Alexandru cel Bun

“Alexandru cel bun este figura dominanta a primului secol de istorie moldoveana .”

CARACTERUL DOMNIEI.INTINDEREA TARII

Dintre toti cei care ,in jurul anului 1400 ravneau tronul Moldovei,a biruit spre norocul
poporului roman ,cel mai destoinic,anume Alexandru ,fiul lui Roman.

Domnia lui a durat mult, conditie indispensabila pt propasirea institutiilor,a marit temelia
insasi a statului,l-a aparat cand a trebuit ,a organizat temeinic viata econimica ,a dat
atentie celei bisericesti ,a cautat sa pastreze pace si liniste,lucru rar intr-o epoca de
necontenite razboaie si navaliri.A fost o domnie cum putine au mai urmat in
zbucuiumata istorie a Moldovei.Poporul,cu simtul lui de dreapta pretuire,i-a spus lui
Alexandru:”cel Bun”.Si asa va ramane el in istoria neamului.

Imprejurarile si data in care a ocupat tronul Alexandru cel Bun nu ne sunt bine
cunoscute ,dar este sigur ca l-a ajutat Mircea cel Batran si ca la 29 iunie 1400
Alexandru domnea.

Sub raportul teritorial ,Alexandru cel Bun a stapanit de la Ceremus la limanul

Nistrului ,si de la Milcov pana la Hotin.Inca de la inceputul domniei el are Cetatea
Alba ;dupa moartea lui Mircea cel Batran constatam ca stapaneste si celalalt mare port
comercial,Chilia.Inspre Tara Romaneasca ,hotarul era chiar la Milcov ;numai Cetatea
Craciuna pe malul stang mai ramasese inca a Muntenilor.Parerea care a dainuit multa
vreme in istoriografia noastra ,ca Vrancea si chiar tinutul mai dinspre nord pana la
Trotus ,ar fi apartinut,pe vremea lui Alexandru,Tarii Romanesti,nu se poate sustine
.Exista documente categorice cum este de pilda acela pt satul Batinesti ,dintre Putna si
Milcov,din care reiese limpede stapanirea lui Alexandru asupra acestei regiuni .Sub
raport teritorial ,carmuirea lui Alexandru cel Bun va fi intrecuta doar de cea a lui
Stefan ,cand tara va a vea si Cetatea Craciunei spre miazazi si posesiunile din
Transilvania,Ciceiul si Cetatea de Balta.

RELATIILE CU VECINII

Ca si inaintasii sai ,Alexandru cel Bun a pastrat bune raporturi cu polonii.In anul
1402,deci la putina vreme dupa ce se urcase pe tron,el incheie un tratat cu Vladislav
Jagello,recunoscandu-I suzeranitatea.Din vechea datorie de 3000 de ruble de
argint,contractata in timpul lui Petru al Musatei mai ramasese 1000 .Vladislav recunoaste
faptul si ii da lui Alexandru un inscris la mana in anul 1411.Daca acest rest de datorie nu
va fi platit in 2 ani,domnul Moldovei va avea dreptul sa ocupe Pocutia si s-o pastreze
pana ce I se vor intoarce banii.Ceea ce s-a intamplat in 1413.

Ca urmare a tratatului incheiat in 1402 ,Alexandru cel Bun il ajuta pe regale Poloniei cu
oaste impotriva dusmanilor in mai multe randuri.Astfel prima data in lupta victorioasa de
la Grunwald -15 iulie 1410 impotriva Cavalerilor Teutoni,care ,dupa ce fusesera izgoniti
de la noi,se stabilisera in Prusia Orientala .A doua oara in 1422 cand,impotriva
acelorasi Cavaleri el ii trimite o oaste de calareti;acestia sunt atacati in fata Cetatii
Marienburg de o armata mult mai numeroasa .Moldovenii se retrag atunci in ordine ,intr-
o padure din apropiere ,unde descaleca si se dau fiecare in dosul unui copac asteptand
cu arcurile pregatite atacul Teutonilor.Cand acestia,siguri de victorie se napustesc
asupra padurii ,sunt primiti de o ploaie deasa de sageti.Multi dintre Teutoni cad ucisi
sau raniti ,ceilalti se retrag in dezordine ,urmariti de moldoveni care iau cu acest prilej
o prada bogata .”Astfel- povesteste cronicarul polon Dlugosz –intr-un chip minunat
moldovenii cu o ceata de putini oameni au batut o oaste mare a dusamanului si s-au
intors ….invingatori si incarcati cu o prada uriasa.”

Nu tot asa de leal s-a purtat insa regale Poloniei fata de Alexandru cel Bun
.Intradevar in timp ce acesta din urma era credincios cuvantului dat si gata sa-si ajute
suzeranul la vreme de nevoie ,Vladislav Jagello ,sub influenta regelui Ungariei a admis
sa incheie cu acesta,la 15 martie 1412 ,un tratat la Lublau ,prin care se prevedea intr-
un articol secret,ca daca Alexandru nu va ajuta pe unguri impotriva turcilor,atunci el
sa fie detronat ,iar Moldova sa se imparta in doua:polonii sa ia partea de miazanoapte si
rasarit,cu orasele Iasi si Cetatea Alba ,iar ungurii partea dinspre apus si miazazi cu
orasul Barlad si Cetatea Chilia.Acest articol nu va fi cunoscut de Alexandru cel Bun
decat tarziu ,spre sfarsitul domniei si atunci il va determina,pe buna dreptate ruperea
legaturilor cu Polonia.Acest fapt se va intampla in 1431;domnul Moldovei se aliaza cu
Lituanii care erau si ei nemultumiti de Vladislav Jagello;razboiul incepe in vara si
Alexandru inainteaza pana la Liov luand o prada bogata.E adevarat ce pana la urma
polonii au biruit invingand pe lituani.Domnul Moldovei nu a mai vazut insa acest sfarsit
deoarece el si-a incheiat viata mai inainte.

Cu ungurii relatiile lui Alexandru cel Bun au fost rezervate insa nu a ajuns niciodata cu
ei la un conflict .Cu Mircea cel Batran raporturile au fost din cele mai bune;aceleasi
raporturi le-a avut si cu fiii lui Mircea,Mihail,Radu si Alexandru Aldea.Numai cu Dan al
2-lea ,dusmanul fiilor lui Mircea ,nu s-a putut impaca Alexandru cel Bun.Cu acesta a
purtat chiar 2 razboaie vicorioase in 1429 si 1430.Tot Dan al 2-lea provoaca si
atacul-nereusit de altfel-al turcilor impotriva Cetatii Albe in 1420.Este prima lupta pe
care o au moldovenii cu turcii.Cu tatarii nu a avut conflicte.

In general se poate afirma ca politica externa a lui Alexandru cel Bun n-a fost o
politica ofensiva si una defensiva.

VIATA ECONIMICA

Si in domeniul acesta Alexandru s-a aratat un carmuitor destoinic.El a dat negusorilor

din Liov si din tinuturile invecinate un privilegiu commercial in anul 1408 hotarandu-le
ca anume vami au sa plateasca. Cuantumul vamii varia ,pt marfurile de export in raport
cu tara de destinatie.Existau si atunci tarife preferentiale.Un alt privilegiu comercial
a dat Alexandru cel Bun negustorilor din Brasov.O activitate comerciala foarte vie
domnea in vremea aceea in toata tara ,siruri lungi de care cu marfa straina sau
localnica strabateau drumurile.De asemenea turme de oi ,cirezi de vite si cai .Veniturile
visteriei erau mari ;circulatia monetara-bani de argint batuti de Alexandru,bani straini
de aur argint si arama-intensa .
In domeniul bisericesc ,Alexandru cel Bun pune capat mai intai capat conflictului cu
patriarhia din Constantinopol,conflict care incepuse in timpul tatalui sau,roman.Chiar la
inceputul domniei in 1401,Iosif este recunoscut ca mitropolit al Moldovei.Organizarea
se desavarseste apoi prin infiintarea a doua episcopii:una la Radauti pt partea de
miazanoapte a tarii ,alta la Roman pt partea de miazazi.

Alexandru este si ctitorul a doua mari si vechi manastiri moldovene :Bistrita si

Moldovita pe care le-a inzestrat cu numeroase odoare ,cu sate ,venituri si robi.In cea
dintai au fost ingropate ramasitele pamantesti ale voievodului;piatra sa de mormant nu
ni s-a pastrat insa.Numeroase danii au primit si alte lacasuri ale Moldovei si anume
Neamtul,ctitoria Sf .Nicolae din Poiana Siretului ,Biserica Sf .Vineri din Roman
,manastirile de la Vasnevat ,Humor si Horodnic .Si manastirea Zografos de la Muntele
Athos are un act de danie a lui Alexandru din anul 1429.

Tot in latura aceasta a vietii bisericesti o mentiune merita activitatea si scrierile

invatatului calugar Grigore Tamblac.ACesta era de Tarnovo ,in Bulgaria;fusese trimis in
Moldova in 1401 de catre patriarhul de Constantinopol pt a pune capat conflictului
bisericesc si ispravindu-si cu bine misiunea ,ramasese aici.La Suceava Tamblac a tinut o
serie de predici al caror cuprins ne este cunoscut ,copii de pe ele s-au pastrat atat in
Rusia cat si in sudul Dunarii.Tot ele este autorul scrierii hagiografice “ Viata Sf.Ioan
cel Nou”(negutator grec martirizat de tatari pe la 1300 fiindca nu vroia sa treaca la
mahomedanism).Dupa catava vreme acest invatat calugar a trecut in Lituania si a fost
ales mitropolit al Kievului.

Pt episcopul catolicilor,Alexandru a zidit o frumoasa biserica de piatra in Baia ,iar

armenilor le-a dat ,in 1401 un hrisov ,recunoscandu-le un eposcop cu resedinta la
Suceava.

Alexandru cel Bun si-a sfarsit domnia la 1 ianuarie 1432.In urma lui au ramas mai multi
fii care s-au luptat ani de-a randul pt a ocupa tronul;in vederea acestui scop nu s-au
dat indarat nici de la cele mai grozave crime.Tara ,care inflorise mult sub lunga
domnie a lui Alexandru,va decade in timpul nevrednicilor sai fii.