INTRODUCERE

În condiţiile progresului tehnic şi al tendinţei de globalizare şi informatizare a economiei,

producţiei şi concurenţei, singura şansa de depăşire a greutăţilor şi lipsurilor perioadei de tranziţie o
constituie performanţa, în ceea ce priveşte nivelul şi calitatea producţiei, care singure sunt în măsura să
asigure un nivel de venituri superior.
Agricultura, prin producţia vegetală, beneficiază de o sursă de energie gratuită (Soarele), care,
dacă ştim să o protejăm şi cu alte măsuri, permite realizarea de producţii performante.
Producţia agricolă, spre deosebire de activitatea industrială, se realizează, în cea mai mare
parte, sub cerul liber, fiind influenţată puternic de regimul climatic, de rigorile acestuia, de
bioritmurile organismelor vegetale şi animale.
Prezentul proiect îşi propune ca pornind de la aspecte teoretice referitoare la conceptul de
agricultură şi cel legat de produsele agricole vegetale, să ajunga treptat la prezentarea analizei
producţiei agricole din România.
Capitolul 1 prezintă aspecte teoretice asupra agriculturii româneşti precum şi importanţa
economică a produselor vegetale. Tot în acest capitol este prezentată şi o analiză a suprafeţelor arabile
pe cap de locuitor în diferite ţări din Uniunea Europeana. În urma acestei analize se constat faptul că
România este siutată în rândul ţărilor cu potenţial agricol ridicat.
Aspecte teroetice privind importanţa economica a cerealelor şi a produselor hoticole sunt
prezentate în capitolul al doilea.
În capitolul 3 este analizată producţia agricolă vegetală din România pe parcursul a trei ani
(2007, 2008, 2009).
Poriectul se încheie cu prezentarea concluziilor ce reies din analiza producţiei agricole vegetale
din aceşti trei ani.
 CAPITOLUL 1
AGRICULTURA

Agricultura este ştiinţa, arta sau practica care se ocupă cu procesul producerii de hrană vegetală
şi animală, fibre, respectiv diverse materiale utile prin cultivarea sistematică a anumitor plante şi
creşterea animalelor.
Obiectivul fundamental al agriculturii, ca ramură importantă a economiei naţionale în noile
condiţii determinate de integrarea în structurile europene, îl constituie stoparea declinului, redresarea
treptată şi asigurarea condiţiilor pentru relansarea producătorilor agricoli, în concordanţă cu potenţialul
natural, economic şi uman de care dispune România, pentru asigurarea securităţii alimentaţiei
populaţiei şi crearea de disponibilităţi pentru export.
Anul 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, marchează o epocă nouă în
economia agricolă şi de dezvoltare rurală a ţării noastre. În acest context, România trebuie să îşi
adapteze rapid economia agricolă şi de dezvoltare rurală pentru a se putea integra în piaţa internă a
Uniunii Europene şi a adopta în totalitate Politica Agricolă Comună (PAC).
Aderarea la UE este, probabil, cel mai puternic factor de presiune pentru reforma rapidă a
agriculturii şi economiei rurale româneşti, dată fiind necesitatea integrării cu succes în economia rurală
europeană.
Modelul european de agricultură se bazează pe un sector competitiv, orientat spre piaţă,
îndeplinind, totodată, şi alte funcţii publice, cum ar fi protejarea mediului înconjurător, oferirea unor
aşezări rezidenţiale mai convenabile pentru populaţia din spaţiul rural, precum şi integrarea agriculturii
cu mediul înconjurător şi cu silvicultura. Politica Agricolă Comună îşi deplasează accentul de la
subvenţiile directe acordate agriculturii spre dezvoltarea integrată a economiei rurale şi spre protejarea
mediului înconjurător.
Economia rurală românească, dominată de agricultură în mare parte, este încă slab integrată în
economia de piaţă. În contextul actual al economiei de piaţă, de modul înţelegerii şi aplicării tehnicilor
de marketing depinde bunăstarea cetăţenilor din zona rurală şi urbană, precum şi bunăstarea
producătorilor agricoli.
Creşterea cantitativă şi calitativa a productiei vegetale şi este posibila doar prin valorificarea
potenţialului productiv naţional şi promovarea unor sisteme de agricultură ecologică, stimulându-se
creşterea performanţelor producătorilor agricoli şi a competitivităţii produselor agroalimentare
româneşti pe piaţa internă şi internaţională. Această creştere poate fi influenţată şi de exploatarea
construcţiilor destinate producerii de legume la standardele ţărilor dezvoltate.
 Principalii factori care conduc la îmbunătăţirea performanţelor în agricultură sunt: informaţia
tehnică, ştiinţifică, economică şi informatizarea; managementul; tehnologia procesului de producţie
(îmbinarea ansamblului de măsuri care să permită realizarea de producţii mari şi de calitate la un cost
redus); finanţarea; activitatea de producţie şi de valorificare a ei.
Condiţiile geografice favorabile, relieful, clima, solurile fertile, la care se adaugă forţa de
muncă calificată, ataşamentul populaţiei din mediul rural pentru pământ, un sistem instituţional
administrativ adecvat, pot face din agricultura României un domeniu de activitate atractiv si profitabil.
Pe plan naţional, agricultura reprezintă una dintre cele mai importante ramuri ale economiei
româneşti.
În tabelul 1.1. este prezentată suprafaţa arabilă pe cap de locuitor în diferite ţări europene

Tabelul 1.1. Suprafaţa arabilă pe cap de locuitor în diferite ţări din Uniunea Europeană

UNGARIA 0.466
FINLANDA 0.424
DANEMARCA 0.422
BULGARIA 0.42
ROMANIA* 0.42
SPANIA 0.334
POLONIA 0.326
FRANTA 0.306
SUEDIA 0.3
GRECIA 0.246
NORVEGIA 0.193
AUSTRIA 0.171
PORTUGALIA 0.158
GERMANIA 0.143
ITALIA 0.138
BELGIA 0.083
ELVETIA 0.057
OLANDA 0.056
ISLANDA 0.024

0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5

 Raportul dintre suprafaţa arabilă a ţării la numărul de locuitori denotă faptul că fiecărui locuitor
îi revin circa 0,42 ha teren arabil, valoare superioară multor ţări europene şi aproape dublă faţă de
media europeană care este de doar de 0,236 ha/locuitor.
O treime din populaţia ocupată a ţării lucrează în agricultură, ceea ce situează România mult
peste media de 5,9 % a ţărilor din Uniunea Europeană (27). Toate aceste considerente situează
România în rândul ţărilor cu potenţial agricol ridicat.

1.1. Importanta economica a produselor vegetale

Existenţa şi starea de sanatate a unei populaţii este condiţionată în cea mai mare masura de o
alimentatie echilibrata pe tot parcursul ciclului ei biologic. Dezechilibrul alimentar, cu lipsa unor
principii nutritive, duce la disalimentaţie, la apariţia unor boli degenerative şi la reducerea vârstei
medii de viaţă la oameni. Mai periculoasă este însă subalimentaţia şi foametea, care afectează circa
15% din populaţia globului. În unele ţări (Franţa, Germania, S.U.A.) media de viaţă este 74-76, în
Japonia chiar 80 de ani la femei, iar în altele (Somalia, Mauritania, Congo) este de 25-35 de ani.
În alimentaţia contemporană rolul producţiei vegetale este hotarâtor, atât prin structura
culturilor, cât si prin aplicarea unor tehnologii corespunzatoare. Conservarea şi ameliorarea terenurilor
agricole, introducerea irigaţiei şi soiurilor performante, modificarea distribuţiei produselor, schimbarea
sau modernizarea structurilor sociale sunt câteva repere pe care Organizatia Mondiala a Sănătăţii
(OMS) le propune pentru îmbunatatirea starii de nutritie în zonele populate sărace.
Produsele vegetale obtinuţe de la culturile agricole au în componenta lor câteva componente de
bază, cunoscute sub numele de factori nutritivi, cum ar fi: proteinele, lipidele, glucidele, sărurile
minerale şi vitaminele .
Proteinele sunt indispensabile vieţii, datorită funcţiilor complexe pe care le au în organismul
omenesc. În leguminoase (soia, mazare) şi cereale (grâu, orez) sunt concentrate proteine cu o valoare
biologică parţial completă, cu toţi aminoacizii esenţiali prezenţi, dar nu în proporţii optime.
Lipidele (grăsimile) vegetale, sunt bogate în acizi grasi nesaturati, şi sunt lichide; le gasim în
boabele de porumb, floarea soarelui, şi soia.
Glucidele sunt hidraţii de carbon, fiind o sursa importantă de energie pentru organism şi
contribuie la metabolizarea lipidelor şi a proteinelor. Plantele agricole conţin glucide ca: amidonul în
cereale şi cartof, celuloza şi hemiceluloza în boabele de cereale.
 Elementele minerale participă la structura celulelor şi intra în componenţa unor enzime,
vitamine şi hormoni. Ele pot fi inventariate astfel: calciul şi fosforul în cerealele necojite; magneziul în
cartof şi fasole; fierul în fasole, mazăre, cereale; florul în făina de grâu.
Vitaminele au funcţii esenţiale în organism, iar în cantităţi infime se găsesc : vitamina E
(tocoferolul), în germenii de cereale, vitamina K (titochinona), în cereale, vitamina B (tiamina), în
fasole, mazăre, învelişul de cereale, vitamina C (acidul ascorbic) în cartofi.
 CAPITOLUL 2
CEREALELE SI PRODUSELE HOTICOLE

2.1. Importanţa economică a cerealelor

Cerealele sunt plante de câmp cultivate pentru boabe. Ele reprezintă pe glob o sursă de baza în
hrana populaţiei şi a animalelor, fiind răspandite pe o suprafaţă de aproximativ 760 mil ha ceea ce
reprezintă 50% din terenurile arabile ale planetei noastre.
Cele mai răspândite cereale în lume sunt: grâul, porumbul, orzul, secara şi ovăzul.
Cultura grâului prezintă o importanţă deosebită, definită prin următoarele:
• boabele sunt valoroase prin conţinutul lor în substanţe hrănitoare şi prin variatele forme în care
se pot folosi.
• conţin substanţe minerale şi vitaminele B,E,PP, necesare organismului, uman în cantităţi bine
proporţionate. Compoziţia chimic a boabelor de grâu este destul de diferită de la un soi la altul,
aceasta fiind influenţată şi de condiţiile de climă şi sol. De exemplu, proteinele pot varia între
7% si 22%.
• transformate în faină se folosesc la fabricarea pâinii, aliment consumat de peste jumătate din
populaţia globului; făina se mai foloseşte la fabricarea pastelor făinoase şi altor produse de
panificaţie.
• boabele de grâu se folosesc în industrie la fabricarea amidonului, dextrinei, glucozei. Tărâţele
obţinute la măcinarea grâului reprezintă un nutreţ concentrat foarte valoros, bogat în proteine,
grăsimi, săruri minerale.
Cultura grâului are un grad ridicat de mecanizabilitate, ceea ce permite obţinerea de producţii
ieftine. Grâul constituie şi o foarte bună premergatoare pentru obţinerea culturilor, întrucat se
recoltează devreme (la începutul lunii iulie) şi lasă suficient timp solului să-şi reface fertilitatea.
Prin ponderea pe care o deţine în structura suprafeţelor cultivate, ca şi a influenţelor pe care le
are în raport cu alte ramuri agricole sau economice, porumbul pentru boabe este cultura de baza a
agriculturii româneşti.
Caracterul intensiv al acestei cultură indica i gradul de intensificare a agriculturii româneşti în
general.
Producţia de porumb boabe are rol hotărâtor în dezvoltarea şi modernizarea zootehniei, mai
ales a ramurilor producătoare de carne.
 Compoziţia chimică a boabelor de porumb aparţinând mai multor hibrizi din diferite părţi ale
lumii variază între următoarele limite, în ceea ce priveşte conţinutul în elemente nutritive: proteina
9,07-13,64%, amidon 60-70%, grăsimi 4,05-5,51%.
Boabele se folosesc în furajarea animalelor, ca furaj concentrat foarte valoros. Sunt folosite şi
în hrana omului sub forma de mămăligă, turtă, porumb fiert sau copt, fulgi de porumb, floricele.
Porumbul siloz sau masa verde se foloseşte în furajarea animalelor . Porumbul pentru siloz se
recoltează în faza de lapte ceara a boabelor şi se insilozează prin tasare, asigurând conservarea lui
pentru o perioada îndelungată. Porumbul masa verde se recoltează în diferite faze de vegetaţie şi este
folosit în furajarea animalelor, imediat dupa recoltare, în stare proaspat
Importanţa culturii porumbului mai constă şi în următoarele:
• dă producţii ridicate şi sigure;
• reprezintă o bună premergatoare pentru foarte multe culturi şi lasă terenul curat de buruieni;
• necesită o cantitate mică de sămânţă la semănt, iar loturile semincere dau producţii ridicate;
• nu se scutură la recoltare;
• se pot obţine producţii ridicate şi în cultura succesiva pe terenurile irigate;
• valorifică foarte bine îngrăşămintele aplicate în doze foarte mari.
România se numără printre marile cultivatoare şi producătoare de grâu ale Europei (locul 4 din
punct de vedere al suprafeţei şi locul 5 ca producşie), concentrând circa 9% din suprafaţă şi circa 7%
din producţie. Rolul ţării noastre nu este de neglijat nici pe plan mondial, cultivând 1% din suprafaţă
( locul 16 ) şi producând 1,4% din producţia mondială de grâu ( locul 15 ).
În privinţa porumbului, tot până în 1989, pe plan european, România cultiva 28% din suprafaţă, cu
o producţie de boabe de 21% din producţia europeana ( locul 1 şi ca suprafaţă şi ca producţie totală ).
În ierarhia mondială însa România, cu cultura porumbului ocupă dupa suprafaţă locul 8, iar după
producţie locul 4.

2.2. Importanaţa economică a produselor horticole

Trebuie menţionat că pomii şi viţa de vie pot valorifica în mod superior terenurile în pantă,
improprii altor culturi, ceea ce determină atragerea acestor suprafeţe în circuitul economic al
agriculturii. Din datele statistice se poate constata că peste 50% din plantaţiile viticole sunt amplasate
pe terenuri în pantă, asigurând o folosire intensivă şi raţională a acestora.
Culturile horticole se caracterizează printr-un nivel ridicat de intensificare a producţiei. Astfel,
un hectar de legume cultivate în sere realizează o producţie medie de 140 tone, faţă de numai 20 tone
la legumele cultivate în câmp descoperit. O caracteristică a procesului de producţie în horticultură este
volumul de cheltuieli şi consumul de muncă vie relativ ridicat.
Eşalonarea producţiei în tot timpul anului şi folosirea mai uniformă a forţei de muncă sunt
elemente care contribuie la accelerarea rolului horticulturii în economie. Culturile hortiviticole dau
posibilitatea să se asigure aprovizionarea ritmică a populaţiei cu produse proaspete şi conservate în
toate sezoanele, indiferent de condiţiile climatice. Merită de relevat faptul că practicarea legumiculturii
permite folosirea judicioasă a forţei de muncă în tot timpul anului, în câmp şi sere.
Culturile horticole, datorită numărului mare de specii şi soiuri, cu perioade scurte, medii şi
lungi de vegetaţie, asigură stabilitatea ecosistemului şi a terenului cultivat, îl protejează de eroziune şi
alunecare, mai ales în zona colinară.
Terenurile degradate de industrie, prin exploatările de suprafaţă sau prin haldele cu zgură, se
cultivă cu plante pomicole, cum ar fi mărul, părul, prunul, cu bune rezultate
Plantele floricole şi dendrologice sunt folosite în amenajarea suprafeţelor verzi în mediul urban
şi rural, avand rol decorativ şi estetic deosebit pentru locuitori.
Sectorul horticol asigură industria alimentară cu cantităţi mari de materie primă, care este
prelucrată în stare semiconservată şi conservată. Sunt cunoscute, de asemenea, posibilităţile mari pe
care le are ţara noastră pentru a exporta produse de calitate superioară, apreciate pe piaţa europeană.
Se apreciază, de asemenea, funcţia social-economică a horticulturii. De exemplu, viticultura şi
pomicultura asigură existenţa a circa 450-500 mii de familii, cu peste 1,5 milioane membri. In zonele
pomicole şi viticole, veniturile locuitorilor sunt asigurate în proporţie de peste 80% din exploatarea
plantaţiilor.. Legumicultura este o ocupaţie a zeci de mii de cultivatori din raza oraşelor şi marilor
centre industriale. Reabilitarea horticulturii româneşti, dezvoltarea ei pe un drum ascendent reprezintă
o prioritate a unei politici agrare coerente şi eficiente.
 CAPITOLUL 3
ANALIZA PRODUCŢIEI AGRICOLE ÎN ROMÂNIA

Din cele 23,8 milioane ha cât însumează teritoriul României, suprafaţa agricolă a ţării este de
14,7 mil. ha (61,7 %), din care 9,4 mil. ha reprezintă teren arabil. România se găseşte pe locul 7 din
Europa ca suprafaţă agricolă după (Spania, Franţa, Marea Britanie, Germania, Italia, Polonia) şi pe
locul 5 ca suprafaţă arabilă (după Spania, Franţa, Germania şi Polonia).

3.1. SECTORUL VEGETAL (SUPRAFEŢE ŞI PRODUCŢII)

Suprafaţa (mii ha) Producţie totală (mii tone)

2006 2007 2008 2006 2007 2008

Cereale pentru boabe din care: 5114 5129 5211 15759 7815 16834

Grau 2013 1975 2103 5526 3044 7144

Orz si orzoaica 332 364 399 773 531 1211
Ovaz 197 209 208 347 252 429
Porumb boabe 2520 2525 2435 8985 3854 7837
Leguminoase boabe 40 44 37 72 36 62
Plante oleaginoase din care: 1298 1340 1246 2050 1047 1941

Floarea soarelui 991 836 809 1526 547 1159

Soia 191 133 50 345 136 91
Rapita 110 365 377 175 362 682
Sfecla de zahar 40 29 20 1152 749 784
Cartofi 278 268 255 4016 3712 3649
Legume din care: 280 253 269 4139 3117 3809
Tomate 51 46 51 835 641 805
Varza 16 46 49 156 893 965
Castraveti 46 13 13 1106 120 173
Morcovi 19 16 18 266 185 235
Ceapa 34 34 35 391 325 395
Ardei 23 19 20 279 185 239
Pepeni verzi si galbeni 35 31 30 642 408 562
3.1. Producţia vegetală în anul 2006

În anul 2006 suprafaţa cultivată a fost de 7050 de mii ha, iar producţia care s-a obţinut a fost de
27188 de mii tone. Faţă de anul 2005 suprafaţa cultivată a fost cu 8.36% mai mică, iar producţia
obţinută a fost cu 7.28% mai mică .

Tabelul 3.1. Suprafaţa cultivată şi producţia obţinută la principalele culturi

Suprafaţa Producţie
(mii ha) totală
(mii tone)
Analizand aceste date Cereale pentru boabe 5114 15759
s-a calculat : din care:
Grau 2013 5526
Orz si orzoaica 332 773 • Media
Ovaz 197 347 aritmetică ca
Porumb boabe 2520 8985 raport dintre
Leguminoase boabe 40 72 suma valorilor
individuale xi,
Plante oleaginoase din 1298 2050 yi şi totalul
care: observaţiilor

Xmediu Floarea soarelui 991 1526

n
Soia 191 345
∑x i
; Xmediu Rapita 110 175
= 1
Sfecla de zahar 40 1152
n
=681.4; Y mediu= Cartofi 278 4016
n Legume din care: 280 4139
∑y i
;Y
Tomate 51 835
= 1 Varza 16 156
n Castraveti 46 1106
mediu =2427 Morcovi 19 266
Ceapa 34 391 • Media
Ardei 23 279 armonică ca
Pepeni verzi si galbeni 35 642 inverse
mediei
aritmetice, calculate din inversele valorilor caracteristici

n
Xn = 1 ; Xn =58.755
∑x
i

• Media pătratică
 n

∑X i
2

; X p =1406.9
Xp = i =1

ni

• Abaterile medii pătratice

σ x= ∑ ( Xi − Xm)
i =1
2
; σ x=1230.8
n

σ y= ∑ (Yi − Ym)
i =1
2
; σ y=3784.5
n

• Covariaţia pentru a măsura intensitatea dintre variabile

n

∑ ( Xi − Xm)(Yi − Ym) ; Cov(x;y)=4416662

Cov ( x, y ) = i =1

• Coeficientul liniar de corelaţie (r)

n

∑( X i − X m )(Yi − Ym )
; r=0.948196
r= i =1

nσ x ς y

• Parametrul a reprezintă ordonata la origine şi arată la ce nivel ar fi ajuns valoarea variabilei y

dacă toţi factorii ar fi avut o acţiune constantă asupra ei.
n n n n

∑Yi∑ X i2 − ∑ XiYi ∑ Xi
a= i =1 i =2 i =1 i =1
2 ; a=440.6
n n
n∑ X − (∑ Xi ) i
2

i =1 i =1

• Parametrul b reprezintă, în sens geometric, panta liniei

n n n
n∑ XiY − i ∑ Xi ∑Yi
b= i =1 i =2 i =1
2 ; b=-0.9
n n
n∑ X − (∑ Xi ) i
2

i =1 i =1
 Pentru a realiza graficul dreptei de regresie se calculează y1 si y2
y1=a+bx1 si y2=a+bx2, unde x1=15 si x2=5115
y1=440.6+(-0.9)*15=427.1
y2=440.6+(-0.9)*5115=-4162.9

Graficul 3.1. Dreapta de regresie

Dreapta de regresie

18000
16000
14000
12000
10000
8000
6000
4000
2000
0
-2000 0 5 10 15 20 25

În urma realizării dreptei de regresie se constată faptul că legătura, dintre suprafaţa cultivată şi
producţia obţinută, nu este foarte puternică.
Pentru a se construi curba şi poligonul frecvenţelor se împart datele analizate pe grupe şi se
calculează frecvenţele absolute şi relative
Din graficul 3.2. reiese faptul că în perioada analizată, produsele cu cea mai mare frecvenţă au
fost cerealele ( grâu, roz şi orzoaică, ovăz, porumb). Acest lucru se poate observa şi în graficul 3.3,
unde este reprezentat poligonul frecvenţelor.

Graficul 3.2. Curba frecvenţelor

 Curba frecventelor

12

10

0
[16; 516.8) (516.8; 1017.6) (1017.6; 1518.4) (1518.4; 2019.2) (2019.2; 2520]

Graficul 3.3. Poligonul frecvenţelor

Poligonul frecve ntelor

12

10

0
[16; 516.8) (516.8; 1017.6) (1017.6; 1518.4) (1518.4; 2019.2) (2019.2; 2520]

3.2. Producţia vegetală în anul 2007

 În anul 2007 suprafaţa cultivată a fost de 7063 mii ha cu doar 0.18% mai mică faţă de anul
2006, iar producţia a fost de 16476 de mii tone cu 39.3% mai mică faţă de anul precedent.

Tabelul 3.2. Suprafaţa cultivată şi producţia obţinută la principalele culturi

Suprafaţa Producţie
(mii ha) totală
(mii tone)
Cereale pentru boabe 5131 7897
din care:
Grau 1945 3115
Orz si orzoaica 377 548
Ovaz 213 253
Porumb boabe 2538 3848
Leguminoase boabe 44 36

Plante oleaginoase din 1302 1044

care:

Floarea soarelui 819 547

Soia 137 147
Rapita 340 348
Sfecla de zahar 30 753
Cartofi 270 3717
Legume din care: 267 3284
Tomate 45 671
Varza 46 915
Castraveti 13 132
Morcovi 18 209
Ceapa 34 345
Ardei 19 193
Pepeni verzi si galbeni 33 414

Analizand aceste date s-a calculat :

• Media aritmetică ca raport dintre suma valorilor individuale xi, yi şi totalul observaţiilor

n n

Xmediu = ∑xi ; Xmediu = 683.75; Y mediu= ∑y i

;Y mediu=1397.95
1
= 1

n n

• Media armonică ca inverse mediei aritmetice, calculate din inversele valorilor caracteristici
 n
Xn = 1 ; Xn = 52.229
∑x
i

• Media pătratică

∑X i
2

; X p = 1406.2
Xp = i =1

ni

• Abaterile medii pătratice

σ x= ∑ ( Xi − Xm)
i =1
2
; σ x = 1228.8
n

σ y= ∑ (Yi − Ym)
i =1
2
; σ y =1918.2
n

• Covariaţia pentru a măsura intensitatea dintre variabile

n

∑ ( Xi − Xm)(Yi − Ym) ; Cov(x;y)= 2009034

Cov ( x, y ) = i =1

• Coeficientul liniar de corelaţie (r)

n

∑( X i − X m )(Yi − Ym )
; r= 0.852339
r= i =1

nσ x ς y

• Parametrul a reprezintă ordonata la origine şi arată la ce nivel ar fi ajuns valoarea variabilei y

dacă toti factorii ar fi avut o acţiune constantă asupra ei
n n n n

∑Yi∑ X i2 − ∑ XiYi ∑ Xi
a= i =1 i =2 i =1 i =1
2 ; a=472.6
n n
n∑ X − (∑ Xi ) i
2

i =1 i =1

• Parametrul b reprezintă, în sens geometric, panta liniei

 n n n
n∑ XiY − i ∑ Xi ∑Yi
b= i =1 i =2 i =1
2 ; b=-0.6
n n
n∑ X − (∑ Xi ) i
2

i =1 i =1

Pentru a realiza graficul dreptei de regresie se calculează y1 si y2

y1=a+bx1 si y2=a+bx2, unde x1=12 si x2=5130
y1=472.6+(-0.6)*12=465.4
y2=472.6+(-0.6)*5130=-2605.4

Graficul 3.4. Dreapta de regresie

Dreapta de regresie

9000
8000
7000
6000
5000
4000
3000
2000
1000
0
-1000 0 5 10 15 20 25

În urma realizării dreptei de regresie se constată faptul că legătura, dintre suprafaţa cultivată şi
producţia obţinută, nu este foarte puternică.
Pentru a se construi curba şi poligonul frecvenţelor se împart datele analizate pe grupe şi se
calculează frecvenţele absolute şi relative
Din graficul 3.5. reiese faptul că în perioada analizată, produsele cu cea mai mare frecvenţă au
fost cerealele( grâu, roz şi orzoaică, ovăz, porumb). Acest lucru se poate observa şi în graficul 3.6.,
unde este reprezentat poligonul frecvenţelor.

Graficul 3.5. Curba frecvenţelor

 Curba frecventelor

12

10

0
[13,518) (518;1023) (1023;1528) (1528;2033) (2033;2538]

Graficul 3.6. Poligonul frecvenţelor

Poligonul frecventelor

12

10

0
[13,518) (518;1023) (1023;1528) (1528;2033) (2033;2538]

3.3. Producţia vegetală în anul 2008

 În anul 2008 suprafaţa cultivată a fost de 7038 de mii ha, cu 8.5% mai mică faţă de anul 2007,
iar producţia a fost de 27079 mii tone, cu 39% mai mare faţă de anul 2007.

Tabelul 3.3. Suprafaţa cultivată şi producţia obţinută la principalele culturi

Suprafaţa Producţie
(mii ha) totală
(mii tone)
Cereale pentru boabe 5211 16834
din care:
Grau 2103 7144
Orz si orzoaica 399 1211
Ovaz 208 429
Porumb boabe 2435 7837
Leguminoase boabe 37 62

Plante oleaginoase din 1246 1941

care:

Floarea soarelui 809 1159

Soia 50 91
Rapita 377 682
Sfecla de zahar 20 784
Cartofi 255 3649
Legume din care: 269 3809
Tomate 51 805
Varza 49 965
Castraveti 13 173
Morcovi 18 235
Ceapa 35 395
Ardei 20 239
Pepeni verzi si galbeni 30 562

Analizand aceste date s-a calculat :

• Media aritmetică ca raport dintre suma valorilor individuale xi, yi şi totalul observaţiilor

n n

Xmediu = ∑x i
; Xmediu = 681.75 ; Y mediu ∑y i
; Y mediu= 2450.3
1
= 1

n n

• Media armonică ca inverse mediei aritmetice, calculate din inversele valorilor caracteristici
 n
Xn = 1 ; Xn = 49.732
∑x
i

• Media pătratică

∑X i
2

; X p =1417.87
Xp = i =1

ni

• Abaterile medii pătratice

σ x= ∑ ( Xi − Xm)
i =1
2
; σ x = 1243.2
n

σ y= ∑ (Yi − Ym)
i =1
2
; σ y= 3960
n

• Covariaţia pentru a măsura intensitatea dintre variabile

n

∑ ( Xi − Xm)(Yi − Ym) ; Cov(x;y)= 4735632

Cov ( x, y ) = i =1

• Coeficientul liniar de corelaţie (r)

n

∑( X i − X m )(Yi − Ym )
; r= 0.961926
r= i =1

nσ x ς y

• Parametrul a reprezintă ordonata la origine şi arată la ce nivel ar fi ajuns valoarea variabilei y

dacă toţi factorii ar fi avut o acţiune constantă asupra ei
n n n n

∑Yi ∑ X i
2
− ∑ XiYi ∑ Xi
a= i =1 i =2 i =1 i =1
2 ; a=361.5
n n
n∑ X − (∑ Xi ) i
2

i =1 i =1

• Parametrul b reprezintă, în sens geometric, panta liniei

 n n n
n∑ XiY − i ∑ Xi ∑Yi
b= i =1 i =2 i =1
2 ; b=-0.9
n n
n∑ X − (∑ Xi ) i
2

i =1 i =1

Pentru a realiza graficul dreptei de regresie se calculează y1 si y2

y1=a+bx1 si y2=a+bx2, unde x1=12 şi x2=5212
y1=361.5+(-0.9)*12=350.7
y2=361.5+(-0.9)*5212=-4329.3

Graficul 3.7. Dreapta de regresie

Dreapta de regresie

18000

16000
14000

12000

10000

8000
6000

4000
2000

0
0 5 10 15 20 25
-2000

-4000

În urma realizării dreptei de regresie se constată faptul că legătura, dintre suprafaţa cultivată şi
producţia obţinută, nu este foarte puternică.
Pentru a se construi curba şi poligonul frecvenţelor se împart datele analizate pe grupe şi se
calculează frecvenţele absolute şi relative.
Din graficul 3.8. reiese faptul că în perioada analizată, produsele cu cea mai mare frecvenţă au
fost cerealele( grâu, roz şi orzoaică, ovăz, porumb). Acest lucru se poate observa şi în graficul 3.9,
unde este reprezentat poligonul frecvenţelor.

Graficul 3.8. Curba frecvenţelor

 Curba frecventelor

12

10

0
[13; 497,4) (497,4; 981,8) (981,8; 1466,2) (1466,2; 1950,6) (1950,6; 2435]

Graficul 3.9. Poligonul frecvenţelor

Poligonul frecventelor

12

10

0
[13; 497,4) (497,4; 981,8) (981,8; 1466,2) (1466,2; 1950,6) (1950,6; 2435]

CONCLUZII
 În urma studiului întreprins asupra analizei producţiei agricole vegetale se pot concluziona
următoarele:
• În anul 2006 suprafaţa cultivată a fost de 7050 mii ha, iar producţia a fost cea mai mare din toţi
aceşti trei ani analizaţi, şi anume de 27188 mii tone.
• În anul 2007 suprafaţa cultivată a fost cu 0.18% mai mare faţă de anul 2006, aceasta fiind de
7063 mii ha. Cu toate acestea producţia obţinută (16476 mii tone) a fost cu 39.3% mai mică
faţă de 2006, acest lucru datorându-se secetei.
• În anul 2008 suprafaţa cultivaă a fost de 7038 mii ha, mai mică cu 8.5% faţă de 2007, iar
producţia a fost de 27079 mii tone, cu 39.1% mai mare faţă de anul precedent.
Situaţia suprafeţelor şi producţiilor obţinute în anii: 2006, 2007, 2008 este prezentată în figura 3.1.

Figura 3.1. Suprafaţa şi producţia obţinută în anii 2006, 2007, 2008

30000
27188 27079

25000

20000

16476
15000 S uprafata cultivata (mii ha)
Productia obtinuta (mii tone)

10000
7050 7063 7038

5000

0
2006 2007 2008

BIBLIOGRAFIE
1. *** http://www.insse.ro
2. ***http://www.madr.ro