrelor etc., pentru determinarea capacităţii de descărcare a energiei de către
descărcător se va considera energia înmagazinată în echipamentul respectiv.

6.25.- Capacităţii de descărcare a energiei de către descărcătoare poate fi crescută

prin conectarea în paralel a unor descărcătoare cu caracteristici tensiune-curent identice.

6.26.- Pentru creşterea eficienţei protecţiei prin descărcătoare a instalaţiilor de joasă

tensiune se poate avea în vedere şi conceptul de coordonare a descărcătoarelor.
Acest concept constă în utilizarea de descărcătoare cu caracteristici diferite, dar
coordonate între ele, primul descărcător, în sensul de parcurgere a undei de
supratensiune, având cea mai mare capabilitate de descărcare a energiei şi cel mai mic
nivel de protecţie Up, al doilea descărcător având o capabilitate de descărcare a energiei
mai redusă şi un nivel de protecţie Up mai ridicat decât primul descărcător, al treilea
descărcător având o capabilitate de descărcare a energiei mai redusă şi un nivel de
protecţie Up mai ridicat decât al doilea, şi aşa mai departe.
1 LJ - I 85 -03 - 25 -

În anexa D se prezintă orientativ o serie de caracteristici tehnice pentru descărcătoare

cu rezistenţă variabilă ce pot fi utilizate în reţele de joasă tensiune.

7.- RECOMANDĂRI PRIVIND PRIZELE DE PĂMÂNT

Eficacitatea dispozitivelor de protecţie împotriva supratensiunilor depinde în mare

măsură de rezistenţa prizei de legare la pământ şi de legătura la această priză. Din
această cauză este necesar să se respecte următoarele:

7.1.- Se vor instala prize artificiale pentru legarea repetată la pământ a conductorului
de nul.
Pentru mărirea eficacităţii descărcătoarelor se va urmări ca la locul de montare să se
realizeze legătura galvanică dintre priza de pământ a descărcătorului şi conductorul de
nul al reţelei.

7.2.- Legătura dintre dispozitivele de protecţie împotriva supratensiunilor şi priza de

pământ trebuie să se realizeze pe calea cea mai scurtă.

7.3.- La reţelele construite pe stâlpi de lemn, în cazul în care conductoarele de legare

la pământ se folosesc atât pentru legarea la pământ a dispozitivelor de protecţie împotriva
supratensiunilor, cât şi pentru legarea la pământ a nulului, acestea vor avea cel puţin
dimensiunile indicate în tabelul 7.1 (conform STAS 12604/5-90).
În cazul în care conductoarele de legare la pământ se folosesc numai pentru legarea
la pământ a dispozitivelor de protecţie împotriva supratensiunilor, acestea vor avea cel
puţin dimensiunile indicate în tabelul 7.2 (conform STAS 12604/5-90).

Tabelul 7.1.
Montat aparent Montat îngropat
Conductorul Secţiunea Grosimea Secţiunea Grosimea
mm2 mm mm2 mm
Oţel rotund, bandă sau profile din OL 100 3 100 4
Cablu din oţel zincat 95 - - -
Cablu rotund din cupru unifilar sau multifilar 16 - 25 -
Funie de aluminiu sau OL-AL 35 - 70 -

Tabelul 7.2.
Montat aparent Montat îngropat
Conductorul Secţiunea Grosimea Secţiunea Grosimea
mm2 mm mm2 mm
Oţel rotund, bandă sau profile din OL 50 3 50 4
Cablu din oţel zincat 50 - - -
Cablu rotund din cupru unifilar sau multifilar 16 - 25 -
Funie de aluminiu sau OL-AL 25 - 50 -

7.4.- La reţelele construite pe stâlpi metalici sau de beton armat, pentru legătura dintre
descărcătoare şi priza de pământ se poate folosi masa metalică a stâlpilor legată la
conductorul de nul. În consecinţă, se vor asigura legăturile galvanice necesare la
armătura stâlpilor de beton armat, iar dispozitivele de protecţie se vor lega la conductorul
de nul.
1 LJ - I 85 -03 - 26 -

7.5.- Ori de câte ori este posibil, se va racorda conductorul de legare la pământ cu
canalizarea de apă, dacă conductele sunt metalice şi continue.

7.6.- Rezistenţa de dispersie a prizei de pământ a descărcătoarelor trebuie să fie cât

mai coborâta. Sunt admise valori maxime de 15 .

7.7.- În cazul în care se folosesc prize naturale pentru legarea la pământ, cum ar fi
canalizările de apă, armâturile (robinete, contorul de apă) trebuie şuntate printr-un
conductor având secţiunea indicată în tabelul 7.2.

7.8.- Inductanţa legăturii la pământ a descărctorului poate fi redusă prin utilizarea mai
multor conductoare în paralel în locul unui conductor singular.

7.9.- Se va urmări ca în timpul efectuării montajului în reţelele de distribuţie şi

instalaţiile interioare să nu se reducă rezistenţa de izolaţie a diferitelor părţi componente
din instalaţie şi să nu se reducă distanţele de izolaţie.

8.- REGULI PENTRU ÎNCERCAREA IZOLAŢIEI DE JOASĂ TENSIUNE

CU TENSIUNE DE IMPULS

8.1.- Încercările cu tensiune de impuls sunt încercări de tip, care sunt obligatorii pentru
produsele noi.
Periodicitatea probelor de tip este reglementată de standardul de produs, norma
internă sau prin prevederile legale privind calitatea produselor.

8.2.- Se va încerca izolaţia între faze, izolaţia fază-pământ şi se vor verifica distanţele
de separare (izolare) ale aparatelor de întrerupere.
Încercările se pot executa cu undă de impuls de polaritate pozitivă sau negativă.
Obiectul de încercat se va supune la zece impulsuri de formă standardizată. Se
consideră că obiectul a suportat încercarea dacă nu s-a produs nici o descărcare
disruptivă în izolaţia neautogeneratoare şi dacă a apărut cel mult o descărcare disruptivă
în izolaţia autogeneratoare a echipamentului încercat.
1 LJ - I 85 -03 - 27 -

ANEXA A
DETALIU DE MONTARE A CONTOARELOR ELECTRICE
TRIFAZATE ÎN P.T. AERIENE

a Cornier sudat pe TG al PTA

b Piuliţă metalică
c Şaibă metalică
d Borna de legare la pământ a
carcasei contorului la priza de
exploatare, prin conductorul de
nul al reţelei de joasă tensiune
e Bucşă electroizolantă din cauciuc
fără negru de fum ( 20)
f Şurub din material plastic
electroizolant PAS
g Conductor Cu 6 mm2 cu izolaţie de PVC
h Placă de borne

Note: 1.- Se va asigura o distanţă minimă de izolare între oricare parte a contorului şi
părţile metalice ale T.G. de minimum 20 mm
2.- Borna de legare la pământ a carcasei contorului se va lega prin conductor
izolat la nulul reţelei de joasă tensiune.
3.- Capacul de pe placa de borne a contorului nu se va monta, lăsându-se în
interiorul T.G. pentru a se putea verifica direct la bornele contorului prezenţa
tensiunii pe toate fazele.

SCHEMA ELECTRICĂ DE LEGARE A CONTOARELOR

ELECTRICE DE ENERGIE ACTIVĂ ÎN P.T. AERIENE

Legăturile I şi II vor fi legături cu

conductoare distincte, fiind categoric
interzis a se crea un conductor comun
pentru cele două legături.
Legătura I - asigură legarea la pământ
prin PE al carcasei contorului.
Legătura II este legătura din circuitul
de măsurare a contorului trifazat.

Notă: - Nulul reţelei de joasă tensiune

II este izolat faţă de cutia de distribuţie
(T.G.) a P.T.

BUCŞĂ DE PERTINAX PENTRU MONTAREA CONTOARELOR

PE SUPORT IZOLANT
1 LJ - I 85 -03 - 28 -

ANEXA B .- LUNGIMILE CABLURILOR DE M.T. CARE ASIGURĂ AUTOPROTEJAREA

Prevederi din normativul NTE 001/03/00/2003

În conformitate cu pct.7.2.8. Se recomandă să se renunţe la utilizarea de aparatele

de protecţie a posturilor de transformare cu intrare în cablu în cazul în care lungimea
porţiunii de linie în cablu la intrarea în post este mai mare decât lungimile prezentate în
tabelul B.1.

Tabelul B.1.- Lungimea minimă a cablului de medie tensiune care asigură autoprotecţia
cablului în schema linie electrică aeriană - cablu - transformator.
Raportul  dintre Lungimea cablului (m), care asigură autoprotecţia
impedanţa caracteristică în cazul în care raportul dintre tensiunea de 50%
a LEA şi a cablului conturnări a izolaţiei liniei şi tensiunea nominală de
ţinere a cablului este
1 1,2 1,4
10 1000 1100 1300
20 450 600 760
40 250 300 350
Note:*) - Parametrii de calcul pentru cabluri se vor lua din cataloagele de fabricaţie sau din măsurători.
- Parametrii pentru linii vor fi calculaţi ţinându-se seama de caracteristicile geometrice şi
electrice ale acestora.
- Pentru valorile intermediare se pot face interpolări.

În conformitate cu pct.7.2.9, în posturile de transformare, la care lungimea cablului

de medie tensiune este mai mică decât lungimile prezentate în tabelul B.1 protecţia pe
partea de medie tensiunne se realizează cu descărcătoare cu rezistenţă variabilă pe bază
de oxizi metalici care se vor monta în postul de transformare. Dacă din motive de spaţiu,
aceste descărcătoare nu se pot monta în post, protecţia contra supratensiunilor de trăsnet
se va realiza prin montarea setului de descărcătoare cu rezistenţă variabilă pe bază de
oxizi metalici pe joncţiunea linie electrică aeriană - cablu.
1 LJ - I 85 -03 - 29 -

ANEXA C

DISTANŢA DE PROTECŢIE A UNUI DESCĂRCĂTOR CU REZISTENŢA VARIABILĂ

Distanţa maximă pe calea de curent în care un descărcător asigură protecţia unui

echipament se poate determina orientativ cu relaţia:

l = (Uiz - Urez) * K / 2a

unde: Uiz este tensiunea de ţinere la impuls de trăsnet a izolaţiei la 2-3 s, în kVmax;
Urez - tensiunea iziduală la curent nominal de descărcare, în kV max;
a - panta undei de supratensiune, în kVmax /m;
K - coeficient care ţine seama de influenţa parametrilor schemei; valorile
coeficientului K sunt indicate în tabelul C.1.

De obicei, tensiunea de ţinere la impuls de trăsnet a izolaţiei pentru timpi de 2-3 s

este indicată de furnizor. În cazul în care nu se dispune de aceste date, se poate utiliza
valoarea tensiunii de 50 % conturnări la impuls de trăsnet standardizat (1,2/50 s).

Valoarea pantei undei se determină cu relaţia:

a = S/c,

unde: S este panta undei de supratensiune, exprimată în kV/s; în general se consideră

S=10 kV/s;
c - vitreza de propagare a undei (300 m/s pentru LEA şi 150 m/s pentru cabluri).

Tabelul C.1.
Nr. Schema instalaţiei Valoare K
crt.
1. Linie fără branşamente, zona A 1
2. Linie fără branşamente, zonele B şi C 1,25
1. Linie fără branşamente, zona D 1,8

Exemplu de calcul:
S = 10 kV/s
c = 300 m/s pentru LEA  a = S/c = 0,0333 kV/m

Uiz = 20 kV
Urez = 2,5 kV
K=1  l = (Uiz - Urez) * K / 2a = 262,5 m

Uiz = 20 kV
Urez = 2,5 kV
K = 1,8  l = (Uiz - Urez) * K / 2a = 472,5 m
1 LJ - I 85 -03 - 30 -

ANEXA D - PRINCIPALELE CARACTERISTICI ELECTRICE ALE

DESCĂRCĂTOARELOR CU REZISTENŢĂ VARIABILĂ

D.1.- Principalele caracteristici electrice ale descărcătoarelor cu rezistenţa

neliniară pe bază de carbură de siliciu sunt următoarele

a.- Tensiunea nominală a descărcătorului (UN), exprimată în kVef.

Tensiunea nominală a descărcătorului reprezintă, la majoritatea firmelor constructoare,
tensiunea maximă admisibilă pe descărcător, respectiv tensiunea de stingere a
descărcătorului.

b.- Tensiunea maximă admisibilă pe descărcător (Umax) sau tensiunea de

stingere, exprimată în kVef . Această tensiune, definită prin valoarea efectivă a tensiunii
pe descărcător, la care se stinge arcul curentului de însoţire de frecvenţă industrială, se
indică în cazul în care nu corespunde cu tensiunea nominală.

c.- Tensiunea de amorsare la tensiunea de frecvenţă industrială (Uef), în kVef .

d.- Tensiunea de amorsare 100% la impuls de tensiune de trăsnet (1,2/50 s),

exprimată în kVmax .

e.-Tensiunea de amorsare pe frontul undelor de impuls de trăsnet, în kVmax .

f.- Tensiunea de amorsare la impuls de tensiune de comutaţie, exprimată în kVmax .

g.- Tensiunea reziduală, exprimată în kVmax . Fabricile constructoare obişnuiesc să

indice tensiunea reziduală a descărcătoarelor la curenţii de 0,125, 0,25, 0,5 , 1, 3, 5, 10 şi
20 kA, definind astfel caracteristica tensiune-curent a descărcătorului în domeniul
curenţilor mari.

h.- Tensiunea reziduală nominală, exprimată în kVmax, este tensiunea reziduală dată
la curentul de impuls nominal.

i.- Curentul nominal de descărcare, exprimată în kA.

Descărcătoarele clasice cu rezistenţele neliniare pe bază de carbură de siliciu au fost

scoase din fabricaţie, acestea fiind înlocuinte cu descărcătoare fără eclatoare şi cu
rezistenţele neliniare pe bază de oxizi metalici.
1 LJ - I 85 -03 - 31 -

D.2.- Principalele caracteristici electrice cu rezistenţă variabilă pe bază de oxizi

metalici

a.- Tensiunea nominală (UN) reprezintă un parametru de referinţă pentru descărcător

şi este definită ca tensiunea pe care trebuie să o suporte timp de minimum 10 s, după ce
a fost preîncălzit la 600 C şi a fost supus unei injecţii mari de energie, conform
standardelor.
b.- Tensiunea maximă de funcţionare continuă (Uc) este tensiunea eficace de
frecvenţă industrială permisă, ce poate fi aplicată continuu, pe durată nelimitată,
descărcătorului.

c.- Tensiunea reziduală (Urez) este valoarea de vârf a tensiunii, ce apare între
terminalele unui descărcător la trecerea unui impuls de curent. Aceasta depinde de
amplitudinea şi forma impulsului (de comutaţie sau trăsnet).
d.- Nivelul de protecţie (Up) este un parametru de referinţă ce caracterizează
performanţa descărcătorului de a limita tensiunile aplicate între terminalele sale. Nivelul
de protecţie al unui descărcător este declarat şi garantat de fabricant.

e.- Capacitatea de absorbţie/disipare a energiei la un singur impuls este energia

maximă, exprimată în kJ/kV, din tensiunea nominală, pe care un descărcător o poate
absorbi la trecerea unui impuls de o durată specificată. Aceasta constituie o mărime care
defineşte clasa descărcătorului.

f.- Curentul nominal de descărcare (In), exprimat în kA, reprezintă un parametru de

referinţă utilizat pentru clasificarea descărcătoarelor din punct de vedere al testării
acestora şi este definit ca valoarea de vârf a curentului ce trece prin descărcător având
forma de undă de 8/20 s.

g.- Curentul maxim de descărcare (Imax), exprimat în kA, reprezintă un parametru de

referinţă utilizat în testele de funcţionare pentru a se proba corecta funcţionare a
descărcătorului şi stabilitatea termică a acestuia. Curentul maxim de descărcăre al unui
descărcător este declarat şi garantat de fabricant.

h.- Curentul de funcţionare continuă (Ic), exprimat în mA, este curentul care trece
prin descărcător atunci când descărcătorul este supus la tensiunea de funcţionare
continuă (Uc), exprimat în mA.

i.- Disconector este un aparat pentru deconectarea unui descărcător de la reţeaua

electrică în cazul în care descărcătorul se defectează sau sunt depăşite anumite
caracteristice ale acestuia. Acesta este utilizat pentru a se preveni un defect persistent în
reţeaua electrică şi pentru a se da o indicaţie vizibilă asupra descărcătoarelor defecte.
1 LJ - I 85 -03 - 32 -

D.3.- Condiţii tehnice orientative pentru descărcătoare de joasă tensiune

cu rezistenţă variabilă pe bază de oxizi metalici

Nr. Caracteristici descărcător Unităţi de Valori

crt. măsură
1. Tensiunea nominală a reţelei (Un) V 400
2. Frecvenţa nominală Hz 50
3. Tensiunea nominală (UN) pentru descărcătoare
montate între:
- F şi N sau între N şi PE V 230
- F şi F 400
4. Tensiunea de funcţionare continuă (U c) pentru V
descărcătoare montate între:
- F şi N sau între N şi PE  254
- F şi F  440
5. Curentul nominal de descărcare (undă de 8/20 kA 10 5 2,5 1,5
s)
6. Curentul maxim de descărcare (Imax)(undă de kA  40  25  15  10
8/20 s)
7. Tensiunea reziduală (Urez) la curent nominal kV 2,0  3,0 2,3 4,0 3,0  5,0 3,5  5,5
UN UN UN UN
8. Nivelul/Tensiunea de protecţie (Up) kV 3,0 4,5 3,5 6,0 4,5 7,5 5,2 8,0
UN UN UN UN
9. Temperatura mediului ambiant: - exterior/ interior 0
C -30 +40 / - 5 +40
10. Radiaţia solară max. (montare în exterior) kW/m2 1,1
11. Umiditatea maximă relativă a aerului % 90 /100
12. Capabilitatea de descărcare a energiei kJ/kVUn Da
13. Dispozitiv de deconectare Da/Nu
Notă: - Condiţiile tehnice din tabel vor fi adaptate condiţiilor de exploatare specifice locului de montare în reţea.