AHP

LUCRĂRI DE LABORATOR
ACTIONĂRI HIDRAULICE sI PNEUMATICE

2007
CUPRINS
1. Lucrarea Nr. 1 - Aparatura ce intra în componenta sistemelor de
actionare hidrostatica si simbolizarea
ei................3
2. Lucrarea Nr. 2 - Pompe cu roti

dintate................................................10
3. Lucrarea Nr. 3 – Pompe si motoare cu

palete.....................................14
4. Lucrarea Nr. 4 – Pompe si motoare cu pistonase

axiale.....................20
5. Lucrarea Nr. 5 – Analiza constructiv-functionala si calculul

cilindrilor
hidraulici.................................................................2
3
6. Lucrarea Nr. 6 – Analiza constructiv-functionala a distribuitoarelor

cu
sertar.......................................................................2
9
7 Lucrarea Nr. 7 – Analiza constructiv-functionala a aparaturii pentru
reglarea
presiunii..................................................34
8 Lucrarea NR. 8 – Analiza constructiv-functionala a aparaturii pentru

reglarea debitului……………...
……...................38
9 Lucrarea NR. 9 – Elemente de înmagazinare a energiei hidrostatice

Acumulatoare.......................................................4
3
10 Lucrarea NR. 10 – Elemente pentru pregatirea aerului

conditionat...46
11 Lucrarea NR.11 – Scheme de actionare cu un singur cilindru

pneumatic cu comanda directa………………
53
12 Lucrarea NR. 12 – Scheme pneumatice functionale………..………

58
13 Lucrarea NR. 13 – Scheme de actionare cu un singur cilindru

pneumatic cu comanda
indirecta…………….63
LUCRAREA NR. 1
Aparatura ce intra în componenta sistemelor de actionare

hidrostatica si simbolizarea ei
1.1. Obiectivul lucrarii
Lucrarea prezinta cele mai reprezentative elemente care intra în

componenta sistemelor de actionare hidrostatica, rolul acestora, precum si
modul de simbolizare a lor prin semne conventionale.
Lucrarea urmareste sa permita studentilor întelegerea si interpretarea

schemelor de actionare hidrostatica.
1.2. Aspecte teoretice
Actionarea hidrostatica este actionarea care asigura o dubla conversie

energetica, transformând energia mecanica în energie hidraulica si apoi din
nou în energie mecanica la alti parametri cinematici si dinamici fata de cei
de la intrare. Scopul acestei transformari este acela de a realiza miscarea, la
iesirea din motorul hidraulic, în conditii de forta sau cuplu impuse si cu
viteze impuse.
Sistemele de actionare hidraulice se împart în doua mari categorii:
- hidrostatice, care înmagazineaza în agentul motor energie

potentiala de tip hidrostatic caracterizata prin presiunea mediului hidraulic.
În acest caz, energia potentiala a agentului motor se dezvolta pe o suprafata
creând miscare si forta;
- hidrodinamice, care vehiculeaza agent motor încarcat cu energie

cinetica, materializata prin viteza acestuia, energie care se produce într-o
pompa de tip centrifugal si care se transforma în energie mecanica într-un
motor de tip turbina.
Prezenta lucrare va analiza doar structura si simbolurile elementelor

ce alcatuiesc sistemul de actionare hidrostatic.
Sistemele de actionare hidrostatica se compun în general dintr-o

pompa PH (figura 1.1.), elemente de distributie, reglare, control si protectie
(EDRCP) si un motor hidraulic MH. Pompa PH , antrenata de motorul
electric ME la cuplul Mi si turatia ni, aspira agentul motor din rezervorul Rz
trimitându-l spre elementele de directionare si reglare cu presiunea pp si
debitul Qp. Elementele de reglare modifica presiunea si debitul agentului
furnizat de pompa la alti parametri pm si Qm care sunt necesari actionarii
motorului hidraulic MH pentru a se putea obtine la iesire cuplul Me sau forta
Fe cu turatia ne sau viteza ve, utile actionarii organului de lucru OL. De la
motorul MH agentul motor este retransmis la rezervorul Rz.
Practic, într-un astfel de sistem au loc trei conversii energetice:
- electro-mecanica, la nivelul motorului electric ME;
- mecano-hidraulica, la nivelul generatorului hidrostatic (pompa PH);
- hidro-mecanica, la nivelul motorului hidrostatic MH.
Figura 1.1. Sistemul de actionare hidrostatica
1.3. Desfasurarea lucrarii
În cadrul lucrarii vor fi prezentate principalele elemente care intra în

componenta sistemelor de actionare hidrostatica.
Pentru întelegere, va fi facuta o analiza de principiu a modului lor de

functionare si se va stabili simbolizarea utilizata în schemele de actionare.
Terminologia folosita în domeniul sistemelor de actionare

hidrostatica este reglementata de STAS 6965 iar semnele conventionale
folosite la reprezentarea în scheme a elementelor de actionare sunt
reglementate de STAS 7145.
Principalele componente ale sistemelor de actionare hidrostatice

sunt:
• Pompele volumice (PH) – sunt ansamble care imprima mediului
hidraulic de lucru energie hidrostatica caracterizata prin presiune (pP) si
debit (QP). Ele receptioneaza energia mecanica produsa de o masina de
forta si caracterizata de momentul Mi si turatia ni si o transforma în energie
hidrostatica. Aproape toate pompele sunt actionate în miscare de rotatie.
• Motoarele hidrostatice (MH) – sunt ansamble care primesc

energia hidrostatica produsa de pompa 454s186e (presiune X debit) si o
transforma în energie mecanica de rotatie (moment X turatie) la motoarele
rotative sau de translatie (forta X viteza) la motoarele hidraulice liniare
(cilindri de forta), pentru antrenarea mecanismului actionat (OL).
Uneori aceleasi ansamble pot fi atât pompe cât si motoare, depinzând

de modul în care sunt montate. Unele pot functiona într-un singur sens
(nereversibile), altele în ambele sensuri (reversibile).
Din punct de vedere a variabilitatii debitului vehiculat se disting

pompe si motoare cu debit constant si cu debit variabil.
Simbolizarea pompelor si motoarelor rotative hidrostatice este în

tabelul 1.1.
Motoarele hidraulice rectilinii (cilindri hidraulici) sunt din punct de

vedere constructiv de tip cilindru - piston, motiv pentru care se mai numesc
si cilindri de forta.
Tabelul 1.1.
Pompe si motoare rotative Pompe Motoare Pompe si motoare

Cu debit constant, nereversibile
Cu debit constant, reversibile
Cu debit variabil, nereversibile
Cu debit variabil, reversibile
Din punctul de vedere al modului în care se realizeaza actionarea,

respectiv al modului în care agentul motor actioneaza pe fetele pistonului,
cilindri de forta pot fi: cu simplu sau cu dublu efect.
Din punct de vedere al raportului dintre diametrul tijei si a pistonului,
pot fi:
- cu diametrul pistonului mai mare decât diametrul tijei;
- cu diametrul pistonului egal cu cel al tijei, adica cu pistoane

plunjer.
Simbolizarea cilindrilor hidraulici este indicata în tabelul 1.2.
Tabelul 1.2.
Cilindri hidraulici Simbolizare în schema

Cu simpla actiune, cu piston si tija unilaterala
Cu simpla actiune, cu piston plonjor
Cu dubla actiune si tija unilaterala
Cu dubla actiune si tija bilaterala
• Elementele de distributie au rolul de a dirija agentul motor

spre diferitele conducte ale schemei hidraulice. Echipamentul de distributie
al actionarii hidrostatice este constituit din: robinete distribuitoare,
distribuitoare cu bila, distribuitoare cu sertar (sertarase distribuitoare) si
supape de sens unic (supape de blocare).
Sertarasele distribuitoare sunt cele mai raspândite elemente de

distributie din sistemele de actionare hidrostatica si se întâlnesc într-o gama
variata de solutii constructive de aceea, simbolizarea lor va cuprinde pe
lânga simbolul propriu-zis si un cod numeric exprimat printr-o fractie
ordinara unde la numarator se va înscrie numarul cailor hidraulice racordate
la distribuitor iar la numitor, numarul fazelor de lucru pe care le poate
realiza distribuitorul. Astfel ca 4/3 înseamna ca distribuitorul are 4 cai de
racordare si 3 faze de lucru.
În tabelul 1.3 este indicata simbolizarea distribuitoarelor.
Tabelul 1.3.
Sertarase distribuitoare Simbolizare în schema

Cu trei cai si doua pozitii de lucru
Cu patru cai si doua pozitii de lucru
Cu patru cai si trei pozitii de lucru, cu centrul închis
Cu patru cai si trei pozitii de lucru, cu centrul la pompa
Cu patru cai si trei pozitii de lucru, cu centrul la tanc
Cu patru cai si trei pozitii de lucru, cu centrul în tandem
Simbolizarea comenzii pentru comutarea distribuitoarelor în alta faza

de lucru, se face printr-un dreptunghi alipit simbolului de baza (tabelul
1.4.), în dreapta sau în stânga lui.
Tabelul 1.4.
Felul comenzii Simbolul

Manuala
cu arc
Hidraulica
Pneumatica
Electromagnetica
Supapele de blocare asigura transmiterea debitului într-o singura

directie pe conductele pe care se monteaza. Sub aspect constructiv,
supapele de blocare se întâlnesc în varianta cu scaun. Pe scaun poate presa
o bila sau un taler conic.
Simbolizarea acestor supape de sens este indicata în tabelul 1.5.
Tabelul 1.5.
Supape de sens Montaju Simbolizare în schema

l
Supapa simpla de blocare cu arc de traseu
de panou
Supapa simpla de blocare fara arc de traseu
de panou
Supapa de blocare cu comanda fara arc
hidraulica de deblocare
cu arc
• Supapele de presiune sunt destinate asigurarii presiunii dorite pe

anumite circuite hidraulice. Ele pot fi în pozitie normala, neactionate,
normal închise sau normal deschise. Cele normal deschise au rol de supape
de deversare (de descarcare) iar cele normal închise au rol de supape de
siguranta.
Simbolizarea acestor supape este redata în tabelul 1.6.
Tabelul 1.6.
Supapa de presiune Simbolizare în schema
Supapa de presiune normal închisa
Supapa de presiune normal deschisa
Supapa de presiune cu comanda diferentiala
Supapa de siguranta (limitator de presiune cu actiune directa)
Supapa de deversare (de descarcare)
• Echipamentul de reglare a debitului pe circuitele hidraulice

consta în montarea unor rezistente fixe sau reglabile (drosele) pe circuit,
care lamineaza debitul de agent motor, fractionându-l si administrându-l la
valoarea dorita motorului hidraulic.
Din punct de vedere constructiv si al pozitiei de montare în schema

hidraulica, droselele sunt de doua categorii:
- drosele de traseu, care se monteaza direct pe conductele schemei

hidraulice si care pot fi cu sau fara supapa de sens;
- drosele de panou, care se monteaza pe panoul de comanda al

instalatiei hidraulice si care sunt întotdeauna însotite de supape de sens.
Simbolizarea acestor elemente de reglare a debitului este data în

tabelul 1.7.
Tabelul 1.7.
Echipamentul de reglare a debitului Simbolizare în schema

Rezistenta hidraulica fixa
Rezistenta reglabila (drosel) de traseu
Drosel de panou în paralel cu o supapa de sens unic
• Echipamentul auxiliar al schemelor hidraulice se compune
din: conducte, filtre, acumulatoar, rezervor (tanc), schimbator de caldura.
Conductele asigura circulatia agentului motor catre diferitele

elemente ale schemei. Simbolizarea lor este redata în tabelul 1.8.
Tabelul 1.8.
Conducte Simbolizarea
Conducta de lucru
Conducta de pilotare
Intersectie de conducte cu racordare între ele
Intersectie de conducte fara racordare
Filtrele sunt elemente destinate purificarii agentului motor. Ele au

rolul sa retina atât particulele mecanice cât si produsele de oxidare din
agent. Într-o schema hidraulica trebuie sa existe minim trei filtre si anume:
filtrul de umplere si aerisire, filtrul pe conducta de aspiratie a pompei si un
alt filtru montat în schema hidraulica.
Acumulatoarele sunt elemente care înmagazineaza o parte a energiei

hidrostatice furnizata de pompe, constituind pentru schema hidraulica o
rezerva de energie hidrostatica. Acestea se monteaza pe o derivatie a
conductei de refulare a pompei. Scopul acumulatoarelor hidraulice este de a
prelua volume de lichid sub presiune si de a le restitui ori de câte ori este
necesar.
Rezervorul (tancul) are rolul de a furniza agentul motor schemei

hidrostatice precum si de a limita temperaturile de functionare ale acesteia.
Simbolizarea acestor elemente este redata în tabelul 1.9.
Tabelul 1.9.
Filtru Acumulator Rezervor (tanc)
Aparatele de masura si control au rolul de a masura si indica

parametrii de lucru ai agentului motor: presiunea se masoara cu
manometrul, debitul cu debitmetrul iar temperatura cu termometrul.
Simbolizarea acestor aparate este indicata în tabelul 1.10.
Tabelul 1.10.
Manometru Debitmetru Termometru
În cadrul lucrarii se va analiza schema din figura 1.2. atât ca pozitie a

elementelor în schema cât si a rolului lor.
Figura 1.2. Schema hidraulica a ciclului de lucru avans rapid – avans lent –
retragere rapida
LUCRAREA NR. 2
Pompe cu roti dintate

Lucrarea îsi propune sa prezinte una dintre pompele cel mai des
utilizate în instalatiile hidraulice de putere medie, pompa cu roti dintate.
Larga ei utilizare se datoreste simplitatii constructive, a fiabilitatii ridicate
si a întretinerii usoare. Este o pompa cu debit constant deoarece datorita
constructiei ei nu îsi poate modifica volumul specific.
Pompa cu roti dintate realizeaza debite de pâna la 1000 l/min si

presiuni maxime de 250 bari. Ea nu se utilizeaza ca motor decât în cazuri
rare datorita cuplului motor redus pe care îl dezvolta.
Dupa numarul de roti dintate în angrenare si felul danturii pompele

pot fi:
- cu doua roti (rotoare), care pot avea dantura exterioara sau

interioara;
- cu mai multe roti dintate.
Cele mai raspândite sunt pompele cu doua roti dintate (figura 2.1.),
cu dantura exterioara.
Figura 2.1.Pompa cu doua roti dintate egale, cu dantura exterioara

Pompa preia agentul hidraulic prin orificiul de aspiratie A si îl
transporta prin golurile dintre dintii rotilor spre orificiul de refulare R. Cele
doua roti dintate, una antrenoare si cealalta antrenata, se rotesc cu turatia n
în interiorul carcasei.
Turatia de antrenare a pompelor cu roti dintate nu depaseste 3000

rot/min. De regula, pentru siguranta si cresterea duratei de functionare, se
recomanda ca turatia de antrenare sa fie de 1500 rot/min.
Pentru calculul debitului se ia în considerare volumul de fluid ce este

transportat între A si R la o rotatie, de catre o roata dintata. Conform figurii
2.1 acesta este:
V1=0,5⋅ π⋅ Dw1⋅ h⋅ l [mm3]

(1)
în care: Dw1 - diametrul de divizare al rotii dintate conducatoare [mm]; Dw1

= m⋅ z1
h - înaltimea dintelui [mm]; h = 2⋅ m
l - latimea rotii [mm]; l = m ⋅m
z1 - numarul de dinti al rotii conducatoare;
n1 - turatia rotii conducatoare [rot/min];
m - modulul rotii dintate [mm].
Debitul pompei va fi:
Q=π⋅ Dw1⋅ h⋅ z1⋅ l⋅ n1 [l/min]

(2)
Înlocuind în relatia (2) elementele geometrice ale rotii, în functie de

modul si numarul de dinti si tinând seama de unitatile de masura se obtine:
Q=2⋅ 10-6⋅ π⋅ m3⋅ z1⋅ m ⋅ n1

(3)
La pompele cu trei rotoare debitul se dubleaza.

Pentru calculul aproximativ al momentului de antrenare al pompei se
ia în considerare volumul de agent transportat la o rotatie:
V=2⋅ V1
(4)
Iar momentul de antrenare va fi:
[Nm]
(5)
în care: p – presiunea de lucru [bari];
V – volumul [mm3]
1.3. Instalarea pompei volumice
Antrenarea mecanica a pompei se face fie coaxial cu arborele de

intrare, prin intermediul unui cuplaj elastic, fie lateral fata de arborele de
iesire, când transmiterea miscarii se face prin angrenaj, roti de curea sau
lant.
Conectarea pompei la reteaua hidraulica a instalatiei trebuie sa

respecte urmatoarele reguli:
- montarea obligatorie în apropierea orificiului de refulare a unei

supape de siguranta pentru reglarea presiunii si deversarea excedentelor de
debit ale pompei (figura 2.2);
- la conectarea în serie a doua sau mai multe pompe este obligatorie

ca cea din amonte sa aiba debitul ceva mai mare decât cea din aval,
excedentul urmând a fi eliminat continuu prin supapa (figura 2.3);
- la conectarea în paralel a doua sau mai multe pompe se vor folosi

supape de sens la conectarea pompelor, supape care fac posibila reglarea
pompelor la presiuni diferite,precum si oprirea uneia fara a perturba
functionarea celorlalte (figura 2.4).
Figura 2.2. Figura 2.3. Figura 2.4.
Instalarea unei pompe Pompe legate în serie Pompe legate în paralel
În cadrul lucrarii vor fi demontate, studiate si relevate diferite pompe

cu roti dintate.
În functie de diametrul arborelui de antrenare al pompei se vor alege

trei motoare de acelasi diametru cu turatii diferite (na=750, 1000 si 1500
rot/min la mersul în gol).
Se vor nota: tipul de motor, puterea si turatia la mersul în sarcina.

Pentru fiecare motor se va calcula momentul de antrenare:
Ma=103⋅ [Nmm]
(6)
unde: Pi – puterea la arborele motorului electric [W]
ni –turatia la arborele motorului electric la mersul în sarcina [rot/min]
Considerând randamentul pompei = 0,9 se va determina puterea la

iesirea din pompa:
Pe =Pi⋅ [W]
(7)
Se vor masura dimensiunile rotilor dintate ale pompei: diametrul

exterior al rotii conducatoare (Da1); numarul de dinti a rotii conducatoare
(z1); latimea rotii (l). Se va stabili si standardiza modulul rotilor, tinând
seama ca:
[mm]
(8)
Conform STAS 822-82 modulul poate fi: 1; 1,125; 1,25; 1,375; 1,5;
1,75; 2; 2,25; 2,5; 2,75; 3; 3,5; 4 [mm] s.a.
Se vor calcula debitele furnizate de pompa în conditiile antrenarii ei

cu cele trei motoare alese, cu relatia:
Q=2⋅ 10-6⋅ ⋅ m2⋅ z1⋅ l⋅ ni [l/min]

(9)
Facând echilibrul puterilor la intrarea si iesirea din pompa:
(10)
Presiunea fluidului la iesirea din pompa va fi:
p= = ⋅ 612 [bari]
(11)
Pentru cele trei motoare alese (cu turatii diferite), având acelasi
diametru cu al pompei se va completa urmatorul tabel:
Turatia motor electric la mers în gol 750 1000 1500

[rot/min]
Tipul motorului
Turatia motor electric la mers în sarcina
[rot/min]
Puterea motorului electric [W]
Momentul de antrenare la motorul electric
[N.mm]
Debitul pompei [l/min]
Presiunea de iesire din pompa [bari]
LUCRAREA NR. 3
Pompe si motoare cu palete
Lucrarea îsi propune sa prezinte o masina cu palete ce poate fi

utilizata atât ca pompa cât si ca motor, poate fi construita în varianta cu
debit constant sau variabil, prezinta gabarit redus, lucreaza la presiuni
medii (200 bari) si are fiabilitate ridicata.
Se va urmari: cunoasterea constructiva a acestor pompe si motoare;

calculul debitului si a turatiei ce se pot realiza în diverse conditii, în functie
de parametri lor geometrici; modul de montare în instalatie.
Pompele si motoarele cu palete se construiesc în doua variante: cu

debit vehiculat constant si cu debit variabil.
a) La cele cu debit constant, în conditiile antrenarii rotorului

pompei cu turatie constanta, debitul refulat va fi constant iar în cazul
alimentarii motorului cu palete cu debit constant, el furnizeaza o turatie
constanta la iesirea din motor.
Dupa pozitia paletelor, pot fi: cu palete în rotor (cel mai des) sau cu
palete în stator.
Pompele si motoarele cu palete în rotor pot fi cu dubla actiune, când

au doua perechi de camere de admisie si refulare (figura 3.1) sau cu actiune
multipla când prezinta mai multe perechi de camere de admisie si refulare.
Figura 3.1.Pompe cu palete cu debit constant
La aceste masini, statorul 1 are un alezaj oval iar în centrul lui se afla
rotorul 2 prevazut cu paletele 3, antrenat în miscare de rotatie. În miscarea
lor, paletele matura un spatiu variabil cuprins între stator si rotor. Acest
spatiu se mareste în dreptul camerelor de aspiratie A1 si A2 creindu-se
depresia necesara aspiratiei agentului motor si se micsoreaza în dreptul
camerelor R1 si R2 realizându-se refularea agentului din pompa.
Functionarea ca motor se obtine alimentând sub presiune camerele R1

si R2 si punând în comunicatie cu rezervorul camerele A1 si A2. Fortele de
presiune care actioneaza pe o suprafata mai mare în dreptul camerei de
refulare vor creia un cuplu motor care antreneaza rotorul în miscare de
rotatie în sens contrar celui indicat pe figura 3.1.
Mentinerea paletelor în contact cu statorul se asigura prin arcuri sau

cu presiune de ulei introdus în spatiul de sub palete: camerele a1 si a2
primesc ulei sub presiune, iar camerele b1 si b2 sunt cuplate la rezervor.
Camerele sunt plasate în flansele frontale ale pompei si comunica cu
spatiile de sub palete. La motoare este invers, camerele a1 si a2 au
comunicatie cu rezervorul.
Debitul refulat de pompa cu dubla actiune:

Q=2⋅ l(r1-r2)[ (r1+r2)–b⋅ z/cos ]⋅ n
(1)
unde: r1 si r2 - sunt cele doua raze (minima si maxima) ale alezajului oval;
l – latimea paletei;
b – grosimea paletei;
z – numarul de palete;
- unghiul de înclinare a paletei (Figura 3.2);
n – turatia primita de la motorul electric.
Figura 3.2.Schema de calcul al debitului pompei cu palete cu debit constant
În cazul când masina functioneaza ca motor, turatia furnizata va fi:
(2)
b) Cele cu debit variabil, se deosebesc de cele cu debit constant prin

faptul ca axa rotorului este deplasata fata de cea a statorului cu
excentricitatea e. Uleiul este aspirat de pompa, prin camera de aspiratie A
(figura 3.3), datorita depresiunii create, ca urmare a faptului ca volumul
maturat de palete creste si este refulat în camera de refulare R, unde
spatiului dintre rotor si stator descreste. Debitul refulat de pompa se
regleaza prin modificarea excentricitatii e.
Figura 3.3.Pompe cu palete cu debit variabil
Paletele sunt mentinute în contact cu statorul prin ghidare fortata sau

fiind împinse cu arcuri plasate sub palete. Ghidarea se asigura cu cepuri
laterale, care culiseaza în flansele laterale. Camerele de sub palete, din
rotor, au comunicatie cu spatiul dintre rotor si stator pentru evitarea
depresiunii la aspiratie, sau comprimarii uleiului la refulare. Recircularea
uleiului de sub palete se poate asigura prin practicarea în capacul pompei a
unor camere care fac legatura între spatiul de sub paleta si spatiul dintre
rotor si stator.
Debitul unei pompe cu palete cu debit variabil are expresia:
Q=2( ⋅ D–b⋅ z)⋅ l⋅ n⋅ e

(3)
unde: D – diametrul interior al alezajului statorului;

b – grosimea paletei;
l – latimea paletei;
z – numarul de palete;
e – excentricitatea;
n – turatia primita de la motorul electric.
Aceste pompe se folosesc, în general, pentru debite mari si presiuni

relativ mici, parametrii lor caracteristici fiind:
Q = (150…1500) [l/min];
p = (50…70) [daN/cm2]
n = (500…1500) [rot/min];
P = (2…50) [kW].
La functionarea ca motor, turatia motorului poate fi reglata, pentru un

debit constant de alimentare, prin varierea excentricitatii e. Turatia
motorului este data de expresia:
n=
(4)
unde: Q – debitul administrat motorului; celelalte notatii ramânând ca la

relatia (3).
Pompele cu debit variabil pot beneficia de o serie de calitati si

performante deosebite în conditiile când sunt construite cu regulatoare de
putere.
Pompele cu palete cu regulator de putere au scopul de a acorda

debitul refulat de pompa cu presiunea din sistem. Astfel, când în sistemul
hidraulic nu mai este necesar a se furniza debit de ulei (la capetele de cursa
ale motoarelor de actionare, în fazele ciclului de lucru fara deplasare etc.)
datorita cresterii presiunii în regulator se comanda reducerea debitului
pompei aproape de valoarea zero.
Pompele cu palete cu debit variabil prevazute cu regulator de putere

au urmatoarele avantaje principale:
- se îmbunatateste bilantul energetic al sistemului de actionare prin

acordarea automata a debitului refulat la necesitatile reale ale
consumatorului;
- se micsoreaza temperatura uleiului ca urmare a reducerii

debitului vehiculat;
- se simplifica sistemul de protectie al schemei hidraulice, prin

supapa de presiune trecând un debit mai mic;
- capacitatea rezervorului de ulei poate fi micsorata, reducându-se

cantitatea medie de ulei vehiculata.
Pompele cu regulator de putere se construiesc în doua variante:

folosind deplasarea cu arc a statorului sau folosind deplasarea hidraulica a
statorului.
Pompa cu regulator folosind deplasarea cu arc a statorului (figura

3.4.) are statorul (4) format dintr-un inel deplasabil iar camera de refulare
dispusa asimetric în raport cu axa pompei. Forta rezultanta F a presiunii din
dreptul camerei de refulare se descompune în componentele F1 si F2 . Forta
F2 este preluata de reazimele fixe ale arborelui rotorului iar forta F1
preseaza statorul deplasabil asupra resortului (2). Când forta F1 depaseste
forta de pretensionare a resortului, atunci statorul este deplasat, reducându-
se excentricitatea e. surubul (1) regleaza forta de pretensionare a resortului
(2), reglând astfel presiunea la care are loc reducerea excentricitatii.
În repaos, când pompa nu refuleaza ulei, arcul (2) deplaseaza statorul

la excentricitatea reglata initial prin surubul (3).
Figura 3.4.Pompa cu palete cu regulator de putere folosind
deplasarea cu arc a statorului
În cadrul lucrarii vor fi demontate, studiate si relevate diferite pompe

cu palete.
Se vor masura dimensiunile paletelor (b, l) si ale alezajului statoric

(r1; r2- pentru pompele cu debit constant si D- pentru pompele cu debit
variabil), numarul paletelor (z) si înclinarea lor.
Considerând ca pompa poate fi antrenata de trei motoare cu turatii

diferite (n=750, 1000 si 1500 rot/min la mersul în gol), se vor calcula
debitele furnizate de pompa în conditiile antrenarii ei cu cele trei motoare,
cu relatia:
- pentru pompa cu debit constant:
Q=2⋅ 10-6⋅ l⋅ (r1-r2)[ (r1+r2) – b⋅ z/cos ]⋅ n

(5)
- pentru pompa cu debit variabil:
Q=2⋅ 10-6( ⋅ D – b⋅ z) l⋅ n⋅ e
(6)
în cazul reglarii excentricitatii e la trei valori între maxim si minim.
Facând echilibrul puterilor la intrarea si iesirea din pompa:
(7)
unde: =0,9 randamentul pompei.
Presiunea fluidului la iesirea din pompa va fi:
p= [bari]
(8)
Pentru cele trei motoare de antrenare alese (cu turatii diferite), având
acelasi diametru cu al pompei se va completa urmatorul tabel:
Turatia motor electric la mers în gol 750 1000 1500

[rot/min]
Tipul motorului
Turatia motor electric la mers în sarcina
[rot/min]
Puterea motorului electric [W]
Momentul de antrenare la motorul electric
[Nmm]
Debitul pompei [l/min]
Presiunea de iesire din pompa [bari]
LUCRAREA NR. 4
Pompe si motoare cu pistonase axiale
Lucrarea îsi propune sa prezinte pompele si motoarele cu pistonase

axiale, masini hidraulice care au o mare raspândire datorita comportarii
bune în exploatare, a fiabilitatii ridicate si a posibilitatilor de implementare
în categorii de instalatii de mare diversitate. Pot realiza presiuni de pâna la
700 bari si debite de peste 800 l/min. De asemenea, datorita echilibrarii
radiale si axiale foarte bune, turatiile de antrenare pot depasi 3000 rot/min,
iar în cazuri speciale pot ajunge la 20000 rot/min.
Pompele si motoarele cu pistonase axiale se construiesc în doua

variante: cu debit, respectiv turatie constanta sau cu debit respectiv turatie
variabila.
Dupa modul de antrenare al blocului pistonaselor în raport cu

discul antrenor se disting doua categorii principale de astfel de masini:
- cu bloc înclinat;
- cu disc înclinat.
În ambele cazuri, blocul cilindrilor este antrenat în miscare de

rotatie si datorita înclinarii dintre axa blocului cilindrilor si axa discului,
pistonasele sunt obligate sa descrie o cursa h aspirând ulei din camera A si
refulându-l în camera R. La constructiile cu debit variabil, se poate
modifica unghiul de înclinare a discului si astfel cursa h a pistoanelor.
La pompa cu pistonase axiale cu bloc înclinat (figura 4.1.)

antrenarea se realizeaza prin arborele 6, care roteste discul 5 si acesta prin
axul cardanic 4 pune în miscare de rotatie blocul pistonaselor 1. Pistoanele
2 sunt legate de discul 5 prin tijele 3 terminate cu articulatii sferice. Blocul
pistonaselor 1 este etans fata de discul de distributie fix 7, în care se afla
practicate camerele de aspiratie A si refulare R.
Figura 4.1. Pompa cu pistonase axiale cu bloc înclinat
Figura 4.2. Constructia unei pompe cu pistonase axiale
cu bloc înclinat si debit constant
Debitul pompei cu pistonase axiale cu bloc înclinat este dat de

expresia:
Q= h.z.n
(1)
unde: h - cursa pistoanelor; h = 2R.sin
z - numarul de pistoane;
n - turatia pompei;
d - diametrul unui pistonas.
La pompa cu pistonase axiale cu disc înclinat (figura 4.3) blocul

pistonaselor 1 se roteste cu turatia n. Pistoanele 2, presate de arcuri asupra
discului înclinat 5, executa o cursa de lungime h. Discul de distributie fix 6,
contine camerele A si R.
Figura 4.3. Pompa cu pistonase axiale cu disc înclinat
Debitul acestei pompe, cu notatiile din figura 4.3., se scrie:
Q= D.tg . .
zn
(2)
În cadrul lucrarii vor fi demontate, studiate si relevate pompe cu

pistonase axiale. Dupa efectuarea masurarii dimensiunilor elementelor
componente vor fi calculate debitele cu relatiile prezentate anterior (1 sau
2).
Volumul de ulei refulat la o rotatie a blocului va fi:
V=h·z· ·d2/4[mm3]
(3)
Iar debitul se va calcula în cazul actionarii cu motoare având turatia

la mersul în gol de 3000 rot/min.
Q=10-6·h·z·n· ·d2/4 [l/min]
Adoptând pentru presiune valori de 500, 600 si 700 bari, se va

calcula momentul de antrenare al pompei cu relatia:
Ma=10-4 [Nm]
(4)
unde: p- presiunea [bar] ;
V- volumul [mm3].
Puterea necesara pentru dezvoltarea presiunii p se va calcula cu

relatia:
P= [KW]
(5)
Se considera randamentul =0,9.
Cu rezultatele obtinute se va completa tabelul de mai jos:
Marimi caracteristice
Volumul de ulei refulat la o rotatie [mm]
Debitul [l/min]
Valoarea presiunii [bari] 500 600 700
Momentul de antrenare a pompei [Nm]
Puterea necesara pentru dezvoltarea presiunii P [KW]
Motorul electric de antrenare a pompei
Turatia motorului la mers în sarcina
LUCRAREA NR. 5
Analiza constructiv-functionala si calculul cilindrilor hidraulici
Lucrarea îsi propune sa analizeze solutiile constructiv - functionale

ale cilindrilor hidraulici si cum trebuie facuta instalarea lor mecanica si
hidraulica.
Se va urmari: cunoasterea constructiva a unor cilindri hidraulici,

calculul debitului de fluid necesar deplasarii pistonului cu o anumita viteza,
presiunea necesara pe piston pentru dezvoltarea unei anumite forte axiale,
realizarea diverselor scheme de actionare si varierea parametrilor de lucru.

Cilindri hidraulici, cunoscuti si sub denumirea de motoare hidraulice
liniare sau cilindri de forta, sunt elemente cu rol de executie. Ei realizeaza
conversia energetica inversa: din energie hidrostatica în energie mecanica,
caracterizata de doi parametri, forta si viteza.
Aceste motoare au o larga raspândire datorita simplitatii constructive

si a posibilitatii de realizare a unor forte mari si foarte mari de actionare.
Datorita marii diversitati de motoare hidrostatice rectilinii,

clasificarea acestora trebuie facuta din mai multe puncte de vedere, astfel:
1. Din punctul de vedere al modului în care agentul motor actioneaza

pe fetele pistonului, se disting:
- cilindri cu simplu efect (figura 5.1. j);
- cilindri cu dublu efect (figura 5.1. a, b, c, d).
2. Din punctul de vedere al mobilitatii elementelor ele pot fi:
- cu cilindru fix si piston mobil (figura 5.1. a, c, e, g, l, j, k);
- cu cilindru mobil si piston fix (figura 5.1. b, d, f, h).
3. Din punct de vedere al raportului dintre diametrul tijei si al pistonului:
- cu diametrul pistonului mai mare decât diametrul tijei (figura

5.1.a,b,c, d, g);
- cu diametrul tijei egal cu diametrul pistonului, numite si pistoane

plonjoare (figura 5.1. e, f).
4. Din punct de vedere al numarului de motoare ce actioneaza acelasi

organ de lucru:
- hidromotoare singulare (figura 5.1. a, b, c, d, h);
- hidromotoare multiple, care pot fi cuplate în serie (figura 5.1. h, i, k)

sau în paralel (figura 5.1. e, f, g).
Cilindri de forta se leaga în serie sau în paralel pentru a mari forta de

actionare sau cursele de deplasare ale organului actionat.
Figura 5.1. Tipuri de cilindri hidraulici
Solutiile de instalare mecanica pentru cilindri hidraulici sunt variate,

depinzând de rolul functional în ansamblul din care acestia fac parte. Ei pot
fi legati de organele pe care le actioneaza sau de batiu prin:
-capete filetate (figura 5.2. a);
-capete cu ocheti (figura 2. b si c);
-suport de legatura (figura 5.2. e);
-flanse (figura 5.2. g);
-articulatii pe corpul motorului (figura 5.2. d).
Figura 5.2. Instalarea mecanica a cilindrilor hidraulici
Solutiile de instalare hidraulica ale cilindrilor sunt în functie de

numarul cilindrilor ce se alimenteaza. Astfel, se disting:
1. Alimentare individuala a cilindrului (figura 5.3.) cu mai multe

variante:
Figura 5.3. Solutii de instalare hidraulica a cilindrilor de forta
a. Cilindrul alimentat de la pompa printr-un distribuitor cu doua pozitii

(figura 5.3. a). Solutia nu permite pistonului sa stationeze decât la capatul
de cursa, în pozitiile extreme.
b. Cilindrul este alimentat de la pompa printr-un distribuitor cu trei

pozitii (figura 5.3. b). Solutia permite blocarea pistonului în orice pozitie,
pe toata lungimea cursei.
c. Cilindrul este alimentat de la pompa printr-un distribuitor cu trei

pozitii si doua supape antisoc (4 si 5), figura 5.3. c. Supapele montate între
camerele cilindrului evita crearea suprapresiunii în conductele de legatura
dintre distribuitor si cilindru. Suprapresiunea se poate datora unor forte
externe care continua sa actioneze în momentul opririi bruste a pistonului.
La depasirea presiunii într-una din camerele cilindrului, supapa se deschide
spre cealalta camera, în care exista tendinta inversa, de vidare.
d. Pistonul cilindrului poate fi deplasat mecanic (figura 5.3. d), într-un

sens sau altul, prin intermediul tijei, în momentul când distribuitorul (7)
este în pozitie mediana. În aceasta pozitie, ambele camere ale cilindrului
comunica cu rezervorul.
e. Solutia permite marirea vitezei pistonului prin recircularea lichidului

de la camera mica a cilindrului spre camera mare, lucru posibil datorita
distribuitorului (8) cu patru pozitii (figura 5.3. e).
2. Alimentarea mai multor cilindri de la o singura pompa

(figura 5.4.) cu mai multe variante:
Figura 5.4. Alimentarea mai multor cilindri de la o pompa
a. Solutia este denumita „legare în paralel” (figura 5.4. a). Ea ofera

posibilitatea actionarii simultane a doi sau mai multi cilindri prin comenzi
aferente date de distribuitoare. În acest caz, în conditiile unei comenzi
simultane, cilindri vor actiona în ordinea descrescatoare a presiunilor de
lucru.
b. Solutia este denumita „legare în serie” (figura 5.4. b). Este cazul
unui multiplu de cilindri în care primul este alimentat de pompa iar
urmatorii de catre cilindrul imediat anterior. Solutia ofera posibilitatea
deplasarii sincrone a cilindrilor cu viteze ce variaza în functie de
caracteristicile lor dimensionale.
1.3 Desfasurarea lucrarii
Se va proiecta un cilindru hidraulic care trebuie sa dezvolte la tija o

forta de împingere Fi=200 daN, sa împinga obiectul actionat cu o viteza de
lucru vi=0,5 m/min pe o distanta c=300 mm si sa se retraga cu o viteza
vt=2m/min. Presiunea dezvoltata de pompa 454s186e este p=3 MPa.
Schema de functionare este data în figura 5.5.
Figura 5.5. Schema hidraulica
Forta axiala pe piston:

F=p·Sp
(1)
unde: Sp- este suprafata efectiva a pistonului:
Sp1= sau Sp2=
D- diametrul interior al cilindrului;
d- diametrul tijei pistonului.
Din relatia (1) va rezulta diametrul interior D:
D=
(2)
în care: - randamentul mecanic:
= 0,85...0,9
Se recomanda ca raportul dintre diametrul pistonului si diametrul

tijei sa fie:
Cursa acestor motoare este cuprinsa între valorile c=87,5...865 mm.
În figura 5.6 este prezentata constructia unui cilindru hidraulic cu

dublu efect.
Figura 5.6. Cilindru hidraulic cu dublu efect
Debitul de lichid necesar în cilindru se calculeaza cu relatia:
Q= [l/min]
(3)
în care: - este randamentul volumetric:
=0,9
Puterea hidraulica de intrare în motor:
P m= [KW]
(4)
unde: p [bari] ; Q [l/min].
Timpul necesar pentru parcurgerea cursei c:
ti = [min] sau tt= [min]
Diametrul orificiilor de intrare-iesire:

di [mm]
(5)
Pentru vu se adopta valorile:
p [bar] 25 50 100 200 300

vu [m/min] 1,50 2,00 2,50 3,00 3,50
Se va reprezenta cilindrul hidraulic la dimensiunile obtinute si se vor

compara aceste dimensiuni cu cele date pentru cilindri standardizati.
LUCRAREA NR.6
Analiza constructiv-functionala a distribuitoarelor cu sertar
Sertarasele distribuitoare sunt cele mai raspândite elemente de

distributie din sistemul de actionare hidrostatic deoarece, pot fi folosite
pentru game largi de debite si presiuni, permit frecvente ridicate de
comutare, asigura o multitudine de functii de comanda, au forma
constructiva si tehnologica simpla.
Din acest motiv, lucrarea îsi propune sa prezinte în detaliu aceasta

aparatura precum si principalele probleme ce apar la proiectarea si la
executia lor.
Echipamentul de distributie este destinat distribuirii sau dirijarii

agentului motor spre diferite conducte ale schemei hidraulice. El trebuie sa
prezinte siguranta în exploatare, rezistente locale si pierderi prin frecare
minime, pierderi de debit reduse, comanda usoara si sensibilitate mare la
schimbarea regimului de lucru, sa realizeze inversarea fara socuri a miscarii
într-un timp cât mai scurt.
Echipamentul de distributie al actionarii hidrostatice este constituit

din: robinete distribuitoare, distribuitoare cu bila si distribuitoare cu sertar.
Dintre toate aceste elemente de distributie, distribuitoarele cu sertar

ocupa cel mai important loc, ele diferentiindu-se în functie de o serie de
criterii cum ar fi: numarul de canale, schema de distributie si natura
comenzii de comutare.
Un distribuitor cu sertar se compune dintr-o parte fixa - corp -, o

parte mobila - sertar - si anumite elemente de actionare. Functionarea lor
se bazeaza pe translatarea si oprirea sertarului în corp, în anumite pozitii
care asigura o corespondenta precisa a cailor de comunicatie prin care se
face trecerea fluidului conform schemei de distributie.
În figura 6.1. este prezentata schema unui distribuitor cu sertar cu rol

de inversare a sensului de miscare a unui organ de lucru solidar cu pistonul
motorului hidraulic.
În figura 6.1. a pozitionarea sertarului permite fluidului refulat de

pompa PH sa alimenteze camera 1 a motorului hidraulic MH producând
miscarea cu viteza v1 ca urmare a trecerii prin orificiile P si A. Trecerea
spre rezervorul Rz a fluidului din camere 2 a motorului MH se face liber prin
orificiile B si R2 .
Comutând în pozitia din figura 6.1. b, pompa PH alimenteza camera 2

producând deplasarea cu viteza v2, datorita refularii fluidului prin orificiile
P si B. În acest timp, scurgerea fluidului din camera 1 a motorului se face
prin orificiile A si R1 catre rezervor.
Figura 6.1. Sertaras distribuitor pentru inversarea sensului de miscare
Ca rezultat al combinatiei dintre numarul de orificii si pozitii ale

sertarasului, exista o gama larga de distribuitoare.
Conform STAS 7145 simbolizarea distribuitoarelor se face sub

forma unei fractii ordinare: numaratorul, reprezinta numarul cailor
hidraulice racordate la distribuitor iar numitorul, numarul fazelor pe care le
realizeaza distribuitorul.
La noi în tara sunt tipizate opt scheme de baza pentru distribuitoarele

hidraulice notate 01...08, sase realizate pentru patru cai si doua pentru cinci
cai hidraulice (figura 6.2).
Figura 6.2. Pozitii de comutare la distribuitoarele cu sertar
Comanda acestor distribuitoare poate fi realizata în varianta: manuala

(figura 6.3), mecanica, hidraulica, pneumatica (figura 6.4) si electro-
magnetica(figura 6.5).
Figura 6.3. Comanda manuala
Figura 6.4. Comanda pneumatica
Figura 6.5. Comanda electro-magnetica
Comanda manuala cu indexare asigura o pozitie stabila dupa

comutare. Comenzile hidraulica si pneumatica sunt similare, numai ca
agentul de lucru este altul. Comanda electromagnetica este însa cea mai
raspândita datorita avantajelor ei: prezinta posibilitatea automatizarii
electrice a ciclurilor de lucru, asigura o frecventa mare a comutarilor.
Comanda electromagnetica se poate face cu curent continuu sau curent
alternativ.
Distribuitoarele ce functioneaza la debite mari (DN 13 mm) nu mai
pot fi comandate cu maneta sau cu electromagneti, deoarece fortele
dinamice axiale sunt mari, de aceea, deplasarea plunjerului în vederea
comutarii se face printr-un alt sistem hidraulic. Aceasta comanda hidraulica
ce se face prin intermediul altui distribuitor poarta denumirea de pilotare.
Pilotarea sertaraselor poate fi obtinuta în doua variante: prin autopilotare
(figura 6.6) sau prin pilotere exterioara.
Figura 6.6. Sertaras distribuitor autopilotat.
Vor fi analizate constructiv si functional mai multe tipuri de

distribuitoare pilotate si nepilotate. În conformitate cu cataloagele tehnice
pentru aparatura hidraulica de distributie, se va urmari sistemul de
simbolizare si de codificare pentru trei dintre tipurile de distribuitoare cu
sertar analizate.
Vor fi evidentiate traseele agentului hidraulic în functie de cele trei

pozitii ale distribuitoarelor analizate.
Se va realiza montajul din figura 6.7. si se va descrie rolul celor doua

sertarase în diversele lor pozitii.
Figura 6.7. Ciclul AR-AL-RR cu reciclarea debitului
LUCRAREA NR. 7
Analiza constructiv-functionala a aparaturii
pentru reglarea presiunii

În cadrul sistemelor de actionare hidrostatica, aparatele pentru

controlul presiunii, cunoscute sub denumirea de supape de presiune ocupa
unul din primele locuri în ordinea importantei. Acest lucru este datorat
faptului ca presiunea este unul din cei doi parametri prin care se exprima
cantitativ puterea transmisa de catre actionarea hidraulica respectiva.
Lucrarea îsi propune sa analizeze cele mai cunoscute tipuri de supape

hidrostatice, atât din punct de vedere constructiv si functional, cât si din
punct de vedere al modului în care ele realizeaza anumite functii în cadrul
sistemului.
Supapele ce deservesc sistemele de actionare hidrostatice si se pot

împarti, dupa rolul lor în sistem, în doua mari categorii: supape de presiune
si supape de blocare (supape de sens unic).
Supapele de presiune sunt destinate asigurarii presiunii dorite pe

anumite circuite hidraulice. Din punct de vedere functional, se împart în:
- Supape de limitare a presiunii;
- Supape de cuplare - decuplare;
- Supape de reducere a presiunii.
Supapele de limitare a presiunii asigura protectia instalatiei fata de

suprapresiuni. Ele se întâlnesc în doua variante:
Supape de deversare, care functioneaza normal deschise, ele

deversând la tanc diferenta dintre debitul constant al pompei si debitul
variabil necesar motorului hidraulic. Supapa de deversare se monteaza în
paralel cu pompa de debit constant (figura 7.1.).
Figura 7.1. Montarea în schema a Figura 7.2. Montarea în schema a
supapei de deversare supapei de siguranta

Supape de siguranta, functioneaza în general normal închise si se
monteaza în paralel cu o pompa cu debit variabil (figura 7.2). În acest caz,
pompa va administra un debit corespunzator necesitatilor motorului
hidraulic, dar când motorul ajunge la capat de cursa sau intra în
suprasarcina, depasindu-se în sistem presiunea nominala, supapa de
siguranta SS se deschide si deverseaza la tanc tot debitul pompei.
Din punctul de vedere al comenzii, supapele de presiune se clasifica

în:
- Supape cu comanda directa;
- Supape cu comanda pilotata.
Din punct de vedere constructiv, supapele de presiune se realizeaza

în urmatoarele variante:
- supape cu bila;
- supape cu taler;
- supape cu plunjer.
Supapele de cuplare – decuplare sunt subordonate unui circuit

hidraulic în care, atunci când se atinge presiunea impusa, se comanda
alimentarea unui alt circuit hidraulic.
Supapele de reducere a presiunii au drept scop reducerea presiunii

la o valoare mai mica decât cea din sistem si mentinerea ei constanta
indiferent de fluctuatia presiunii principale.
Constructiv, în componenta supapelor de presiune (figura 7.3.) exista

trei elemente importante: corpul supapei (1), elementul de închidere (2)
care poate fi de tip bila, taler sau plunjer si elementul elastic (3) prevazut
sau nu cu mecanism de reglare a fortei (4).
a) normal închisa b) normal deschisa
Figura 7.3. Supape de presiune
La supapele normal închise (figura 7.3. a), elementul de închidere

obtureaza complet trecerea de la un orificiu la altul, fiind apasat pe scaunul
din corp de catre un element elastic. La supapele normal deschise (figura
7.3. b), exista constructiv fanta h0 care permite scurgerea unui anumit debit
de ulei de la un orificiu al supapei la celalalt. Aceasta fanta se poate
modifica la valoarea h, în functie de nivelul presiunii controlat de supapa.
Diversitatea solutiilor constructive ale supapelor deriva din preocuparea
producatorilor de a realiza cele mai avantajoase variante privind asigurarea
functiilor, a sigurantei în exploatare, a manevrabilitatii comode si a
îmbunatatirii tehnicilor de racordare.
În figura 7.4, este reprezentata o supapa de presiune normal închisa,

cu pilot de comanda. Canalul Cx al acestei supape poate fi obturat, caz în
care pilotarea se realizeaza prin comanda interna sau poate fi conectat la un
circuit de comanda externa, caz în care diuza (5) se înlocuieste cu un dop
filetat. În cazul pilotarii prin comanda interna, la un anumit nivel al
presiunii se deschide supapa conica a pilotului (9), scade presiunea
deasupra plunjerului (3) si schimbându-se echilibrul fortelor pe cele doua
fete ale sale el este împins în sus, realizându-se legatura direca P-T.
Figura 7.4. Supapa de presiune normal închisa, pilotata
1-corp; 2-bucsa; 3-plunjer; 4-arc; 5-diuza; 6-corp pilot; 7-dop filetat; 8-

scaun supapa pilot; 9-supapa pilot; 10-arc;11-ghidaj arc; 12-bila; 13-surub de
reglare
Solutiile de instalare în schema a supapelor de presiune sunt

prezentate în figura 7.5. Supapele normal închise pot controla presiunea
unui singur circuit (figura 7.5. a), sau a mai multor circuite înseriate (figura
7.5. b si c). În schema din figura 7.5. d, supapa normal închisa (3) cu drenaj
intern, nu serveste la reglarea presiunii din cilindrul (1) ce se afla în amonte
de ea, ci la asigurarea unei anumite succesiuni de deplasare, dupa cum
urmeaza: cilindrul (1) va intra în lucru numai dupa epuizarea cursei
cilindrului (2), atunci când presiunea p depaseste valoarea de reglaj a
supapei (3).
Fig.7.5. Solutii de instalare în schema a supapelor
Se vor analiza solutiile constructive ale supapelor prezentate în

figurile 7.3 si 7.4 pe modelele fizice similare.
Se vor analiza solutiile de instalare în schema ale supapelor,

prezentate în figura 7.5 si vor fi facute pentru fiecare caz în parte aprecieri
asupra realizarii functiei supapei în cadrul sistemelor.
Se va realiza montajul din figura 7.6 unde supapele au rolul de a crea

presiuni diferite, care sa conduca la dezvoltarea de forte diferite, când
pistonul cilindrului hidraulic se deplaseaza într-un sens sau în celalalt.
Figura 7.6. Reglarea presiunii în functie de sensul deplasarii
LUCRAREA NR. 8
Analiza constructiv-functionala a aparaturii pentru
reglarea debitului
Echipamentul de reglare a debitului este destinat reglarii vitezei sau

turatiei motoarelor hidraulice, reglare realizata prin modificarea debitului
administrat acestora.
În schemele hidraulice, reglarea debitului se poate face în doua

moduri: volumic (prin pompe cu debit variabil) si rezistiv. Desi are un
randament energetic mai scazut, reglarea rezistiva este de preferat în
instalatiile de puteri mici si mijlocii, datorita simplitatii constructive, a
sensibilitatii sporite în ce priveste reglarea vitezei de deplasare a organului
de lucru, manevrabilitatii usoare a aparaturii si usurintei efectuarii
controlului.
Lucrarea îsi propune sa prezinte constructia celor mai folosite aparate

pentru reglarea rezistiva a debitului, montarea lor în schemele hidraulice,
întelegerea rolului pe care îl au, precum si modul de alegere a lor pentru a
corespunde scopului propus.
Reglarea rezistiva a debitului consta în montarea în circuitul de

alimentare al hidromotorului a unei rezistente hidraulice reglabile,
cunoscuta sub denumirea de drosel. De obicei, la aceasta reglare pompa
instalatiei este cu debit constant. Ea este însotita de o supapa de deversare
normal deschisa, care deverseaza la tanc diferenta dintre debitul pompei si
debitul furnizat motorului, reglat prin drosel. În cazul droselelor,
modificarea debitului se face prin marirea sau micsorarea unei fante de o
anumita forma.
Ecuatia de debit a unui drosel este de forma:
Q=
(1)
în care: - coeficient de debit; =0,6...0,7
k - constanta în functie de tipul agentului hidraulic (pentru uleiuri

minerale k=0,885); k=
Δp - caderea de presiune pe drosel; Δp=1,5...3 bari
S - suprafata fantei de trecere.
Teoretic, debitul ce trece printr-un drosel variaza liniar cu suprafata

fantei de trecere. Practic însa, el se corecteaza cu o valoare datorata frecarii
vâscoase a agentului motor în timpul curgerii.
Exista mai multe criterii de clasificare a droselelor, cel de baza fiind

forma fantei de reglare (tronconica, circulara, inelara, dreptunghiulara,
elicoidala).
Dupa modul de montare în instalatie, ele pot fi:
Drosele de traseu (figura 8.1) care se monteaza direct pe conductele

schemei hidraulice si pot fi cu sau fara supapa de sens. Modificarea fantei
de trecere a agentului (b), se realizeaza prin însurubarea mansonului (2) pe
corpul droselului (1). În interiorul corpului este prevazuta supapa (3),
presata pe scaunul ei de catre resortul (5).
Figura 8.1.Drosel de traseu
1- corp; 2- element de reglare; 3- taler; 4- inel O; 5- arc; 6- limitator de

cursa
Drosele de panou (figura 8.2) se monteaza pe panoul de comanda al

instalatiei hidraulice si sunt însotite de obicei de supape de sens unic. Spre
deosebire de droselele de traseu, droselele de panou asigura o reglare mai
sensibila a debitului de trecere pe conducta pe care acestea sunt montate.
Droselul de panou din figura 8.2 realizeaza modificarea suprafetei de

trecere a fantei de droselare prin deplasarea axiala a plunjerului (4), care
constituie elementul de reglare, fata de corpul (3). Droselul este prevazut cu
o supapa de sens unic (5), care permite circulatia libera a agentului
hidraulic în sens contrar celui controlat de drosel.
Figura 8.2. Drosel de panou
1- tambur gradat; 2- organ de indexare cu bila si arc; 3- corp; 4- element de

reglare; 5- supapa de sens; 6- element pentru numararea rotatiilor
Droselele prezentate au dezavantajul ca nu mentin constanta viteza

sau turatia organului de lucru antrenat. Ele se folosesc doar când rezistenta
opusa organului de lucru este constanta sau daca modificarea vitezei sau
turatiei cu sarcina variabila nu are o importanta deosebita. Îmbunatatirea
stabilitatii vitezei motoarelor hidraulice alimentate cu pompe cu debit
constant se realizeaza cu ajutorul regulatoarelor de debit (de viteza).
Constructia regulatoarelor se realizeaza daca la un drosel simplu se

ataseaza o supapa compensatoare (figura 8.3.)
Figura 8.3. Regulator de debit cu doua cai
1-tambur gradat; 2- capac; 3- corp; 4- element de reglare a debitului;
5- capac; 6- supapa compensatoare; 7- limitator de cursa
Regulatoarele de debit se întâlnesc în doua variante:
- cu doua cai (RD2), la care cele doua cai sunt pompa si motorul iar
supapa compensatoare este normal deschisa;
- cu trei cai (RD3), la care cele trei cai sunt P, MH si tancul iar
supapa compensatoare este normal închisa.
La regulatorul de debit cu doua cai, fanta f a supapei

compensatoare joaca rolul de drosel autoreglabil, deschiderea ei fiind
determinata de caderea de presiune pe drosel care trebuie sa ramâna
constanta. Daca rezistenta opusa la deplasarea organului de lucru creste,
viteza lui va avea tendinta sa scada, astfel creste presiunea în MH. Aceasta
presiune crescuta, va actiona asupra plunjerului supapei (6), marind fanta f,
astfel ca un debit mai mare refulat de pompa P va trece prin fanta spre
drosel la motorul hidraulic MH. Tendinta de scadere a vitezei este anulata
de debitul sporit de ulei ce intra în MH si viteza se va mentine astfel
constanta.
Schemele de instalare a droselelor pentru reglarea vitezei sau
turatiei motoarelor hidraulice sunt prevazute în figura 8.4.
Figura 8.4. Instalarea droselelor în schemele de actionare a motoarelor

hidraulice
a. Drosel pe conducta de admisie în motor - solutie simpla, permite

motorului sa lucreze la presiunea efectiva dictata de sarcina. Nu
este asigurata însa concordanta debitului util (Q-q) cu sarcina S,
pierzând total controlul vitezei în cazul aparitiei unei sarcini de
sens contrar;
b. Drosel pe conducta de evacuare din motor - se pastreaza controlul

vitezei la aparitia sarcinii negative, dar solicita permanent
sistemul la presiunea maxima a supapei de siguranta. Este însa de
preferat primei solutii;
c. Drosel montat în derivatie - solutie eficienta energetic, deoarece
descarcarea debitului excedentar nu se face prin supapa de
siguranta la presiunea maxima de reglaj a acesteia, ci prin
droselul însusi, la presiunea efectiva data de sarcina S. Variatia
debitului util cu sarcina este însa si mai pronuntata ca în cazurile
precedente;
d. Regulator cu trei cai pe conducta de admisie în motor - solutie cu

randament energetic bun (descarcarea excedentului de debit
facându-se prin supapa stabilizatoare la presiunea data de
sarcina). Spre deosebire de cazul prezentat în figura 8.4.a, se
asigura mentinerea aproximativ constanta a debitului util la
variatia sarcinii S pozitiva;
e. Regulator de debit cu doua cai montat pe conducta de evacuare

din motor - desi cu randament energetic mai slab decât în cazul
precedent (sistem mai solicitat, debitul q trecând prin supapa de
siguranta), este recomandat la sarcini pozitive cât si la sarcini
negative.
f. Regulator mixt - îmbina calitatile regulatoarelor prezentate în

figurile 8.4. d si 8.4. e, punând însa probleme dificile de natura
constructiva.
În cadrul lucrarii de laborator se vor analiza din punct de vedere

constructiv cele trei tipuri de aparate prezentate în figurile 8.1, 8.2 si 8.3,
identificându-se elementele componente, rolul lor în ansamblu si
functionarea lor, pe modelele fizice existente în laborator.
Pe standul de laborator, a carui schema este prezentata în figura 8.5,

se va determina experimental caracteristica Qdr=f(Δpdr).
Caderea de presiune pe drosel va fi determinata cu ajutorul

manometrelor (3) si (5), pentru diferite deschideri ale fantei de trecere a
droselului. Debitul respectiv va fi stabilit cu ajutorul debitmetrului (8).
Rezultatele masuratorilor vor fi centralizate în tabelul 1 si vor fi

reprezentate grafic.
Figura 8.5. Stand de laborator
1- pompa; 2- supapa de siguranta; 3 si 5 –manometre; 4 –drosel; 6 –

distriduitor;
7 –supapa; 8 –debitmetru; 9 –termometru; 10 –filtru; 11 –schimbator de

caldura
Tabelul 1
Nr. p1 [bar] p2 [bar] Δpdr [bar] Qdr [l/min]

crt.
1
2
3
4
LUCRAREA NR. 9
Elemente de înmagazinare a energiei hidrostatice -
Acumulatoare
Acumulatoarele sunt elemente ce înmagazineaza o parte a enrgiei

hidro-statice furnizata de pompe, constituind pentru schema hidraulica o
rezerva de energie hidrostatica. Acestea se monteaza pe o derivatie a
conductei de refulare a pompei.
Acumulatoarele pot îndeplini urmatoarele functii:
- constituie o rezerva de lichid sub presiune furnizând instalatiei

hidraulice un surplus de debit în cazul în care pompa folosita are un debit
mai mic decât debitul necesar;
- aplatizeaza vârfurile de presiune în schema hidraulica;
- amortizeaza pulsatiile de presiune si debit ale pompelor, fapt ce

conduce la un regim stabil de functionare al motoarelor hidraulice;
- recupereaza energia de frânare: la frânarea motoarelor hidraulice

energia poate fi stocata în acumulator.
Lucrarea îsi propune sa prezinte câteve dintre cele mai folosite

acumulatoare hidrostatice, precum si anumite particularitati legate de
constructia si calculul acumulatoarelor cu camera elastica.
Dupa modul în care se realizeaza acumularea energiei,

acumulatoarele se împart în doua categorii: mecano-hidraulice si pneumo-
hidraulice. Din prima categorie fac parte urmatoarele tipuri: cu greutati
(gravitationale) (figura 9.1) si cu arc (figura 9.2). Cele pneumo-hidraulice
pot fi: cu piston (figura 9.3), cu burduf (cu camera elastica) (figura 9.4) si
cu membrana (figura 9.5).
Figura 9.1.Acumulator cu greutati: Figura 9.2.Acumulator cu
arc:
1-greutati; 2-pistonase; 3-cilindru. 1-capac; 2-arc; 3-corp; 4-

piston
Figura 9.3. Acumulator cu piston: Figura 9.4. Acumulator cu

membrana:
1-gaz; 2-piston; 3-corp; 4-lichid. 1 si 3-corp; 2-membrana; 4-supapa.

Figura 9. 5.Acumulator cu burduf
1-burduf; 2-corp; 3-element de protectie; 4-racord; 6-supapa.
Acumulatoarele pneumo-hidraulice sunt cele mai raspândite si se

bazeaza pe principiul comprimarii unei mase de gaz, de obicei azotul,
deasupra unui piston, într-un burduf, sau deasupra unei membrane.
Acumulatoarele cu piston au avantajul unei fiabilitati ridicate la presiuni si
temperaturi înalte. Nu se recomanda a fi folosite ca amortizoare de vibratii.
Acumulatoarele cu burduf au avantajul unei sensibilitati ridicate si a unei
constructii simple si compacte. Acumulatoarele cu membrana prezinta
avantajul frecarilor reduse si pot avea forma cilindrica sau sferica.
Presiunea gazului din acumulatorul pneumo-hidraulic se afla în

raport cu volumul acestuia în relatia data de legea transformarii politropice:
p·Vn=const.
(1)
în care: p – presiunea gazului;
V– volumul gazului;
n– exponent politropic (n=1,25).

Utilizând o schema ca cea din figura 9.6, adoptând anumite valori
pentru parametrii de lucru din sistem (p, Q) si pentru dimensiunile
functionale ale motoarelelor, se va face calculul de dimensionare pentru
acumulatorul A.
Figura 9.6. Schema de alimentare a trei motoare hidraulice liniare
Presiunea de preîncarcare trebuie aleasa astfel ca presiunea de lucru

sa fie folosita cât mai eficient. În conditii politropice, încarcarea maxima se
calculeaza cu relatia:
p1=p20,2.p30,8 [bar]
(2)
unde: p1 – presiunea de preîncarcare a acumulatorului;
p2, p3 – presiunea maxima respectiv minima din sistem.
Volumul acumulatorului V1 se calculeaza cu relatia:

V1= [litri]
(3)
unde: Vx- volumul fluidului descarcat din acumulator [litri], se calculeaza

cu:
Vx=
(4)
unde: Di,j - diametrul cilindrului oarecare [dm];
dj - diametrul tijei motoarelor diferentiale [dm];
si,j – cursa motoarelor [dm];
Ni,j - numarul de curse pe ciclu;
Qp – debitul pompei [l/min];
tc – durata ciclului [min].
Volumul total al acumulatorului va fi dat de relatia:
Vt =1,133·V1 [litri]
(5)
LUCRAREA NR.10
Elemente pentru pregatirea aerului conditionat

1.1 Obiectivul lucrarii
Lucrarea urmareste sa initieze studentii în cunoasterea elementelor

necesare prepararii aerului comprimat. Prepararea aerului comprimat
prezinta etapele:
- curatirea de impuritati mecanice si de umezeala - în acest

scop se folosesc filtrele de aer;
- îmbogatirea fluxului de aer cu o anumita cantitate de ulei
pulverizata în toata masa sa – în acest scop se folosesc ungatoarele de aer;
- reglarea presiunii aerului si mentinerea la o valoare constanta

a ei – în acest scop se folosesc regulatoarele de presiune.
Lucrarea are si scopul de a obisnui studentii cu alegerea si codul de

comanda pentru elementele necesare prepararii aerului.
1.2 Aspecte teoretice
Buna functionare a unei sistem pneumatic este asigurata numai în

conditia pregatirii corespunzatoare a aerului comprimat înainte de a-l
introduce în circuit. Pentru aceasta, aerul comprimat furnizat de compresor
la cca. 4...6 bari trebuie supus unui proces de purificare pentru a se elimina
impuritatile, iar pentru buna functionare a instalatiei de actionare, i se va
mari capacitatea de ungere prin pulverizarea în masa sa a unor particule de
ulei. Totodata se va regla atent valoarea presiunii de lucru, necesara în
instalatia de actionare, în vederea atingerii parametrilor ceruti. Toate aceste
operatii, efectuate cu elemente specifice, constituie procesul de preparare a
aerului.
Pentru efectuarea operatiilor de mai sus, se asambleaza în sensul de

curgere a aerului, în ordine: un filtru, un regulator de presiune si un ungator
cu ceata de ulei. Aceste elemente formeaza un tot unitar cunoscut sub
denumirea de statie de preparare a aerului comprimat.
În figura 10.1 este prezentata o astfel de statie în componenta careia

intra: un filtru de aer 1, un regulator de presiune 5, prevazut cu manometrul
4 si un ungator de aer cu ceata de ulei 6.
Constructia unui filtru care elimina impuritatile mai mari de 3 ,

cât si condensul, este redata în figura 10.2. Aerul este introdus prin orificiul
I, apoi printr-un canal îngust intra în filtru, unde filtrarea se face în doua
etape:
- filtrarea prin centrifugare, produsa de o rampa elicoidala (12), care

prin lovirea aerului de peretii paharului (4), produce decantarea apei si a
particulelor solide în partea de jos a acestuia. Sub actiunea fortei centrifuge
si datorita racirii aerului ca urmare a destinderii lui în zona de deasupra
deflectorului superior (6), se produce condensarea particulelor foarte fine
de apa, care antreneaza si microparticulele ramase în suspensie care cad pe
deflectorul inferior (14), de unde ajung în partea inferioara a paharului
transparent (4) formând împreuna cu apa condensata rezidul (3);
- filtrarea fina, care se realizeaza cu ajutorul unui cartus filtrant (13),

format din straturi de materiale sinterizate, care retine particulele foarte fine
de impuritati. Aerul astfel filtrat iese prin orificiul E. Dupa o perioada de
folosinta cartusul filtrant trebuie înlocuit deoarece caderea de presiune pe
filtru devine mult prea mare si randamentul instalatiei scade.
Figura 10.1. Statie de preparare a aerului comprimat

Figura 10.2. Filtru de aer
Nivelul condensului din pahar nu trebuie sa depaseasca limita

maxima, de aceea paharul este prevazut în partea de jos cu un robinet de
golire (2).
Montarea filtrelor în instalatie se face întotdeauna în pozitie verticala,

adica cu paharul în jos.
Alegerea filtrelor se face, determinând diametrul nominal tinând cont

de doi parametri principali:
- debitul maxim de aer comprimat, necesar actionarii pneumatice;
- caderea de presiune maxima acceptata, în instalatia de actionare.
De obicei constructorii de elemente pneumatice furnizeaza

caracteristica de debit pentru dimensionarea corecta a filtrelor (figura 10.3).
Figura 10.3. Caracteristica de debit a unui filtru
Orice statie de preparare a aerului comprimat are dupa filtru un

regulator de presiune. Reglarea presiunii optime este absolut necesara,
deoarece de valorile acestui reglaj depinde fiabilitatea elementelor ce
compun instalatia. Cresterea presiunii peste valoarea optima conduce la
uzura rapida a elementelor de actionare, iar scaderea presiunii sub aceste
valori determina ineficienta instalatiei.
Regulatorul de presiune este o supapa normal deschisa cu o camera

interioara, care are un dublu rol: reducerea presiunii aerului comprimat
pâna la o valoare optima si mentinerea acestei valori cât mai constanta.
Cel mai des întâlnit regulator este cel cu membrana, prezentat în

figura 10.4
Are o constructie relativ simpla ce consta dintr-un corp (7) asamblat prin
suruburi cu capacul (1). Între cele doua piese se fixeaza ansamblul de
comparare compus din membrana elastica (9), executata din cauciuc cu
insertie textila, discul (3) si talerul (2). Arcul (10) este pretensionat între
talerele (2) si (11) de surubul (12).
Aerul patruns în regulator prin orificiul I, la presiunea pi, va trece spre

iesirea E prin droselul format de organul de reglare în forma de taler (6).
Pozitia talerului (6) este determinata de pozitia membranei (9) pe care o
urmareste prin intermediul tijei (4), datorita fortei din arcul (10). Din
echilibrul fortelor provenite din presiunea aerului ajuns prin orificiul (8),
care actioneaza asupra talerului (3) si membranei (9), a fortelor provenite
din arcurile (5) si (10) si a fortei elastice a membranei (9), se realizeaza o
fanta f de trecere a aerului, între talerul (6) si scunul lui, spre conducta de
iesire E, la presiunea pe. Fanta f joaca rolul unui drosel autoreglabil, prin
care se limiteaza valoarea presiunii din conducta de iesire. Valoarea
presiunii de iesire se stabileste în functie de forta din resortul (10), reglata
manual de catre surubul (12), prin care se variaza fanta de droselare f.
Mentinerea constanta a presiunii de iesire se realizeaza automat prin fortele
care actioneaza asupra membranei. Daca presiunea de iesire creste, creste si
presiunea care actioneaza asupra membranei, iar sub actiunea fortei din
resortul (5), membrana si talerul coboara închizând fanta f. Astfel se
mareste caderea de presiune pe fanta si presiunea la iesire scade pâna la
valoarea reglata. Valoarea presiunii de iesire se va citi la un manometru ,
asamblat direct în corpul regulatorului, asa cum se vede în figura 10.1.
Având în vedere modul de reglare a presiunii, prin intermediul ansamblului
de comparare, regulatorelor de presiune li se mai spune si balante de
presiune.
Figura 10.4 Regulatorul de presiune
Alegerea unui regulator de presiune se face pe baza debitului

necesar reglat în instalatia de actionare proiectata. Diametrul nominal sau
marimea racordurilor este o caracteristica care se determina cu relatia:
Dcalc=2 [m]
(1)
în care: Qnec - debitul de aer comprimat ce tranziteaza regulatorul [m3/s]
w - viteza aerului, se accepta w=6 m/s.
Alegerea se face în conditia Dn Dcalc, unde Dn este diametrul nominal

al regulatorului ales din catalogul producatorului.
Aerul comprimat care a fost filtrat si uscat, nu are capacitate de

ungere si din acest motiv este necesara dispersarea în masa sa a unor
particule de ulei cu dimensiuni de cca.5 si chiar mai mici. Aceste
particule asigura ungerea elementelor componente ale instalatiei de
actionare. Pulverizarea particulelor se realizeaza cu ajutorul ungatoarelor,
cunoscute sub denumirea de ungatore cu ceata de ulei.
Instalatiile moderne de actionare pneumatica nu au nevoie de

ungatoare deoarece elementele componente sunt livrate unse cu lubrifianti
care îsi fac serviciul pe toata durata de functionare.
Cu toate acestea, sunt instalatii care necesita lubrifierea aerului

deoarece au componente ce nu pot fi unse pe viata.
Toate ungatoarele se bazeaza pe acelasi principiu de functionare, si

anume: creerea unei caderi de presiune prin trecerea curentului de aer, ce
urmeaza a fi îmbogatit în ulei, printr-o portiune de diametru mai mic (figura
10.5).
Figura 10.5.Ungator cu ceata de ulei
Aerul patrunde în ungator prin orificiul I si sufera o prima accelerare

ca urmare a spatiului îngust prin care trebuie sa treaca între corpul (9) si
piesa speciala (10), prevazuta cu o portiune eliptica. Aceasta piesa se poate
roti în jurul axei verticale si astfel sa varieze sectiunea de trecere, ceeace
are drept consecinta cresterea sau scaderea vitezei de curgere a aerului
(sectiunea B-B).
Totodata piesa (10) este prevazuta cu un canal radial, oblic fata de

axa verticala, care este în comunicare cu orificiul de intrare si prin care
circula o mica parte din aerul comprimat si care sufera o noua accelerare în
spatiul îngust creat între piesa (10) si diuza (11) si de aici prin orificiile
radiale ale piesei (12), patrunde în partea superioara a paharului (1). Ca
urmare a depresiunii ce se produce, prin orificiul central al piesei (11) se
extrage ulei din rezervorul secundar aflat sub capacul (7). Totodata, aceeasi
depresiune determina absorbtia uleiului din pahar prin tubul imersat (13),
supapa de sens unic (8) si tubul (6). Uleiul preluat din rezervorul secundar,
este pulverizat în jetul de aer si patrunde sub forma de ceata în perna de aer
aflata deasupra uleiului din pahar. Particulele mai mari de ulei se precipita
datorita destinderii si numai aerul cu microparticule este antrenat în jetul de
aer ce provine din circuitul principal spre orificiul de iesire E.
Prin manevrarea droselului (4), aflat în corpul (9), se regleaza

presiunea în rezervorul secundar aflat sub capacul (7), care are efect asupra
debitului de ulei. La închiderea droselului (4), debitul de ulei este la maxim,
iar la deschiderea completa, debitul este nul.
Pentru o buna functionare a ungatoarelor se recomanda ca:

ungatoarele sa functioneze în pozitie verticala; nivelul de instalare sa fie
superior elementelor pe care le deserveste; locul de montaj sa fie vizibil si
usor accesibil în vederea umplerii cu ulei si a efectuarii reglajelor; trebuie
ca la montaj sa fie respectat sensul de curgere indicat de fabricant.
În cadrul lucrarii vor fi demontate, studiate si analizate elementele de

preparare a aerului.
Dupa masurarea dimensiunii conductei de alimentare cu aer se va

indica seria grupului F.R.C. modular, folosind catalogul pentru
“Echipamente pneumatice pentru automatizari industriale” produs de SMC
(pag. 1.19 - 1.55).
Se va urmari realizarea montarii lor în sistemul de actionare

pneumatic.
LUCRAREA NR.11
Scheme de actionare cu un singur cilindru
pneumatic cu comanda directa

La realizarea unei instalatii de automatizare cu actionare

pneumatica, o prima etapa consta în întocmirea unei scheme de principiu
care sa redea în mod clar succesiunea operatiilor si fazelor care compun
ciclul de functionare. Se stabilesc conditiile de pornire si oprire, conditiile
de oprire în caz de avarie, precum si alte conditii specifice ciclului de lucru
(temporizari, semnalizare optica sau sonora, posibilitati de reglaj a unor
parametri etc.). Pe aceasta baza se trece la realizarea schemei functionale,
în care sunt reprezentate cu ajutorul simbolurilor toate elementele care
compun schema, precum si conexiunile dintre acestea, fara a se tine seama
de amplasamentul real al acestor elemente.
În general, orice problema de actionare, simpla sau complexa,

poate fi solutionata în mai multe moduri. Schema optima este aceea care
îndeplineste toate conditiile functionale impuse si este alcatuita dintr-un
numar minim de elemente.
Actionarile cu un singur motor pneumatic sunt utilizate frecvent

pentru automatizarea unor operatii de prindere si alimentare cu piese,
pentru deplasarea unor organe de lucru sau scule, precum si la dispozitivele
de prehensiune ale manipulatoarelor si robotilor industriali.
Lucrarea îsi propune sa obisnuiasca studentii cu întocmirea

schemelor functionale de actionare pneumatica, în cazul când acestea se
realizeaza cu un singur cilindru pneumatic. Prin realizarea practica si
studierea unor scheme reprezentative si module functionale tip se urmareste
sa se însuseasca metodologia, regulile de reprezentare si principiile
generale ce stau la baza realizarii acestor scheme.
Pentru realizarea schemelor pneumatice, descrierea si întelegerea cât

mai usoara a functionarii acestora, se folosesc unele notatii si reguli de
reprezentare specifice.
Se folosesc pentru identificarea elementelor, litere si numere în

diverse combinatii, care sa ilustreze cât mai clar elementul respectiv. Din
consideratii didactice, pentru diversele scheme s-au adoptat urmatoarele
notatii:
GPA - grup de preparare a aerului, compus din filtru + regulator (FR)

sau filtru + regulator + lubrificator (FRL);
C1, C2, C3....- motoare pneumatice liniare (cilindri cu piston sau cu

membrana);
MR1, MR2... - motoare pneumatice oscilante;
DP1, DP2.....- distribuitoare pneumatice principale;
D1, D2.... - distribuitoare pneumatice auxiliare;
BP1, BP2...- distribuitore pneumatice cu comanda manuala de tip

impuls (butoane pneumatice).
ao, a1, bo, b1 - senzori de cursa: i=1,2..- numarul motorului; a1, b1 sau
j=1 - senzorul pentru cursa maxima; ao, bo sau j=0 - senzorul pentru
cursa minima (tija complet retrasa);
DR1, DR2... - drosele simple;
DC1, DC2... - drosele de cale;
m1, m2... - comenzi manuale;
x - semnale de intrare produse de senzori de cursa.
Pozitionarea elementelor în schemele pneumatice se poate realiza în

doua moduri:
a) Dispunerea topografica - elementele sunt pozitionate în schema

astfel încât sa sugereze dispunerea reala în instalatie. Aceasta dispunere se
foloseste în cazul schemelor simple, cu numar redus de elemente, la care
circuitele pot fi urmarite usor;
b) Dispunerea pe nivele – elementele sunt grupate pe nivele astfel

încât fluxul energetic si informational sa mearga de la partea inferioara a
schemei catre partea superioara, iar secventele (fazele) ciclului de
functionare sa se deruleze de la stânga la dreapta (figura 11.1). Nivelul
superior este nivelul de „putere” (subsistemul de actionare) si cuprinde
motoarele pneumatice, distribuitoarele principale si elementele de reglare a
vitezelor (drosele). Motorul din stânga efectueaza prima cursa activa a
ciclului, iar cel din dreapta ultima faza. Nivelul inferior cuprinde
elementele de intrare (butoane, sesizore de cursa etc.). Între aceste doua
nivele sunt amplasate pe nivelul „logic” elemente logice (SI, SAU etc.) si
distribuitoare auxiliare care materializeaza diferite functii logice.
Figura 11.1. Dispunerea pe nivele a elementelor în schemele pneumatice
Pentru alimentarea unui motor cu simpla actiune (simplu efect) –

schema 1- este necesar un distribuitor principal cu cel putin doua pozitii
de lucru si trei orificii active (DP 3/2), notate cu P sau 1 – sursa de
presiune, A sau 3 – atmosfera si C sau 3 – consumatorul, în acest caz
camera activa a motorului. În cazul motoarelor cu dubla actiune (dublu
efect), distribuitorul principal trebuie sa aiba minim doua pozitii de lucru si
patru orificii active P (1), A (3), C1 (4), C2 (2). Majoritatea
distribuitoarelor pneumatice sunt de tipul 5/2, cu doua orificii de atmosfera,
notate cu A1 si A2.
Pentru oprirea pistonului motorului pneumatic liniar în pozitii

intermediare pe cursa este necesar ca distribuitorul principal sa aiba trei
pozitii de lucru (4/3 sau 5/3), iar în pozitia centrala toate orificiile sa fie
închise (centru închis).
Reglarea vitezelor de deplasare se realizeaza cu ajutorul

rezistentelor reglabile, denumite si drosele, care permit modificarea locala
a sectiunii de curgere a aerului. La amplasarea acestora în scheme trebuie
avute în vedere urmatoarele reguli:
- Pentru fiecare viteza reglata este necesar un drosel care se

conecteaza în schema astfel încât sa nu influenteze si alte viteze;
- Se recomanda ca reglarea vitezelor sa se realizeze prin

controlul debitului de evacuare si numai daca acest lucru nu este posibil,
prin controlul debitului de admisie în motor. Controlul debitului de
evacuare permite o regla-re mai stabila a vitezei, dar aceasta solutie
conduce la cresterea contrapresiunii în camera de evacuare a motorului si în
consecinta la diminuarea fortei utile.
Lucrarea este împartita în doua parti:
- în prima parte se studiaza schemele existente pe standurile de

laborator, care evidentiaza principiile de baza si modul de utilizare a
diferitelor module functionale;
- în cea de-a doua parte, se concep schemele, care sa raspunda

cerintelor impuse, se realizeaza si se testeaza practic.
Actionarile pneumatice cu un singur motor se pot realiza cu comanda

directa sau indirecta (pilotata) pentru fiecare faza, în ciclu automat unic cu
impuls de initiere sau cu functionare continua (ciclu repetat). Aceste
variante de utilizare sunt prezentate în exemplele urmatoare.
Comanda directa se utilizeaza în cazul când distanta dintre punctul de

comanda (în care se gaseste operatorul) si motorul pneumatic este relativ
mica. Distribuitorul principal DP, cu pozitie preferentiala (monostabil –
figura 11.2) sau cu memorie (bistabil – figura 11.3 si figura 11.4), este
actionat prin buton, prin maneta, prin pedala sau de catre un organ de
masina.
Figura 11.2. Cilindru cu simpla actiune si revenire cu arc

Figura 11.3. Cilindru cu dubla actiune cu comanda manuala
directa prin distribuitor bistabil si reglarea vitezei în ambele sensuri
Figura 11.4. Cilindru cu dubla actiune cu comanda manuala directa prin
distribuitor cu centru închis, cu reglarea vitezei în ambele sensuri
În cazul schemei din figura 11.2 viteza pe cursa activa v1 este reglata
prin controlul debitului admis, iar viteza de revenire v0 poate fi reglata, prin
controlul debitului evacuat din motor.
În schema din figura 11.3 distribuitorul principal de tip 4/2 impune
pentru reglajul vitezelor folosirea droselelor de cale, montate pe circuitele
dintre motor si distribuitor.
În schema din figura 11.4 pistonul poate fi oprit în pozitii intermediare

ale cursei deoarece distribuitorul care deserveste motorul este de tipul 5/3
cu centru închis. Reglarea vitezei în ambele sensuri se realizeaza cu drosele
simple montate pe orificiile de atmosfera ale distribuitorului. Pistonul poate
fi oprit în pozitii intermediare pe cursa. Daca distanta dintre cilindru si
distribuitor este relativ mare, este totusi de preferat ca pentru reglarea
vitezelor sa fie utilizate drosele de cale montate ca în figura 11.3.
Se vor realiza schemele mentionate mai sus cu aparatura existenta în

laborator si se va urmari functionarea instalatiei.
LUCRAREA NR. 12
Scheme pneumatice functionale

Actionarile pneumatice participa functional în agregatele sau

instalatiile deservite, ele oferind posibilitati de SELECTARE de semnal,
SUCCESIUNE de operatii, MEMORARE s.a.
În cadrul schemelor complexe pneumatice se întâlnesc asamblate

între ele scheme functionale de sine statatoare care au rolul de a realiza
anumite functii pneumatice de baza.
Lucrarea îsi propune sa deprinda studentii cu posibilitatile de folosire

a schemelor ce pot realiza pneumatic diverse functii (sI, SAU, NU,
MEMORIE s.a.).
Comanda si alimentarea elementelor de executie – cilindri

pneumatici, camere cu membrana etc. – se face cu ajutorul distribuitoarelor
pneumatice. Prin combinarea acestor elemente si legarea lor în anumite
moduri, se pot obtine diverse scheme FUNCŢIONALE, astfel:
a) Functia sI (Fig.12.1) este un circuit pneumatic în care
actiunea unui motor pneumatic liniar (MPL) se produce numai când
alimentarea se face comandând distribuitoarele D1 sI D2 montate în serie.
Aceasta schema se utilizeaza în cazurile: când vrem sa obligam un operator
de la o masina sa comande o operatie atât cu mâna stânga cât si cu mâna
dreapta; când conditionam comanda manuala si de închiderea unei usi de
protectie; când se executa o actiune pe baza unor comenzi simultane din
mai multe puncte, adica din punctul 1 si din punctul 2 si din 3 etc.
Fig.12.1. Functia sI Fig.12.2. Functia SAU
b) Functia SAU (figura 12.2) consta dintr-un circuit în care

actionarea cilindrului MPL poate fi facuta comandând un distribuitor D1
SAU un alt distribuitor D2. Cele doua distribuitoare se monteaza în paralel
iar între ele supapa dubla de sens SD, supapa ce permite alimentarea
cilindrului prin distribuitorul D1 SAU prin distribuitorul D2.
Aplicarea acestei scheme se utilizeaza când actionarea MPL se

comanda dintr-un loc fix de munca sau din alte puncte disparate în jurul
masinii. De exemplu o usa de la un garaj poate fi comandata local cu mâna
sau poate fi comandata de la distanta calcând cu piciorul sau cu un vehicul
peste un prag de comanda.
c) Functia NU (figura 12.3) se aplica în cazul întreruperii unei

actiuni. Cilindrul MPL la capatul cursei NU va mai fi alimentat deoarece
limitatorul de cursa montat pe tija actioneaza asupra distribuitorului D2,
care la rândul sau va comanda schimbarea pozitiei lui D1, astfel ca MPL nu
va mai fi alimentat. Aceasta functie se aplica în toate cazurile de oprire
automata a unei actiuni la un anumit moment, de exemplu în scopul evitarii
unei avarii la aparitia unei presiuni sau a unei temperaturi peste limitele
admise.
Figura 12.3. Functia NU Figura 12.4. Functia “Memorie

permanenta”
d) Functia Memorie permanenta (figura 12.4) realizeaza mentinerea

unei comenzi data sub forma unui impuls.
Cilindrul MPL ramâne alimentat, dupa ce distribuitorul D a primit o

comanda scurta C1. Caracteristic acestui circuit este prezenta supapei duble
de sens SD care, dupa întreruperea comenzii C1, mentine distribuitorul D în
pozitia 2, astfel facându-se alimentarea în continuare a cilindrului
pneumatic, deci supapa dubla SD a memorat permanent comanda C1.
Datorita neetanseitatilor, aceasta stare se mentine totusi o perioada limitata
de timp dar suficienta pentru a fi considerata practic „PERMANENTĂ”.
Iesirea din starea de actionare, adica întreruperea memoriei, se poate face
prin diverse circuite suplimentare astfel:
• Distribuitorul D poate primi o comanda suplimentara C2 (figura

12.4);
• Pe conducta c se monteaza un al doilea distribuitor care la o

comanda manuala sa puna MPL în legatura cu atmosfera si sa
întrerupa comanda distribuitorului D1;
• În circuitul primar de alimentare se monteaza un distribuitor D2
care la comanda manuala întrerupe MEMORIA, oprind alimentarea
MPL si a distribuitorului D.
e) Functia Memorie temporara (figura 12.5) urmareste mentinerea

(MEMORAREA) unei comenzi pe o perioada de timp limitata
(TEMPORAR). Cilindrul pneumatic MPL este pus sub presiune atât timp
cât presiunea aerului din rezervorul R se mentine superioara presiunii
aerului din distribuitorul D1 de alimentare, altfel spus, MPL este sub actiune
TEMPORAR, atât timp cât circuitul poate pastra (MEMORA) o comanda.
Functionarea circuitului începe prin comanda mecanica a distribuitorului
D2. Aerul comprimat trece prin D2, supapa de sens SS si umple rezervorul
R. Când presiunea aerului a crescut peste presiunea din distribuitorul D1 se
produce comutarea lui D1 si alimentarea cu aer a MPL. Dupa oprirea
comenzii lui D2, droselul Dr permite temporizarea evacuarii aerului în
atmosfera din rezervorul R, iar în momentul când presiunea a scazut sub
presiunea aerului din distribuitorul D1, acest distribuitor îsi pierde comanda
(MEMORIA) si întrerupe alimentarea cilindrului MPL. Aceasta functie are
multiple aplicatii, de exemplu: o piesa apucata de mâna unui robot nu poate
fi prelucrata atât timp cât ea nu este suficient de bine strânsa, atât timp cât
instalatia nu MEMOREAZA un efect de presiune datorat strângerii
pneumatice a piesei.
Figura 12.5.Functia „Memorie temporara” Figura 12.6.Functia

„Interblocare”
f) Functia Interblocare
Unele operatii sau procese tehnologice INTERZIC categoric

efectuarea simultana a doua sau mai multe operatii. De exemplu: este
interzisa efectuarea operatiei de desfacere a unei piese în timpul operatiei
de prelucrare a acesteia. Operatorul poate gresi si uita sa respecte aceasta
conditie. În sprijinul securitatii omului si a procesului tehnologic, comanda
pentru actiunea primei operatii BLOGHEAZĂ comanda celui de al doilea
element de executie, de asemenea si comanda celui de al doilea element de
executie BLOCHEAZĂ actiunea primului element. Aceasta blocare
reciproca dintre cele doua comenzi reprezinta functia de
INTERBLOCARE.
În figura 12.6 pentru realizarea functiei de INTERBLOCARE sunt

doua linii de executie A1 si A2, comandate de comenzile C1 si C2 prin
distribuitoarele D1 si D2. În pozitia normala distribuitoarele sunt pregatite
pentru primirea comenzii. În momentul efectuarii comenzii C1 aerul
comprimat actioneaza elementul de executie A1 si comanda distribuitorul
D2, blocând calea comenzii C2 spre actionarea A2 (D2 pe pozitia 2). Situatia
este similara si când se emite, din starea de repaos, comanda C2 care
produce blocarea comenzii C1 spre actionarea A1 (D1 pe pozitia 2). Astfel,
cele doua comenzi C1 si C2 fiind INTERBLOCATE, schema nu permite
efectuarea unei comenzi în timpul executarii celeilalte comenzi.
În practica functiile descrise anterior sunt combinate între ele în

cadrul unei scheme pneumatice. Schema efectuata trebuie sa corespunda
functionarii instalatiei pe care o deserveste.
Pentru a întelege cu usurinta aplicarea functiilor pneumatice se

propune realizarea practica a schemei pneumatice care deserveste un
agregat cu regim periculos de lucru: un cilindru pneumatic, montat pe
batiul unei masini, urmeaza sa preseze într-o matrita o piesa din material
granulos. Procesul de presare fiind periculos, operatorul trebuie obligat în
acest timp sa paraseasca acest spatiu. Pentru aceasta, comanda operatiei
trebuie efectuata de operant în alta încapere.
În cele ce urmeaza este propusa schema de actionare pneumatica

(figura 12.7) a agregatului.
Figura 12.7. Schema de actionare pneumatica a unui agregat periculos
Fazele procesului tehnologic, în care se vor recunoaste FUNCŢIILE

pneumatice sunt:
Faza I – Scoaterea de catre operant a piesei prelucrate si alimentarea

matritei cu materialul brut.
Faza II – Iesirea operatorului din camera de presare, închiderea usii

care la sfârsitul cursei sale comanda distribuitorul 3 SAU distribuitorul 4
(figura 12.7), care prin intermediul supapei duble de sens 12 alimenteaza
distribuitorul limitator de cursa 11. Fiind la început de cursa, cilindrul
pneumatic 13 tine distribuitorul 11 actionat, permitând aerului comprimat
sa comande distribuitorul 6 anulând starea de siguranta în alimentare.
Faza III – Operatorul executa comanda cu mâna stânga asupra

distribuitorului 1 sI cu mâna dreapta asupra distribuitorului 2. Se trimete
astfel o comanda sub forma de impuls distribuitorului 7 prin intermediul
unei supape de sens unic 8. Distribuitorul 7 MEMOREAZĂ PERMANENT
comanda pe care o transmite distribuitorului 9. Distribuitorul 9 având
functia de releu amplifica comanda primita, într-o actiune de alimentare a
cilindrului pneumatic 13 cu aer comprimat la puterea necesara operatiei de
presare.
Faza IV – Are loc operatia de presare, în care timp tija cilindrului
pneumatic îsi continua cursa activa pâna la limita dinainte stabilita, prin
pozitionarea unui distribuitor limitator de cursa 5.
Faza V – La capatul cursei active, cama tijei cilindrului pneumatic

13, comanda distribuitorul limitator de cursa 5 si acesta anuleaza starea de
alimentare permanenta a distribuitorului 10, care fiind înseriat cu
distribuitorul 7 întrerupe starea de comanda MEMORATĂ PERMANENT
de distribuitorul 9. Distribuitorul 9 schimba sensul de alimentare al
cilindrului, urmând sa se desfasoare cursa de revenire a acestuia, pâna la
pozitia de repaos, stare în care este mentinut de alimentarea permanenta cu
aer comprimat.
Faza VI – Operatorul deschide usa si intra în camera matritei pentru

pregatirea unei noi operatii. Usa elibereaza comanda distribuitoarelor 3
SAU 4 si prin aceasta pune în legatura cu atmosfera conductele de
comanda, permitând distribuitorului 6 sa asigure securitatea operatorului
care lucreaza la matrita, anulându-se astfel orice comanda a cilindrului
pneumatic 13, de catre alte persoane din afara.
LUCRAREA NR. 13
Scheme de actionare cu un singur cilindru
pneumatic cu comanda indirecta

În cadrul lucrarii se urmareste ca prin realizarea practica si studierea

unor scheme reprezentative si sa se însuseasca metodologia, regulile de
reprezentare si principiile generale ce stau la baza realizarii acestor scheme.
Comanda indirecta se utilizeaza în cazul când punctul de comanda

este mai departat de punctul de lucru. Pentru a nu se utiliza conducte de
lungime mare, distribuitorul principal se plaseaza în apropierea motorului
pneumatic, iar pentru comanda acestora se folosesc distribuitoare pilot de
dimensiuni mai mici (de tipul butoanelor pneumatice BP) sau se foloseste
comanda electrica.
Se vor realiza practic schemele din figurile de mai jos, se va analiza

functionarea lor si parametrii ce pot fi reglati.
Figura 13.1. Cilindru cu dubla actiune cu comanda manuala indirecta prin

impulsuri, atât pentru cursa de avans cât si pentru cursa de retragere
În cazul din figura 13.1, distribuitorul cu memorie (bistabil) DP 5/2

memoreaza comenzile manuale de tip impuls. Functionarea este similara cu
cea din figura 11.3, dar pentru obtinerea cursei de avans este necesar sa fie
actionate simultan butoanele BP1 si BP2 (conditie de pornire).
Figura 13.2. Cilindru cu dubla actiune cu comanda indirecta prin
impuls de initiere din doua puncte diferite
Cilindrul din figura 13.2 efectueaza un ciclu unic de functionare

avans-retragere, cu comanda indirecta prin impuls de initiere din doua
puncte diferite (functia SAU) – BP1 sau BP2. Retragerea pistonului este
comandata de sesizorul SC1, care la atingere va comanda schimbarea fazei
de lucru a distribuitorului DP.
Figura 13.3. Cilindru cu dubla actiune cu pornire prin impuls manual
si temporizare în pozitia avansat
Cilindrul din figura 13.3 efectueaza un ciclu unic de functionare

avans-retragere, pornirea facându-se prin impuls manual de la butonul m.
Semnalul produs de sesizorul SC1 atinge valoarea necesara comutarii
distribuitorului DP dupa un timp prestabilit prin reglarea sectiunii de
umplere a capacitatii C din cadrul temporizatorului pneumatic de tip R-C.
Figura 13.4. Cilindru cu dubla actiune, cu ciclu automat repetat continuu,
cu reglarea vitezelor pe ambele curse
Pistonul cilindrului din figura 13.4 efectueaza cursa de avans cu

viteza v1, reglarea facându-se prin droselul DC1 si pe cea de retragere cu
viteza v0, reglarea facându-se prin droselul DC0. Miscarea se initiaza când
se actioneaza pe pedala distribuitorului bistabil DB trecându-l pe pozitia
START. Ciclurile se repeta continuu pâna ce distribuitorul bistabil este
trecut pe pozitia STOP când pistonul se opreste în pozitia initiala (retras).
Opritorii SC0 si SC1 limiteaza cursa pistonului, ei actionând prin
intermediul distribuitoarelor la care sunt conectati.
Figura 13.5. Cilindru cu dubla actiune pentru realizarea ciclului
automat unic, avans rapid AR- avans de lucru AL- retragere rapida RR
Cilindrul din figura 13.5 realizeaza un ciclu automat unic AR-AL-

RR, cu pornire prin impuls manual de la butonul BP. Astfel sunt comutate
simultan distribuitoarele DP si D, iar pistonul începe miscarea de avans cu
viteza vAR controlata de droselul DR1. Prin activarea sesizorului SC2,
distribuitorul D este comutat pe pozitia initiala. Viteza de avans este acum
controlata de droselul DR2, reglat la o sectiune de curgere mai mica decât
cea a lui DR1. La sfârsitul cursei de avans este activat sesizorul SC1.
Aceasta comanda comutarea distribuitorului principal DP pe pozitia initiala
si începerea cursei de revenire cu viteza reglabila vRR controlata de droselul
de cale DC.
Aplicatia 1. Studentul va stabili schema de actionare pneumatica a
unui cilindru C cu dubla actiune si frânare la sfârsitul curselor, aflat în
pozitia superioara în stare de repaos (figura 13.6). Cilindrul actioneaza
capul de stantare al unei prese si el trebuie sa execute o miscare de coborâre
cu viteza reglabila numai daca operatorul apasa simultan, cu ambele mâini
(conditie de securitate) butoanele pneumatice BP1 si BP2 de tip 3/2 NC si
sa revina automat, imediat ce operatorul a eliberat unul sau ambele butoane.
Se va realiza practic schema si se va testa functionarea.
Figura 13.6. Schita masinii de stantat piese cu actionare pneumatica
Aplicatia 2. Studentul va stabili schema de actionare pneumatica a

unui cilindru C care comanda închiderea si deschiderea unei usi de la garaj
(figura 13.7). Când usa este închisa, tija cilindrului este retrasa.
Deschiderea usii se realizeaza prin apasarea butonului pneumatic BP1, aflat
pe o parte a usii, sau prin apasarea butonului pneumatic BP2, aflat pe
cealalta parte a usii. Închiderea usii se realizeaza automat la eliberarea
butoanelor, dupa un timp de stationare reglabil în pozitia „deschis”.
Vitezele sunt reglabile pe toate cursele. Se va realiza practic schema si se
va testa functionarea ei.
Figura 13.7. Schita sistemului de închidere-deschidere automata
a unei usi de garaj

AHP

Enviado por

Dados do documento

Direitos autorais

Formatos disponíveis

Compartilhar este documento

Compartilhar ou incorporar documento

Opções de compartilhamento

Você considera este documento útil?

Este conteúdo é inapropriado?

Direitos autorais:

Formatos disponíveis

AHP

Enviado por

Direitos autorais:

Formatos disponíveis

LUCRĂRI DE LABORATOR

ACTIONĂRI HIDRAULICE sI PNEUMATICE

2. Lucrarea Nr. 2 - Pompe cu roti

3. Lucrarea Nr. 3 – Pompe si motoare cu

4. Lucrarea Nr. 4 – Pompe si motoare cu pistonase

5. Lucrarea Nr. 5 – Analiza constructiv-functionala si calculul

6. Lucrarea Nr. 6 – Analiza constructiv-functionala a distribuitoarelor

8 Lucrarea NR. 8 – Analiza constructiv-functionala a aparaturii pentru

9 Lucrarea NR. 9 – Elemente de înmagazinare a energiei hidrostatice

10 Lucrarea NR. 10 – Elemente pentru pregatirea aerului

11 Lucrarea NR.11 – Scheme de actionare cu un singur cilindru

12 Lucrarea NR. 12 – Scheme pneumatice functionale………..………

13 Lucrarea NR. 13 – Scheme de actionare cu un singur cilindru

Aparatura ce intra în componenta sistemelor de actionare

Lucrarea prezinta cele mai reprezentative elemente care intra în

Lucrarea urmareste sa permita studentilor întelegerea si interpretarea

1.2. Aspecte teoretice

Actionarea hidrostatica este actionarea care asigura o dubla conversie

Sistemele de actionare hidraulice se împart în doua mari categorii:

- hidrostatice, care înmagazineaza în agentul motor energie

- hidrodinamice, care vehiculeaza agent motor încarcat cu energie

Prezenta lucrare va analiza doar structura si simbolurile elementelor

Sistemele de actionare hidrostatica se compun în general dintr-o

Practic, într-un astfel de sistem au loc trei conversii energetice:

- electro-mecanica, la nivelul motorului electric ME;

- mecano-hidraulica, la nivelul generatorului hidrostatic (pompa PH);

- hidro-mecanica, la nivelul motorului hidrostatic MH.

Figura 1.1. Sistemul de actionare hidrostatica

1.3. Desfasurarea lucrarii

În cadrul lucrarii vor fi prezentate principalele elemente care intra în

Pentru întelegere, va fi facuta o analiza de principiu a modului lor de

Terminologia folosita în domeniul sistemelor de actionare

Principalele componente ale sistemelor de actionare hidrostatice

• Motoarele hidrostatice (MH) – sunt ansamble care primesc

Uneori aceleasi ansamble pot fi atât pompe cât si motoare, depinzând

Din punct de vedere a variabilitatii debitului vehiculat se disting

Simbolizarea pompelor si motoarelor rotative hidrostatice este în

Motoarele hidraulice rectilinii (cilindri hidraulici) sunt din punct de

Pompe si motoare rotative Pompe Motoare Pompe si motoare

Cu debit constant, reversibile

Cu debit variabil, nereversibile

Cu debit variabil, reversibile

Din punctul de vedere al modului în care se realizeaza actionarea,

- cu diametrul pistonului mai mare decât diametrul tijei;

- cu diametrul pistonului egal cu cel al tijei, adica cu pistoane

Simbolizarea cilindrilor hidraulici este indicata în tabelul 1.2.

Cilindri hidraulici Simbolizare în schema

Cu simpla actiune, cu piston plonjor

Cu dubla actiune si tija unilaterala

Cu dubla actiune si tija bilaterala

• Elementele de distributie au rolul de a dirija agentul motor

Sertarasele distribuitoare sunt cele mai raspândite elemente de

Sertarase distribuitoare Simbolizare în schema

Cu patru cai si doua pozitii de lucru

Cu patru cai si trei pozitii de lucru, cu centrul închis

Cu patru cai si trei pozitii de lucru, cu centrul la pompa

Cu patru cai si trei pozitii de lucru, cu centrul la tanc

Cu patru cai si trei pozitii de lucru, cu centrul în tandem

Simbolizarea comenzii pentru comutarea distribuitoarelor în alta faza

Felul comenzii Simbolul

Supapele de blocare asigura transmiterea debitului într-o singura

Simbolizarea acestor supape de sens este indicata în tabelul 1.5.

Supape de sens Montaju Simbolizare în schema

• Supapele de presiune sunt destinate asigurarii presiunii dorite pe