Alifii din ierburi şi flori

21.10.2008 08:55:55 (Arhiva)

• Unguentele naturiste sînt uşor de preparat acasă,

sînt mai ieftine şi tratează eficient de la cele mai
simple răni, pînă la tumori şi boli reumatice

Alifiile pe bază de plante, numite popular unsori sau iruri, au fost cunoscute şi utilizate ca leacuri populare cu
mult înainte de a fi preparate industrial. Asemenea unguente, destul de scumpe acum în comerţ, pot fi obţinute
cu uşurinţă şi acasă, după vechile reţete. Rezultatele vor fi aceleaşi, dar cu cheltuieli minime. În plus, sîntem
siguri că am folosit ingrediente de cea mai bună calitate. O alifie preparată casnic are virtuţi terapeutice la fel de
puternice ca aceea din farmacie, poate chiar mai eficiente, fiindcă e făcută chiar de mîna dumneavoastră pentru a
fi de folos familiei. Aşadar, dacă vreţi să aveţi mereu la îndemînă unguente 100% naturale, iată care sînt cele
mai uzuale alifii din plante, procedele de obţinere şi afecţiunile în care sînt folositoare.

Ce grăsime stă la baza alifiilor?

Există cîteva procedee generale de obţinere a alifiilor medicinale. Nu trebuie să fiţi chimişti ca să le puteţi
aplica, sînt metode simple şi rapide. De obicei, se folosesc ca bază untura de porc, grăsimea de pasăre, untul sau
uleiul. Alegerea tipului de grăsime folosită poate fi o problemă, pentru că bolnavii cu psoriazis, de pildă, nu
suportă o alifie de plante pregătită cu grăsime de porc. Aceasta prezintă şi inconvenientele că se alterează uşor şi
miroase cam neplăcut. În plus, în funcţie de ingredientul gras folosit, crema se solidifică sau nu, după filtrare.
Pentru o alifie mai consistentă, vechile reţete menţionează un adaos de 15-20 g ceară de albine la 100 g alifie.
Ceara rasă sau sfărîmată trebuie adăugată cît unsoarea este fierbinte şi totul trebuie amestecat mereu pînă se
răceşte, se omogenizează şi devine un amestec păstos, uşor de întins în strat subţire. Alte ingrediente folosite ca
adaos sînt propolisul şi răşina de brad dizolvată cu terebentină (nu se adaugă decît la final, departe de surse de
foc), dacă se doreşte o alifie cu efect puternic dezinfectant şi antiinflamator. În cazul alifiilor pentru vindecarea
unor răni rebele şi de mari dimensiuni, se adaugă puţină miere de albine.

Procedee de obţinere

Planta proaspătă, mărunţită, cam 20-50 de grame, se pune în 100 grame grăsime şi se dă în clocot scurt. Se
răceşte, iar după 10-12 ore, amestecul este reîncălzit, filtrat şi poate fi folosit ca unguent. Alt procedeu constă în
încălzirea prelungită, timp de 2-3 ore, pe baie de apă sau la marginea plitei, fără fierbere, a unui amestec din
cantităţi egale de plante şi grăsimi, urmată de filtrare imediată. Cel mai complicat procedeu necesită cîteva zile.
Peste 50-100 g plantă proaspătă, tocată, se toarnă 100-150 g grăsime clocotită, se lasă să se răcorească pînă a
doua zi, se încălzeşte uşor, se filtrează şi se storc plantele. Ulterior, grăsimea se completează pînă la cantitatea
iniţială şi se reia procedeul, cu alte porţii de plantă proaspătă, de cîteva ori. Alifiile din plante sînt utilizate în
general pentru vindecarea mai rapidă a rănilor, tăieturilor, umflăturilor (inclusiv tumori), bolilor de piele. Mai
sînt folosite şi ca suport protector, atunci cînd sînt aplicate comprese cu tincturi sau plante iritante.

Unguent de sînziene pentru infecţii

Cele mai cunoscute şi folosite sînt alifiile pe bază de frunze de nuc (pentru scabie şi răni ce se vindecă greu),
coada-şoricelului sau muşeţel (pentru răni cu supuraţii), rostopască (ulceraţii şi umflături), sunătoare (arsuri),
gălbenele (considerată remediu universal). Unguentul de sînziene se prepară din inflorescenţe proaspete, tocate
foarte mărunt. Se păstrează la frigider în cutii sau borcane. Este extrem de eficient în infecţii ale pielii a căror
vindecare trenează. Cea mai importantă acţiune a alifiei este aceea de curăţare a pielii de pete, de micile semne
rămase în urma arsurilor, a acneei, a iritaţiilor. Unguentul se poate folosi însă numai pentru tenul uscat sau
normal. Pentru tenul gras este indicată aplicarea pe zonele afectate de comprese cu infuzie concentrată din
această plantă. Prin masare şi frecţionare, alifia de sînziene (drăgaică) tratează şi boli ale glandei tiroide, ulceraţii
canceroase.

Pentru o cicatrizare rapidă

Un bun cicatrizant şi antiinfecţios este şi unguentul pe bază de mărul-lupului. Planta uscată se macină fin cu
rîşniţa de cafea şi se cerne de două ori printr-o sită de făină. Se iau 3 linguriţe din această pulbere extrem de fină
şi se pun în untură, atunci cînd acesta are consistenţa semilichidă, amestecandu-se foarte bine, pînă se
omogenizează perfect. Se păstrează la frigider. Unguentul e folosit pentru zgîrieturi, răni închise (inclusiv cele
rămase de pe urma operaţiilor chirurgicale), arsuri, ulcere pe piele, inclusiv ulcere varicoase. De asemenea, este
util în tratarea tumorilor benigne şi maligne. Se aplică pe zonele afectate, de 2-3 ori/zi. Deoarece efectul
cicatrizant al acestei plante este foarte puternic, este bine ca înainte de a aplica alifia pe răni să se facă o
dezinfecţie cu alcool. Stratul de unguent nu trebuie să fie prea gros, ci atît cît să fie absorbit de piele. Planta este
toxică pentru uz intern, motiv pentru care va fi manipulată cu grijă şi nu va fi lăsată la îndemîna copiilor.
Unguentul nu va fi aplicat pe răni deschise, mai ales atunci cînd au o întindere mare.

Alifia care întăreşte articulaţiile

Alifia de tătăneasă se prepară din tinctură de tătăneasă astfel: în grăsimea fierbinte se pune o linguriţă de ceară
de albine curată şi se amestecă pînă se dizolvă complet, după care se lasă la răcit. Atunci cînd amestecul are
consistenţă semisolidă, se adaugă treptat tinctura de tătăneasă, amestecînd energic. Se pune atîta tinctură cît
poate grăsimea să absoarbă. Această alifie este un remediu care nu ar trebui să lipsească din farmacia casei.
Ajută la refacerea rapidă a pielii după răni, arsuri, intervenţii chirurgicale. De asemenea, favorizează
consolidarea articulaţiilor după entorse şi luxaţii, iar în cazul fracturilor accelerează refacerea ţesutului osos şi
întărirea oaselor. În perioada de toamnă-iarnă, masajul cu acest unguent pe tot corpul, după baie, va fi excelent
pentru prevenirea reumatismului şi a problemelor pielii generate de frig. Pentru persoanele cu o constituţie
firavă, bolnăvicioase, masajul cu unguent de tătăneasă are efecte vitalizante excepţionale. Este util în cicatrizarea
estetică, fiind aplicat imediat după închiderea rănilor şi încetarea supuraţiilor. De asemenea, se foloseşte ca
adjuvant în cazul cancerului de piele, al cicatricilor cheloide, este extrem de indicat în infecţiile şi leziunile cu
localizare genitală.

Unsoare bună contra reumatismului

Unguentul de sunătoare are un rol important în combaterea senzaţiilor de durere, usturime sau mîncărime. Ea
este prin excelenţă o alifie calmantă, fiind extrem de utilă în diminuarea suferinţelor, dar şi pentru vindecarea
arsurilor de gravitate mică şi medie, inclusiv a celor solare, a alergiilor şi a altor afecţiuni dermatologice. Pentru
combaterea mîncărimilor pielii şi a usturimii se adaugă în unguentul de sunătoare 10 picături de ulei volatil de
mentă. Unguentul cu ardei iute e bun contra reumatismului, are efecte de intensificare a circulaţiei sangvine
periferice şi de redare a mobilităţii articulaţiilor. Se foloseşte în artrite, poliartrite reumatoide, la masaj uşor în
nevralgie şi în crizele de lombosciatică, pe articulaţiile dureroase. Pe perioada anotimpului rece va fi de un real
ajutor persoanelor friguroase, care au extremităţile corpului reci, cu circulaţia slabă. Acest unguent nu este
suportat de toată lumea, capsicina din ardeiul iute putînd declanşa reacţii alergice severe. Din acest motiv,
înainte de a folosi unguentul, se va faceun test, întinzîndu-l pe o porţiune mică de piele. Dacă apar inflamaţii,
senzaţii de mîncărime sau usturime intensă, înseamnă că aveţi sensibilitate alergică la acest produs.

Alifie din răşină

Răşina o găsim din abundenţă în pădurile de conifere. Ea este medicamentul produs de aceşti arbori în locul
unde scoarţa le-a fost rănită. Răşina se ia de pe copac cu un briceag, dar fără a o răzui, pentru a nu produce noi
vătămări. Pentru a obţine un unguent, avem nevoie de grăsime, 2-3 linguriţe de răşină de pin şi ceară de albine
cît o alună. În grăsimea încinsă se pun răşina şi ceara şi se amestecă foarte bine, după care se strecoară (deoarece
răşina poate avea şi bucăţi de scoarţă) într-un borcan şi se lasă la răcit. Alifia obţinută are asupra pielii şi a altor
ţesuturi ale organismului uman exact aceleaşi efecte pe care le are şi asupra copacului, adică ajută la închiderea
rănilor şi la refacerea ţesuturilor distruse. Ca atare, este utilă în arsuri şi răni, ulcere varicoase, luxaţii, entorse şi
fracturi. Din acest unguent se pot modela şi nişte supozitoare extrem de eficiente în tratarea hemoroizilor şi a
rănilor în zona anusului şi rectului. Rezultate deosebite se obţin şi în afecţiunile ginecologice, avînd un efect
excepţional de cicatrizare şi de refacere a ţesuturilor. Se pot trata cu succes cervicitele dar şi rănile pe col.

Unguent pentru cancer mamar

Alifia de coada-şoricelului se prepară din 15 g de flori de plantă proaspătă în 90 grame grăsime. Se lasă să sfîrîie
un pic, se amestecă şi se dă tigaia deoparte, lăsîndu-se la macerat pînă a doua zi, cînd se încălzeşte uşor, se
strecoară prin tifon şi se introduce în borcan uscat, care se păstrează la frigider. Cu această alifie se tratează
hemoroizii. Alifia de gălbenele este celebră pentru puterea ei de vindecare a varicelor, flebitei, ulcerului varicos.
Mai e bună şi în cancer mamar, degerături, arsuri, împotriva ciupercilor de la picioare, a umflăturilor, abceselor,
pustulelor, reumatismului. Unguentul cu flori de muşeţel modific mediul, astfel încît face imposibil înmulţirea
microbilor, în acest fel împiedicînd putrefacţia. De asemenea previne infecţiile cu microbi. Are efect cicatrizant,
favorizînd vindecarea rănilor şi ajutînd la închiderea rănilor. Este recomandat în tratarea hemoroizilor, rănilor,
arsurilor. Este un unguent foarte bun pentru masaj.

Pentru tratarea eczemelor

Cu alifie de ventrilică tratăm eczemele. Pentru prepararea unguentului, se fac 250 ml suc proaspăt din plantă
care se amestecă cu 200 ml alcool. Se lasă la macerat o săptămînă. Se filtrează, se adaugă 100 ml apă de
trandafiri, 100 ml alcool, 200 g grăsime topită şi se amestecă pînă la omogenizare pe baie de aburi. Unguentul
din muguri de plop se face din 20 g muguri de plop zdrobiţi care se stropesc cu 5 ml alcool. Amestecul va fi
lăsat 24 de ore, apoi se adaugă 100 g de untură, 5 g ceară de albine şi se omogenizează la cald. Se lasă pe baie de
aburi timp de 3 ore, apoi se filtrează. Se păstrează în vase de sticlă, la frigider. Are acţiune cicatrizantă şi
antiseptică. Alifia din frunze de soc se prepară din frunzele şi sucul obţinut din fructele de soc, amestecat foarte
bine cu untură sau unt clarifiat. Unguentul are acţiune antiinflamatoare, cicatrizantă şi antinevralgică. Pentru
tratarea eczemelor se poate prepara un unguent de frunze de podbal, urzică, trei fraţi pătaţi şi cimbru. Amestecul
împiedică înmulţirea bacteriilor, acţionînd direct asupra lor. De asemenea, alifia are şi un bun efect epitelizant.

Miere, cătină şi muştar

Nu strică să avem în casă şi o alifie cu cătină şi miere. Atunci cînd nu dispunem de pastă de cătină, se iau 3
linguri cu fructe de cătină albă, se strivesc şi se amestecă cu două linguri de miere de albine polifloră. Pasta
obţinută se aşază între două bucăţi de tifon şi se aplică pe răni greu vindecabile sau chiar pe hemoroizi care
sîngerează. Alifia cu muştar se prepară astfel: se amestecă o linguriţă de muştar cu o linguriţă de ulei de măsline
sau seu de oaie topit. Se adaugă o linguriţă de miere de albine, una de tinctură de propolis, un ou crud bătut ca
pentru omletă, iar la final cînd ingredientele sînt bine omogenizate se adaugă o lingură rasă de făină de grîu şi se
amestecă. Trebuie să devină o pastă mai consistentă. Dacă nu s-a întărit îndeajuns, se mai adaugă făină. Pasta
astfel obţinută se aplică pe o bucată de tifon şi se aplică fie peste un furuncul sau pe nodulii apăruţi pe sîn.

Alifie cu sacîz

• Se pun la fiert 150 g ceară de albine bine mărunţită într-un vas pe baia de abur, şi se adaugă 75 g sacîz
mărunţit. Se lasă să fiarbă pînă ce sacîzul şi ceara s-au topit, apoi se adaugă 150 ml ulei alimentar. Se amestecă
bine. Se strecoară printr-un tifon şi se toarnă fierbinte într-un recipient. Cu această alifie se ung rănile provocate
de ulcerul varicos, de mai multe ori pe zi.
Alifie din şase plante

• Sînt necesare cantităţi egale de muguri de plop negru, flori de gălbenele, muguri de flori de cicoare, frunze de
frasin, rădăcină de brusture, trei-fraţi-pătaţi. Separat se topeşte untură de porc, se adaugă plantele şi se fierbe
pînă ce plantele se înmoaie. Se dă la o parte de pe foc, se lasă să se răcească, se strecoară printr-un tifon dublu şi
se pune într-un vas care se închide ermetic. Se păstrează la frigider şi se unge faţa după ce a fost curăţată în
prealabil, seara înainte de culcare. Este foarte eficientă în tratarea acneelor sau a tuturor afecţiunilor
dermatologice.

Alifie contra cheliei

• Se amestecă suc de rostopască, săpun alb şi unguent camforat, în părţi egale. Cu această alifie se aplică mai
întîi o cataplasmă emolientă, apoi se spală pielea capului şi se aplică o altă cataplasmă cu un decoct preparat din
200 g plantă uscată la 1 l apă. Se lasă pielea capului să respire timp de 10 minute, apoi se fricţionează din nou cu
alifie. Acest remediu se folosesţe în cazul leziunilor scalpului, în tratarea infecţiilor micotice, microbiene,
seboreea capului, chelie şi mătreaţă.

Alifia cu tămîie

• Se pune la fiert pe baie de apă un vas cu 10 g seu de oaie topit, 100 ml ulei de soia, 25 g ceară curată, mărunţită
şi 0,5 g tămîie pisată. Se lasă să fiarbă la foc mic amestecînd permanent pînă la formarea unei paste omogene. Se
dă la o parte de pe foc, se strecoară printr-un tifon pus în două şi se pune într-un recipient cu capac. Această
alifie este utilă în vindecarea rănilor, a mîncărimilor sau la calmarea durerilor provocate de reumatism.

O vorbă din bătrîni

• „Ia frunze de trandafiri şi jumătate de frunze sau flori de salvie şi amestecă-le cu untură de porc proaspătă.
Fierbe totul în apă şi fă o alifie din asta. Şi acolo unde ai o crampă sau o pareză reumatică, unge-te cu alifia asta
şi îţi va merge mai bine.“
de: Camelia Onciu