Miradoniz Gheorghe Tomozei

Gheorghe
TOMOZEI
ALTAÏR
poezii
MIRADONIZ
Copil[ria =i tenere\ea lui
Eminescu
CUPRINS
Not[ asupra edi\iei ........................................................................................ 2

Tabel cronologic ............................................................................................. 3
POEZII
PAS{REA ALBASTR{
(1957)
PAS{REA ALBASTR{ ..................................................................................... 6
ME+TERUL F~NT~NAR ................................................................................ 6
CRAM{ M{N{STIREASC{ ............................................................................ 8
DOU{SPREZECE POEME }NTR-UN VERS ...................................................... 9
STEAUA POLAR{
(1960)
MAMA ........................................................................................................ 11
SEPTEMVRIE .............................................................................................. 12
SCAFANDRUL DIN LACRIM{ ..................................................................... 12
V~RSTA S{RUTULUI
(1963)
CORRIDA CU HEMINGWAY ........................................................................ 14
SADOVEANU LA NEAM| ............................................................................ 16
MOARTEA POETULUI ................................................................................. 17
DEVENIRE .................................................................................................. 18
RISIPIRE ..................................................................................................... 18
ALTAÏR ........................................................................................................ 19
FIOR ........................................................................................................... 20
C~NTEC ...................................................................................................... 20
STRADIVARIUS .......................................................................................... 21
F~NT~NA CULORILOR
(1964)
LEGEND{ CU ALB{STRICA ........................................................................ 24
LEGENDA DALIEI ....................................................................................... 25
NOAPTE DE ECHINOX
(1964)
COSMIC{ ................................................................................................... 26
}NTOARCEREA LUI ULISSE ........................................................................ 27
NOAPTE DE ECHINOX ................................................................................ 29
A DOUA NOAPTE DE ECHINOX .................................................................. 30
UITARE ....................................................................................................... 31
TRANSFIGURARE ....................................................................................... 32
ATLANTIDA ................................................................................................ 32
TER|INE ..................................................................................................... 34
POEZII
(1965)
SONETUL PSALM ....................................................................................... 35
RITM PALID ................................................................................................ 36
IARNA BUCURE+TILOR .............................................................................. 36
REPETARE ................................................................................................... 37
POEZII ........................................................................................................ 38
(1966) ........................................................................................................ 38
OD{ POE|ILOR DACI ................................................................................. 38
C{L{TORIE }N ICOANE TRACICE .............................................................. 40
HOMER ....................................................................................................... 43
LUMEA CARE SUNT ................................................................................... 43
C~NTEC DE SF~R+IT .................................................................................. 44
PATRUZECI +I +ASE POEZII

DE DRAGOSTE
(1967)
EROS }N R{ZBOI ........................................................................................ 46
MADRIGAL ................................................................................................. 47
VILLONESC{ .............................................................................................. 47
SUNT SEPTEMVRIE .................................................................................... 49
PIERDERILE ................................................................................................ 49
C~NTEC ...................................................................................................... 50
F{R{ DURAT{ ............................................................................................ 51
SUAV ANAPODA
(1969)
SUAV ANAPODA ......................................................................................... 52
UCIDEREA CUVINTELOR ........................................................................... 53
DINTR-UN SEPTEMVRIE ............................................................................ 54
MISTERUL CLEPSIDREI
(1971)
POESIS ........................................................................................................ 56
MA+IN{RII ROMANTICE ........................................................................... 57
FRICA ......................................................................................................... 58
APOCALIPTICUL IARMAROC ..................................................................... 59
TANIT (1972)
TANIT ......................................................................................................... 61
CEEA CE-I SPUN OGLINZII ......................................................................... 62
UN ST~RV .................................................................................................. 62
C~NTEC ALUNGAT DIN CRONICI .............................................................. 64
LA LUMINA Z{PEZII
(1974)
}NTOARCEREA LUI CONSTANTIN VOD{ ................................................... 65
ECHILIBRU INSTABIL ................................................................................. 68
UNDE E CASA? ........................................................................................... 68
GEST .......................................................................................................... 69
ORA }NCHIDERII ........................................................................................ 69
GLORIA IERBII (1975)
SONETUL SONETULUI ............................................................................... 71
SONETUL BIBLIOTECII .............................................................................. 72
SONET SIMPLU .......................................................................................... 72
SONETUL PIETREI DE COAS{ .................................................................... 73
SONETUL COLINDULUI ............................................................................. 73
SONETUL ................................................................................................... 74
}NVING{TORULUI ..................................................................................... 74
SONETUL ................................................................................................... 75
VECHILOR AUZURI .................................................................................... 75
SONETUL LUI OVID ................................................................................... 75
}N DRUM SPRE TOMIS ............................................................................... 75
SONETUL LUI ION BARBU VENIT }NAINTE ............................................... 76
DE MOARTE LA C~MPULUNG .................................................................... 76
ANNO DOMINI +APTE ................................................................................ 77
SLUGA LUMINII ......................................................................................... 78
}N FA|A CUVINTELOR ............................................................................... 79
AMOR LIVRESC .......................................................................................... 79
VIE|I PARALELE ......................................................................................... 80
GLORIA IERBII ........................................................................................... 80
CALENDAR ................................................................................................. 81
DOIN{ ........................................................................................................ 82
DE P~INE .................................................................................................... 83
ALMANACH GOTHA ................................................................................... 83
ISTORIA UNEI AMFORE

(1976)
ISTORIA UNEI AMFORE ............................................................................. 85
|ARA }N CARE S-AU SCRIS POEZII ............................................................ 89
|ARA LACRIMII .......................................................................................... 91
SCUTURI .................................................................................................... 91
GRECUL +I UIMIRILE ................................................................................. 92
POEMA PATRIEI
(1977)
GEAMANTANUL CU GUTUI ....................................................................... 93
GR~UL +I P~INEA ...................................................................................... 95
IERBAR DE NERVI
(1978)
DE-A+ FI REGE ........................................................................................... 98
IERBAR DE NERVI ....................................................................................... 99
POESIS ...................................................................................................... 100
AMINTIRI DIN COPIL{RIE ....................................................................... 100
P{RERE ..................................................................................................... 100
DEFINI|II ................................................................................................. 101
IUBITA ...................................................................................................... 101
SIGL{ ....................................................................................................... 102
PLOAIE RUSTIC{ ...................................................................................... 102
CONSOLARE ............................................................................................. 103
DESEN ATTIC ........................................................................................... 103
FELURITE PETRECERI .............................................................................. 104
ISTORISIRE .............................................................................................. 105
CONDOTIERUL ........................................................................................ 105
DIN|II ...................................................................................................... 106
DE PROVINCIE ......................................................................................... 106
DE UNUL SINGUR .................................................................................... 107
C~ND V~RSTA MEA ................................................................................. 108
}+I }NVERZISE CIPRII ............................................................................... 108
C{L{UZ{ .................................................................................................. 108
ULISE ....................................................................................................... 109
CU PRIVIRE LA VIA|A MEA ...................................................................... 109
CHEIE PIERDUT{ ..................................................................................... 110
ARZI, STEA ............................................................................................... 110
NA+TEREA FIULUI ................................................................................... 111
C{TRE POET ............................................................................................. 111
RAN{ ........................................................................................................ 112
M{NU+A .................................................................................................. 112
C~NTEC DE DRAGOSTE ........................................................................... 112
UN FEL DE HUMORESC{ ......................................................................... 113
VULTUR .................................................................................................... 114
JOC ........................................................................................................... 114
VECHE DRAM{ ......................................................................................... 114
}NTOARCEREA FIULUI ............................................................................. 115
PREDESTINARE ........................................................................................ 115
LAUS ........................................................................................................ 116
Z{PADA MIEILOR ..................................................................................... 117
UN ECHILIBRU ......................................................................................... 117
+TIU UN CUV~NT .................................................................................... 118
VERTICAL ................................................................................................. 118
RECOMPENSA .......................................................................................... 118
AMINTIRI DIN MUZEE NEM|E+TI ........................................................... 119
LOGODN{ ................................................................................................ 120
HAMALI .................................................................................................... 120
}NTR-O CAS{ PUSTIE ............................................................................... 120
C{TRE PSALOM ........................................................................................ 120
C{TRE DANS ............................................................................................ 121
B{TR~NII ................................................................................................. 122
CREDIN|{ ................................................................................................ 123
E VREMEA ................................................................................................ 123
ORIC~ND DAR NU ORICUM .................................................................... 123
SUNT APOSTATUL .................................................................................... 124
OCHI DE INEL .......................................................................................... 125
C~NTEC .................................................................................................... 125
DESEN ...................................................................................................... 126
RIT ........................................................................................................... 126
FISUR{ ..................................................................................................... 127
ROST ........................................................................................................ 127
TREZORIER ............................................................................................... 128
F{R{ COPII .............................................................................................. 128
UN TREN .................................................................................................. 129
IERNILE PICTURILOR NAIVE ................................................................... 130
POVESTE .................................................................................................. 130
AMINTIRI DESPRE MINE

(1980)
DOAR ....................................................................................................... 131
STARE ....................................................................................................... 131
TOAMNA .................................................................................................. 131
PROPOR|II ............................................................................................... 132
AUD .......................................................................................................... 132
ULTIMELE +TIRI DIN PARADIS ................................................................ 132
INVOCARE ................................................................................................ 133
D~R{ ........................................................................................................ 134
EU SUNT DIN ALT MIT ............................................................................ 134
MARATON ................................................................................................ 135
ATLET AL CRINILOR ................................................................................. 135
}NV{|{TUR{ ........................................................................................... 136
VORBE ...................................................................................................... 136
}NTR-UN T~RZIU ..................................................................................... 136
TRIBUL ROBO|ILOR ................................................................................ 137
TRATATUL DESPRE FLUTURI ................................................................... 137
NINIVE (1982)
SALOMEEA ............................................................................................... 143
M{RIME ................................................................................................... 143
NINSOARE RAR{ ...................................................................................... 143
NINSORILE ............................................................................................... 144
CAII .......................................................................................................... 145
MONORIM{ ............................................................................................. 145
}NGERUL MEU P{ZITOR .......................................................................... 146
PREA DEVREME,
PREA T~RZIU
(1984)
TREPTELE ................................................................................................. 148
VULGATA .................................................................................................. 149
CASA CUV~NTULUI ................................................................................. 149
ASCULT{-MI VIA|A ................................................................................. 150
CATALOGUL COR{BIILOR
(1984—1985)
CATALOGUL
COR{BIILOR ............................................................................................ 151
NINGE, NINGERE, NINGERIME ................................................................ 152
FRIG ......................................................................................................... 153
CAPUL DUMINICII ................................................................................... 153
SCRISOARE DIN 15 IANUAR .................................................................... 154
PROZ{
MIRADONIZ
CARTEA }NT~IA ....................................................................................... 157
CARTEA A DOUA ...................................................................................... 256
Referin\e critice .......................................................................................... 348

CUPRINS
CZU 859.0-1 Coperta: Isai C`rmu

T 74
NOT{ ASUPRA EDI|IEI
Textele au fost reproduse dup[:

G h e o r g h e T o m o z e i . Altaïr. Poezii (1956-1966). Edi-
tura pentru Literatur[. Bucure=ti, 1967.
G h e o r g h e T o m o z e i . Patruzeci =i =ase poezii de
dragoste. Editura Tineretului. Bucure=ti, 1967.
G h e o r g h e T o m o z e i . Istoria unei amfore. Poeme
]n proz[ =i proze despre poe\i =i poezie. Editura Cartea
Rom`neasc[. Bucure=ti, 1976.
G h e o r g h e T o m o z e i . Ierbar de nervi. Poezii. Edi-
tura Cartea Rom`neasc[. Bucure=ti, 1978.
G h e o r g h e T o m o z e i . Catalogul cor[biilor. Colec\ia
"Poe\i rom`ni contemporani". Editura Eminescu, Bucu-
re=ti, 1987.
G h e o r g h e T o m o z e i . Miradoniz. Copil[ria =i
tinere\ea lui Eminescu. Edi\ia a III-a. Editura Ion Crean-
g[. Bucure=ti, 1985.
Textele, cu unele excep\ii \in`nd de limba =i stilul
autorului, respect[ normele ortografice ]n vigoare.
Editura ]=i exprim[ =i pe aceast[ cale gratitudin-

ea fa\[ de asentimentul poetului
Gheorghe Tomozei de a publica prezentul volum
neremunerat pentru elevii din Republica Moldova.
Spre marele nostru regret, plecarea subit[ ]n
nefiin\[ l-a privat pe autor de dreptul de a-=i
vedea acest volum mul\a=teptat.
ISBN 9975-904-31-1 © «LITERA», 2002
2
CUPRINS
TABEL CRONOLOGIC
1936 La 29 aprilie se na=te ]n Bucure=ti viitorul poet, prozator, pu-

blicist =i traduc[tor Gheorghe Tomozei. Urmeaz[ Liceul “Nico-
lae B[lcescu” din T`rgovi=te, apoi =coala de literatur[ “Mihai
Eminescu”.
Activitate la “Gazeta literar[“ =i “Luceaf[rul”.
1953 Debutul literar ]n “T`n[rul scriitor”. Face parte din genera\ia
Labi= — St[nescu.
1957—1968 Apar volumele Pas[rea albastr[ (1957), Filigran (1958) Steaua
Polar[ (1960), Lacul codrilor albastru (1961), V`rsta s[rutului
(1963), Noapte de echinox (1964), F`nt`na culorilor (1964), Poezii
(1966), Dac[ treci rùl Selenei (1967), 46 poezii de dragoste (1968),
Altaïr (1968), volum retrospectiv.
1969—1972 Gheorghe Tomozei de\ine func\ia de redactor-=ef la revista
“Arge=” din Pite=ti.
1969—1975 +i ace=ti ani se dovedesc fructuo=i pentru crea\ia lui. Sem-
neaz[ urm[toarele c[r\i: Suav anapoda (1969), Poezii de dra-
goste (1970), O evocare a ora=ului T`rgovi=te (1970).
1970—1974 }n acest r[stimp scoate de sub tipar urm[toarele scrieri pen-
tru copii: Miradoniz, Copil[ria =i tinere\ea lui Eminescu (1970),
Toamn[ cu iepuri (1970), Moartea unui poet — “o culegere de
m[rturii =i amintiri despre Nicolae Labi= a c[rui amintire o
cinste=te ]n pres[ printr-o activitate permanent[.”
Carul cu mere (1974).
3
}n 1971 editeaz[ dou[ volume: Misterul clepsidrei =i Atlantis,
urmate de Tanit (1972). Anul 1973 ]i ]nscrie la activ ]nc[ trei
c[r\i: Ma=in[rii romantice, Muzeul ploii =i O sut[ de ani de
sonet rom`nesc. Pana poetului este mereu inspirat[. De sub
teascurile tipografiilor scoate ]n 1974 volumele La lumina z[pezii
=i Negru Vod[.
1975—1978 }n 1975 public[ volumul Gloria ierbii. Apare Cronica lui
Stavrinos (1975) — “o adaptare ]n versuri a cunoscutului text
despre Mihai Viteazul” (Marian Popa). Alte opere: |ara lui F[t-
Frumos (1976), Istoria unei amfore (1976). }n 1977 scoate de sub
tipar Poema Patriei. La Editura Cartea Rom`neasc[ vede lumina
tiparului Ierbar de nervi, poezii, cuprinz`nd ciclurile Iernile pic-
turilor naive, Cu privire la via\a mea =i Ploaie rustic[. Tot ]n
acest an Editura “Junimea” din Ia=i ]i public[ ]ntr-o edi\ie de
lux, ]n caset[, Sonete de Shakespeare, versiune rom`neasc[ de
Gheorghe Tomozei, o traducere ]n adev[r celebr[, demonstr`nd
]nalta m[iestrie a poetului de a transpune ]ntr-o limb[ at`t de
rafinat[, subliniindu-i concomitent v[dita voca\ie pentru crea\ia
de valoare.
}n 1977, Marian Popa ]n al s[u Dic\ionar de literatur[ rom`n[
contemporan[, edi\ia a doua rev[zut[ =i ad[ugat[, ]i ofer[ scrii-
torului Gheorghe Tomozei un spa\iu de o pagin[ ]n lucrarea sa de
referin\[.
1980 Nu este trecut cu vederea nici de Istoria literaturii rom`ne de Al.
Piru, ap[rut[ la Bucure=ti ]n 1994, men\ion`ndu-l printre
“fantezi=ti =i ironi=ti”, al[turi de Romulus Vulpescu, Frorin
Mugur, Mircea Micu, Corneliu Sturzu, Ioanid Romanescu, Vasile
Vlad, Nicolae Oancea, Ion Cocora, Grigore Arbore. }n acest an ]i
apare volumul Amintiri despre mine.
La Editura Facla din Timi=oara apare volumul Carte de Citire,
Carte de Iubire de Nichita St[nescu =i Gheorghe Tomozei.
1982 Public[ volumul liric Ninive.
1984—1985 Editeaz[ Prea t`rziu (1984) =i Catalogul cor[biilor (1984—
1985).
4
Opera lui e comentat[ pe larg de colegii de genera\ie, de critici =i
istorici literari de diferite orient[ri =i din diferite genera\ii.
1987 Apare ]n colec\ia "Poe\i rom`ni contemporani" la Editura Emi-
nescu Catalogul cor[biilor, volum antologic.
1997 29 martie se stinge din via\[ la nici 61 de ani ]mplini\i.
}n acela=i an ]i apare la Chi=in[u, ]n Casa de editur[ "Litera", ]n
colec\ia "Biblioteca =colarului", volumul selectiv Altaïr (Poezii),
Miradoniz, Copil[ria =i tinere\ea lui Eminescu.
5
CUPRINS
POEZII
PAS{REA ALBASTR{
(1957)
PAS{REA ALBASTR{
Au ]nghi\it-o z[rile ursuze,

lin lunec`nd, se stinse a=adar
=i codrul cade ]ntr-un vis amar
ca un s[rut ne]mplinit, pe buze...
ME+TERUL F~NT~NAR
Mergea pe c`mpii, cu barba ]n v`nt

=i apa o sim\ea cum suie-ntr]nsul,
ca-n iarba s[lbatec[ ivit[-n r[scruci
ca-n r[d[cinile b[tr`nilor nuci
=i de bucurie, ]l podidea pl`nsul...
Prin por\ile \[r`nii nep[trunse

ochii lui vedeau nev[zutul,
aurul izvoarelor ascunse
=i scormoneau ad`nc lutul,
lutul negru din \arina noastr[
desferec`nd pentru vecie, apa,
fecioar[, albastr[...
6
}ntr-un palat de lespezi aspre
pe care-l pardosea =egalnic, nisipul
a=eza fata cu plete albastre
=i noaptea, ]n pace ad`nc[,
]i ]mpodobea cu stele albe chipul...
Pe cump[na f`nt`nii a=eza luna

=i-apoi se dep[rta murmur`nd,
me=terul pleca, peste zare
=i sim\ea ]n suflet urc`nd
mireasa p[m`ntului, rece
el se dep[rta cu barba-n v`nt...
Acum,
me=terul f`nt`nar nu mai este,
pleoapele lui au asfin\it,
doarme pe c`mp =i-n poveste
=i l`ng[ ape, smerit.
Nu-i =tie nimeni numele,

s-a stins, s-a pierdut
dar i-au r[mas ]ntip[rite urmele
]n ape =i-n lut,
]i caut[ ve=nic ]n ape
chipul =tiut
cumpenele vechilor lui f`nt`ni.
E bine s[ mori
cum a murit me=terul f`nt`nar,
printre flori =i printre arbori b[tr`ni.
7
CUPRINS
CRAM{ M{N{STIREASC{
P[rinte, vinu-i beat de mirodenii,

dar cum n-alungi cu bra\ul ori cu pl`nsul
=i cu monarhice=tile smerenii,
at`\ia diavoli c`\i se zbat ]ntr-]nsul?
E vinul fum =i flac[r[ suav[

=i pentru inimi str[vezie hain[.
}n cupe mari, lumina e bolnav[
de-am[r[ciune dulce =i de tain[...
}n crama asta, bunule p[rinte,

nu-i nici o can[ f[r[ buza rupt[,
c[ s-au tocit de-at`tea patimi sfinte
=i le-a ]nfr`nt l[untrica lor lupt[.
Acesta-i vin de la +tefan cel Mare

=i-acesta-i de la Vod[ +tef[ni\[,
c`nd sorb dintr-]nsul, inima m[ doare,
m[ ame\e=te diavoleasca vi\[.
Veneau t[tarii de la Cr`m s[-l beie

m`na\i de v`ntul stepelor ursuze
=i vinul ca s[rutul de femeie,
cu moarte li se prelingea pe buze...
Aceste vinuri cl[tinau turbane

=i-nveseleau norodul la ospe\e,
sp[lau de s`nge l[nci =i iatagane
=i sc`nteiau pe-ntinerite fe\e.
8
CUPRINS
De-a= fi departe de hotarul \[rii,

prin foc m-a= av`nta, prin fum =i jar
=i-a= stinge poate ar=i\a durerii,
cu-am[r[ciune dulce de cotnar.
P[rinte, vinu-i beat de mirodenii,

=i tu aduni cu bra\ul =i cu pl`nsul
=i cu monarhice=tile smerenii
to\i diavolii care se zbat ]ntr-]nsul...
DOU{SPREZECE POEME }NTR-UN VERS
TRISTE|E
Pe fa\a apei, lebezi destram[ curcubee...
C~NTEC PIERDUT
}n ochii ciutei moarte, luceferii adorm...
PAHAR CU VIN
V[zduhul =i \[r`na se logodesc pe buze...
SPERAN|A
C`mp ars, ucise ierburi =i-n dep[rt[ri f`nt`ni...
BUCURIE
Pe-a sufletului bolt[ au f`lfìt p[uni...
ARGHEZI
Ceruri cu stele albe, cuprinse-n stropi de rou[...

9
ROMAN|A
...+i c`ntecul desprinde din suflete statui...
SOMNUL IUBITEI
Pe stre=ini, pacea alb[ a-ntìelor z[pezi...
POEMUL }NTR-UN VERS
Izvorul lin, presimte imensitatea m[rii...
}NT~IUL “TE IUBESC”
Poleiul lunii curge pe buzele sub\iri...
CORIGEN|A
Mustrarea tatei, fata =i cartea de algebr[...
TINERE|E
}n zare mun\i de piatr[ =i dup[ mun\i, furtuni...
Agapia din vale, octombrie 1956
10
CUPRINS
STEAUA POLAR{
(1960)
MAMA
S[ngele meu de lumin[ e beat,

diminea\a =i-a pr[bu=it ]n mine cupolele,
dar ]n albia ]n care mama sp[la,
cupol[ ]nnegrit[ de aburi —
se str`ngeau toate rufele murdare-ale ora=ului,
ale ora=ului blestemat.
La st[p`n, umbra-i m[runt[
se prelingea abia v[zut[ pe l`ng[ pere\i,
ochii ei m`ndri deveneau umili,
acolo, ]n ]nc[perile ]mpodobite cu =terse fotografii
]nf[\i=`nd negustori gra=i
l`ng[ plopii lum`n[rilor de nunt[...
}n c[m[ru\a cu ziduri arse =i lumin[ bolnav[,
cu aerul otr[vit de le=ie =i fum,
mama g[sea pentru mine vorbe de-alint,
=i m[-nv[\a s[ iubesc minunea p[relnic[ a florilor.
Soarele nu lic[rea niciodat[-n fereastra ]nalt[,
dar ea m-a-nv[\a s[-l iubesc, s[-l presimt,
=i c`nd am ]mplinit =apte ani
(era toamn[, cu ploaie =i frunz[ uscat[)
a ]mbr[cat cea mai uzat[ rochie a ora=ului blestemat
=i cei mai sc`lcia\i pantofi
11
CUPRINS
=i m-a dus, \in`ndu-m[ de m`n[, la =coala

de dincolo de calea ferat[...
R[m`nea singur[, singur[ ]n lini=tea sur[,
ne desp[r\eam ]ntìa oar[ =i ea
s-a dep[rtat, pl`ng`nd, printre castani
=i pl`ngea, cu pl`nsul bunicii =i al sorei mai mari,
a=a cum pl`ngeau femeile la \ar[, de dou[ mii de ani,
cu pumnii la gur[...
SEPTEMVRIE
Septemvrie... C[deau domol, pe-o carte,

frunze t`rzii din nucul cel b[tr`n.
R[dvanul toamnei se z[rea, departe,
dup[ himera cl[ilor de f`n.
Septemvrie... Cuvinte de iubire
poate n-au fost, eu nu le-am cunoscut.
Ca pozele din cartea de citire,
eram adesea-nsingurat =i mut...
Septemvrie... Lumini lic[ritoare
]nv[luiau sur`sul meu amar,
=i nu mai era doamna-nv[\[toare
s[-l m`ngìe pe cel mai trist =colar...
SCAFANDRUL DIN LACRIM{
E-o lacrim[-a izb`nzii...

O lacrim[... Oceanul =i-a cheltuit azuru-i
s-o umple de lumin[ =i-n inima-i cobori,
]n vreme ce, ]n palme, sonore lespezi zurui
=i-n calea ta nisipuri ]nchipuie ninsori.
12
Smaralde ]n spirale de ape =lefuite,
ca ochii mari, de fat[, clipesc ]ntre corali
=i degetele tale sunt albe stalactite
]n pe=terile apei, printre luceferi pali...
Metale generoase, stelare roci, liane

te-nconjur[ subtile, =i-n lacrim[ p[trunzi.
}ncunun`nd izb`nda vis[rilor umane,
ca-n propria-\i statuie-n arama ei te-afunzi!
E-o lacrim[-a triste\ii...
Ca scutul de r[zboinic, de s[bii spart, boltit[,

e lacrima amar[ ]n care-naintezi,
meduzele — cadavre de stele — se agit[
=i-n urma lor, coclite funingini cad, z[pezi.
Sur`suri stinse, umbre de flori, c`nt[ri nespuse,

cle=taruri ame\ite de soare zac ]n scrum
=i numai mon=trii m[rii cu ve=tedele buze
mai ron\[ie nisipul cet[\ilor de fum...
S[ scaperi din amnare, ca o p[dure, ard[

priveli=tea acestor ruini. Sub ceruri largi,
cupola-n care ]nc[ mai doarme apa moart[
=i ]nveli=ul rece, al lacrimii, s[-l spargi!
Vorbindu-=i parc[ sie=i, un om, pe plaja ars[

de razele de aur, de selenara nea,
]nt`rzia, cu m`na spre-al m[rii drum ]ntoars[.
...”Poetul e scafandrul din lacrim[“, spunea.
13
CUPRINS
V~RSTA S{RUTULUI
(1963)
CORRIDA CU HEMINGWAY
Umbla descul\, peste nisipul gr[dinii

ca pe-o podea a m[rii
— de=i marea era departe —
atingea ]n treac[t tulpinile florilor vechi,
cu fo=net de sare,
iar mìnile,
mìnile b[tr`nului, arse, r[nite,
r[m`neau pline de-ntuneric,
]n lunga lor c[l[torie printre culori...
Firele b[rbii, de lemn, fumegau
leg[n`nd ]ntre lianele lor
corabia p`ntecoas[ a pipei.
Respira greu
— aerul r[m[sese, acolo, departe, pe \[rmul m[rii —
iar pa=ii
]nv[\a\i cu puntea =ov[itoare,
se ]mpleticeau, printre frunze...
Peste c[ma=a roas[, ie=it[ din pantaloni,

luna
punea petice de lumin[.
14
El a aprins lampa,
a cobor`t vechea carabin[, cu dou[ g`tlejuri, din cui
=i s-a a=ezat pe lespedea fierbinte a pragului.
Se a=tepta s[ fie atacat de tauri...
(...}n baraca din spatele c`rciumii,

de dincolo de whisky-ul mirosind a c`mp
=i a b[legar,
era un perete ]mpodobit cu siluete de tinichea:
fierari lovind nicovale, castele, mori de v`nt
=i o Lun[ aurie
care ]=i ]ntorcea =i cel[lalt obraz,
dac[ o atingeai cu alicea de plumb...)
Asta a fost ]n copil[ria b[tr`nului.

De-atunci, Luna nu s-a mai ]ntors.
Acum, \inea ]n mìni, biruin\[ t`rzie, o arm[

adev[rat[,
sub Luna al dracului de-adev[rat[,
]ncremenit[ ca un semn al destinului
ce poate fi schimbat, ori m[car ]ntrez[rit, ]n\eles.
Trebuia s[ afle noua lumin[.

Dar, trec`nd prin umbra lui, pe nea=teptate,
pe nea=teptate,
un glon\ a suit spre Lun[
iar el cu c[ma=a ]nro=it[ de s`nge,
ca pelerina unui torero
continua s[ mearg[ pe sub arbori,
]mpuns de ramuri ]nnebunite,
15
CUPRINS
cu coarne de filde=, ]ntoarse,

]n vreme ce marea, cu oglinzile ei topite, cu pe=ti
=i corali,
se apropia de gr[din[.
A doua zi,
am v[zut ]n ziarele lumii,
dincolo de pic[turile negre, de tu=,
obrazul b[tr`nului,
sf`rtecat de triste\ile p[m`ntului,
— cu ]ngrozitoare pe=teri, cu vulcani dispera\i.
Sem[na, uluitor, cu imaginea
fe\ei a doua, nev[zute,
a Lunii...
SADOVEANU LA NEAM|
}n toamna peste codrii ajuns[

=i printre surii
pila=tri ai serii plute=te o singur[ frunz[:
]nt`rziat[ umbr[ a p[durii.
Cetatea-i departe acum,

dar prin rarele ce\i
tot mai vibreaz[ bol\ile de fum
prin aerul lustruit de s[ge\i.
Pleoapele apelor s-au desf[cut
=i-n miezul merelor, umed,
aud
cum suie, spirale de sunet.
Iat[ fereastra, iat[ c[r\ile cafenii,

pe-o mas[, p[l[ria pare-un cuibar de a=tri,
16
CUPRINS
=i iat[ slovele tremurate de f[clii,

ale uria=ului cu ochi alba=tri...
Cump[na serii se-nclin[, deplin,

scap[r[-n horn butucii, ca bursucii,
=i peste umerii uria=ului, lin
]=i mor frunzele nucii...
}ntr-un t`rziu =i-mbrac[ pelerina

=i las[ lum`narea s[ se treac[,
s[-=i p`lpìe printre fere=ti lumina,
iar el sub umbra stelelor se-apleac[.
Trece prin ierburile a\ipite,
=i printre spi\ele grelelor
astre ce fream[t[, nelini=tite,
ca-ntr-un han al Ancu\ei, al stelelor.
Apoi str[bate drumuri scrise-n lut
trece peste pieile frunzelor, sure
=i trece peste timp. Neab[tut,
p[durea-nainteaz[ ]n p[dure...
MOARTEA POETULUI
O, p[durea mea nebun[,

cobor`t[ peste ape,
cerul despicat de lun[
ast[zi nu te mai ]ncape.
Ceru-mbel=ugat de astre
cade peste chip, =i-arare,
lunec`nd prin frunze-albastre,
sun[ pleoapele amare.
17
CUPRINS
O, p[durea mea nebun[,

cobor`t[ peste ape,
cerul despicat de lun[
ve=nic, nu te mai ]ncape...
DEVENIRE
Mi-apari numai o clip[. Ne=tiut[,

lumina ta-i mereu ]ndep[rtat[,
tu, m[n[stirea mea, ne]nceput[
=i n[ruit[ dinainte, toat[...
Sunt aerul ]n care lin se surp[
f[ptura ta, ca azi, ca totdeauna
=i ve=nic re]nvie-n mine, supl[...
Sunt aerul pe care-l umple luna...
RISIPIRE
S`ngele-mi disparat, ]mb[tr`nit,
ca o garoaf[ strivit[, pe ape,
urc[ ]n tine, ]mpleticit,
f[r[ sunet, aproape...
S`ngele t[u mi-l cheam[, magnet lichid,
]l suie l`ng[ t`mplele tale, ]nvins.
}n c`ntecul t[u m-am ]nz[pezit,
spre tine-l chemi pe-un altul, din s`ngele meu stins.
Du-m[ sub arborii reci, prin nea,
voi lumina, zv`rcolit ]n tine, mereu,
dar glasul cu care o alt[ iubire o vei chema
va fi str[in de tine. Va fi al meu...
18
CUPRINS
ALTAÏÏ R
Peste ora=e, fl[c[ri vibr`nde. Nimb de for\[,

lumina recompune statui, pe bulevarde.
O omeneasc[ tor\[ conture vii ]mparte,
iar eu — sunt cel ce arde,
sunt ]ns[=i noua tor\[.
Cotidiene fulgere din st`lp ]n st`lp le-alung,

aprind ]n aer nev[zute ruguri,
c`nd firele-mi se leag[n[-n v[zduhuri,
continu`ndu-mi degetele mìnii —
=i ]n cuptoare ro=ii-apoi ajung,
st`rnind pe lespezi dansul, cu talpa goal[,-al pìnii...
Sunt s`ngele mi=c[rii. Focul t`n[r

cu ochii ar=i de fum, de fl[c[ri nins;
dar uneori, mi-apas[ greu, pe um[r
arcade de sc`ntei =i ]ngenunchi
=i pentru-o clip[ numai, pare-nvins,
electricul meu trunchi...
C`ndva, am s[ asfint de tot. +tiu clipa.
Dar pot s-o ]nt`rzii, s-o-ndep[rtez,
din trup smulg`ndu-mi, ]n amurg, c`nt`nd,
pumnalele de wolfram, s`nger`nd.
Pot s[ m[ sting purt`nd ]n trup, ascuns[,

a d[ruirii lini=te
str[in[ de adev[rata moarte.
...Iar de mai pot s-aprind m[car o frunz[

devin, ]n spa\ii, steaua Altaïr
=i-ard mai departe, mai departe, mai departe!...
19
CUPRINS
FIOR
Ca o presim\ire
a toamnei, v[zum
o vulpe sub\ire
cu coada de fum.
Prin reci lumini=uri

azi pasul mi-ndemn
cum prin trestii=uri,
o luntre de lemn...
Cu umerii teferi,
f[ptura mi-o-nal\
=i-s cuib de luceferi,
cu ciocuri de smal\.
Nu scade ]n volburi
al clipei senin,
de-mi g`lgìe-n scorburi
o stea mai pu\in...
Dar voi reg[si-o?

Minune-i, s[ fii,
c`nd trece o ziu[,
mai t`n[r c-o zi...
C~NTEC
...+i frunze calme, leag[n[ pe ape

tremur[tor calvar de funigei.
Peste sur`sul t[u =i peste pleoape
nu cade toamna, Gheorghe Tomozei.
20
CUPRINS
Aprinzi pe buza florii care moare

s`ngele-amar, al soarelui ]nvins —
=i c`ntul nu se trece-n ]ntomnare
=i ochii t[i sunt be\i de necuprins...
STRADIVARIUS
...}n Cremona ploua...

Turle de ro=ii olane, turle sub\iri
jucau pe-acoperi=urile ude,
ca ni=te chiparo=i fumeg`nd,
ferestrele zv`cneau ]n aer, mute,
numai b[tr`nul Stradivarius nu putea s[ doarm[,
]n casa lui veche de piatr[,
]nconjurat[ de-o gr[din[ f[r[ arbori...
Sub bolt[ p`lpìa o lum`nare,
=i b[tr`nul cu buze de lemn
sf`=ia ]ntunericul cu mìnile lui de lemn
=i vorbea
cu lacrimi de lemn ]mpietrite ]n barb[:
“Auzi\i? Lemnul urc[ ]n mine,
mi s-a lipit de umeri, de t`mple,
]mi macin[ carnea, ]mi sf`=ie vinele...
Deschide\i-mi o ran[-n piept! S`ngele meu

nu mai e ro=u,
lemnul fuge, se retrage-n mine ca-ntr-o cetate
moart[,
]l auzi\i?
C`nd vine negustorul de fructe, cu m[g[ru=ul lui,
]i pl[tesc smochinele luate, cu frunze,
=i el fuge-ngrozit,
iar ieri, ]n fa\a bisericii,
21
doi ]ndr[gosti\i m-au luat drept arbore
=i =i-au s[pat numele pe fruntea mea...
Am m`ngìat cu palmele mii de viori,

am t[iat to\i arborii din jurul casei =i i-am
sacrificat pe masa mea,
am c[utat lemnul cel mai rar:
vai! chiar lemnul unor ]ngropate sicrie
=i lemnul pl[tit cu aur, al unor scufundate cor[bii,
=i iat[, lemnul s-a r[zbunat...
}n auz sun[, r[sun[, viorile toate
=i simt, cutremurat de durere,
cum lemnul ]mi cotrope=te picioarele...
Visez...
Undeva, pe mare,
trece acum un convoi de cor[bii:
dou[sprezece cor[bii vene\iene, cu p`nze albastre
=i alte dou[sprezece cu p`nze galbene
plutesc, solemne, ]n jurul unei singure cor[bii, cu g`t
de leb[d[,
]n care e o vioar[ f[urit[ de mìnile
mele de lemn,
mìnile bunului, s[rmanului Stradivarius...
Cor[biile, =i ele ni=te viori, ]mi ap[r[ vioara,

mii de bra\e ar voi s-o r[peasc[.
}ndep[rtate \[rmuri o a=teapt[. O, lacrimile mele
c[l[toresc pe ape...
R[d[cini de lemn se apropie de inima mea ostenit[.
Le-aud. Cur`nd, o vor zdrobi!
C`ntecul mi s-a supus dar eu m-am topit, ]ntreg,
]n flac[ra lui,
22
p[durile mi s-au supus =i-acum
de lumea lor, ]ns`ngerat, m-apropii...
Lemnul ]mi caut[ fruntea ]nnegrit[ de fum,
plesnesc strunele tuturor viorilor care mor, o dat[
cu mine,
e sf`r=itul!
Ocroti\i-mi viorile,
viorile!...”
}nv[\[ceii l-au g[sit diminea\a...

“E un copac fulgerat.
S[ facem din el o vioar[“ — au spus...
23
CUPRINS
F~NT~NA CULORILOR
(1964)
LEGEND{ CU ALB{STRICA
Tr[ia o fat[ ]ntr-un sat de munte,

cu cozi sub\iri =i cu albastre funte.
Trec`nd prin marea lanului de grìe,
=tia \[r`na cald[ sub c[lcìe,
pe c`nd venea, t`rziu, cu dem`ncare,
pe miri=te, la fratele cel mare.
El secera ]n spicele de aur,
cu fe\i frumo=ii, g`turi de balaur,
p`n[-ntr-o zi c`nd a venit solie
=i l-a chemat ]n fum de b[t[lie,
iar Alb[strica peste culmi de=arte
l-a petrecut din ochi, p`n[ departe...
Trei ani schimbat-au frunza ]n arini=ti;
ea-l a=tepta ]n margine de miri=ti,
=i-ntr-un t`rziu, c`nd a cuprins-o frica,
a-ncremenit ]n lanuri Alb[strica.
A=a-i =i azi =i-ncearc[ s[-=i ridice,
alba=tri, ochii, din p[duri de spice,
se-ntoarce-n casa cu surpate trepte
=i-i fericit[ c-a putut s-a=tepte...
24
CUPRINS
LEGENDA DALIEI
A fost demult... =i Daliei, cr[i\a,

i s-a pierdut, de bun[ seam[, vi\a.
Doar basmul ne-aminte=te c`teodat[
c[ fata a r[mas nem[ritat[.
Se vede c-a fost tare mofturoas[,
=i-a fost bogat[ foarte =i frumoas[...
Era ]nalt[ =i-avea trup sub\ire
=i-=i alesese, ]n sf`r=it, un mire
cu care-a hot[r`t s[ fac[ nunt[.
“Mai pune-o funt[ =i mai pune-o funt[,
e prea s[rac[ rochia purpurie,
spre alta ochiul parc[ m[ ]mbie,
c[ e cu flori mai proaspete =i-i nou[
(ce-ar fi de le-a= purta pe am`ndou[?).
Mai pune-o funt[ =i mai pune una...”
C`nd a sf`r=it, murea ]n zare luna.
S-au risipit ]n patru z[ri nunta=ii
=i mirele-a plecat, s-au dus =i na=ii...
Doar Dalia bolborosea-nainte,
nemul\umit[ ]nc[ de ve=minte.
C`nd s-a l[sat pustiu peste palate
era-mbr[cat[ — abia pe jum[tate...
Acuma, ca ]n vremea z`nei Dochii,
e-nve=m`ntat[-n patruzeci de rochii,
trufa=[ tr`nd[ve=te ]n gr[din[,
dar mirele ]nt`rzie s[ vin[...
25
CUPRINS
NOAPTE DE ECHINOX
(1964)
COSMIC{
V[zduhul a vibrat:
— planete, astre, urse —
parc[ un vin ciudat
peste albastru curse.
Iubirea de ]nalturi
ne arde-n trup, precum
mari pe=teri ]n bazalturi
p[streaz[-al lunii fum
C`nd ]n stelara goan[
ne-om risipi-n ecou,
noi, v`rsta p[m`ntean[
o vom tr[i din nou.
Vom repeta minutul
ce piere-n vreme, stins,
ca-n amintiri, s[rutul,
al primei dragosti, nins...
Prin timp, c[lc`nd cu-aripa
al stelelor damasc,
pornesc s[ caut clipa
]n care-am s[ m[ nasc!
26
CUPRINS
}NTOARCEREA LUI ULISSE
Corabia se-ntoarce. P`nze galbene, sf`=iate,

sp`nzur[ de fr`nghiile putrede,
=i cenu=a catargelor cade pe pun\i
o dat[ cu umbra pesc[ru=ilor, ars[.
B[tr`nul tremur[: genunchii nu-l mai ascult[,

ochii nu mai =tiu s[ vad[,
iar vinele de s`nge ]ngro=ate, informe,
ca ni=te odgoane ciudate,
]l ]ncol[cesc ]n t[cere,
de=i el \ip[ cu o voce roas[
\`=nind din gura despicat[ de fulgere
ca o ran[ perpetu[.
Adesea, prova love=te ]n treac[t

trunchiuri f[r[ cap, ori f[r[ mìni,
=i b[tr`nul r`de. }=i reg[se=te du=manii r[pu=i,
iar barba i se gole=te de s`nge, ca de nisip o clepsidr[.
Apoi tace: ]n p`ntecul cor[biei

stau r`nduite ]ntr-o ordine monstruoas[,
acoperite de uleiuri rare,
trupurile oamenilor lui, f[r[ num[r,
f[r[ nume, trupuri tinere,
mai moarte dec`t lemnul mort, dec`t arama
=i piatra.
|[rmul e aproape. P[s[ri vii,

lunec`nd peste arborii vii,
]l ]nconjur[ pe b[tr`nul
cu dureroasa-i povar[,
dar el nu recunoa=te aerul,
27
descump[nit, e gata s[ pluteasc[-napoi,
t`r`ndu-=i s`ngele =i mor\ii =i v`rstele
pe m[rile f[r[ ]ntoarceri.
R[mì,
oriunde prive=ti e Ithaca,
]n goana ta n-ai fost singur,
p[m`ntul s-a t`r`t ]n urma ta, =i pe fiecare
\[rm sterp
s-a ivit o Ithac[.
Ia un b[lg[re de lut: e Ithaca!
Gust[-l: e Ithaca!
+i e=ti =i tu Ithaca,
spre tine ai c[l[torit,
ori poate c[ \[rmii \i-i apropiai
iar tu, v`slind, r[m`neai nemi=cat.
Spal[-\i s`ngele de vechi n[luci, cor[bierule,

=i prive=te ]n jur...
Te-am c[utat mult
p`n[ s[ te afl[m, limpede
]ntruchipare a cutez[rii!
R[mì, e ora ]mplinirii, r[mì,

chiar dac[ pleoapele tale nu mai sunt la fel,
a=ez[rile-s altele,
=i nici arborii nu mai sunt cum au fost.
+i nici Penelopa...
28
CUPRINS
NOAPTE DE ECHINOX
La cap[tul zilei urc ]ntr-ale ploii vitralii

newtoninele culori primordiale,
filtrate de trandafiri =i de dalii
]n risipite petale...
Apoi te chem. Prin aer cuvintele se-ating

de alte glasuri ]n eter \`=nite,
=i sunetele scap[r[, se sting,
totu=i ]\i bat ]n geamuri, ame\ite.
Ecou t`rziu al lunii e culoarea

=i frunza-i un ecou al sevei duse,
c[l[torind ]n crengi, iar s[rutarea
e un ecou al s`ngelui pe buze...
Trec p[s[ri albe, ceru-ncerc[n`nd,

noaptea e alb[ ca z[pada filei,
=i e firesc s[ fie astfel c`nd
fiece clip[-i un ecou al zilei.
...O clip[-i ]ntre ziua ce-a trecut

=i noaptea cobor`t[-n jur, o clip[
]n care de pe-acuma, nev[zut,
alt anotimp de fl[c[ri se-nfirip[.
Rotunde, noaptea, ziua, prin timp se-ngem[nar[.

Sub clopotul luminii egale au premers,
=i ]ntre am`ndou[ sclipe=te clipa rar[
ca numele-adoratei ]n miezul unui vers...
B[lce=ti, 21 septemvrie ’61
29
A DOUA NOAPTE DE ECHINOX
Anotimpuri ]ndr[gostite, ]ns`nger`ndu-se surd

]n noaptea de echinox,
amintiri
=i ierburi v[ratice
le reg[sesc pe acela=i pervaz de fereastr[
]n casa veche a serd[resei...
...C`ndva, rostind versuri, aici,

tr[iam un echinox intim, hotar
]ntre adolescen\[ =i b[rb[\ie,
=i, pentru o clip[,
p[ream o statuie ciudat[,
despicat[ ]n dou[, pe nea=teptate,
din t[lpi p`n[-n cre=tet.
O jum[tate a trupului
se-mpleticea f[r[ vlag[ ]ntr-un vid colorat,
]n vreme ce umbra celeilalte
cutreiera, ]nving[toare, stelele.
C`nd statuia a redevenit ]ntreag[

m-am privit ]ntr-o frunz[
=i m-am v[zut mai matur,
dar cu chipul t[iat de-o cicatrice alb[
ca un t[i= sub\ire, de spad[...
Rana durea bl`nd, ilumin`ndu-mi fruntea,
=i-mi sim\eam umerii atin=i
de zbaterea p[s[rilor pornite-n exod,
=i de aurul
unui septemvrie grav...
Am aprins lampa unui m[r
30
CUPRINS
— semnul de pe chip disp[ruse —

=i-am rostit ultimele sunete ale versului
]nceput cu un anotimp ]n urm[...
B[lce=ti, 21 septemvrie ’63
UITARE
Timpul curge din cochilii

peste \[rm, peste nisipuri,
cum, ]nceat[, ]=i desprinde
frunzele s[rate, marea.
R`zi =i glasul se consum[,

gale= risipit ]n alge,
c`nd pe fruntea ta simt umbra
mìnilor ce te regret[...
Ale numelui silabe

mi le ui\i pentru o clip[,
]n memorie le lepezi
ca pe ni=te scoici absurde,
=i-apoi m[ rechemi, cu spaim[,

\intuindu-mi cu privirea
chipul zg`riat de-un tremur
stins al altor gene-amare...
+i, ]mbog[\i\i de umbre,

arcul v`rstelor vibr`ndu-l,
ne ]mbr[\i=[m, c`nd curge
timpul din cochilii sparte...
31
CUPRINS
TRANSFIGURARE
Vai, ce ur`t m[ reg[sesc uneori,

crest`nd h`rtia, ca pe-un crin bolnav,
cu unghiile lungi, cuprins de team[...
Par ]n chiliile cu lespezi roase
uitatul alchimist t`r`ndu-=i ghebul
=i barba de sub mucede arcade,
cer=indu-=i sie=i blestematul aur.
Cu str`mbe degete zv`cnind sub lamp[,
=i proiect`nd peste perete umbra
cuv`ntului abia ivit pe fil[,
duhul \ig[rii-l izgonesc, de-o clip[,
spre c[r\i ce se sub\ie ]n tartaje...
R`z`nd, url`nd, schimonosit aproape,
cu fiecare liter[ scurtez
a v`rstei cale, =i-nnopt`nd ]mi pare
c[-mb[tr`nesc c-o liter[ mai mult,
c[-s palid, =ters =i, dureros, acela=i.
Dar i-a\i privit pe-ndr[gosti\i? S[rutul
le schimb[, straniu, liniile fe\ei
=i-i face albi de spaime
=i ur`\i...
ATLANTIDA
Plajele memoriei cu nisipuri de cear[

se-mbog[\esc cu o ultim[ ]ntruchipare a ta,
]ndep[rtat[, ]ncet`nd s[ doar[
ca o statuie de cear[, ori poate de nea.
32
Alt[dat[, la moartea unei iubiri,
inima mi se umplea cu un vid r[coros,
p[ream un \[rm uitat de aripile sub\iri
ale ultimului albatros,
un lut amar, pr[dat de diamante...
Vocea se sp[rgea ]n cioburi de aer,
s`ngele cald se retr[gea ]n plante,
=i r[m`neam s[ sun, s[ r[sun, clopot f[r[ de vaier.
T`rziu, ca ni=te marinari la=i
care se-ntorc pe corabia p[r[sit[, b`ntuit[ de v`nturi,
umbra, glasul, propriii pa=i,
reveneau peste-ale pun\ii =ov[ielnice sc`nduri.
...+i corabia se av`nta peste m[ri,
cu p`nze vii, peste apele moarte,
ad[ug`nd o zare nou[, =tiutelor z[ri,
o chemare spre mai departe...
Dincolo de dezastre, de naufragii,
priveam st`ncile-n fl[c[ri, printre care corabia-mi
alb[ trecu
=i spuneam, cu ochii ar=i de miragii:
Nu, nu tu ai fost marea dragoste, nu!
Dar totul e altfel, e altfel acum,
m[ simt dobor`t de ciudate poveri,
gesturi, cuvinte, culori, topite-n fum
le port cu mine spre nic[ieri.
Ca o piramid[ ce fuge-n de=erturi cu criptele goale,
ca o c`mpie chem`ndu-=i florile moarte-n p[m`nt,
r[t[cesc prin anotimpurile lumii, egale,
f[r[ lini=te s`nt.
Un ocean voi fi, iar tu, ]mpietrit[,

]mi vei fulgera trupul, vei r[m`ne-n ad`nc,
Atlantid[
pe care n-o z[resc, de=i-n mine o str`ng.
33
CUPRINS
Alunec, corabie beat[, peste nisipuri,

ard peste pietre, ocean de corali p[r[sit,
transfigurat, r[sar ]n mii de chipuri
=i e=ti cu mine ve=nic, te strig neauzit...
...Marea iubire e-n urm[, ori poate undeva, ]nainte.
Sigur, am s[ te uit, ]mi spun, v`rsta mea str[b[tu
o presim\ire a nop\ii. Vine o diminea\[ nou[,
fierbinte...
Dar dac[ ai fost tu?
TER|INE
Cu zugr[veli st`ngace
umple v[zduhul ploaia,
=i cu culori s[race.
(C-un fulg de nea, odat[,
am luminat odaia
copil[riei, toat[...)
Ca-n =col[re=ti desene,
ne oglindim ]n timp,
cu uria=e gene,
c`t brazii de ]nal\i,
mereu la fel =i-n schimb
]ntotdeauna al\i...
Acum, tulpini naive
cresc din vopseaua pl`ns[,
cu flori definitive.
Lumini, sub pleoape str`nge-le!
Toamna, pe-a lunii p`nz[
ne deseneaz[ s`ngele...
34
CUPRINS
POEZII
(1965)
SONETUL PSALM
M`na ta mic[, oaspete ]n psalm e

ca ]n icoanele de tinichea.
Genunchilor rotunzi, cu os de stea
Sonetul li-l deschid, cu linii calme.
Iau degetele lungi, sticlind de nea

=i le adun ]n podul unei palme,
dar psalmul fulger`ndu-l cu sudalme
glezne de aur intr[-n carnea mea.
}ntre cirilice de psalm, confuze,

=i-adulmecatul trup de scor\i=oar[
]mi risipesc culorile cu-ncetul.
Un fruct amar s-a despicat pe buze,

se trece-n aer psalmul, ca de cear[
=i degete sub\iri ]nchid sonetul...
35
CUPRINS
RITM PALID
M[runte mor\i prin aer trec spre plante,

=i plantele =i ele se t`r[sc
=i r[d[cina casei o despic[,
iar noi ne cl[tin[m prin ]nc[peri
=i ]n\elegem c[ e semn de iarn[,
c[ci orele sunt ne]ntregi, ca mere
pe care din\i str[ini le-au ]ncercat,
=i drumul dintre galben =i albastru
e mult mai greu. Doar tu m[ luminezi
ca un ulei prin muchii de flacoane,
perdelele peste triste\i le cazi,
=i-n ceasul cu nisip r[storni t`rziul...
IARNA BUCURE+TILOR
E-o iarn[ ca pe vremea lui vod[ Caragea.

Stau ]n odaia sus[ =i-aud de-afar[ v`ntul,
arama se cocle=te-n ibricul de cafea,
=i lum`narea scade, cuv`ntul ]ncet`ndu-l.
Prin hanuri, cu fe=tile ]n mìni, smerite slugi
se-a\in la por\i =i-a=teapt[ clinchenitoare s[nii
purtate lin, prin viscol, de vizitii de tuci
=i de-o pereche nins[, de dih[nii...
E-o iarn[ ca pe vremea lui vod[ Hangerli,
scurtat de cap de fierul buza\ilor ceau=i.
Flori s`ngerii ]n vase se clatin[, t`rzii,
cu tremurate lujere spre u=i
=i simt ]n pipa ars[ tutunul picotind,
de tomuri c`nd m-apropii, solemne metereze
din care poate umbre viclene se desprind
cu s[bii n[zuind s[ m[ reteze.
36
CUPRINS
... E iarn[ doar =i umbre ce m[-mpresoar[, bl`nd,

trecutul ]=i p[streaz[ ]n mine, ca-n nisipuri,
furtunile albastre, mari focuri sc[p[t`nd
=i ]mpietrite chipuri.
R[dvan cu cerbi ca neaua-n decemvre de-a= avea,
Pe uli\ele str`mbe, cu poduri =i dugheni,
printre n[luci de arbori cu mine te-a= purta
]n iarna ca pe vremea lui vod[ Mavrogheni...
REPETARE
Toate versurile care se vor mai scrie pe lume

s-au scris.
Scriem numai versurile altora.
Prin iubita nen[scut[ ]nc[
au trecut c`\iva b[rba\i.
Acest trup l-am mai purtat

pe c`nd eram tat[l meu.
S`ngele ]ncepe s[ m[ doar[

=i mor
p`n[ m[ plictisesc.
Frunza asta a mai c[zut,

Z[pada a mai fost nins[.
Numai pe tine
nu te-am mai iubit...
37
CUPRINS
POEZII
(1966)
OD{ POE|ILOR DACI
Despre voi
n-am s[ =tiu nimic, niciodat[...
Sunt, f[r[ ]ndoial[, cel dintì

care v[ caut[ umbra
printre arborii
=i r`pile despicate de ger,
ale graiului nostru,
printre boabele de grù
=i r[d[cinile de m[tr[gun[,
]n f`nt`ni cu hoituri de vulturi
devenite ap[ verde,
]n piatra colc[ind de aur
=i ]n v[zduh.
Unde sunte\i? Unde v-a t[inuit
]ntunecata voastr[ justi\ie,
unde v-a\i spulberat?
Sunt sigur c[ a\i fost,
trebuie s[ fi avut o limb[ a voastr[
]n care s[ v[ =uiera\i versurile nescrise
fiindc[ n-ar fi ]nc[put ]n nici un alfabet,
38
sunt sigur c[ v-am z[rit printre o=tenii
iernilor cu moarte,
dar umbra voastr[ n-o pot distinge
pe nici o lespede, ]n nici o pe=ter[.
Unde a\i pierit,
voi, b[rba\ii tragici
str[b[t`nd p[durile =i pietrele,
asemeni zimbrilor
de grumazul c[rora sp`nzurau
oalele cu cenu=a mor\ilor,
]n ce v-a\i risipit?
Poate nu suntem dec`t carii

care devoreaz[ bra\ele voastre ]nghe\ate,
]not`nd ]n orbitele voastre,
=i f[r[ s[ =tim
ne zugr[vim fluviile cu s`ngele vostru.
Nu. Moartea prin otrav[

putea fi pe m[sura regilor,
dar nu sem[na cu voi,
=i mi-e greu s[ cred c[ v-au r[pus s[biile.
Poate c[ a\i fost ]n arenele Romei
pentru a ajunge ]n bur\ile tigrilor
fl[m`nzi de o mie de ani,
poate v-au trimis pe cor[biile
cu care pluteau, spre exil, poe\ii cu tog[,
dar nu pentru a mi=ca lope\ile
cu pieptul vostru tatuat cu femeile
a jum[tate de imperiu,
ci pentru a ridica p`nze
pe catargele oaselor voastre...
Desprind de pe lut
zdrean\a peticit[ cu cruci de lemn a cimitirelor,
39
CUPRINS
=i nu v[ z[resc,
v[ caut sub pielea gata s[ plesneasc[ a culorilor,
=i sub coaja cuvintelor,
=i nu v[ g[sesc.
Totu=i sunt sigur c[ a\i fost,

=i m[ g`ndesc la miile de copii
n[sc`ndu-se printre strugurii dacici,
copii care nu erau dec`t ecoul de ]nceput
al c`ntecelor voastre,
la inimile ]mb[tr`nind sub scuturi
=i lu`nd forma lor,
=i la gesturile de o limpede s[lb[ticie.
M[ g`ndesc la a=ez[rile
mistuite de frunze,
=i v[ ]ntrez[resc pentru o clip[
buzele cr[pate =i b[rbile coapte.
Vii, ]n b[rba\ii care v[ urmeaz[,

voi ]n[l\a\i peste s`nge
un pod ]ntre p[m`ntul nostru =i p[m`nt
cu o ve=nicie mai trainic dec`t podul
b[tr`nului Apollodor din Damasc!
C{L{TORIE }N ICOANE TRACICE

Lui Paul Anghel
Marea Messembriei =i pietrele ei,

=i femeile cu trupul de acum,
ce se cojeau de p[m`nt, =i-am p[truns
prin n[voade cu miros de sare
=i sudoare de dragoste
40
printre st`lpii de chiparos ars, ai caselor
moarte, n[cl[i\i de smoala cor[biilor,
]n vechime, ]n viscolul
icoanelor Trakiei...
C[deam din icoan[-n icoan[. Am v[zut

un r[zboinic palid, ]nfipt, ]ntreg, ]ntr-un balaur
din r[nile c[ruia \`=neau tulipe,
=i am v[zut o madon[ cu chip de prescure,
cu o singur[ pleoap[, ]nchis[
de parc[, strivind-o, asupra-i ar fi respirat
un b[rbat,
despicat[ ]n dou[
de o lovitur[ de bar[.
Mai era =i o femeie cu ve=m`nt de iarmaroc valah,

dincolo de care,
prin cioburile zugr[velilor stratificate,
se z[rea un mag podidit de frunze =i p[s[ri.
Piciorul femeii ]nt`lnea coastele lui
=i oasele lui sterpe se ]ngropau ]n
carnea ei de p[m`nt alb...
}n preajm[, ca ]ntr-un cuibar cu ou[

]n care cad raze de lun[
se pr[fuiau capetele unor b[tr`ni, cu aure rotunde,
str`n=i la ceasul de tain[ al cinei
]n jurul unei mese de han.
Din \easta celui care
avea s[ tr[deze, \`=nea iarb[ ]nalt[,
iar cel mai t`n[r dintre ei
sur`dea
ne]n\eles, dep[rtat, cu gesturi singure.
41
Prin fibrele lemnului plesnit,
scris pe eline=te de carii
=i-nce\o=at de-o lene-nduio=at[,
o=teni pe cai ro=ii =i cai alba=tri
trop[iau pe creneluri de cet[\i
]n c[utarea t`n[rului prelins ]n s`ngele unui copil,
vegheat de boi minusculi =i de oi voioase...
Oglinzi compun`ndu-se absurd, n[ruindu-se,

fierb`nd ]n culori, sparte de potcoave,
sporind distan\a dintre om =i moarte,
l`ncezind pe s`ngele unor lumi vechi
icoanele ne ardeau, ne rodeau chipul.
Ne-am rupt din ele, cu vopseaua curg`nd din urechi,

apoi ne-am privit ]n lespezi,
ne-am sp[lat de adorare, uimire =i team[,
]ngrijora\i de clipele
pe care ]ncetasem s[ le mai tr[im,
=i-am g`ndit cu inima str`ns[ la imaginile
noastre de pe ziduri =i gesturi, ]ntreb`ndu-ne
cum vor vibra
sub ochiul viitorimii.
Ne despov[ram
de viscolul depus ]n noi, cl[tin`ndu-ne ]nc[
]ntre aur =i verde...
Cei care vor cobor]

]n fotografiile noastre, ne vor g[si
ca acum.
Nesseber, august ’65
42
CUPRINS
HOMER
+tiu foarte pu\in despre b[tr`n...

Nilul a fost brùl lui, cu crocodili,
iar cea mai mare dintre piramide
]i l`ncezea ]n traist[, l`ng[ un codru de pìne,
=i nu se putea ]n\elege cu oamenii
fiindc[ vorbea cu mai multe voci deodat[
(de altfel, Turnul Babel n-a fost altceva
dec`t Homer beat),
a inventat calul troian, ]n care-abia ]nc[pea,
=i-a suprimat, cu un singur vers, Atlantida.
Nimeni nu i-a v[zut chipul,

numai dac[ v[ ve\i ]ndep[rta ]n spa\iu,
pe Altaïr, de pild[,
]i ve\i vedea craniul
rotindu-se, implacabil, ]n jurul soarelui,
cu orbitele oceanelor
]nl[crimate
bl`nd...
LUMEA CARE SUNT
Un fulger t`n[r s`ngele-\i despic[

=i pentru-o clip[-n s`nge ninge surd,
z[pada se str[vede printre gesturi
=i de fereastra fumeg`nd, te rupi,
=i ca un orb, ]n cas[ cau\i focul
de parc[ amintirii-i este frig...
Te temi? E ziua ta. Alt an trecu,
din v`rsta-n care abia ]nve\i s[ mori
=i din\ii ghea\a alb[ =i-o ]nfig
43
CUPRINS
]n vocea care nu mai e a ta.

Te strigi cu voce goal[ ]n oglinzi
=i viscole=te-n palmele-c[u=
dar umbra c`nd ]\i lunec[-n odaie
culorile, ca zidul \i le sorb,
varul lor cald ]l risipesc ]n mine
=i f[r[ s[-n\elegi, eu te tr[iesc,
anul pierit, l-al[tur v`rstei mele
=i jefuit[, brusc, de s[pt[m`ni,
de nop\i incendiate de miragii,
de zile vechi =i de triste\i, r[mì,
mereu mai t`n[r[ iar eu, bogat,
st`nd adunat ]n fa\a unei cupe
]n trupul spart de r[ni ]mi t[inui prada...
De timp despov[rat[-n mine treci

(]\i aminte=ti, din clasele primare,
principiul vaselor comunicante?)
Dar c`nd ai s[ te cheltuie=ti cu totul
=i nu te vei mai oglindi-n nimic
]ntoarce-te pentru o or[-n zidul
]n care s`ngele-mi cocle=te-n fresc[,
=i-apoi dintre z[pezile c[zute
coboar[-n lumea care voi fi eu...
C~NTEC DE SF~R+IT
Cenu=a e=ti, a s`ngelui meu, tu,

s`ngele ars ]n ore de veghere,
s`ngele singur care str[b[tu
ca p`ntecul unei str[vechi galere
alc[tuirea pur[ care-am fost.
44
Din mine cre=ti, din mine te adapi,
]\i cau\i ]ntre coaste ad[post,
]n mine calci, ad`nc, dar nu m[-ncapi.
Tot mai e loc pentru un trup la fel,
poate acela chiar, pe care-l jindui,
un trup pereche-nchis ]ntr-un inel
de nervi =i oase.
Lunec[ argintu-i
]n \[rmul spart de amintiri amare —
piele pe dinl[untru tatuat[
cu ierbi de zah[r =i cu flori de sare,
]n mine cre=ti, f[ptur[ nechemat[.
Din s`ngele pe jum[tate scrum
te-nal\i ca din cenu=i de amintire,
femeia mea de frunz[ =i de fum,
de alcool, tutun =i am[gire...
E=ti =i nu e=ti, eu s`nt =i nu mai s`nt,
r[m`n c`nd m[ alungi, m[-ntorc c`nd pleci,
e=ti poate eu =i te-ndr[gesc, p[m`nt
pe care ]l str[bat, pe care treci...
45
CUPRINS
PATRUZECI +I +ASE POEZII

DE DRAGOSTE
(1967)
EROS }N R{ZBOI
Au cr[pat capul vinului, ]n beci,

au m`ncat r`ndunica ora=ului,
i-au perchezi\ionat pe copii
=i au g[sit ]n ei copii, =i b[rba\i =i b[tr`ni
pe care, dup[ ce i-au ]njunghiat, i-au pus la loc,
au altoit usturoiul cu crinul,
iar pe oamenii dobor`\i pe caldar`m
i-au tuns de speran\e p`n[ la zero
=i i-au num[rat cu gloan\e — apoi...
Au confiscat toate numele de femei g[site asupra lor
=i au creat adev[rate industrii
care s[ le separe de dragostea con\inut[ ]n ele,
apoi le-au rev`ndut cu pre\uri mari...
Noaptea n[v[litorii ]=i tr[geau cizmele
=i caii de s[rb[toare,
intrau ]n casa poetului,
f[ceau lumin[ aprinz`ndu-i p[rul
=i-n patul de z[pad[ se-azv`rleau
silindu-l s[ r[m`n[ =i s[-i vaz[
cum se culcau cu versurile lui.
46
CUPRINS
MADRIGAL
Cu-amara ]nd`rjire a dacilor b[rbo=i,

pe lespezile Romei t`r`\i, ro=i de sarcasme,
sub scuturi vechi, ca pleoape c[z`nd pe ochii sco=i
=i s`nge spart, superb stagn`nd sub cazne,
a=a te strig, cu gura strivit[ de potcoave,

de numele t[u ars[, ]n care-ntrez[resc
genunchi de anemon[ =i carne de garoafe,
culori care-n miresme suave putrezesc.
S[lb[ticii subtile, priviri fierbin\i ca huma,

]n mine trec =i-nt`rzii aproape de portal.
Icoana viscolit[ o p[r[sesc de-acuma
latiniz`nd iubirea, tardiv, c-un madrigal.
VILLONESC{
Culori bor\oase, de=uchete —

(din frunz[ curs[ =i rachiu)
alb ]l purta ]n trup pe verde,
rosu mi=ca-n potrocaliu —
culori strivite de s[rutul
ora=ului de-un veac surpat
]mi aminti\i de ]nceputul
unui amor neru=inat.
El, fruntea ]=i t`ra s[-=i culce
]n degetele-evantai
cu unghii de z[pad[ dulce,
dar nesolubile ]n ceai,
47
=i — nu e nimeni s[-l disculpe —
ani, =aisprezece, t[inuia
]n arcul unor groase pulpe
ca ]n p[r[giniri de stea.
}mbr[\i=[ri usturoiate,
mi=cau un s`nge vechi ]n trunchi,
st`rnind f[pturile culcate
]n uria=ii ei genunchi.
Trupul mai lene= ca nisipul —
ca ro=u ]n portocaliu,
purta sub pielea roas[, chipul
frumoaselor de mai t`rziu.
Femeia le ivea, sculate,
din m[=tile de fum =i fard
]n vreme ce abandonate
culorile n[=teau sub gard.
(O, cum =tia s[ mai dezmierde
gura femeii-\intirim!)
Alb ]l n[=tea, pe verde. Verde
alt alb n[=tea, nelegitim.
Galben copil c[dea din galben,
albastru, smuls din violet,
ca ]ntre fire de p[ianjen
]n negru se topea, secret.
Pìne — altoit[ cu cais[
s`nii-i =tia, tremur[tori,
cu pleoapa mìnilor deschis[
cel n[r[vit ]ntru culori,
=i ]ncerca s[ se ridice
din ve=nic p`ng[rita stea,
dar carnea coapselor complice
p`n' la sur`s ]l ]ngropa...
48
CUPRINS
SUNT SEPTEMVRIE
Am vrut s[-\i d[ruiesc luna septemvrie,

a= fi golit-o de moarte,
cu gutuile =i cìnii ei lene=i, cu a=teptarea
scrisorilor, cu ploile suav putrezind, cu lutul
umflat de iubire.
At`t e al meu: septemvrie... S[ nu-mi ceri
s[ aprind teii, ori s[ ning. Eu sunt
septemvrie. Sunt frunza care m[ ninge,
sunt f[r`ma de timp ]n care po\i respira,
]n care mai po\i respira,
sunt oglinda migra\iei p[s[rilor,
sunt septemvrie, pentru mereu, septemvrie...
PIERDERILE
}ntr-adev[r, m-a chemat ne=tiuta

]ndoitur[ a genunchilor, unde carnea-i neocrotit[,
dar nu trebuia s[-mi cau\i gura.
Sunt cu o m`ngìere mai s[rac.
Ar fi trebuit s[ adie lini=te,

dar numele meu rostindu-l,
redus la o silab[ chiar, m-ai asurzit.
Sunt cu un cuv`nt mai t[cut.
De-ai fi =tiut s-a=tep\i, ai fi-n\eles

c[ mi-ai fi r[mas aproape, mereu,
ca o dulce tain[ de comoar[,
a=a, sunt cu o femeie mai singur.
49
CUPRINS
S`ngele pot s[-l pierd,

cre=te la loc,
dar s[rutul prea devreme s-a risipit,
sunt mai b[tr`n cu un s[rut...
C~NTEC
Culorile ]n trup, se fac oase dulci,

se face vin, z[pada iernii trecute,
ochii se fac pietre, buzele — singur[tate,
cuvintele se fac triste\e.
Sunt plin de umbre ca un observator galactic

l[sat ]n p[r[sire,
cu chei ruginind ]n stele. Din amintiri
]i ivesc pe b[rba\ii care nu voi fi niciodat[
=i din degete le simt cum cresc, vertebrele
unor femei cu piele de frunz[.
+i m-acop[r cu ploi =i cu p[m`ntul

at`ta c`t r[m`ne sub zborul p[s[rilor,
m-acop[r cu uitare,
dar ]n r[stimpuri re]nviez, limpede.
Fiecare ran[ c[scat[ ]n mine
poate deveni un cuib util
pentru voi, cei care-mi locui\i s`ngele...
M[ ]ntorc ]n mine, ]n pleoapa despicat[,
a observatorului n[p[dit de comete, pr[fuit
de algele altor \[rmuri, m[ ]ntorc, palid,
]n orbita spart[, sem[n`nd =i ]n risipire
cu imaginea r[sturnat[, a cercului...
50
CUPRINS
F{R{ DURAT{
Lucrurile toate vor fi doar ce sunt,

nimic din mine nu va mai r[m`ne
]n od[ile prin care trec,
f[r[ memorie voi iubi, f[r[ speran\[.
S`ngele ]l voi deprinde

s[ nu mai ]nve\e pe dinafar[, alt s`nge,
inimii ]i voi spune doar pentru sine s[ bat[,
f[r[ sf`r=ire voi iubi, f[r[ grai.
Voi deretica prin amintiri,

gura am s[ mi-o cos cu iarb[,
voi a=eza ]ntre cuvinte, toamna,
f[r[ culori voi iubi, f[r[ triste\e.
Voi iubi f[r[ urme, ca ]n crime perfecte,

s[ruturile le voi arde dup[ mine.
F[r[ trecut voi iubi,
f[r[ durat[...
51
CUPRINS
SUAV ANAPODA
(1969)
SUAV ANAPODA
Urc[ ]n fiecare noapte la mine, la etaj,

v`n[torul cu calul lui. Sun[, destup odaia, ]l a=ez ]n fotolii
=i scot rachiul. Calul ron\[ie capodopere =i bea
discuri de patefon. Discut[m despre vreme. Mi se
prezint[ viet[\ile ]mpu=cate; o c[prioar[, un urs, un mistre\,
zv`rlim totul pe plit[ =i apoi mo\[im. Calul
]=i pile=te potcoavele, casc[, apoi v`n[torul zice:
|i-am adus =i ni=te mesteceni, un p`r[u =i
ceva lun[ (dar nu =i cea mai bun[ bucat[ c[
st[tea s[ plou[). Mu=c din lun[,
a=ez p`r[ul ]n scrin apoi mai torn rachiu, pun Aznavour
=i st[m, picior peste picior, p`n[ se frige mistre\ul.
Apare pe prag dar nu ne place, nu-i fript de ajuns,
el bomb[ne =i sare la loc, pe plit[. Bag un ceas
chefere pe foc (cu pendula frig ursul iar cu
ceasul-br[\ar[ al iubitei, inima c[prioarei)
e cald, e noapte, e cafea =i c`nd ]ntorc Aznavour
calul m[n`nc[ discul ca pe o foaie de salat[.
Mai fum[m un mesteac[n, rupem o ciosv`rt[ de mistre\
(Sunt bun? ]ntreab[. Bunule, ]i spunem, s[-l bucur[m
=i pe el) apoi vorbim de amor, eu ar[t o poz[:
52
CUPRINS
marea ]n haine de duminic[, el un bilet de loterie, iar

calul, poza lui Cassius Clay, la doi ani, pe blan[.
Ne distr[m grozav, ne facem comozi
(ne-am scos potcoavele de la man=ete) =i c`nd el pleac[
r[m`n ]ngrozitor de trist. Sparg, ordonat, paharele, alung
moartea din r[nile viet[\ilor =i de la geam
]i v[d pe prietenii mei sui\i pe tramvai. Noaptea fantastic[
se =terge =i ea din pere\i =i caut somnul
cu ochii podidi\i de frunze =i p[s[ri...
UCIDEREA CUVINTELOR
M-a= vrea un irod al cuvintelor,

le-a= trece g`turile de miel prin sabie
le-a= fr`nge greab[nul suav cu biciul,
=i le-a= ]neca ]n lapte. A= dob`ndi lini=tea,
nu le-a= mai =ti p`ndind ]n preajm[.
V[ spun: ele, cuvintele sunt l[custele,
sunt ploile cu broa=te, ninsorile cu s`nge,
sunt \[r`na ce ni se-ncheag[ pe chip.
De-a= tr[i m[car o or[ f[r[ cuvinte!
dar e zadarnic, ele sunt ca furnicile ro=ii
str`nse pe bucata de pìne ce-o duci la gur[,
sunt greierii pe care-i ]nghi\i
odat[ cu apa... O, c`te cuvinte le-am m`ncat,
=i c`te-am b[ut, c`te ]mi curg prin ochi, ]n somn,
c`te ]mi s[rut[, ]naintea buzelor mele, femeia
=i, vai, c`te m[ ]ncoroneaz[
umpl`ndu-mi ograda cu bastarzi,
devast`ndu-mi v`rsta =i cheltuindu-mi
cu neru=inare, speran\a...
53
CUPRINS
Chiar dac[ ]naintea lor ]ngenunchez,

chiar dac[ m[ tocmesc slug[ la cuvinte
=i le cresc dobitoacele nev[zute,
ele nu m[ iart[,
tot nu m[ iart[,
m[ despart de umbr[ =i m[ alung[-n calea
unui cuv`nt suprem. El, }nfrico=[torul
m[-nchide ]n arena cu tigri a singur[t[\ii
p`n[ c`nd trupul meu spart
]ncepe, ]ns`ngerat, s[ c`nte.
Le g`ndesc pedepsele. Vreau s[ le spintec
adora\ii c[l[i ai cur\ii mele, Breugel =i Bosch,
coastele pl[p`nde s[ li le rup[,
s[ le treiere cu cor[bii =i cu ]nfometa\ii ulii!
Trebuie, pentru c[ mi-e fric[ de cuvinte,
fric[ de tot ce se umple cu ele,
=i de tot ce se gole=te de ele,
pentru c[ mi-e fric[ de mine!
DINTR-UN SEPTEMVRIE
Sempemvrie, de un deget
pe-un fund de odaie
=i-i de-ajuns s[ ne aduc[
bruma-n dulapuri.
Din por\elanuri
bem verdele,
femeile casei
le bem din cristale.
O spaim[ rostind-o,
catifelele crap[,
54
frigul se clatin[
]n c[r\ile roase
=i ne acoper[
rumegu=ul viorii.
Vai, prietenii-mi curg

prin podele!
Pune de ceai!
pune de lamp[,
pune de ploaie!...
55
CUPRINS
MISTERUL CLEPSIDREI
(1971)
POESIS
Poe\ii incunabulelor, vechii,

]ncercau versul cu scoica urechii,
]l mursecau cu din\ii =i ]l
sp[lau cu limba de m`l.
}n morminte nu se cunoa=te
ce e vers, care-s moa=te,
numai ceea ce-a fost m`na
care-a zugr[vit \[r`na
lutul ]nc[-l junghie
cu t[i= de unghie.
}n z[pezile de crini
oase-s de alecsandrini
=i ce sf`nt[ lege
s[ nu po\i alege
fruntea poetului
de craniul sonetului!
Amar[ dev[lm[=ie
]n vechime, ]n vechie...
56
CUPRINS
Poetul e tibia
Regilor din Biblia,
e c[lcìul
lui Ramses ]ntìul,
e clavicula
lui Caligula!
MA+IN{RII ROMANTICE
Casele-s pline de ma=in[rii romantice

de dubioas[ utilitate: mecanisme
cu p`lnii de zinc, m`nere de mahon,
ro\i din\ate =i infernale sertare.
Nimeni nu =tie la ce-au folosit.

Se b[nuie c[ erau ma=ini de tors, aparate
de r[sucit \ig[ri, ocheane magice
ori, poate, cutii cu muzici.
Ne-nconjoar[ cu strategii de r[zboi naiv,

inutile, absurde, cu dizgra\ioase
bur\i de tabl[ bortelit[, totu=i
ne invent[m mersul care nu le tulbur[...
C`te-un copil al casei e gata s[ le f[r`me

dar e repede ]ngenuncheat iar noaptea
tinichelele se str`ng de frig =i rugina
fierbe ca-ntr-o buc[t[rie monstruoas[.
N-avem de ales ]ntre burduh[noasele

ma=in[rii =i acea geometric[ scul[,
turnat[ cu caligrafii de egret[
]n argint vis[tor — ghilotina...
57
CUPRINS
FRICA
“Ce se ]nt`mpl[? spune hangiul,

muierile lustruiesc tig[ile
=i le sub\ie ca foaia de ceap[,
deretic[ od[ile
=i-apoi se ]ngroap[
]n h`rd[ul cu ap[ de ploaie,
neagra se face b[laie,
intr[ buzata copil[
=i iese dalil[,
intr[ baba
=i iese regina din Saba.
Dintr-un cap al casei ]n cel[lalt
duhne=te-a lev[n\ic[ de Levant
c`nd totul aici adia
a usturoi de=ucheat =i-a cafea!”
B[tr`nii ascund icoanele,

b[rba\ii bag[ plumb ]n pistoale,
=i trag iataganele
=i casa sc`r\ìe din balamale...
Bea-\i, Manuce, anasonul

=i kirie-eleisonul!
La pan
s-a anun\at Don Juan
de Deliorman!
58
CUPRINS
APOCALIPTICUL IARMAROC
Pe-o minaret[-a Sfintei Sofii

am dat patru bacovii.
Cu o singur[ bacovie
po\i avea racl[ cu sf`ntul Zenovie.
— C`t ceri pe-aceste carafe?
— Dou[ c`rloave.
— Avem safire, sac`z, caragiale

=i alte giuvaericale:
un pillat, cu m`nerul sculptat

=i un nichita cu trei capace.
Face trei cai ar[be=ti?
— Face!
Cu un macedonski iei un pac de cinabru

=i-un foarfece de tuns ionbarbu.
Avem manii =i alecsandri.
— Vrei alifie ]ntrem[toare, vrei vin de blaga?
— Vreau!
— Bate laba!
Fete nebune
c`nt[ la un antonpann cu trei strune
]n varul dogoritoarei amiezi
basmul caprei cu trei arghezi.
Taraba cu pe=ti
se ar[me=te cu v[c[re=ti.
59
+i
se continu[ =i dup[ moarte jocul
de-a iarmarocul!
— Avem tot ce vrei

=i nu vrei
De la dosoftei
la tomozei!
Poe\i, ]ndeob=te f[r[ angarale,

dar mai ales f[r[ parale
iat[-i deveni\i, f[r[ grai,
aur, cerb, m[lai,
Iat[-i pe tarave
cu oase de iubire bolnave,
iat[-i pe tron
la Bizantion
Noaptea, ca nisce
fiare, tab[r[ pe odalisce
=i s[rut`ndu-le sub fumul
de eminesc...
60
CUPRINS
TANIT
(1972)
TANIT
...+i noaptea cade ]n od[i, Tanit,

tot ce-i p[m`nt ]n mine-a adormit
adoarme calcarul =i apa am[ruie...
Ce e lumin[ c[tre tine suie,
ce-i sunet se depune ]n cristale
ce e cuv`nt alunec[ pe dale
=i amintirile pe lavi\i curse
se duc s[-nghe\e printre urse.
O clip[ doar =i moartea a sculptat
alt trup ]n =inele de somn decolorat
din care-n zori m[ trag cu grab[
ca dintr-o m[nu=[ ruginit[ de tabl[.
M[-mbrac cu nervii, sim\uri de smal\
le netezesc, cu mi=carea m[-ncal\
=i intru ]n ziu[ prin hrube ascunse
]mp[ro=at cu frunze,
cu-nfometate unghii
ce-\i caut[ genunchii
lumin[,
\iitoare divin[,
argint dumicat
61
CUPRINS
de-ntins pe icoane =i de m`ncat,

crin nins
leguma ochiului meu stins...
CEEA CE-I SPUN OGLINZII
T`rìe-sabie, Scutur[-lance, Clatin[-moar[

S`nger[-nuferi, Treier[-raze,
fii binevenit la masa mea, cavalere!
Aprinde-candel[, Flutur[-steag, V`ntur[-ap[,
vino, cavalere de Po=talion-pierdut,
de Mireas[-necheltuit[,
de Vis-spart-cu-potcoave,
de Prea-t`rziu,
de Niciodat[,
cavalere albit de f[ina mor\ii,
e=ti oaspetele meu.
Tu, Lunec[-frunz[,
M`ngìe-crini,
Surp[-z[pad[,
fii oaspetele meu!
A=a-i spun
oglinzii...
UN ST~RV
Domnului Charles Baudelaire
}ntr-o gr[din[-a verii ucise-nt`rziam

cu tine, sub cupole aproape s[ se rup[
]ns`nger`nd ]n unghii gutuile din ram
ca ]nainte parc[, de dragoste. +i dup[.
62
Livada cunoscut[, alene se turcea —
goi, pepenii ]n vrejuri roteau lucite fese,
iar trandafirul galben, ce se usturoia
]n stratul de legume, printre c`rcium[rese
P[rea o ran[ nou[ ]n carnea unui m[r

cu sup[rare supt[ de musca-odalisca
=i mii de r[ni, rubine, se zugr[veau sub z[ri
ca-n coviltirul verde al carelor de Lipsca.
C[zu o par[-n f`nul ]n calea noastr[ str`ns

ce-=i p`lpìe, rotund[, de b[ie=i\[, crupa
cu pielea spintecat[ de d`re lungi, de pl`ns
ca d`rele triste\ii ce cariaz[ cupa...
Mari s`ni de bube, strugurii verii, ]n ciorchini,

chemau din teci de zah[r miasmele =i viermii
=i se sculau, destinse, amare r[d[cini
]ntunec`nd livada ]n vecernii...
}\i aminte=ti de st`rvul, al ve=tedei gutui?

Sticlea, m[lai de oase, ca st`rv al unei h`rce,
}ntredeschise coapse ivea, copturi verzui
de piersic[ ajuns[ sub boturi de n[p`rce.
Aromele defuncte duhneau cu duh schimbat,

dospeau, domnind ]n cojile r[nii, ca-n cochilii
]n craniul orb, al fructei de ploaie despicat —
cu puturoase mirturi =i putrede vanilii.
Un st`rv. Al sevei, poate, al apei-\intirim?

A= vrea s[-\i aminteasc[ fluidele tipare
ale iubirii-atinse de declin
care r[m`ne vie ]n noi. Nepieritoare...
63
CUPRINS
C~NTEC ALUNGAT DIN CRONICI
Stam cu g`tul alb, sub grind[,

— pas[re egip\ian[ —
a=tept`nd s[ ]l cuprind[
vreo domni\[ n[zdr[van[,
a=teptam cu ceafa tuns[
=i c[ma=a despicat[,
fruntea pe butuci ajuns[
se credea pe trup de fat[.
+i-a venit domni\a Ralu

cobor`t[ lin din butc[
cu mìni reci precum cristalul
al carafelor de vutc[
=i-a iubit cu m`na-ntoars[
p[rul curs, fierbinte iarb[,
g`tul meu prelung, de barz[
spaima, viclenit[-n barb[.
Eu ]i s[rutam danteaua
neagr[, cu sp[rtur[ rar[
=i ]i beam din unghii, neaua,
dam din lacrim[ afar[
iar de-atunci c`nd trec prin fresce
c[tre pribegimi, cu calul
s[ m[ luminezi cu nesce
lum`n[ri, domni\[ Ralu...
64
CUPRINS
LA LUMINA Z{PEZII
(1974)
}NTOARCEREA LUI CONSTANTIN VOD{
Lui Nichita St[nescu
Mi-ntorc pa=ii trudi\i

}n Bucurescii mei mult pohti\i
holbez geamuri mohor`te
]n luntrea dogitei car`te
Las m`na cu inele s[ fiarb[
]n muceda-mi barb[
=i cu trudite =ale
]ngreunate de pistoale
zorn[indu-mi c[lim[rile
de care-s pline ochi-buzun[rile
]mi r[storn c[ciula de vidr[ ferig[
la sf`ntu Gheorghe-n biseric[
=i ]n genunchi, cu gura gata s[ rup[
icoana de-o pup[
Poarta altarului sc`r\ìe-n drugi
piatra e podit[ cu slugi
=i caut je\ul umbros
de umbra mea ros
Vin sub amvon
=tirb de coconi
65
chelit de ginerii
tinerii
jupui\i de sat`re
bald`re.
Merg f[r[ Doamna, =chiop
ca un plop
=i-mi =uier[ glasuri str[ine:
“Cum de te-ai ]ntors, Constantine,
belit de credin\[
ca de-o catrin\[
muierea neru=inat[
ce goliciunea-=i arat[
=i p`ntecul, nes[tulul,
la Stambulul,
cum te-ai ]ntors varvare lupe
din pia\a butucului dupe
ce fierul a retezat
busuiocul =i crinul curat?
Nu-\i r`cìe auzul
capul spart cu topuzul?
C`te fete
le-ai sp`nzurat de minarete?
C`t aur at`rn[
p[m`nteasca ta sc`rn[,
Ce ape-ar putea s[ spele
b[tr`na ta piele
despuiat[ de crucea de hram
ce te =tiam?
Pleac[-\i lespedea capului

sub sat`rul harapului,
\i-ncredin\eaz[
fruntea odat[ viteaz[
butucului =i buza \i-o fr`nge
66
pe dulcele s`nge
pe care zugravii
ar=i de evlavii
l-or sui-n peneluri ]n cl[tinare
ca pe s`mburi de lum`nare
pe t`mple de zidire
cu bolovani ]ncleia\i de iubire!"
O dalie de sub arcade

peste fruntea mea cade
=i-mi s`ngereaz[ gura
=i capul meu cade de-a dura,
ca m[rul, de-a rostogolul,
criptei v[duve ]i d[ ocolul
=i plopii =i slugile
raclei ]i desfoaie belciugele
=i-n ea m[ azv`rl[
ca pe crapul, ]n g`rl[,
abia acum pricep`nd
c[ sunt Domnul lor de p[m`nt,
c[ spre ei am urcat
cu g`t retezat
=i care se-a=eaz[
]n \ara-i din cap[t de raz[.
Domnul
]=i afl[ somnul
doar ]n \[r`na
ce i-a ]nstelat m`na
pe-o sf`nt[ carte
]n care-i scris[ cu via\[ =i moarte
trecerea lui de-a-nc[lare
peste turnuri de schituri amare...
67
CUPRINS
ECHILIBRU INSTABIL
+i pare c[ ziua se prinde
de pere\ii fluizi
ca laptele-n can[
iar oamenii se caut[ cu mìnile
]ngreunate de fructe.
Cheia somnului zv`cne=te ]n palm[ —
pe=te de sticl[
=i t[v[li\i ]n boabe de grù
a=tept[m ninsoarea de ieri.
Dar brusc se aude o ]mpu=c[tur[.
Iar a ucis vreo dihanie,
braconierul!
Curgem ]n od[ile casei,
c[lc`nd cu t[lpile, lespezi de gresie
=i ne str`ngeam ]n jurul,
monstrului
zv`rlit pe masa sfintei noastre cine.
}nfrigura\i ne reg[sim apoi culcu=ul
iar gurile aman\ilor se caut[ ca dou[
g[uri de glon\...
UNDE E CASA?
Din fiecare cas[ sunt gata s[ plec
sub al oglinzilor tainic ]nec,
pot pleca oriunde, dar mai ales nic[ieri
ori, poate sub arcada zilei de ieri.
Gol, zv`rlit ]n frigul cumplit
Da\i-mi m[car poeziile cu care-am venit,
desperecheate, purtate, oricum,
da\i-mi sonetele mele de fum!
68
CUPRINS
Da\i-mi m[car de pe margini de farfurii,

rimele ultimei poezii
=i da\i-i poetului, din blidul de pr`nz,
fructele ce pentru voi le-a pl`ns!
Unde e casa
cu pa=ii din urm[ =i cu mireasa,
gata din drum s[ m[-ntoarne?
O simt =i de lacrimi
mi se albe=te
Scheletul, sub carne...
GEST
Trec cu buzele
peste numele t[u
ca peste =ira spin[rii
a unei frunze...
ORA }NCHIDERII
Ninge cu m[laiul meiului

peste Bucure=tii Mateiului
=i-i vremea la=ei t[ceri
c`nd prietenii se trag spre muieri
=i nimeni nu se ]nfrupt[
din vinul cu beregata rupt[
iar \ig[rile nu mai taie
aerul, cu dulci evantaie.
}n risipire, pe c[i trudite
69
ne dep[rt[m cu chipuri ferite
s[ nu ni se vad[
firele de z[pad[,
ochiul am`n[
icoana mìnii, cu un gest mai b[tr`n[
=i =tim c[ de la ultima ]nt`lnire
suntem mai s[raci cu-o iubire,
mai b[tr`ni cu un prieten ce nu e
=i albi de ninsori am[ruie,
mai b[tr`ni cu-o neiubit[ femeie
despic[m odaia =i-o cheie
]n broasca vibr`nd se ]ntoarce
mi=c`ndu-ne-n s`nge vechi arce
c`nd cade m[laiul meiului
]n Bucure=tii Mateiului...
70
CUPRINS
GLORIA IERBII
(1975)
SONETUL SONETULUI
Sunt versurile, s`mburi, paisprezece

vibr`nd ]n m[rul unei clipe ninse,
ori pietre de colan, la g`tul, prinse
al unei str[vezimi din \[rmuri grece?
Fluide zaruri sunt, poate prelinse

pe masa unui han cu pragul rece,
sau stropi de vin ori lacrime pribege
brum`nd armura o=tilor ]nvinse?
Sau din\ii Beatricei sunt, complice,

sur`z[tori, ori sunt, de sub gorgan
din\ii s[lbatici ai lui Ghinghis Han
mi=c`nd cu plumbul sf`rcului de bice

din noapte ca dintr-un gigant hartan?
Ghinghis ori totu=i, totu=i, Beatrice?
71
CUPRINS
SONETUL BIBLIOTECII
Dorm ]n biblioteci ca ]n ospicii

c[r\i adorate, c[r\ile sublime
pe-ascuns desfoliate, cu delicii
de degete =i pleoape anonime.
Li se at`rn[ lac[te-n tartaje
cu-ncuietori subtile =i cu cheie —
p`ndite de slugoaie uciga=e
cu-adulmec[ri de carne de femeie.
Ofeliile c[r\ilor, nebune
cernelurile otr[vite-=i schimb[
=i literele-=i piapt[n[-n lungi spasme,
iar cariile, mori de-n\elepciune
i-a=eaz[ Timpului ne-ndur[tor, sub limb[
f[ina osului t[u sf`nt, Erasme.
SONET SIMPLU
E o carte
]n care se cade
s[ le =tiu adunate
via\[ =i moarte
Ca dou[, poate,
de can[ toarte,
de=arte
=i adev[rate.
Ei sunt, ca-n vis

un zid pustiu
de paradis
72
CUPRINS
nins cu t`rziu —
=i-a=a m[ las scris
de cartea ce-o scriu...
SONETUL PIETREI DE COAS{
A o str[vezire-a= putea
piatra cea scris[
]n care s-a iubit o stea
cu ceara mea promis[?
Acolo ai mei =i-au avut tron

=i gropni\i de=arte
=i bol\i de amvon
surpate de moarte.
Acolo ]n gresia
cu care-=i b[teau coasa
=i-a aflat copil[ria mea casa.
Acolo-au nuntit, ]n iclesia,

bunicul meu cu mireasa
=i na=i le-au fost regii din Ge\ia...
SONETUL COLINDULUI
Colindele-s copiii celor care

din trupul nostru n-am rodit copii,
le urm[rim cum cresc cu frun\i de sare
=i coastele, ca sarea, str[vezii.
73
CUPRINS
Ce crin-muiere carnea mea iubi

de te-a ivit cu clinchete amare,
colind firav? De ce c`nd te faci mare,
din mine te desprinzi, copile? +i
de ce te-adaugi multelor himere

pe care cu mìni lacome le cer,
iar ele-s aripi de coleoptere
ori pururi schimb[toare flori de ger?

Triste\ea mea? E singura avere
(care-\i r[m`ne \ie, Leru-i-Ler...
SONETUL
}NVING{TORULUI
+tii tainele s[ le cite=ti. Misterul
nedeslu=it al ploii =i ]nfrun\i
al m[rii haos c`nd cu din\i m[run\i
cochiliilor lungi le sfaremi cerul
Pui ]ntre gura ta =i fructul, pun\i,
]n care dulcele-=i prelinge gerul;
e-o p`nz[-n z[ri, ]i e=ti cor[bierul
e=ti mirele ]n repetate nun\i.
Eu casa mi-o ]nal\ cu st`lpi de rou[
pe aripile-ntinse am`ndou[
=i pe spinarea doar, a r`ndunicii,
uitat de p[m`nte=ti suplicii
=i-un singur strop m[ n[ruie, c`nd plou[
dar ]n c[dere sf`=ii masca Fricii.
74
CUPRINS
SONETUL
VECHILOR AUZURI
+tii s[-l auzi din, f[r[ greieri, casa,
pe greierele-liter[ cum sare
din raftul c[r\ilor ]n=el[toare
(dar nup\ial ce l-a primit mireasa?)
Din amintire s`ngele-l ascul\i
cum bate-ntr-al\ii povestindu-\i fiul,
auzi ]n ce=ti cum p`lpìe t`rziul
=i pa=ii dragostei i-auzi, descul\i?
Aud desfoliindu-se oglinde,

aud ceremonia ploii. Luxuri
ale urechii mele tres[rinde.
la muzici mi=c`nd apele-n havuzuri,

cu trupul meu ]n care-=i au morminte
cele mai vechi din stinsele auzuri.
SONETUL LUI OVID

}N DRUM SPRE TOMIS
Reci diamante cu v`scoase fulii,

r[mase-n urm[. +i r[mas, Falernul
peste taverne picur`nd eternul
=i efemerul lui ulei. Zac ulii
]n stemele auguste. El, nedemnul,

t`r`nd de nu =tiu care dintre Iulii
sub suli\ele, ale caraulii,
unei cor[bii ]i =opte=te lemnul
75
CUPRINS
care s[rate p`nze =i le trece

prin m[rile p[r[ginirii grece
v[rs`ndu-]-l din Roma pe poetul
timis pe \[rmul sterp, muncit cu-ncetul

de viscole =i vifore pribege
spre-a-l ]nt`lni pe Eminescu, getul.
SONETUL LUI ION BARBU VENIT }NAINTE

DE MOARTE LA C~MPULUNG
Doar un popas ]n dulce eterul blond, ]n raiul

proptit ca pe o =ir[ de f`n pe micul schit
cu mari p[uni cer=indu-=i din zid c[zut, m[laiul
=i lampe ce bureaz[ un chip nedumerit.
Ici crucea juruin\ei de t`rgove\i, alaiul

al ultimei tr[sure ce-l poart[ sub poclit
]n seara ce-l prive=te, b[tr`n, cu ochi m[rit
]n care stele-alunge ]=i vars[ putregaiul.
At`t. Tr[sura trece pe sparte caldar`me,

cu crengi ]n ploconire ce stau s[ se d[r`me
pe el ca pe o carte uitat[, cu coperta
cu litere plesnite, r[mase doar f[r`me

=i-a=a, sat mare, iat[ ora=ul e coverta
corabiei finale. “E frig. S[ mergem, Gerda”...
76
CUPRINS
ANNO DOMINI +APTE
Copil[rie, primele, de m`n[ litere

c[z`nd cu primii din\i amari,
pe-acoperi=uri str[ine. Trimitere
la cump[rat litere mari,
ca la cump[rat de vanilie,
petrol =i aloe
c`nd ]n cas[ nu mai e nici un coltuc de aprilie
=i de greieri e at`ta nevoie...
Ce=ti sparte. Lacrimi =iroaie
Sp[l`nd cine =tie ce delicat[ c`rm[
c`nd ]n odaie
timpul lucrurile le comprim[
=i dulapurile se fac mici =i tinicheaua
]=i pierde, scos de mama, luciul
iar peste ora= bate neaua
=i clopote-=i clatin[ tuciul.
Mic=orare ]nceat[. Conture ce scad
culori trase-n sine. Doar un nume de fat[
uria= din ore s-a ridicat
=i ]n memorie se dilat[,
cu monstruoase ging[=imi. Transpare,
se zide=te ]n gardul firav, de nuiele,
al pieptului =i mi se pare
c[ sunt fiul fetei acele.
+i sunt fiul acelui spa\iu
(anno domini =apte)
c`nd peste frunze-alungindu-se cu nesa\iu
plou[ cu din\ii mei de lapte
peste abecedare =i clopotni\i,
(la anno domini =apte)
fiu al s[rii din solni\i
=i al lacrimilor de lapte...
77
CUPRINS
SLUGA LUMINII
Love=te-mi botul amintirii! S[ sar[ din el

din\ii netrebnici, jupoaie-mi pielea de miel
=i ]mpinge-m[-n v`rst[
slujit de o singur[ v`sl[.
+i f[-m[ un fel de func\ionar

mai marele peste far,
nu-mi l[sa merinde
=i nici ulei pentru ma=in[rii =i oglinde.
}mi voi aduce cu mine ceva lut
]ntr-o valiz[ de recrut
]l voi ara cu boii
degetelor umflate de sarea ploii
=i-l vor mulge
de grù dulce.
Untdelemnul sculelor metalice=ti
]l vor trage din morile cere=ti,
iar tu s[ n-ai alt[ grij[ dec`t
s[ trimi\i ]ntr-un oarec`nd mohor`t
o corabie care s-aduc[
]n locul meu alt[ slug[
=i s[ ia sacul de oase
ce-n urm[-mi r[mase.
S[ te fere=ti
s[-mi dai oasele apei cu pe=ti
las[-le ]ntr-at`ta p[m`nt
c`t s[ le acopere bl`nd
dar f[-le c`t mai ]ntr-ad`nc ad[post
c[ ele nu se vor lep[da de obiceiul cel prost
de a da f[r[ pricin[,
lumin[.
78
CUPRINS
}N FA|A CUVINTELOR
F[cusem focul ]n laborator. +tersesem de praf

raftul cu oasele lui Gutenberg. M[ locuia
mireasma unei miresme, ziua curgea spre amiaz[,
(femeia era =i ea =i m[ iubea) preg[tisem
pergamentul proasp[t r[zuit, cerneala =i nisipul
=i eram gata de scris. Dar, Doamne,
primul cuv`nt cu care memoria mi-a plesnit
capul, primul pe care mi se cerea s[-l scriu
a fost “p`lnie”. M`na mi s-a f[cut p[ianjen p[ros,
orice alt cuv`nt a fugit de la mine, eram
]nz[pezit ]n neputin\a de a mai mi=ca un g`nd,
rosteam absurdele silabe =i scuipam scoici
=i mult mai t`rziu mi-am zis c[ trebuie s[ m[
]nfrico=ez de cuv`ntul cel mai umil, mi-am zis
c[ Persepolis sun[ la fel ca p`lnie,
mi-am zis c[ nu exist[ cuvinte regi =i cuvinte
sclavi, c[ numai noi le purt[m ]n grai
cu o regal[ sclavie
=i de-atunci ]mi scot c[ciula cu cap cu tot
]n fa\a lor, le s[rut ]ncheieturile
=i m[ strecor ]n patul lor de lemn
iluminat de fericire.
AMOR LIVRESC
Tu petala,
eu c[ma=a cu zala.
Frunza, tu,
eu v`ntul care-o c[zu.
Tu galbenul nel[murit,
79
CUPRINS
eu desemnul din zid.

Tu, drumurilor, cap[tul,
eu ]ntreac[tul.
Eu alics[ndrie
=i tu isopie.
VIE|I PARALELE
Tu \i-ai pus dup[ ureche cercei
de cire=e, tu a=tep\i vara =i deretici
]n scrinul de scoici. Tu miro=i a
acel nedefinit ceva
care cade pe noi c`nd se na=te o stea.
Dar piatra? Las-o s[ doarm[,

pietrei i-e iarn[...
GLORIA IERBII
Mi se icone=te palma
c`nd culc pe ea un fir de iarb[
al mo=iilor mele. L-a sem[nat
str[bunica, str[luminata
=i l-a cosit =i treierat cu caii
str[bunicul, ]ntunecatul.
Adic[
nu se mai coace pìne, din iarb[?
Dac[-i a=a, morarule de spice mecanice
]nchin[-te cu degetele toate
]n fa\a degetelor celor cinci
80
CUPRINS
ale mìnii ce-a zidit ]ntìul

fir de iarb[,
l-a dulgherit, l-a dat cu var,
l-a zugr[vit =i t`rnosit
=i-apoi sub pragul lui cel firav
s-a pus s[ doarm[!
Cu din\ii
]\i citesc, biseric[ de iarb[, sfin\ii.
+i ca =i tine iarb[ lucind[ ca rùl
r[sar
=i m[ corcesc cu grùl
de parc[ fiin\a mi s-ar ]mp[rechea
cu, \ara mea,
dumneata.
CALENDAR
C[dere din miercuri ]n joe,

fumeg[ preajma aloe,
curgere din joe ]n vineri
ca-n tulburi, fo=tii ani tineri,
vinere pe-o s`mb[t[ dat[
ca pe un ciob de agat[...
Iat[-m[ acela sunt carele

duminicii-i spal[ picioarele
cu-nt`rzieri vinovate la glezne
=i pe os de miresme.
Cu degetele mìnii sporite nefiresc

i-ating genunchii de m[r domnesc
=i p`n[ s-alerg s[-i cer m`na
81
CUPRINS
de la mum[-sa, s[pt[m`na,
cu cuvinte
de neau[ fierbinte,
ale vorbirii mele de din str[buni
se face luni...
DOIN{
Piatra-mi bea nisip din pumni,

c[l[resc pe s[pt[m`ni
=i r[m`ne grea
frunza, de atingerea mea
=i r[m`ne u=oar[
iarba, sub var[.
Numai clopotul r[m`ne la fel

de moarte =i de o\el
numai eu r[m`n
de-o lumin[ mai sp`n
\inut minte
de-al laptelui dinte,
=tiut
de gura de lut
a unei caise
]ntredeschise
ca v`rful de spad[
a unui cuv`nt de z[pad[
nins de o iarn[ prea mare,
cu desemne-n schimbare.
82
CUPRINS
DE P~INE
+tiu de ce m[ adulmeci
=i-n umbra mea luneci,
]nc[ mai =tiu
de ce m[ scrii, cu col\ s`ngeriu.
+tiu de ce \i-ai aflat pat

]n numele meu luminat,
mi se pare c[ am ]n\eles
cum de m-am l[sat cules.
Sunt
frunza niciodat[ p[m`nt
=i sunt, cìne,
os de pìne!
ALMANACH GOTHA
Ai avut =i tu o istorie, iarb[,

verde lacrim[ bizantin[,
privind ]n urm[
ce spun firele din care ai curs?
Aiavut =i tu voievozi
reteza\i de coase,
rup\i de c[mile,
surpa\i ]n f`nt`ni?
A domnit peste voi Iarba cea Bun[,

Iarba Viteaz[, Iarba cea Mare =i Sf`nt[?
83
Unde e=ti, Iarb[ |epe=[
=i unde b[tr`nul fulger de lut
tras din Menumorut?
Toate acestea inima mea le ]ntreab[

sfiit[ sub tronul c`mpiei
cu oase de iarb[.
84
CUPRINS
ISTORIA UNEI AMFORE

(1976)
ISTORIA UNEI AMFORE
Am auzit vestea =i aproape c[ nu mi-a venit s[ cred.

Prea sem[na cu inelul socotit pierdut
ce vine s[ ]ntregeasc[ miraculos colanul.
Prea lesnicios mi se p[rea c[ am despicat
(acesta e chiar cuv`ntul potrivit) cenu=a incert[
]n miezul c[reia p`lpìa lumina magic-revelatoare
a unui adev[r mai vechi dec`t vechia noastr[.
Am auzit vestea =i m-am socotit
norocosul contemporan al curgerii ei peste lume:
]ncerc`nd oarecari repara\ii gospod[re=ti, cei ce au ]n
grij[
casa memorial[ Eminescu din Ipote=ti (repede dubla\i de
arheologi)
au g[sit ]n \[r`na scocior`t[ nu (doar)
cioburi de lespede
c[lcate c`ndva de cel ce era ]nc[ poetul ci (doar)
poezia,
nu scoabe =i belciuge de hambar,
nu t[l[ngile turmei c[minarului Gheorghie= Eminovici,
ci sfintele r[sipuri (frumoas[ vorb[ cronic[reasc[) ale
unei a=ez[ri dacice!
85
Firave m[dulare de amfor[ disparate
au =i fost a=ezate, ]n ciuda timpului pustiitor,
a=a cum au lucit c`ndva pe roata olarului
=i ochii ni se pot umple de centurele fluide ale Semnului
plin de viril[ gra\ie
ce ne-a r[mas dintr-un trecut cu trepte ]ngropate ]n
cenu=[ =i glorii.
Ciudat[, nepotrivit[ mirare!

Ce altceva s[ g[se=ti sub casa lui Eminescu
dec`t o amfor[ dacic[ (bunicul ar fi zis d[ceasc[),
cum ne-am fi imaginat, fie doar =i pentru o clip[
c[ locul acelei amfore ar fi putut s[ nu fie acolo?
Ce simplu e totul: peste casa dacilor celor m`ndri,
cei mai viteji dintre traci (dup[ m[rturia lui Mo= Herodot)
s-a a=ezat prin vreme casa-matc[ de luceferi
a (altfel p[m`nteanului) Eminovici!
Dimitrie Cantemir vorbea despre

ideea continuit[\ii fiin\ei rom`ne=ti
pe meleagurile r[mase de la daci, cu dou[ cuvinte
constituite ]ntr-o formulare colorat[, incisiv[ (=i decisiv[)
de pecete:
nedezrupta continua\ie.
Expresie teribil[, pe care o ]mprumut atunci c`nd ivesc
din lutul Ipote=tilor, lutul dacilor celor b[tr`ni
(a=a mi-i imaginam c`nd eram =colar, niciodat[
nu m-am g`ndit la daci tineri)
pl[c`ndu-mi s[ v[d ]n amfora din miaz[noapte
un bulg[re primordial hr[nit cu sevele =i ostenelile
}nceputurilor.
Ce simplu e totul:
peste urmele dacilor, umbra Regelui dac al poeziei.
86
Sub casa lui Eminescu —
oasele lui Eminescu...
Cum se va fi sf`r=it m[runta ob=te dacic[
ars[ =i ]ntoars[ ]n nefiin\[?
Ce du=man a c[lcat ]n copite
amfora cu cioburi rede=teptate abia acum ]n alc[tuirea
lor primar[?
+i mai apoi? }=i va fi dat seama
st[p`nul gospod[riei ]ntemeiate peste fumul colibei dacice
pe ce =i-a ridicat avutul?
}n miezul de iarn[ al anului 1850, c`nd a=tepta cu ner[bdarea
fireasc[ b[rba\ilor viforo=i s[ i se nasc[ pruncul,
c[minarul va fi auzit ]n vocile viforului
cioburile sonore ale unor vechi graiuri
(de mult coagulate ]n lut de amfor[)
=i va fi descifrat ]n ele sunete grave, chem`ndu-se prin
timp.
Omul purtat prin can\ileriile habsburge credea, sunt sigur,
]n nedezrupta continua\ie a geniului.
Micul dac pe care ]n odaia ei de suferin\[ i-l aducea pe
lume
(]l aducea lumii)
muierea, avea s[ ]nal\e mai t`rziu o rug[ciune incendiar[.
Ce simplu: Rug[ciunea unui dac
se poate compune numai ]ntr-o cas[ de dac.
+i iar[=i m[ uluiesc =i m[ bucur:
pot al[tura acum numele blajin al Ipote=tilor numelui
(prev[zut cu
solzi str[lucitori)
al Sarmisegetuzei!
Pot grava pe unghia unei (imaginare) monezi chipul
lui Decebalus fiul lui Scorilo, pe-o parte,
iar pe cealalt[ capul lui Eminescu,
fiul lui Gheorghe =i al Raluc[i!
87
R[t[cind c`ndva pe urmele unui alt moldovean, Sadoveanu,
am ascultat o istorisire ce vroia s[ explice me=te=ugul cu
care
scriitorul aduce p`n[ la noi
ore stagnate ori, dimpotriv[, ne face locuitori
ai unor timpuri vechi. Cineva
descria spectacolul grozav al despic[rii unui munte
=i al ivirii unui zimbru ]n firida fumeg[toare.
Dup[ mii (ori doar sute) de ani, zimbrul perfect conservat
p[rea a se rostogoli peste privitori.
}mpl[to=at[ ]n colb de c[rbune =i cremene,
carnea se pietrificase parc[ =i ea =i pe pielea muncit[
de trecerea
anilor
puteau fi num[rate ]mpuns[turile s[ge\ilor uciga=e.
Era =i acesta un semn al
nedezruptei continua\ii.
Vede\i a=adar cu c`t[ smerenie
trebuie s[ sape arheologul sub casa na=terii lui Sadoveanu?
Dar cine va s[pa la temeliile casei lui Iorga?
Sau a lui Br`ncu=i?
+i ne ]ntoarcem privirile ispitite de revela\ii la propriile
noastre case.
Nu e nevoie s[ le mi=c[m lespezile.

Sub ele exist[ m[rturia de nimic dezmin\it[
a apartenen\ei noastre la acest p[m`nt,
cu istoria lui, cu lini=tile =i furtunile lui.
Aici ne e vatra!
Aici dorul nostru de des[v`r=ire.
Aici ne e lemnul de leag[n =i lemnul de epitaf.
Piatra de leag[n =i piatra de epitaf.
Suntem ai \[rii Eminescului. Bem din amfora
pe care s-a ]ncleiat osul sfintei sale case.
88
CUPRINS
Bem spice arse.

Bem memoria vinului spoliat.
Bem fl[c[rile mierii.
+i ne bem, acr[, ]nv`rto=at[, asprit[ de sare,
sudoarea curs[ pe unelte.
+i pe arme.
N-avem a ne privi cu ]ngrijorare viitorul
at`ta timp c`t vom fi demni de lutul amforei dezgropate,
lucr`nd cu trud[ la ]mplinirea viselor \[rii =i c[lc`nd ]n
picioare
f[\[rniciile =i iner\iile,
cuv`ntul sterp =i poleiul mincinos.
Arheologi! Voi desena pentru lope\ile
voastre un c`mp heraldic, rotund,
podit cu piele de piersic[.
Rotund ca Rom`nia.
|ARA }N CARE S-AU SCRIS POEZII

Am ]nnoptat c`ndva ]n m[n[stirea moldav[
]n care =i odaia de somn a drume\ilor
avea o pisanie. Piatra zicea
c[ acolo s-au n[scut, din Nestor =i Mitrofana,
cronicarul cu nume uitat.
Odaia n-avea nimic sf`nt, p[rea
mai degrab[ un s[la= de haiduci
cu flinte =i cu cr`=m[ri\e
dulce ]mpinse ]n v[duvie. }n c[ni
se asprea vinul, paiele patului se cocleau
=i totu=i nimeni nu putea dormi,
aerul avea acel ]nfiorat =i p[relnic ast`mp[r
ca ]n casele
]n care s-au scris poezii.
89
}n casele ]n care s-a scris baremi un vers
numai cheia rugine=te ]n broasc[,
risipa le ocole=te
=i-n jurul lor cre=te p[dure,
prin sticla ferestrelor
p[trunde doar luna
desprinz`nd numai pentru r[sf[\ul ei, din bezn[,
nepip[ite minuni: oase sticlinde, de gutuie,
nervuri de frunz[ cu unghii ]n v`rfuri
=i ape cojindu-se de pe lespezi...
}n casa asta s-au scris poezii.
}n \ara asta s-au scris poezii...
}n racla pisaniei
scrierea e compus[ cu bietele mele oase:
cu vertebrele se scriu literele,
cu coastele, pu\inele cifre
iar cu c[p[\`na
acel viforos,
plin de tain[
=i albit de fal[
“Jo!”
Tr[iesc ]n \ara
]n care scrierea poeziei seam[n[ cu aratul,
cu m[cinatul de boabe ori cu
dulgheritul. Ca osul,
cuv`ntul se lumineaz[ de sine...
90
CUPRINS
|ARA LACRIMII
Din timp neaflatul =i f[r[ slav[, sunt junghiatul

cu o garoaf[, spart de glon\ul grùlui luminat,
]mpuns de clon\ul de crin. Sp`nzurat de
dalii fierbin\i =i b[tut peste din\i cu =ira de spinare
a unei flori amare =i b[tut peste vorbire cu
ale ierbilor =ire...
Fiecare ran[ mi-e ca ochiul, sub sprincean[.

M[ trage din groap[ deschisul de pleoap[, c`nd sunt
]ns`ngerat foarte, pun pleoap[-ntre mine =i moarte,
c`nd s[ uit p[timirea ajung, deschid pleoapa
=i pl`ng.
Cu lingura-pleoap[ m[n`nc =i beau ap[.
C`nd ]mi moare vreo lacrim[ o pun, dup[ datin[, ca-ntr-o

l[crioar[ ]n lumea de-afar[.
De-mi na=te lacrim[ muierea, surp, dinl[untru,
t[cerea cu petrecere dulce ]n pleoapa cu
cop[i alunge.
Mo=ia mea e o pleoap[ cu lacrim[-n ea, cu veche
dragoste =i priveghe =i cu sare
neiert[toare...
SCUTURI
Le-am v[zut, scuturile alunge spre care parc[ st[

s[ se-arunce o s[geat[, din arcul, vibrat[, al
n[v[litorului care p`n[ s[-l dezdoaie s-a f[cut
\[r`n[ =i-=i umple barba cu iarba...
91
CUPRINS
Scutul seam[n[ cu lacrima, sie=i geam[n[, ori cu u=ile

de cet[\i, lustruite, de s[ge\i, ori e pe m[sura pìnii
citite cu gura.
Dar am ]n\eles c[ seam[n[ cu floarea-soarelui, mai ales

=i dac[ a= fi zugravul ce logode=te culoarea
cu, de aur, praful, l-a= ]nf[\i=a pe o=teanul a=a:
o floare a soarelui, b[tr`n[, \in`nd o floare a
soarelui, copil[, ]n m`n[...
GRECUL +I UIMIRILE
Grecul nu se uime=te de nimic, nici de sine. Pentru Strabon

ora=ul Atena este o st]nc[ a=ezat[ pe un =es =i locuit[ de
jur ]mprejur. Judec]nd astfel, Partenonul nu e dec`t
un dreptunghi de coloane dispuse cu imperceptibile
asimetrii de jur ]mprejurul unui alt dreptunghi, de aer.
Pentru grec, nu Friné vestala i-a pozat celui ce-a
sculptat Afrodita din Cos, ci p[stori\a unei turme de oi.
Mikena a fost zidit[ din aur, zestrea Clitemnestrei num[ra

podoabe de alabastru =i sardonix, dar grecul nu le-a
c`ntat ]n vers. El =i-a l[udat vinul, m[slinele pietroase,
pastrama de capr[ =i pe=tii.
Nimic nu-l poate uimi pe grec. El =i-a tras peste suflet

c[ma=a simplicit[\ii =i via\a lui seam[n[ cu a lutu-
lui de amfor[ pe care ]l spal[ uleiul, olarul ]l scrie
cu nimfe trupe=e, apoi se n[ruie, oscior cu oscior,
la picioarele m[slinului umil.
Dar nici moartea nu-l uime=te pe grec...
POEMA PATRIEI
92
CUPRINS
(1977)
GEAMANTANUL CU GUTUI
Ce toamn[-mi apare
cu ploaia ling`nd grunjii de sare
de pe cerdacul
unde zac fasolele =i taica dovleacul?
E din p[tulul
cu aurul de la grùl-fudulul
=i-i astup[ hambarului putregaiul,
mai credinciosul, m[laiul.
Dobitoacele c`te-au r[mas
se trag ]n cotloane de pripas
=i plou[ peste =indrilele
podului, umilele,
curg firele c`nepii mohor`te
ca la nun\ile fetelor ur`te.
E vremea c`nd ]ntr-o pustie gar[

c`te-o b[tr`n[ coboar[
]nh[mat[ la harabaua unui geamantan de recrut
]n care parc[ ar duce lut.
Cheutorile ruginite
capacele le deschide
=i rostogole=te gutui
93
printre picioarele nim[nui.
B[tr`na-nghenunche s[ puie
la locul lor tidvele de gutuie.
}ntoars[ de la nepo\i
dup[ un =ir de fumegoase nop\i,
ea se scoal[ =i caut[ ]n sertare
chibritul =i mucul de lum`nare;
b[tr`nul dup[ cana cu ap[ alearg[
dar p`n[ s[ se-ntoarc[...
Mai t`rziu deschide gemule\ul jilav

al domni=oarei de la telegraf
=i bate =ire
cu piroanele =i clopotul de m[n[stire
=i cur`nd fulger[ ]n ora=
]ntunecatul mesaj
mai crunt dec`t marile ploi
=i chem[rile la r[zboi,
fierbinte,
cu doar at`tea cuvinte
c`te inima le mai poate pr[si:
“Vino. M[-ta muri!”
E vremea s[ vorbesc despre b[tr`nul =i b[tr`na

c[rora le-am pupat eu m`na
tat[-mare =i maic[-mare ai mei sau ai oricui
=i-apoi pl`n=i
=i-ngropa\i sub copite de m`nji...
94
CUPRINS
GR~UL +I P~INEA
1
Grùl =i el
un fel de Constantin Br`ncoveanul,
huzure=te sub Hurezii verii,
se umfl[ de dulce =i gras
=i tocmai c`nd s[-=i pun[ osu-n odihn[
vine porunc[ de mazilire.
El st[ fa\[
cu mor\ile
fiilor =i ginerilor lui; C[l[ul
reteaz[ cap dup[ cap =i p`n[
s[ taie grumazul b[tr`nului
securea se toce=te. }mp[ratul
cu m`na lui de piatr[ o ascute, o bate
=i ea lucreaz[ tihnit.
Apoi trimite
de-i toarn[ ]n saci pe cei uci=i, b[rbi
=i m[dulare dev[lm[=ite.
Surp`ndu-se ]n s`ngele alor lui
grùl cu cap de aur,
muierea m`n[ slugi
s[-i aduc[ vreascurile sub\iate ]n \ar[,
iar \ara
le las[ ]n seama morarului-filosof.
2
Luce=te grùl la g`tul frumoaselor,
st[ pitulat ]n inele
=i boabele se sfarm[ ]n din\ii lor tineri.
3
95
C[zu grùl, zorn[itoare povar[
de pe cocoa=a piramidei din Egipet
=i cor[biile-i trecur[
peste v[mi de ape,
p`n[ la noi.
Uitat ani o mie
e aruncat ]n lut =i el ]ncol\e=te.
Spicul ce-l \ii ]n palm[ acum
ar st`mp[ra foamea
omului
de peste ani o mie.
4
Pus la cazne, junghiat, ars,
el trece ]n pìne
=i schingiuitorii
]i cad la picioare.
La picioarele pìnii? De ce nu,
de ce n-ar sem[na pìnea
cu mumele din icoane
purt`ndu-ne
]n p`ntecele lor? Pìne,
mum[-fecioar[,
pìne,
icoan[ cu burta la gur[
]\i scriu numele
cu din\ii albi de sa\.
grùl
=i pìnea.
5
96
+tiu o Biblie
scris[ cu boabe de grù. Dou[
boabe de grù —
prima pereche a lumii. Apoi
Cain (de grù)
]l ucide pe Adel (de grù)
=i dou[sprezece boabe lucide
de dragoste —
stau la o mas[
=i una (unul) ]l va vinde
pe bobul-lacrim[.
(O, grù al grùrilor, grù

al grùrilor! Totul
e grù...)
Boabe de grù,
dih[niile =i lighioanele arcei.
Golgota — un munte de grù
cu trei sp`nzur[tori
(trei spice) ]n v`rf.
Ai mei
au scris Biblia aceasta,
au scris-o pentru mine
=i copiii copiilor mei
=i eu o citesc
bob cu bob
]n buc[t[ria-bibliotec[
a lumii...
IERBAR DE NERVI
97
CUPRINS
(1978)
DE-A+ FI REGE
De-a= fi rege
mi-a= m`nca ]n fiecare zi
bufonul.
Turnul c[l[ului
l-a= umple cu grù,
mi-a= pl[ti rachiul
cu fragmente de ]nger.
Nici ]n somn
nu m-a= desface de muzic[.
La ospe\e
a= scoate numele de poe\i
de pe lista bucatelor.
M-a= ]nh[ma
la atelajul ninsorii.
De-a= fi rege
a= fi fluid...
IERBAR DE NERVI
98
CUPRINS
Beau ap[
din palmele sparte de piroane.
Beau din aer

ca dintr-un rù din care ]nc[ nu s-au scos
pe=tii.
Tinere\ea mea? Cartu=

pierdut ]n iarb[.
Muzica? Ceva deasupra mor\ii.

Pictura? Muzic[-n ascez[.
Dragostea? Floare afazic[.
Beau
un vin r[spicat.
Lumina-ngreunat[ de mor\i ne=tiute

o umple ploaia — ca un tipar de bani.
Nu-mi voi tr[da

solitudinea.
Veni\i s[ vede\i noaptea

cu ochii mei de un verde antic,
]ncredin\a\i-v[ acestor dou[ mìni
cu care convie\uiesc,
l[sa\i-v[ strivi\i de cartea mea
care e un ierbar
de nervi!
POESIS
99
CUPRINS
Beau un pahar
plin cu
sete...
AMINTIRI DIN COPIL{RIE
Copil[rie — blidar de lacrimi,

firimituri de pìne =i muzic[,
m`ner de sabie, f[r[ sabie...
Timp jupuit de pe ape,

gard pe care suie
g`tul unei miresme.
Bl`nd[ lentoare
a pa=ilor mor\ii.
Aer cald ce tope=te fluturii.
Copil[rie — fete
cu \`\e de plastilin[.
P{RERE
Tu min\i cu din\ii,
vezi cu t`mpla,
tu ui\i
cu p[rul...
DEFINI|II
100
CUPRINS
Fluturii sunt pielea lep[dat[

a unui animal
ce n-a existat niciodat[.
Oglinda e o piele de lapte jupuit.
Poetul e un cumsecade
traficant de cascade,
poetul e un t`n[r fruct
ori un b[tr`n apeduct...
IUBITA
Parfum friabil,
miere incinerat[ —
ce pre\ mai ai, frumoaso,
la bursa mirodeniilor?
Mai dulce
ca pulpa ninsorii,
firid[
cu melancolii destupate
\i-am scris
un hambar cu scrisori.
Sub chipul t[u

am mers de am stat,
ruin[ a parfumelor,
cimitir de p[uni,
moar[ de frunze.
Aud zgomotul
101
pe care-l produci
CUPRINS
de=urub`ndu-te din castitate.

C`nd e=ti departe,
aud cum m[ cotrob[ie=te cenu=a,
aud
cum ]mb[tr`nesc...
SIGL{
De dor de mare
am pus o scoic[ la patefon
Nu mai =tiu
dac[ am aripi de zburare
ori numai aripi de mers
cu b[t[turi =i unghii.
De dor de dragoste
m[ t`r[sc pe burt[
prin inelul logodnei
=i ]nc[ mai r[m`ne loc.
B[tr`ne\ea
e o arhitectur[ corupt[...
PLOAIE RUSTIC{
E o ploaie rustic[
ce m[ ajunge la ora
]n care nu mai pot comunica
dec`t prin cablograme
=i pneumatice.
O ploaie
102
CUPRINS
m[run\it[ copil[ros
peste conture neprecizate,
e vinul, c`t a mai r[mas
de la be\ia
]ngerului...
CONSOLARE
Da, mai b[tr`n, dar mai aproape de moarte,

mai ]n\elept, desigur, dar =i mai singur,
nu m[ mai d[rui zilei
cu tot ce sunt,
b[t[liile le port cu doar f[r`me din mine
]ns[ fragmentele ]nving[toare puse unele l`ng[ altele
nu mai sunt eu.
Dar e ceva mai ]ntreg

dec`t marea
care se sparge
mereu?
DESEN ATTIC
Tot pe un cal
c[l[re=te =i zeul,
el, care ar putea c[l[ri pe aer...
Iarb[ pentru cal, ]n traista calului

=i oase de poe\i —
iarb[ netrebniceasc[ —
]n traista zeului.
103
CUPRINS
La popasuri
m[n`nc[ fiecare
ce are...
FELURITE
PETRECERI
Am fost arbor,
n-am mai fost,
unei marmori
i-am fost rost;
am fost marea
=i apoi nemi=carea
=tersei ploi.
Fost-am tineri
=i b[tr`ni —
cu, doar vineri
s[pt[m`ni.
Am fost el
=i-am fost =i tu,
un inel
ce se pierdu,
am fost cear[,
lighioan[
=i-apoi iar[
lut de can[...
Vei luci,
bl`nd Viflaim
c`nd va fi
s[ nu mai fim?
104
CUPRINS
ISTORISIRE
Scriu sub portocala
de =aizeci de wa\i
iluminat de biblioteci
ca de l[zi cu pe=ti.
Stau sub
o panoplie de datini,
lipit de crupa
conjugalei pìni
=i m[ osific —
schelet al speran\ei
cum z[pada
e scheletul apei
=i m[ cred
croitor de p[uni
=i cizmar de ceramici.
Dar fluturii?
Fluturii vin din moarte spre noi,
ori curg din noi
c[tre moarte?
Nu =tiu, de=i sunt trecut

prin toate
académiile ploii...
CONDOTIERUL
Sunt condotierul cu lefi neprimite,
cu un cal numai coaste
=i-o sabie cu limba t[iat[.
105
CUPRINS
Nu mi-am primit argin\ii

pentru ultimele trei r[zboaie
=i mìne, de-am s[ m[ pr[p[desc
cetatea ]i va cump[ra calului meu
ov[z
=i un alt condotier...
DIN|II
Copacii sunt firele de p[r ale \estei tale,
p[m`ntule, b[tr`ne,
apele sunt pielea ta bun[
iar noi suntem din\ii t[i —
din\i de lapte
=i din\i de vin,
sticlind de pofte vorace.
Cu ei, cu noi,
ai mu=cat tu din lun[.
Cu noi judeci tu
(dinte pentru dinte...)
Ca s[ nu ne fie prea frig
=i prea fric[
]n lume,
ne-acoperi cu bl`ndele
unelte ale s[rutului...
DE PROVINCIE
Soarele, ]n sf`r=it. Ca maica mare
(numai literar numit[ bunic[)
desenez o cruce ]n carnea lui
106
CUPRINS
=i-apoi ]l m[n`nc. Ca-n piei de Cordoba,

c[r\ile mele sunt legate ]n coji de pìne
=i m[ las acestei solubile str[vezimi
ce mi=c[ pe lungi foi galbene
cernelurile poe\ilor provinciali.
(Provinciali sunt to\i poe\ii
]nc[ ]n via\[...)
M`na mi se usuc[-ntr-o carte,
semn,
la pagina pururi nescris[.
Pare o m`n[ furi=at[-n veston
pentru a astupa, ]n st`nga
o m[runt[
fisur[...
DE UNUL SINGUR
Am ajuns s[ respir de unul singur,
]mi bate ]n piept numai inima mea,
m[-ndop cu ultima conserv[ cu copil[rie
=i-mi fac singur jocuri (de-a turcii =i indienii).
Am ajuns s[ beau numai cu gura mea
=i c`nd sunt bolnav, tot eu sunt cel ce sufer[,
urc ]n tren =i ajung singur la \int[.
O, singur[tate...
Am ajuns s[ rostesc: anii Mei

=i — ce groz[vie, ce groz[vie! —
versul
Meu...
107
CUPRINS
C~ND V~RSTA MEA

}+I }NVERZISE CIPRII
C`nd v`rsta mea ]=i ]nverzise ciprii,

poetul m-am sim\it, f[r[ de veste,
]ncovoiat sub l[mpi de vis ca scribii
grav`ndu-=i scrisurile-n palimpseste.
Petrec[re\ul os l-am pus s[ zac[
]n cala unei nave truditoare,
m-am nevoit cu umbra mea s[rac[
din miez de pìne s[ te-nchipui, soare.
Sub muzici nec`ntate =i oglinde
mi-am sp`nzurat de-un fir de raz[ capul,
s[ fie el iubirilor, merinde.
+i-acum c`nd p[rul meu ]l umple albul
piatra o simt cum g`tul mi-l cuprinde
muncindu-l, la crepuscul, pe casapul...
C{L{UZ{
R[m]ne-nchis ]ntr-un ]nghe\ de vers

fierbintele meu jind de-a te pricepe,
perete cu icoane nepereche
prin care curg din carte-n univers.
Cu mine un norod de trupuri reci

se-ndreapt[ c[tre stele, oameni simpli
=i eu li-s c[l[uza pe poteci.
Sunt cel cu care truda lor se-ncepe

=i cel ce r[nile li le-a premers,
108
CUPRINS
=i cu genunchii, lespezile-a =ters

de frigul vechi =i de rugina veche.
A lor petala =i ai mei sunt ghimpii,

toiag de cear[-n veacul dou[zeci,
pe dragoste tocmit, pl[tit cu siclii...
ULISE
A=a cum m[-nv[\ar[ mai vechii =i mult vechii,

muiericele glasuri c`nd ]mi doboar[ grechii
mi-astup cu cear[ scoicile, dou[-ale urechii,
pereche doar cu luna, altfel du=man perechii.
De un catarg, la prova, m[ las legat ]n rafii
=i goalele sirene cu p`cle dulci, de stàfii
]n carne-mi toarn[ unghii, ca ]n argin\i, zarafii
dar s`ngele ]mi url[ ]n trup: fii surd, a=a fii!
S-ar t[v[li-ntre cipre=i =i-n co=uri mari cu pe=ti
cu solzi ]nc[-n vibrare s[rmanu-mi trunchi =i-ace=ti
b[rba\i albind sub pulpa n[voadelor cere=ti.
Pot s[-i ]ntorc din pofte, cu caste prevestiri,
spre cele ce ne-a=teapt[ mi=c`nd lope\i sub\iri,
la \[rmul de departe al Singurei iubiri...
CU PRIVIRE LA VIA|A MEA
Fi\i aten\i la cai, aten\i la hamuri,

via\a mea-i transport de l[zi cu geamuri
legend[ ori sare
]n curs de coagulare!
109
CUPRINS
CHEIE PIERDUT{
O, peste cheia casei mele ninge,

conturul, z[pada i-l ia,
abia dac[ se mai distinge
fereastra pe care-o-nvia...
ARZI, STEA
Arde cu lumin[ pal[

steaua mea de pricopseal[;
spumeg[-n bol\i
lungii ei col\i,
cre=te f[r[ m[sur[ —
lacrim[ cu burta la gur[.
N-are, a ei, vreo sc`nteie,
slujba-i cu mine se-ncheie.
Fiece stea, g`ndi-vom,
e vegheat[ de-un suflet de om.
Arzi
cu gazul de lamp[ al p[gubo=ilor barzi,
arzi, stea,
c`t te vrea
dezvelite,
cu ma=in[riile
inima mea!
110
CUPRINS
NA+TEREA FIULUI
Nu i-am cerut via\[ \[r[ncii din Muscel,
mi-a dat-o f[r[ s-o fi cer=ut
=i iat[-m[ azi, eu sunt cel
jinduind un nou }nceput,
vreau s[ fiu tot poetul pe care-l ]ndur[
t[cerea =i-a=a plin[ de vorbe,
na=te-m[, mam[, celui ce-am fost pe m[sur[
=i d[-mi nemaiauzitul nume de Gheorghe.
Din veghe =i mil[
te-ntoarce sub o demult trecut[ stea —
fi-mi tu mama-copil[
zidind un copil mai b[tr`n dec`t ea...
C{TRE POET
Imposibil poetul =i imprevizibil[ via\a lui:
statuie sub coaja unei statui.
+i totu=i, f[r[ netrebnicia lui nimic n-are rost
=i nici m[car nu e unic. El a mai fost.
Vine c`nd =i c`nd

=i-=i e lui, p[m`nt,
el se-ns[m`n\eaz[,
el se ierbeaz[,
el se na=te,
el se pa=te.
A fost?
Nici c[ se mai cunoa=te.
111
CUPRINS
Cel a=teptat, cel nen[scut,

vine mereu din trecut.
E-n slav[ cu pecete =i cu inel
dar nu e el,
nu e Nici el!
(Vine
te miri cine...)
Ce m[n`nc[ el =i ce bea?
Mai nimic: via\a ta,
via\a mea...
RAN{
Cum rana nu ia forma stiletului,

s[rutul t[u nu e=ti tu.
M{NU+A
...Z[pada e m[nu=a cu care-mi cau\i gura...
C~NTEC DE DRAGOSTE
Noaptea-n friguri se divide

c`nd ]nc[ mai am gur[ s[-mi las
s[rutul pe degetele despletite,
]ntoarse-n oglinda lor de popas.
+i oglinda e gur[ r[nit[

=i-n fiecare dinte te-ar[\i,
112
CUPRINS
ca o regin[ umbrit[
de crenelurile unei roase cet[\i...
Oglinda ]n m[rul ce e=ti se ]nfige,

suc dulce ]mi curge ]n barb[
dar zeama e s`nge =i frige
=i dup[ ce trece,
sunt iarb[...
UN FEL DE HUMORESC{
Mori de v`nt,
trase pe t[lpi de sanie cu dul[ii
domni=oarelor b[tr`ne;
Sahara
traversat[ de ur=ii albi ce doboar[
arborii de lalea;
caldar`mul
=i eu
=i eu, devorat de fluturi carnivori.
(M[ va restaura doctorul etrusc
de la muzeul de antichit[\i.)
Vre\i s[ plec? Risca\i s[ r[m`ne\i

f[r[ luna septemvre.
Burduful din care beau vin
e o fost[ gu=[ de vrabie. Mi-ajunge!
Mai r[m`ne s[-mi public coresponden\a

cu Marilyn Monroe...
113
CUPRINS
VULTUR
S[-l =tii pe vultur, sus,

peste bisericile lui de piatr[,
s[ se fac[ repede toamn[
c`nd bate el din arip[,
trei zile s[ cad[ frunza
c`nd face el dragoste
=i las[\i-i lui, somnul,
s[ vi-l vegheze!
De parc[
ai putea s[ Vezi
libertatea...
JOC
Curg animale jupuite din c[r\i,

cineva face focul sub ultima z[pad[
}n vreme ce chiromantul b[tr`nei cet[\i
]i cite=te viitorul, ]n palma ]ntins[,
Afroditei din muzeu,
cu mult prea groase pulpe pentru gustul
meu...
VECHE DRAM{
Cu crengile-l vom
trage ]n moarte pe Avesalom
sp`nzurat de p[rul negros,
om =i cal, os cu os!
(}=i purta, blan[ de miel
moartea, cu el,
114
CUPRINS
prin fire de p[r

a curs ]n sus, cu ]nc[l\[ri,
cu sc[ri de lemn, cu =aua
prin firul ca neaua,
cu pieptarul, cu zala
=i cu z[bala.
Om =i cal ]ncap
]n iarba crescut[ din cap
sub creanga-casap.)
Capul mi se-ngroap[ =i mie, copil[,
]n mil[
=i-n frunz[ dalil[
cu din\i
fierbin\i
=i-n locul frun\ii de rou[
]\i cad ]n pat cu claviculele-am`ndou[
=i la g`t c-o retez[tur[
care mi-e mie gur[...
}NTOARCEREA FIULUI
}n cinstea credinciosului berbece,

gras =i buclat de f`n aromitor,
tat[l duios, prin sabie ]l trece
pe a=teptatul fiu risipitor...
PREDESTINARE
C`nd na=te perla s[ fii moa=a (mo=ul)

deosebind perli\a de perloi
=i-apoi umpl`nd cu luminare, co=ul
cu dulci argint[rii =i brume noi,
115
CUPRINS
tocme=te-te la urm[ cu zaraful,

f[-\i unghiile, perlei crude, doici,
o schimb[ pe rachiu =i epitaful
\i-l scrie peste crupa unei scoici,
apoi fii, ploilor ce cad pe fructe, ho\ul,
negu\[tor de faruri ce nu ard
p`n[-ai s-ajungi s[-\i ]mpline=ti nego\ul
v`nz`ndu-\i umbra stearp[, unui gard,
]nv[luit ]n lut ca-n sarcofagii
pe care vinuri acre au gravat
ca pe un clopot scufundat, mesagii
=i fii, sub sm`rcuri, clopotul cr[pat
ce poate ]nc[, glas dogit, s[ sune

din apa verde, putredele p`nze,
pe-o nav[ cu catargele nebune —
st`lpi lungi de sare-ai lacrimii nepl`nse...
LAUS
Cea mai frumoas[ moar[ e de v`nt,

sub\ire v`nt este candida lance,
umflat cu v`nt e prin\ul de La Manche,
=i de m[lai e scutierul bl`nd.
Cea mai frumoas[-i moara-n care bate

numai at`ta v`nt c`t s[ ridice,
din c[r\i, barba poetului, de spice —
at`ta v`nt, c`t[ singur[tate...
116
CUPRINS
Z{PADA MIEILOR
Z[pada mieilor, dar nu mai ninge cu miei,

mieii sp`nzur[-n m[cel[rii,
diseca\i, gra\ios, ca-n iubire, femei
decupate din dantel[rii.
Ca ei sunt =i z[pezile: tunse de blana
]n care s-ar fi r[t[cit clopo\ei
dar =i pe ele le sub\iaz[ rana
=i nici n-au ]nv[\at s[ pl`ng[ ochii de miei,
diseca\i, gra\ios, ca-n iubire, femei.
Z[pada e a mieilor =i mieii ai bur\ilor dumneavoastr[
cum durerea e a poetului dar =i poetul e-al vostru,
consumator netrebnic de iarb[ albastr[
c[ruia i se clatin[ rostul
c`t ]nc[ i se mai v[d mìnile str[vezii
decup`ndu-se din dantel[rii,
decup`ndu-se din m[cel[rii...
UN ECHILIBRU
+i nestatornicia, nea=ezarea ori vidul,
trebuie s[ aib[ un fel de Odaie
unde s[ nu le ajung[ frigul
=i unde s[ se spele de ploaie...
}n toate, un punct stabil: ]n marea
domolindu-=i ]n ancore cl[tinarea,
]n tot =i ]n toate,
p[ienjeni= =i fluiditate
=i-ntreag[ aceast[ mi=care-n\eleapt[
are amestecare cu m`na mea dreapt[...
117
CUPRINS
+TIU UN CUV~NT
+tiu un cuv`nt ce umbl[, nev[zut,

compus din reci cristale ce se rup;
din fumul care e=ti, c[zut,
ajut[-l s[-=i ia trup!
VERTICAL
+ira de spinare poate s[ cad[ oricum

dar nu ]n genunchi, s`ngele nu se-ncovoaie,
ochiul numai sub o singur[ pleoap[ se poate trage. A lui.
Sunt viu =i colorat de pofte ca un veston de grenadir,
sunt viu =i a=tept iarba
la gura mor\ii, ca la gura sobei.
Po\i s`ngera cu arogan\[, po\i fi
]n vrajba dintre ]ntuneric =i via\[
martorul
inflexibil —
neiert[tor
v`nz[tor de indulgen\e...
RECOMPENSA
Cu calul murg trage la scar[

triste\ea ]n edi\ie de sear[
tras[-n volute verzi de foi volante
ca ruf[ria fostelor amante
=i-n foaia cu tip[ritur[ dens[
cite=ti c[ se ofer[-o recompens[
pe capul t[u din care curge ploaia
=i n[ruie, de insomnii, odaia.
118
CUPRINS
Ho\ de ninsori, profanator de brume,

e=ti prea m[runt pentru asemeni sume
dar p`n[ ca plutonul s[ se-adune
=i popa s[-\i citeasc[ iert[ciune,
tu cu mi=c[ri s[rite din gavote
peste monete treci, peste bancnote
=i te dai prins
=i te dai nins,
c[zut
dar nu ]nvins...
AMINTIRI DIN MUZEE NEM|E+TI
Uneori, iubind, auzeam clapele

pianului pictat
la care c`nta Mozart, copil,
alteori, iubind
auzeam
slujit numai de p`lniile
ori de grote=tile tulumbe
cu care auzea Beethoven.
C`ntam cu din\ii de ceas
ai cutiilor cu muzic[,
purt`ndu-mi creierul ]n afar[
lipit ca o peruc[ buclat[
de \easta sub\iat[ de pa=ii
lui Bach,
grasul,
urc`nd
]n turnul
clopotni\ei...
119
CUPRINS
LOGODN{
Degetele pot fi oase

mincinoase,
iar cele mai mincinoase dintre ele
se ]nsemneaz[ cu inele...
HAMALI
Cu pietre umplu hamalii, sacii,

s`ngele uscat se transport[ cu macii...
}NTR-O CAS{ PUSTIE
Netrebnic[ muiere =i netrebnic b[rbat:

eu mi-am Scris copiii,
tu i-ai Desenat...
C{TRE PSALOM
Cu tot trupul intru ]n aceast[ strigare,

m[ scot din obezile t[cerii
=i m[ a=ez, moale, ceratic,
pe bolovanul inimii mele.
N-am m`ncat pìne ]ngereasc[. Nu e

de botul ]ngerilor, grùl. Ale lor sunt
z[pada =i crinul. }i las
s[ pasc[ de pe mine frica de moarte,
]i las s[-mi fie preajm[ =i sa\.
120
CUPRINS
Sunt pe m[sura poftelor tale, psaloame,

pot s[tura mila ta,
pot fi un semn
cu care s[-\i scrii tu roua.
|i-e gura mea c[limar[ de s`nge,
usuc[-\i scrisa cu cenu=a bunei vis[ri,
scrie-m[ cu f[g[duiala!
Ia de pe mine somnul =i haina
dar nu m[ l[sa f[r[ iubire,
ia din mine lauda c`t[ s-a str`ns,
ia fala,
numai iubirea nu mi-o smeri,
las-o s[ ard[ cu lumin[ gras[,
nepotolit[ =i ne]n\eleapt[,
(f[r[ =tiin\a mor\ii s-o la=i!)
+i ochii mei s[-mi fie judec[tori
loru=i
=i g`ndurile ce-am g`ndit
las[-le, c`nd va fi,
oasele tale s[ le-nc[lzeasc[,
psaloame!
C{TRE DANS
Duh peste lut, pl`ngere,

spirale, coloane ]n fr`ngere
dar =i ]nfr`ngere.
Dintr-un asemenea dulce p[cat
nimeni n-a ie=it aripat,
n-a plutit, n-a zburat...
121
CUPRINS
S`nge prelins ]n col\ de gur[,

]n aer, nici o fisur[,
nici un gest ]n ghea\a impur[.
Osul ce p[rea c[-n aer st[ s[ umble

cu carne ce doare se umple,
sudoare sunt pietrele scumpe...
Dar icoanele ce cresc =i descresc

le vede vulturul din golul ceresc
=i se sperie-n felul lui, vulturesc...
B{TR~NII
S[rutul ei care-=i grava potcoava

pe pieptul unor miri fura\i din nun\i
corce=te azi urzica cu agava
=i roade scoar\a plopilor m[run\i.
Cei ce i-au robit, abandona\ii,

nu-s ]nc[ jupui\i de vechiul dor
=i ea — r[sad de cariate gra\ii,
r[m`ne neperechea tuturor.
}n p[ru-i alb ca pe liane urc[

=i-n oasele dogite ]nc[ simt
bizan\uri b[l[cite-n lene turc[
=i-a=a, n[dragi =i b[rbi b[l[ng[nind,

clavicule ]ncalec[, de-argint,
se cred ca alt[dat[. +i se surp[...
122
CUPRINS
CREDIN|{
Cuvintele, ca =i iarba,
nu se inventeaz[,
cuvintele se ]nt`mpl[...
E VREMEA
Memoria? Manej cu cai de mare —

fum cald ]ncarc[ orgoliile clipei
=i e vremea c`nd tot ce atingi
ia culorile tale,
vremea c`nd versul
se crede gropar de regi...
ORIC~ND DAR NU ORICUM
S[ po\i muri oric`nd

dar nu oricum.
S[ te a=tepte groapa rotund[
s[pat[-n locul circului migrat.
Las[-te sp[lat
de cuvinte de-acas[, las[-te,
juc[rie de lut
a unor datini de-acas[.
|i se va vorbi cu grij[,
de parc[ ai ]n\elege.
Sunt unii care au parte

de moarte grozav[. Mor unii
]ntr-o limb[ str[in[...
123
CUPRINS
SUNT APOSTATUL
Sunt Apostatul
acestei iubiri
c[reia-i calc =i-i dezbin
vertebrele de ceramic[.
Zeu la-nceput,
mai apoi preot ]ntunecat,
sunt sclav r[zvr[tit
]n cele din urm[.
Am ie=it din pielea suav[

a acestei iubiri.
Uleiul din candele ori s`ngele
]mi cade peste mìnile
trase ca dintr-o m[nu=[ de fier
din vechile rugi?
Biciui\i-l pe sclavul orgolios

cu =ira de spinare,
cu =irul din\ilor albi,
cu argintul fuid
al stelarelor unghii!
Da\i-i s[ fie al lui

colbul z[d[rniciei,
face\i astfel ]nc`t
s[ nu-=i mai poat[ ]ntoarce
capul ruginit de trufii!
L[sa\i ]n calea lui drum sterp,

l[sa\i fumul...
124
CUPRINS
OCHI DE INEL
S[-nve\i s[ mori de la v`nt,

s[ mori cum moare apa
]n cristalele ]nc[ vibr`nd
]ngropate cu pleoapa.
Cu ]nceputul de moarte, s[ te deprinzi,

al lum`n[rii de sear[
ivind din m`l de oglinzi
pe=ti lungi cu solzi de cear[.
S[ ]nve\i cum se moare, s[-nve\i

mereu un alt chip de-a apune,
frunze, ploi =i cet[\i,
toate de gropni\e-s bune.
Cum moare mireasma s[ mori,

geruind pere\ii de sticl[
sub\iri, cu vapori
de singur[tate =i fric[.
S[ mori ]ntr-un fel

]ncercat doar de tine,
curg`nd printr-un ochi de inel —
al logodnei divine...
C~NTEC
Ploaie, transparen\[ pedepsitoare —

arbore, statuie f[r[ cap —
mi-a\i mai r[mas, acum c`nd luna doare
=i-n pielea lep[dat[ a =arpelui ]ncap?
125
CUPRINS
Mai sunte\i ]nc[ preajma c[rui dor,

mai lic[ri\i ]n care oseminte
c`nd crinii, s`ngele pedepsitor
lin =i-l despoaie peste vechi morminte?
DESEN
At`ta pace m[ cuprinde, c`t[

a mai r[mas ]n cupa mohor`t[
din care vara a b[ut c`ndva.
At`ta pace, trupul meu o bea
=i ]=i hr[ne=te buzele ascunse
cu dumicatul unei ro=ii frunze
din care, lin, nervurile s-au tras.
C`nd pleci, e tot ce mi-a r[mas...
RIT
Acest tipar de carne-mi mai ]ndur[

dogite oase, vreascuri de str`nsur[
=i nervii — ierbi de marmur[ ]n temple.
Tot ce-i april ]n mine se-nseptemvre...
T`rziul e-al iubirii nent`mplate

=i-al hanului ]n care n-ai r[mas,
al diligen\ei ce-n potcoave bate
sub ulmii vechi, f`nt`na de popas.
+i-mi se smere=te, singur, versul p`n[
s[ fie vers =i cu b[tr`n[ m`n[
]ncerc s[-l fac s[ fie, s[ r[m`n[,
duminec[ s[-mi par[-n s[pt[m`n[...
126
CUPRINS
Septemvre, copt, ]n f`nul str`ns c[zu

dev[lm[=indu-=i bl`nda sare cu
o lacrim[ ce plou[
=i e=ti tu...
FISUR{
El nu e at`t de b[tr`n
]nc`t s[ poat[ sta
prea mult[ vreme
singur cu trupul lui
]ntr-aceea=i odaie
f[r[ s[ sufere
=i nici at`t de t`n[r
]nc`t s[ se dedea la somn.
Poart[ pe chip
o melancolie
]ndulcit[ doar cu scrierea de sonete,
escalad`nd
o fisur[ imperceptibil[
]n oglinda
duratei.
ROST
N-am voie s-a=ez piatr[ peste piatr[,

sunt ve=nic
gata de drum,
dumicat,
spintecat
prelins dintr-o cocoa=[ ]ntr-alta
127
CUPRINS
a clepsidrei
printr-o str`mtoare
prin care nu trece nici aripa de fluture.
+i nici dragostea...
TREZORIER
Ce-am s[-i aduc iubitei? Vai, ajunse

]n mine umbra ei s[ se sculpteze
cu dulci firide =i conture treze;
i-aduc o pern[ plin[-ochi cu frunze.
Trezorier al toamnei, ]nc-o dat[
]n lume fug cu merele (=i-o fat[)
cu ultima, din veacuri diligen\[,
v[ las, se pare, palida-mi absen\[...
|in frunzele cu disparate serii,
bancnote mari, c`nd ronde, c`nd alunge
cu care-n copilie am ajunge,
republici am corupe =i imperii,

dar f[r’ de veste iarna ne str[punge
cu, s`nger`nd, nervurile t[cerii...
F{R{ COPII
Sf`r=it de serie-am ajuns, ratare

a zah[rului convertit ]n sare,
cu mine, uite, a pierit o =ans[
n-am ajuns lut ci ve=ted[ faian\a.
128
CUPRINS
Nimic din tot ce sunt n-are urmare,

]ntìul sunt? Eu m-am voit oricare
=i-ncerc nes[buita cutezan\[
de-a m[ zidi, ]nsingurat, ]n stan\[...
Desperecheat, dar nu f[r[ pereche,

mi-adaug =irul zilelor umile
unei pove=ti de la-nceputuri veche.
Glasul-copil nu-l =tie-a mea ureche

=i dintr-at`tea vorbe inutile
m[car pe una o p[strez: copile!...
UN TREN
Moment de sear[ ]ntr-o gar[ mic[,

p`n[ s[ cad[ cea dintì z[pad[,
ceasornicul cu limbile-n t[gad[,
gazorni\a cu afumat[ sticl[
=i-n jur pustiul. Prind s[ se str[vad[

ierburi ce nu-s =i-n lini=tea pitic[
se sub\iaz[ =inele de-o fric[
prelins[ dintr-a fulgilor arcad[.
Stai =i a=tep\i un tren ce nu opre=te

]n gara care bl`nd se-nz[peze=te
=i c[reia luminile ]i treieri
dar iat[-l, ]naintea ta cum cre=te,

fere=ti de-o clip[ ]\i sculpteaz[-n creier
=i curge-apoi pe =iruri lungi, de greieri...
129
CUPRINS
IERNILE PICTURILOR NAIVE

Lui Mircea Micu
Mi-ai dat, b[tr`ne,-o iarn[ de Ni\[ Nicodim

zugrav pe alb, cu alburi pe-o scoar\[ de copac
ce n-a ajuns s[ =ad[ cuminte-n \intirim
la c[p[tì de fat[ ori de poet s[rac.
O moar[ cu o g`rl[ curg`nd parc[ din veac
=i-o roat[ care mi=c[ uimiri =i str[vezimi
=i macin[ secunda pe care o tr[im,
o moar[ de z[pad[ cu nimenea ]n prag.
O moar[. O ajungem =i i ne spovedim —
sarea de lins a iernii de s-a-nt`mplat s[ fim
c`nd bulg[re de sare ni-i chipul mohor`t
=i asfin\ind ]n moara lui Ni\[ Nicodim —
u=or ne pare grùl ce ne-a-ngropat ]nc`t
c`nd ]l sim\im la glezne el ne-a trecut de g`t...
POVESTE
Toat[ via\a
el a arat cu ochii
luna din Lun[,
p`n[ s[ se ]nal\e
]n p[m`ntul din P[m`nt,
ideogram[ astral[
caligrafiat[ de p[rin\i b[tr`ni
agonisind cu pu\in[ pricepere
c`teva semne palide...
Moartea mu=c[ din umbra lui
ca dintr-o cruce
de grù...
130
CUPRINS
AMINTIRI DESPRE MINE

(1980)
DOAR
...Sunt doar bulg[r de tin[

alexandrin[,
cu doar o spinare, sub ploi
=i cu ochi numai doi...
STARE
...+i mi se-nt`mpl[ s[ fiu

un biet sat de foame,
l`ng[ o cetate de pìne
]ntr-o ]mp[r[\ie cu grù...
TOAMNA
Suflete al meu, de copil,

te duci =i tu
ca pas[rea ce trecu,
s[ mori ]n Nil?
131
CUPRINS
+i tu, s`nge, cu frigul

ce te mu=c[ mereu
mergi s[ mori poate-n Tigru,
Eufratele meu?
PROPOR|II
...Bunica
duce la gur[
M[n[stirea Dintr-un Lemn,
plin[ ochi
cu singur[tate...
AUD
...Tr[iesc
re]ncarnarea mierii.
Cineva
m[tur[ paradisul
de cadavrele fericite
]n vreme ce mie mi se pare
c[ aud
desfrunzindu-se
religii...
ULTIMELE +TIRI DIN PARADIS
...}ngerii scriu articole de legi

ori clocesc s[ge\i
=i ]n pauza de pr`nz ling sare.
132
CUPRINS
La cerere, ei rup sintaxa ploii

— greab[n de cal —
slujindu-se de moa=tele
pluvioasei Paraschiva.
Ca pe chei de case de bani

ei reproduc dup[ mulaje de cear[
miresmele
cu care urmeaz[
a ne ]mpropriet[ri.
Ei patroneaz[ cu inclemen\[
Uzinele de Ace cu G[m[lie,
fierb rachiu de crini ]n alambice
=i se trezesc ]ntreb`nd f[r[ noim[:
Oare ce-o mai fi f[c`nd poetul
St[nescu?...
INVOCARE
...Picteaz[-mi peste suflet un nor —

poate cur`nd am s[ mor!
Pe cerul acestei provincii
=i-ar a=eza zeit[\ile fisurate Da Vinci
iar Rafael
ar zidi tronul lui Miel.
Adun[, adun[-ntr-o ram[
\[r`na aceasta ce se destram[
=i de-ai s[-l mai na=ti pe Gheorghe din Ge\ia

nu-l umple cu lutul ori gresia
133
CUPRINS
ci a=eaz[ ]n osul dintr-]nsul

sarea =i pl`nsul
ce-l pl`nge toamna c`nd bate

peste pleoapele lui desenate
cu semne ce nu s-au v[zut

dintr-un grai de nimeni =tiut.
A=eaz[-mi peste suflet un nor —

poate cur`nd am s[ mor!...
D~R{
...D`ra copil[roas[ a unui alb

evaporat
sub t[lpile trafican\ilor de z[pad[!
Nu v[ teme\i:
sunt un biet crin
dezamorsat...
EU SUNT DIN ALT MIT
...Din bucurie
r[m`n doar l[zile de ambalaj.
Trupul meu va fi oarec`nd

fabricant de p[m`nt
cu iarba pe iarb[ c[lc`nd...
134
CUPRINS
Am scuipat vorbe =i-am b[ut tutun —

s-a spus c-a= fi neru=inat de bun
=i uite, uite, parc[ v[d o stea
gata s[-=i ]ncal\e sabia
cu pielea mea!
+i ce e dac[ zborul paserei

l-am mirosit?
Eu
sunt din alt mit...
MARATON
...Dup[ patrujdoi de kilometri

el cade-ntre grecii ]nfrico=a\i,
url[:
“Am ]nvins!”
=i moare.
L-au ]ntors cu fa\a spre ei

spre a-l iubire
dar vai, el era un sol
al du=manului...
ATLET AL CRINILOR
Atlet al crinilor?
Se poate, dar poetul e, mai ales, soldat,
desc[tu=at de inelul muierii,
desc[tu=at de pìnea de-acas[,
desc[tu=at de mìnile mamei, umflate.
135
CUPRINS
Descheiat la g`t, soldatul,

descheiat la n[dragi,
descheiat la berebat[...
}NV{|{TUR{
S[ beai un ceainic plin cu galbeni fluturi,

]nham[ casa la b[tr`na salc[
=i aminte=te-\i vechile s[ruturi
care, descul\e, carnea gurii-\i calc[.
Cu litere ce curg din c[r\i te spal[
=i m`na-n iarba moale \i-o r[stoarn[
c`t arde-n z[ri statuia verii, goal[
=i c`t respiri, nepodidit de iarn[...
VORBE
Prim[vara a fost restaurat[,

vara a fost pus[ la punct,
toamna a fost restabilit[,
iarna e cum a mai fost...
}NTR-UN T~RZIU
Am[run\it[ de toamn[, via\a mea!

Trupul r[m`ne singur de sine
=i intru cu oase blajine, ]n iarn[
(n-am epole\i, am clavicule)
iar zeii ]mi cotrob[ie-n cap
ca ]ntr-un sertar cu chei...
136
CUPRINS
TRIBUL ROBO|ILOR
E tribul robo\ilor.
Ei ]=i sculpteaz[ pere\ii pe=terii
cu oasele celui din urm[
computer.
Pietri= de ro\i din\ate
le sun[ sub pa=i
=i-apoi se str`ng ]n jurul
focului mic, al ultimului
bec de lantern[,
arunc[-n frigare
ultima halc[
de fier ruginit
=i ling de pe cuar\uri
cu limbi de ceasornice,
urmele ultimului om.
Noaptea
ei ]nc[ ]i mai viseaz[
pe oameni...
TRATATUL DESPRE FLUTURI
1
...Fluture: parafa cu herbul
celui v`ndut pe treizeci
de fluturi
2
ran[ zbur[toare
3
(el se t`r[=te zbur`nd)
137
4
e uria=, ]n[l\at
pe potcoave de cear[
=i e =i iepure
zbur`nd cu urechile
5
e compus din pieile jupuite a dou[
jum[t[\i de boabe
de rou[
6
scoic[ plutind
cu cheutorile de aur
dezvelite
7
a=a s[rut[ el: b[t`nd din aripi
8
=i e chiar rumegu=ul unui s[rut
9
e tala=ul ondul`ndu-se
sculat din sc`ndura
sicriului
10
dar e =i o moar[ a durerii
11
(e chiar durerea
=i uitarea =i singur[tatea
=i disperarea)
138
12
e mirarea
13
vitraliu ]n lapte-nchegat
armur[ r[zboinic[ a vinului
lacrim[ p[lmuit[
14
imponderabil rege al Insomniilor
f[r[ pre\
f[r[ greutate
numai c[ atunci c`nd se-a=eaz[
peste piramid[
piramida se-ngroap[ ]n nisip
pre\ de un cap de om
15
cu o m`n[ de fluturi
arunca\i peste cap
se ia o bun[ masc[ mortuar[
16
fluturele e
oglinda pus[ la gura iernii
spre a se aburi de via\[
ori de moarte
17
carte cu foi de aer
139
18
moned[ cu ]ntre avers =i revers
un trup de vierme
(=tiu =i un fluture
fals)
19
e ne]nsemnat rezid menajer
]n casa ]ngerilor
dar e =i tutunul ce p`cìe
]n pipa lui Diavol
20
p`lpìe de spaime
dar poate fi \igl[ de acoperi=
la cazarma gladiatorilor
21
]mi calc[ pleoapele roase
cu lungi trenuri ]n marf[
22
nu \ine de sete
dar unul singur
bea Nilul
23
nu \ine de foame
dar unul singur
devor[ un cal uria=
cu c[tan[ pe el =i cu
sabie
140
24
ne poate pune coarne
instalat confortabil pe buzele
iubitei
25
seam[n[ cu o pas[re
care chiar e
(la clinica fluturilor
f[c`ndu-se disec\ia unui cap de mort
s-a g[sit ]n el
un vultur contras)
26
poate trece oceanul
purt`nd ]n burt[ ma=in[rii felurite
negustori de filde= mini=tri
=i stewardese pulpoase
27
c`nd se ciocnesc doi fluturi
la ecuator
ninge
28
]i iubesc
dar mai ales ur[sc urma lor
=ov[itoare rotund[
ca glon\ul ]nfipt
]n zidul condamna\ilor
la moarte
29
ur[sc iarna lor nechemat[,
z[pada lor ce nu albe=te
141
30
f`nul lor care-mi umple patul
31
le ur[sc monstruoasele trupuri
p[relnice
]ntr-o lume (=i f[r[ ei)
fluid[
=i ]n cl[tinare
32
ei curg
de pe obrazul m[rului
peste m[runta mea lini=te
=i-o dizolv[
33
]i cert
=i ]i iert
34
pe fr`nghia zborului lor
evadez din via\[ ]n vers
35
cu str[veziul lor
m[ pot ]nveli
36
p`n[ ca mìne
s[ m[ ]nchid =i eu
]ntr-un biet fluture
de lemn...
142
CUPRINS
NINIVE
(1982)
SALOMEEA
A\i hulit-o pe nedrept: iat[-l

pe tava Salomeii,
capul rostogolit al Salomeii!
M{RIME
... +i
s-ar putea s[ ajung
o lacrim[
]n m[rime
natural[...
NINSOARE RAR{
Ninsoare rar[, rit

chinezit
turn`ndu-=i fulgul
=i peste regele
=i peste vulgul...
Cel care ninge

cum ninge?
143
CUPRINS
Singur[tate.
Ninsoare.
Meninge...
Cel care ninge
ce ninge?
NINSORILE
Ninsoare deci,
gramatic[ impus[
cu oase reci
]n carnea mea supus[.
Vom spune c[ ne-am =tiut
totdeauna departe,
ca vasul unui s[rut
f[r`mi\at c[tre toarte
din care vinul a curs
]n \[r`na amar[,
o, ultim parcurs
al labei de fiar[!
Peste ierbile moi
peste inime, pasul.
Din ce-am fost ]nde doi
r[m`ne doar glasul
acestei ninsori
sub ferestrele umede:
Mori suflete, mori
=i na=te-te suflete!
144
CUPRINS
CAII
Caii b[tr`ni spre abatoare

indii, m[rgeanuri =iroind =i asii,
ei, bl`nzii ce, ca ni=te =erpi ai casii
ne-au privegheat pere\ii-n cl[tinare.
Nici capetele nu-=i vor mai ]ntoarce

cu coamele tot falnice, vibr`nd,
ei, galop`nd pe nouri =i pe v`nt,
pe lung de s[bii =i s[ge\i de arce.
Ei mi=c[-n mers biblioteci de oase,

cu biblii ]ngropate-n palimpseste,
foi de papirus, pergamente roase,
caligrafii de s`nge, pe m[tase;

ei ni-s speran\a dac[, peste creste
mai e vreun \[rm necunoscut. +i este!
MONORIM{
Sufletul meu de copil

m[ poart[ din april
]n april
pe bra\ele Afroditei don Mil.
C`ntecul, niciodat[ umil,

moare-mi-l
]ntre pietrele din moara-azil
ce macin[ creierul florii, gracil...
145
CUPRINS
}NGERUL MEU P{ZITOR

...+i uite,
]ngerul meu p[zitor
se descal\[ de bocancii (ai mei)
cu care-a ros pietrele t`rgului (meu)
zv`rle hainele pe podea
(hainele mele bune, preg[tite
pentru balul, cumva am`nat, al
]ntreprinderii me=te=ug[re=ti
de pompe funebre)
h[p[ie din castron, cina
sorocit[ foamei mele, de mama.
+i se ]ntinde de-i troznesc aripile
]n patul (al meu)
cu capul bolov[nit pe perna mea
comunic`nd secret cu mulajul ]n aur
al p[rului iubitei.
E un ]nger cazon, tr[znind a mahorc[,
a vorbe de=ucheate =i-a vin,
cu carne roz-alb[strie
de fruct putrefact,
tocmit s[ r[cneasc[ psalmi
c`nd la biserica Dintr-o Zi
c`nd la biserica de-i zice Sixtin[,
un ]nger v`n`nd cu ochii, pulpele
str`nse-n ciorapi negri ai v[duvelor june,
un ]nger viclean
d`ndu-m[ s[rutului s[u
]n vreme ce-=i ]ndeas[ traista
cu crengile
rugului (meu).
El m-a ales. Nu =tiam s[ existe
N-am vrut s[ existe.
146
A ]nceput acum s[-mi viseze 'naintea mea visele
=i-mi r`m`ne numai nutre\ul lor
celest.
A ]nceput s[-mi poarte cuvintele
=i mi le ]ntoarce tocite-n genunchi,
]mi poart[ c[ma=a
=i mi-o aduce spart[ ]n coate,
]mi poart[ s`ngele,
nervii
=i me=te=ugurile dob`ndite cu trud[.
}ngerul meu p[zitor,

]ngerul meu carnasier
tope=te fluturi doar amintindu-=i
de p[relnicia lor
coagulat[ brusc
]n ceara
ce m[ umple.
M[ p[ze=te de mine,
de f[r`ma de libertate ce =i-o ]ng[duie
mìnile mele
c[ut`ndu-se una pe alta
prin ]ntuneric...
M[ p[ze=te s[ fiu viu,

m[ p[ze=te s[ nu mai fiu,
s[ m[ mir,
s[ respir.
S[ Shakespeare...
147
CUPRINS
PREA DEVREME,
PREA T~RZIU
(1984)
TREPTELE
Trag dup[ mine o Form[

prin coridoarele ]nghe\ate
(ia-\i cunoscut fr`ngerea,
gustul)
trecut[ prin umilin\e
=i trufii carnivore;
trag dup[ mine o Form[
alc[tuindu-se din sf[rm[turile
unui turn ]nclinat —
cu co=ul pieptului, scar[ —
de pe care abia auzit
lunec[ un bob de s`nge
]ncet
din treapt[ ]n treapt[,
din coast[ ]n coast[
din cuv`nt ]n cuv`nt...
148
CUPRINS
VULGATA
Aproape c[-mi p[rea dulce b[tr`ne\ea

mìnii mele drepte
]ngropate-n h`rtii
p`n[ la osul frun\ii.
Sim\eam pe suflet
gustul ]n\elep\iei =i al duratei
c`nd uria=ul idol de lut
mi-a umplut cu barba lui
ferestrele
spun`ndu-mi ]n
vulgata
zeilor:
Stau numai o clip[,
s[ nu te sperii,
stau numai p`n[
te na=ti!
CASA CUV~NTULUI
P`n[ s[ termini discursul

dedicat inaugur[rii templului,
templul
eo
ruin[...
Cuv`ntul ]ncepe
cu propria lui ruin[,
se continu[ cu acoperi=ul seme\
=i-l ]ncheie
talpa-ngropat[ ]n lut,
temelia.
149
CUPRINS
Casa cuv`ntului
o porne=ti
construind
=arpele casei.
Casa cuv`ntului se-ncepe

de la ruin[
]n sus...
ASCULT{-MI VIA|A
Sunt clipe c`nd a= vrea s[-\i spun:

(cu buze ]nchise) ascult[-mi via\a!
Nu e nevoie s-o vezi ori s-o cite=ti,
trebuie doar s-ajungi s-o ascul\i.
Am avut al meu doar un pogon de cer

(un acru, un iug[r, o mil[ marin[?)
=i sub at`ta spa\iu mi-am v[zut de-ale mele —
straturile de legume =i cubul cu c[r\i;
b[tr`n agricultor de himere, cu oase troznind

de trecerea berzelor, toamna, ascult`nd
cu ]nfrigurare clinchetul radioului cu galen[
care tocmai anun\[ timpul probabil de ieri.
Mi-am arat cinstit fic\iunile

cu uneltele de faian\[ dogit[, am a=ezat
asupra lor ploaia =i pentru o singur[ garoaf[
am pornit ro\ile uria=elor mele mori de v`nt.
150
CUPRINS
(1984—1985)
C`te ]nc[ vibr`nd, neauzit,

cu ancora ]ngropat[ ]n m`luri
de diamante putrezite,
cor[biile mele, c`te ]nc[
mai rupe\i pielea de muiere
a vechilor c[r\i,
cu echipajul ajuns doar schelete
=i cu numai c`rmaciul
]nc[ viind?
Cor[biile mele lunecate pe ape,
cl[tin`nd algele norilor dar mai ales,
mai ales mi=cate pe iarb[ —
iarba de tutun a himerelor,
iarba umil[, orgolios spiralat[
=i d`nd bun gust dezastrelor
=i ]ng[duind toamna =i lacrima...
O m`n[ de versuri — cor[biile mele,
transport de s`nge,
secret[ ]nc[rc[tur[ de fum,
nervuri de s`nge,
151
CUPRINS
rugin[ lesne de asemuit cu aurul,

versurile mele.
C`te s-au desprins de \[rm?
C`te au ajuns la \[rm?
Cor[biile mele, iubirile mele
mai degrab[ necredincioase,
eu am scris cu voi, Marea
=i dintr-un catarg
]mi vor t[ia semnul de c[p[tì,
n[lucile de sare,
pesc[ru=ii...
Praga, 18 octombrie '84
NINGE, NINGERE, NINGERIME
Ninge suav,
ninge bl`nd —
ninge feroce;
ningere cu funii de sp`nzur[tori
ningere carnasier[
cu toiege de orbi
(toiegele orbilor — fluturii)
ninge cu capete avortate, de floare,
ninge cu ziare zdren\uite,
ninge cu muzici de cimbale,
ninge gros, groh[it,
ninge ca-n schituri =i ninge lasciv,
ninsoarea se-ncleiaz[ de-a dreptul pe oasele
b[rba\ilor singuri, din trenuri singure,
ninge cu sf[r`m[turi, cu fisuri, cu g[uri de r[ni,
ne ninge de-a dreptul peste amintiri; ningerea
perfor`ndu-ne \easta, ne ning trupurile ce ne-au tr[dat,
152
CUPRINS
ninge ca-n s[li de bal =i s[li de disec\ii

ninge ca-n odaia risipitorului
ce las[, murind, lumina aprins[ =i z[pada aprins[
de parc[ ar vrea s[ vad[ cum moare,
ce moare.
Ninge cu din\ii de lapte
ai ]ngerilor...
FRIG
Fini=.
Dantura, dezgropat[ din iarb[
a unui sonet.
Am tr[it
prea repede?
Am murit prea ]ncet?
CAPUL DUMINICII
Avem timp s[ ne na=tem

=i-avem timp de murit
\in`nd ]n bra\e
capul duminicii, t[iat cu joag[rul;
avem timp s[ coagul[m varul
trupurilor ce se vor iubi,
s[ tip[rim degetele
ce se vor alunga.
Iar de tr[it
vom tr[i
mìne...
153
CUPRINS
SCRISOARE DIN 15 IANUAR
1
Ninge peste limba rom`n[,
peste plumbul cu floare al vechilor litere
din tipografiile abandonate.
(Exist[ =i vreun cimitir
al tipografiilor? Exist[:
Se umple cu semne, o corabie
cu echipaj ]ncropit din poe\i p[gubo=i
se ]mpinge lemnul ei bl`nd
pe Marea, apoi se las[
acea corabie s[ se ]ngroape, lin
]ntre scoici ]nverzite =i cranii de pietre.)
2
ning oasele lui Mihai Eminescu,
ninge lent, dumicat
=i aeru-nc[run\e=te-n\elept,
cap[t[ zugr[veala Vechiei
ce ]nc[-i lipse=te
=i-l leag[ de z[pezile
ob`r=iilor,
de timpul ne]nt`mplat =i de dor.
3
Moartea taie trupurile poe\ilor
ca pe p[pu=i de z[pad[
=i le sap[ lor, cu cu\ite de laser,
morminte
m[surate cu metrul antic
=i ei r[m`n, n[lucire
154
(]n lexicoane, ca-n scrumiere)
dar m[car un fulg din ninsoarea lor dus[,
m[car un fluture cu aripi de cear[
taie “orizontul
diametral”
=i urma acestei imperceptibile lunec[ri
devine d`r[ de foc.
4
Ninge-m[, Mihai Eminescu,
las[-mi pe gur[ f[r`me de tine
(“M[n`nc =i pl`ng,
m[n`nc...”
acum, c`nd mi-a mai murit un poet,
c`nd ai mai murit cu un poet
(cu o lance i-am despicat cripta,
]n coasta ta)
am mai ]ngropat o ninsoare
am mai suit o z[pad[ pe rug
am pus-o la zid
(O rafal[? Nu
ninge...)zidind-o ]n
“m[re\ia frigului”.
5
Ninge peste potcoavele de fier
ale vechilor litere peste care se-ncheag[
s`ngele alb
al speran\ei.
moara cu filde=iri n-are odihn[
=i scrisul ce se scrie
155
]l citesc boabele de grù
]l slovenesc zeii cocli\i ]n eresuri
=i ]l rostesc poe\ii
de-a dreptul cu g`tul retezat
pe butucul pìnii
pentru prea multa lor iubire f[r[ de sa\
=i pentru seme\iile lor.
Ninge peste schituri de semne.
Ninge peste limba rom`n[...
156
CUPRINS
PROZ{
MIRADONIZ,
COPIL{RIA
+I TINERE|EA LUI EMINESCU
CARTEA }NT~IA
DAC{ TRECI R~UL SELENEI...
“Iar ]n mijloc de gr[dine, ]ntr-o

lunc[ de verzi portocale
Nal\[-se ca ]ntr-un flor ]nv[luit
palatul Selenei
Mare-i, cu zece intr[ri, la care
duc sc[ri ]n[l\ate
+i cerdacuri ]n aer — \inut
de-argintoase columne
+i ]n trei caturi se nal\[ palatul!
cu mii de ferestre
Mari =i boltite prin care p[trunde-o
lumin[ albastr[...”
Mihai Eminescu: “Dac[ treci rùl Selenei”, 1873
157
1
}n toamna anului 1877 Mihai Eminescu primea din partea

vechiului s[u prieten =i fost coleg ]n anii de studen\ie, Ioan
Slavici, invita\ia de a p[r[si b[tr`na cetate a Ie=ilor, ]n care
r[m[sese din nou f[r[ o slujb[ sigur[ =i de a veni la Bucure=ti.
R[spunz`ndu-i, la 12 octombrie, poetul scria: N-am cu ce
veni. Asta m-a f[cut s[-mi \in gura p`n[ acuma — 100 de franci
am pe lun[; din ce dracu’ s[ plec? Am =i bagaje: c[r\i, manu-
scripte, cioboate vechi, l[zi cu =oareci =i molii, populate pe la-
ncheieturi cu deosebite na\ionalit[\i de plo=ni\e. Cu ce s[ trans-
port aceste roiuri de avere mobil[ ]n sens larg al cuv`ntului?
A f[cut totu=i acest drum. A devenit redactor al ziarului
“Timpul”, =i ]ntr-un r[stimp de opt ani, ]nainte ca mintea lui
s[ se ]ntunece, =i-a purtat, prin od[i\ele ]ntunecoase ale case-
lor ]n care a fost g[zduit, l[zile cu c[r\i =i manuscripte de-
spre care vorbea cu haz ]n r[va=ul trimis lui Slavici...
Dup[ moartea lui, ]nt`mplat[ la 15 iunie 1889, scrierile
netip[rite ale poetului aveau s[ treac[ ]n p[strarea criticului
Titu Maiorescu. Dup[ ce le-a depozitat ]n casa-i veche, cu
coloane eline=ti =i fronton de templu, criticul le-a ]ncredin\at
Academiei Rom`ne. }n 42 de caiete erau cuprinse sute de poezii,
zeci de fragmente de proze, file traduse, m[rturii ale unei
munci trudnice, ca de ocna=. }ntre ele s-au descoperit =i c`teva
poezii care vorbesc despre copil[ria Luceaf[rului. Zg`rcit cu
m[rturisirile intime, chiar ]n convorbirile cu prietenii, Mihai
Eminescu evoc[ — poate pentru sine, ]ntruc`t nu putem =ti
dac[ ar fi trimis la tipar versurile acestea — poate pentru
cititorul de peste timp, care e=ti =i dumneata, iubite cititor —
]ndep[rtatul t[r`m al copil[riei tr[ite la Ipote=ti, imaginile unor
arbori =i frunze care nu mai sunt, contururile tremurate,
]ng[lbenite ]n vers ca ]n fotografiile vechi, ale fra\ilor =i suro-
rilor, umbrele unor tovar[=i de zburd[lnicii ori de timpurie
]ng`ndurare.
158
Dup[ ce ne-am ]ng[duit, cu dragostea =i sfiala celui care a
]ncercat s[ evoce — dup[ date precise, ori numai prin cle=tarul
cu multe fa\ete al imagina\iei — amintirea unui geniu, tran-
scriu, pentru cititorii acestor r`nduri, dou[ din poeziile aflate
]n caietele eminisciene... E vorba de Copii eram noi am`ndoi
scris[ ]n 1871 =i de Fiind b[iet p[duri cutreieram, conceput[
=apte ani mai t`rziu!
Copii eram noi am`ndoi,
Frate-meu =i cu mine.
Din coji de nuc[ car cu boi
F[ceam =i ]nh[mam la el
Culbeci b[tr`ni cu coarne.
+i el citea din Robinson,
Mi-l povestea =i mie;
Eu zideam Turnul-Vavilon
Din c[r\i de joc =i mai spuneam
+i eu c`te-o prostie.
Adesea la sc[ldat mergeam
}n ochiul de p[dure,
La balta mare ajungeam
+i l-al ei mijloc ]notam
La insula cea verde.
Din lut acolo am zidit,
Din stuful des =i mare,
Cetate m`ndr[ la privit,
Cu turnuri mari de tinichea,
Cu zid ]mpresurat[.
+i frate-meu ca ]mp[rat
Mi-a dat mie solie,
S[ merg la broa=te nemp[cat,
S[-i chem la b[t[lie —
S[ vedem cine-i mai tare.
159
+i ]mp[ratul broa=telor,
C-un oacacà de fal[,
Primi — porunci o=tilor
Ca balta s-o r[scoale.
+i am pornit r[zboi.
Vai! multe broa=te noi am prins —
}mi pare chiar pe rege —
+i-n turnul negru le-am ]nchis,
Din insula cea verde.
Spre sar-am f[cut pace.
+i drumul broa=telor le-am dat.
S[ltau de bucurie,
}n balt[-ad`nc s-au cufundat
Ca s[ nu mai revie.
Noi am pornit spre cas[.
Atunci r[splat[ am cerut
Pentru a mele fapte —
+i frate-meu s-a desemnat
De rege-n miaz[noapte
Peste popoare-ndiane.
Motanul alb era vistier,
M`rzac cel chior ministru —
C`nd de la el eu leafa-mi cer,
El miaun[ sinistru.
Cordial i-am str`ns eu laba.
+i ]mp[ratul milostiv
Mi-a dat =i de so\ie,
Pe fiica lui cu r`s lasciv
+i \ap[n[, nurlie,
Pe Tlantaqu — caputli.
160
Am mul\umit c-un umil semn —
Drept mantie-o prostire —
M-am dus l-amanta mea de lemn.
}n sf`nta m[n[stire,
}ntr-un cotlon de sob[.
+i ah! =i drag[-mi mai era!
Vorbeam bl`nd cu d`nsa,
Dar[ ea nu-mi r[spundea
+i de ciud[ eu atunci
Am aruncat-o-n foc.
+i pe =ur[ ne primblam
Peste stuf =i paie
+i pe mun\i ne-nchipuiam
Cu fiece b[taie
M[r=ileam al[turi.
+i pe cap mi se ]mfla
Casca de h`rtie
O batist[ ]ntr-un b[\,
Steag de b[t[lie,
C`ntam: Tarararah!
Ah! v-a\i dus visuri, v-a\i dus!

Mort e al meu frate.
Nimeni ochii-i n-a ]nchis
}n str[inate —
Poate-s deschi=i =i-n groap[!
Dar ades ]ntr-al meu vis
Ochii mari alba=tri
Lumineaz[ — un sur`s
Din doi vine\i a=tri
Sufletu-mi treze=ti.
161
Eu? Mai este inima-mi
Din copil[rie?
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
Ah! ]mi ]mbl[ ades prin g`nd,
O c`ntare veche:
Parc[-mi \iuie-aiurind
Dulce ]n ureche:
Lume, lume =i iar lume!
Pentru cel care a v[zut manuscrisele eminisciene, cel care

a avut putin\a de a privi filele u=or ]nnegrite de ani, cu
cerneala parc[ nu cu totul uscat[, cu =iruri de cuvinte cali-
grafiate des[v`r=it, peste care v`rful peni\ei a a=ezat apoi
linii nervoase, ad[ug`nd ]n dreptul lor altele, cel care s-a
r[sfr`nt ca o oglind[ ]n aceste file, descoperind, dinl[untrul
]n afara lor, miracolul care le-a nemurit, emo\ia este
cople=itoare. O hart[ a stelelor dintr-un col\ de cer, cu comete
]ntrep[trunz`ndu-=i cozile de veveri\[ printre astre
frem[t[toare, cu lumini s[get`nd nesf`r=irea, poart[ mai pu-
\in ]nsemnul miracolului ca manuscrisele r[mase de la cel
care, din copil[rie, zidea pe prundul g`rlelor ipote=tene “Tur-
nul-Vavilon”. Poezia Copii eram ar fi suferit, f[r[ ]ndoial[,
]nc[ multe, chinuitor de multe modific[ri p`n[ ca poetul s-o
lase ]n seama b[tr`nilor ze\ari de la “Convorbiri literare”,
revista ie=ean[ care l-a publicat, dup[ “Familia”, cu versuri
de ]nceput. Tr[ie=te ]n ea un peisaj ciudat, cu neputin\[ de
fixat pe o hart[, peisajul lumii fermecate a copil[riei, al[turi
de un altul, exact, ]n preajma c[ruia tr[iesc copiii de azi, ai
gospodarilor din Ipote=ti. Fratele mort “]n str[in[tate” este
Ilie, cea de a cincea odrasl[ a c[minarului Gheorghe Eminov-
ici =i a so\iei sale Raluca, mai mare cu numai patru ani ca
Mihai. Dealtfel, poezia o dovede=te, Ilie avea primul cuv`nt,
ori pe cel hot[r`tor ]n hoin[relile prin lunc[, ori ]n “b[t[liile”
162
sf`r=ite cu ]ncoronarea sa ca rege al meleagurilor de la
miaz[noapte. De=i era, la r`ndu-i, “os de rege”, Mihai primea,
ca un curtean supus (al[turi de motanul alb ori de alt motan,
chiorul M`rzac) felurite dreg[torii, r[m`n`nd ]n seama
vistierului miorl[itor datoria, rareori onorat[, de a-i da cu-
venita simbrie. Povestea amorului pentru vicleana, =i desigur
frumoasa Tlantaqu-caputli, sf`r=it[ f[r[ triste\e, e urmat[ de
invocarea copil[riei, =i tonul se schimb[ aici, =[g[lnicia e
]nnegurat[ de m`hnire. C`nd scria Copii eram, Mihai Emi-
nescu avea 21 de ani =i era student la Universitatea din Vie-
na. Ilie murise ]n 1862, ]n v`rst[ de 16 ani...
Aceea=i und[ de am[r[ciune ]l st[p`nea pe poet c`nd a=ternea
pe h`rtie Fiind b[iet p[duri cutreieram...
“Fiind b[iet p[duri cutreieram
+i m[ culcam ades l`ng[ izvor,
Iar bra\ul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa sun[-nceti=or:
Un fream[t lin trecea din ram ]n ram
+i un miros venea adormitor
Astfel ades eu nop\i ]ntregi am mas,
Bl`nd ]ng`nat de-al valurilor glas.
R[sare luna,-mi bate drept ]n fa\[:
Un rai din basme v[d printre pleoape,
Pe c`mpi un v[l de argintie cea\[,
Sclipiri pe cer, v[paie peste ape,
Un bucium c`nt[ tainic cu dulcea\[,
Sun`nd din ce ]n ce tot mai aproape...
Pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii,
P[rea c-aud venind ]n cete cerbii.
Al[turi teiul vechi mi se deschise:
Din el ie=i o t`n[r[ cr[ias[,
Pluteau ]n lacrimi ochii-i plini de vise,
163
Cu fruntea ei ]ntr-o maram[ deas[,
Cu ochii mari, gura-abia ]nchis[;
Ca-n somn ]ncet-]ncet pe frunze pas[.
C[lc`nd pe v`rful micului picior,
Veni al[turi, m[ privi cu dor.
+i ah, era at`ta de frumoas[,

Cum numa-n vis o dat[-n via\a ta
Un ]nger bl`nd cu fa\a radioas[,
Venind din cer se poate ar[ta;
Iar p[ru-i blond =i moale ca m[tasa
Grumazul alb =i umerii-i vedea
Prin hainele de tort sub\ire, fin,
Se vede trupul ei cel alb deplin.”
Povestea noastr[ ]ncepe de acolo, ]n satul cu iazuri =i

p[duri, cu ierni =i prim[veri ]nflorite, ]n care copil[ria se
trece ]ntre cumpeni de f`nt`ni, meri sub\iri cu scoar\a roas[
de iepuri =i cu nun\i de fluturi, aurind v[zduhul...
Povestea Luceaf[rului ]ncepe la Ipote=ti...
Ninge de trei zile f[r[ contenire...

E alb dealul Crucii, alb dealul Bud[iului =i z[pada se a=eaz[
cu spornic[ lenevie peste p[durile C[t[m[r[=tilor. Fulgi mari
cad peste turla de lemn a bisericii zidit[ c`ndva de Teodor
Murgule\ =i cump[rat[ de pu\in[ vreme de c[tre Raluca, ne-
vasta c[minarului Gheorghie= Eminovici. E sear[ =i lumini
gale=e se aprind ]n ferestre. Prin arborii ]nghe\a\i trece v`nt
lin =i aspru, f[c`nd s[ sune \ur\urii de ghea\[ anina\i de
ramuri, asemeni vechiului candelabru adus cu mare grij[, ]ntr-
un car pardosit cu f`n moale =i velin\e, tocmai de la Viena, de
164
c[tre negu\[torii boto=[neni, pentru a lumina cu sc`nteieri pripite
masa de osp[\ a dumnealui, temutului c[minar.
Ceasurile se trec. Se ]ntunec[. R[m`n peste acoperi=uri
numai trunchiurile pe care fumul ie=it din hornuri le ]nal\[
spre cerul de sticl[ aburit[. Copacii ar=i pe lespezile sobelor
podite cu luti=or ]=i recompun, pentru o fr`ntur[ de clip[,
doar, f[ptura, acolo peste c[ciulile ruginite de ploi ale case-
lor. Apoi se spulber[. C[l[toresc poate peste potecile ninse,
alunec[ peste cre=tetul drume\ilor ]nt`rzia\i pe l`ng[ t[l[ngi
de care =i umplu aerul cu miros de cuiburi arse =i de r[=in[
ro=ie, sf`rìnd, aromitoare.
Tei carboniza\i zboar[ peste casa cea nou[ a c[minarului.
La prim[var[, Gheorghie= Eminovici va s[di ]n ograda de
cur`nd dob`ndit[ al\i tei, de crengile c[rora copiii s[ prind[
=treangurile de c`nep[ ale scr`ncioburilor. +i Raluca, fiica
stolnicului Jura=cu din Jolde=ti, cu care Eminovici s-a ]nso\it
cu zece ani ]n urm[, i-a d[ruit p`n[ acum =ase prunci:
+erban
Nicolae
Iorgu
Ruxandra
Ilie
Maria
C[minarul =tie: dac[ Raluca va aduce pe lume un fiu ]l vor
numi Mihai... Bine]n\eles, cu toat[ dragostea pe care o nutre=te
pentru Maria care are de-acum doi ani (Ruxandra a murit la
numai o toamn[ de la na=tere), c[minarul ]=i dore=te un fiu.
}nc[ un fiu. A cump[rat de cur`nd Ipote=tii de la boierul
Hurmuzache, care i-a cerut pentru cele 288 de f[lci
moldovene=ti 4000 de galbeni. Eminovici a trebuit, ad[ug`n-
du-i la galbenii cu mult[ grij[ str`n=i, s[ ]mprumute al\i 800
de la cumnata sa Fevronia =i ]nc[ 200 de la sora acesteia,
Maria Mavrodin. }n plus, a fost nevoit s[ pun[ ]n v`nzare
165
frumoasele case din Boto=ani, case boiere=ti, cu un cat, cu
multe od[i =i cu gr[din[ ca de m[n[stire. B[ie\ii l-ar putea
ajuta s-o scoat[ la cap[t cu muncile c`mpului, munci grele cu
care el e demult ]nv[\at. O groaz[ de parale l-a costat =i
dob`ndirea din mìnile ]mpodobite cu inele ale lui Grigore
Sturza-Voevod a decretului prin care a devenit c[minar, m[runt
rang ]n cinul boieriei, r`vnit =i cump[rat cu ]ngrijare. }n
odaia cea mare, unde c[minarul ]=i \ine c[r\ile =i registrele de
socoteli, exist[, p[strat[ ]n scrin, ferit[ de privirile oricui,
patalamaua domneasc[: “Cu mila lui Dumnezeu, Noi, Mihai
Grigore Sturza Voevod, domnul \[rii Moldovei, dumnealui
sulgerului Gheorghe Eminovici, lu`nd ]n b[gare de seam[ sluj-
bele ce a s[v`r=it patriei ]n diferite vremi, dar mai ales sub
vremelniceasca c`rmuire, noi g[sim de cuviin\[ a-i face cuven-
ita r[spl[tire =i dar dup[ prerogativa ce avem, iat[ prin acest
al nostru domnesc decret ]i h[r[zim rangul de c[minar, d`ndu-
i dreptate a se isc[li =i a se face cunoscut cu acest rang pentru
care poruncim sfatului ca s[-l treac[ prin acturile c`rmuirii cu
rangul de c[minar. Dat ]n anul 1841, mai 12 zile”.
}n fiecare an, de Sf`ntul Gheorghe, c`nd ]n casa
c[minarului e petrecere =i carafele cu vin bun, adus ]n balerci
cu doage fine, ca de vioar[, tocmai de la Ive=ti, ]nveselesc
chipurile mesenilor, iar din tind[ vine miros dulce de pl[cint[,
Gheorghie= scoate actul domnesc din scrin =i-l trece, spre
evlavioas[ pip[ire, mìnilor negre, muncite, ale celor de fa\[.
Rubedeniile =i vecinii celui pomenit ]n catastifele domne=ti, la
Ia=i, plesc[ie cu dulce uimire =i-l laud[ pe gospodar care,
drept ]n scaunul lui cu sp[tar arcuit, pare la r`ndu-i un
viteaz c`rmuitor de o=tiri. Raluca nu ia cu totul parte la
bucuria (e drept, nem[rturisit[) a b[rbatului, ci se mul\ume=te
s[ sur`d[ stins, catifelat, ]mbiindu-i ]n r[stimpuri pe oaspe\i
s[-i guste bucatele preg[tite ]n cuhnia din fundul ogr[zii de
mìnile ei mici, albe, p[r`nd s[ se fr`ng[ printre ro\ile de
tuci ale plitei ori p`ntecoasele vase de aram[. +i oaspe\ii nu se
166
las[ ruga\i. Apuc[, lacomi, ciozv`rte de pui asupra c[rora ]=i
reped, cu oftaturi, din\ii, ]=i =terg mìnile de gr[sime pe
coltucele pufoase de pìne, ori ron\[ie scovergile aduse pe
talere de lut. Copiii nu sunt de fa\[. Ei stau ]n od[i\a lor
dinspre livad[ =i a=teapt[, cu ochii a\inti\i la clan\a u=ii, pa=ii
domol lip[itori ai mamei care le aduce felurite bun[t[\i =i-i
mustr[ c[ n-au de g`nd s[ adoarm[. Dac[ vreunul dintre
b[ie\i, ]mbr[cat ]n lung[ c[me=oaie de in, ]ndr[zne=te s[ se
arate ]n pragul od[ii unde se istorisesc — ]n miez de noapte
— ]nt`mpl[ri care le fac pe cucoane s[ ro=easc[, harapnicul
odihnind ]n cui poate s[ sar[ pe spinarea vinovatului, ]n
ciuda glasurilor s[ritoare ale mesenilor care se c[znesc s[-l
]mbuneze pe st[p`nul casei =i ]n ciuda privirilor mustr[toare
ale Raluc[i.
C`nd se face t`rziu =i odaia r[m`ne pustie, ]nainte ca
masa s[ fie golit[ de cupe =i t[vi, c[minarul adoarme ]n jil\,
barba castanie pare s[ i se ]mbl`nzeasc[, =i mìnile mari, cu
degete noduroase se a=eaz[ sub obraz, ]n chip de pern[. Ceasor-
nicul bate ]n clopotul lui de sticl[ viorie, coco=ii se aud ]n
rev[rsat de ziu[ =i casa se cufund[ ]n t[cere. }n odaia lor,
“dracii” au adormit.
Dar totul dureaz[ nespus de pu\in. Dup[ numai un ceas,
c[minarul e ]n picioare, ]=i zv`rle pe obraz c`teva c[ni cu ap[
ca ghea\a, d[ porunci =i e gata de o nou[ zi.
Fiindc[ petrecerile sunt evenimente rare ]n casa Emino-
vicilor. }n ciuda actului primit prin milostivenie pl[tit[,
c[minarul trebuie s[ trudeasc[ din zori =i p`n[-n noapte pen-
tru a face fa\[ multelor necazuri pe care le are cu p[m`ntul.
}ng`ndurat, cu spr`ncenele mereu apropiate, nepriceput s[
rosteasc[ vorbe ginga=e, mai degrab[ ursuz =i neguros,
c[minarul are totu=i zile c`nd e voios, c`nd se joac[ prin
ograd[ cu b[ie\ii, ori c`nd laud[ bucatele Raluc[i. Poveste=te,
h`tru, ]nt`mpl[ri de peste zi, maimu\[re=te ca un actor pri-
ceput sc[l`mb[ielile de vorbire ale unor tineri cu fumuri pari-
167
ziene — =i ]n cas[, obiectele devin c`nt[toare, aerul e str[veziu
=i chipul Raluc[i se ]ndulce=te ]n sur`s. Furtuna vine ]ns[
cur`nd. Gheorghie= suduie =i amenin\[. }=i blestem[ zilele, e
nemul\umit de odrasle. Tr`nte=te u=a, de sar ]n dulapuri
linguri\ele de argint din zestrea fetei lui Jura=cu, bo\e=te
m[tasea liliachie a sofalelor, =i se duce la grajduri unde st[
de vorb[, necontrazis, cu caii =i m`njii, ]n vreme ce cìnii i se
]ncurc[, prieteno=i, ]n picioare. Atunci, copiilor li se d[
stra=nic[ porunc[ s[ nu apar[ ]n ochii c[minarului. Ei stau
cu nasurile lipite de geam =i ]l privesc cu team[, dar =i cu
secret[ admira\ie, pe omul ]mbr[cat ca un urs, ]n straie de
=iac negru, c[lug[resc, cu cizme largi ]n picioare =i cu cre=tetul
acoperit de o c[ciul[ \uguiat[.
Casa ]n care acum arde, la toate ferestrele, lumina, miroa-
se ]nc[ a brad de cur`nd despicat, a var proasp[t =i a zugr[veal[
nou[. +i mobilele, de=i =tiute, aduse din casa de la Boto=ani,
lucesc, atinse de p`lpìrea lum`n[rilor, =i par s[ iveasc[ ne=tiute
contururi. C[minarul a desenat el ]nsu=i, cu coada biciu=tii,
]n \[r`n[, planul viitoarei case, sub ochii sperio=i ai dulgher-
ilor =i zidarilor. A pus, la nevoie, um[rul, a c[rat grinzi =i
c[priori, a netezit cu palma zidul umed, =i a c[utat zile ]ntre-
gi, prin dughenele de la ora=, clan\e de alam[ pentru u=i ori
l[mpi cu abajur de por\elan pe care le-a sp`nzurat de tavan.
Le folose=te numai la s[rb[tori, ]n zilele obi=nuite aprinz`nd
sfe=nicele cu lum`n[ri galbene cu miros de miere =i floare de
salc`m. Zestrea Raluc[i, copila cea mai iubit[ a lui Vasile
Jura=cu, fusese bogat[ ]n odoare. Foaia, ]ntocmit[ cu
gospod[re=ti precau\ii de c[tre socru =i isc[lit[ de ginere, le
cuprindea pe toate: “Isvodul di z[stri ci dau fiicei meli Ralu
cu blagoslovenie =i s[n[tati. Din anul 1840, mai 26. Una
icoan[ Maica Domnului, fericat[ ]n argint, patru ineli cu dia-
mant, una candel[ tij de argint, una p[rechi cercei de m[rgean,
un fermural” etc. L`ng[ o alesid[ de aur erau notate 12
168
cu\ite, dup[ =ase tingiri de aram[ se urmau ]n actul dotal
dou[ tablale de Lip\ca, dup[ 24 buc[\i c[me=i =i fuste erau
trecute patru buc[\i scor\uri, dou[ scrinuri, dou[ salteli, dou[
oghealuri, opt perini cu trei r`nduri de fe\i =i un gardirop.
Casa ]nconjurat[ de tei a Eminovicilor mai ad[postea —
lucru ]ndeajuns de rar pentru un proasp[t boierna= ]ncurcat
]n socoteli b[ne=ti, ]n ]ntreprinderi negu\[tore=ti riscante,
trec`ndu-=i ziua pe c`mp ori ]ngrijind de hambare =i cote\e —
un dulap plin cu c[r\i br[cuite. }nc[ din vremea ]n care era
un biet scriitora= de cancelarie pe mo=ia boierilor Balu=, de la
Dumbr[veni, loc ]n care avea s[ fie d[ruit cu primele odrasle,
viitorul sulger =i mai apoi c[minar se deprinsese cu bunul
obicei de a se ]ntoarce din c[l[toriile ]n care afacerile boiere=ti
]l chemau =i cu c`teva tomuri legate ]n piele, c[r\i pe care le
arat[ ]n ceasuri de r[gaz. Vorbind bine nem\e=te =i scriind la
fel, era firesc ca ]n mai toate aceste tomuri filele s[ fie
]mpodobite cu complicatele slove gotice. Dar printre ele ]=i
f[cuser[ loc =i tip[rituri rom`ne=ti, majoritatea traduceri din
elin[ =i francez[, precum =i — cel mai des r[sfoite — culegeri
de scrieri cronic[re=ti. }n odaia ale c[rei ferestre d[deau spre
uli\[, c[minarul p[stra, ferite, aceste c[r\i, ]ntr-un dulap din
lemn mirositor, cu poli\e curbate de greutatea tomurilor =i a
catastifelor.
Acolo se retr[gea pentru a-=i limpezi g`ndurile, acolo se
afl[ =i acum, c`nd a=teapt[, cuprins de ]ngrijare, ca b[tr`na
moa=[ adus[ cu dro=ca, tocmai de la Dumbr[veni, s[-i ves-
teasc[ na=terea fiului a=teptat. Cafeaua preg[tit[ de alte mìni
dec`t ale Raluc[i, care de trei zile se chinuie, dobor`t[ de
dureri, r[m`ne neatins[ ]n frumosul servici de por\elan prim-
it c`ndva ]n dar de la Balu=i. Aprinde sfe=nicele cele mari, cel
de pe scrin =i cel de pe masa rotund[ din mijlocul od[ii, ceara
sf`rìe =i-i picur[ pe mìni, iar de afar[ se aude v`ntul.
Ninsoarea a mai stat.
169
Ferestrele sunt toate stinse. Eminovici porne=te ]n c[utarea
cutiei cu tutun bun, ca piciorul de furnic[ de sub\ire, =i n-o
g[se=te, suduie =i Raluca nu e pe-aproape s[-i ast`mpere m`nia
cu glasul ei mereu c`nt[tor, cu privirile dojenitoare...
E timpul. Din clip[ ]n clip[ moa=a ar trebui s[-i aduc[ vestea
=i s[-i cear[ tainul cuvenit de rachiu. C[minarul s-a g`ndit =i la
asta, =i pe o tablà a=teapt[, alb[, ca un \ur\ure de ghea\[, sticla
cu vutc[ le=easc[ pe care a cump[rat-o de la Boto=ani. }=i ap-
ropie un p[h[ru\ nu mai mare ca o jum[tate de nuc[, destup[
g`tul sticlei =i-=i toarn[. Mai mult vars[ pe l`ng[ pahar licoarea
sc`nteietoare. Bea =i scutur[ nemul\umit din cap. +i cutia cu
tutun tot n-a g[sit-o. Deschide u=a. +tie c[ ]n tind[ a=teapt[
vizitiul Vasile Rusu, m`na lui dreapt[, singurul care-i ]n\elege
g`ndurile f[r[ s[ fie nevoie s[ le rosteasc[.
— N-ai cumva ni=te tutun, Vasile?
— Am, cucoane Gheorghie=.
+i Rusu scoate la iveal[ o basma ro=ie, cu col\urile ]nno-
date, din ea apare o pung[ de piele ponosit[, =i ]ntr-o clip[
luleaua c[minarului fumeg[, ]nceat[.
— Vin[ s[ bei =i tu un g`t de rachiu!
Vizitiul intr[ cu fereal[ ]n odaia ]n care sfe=nicele ard,
]nmul\ite de apa oglinzii.
— E bun?
— Stra=nic.
— Mai toarn[-\i... Rusu ]=i =terge must[\ile =i-=i umple
numai pe jum[tate p[h[ru\ul.
— Nici o veste? cuteaz[ s[ ]ntrebe.
— Nici.
— S[-ntreb pe la cuhnie, poate c[ =tiu femeile ceva.
— E o facere grea. Ralu e sf`r=it[...
Vizitiul iese =i tulbur[ flac[ra lum`n[rilor. C[minarul scoate
din raft ceaslovul cu scoar\e verzi, plesnite. Moaie pana ]n
c[limar[ =i scrie: “Ast[zi, la 15 ianuarie 1850 s-au n[scut...”
=i se opre=te... Oare va fi b[iat?
170
U=a se deschide =i ]n ]nc[pere intr[, furtunatic[, toat[
numai r`s, baba Sia, cea care i-a mo=it Raluc[i to\i copiii.
— C`t rachiu socote=ti domnia ta, c[minare, c[ trebuie s[-
mi dai, s[-mi mai ]ndulcesc osteneala?
— Da’ spune...
— Ai un cucon, s[-\i tr[iasc[!
C[minarul n[v[le=te spre u=[. Baba ]i \ine calea cu destoinicie:
— Domol, domol, p`n[ mìne ]n zori nu \i-l ar[t. }\i spun
eu c`nd...
— Cum e?
— Cum s[ fie? E frumos de n-are pereche...
C[minarul ]i ]ncredin\eaz[ babei Sia sticla de vutc[, ]n
vreme ce afar[, ]n ninsoare, se aude o sanie cu clopo\ei.
Rusu bag[ capul pe u=[.
— A venit p[rintele cucoanei Raluca.
Eminovici d[ buzna ]n curte, ]l ]mbr[\i=eaz[ pe b[tr`nul
ghemuit ]ntr-o blan[ mi\oas[ de oaie, ]i s[rut[ m`na =i-l
pofte=te ]n odaia c[r\ilor.
— E gata de-acum?
— Gata. Ralu mi-a f[cut un b[iat. Mai ai un nepot.
— +i ce nume vreai s[-i pui?
— }i spun Mihai.
Pare s[ se lumineze... Vestea a ajuns ]n casele din jur, din
hornuri ]ncepe s[ ias[ fumul =i vecinii ]n\eleg bucuria
c[minarului care, ]n numai zece ani de c`nd a cerut-o de
nevast[ pe fata lui Vasile Jura=cu, e tat[ la =apte copii!
Trec primele s[nii pe uli\a potopit[ de z[pad[. C[minarul
scrie pe scoar\a ceaslovului, pentru aducere aminte, anul, luna,
ziua =i “ceasurile evropiene=ti” la care s-a n[scut Mihai.
Cur`nd aerul se umple de-un fum alb[strui, =i de dincolo
de dealuri transpar razele palide, ale soarelui iernatic, ca
ni=te petale de br`ndu=[ r[s[rite printre arbori nin=i, =i
diminea\a se ]nst[p`ne=te peste zare.
}ntìa diminea\[ a lui Mihai...
171
...+i z[pada nu e dec`t pulberea stelelor n[ruite ]n zboruri
de milenii, p`n[ ca dintre ele s[ \`=neasc[ Luceaf[rul...
3
+erban
Nicolae
Iorgu
Ruxandra
Ilie
Maria
Mihai
A sporit familia lui Gheorghie= Eminovici. Abia ]ntremat[,
Raluca a preg[tit bucate pentru un osp[\ la care c[minarul a
chemat rubedenii din =apte sate =i de la care n-au lipsit scrip-
carii lui Nae Oache=u, pe care Vasile Rusu i-a scos dintr-o
nunt[ =i i-a adus la Ipote=ti ]n goana tr[surii, f[r[ a le da
m[car r[gazul s[ spun[ o vorb[. +tiau =i ei ce ]nseamn[ pentru
c[minarul de la Ipote=ti venirea pe lume a unui fiu. A=eza\i ]n
capul mesei, cu castroane pline cu m`nc[ruri care mai de care
mai ]mbietoare, scripcarii ]=i ]nte\eau c`nt[rile la fiecare
]ncre\itur[ de spr`ncean[ a gazdei.
}n zori, la spargerea chefului, dup[ plecarea oaspe\ilor =i
alungarea l[utarilor, potrivit datinii, au preg[tit masa ursi-
toarelor...
— }i va mul\umi lui mo=u-s[u! st[ruie s[ spun[ ]n
r[stimpuri, cu limba cam ]ncurcat[, Vasile Jura=cu. }i va
mul\umi pentru ce i-a ursit.
C[minarul se apleac[ asupra leag[nului =i chipul lui e fulger-
at de-un z`mbet bl`nd. R`de cum n-a mai ras de multi=or, cu
din\ii albi ilumina\i =i ei. E pentru o secund[ fl[c[ul cu priv-
ire aprig[, intrat ]ntr-o diminea\[ ]n casa lui Jura=cu =i cer`nd-
o de nevast[ pe frumoasa Ralu. Anii — pu\ini — c`\i au
172
trecut de-atunci i-au risipit ]n p[r, pe la t`mple, c`teva fire
albe, mersul parc[ ]i e mai domol, vocea ceva mai potolit[. +i
totu=i, c`nd e m`nios tresar tablourile din ramele lor aurii, =i
sticla ferestrelor se mi=c[ pe pervaze, cu clinchet mic. E ceva
de lup sur ]ntr-]nsul, de aceea sur`sul lui rar ]i bucur[ pe to\i
ai casei =i descre\e=te fruntea Raluc[i...
Pe masa rotund[ e a=ternut[ o p`nz[ de borangic, g[lbuie
ca bobul m[runt de romani\[ =i str[vezie ca mierea.}ntre cele
dou[ sfe=nice cu lum`n[rile ]mpu\inate, fumeg`nd u=or, mìnile
lui Vasile Jura=cu, ale Raluc[i =i ale c[minarului au adus o
mul\ime de lucruri a=ezate ]ntr-o ciudat[ dev[lm[=ie...
O pìne uria=[, cu coaja rumen[...
Dou[ mere ro=ii, lucioase...
O crengu\[ de brad...
Un ceasornic vechi, c`nt[tor, cu capace gravate...
Un tom legat ]n piele cafenie, cu col\urile ]mbucate ]n solzi
de argint, cu ]ncuietoare =i lac[t...
O pan[ de g`sc[ me=te=ugit despicat[ pentru scris...
Foarfecele Raluc[i, cl[mp[nitoare ca un cioc de barz[...
O nivel[ de t`mpl[rie, cu pic[tura de ap[ cl[tin`ndu-se ]n
c[m[ru\a-i de sticl[, adus[ cu mirare de c[tre vizitiu din
podul grajdului...
Cu to\ii sunt ]ncredin\a\i c[ la miezul nop\ii apropiat z`nele-
ursitoare vor poposi ]n casa nou[ a c[minarului, nez[rite,
cobor`nd poate prin horn, f[r[ s[-=i ]nnegreasc[ rochiile albe
]n t[ciunii mocnind, strecur`ndu-se, fermecate, prin chiar gaura
cheii, ori deschiz`nd geamurile =i aduc`nd, ]ntre pere\ii albi,
albul z[pezii =i al ghe\ii... Dup[ ce vor fi trecut prin odaia
R[luc[i, a\ipit[ cu mìnile pe leag[nul din lemn de tei, ele se
vor str`nge ]n jurul marei mese de osp[\ =i-i vor ura micului
Mihai s[ fie frumos =i teaf[r ca merele de foc ro=u, cu must
aromitor, ve=nic t`n[r ca ramul de br[di=or, ]n\elept ca bu-
coavnele tomului cu ferec[tur[ m[iastr[, bun ca miezul pìnii
albe, cu pa=i siguri prin lume ca b[taia ceasornicului, m`nuind
173
pana ori foarfecele vechilor me=te=ugari ai p[m`ntului, =i
st[p`nind tainele lemnului =i lespezii...
Ori, dimpotriv[, poate c[ z`nele-ursitoare se vor fi ]nn[me\it
pe drumurile Boto=anilor, s[niile lor u=oare, cu t[lpici din
fier de stea se vor fi r[sturnat, =i ]naintea lor, ]n casa de pe
deal, vor veni ursitoarele rele...
Sigur, totul e numai o poveste... Raluca doarme, c[minarul
]nchide por\ile, iar Vasile Rusu se cuib[re=te ]n podul grajdului,
]n f`nul de ast[-var[, ]n vreme ce bunicul nu-=i g[se=te ]nc[
ast`mp[r =i ]nt`rzie l`ng[ cuptorul cu olane sub\iri din cuhnie,
p`ndind venirea z`nelor, cu ochii mici, ]nce\o=a\i de somn =i de
fumul alb[striu al rachiului din clondirul golit cu ]ncetul.
E t[cere...
Lumini se alung[ pe tavan, ]n sob[, t[ciunii tresar pe
vatra de cenu=[, iar sfe=nicele stinse, cu argintul ]nfierb`ntat,
str[juie masa =i oglinzile od[ii ]n care z`nele ]nt`rzie s[ vin[...
4
}n odaia ]n care Gheorghie= Eminovici se ]nchide din ce ]n
ce mai rar, fiindc[ anul a fost secetos =i treburile mo=iei l-au
absorbit peste m[sur[, e un tablou mare, cu veche ram[ =i cu
p`nz[ pr[fuit[ de funinginea lum`n[rilor. Aurul s-a cojit de
pe lemn =i chiar vopseaua a p[lit pe alocuri.
E ora amiezii.
Un copil de patru ani deschide u=a =i d[ buzna ]n[untru. De
obicei odaia asta e z[vor`t[ =i micu\ul nu scap[ prilejul de a
vedea ce e dincolo de clan\a la care nu ajunge, chiar dac[ se
]nal\[ ]n v`rful degetelor. Mare noroc c[ a g[sit u=a ]ntre-
deschis[, uitat[ a=a de la pr`nz... P[=e=te peste covorul verde,
cu lalele lungi, galbene, culcate ]n mici iazuri de culori, =i se
opre=te, cu g`tul ]ntins, ]n fa\a portretului. Recunoa=te cu
uimire ]n p`nza afumat[ chipul drag. Recunoa=te ochii =i mìnile
Raluc[i...
174
Tabloul e vechi de-acum. Pe c`nd Eminovici muncea ]nc[
trec`ndu-=i zilele ]ntre h`r\oagele cancelariei boiere=ti de la
Dumbr[veni, a venit s[ cear[ g[zduire pentru o noapte un
pictor neam\, Anton Zigri. Balu=, b[tr`nul, l-a poftit s[-i fie
oaspe, l-a osp[tat =i l-a rugat s[-i fac[ portretul. A fumat
multe ciubuce =i a b[ut multe cafele, chincit ]ntr-un fund de
fotoliu, p`n[ ce zugravul a terminat. Boierul a fost mul\umit.
I-a cerut =i lui Eminovici s[-=i spun[ p[rerea, =i acesta,
l[ud`ndu-l pe Zigri, a cutezat s[-l ]ntrebe dac[ n-ar vrea s[-
i fac[ =i tinerei lui neveste portretul. Neam\ul a primit, Emi-
novici l-a r[spl[tit bucuros, =i de atunci ]n odaia lui, lumin`nd
un perete ]ntreg, chipul Raluc[i r[sare dintre vesele culori, ca
]n zilele cu frunze necl[tinate de v`nt ale verii de la
Dumbr[veni.
Copilul prive=te...
}ntr-adev[r, Zigri pare s[ fi fost un pictor dibaci. Raluca e
]nf[\i=at[ ]n straie bogate: poart[ o rochie de catifea vi=inie, cu
multe dantele, cuprinz`ndu-i umerii, are un =irag de m[rgele
de trei ori petrecut dup[ g`t, m[rgele ca boabele str[vezii de
strugure t[mìos =i, asemenea lor, din urechile acoperite cu
vi\e bogate, de p[r castaniu, picur[ cerceii cu sc`nteiere sme-
rit[. }n m`na st`ng[, cu degetele lungi, albe, are un inel de
aur cu miez ro=u, de rubin, iar ]n dreapta poart[ un altul, mai
sub\ire, din care se bolte=te, ca o pleoap[ pl[p`nd[ de r`ndunic[,
o perl[ rotund[. Toate aceste podoabe nu mai sunt, sipetul
nevestei c[minarului s-a golit, fiindc[ ]ncurc[turi gospod[re=ti
i-au silit pe Eminovici s[ le v`nd[, s[ schimbe ]n bani odoarele
pe care numai p`nza neam\ului le mai p[streaz[ spre amintire...
Copilul prive=te ]ncremenit.
I se pare c[ e sub o oglind[, c[ ]n spatele lui — dac[ s-ar
]ntoarce, i-ar atinge m[tasea r[coroas[ a rochiei — e mama.
N-o tulbur[. Prive=te \int[ chipul r[sfr`nt ]n p`nza pe care o
socote=te cle=tar. Spr`ncenele se arcuiesc cu bl`nde\e, sub\iri,
peste ochii mari, umbri\i de gene dese. B[rbia e u=or ]ncli-
175
nat[, capul ]ntreg pare s[ se plece, acela=i gest de supunere,
de ]ndurerat[ lini=te o st[p`ne=te ca totdeauna.
Copilul ]n\elege: e mama.
Mama cu glasul c`ntat, cu mìnile ca de turt[ dulce, mama
al c[rei p[r e acum ]nstelat de fire de argint... Mama cea
mic[, femeia care nu tulbur[ cu pa=ii ei nici aerul din od[i =i
care t`r[=te dup[ ea un miros de busuioc uscat, strivit ]ntre
file de c[r\i. Miros de rosmarin =i de l[mì\[, de calomfir =i
de frunz[ de nuc.
Copilul prive=te minunea zugr[vit[ ]n verde, ro=u =i nergu...
C`nd c[minarul intr[ ]n cas[, el vine cu vuietul p[durii, =i
copiii nu s-ar mira s[-l vad[ urmat de caii tr[suricii cu care
gone=te, ziua toat[, printre lanuri.
C`nd mama trece dintr-o odaie ]ntr-alta, aerul r[m`ne
nemi=cat.
Copilul ]nchide ochii. Se ]ntoarce. Nu e nimeni ]n spatele
lui. E singur. De afar[ se aude glasul care ]i e dintre toate cel
mai drag:
— Mihaaai!
Glasul vine din ograd[, =i ea e aici, pe peretele alb. Sur`de
stins, ]ndep[rtat.
— Mihaaai!
Glasul a r[sunat mai de-aproape. U=a se mi=c[ ]ncet. Pa=ii
lini lunec[ pe covor.
— Aici erai? De ce nu r[spunzi c`nd te strig?
}l ia de m`n[. Observ[ =i ea portretul, z`mbe=te, amintindu-
=i-l pe b[tr`nul Zigri, apoi z`mbetul i se =terge brusc de pe chip.
}nchide repede u=a, fiindc[ aude pa=ii c[minarului.
— Dumneata e=ti, Gheorghie=?
— Eu, Raluc[. Mi-i tare foame. E gata masa?
— Gata.
Eminovici plesc[ie, mul\umit. }=i spal[ mìnile, turn`ndu-
=i singur ap[ din ibricelul de aram[, apoi se a=az[ la masa de
176
sub teiul cel vechi, cump[rat odat[ cu locul de cas[.
— Vin[ cu mine, Mih[i\[. Vin[ s[ m[n`nci cu tat[l t[u...
Copilul ezit[. Se g`nde=te ]nc[ la cele dou[ Raluci...
— Da’ s[lbatic mai e copilul [sta, Raluc[!
— Las[-l =i dumneata...
— }mi pare sfios ca o fat[.
— P`n’ adineauri s-a h`rjonit cu +erban =i cu Niculae.
L-au ]nh[mat pe +oltuz =i l-au pus s[ trag[ un dovleac...
— Poate-i mu=c[ ]n vreo bun[ zi!
C[minarul, se vede, e tare fl[m`nd. Rupe buc[\i de pìne
=i m[n`nc[ ]ncruntat de parc[ ar chibzui cine =tie ce plan de
b[t[lie. Zeama din castron se ]mpu\ineaz[. Mai cere. Raluca
]l prive=te cu mul\umire...
— Ce-mi fac feti\ele?
— Harieta doarme. Abia am izbutit s-o culc, nu vroia deloc.
Aglaie ]=i face de joac[ ]n gr[dini\[. Ilie n-o sl[be=te din ochi...
Mihai se apropie de c[minar, atras de nasturii sidefii ai
c[m[=ii, apoi ]ntinde m`na dup[ lan\ul ceasornicului pe care
Eminovici ]l trage afar[ din buzunar, =i ornicul tic[ie, \`rìtor
]n lini=tea ogr[zii. Apas[ pe roti\a zim\at[, =i se deschid —
unul c`te unul — capacele argintii.
Copilul r`de.
— }\i place? C`nd te vei face mare, ceasornicul [sta va fi
al t[u.
Capacele se ]nchid.
Tic-tacul continu[ s[ se aud[ ]ns[ ]n amiaza fierbinte, cu
ierburi galbene =i frunze r[sucite de c[ldur[. Tabla casei
str[luce=te ]n soare =i dogoarea ei pare s[ sporeasc[ ar=i\a.
Cu mìnile mici, Raluca str`nge tac`murile =i =ervetul de
c`nep[, duce cu sine, ]n cas[, =i cupa din care c[minarul a
b[ut ap[, =i ]n umbra ei, desenat[ peste lutul cr[pat, Mihai n-
o reg[se=te pe Raluca de vopsea, din tabloul-oglind[...
177
5
Tulburarea pe care o ]ncearc[ de fiecare dat[ c`nd se afl[
]n fa\a tabloului isc[lit de Zigri nu seam[n[ pentru Mihai
dec`t cu clipele, =i ele rare, c`nd are prilejul s[-=i furi=eze
mìnile mici (l[bu\ele, spune Raluca) ]n dulapurile cu c[r\i
ale c[minarului — dac[ se ]nt`mpl[, lucru rar, s[ le afle
ne]ncuiate...
Copilul n-are de unde s[ le =tie c[r\ilor vechi istoria, c[ci
de fiecare e legat[ o anume poveste, determinat[ de vreun
drum dincolo de hotare, de r[scolirea, ]n zile ploioase, a
rafturilor unor anticari ie=eni ori boto=eneni. Multe dintre
tomurile ]mbr[cate ]n piele neted[, scrise cu litere de aur,
afumate, sunt darul boierului Balu=, care la r`ndu-i ]mpru-
mut[ adesea c[r\i ce-i lipsesc de la chiar fostul lui slujba=,
Gheorghie= Eminovici, pe care, dac[ nu l-a chivernisit alt-
fel, l-a aplecat asupra cuv`ntului tip[rit, =i c[minarul a c[p[tat
drag de minunile ie=ite de sub teascurile celor mai de ]nceput
dintre tipografii.
Dac[ ar fi =tiut s[ citeasc[, Mihai ar fi murmurat ti-
tlurile mai des r[sfoitelor tomuri: “Istoria cavalerului de
Grie” de Abatele Prevost, “Alzira sau Americanii”, tragedie
de Voltaire, turnat[ ]n grai rom`nesc de Grigore Ale-xan-
drescu, “Antoni”, dram[ de Alexandre Dumas, trecut[ pe
sub pana lui Alexandru Hrisoverghi, sau “Meropa” a aceluia=i
Voltaire, piese ]n care suflerul Eminovici va face c`ndva
sfiit[ figura\ie ori pe care le va rosti din cu=c[ lui Mihalescu
ori lui Pascaly...
P`n[ atunci ]ncearc[ s[ afle misterele ferec[turilor de
argint care ]mpodobesc unele c[r\i, m`ngìe cu privirea
pu\inele poze, ]n vreme ce to\i ai casei ]l caut[ cu ]ngrijorare
=i sf`r=esc prin a-l afla ]n odaia interzis[ copiilor. +i se =tie
c[ vinovatul trebuie ferit, ]n asemenea prilej, de ochii
c[minarului...
178
6
+erban
Niculae
Iorgu
Ruxandra
Ilie
Maria
Mihai
Aglae
Harieta
Matei...
Suntem ]n toamna lui 1856... Prin leag[nul p[r[sit de

Mihai au trecut pe r`nd Aglae, Harieta, =i acum, de c`teva
luni, Matei. Din cei zece copii, doi s-au stins: Ruxandra =i
Maria. Dragostea p[rin\ilor =i a b[ie\ilor se revars[ asupra
celor dou[ fete, Aglae =i Harieta. Mihai e (pentru familia
c[minarului ]n care masa z`nelor-ursitoare e aproape an de
an ]mpodobit[) “mare” de-acum... Are mai mult de =ase ani =i
are “griji” gospod[re=ti... Trebuie — datorie pe care singur
=i-a h[r[zit-o — s[ scotoceasc[ ]n fiecare diminea\[ cuibarele
]n care ou[ g[inile — alte cuibare dec`t cele =tiute de Raluca.
Schimb`nd locul, g[inile n[d[jduiesc s[ cloceasc[ ]n voie
ne=tiute, =i-atunci c`nd li se d[ de urm[ cotcod[citul lor
umple de larm[ toat[ gospod[ria. }n fa\a cruntei nedrept[\i
care li se face, ele se strecoar[ ]n butucii scorburo=i din li-
vad[, suie sc[ri\a podului ori a grajdului, =i-acolo ou[ ]n
lini=te. Mihai le urm[re=te ]ns[, ]n t[cere, le a=teapt[ =i mìnile
lui sunt primele care ating coaja cald[ ]nc[ a ou[lor. Le aduce
pe masa la care Raluca prepar[ bucatele, urmat de coco=i
r[zvr[ti\i =i de g[ini c`rìndu-=i nemul\umirea. Dar cu asta,
grijile lui Mihai nu-s terminate. }l descoper[, ascuns de ar=i\[,
topit de c[ldur[, pe +oltuz, ]l cheam[, dar cìnele se mul\ume=te
179
s[-l priveasc[, ]nclin`ndu-=i capul cu interes =i cu ]n\elegere.
Se las[ m`ngìat, tras de urechile mari, ]mboldit ]n coaste,
dar nu se hot[r[=te s[ se ridice =i s[-=i urmeze st[p`nul.
Micul st[p`n e ]ns[ hot[r`t, ]l mustr[, ]i soroce=te ]nfrico=ate
pedepse, =i b[tr`nul dul[u se scoal[ cu greutate, ]=i ]ntinde
spinarea, casc[ =i a=teapt[... Mihai ]l ]ncalec[ =i pornesc agale
spre =opronul unde a=teapt[ Ilie. “Calul” e ]ns[ peste m[sur[
de lene=, abia se urne=te, ]nchide pleoapele a somn, m`rìe
]nciudat, =i b[iatul e nevoit s[-l mai ]nghionteasc[. Ra\ele se
trag, sperioase, din fa\a amenin\[torului c[l[re\, numai m`\a
nu se clinte=te din locul pe care =i l-a ales pentru odihn[, pe
acoperi=ul de paie al =opronului. }nal\[ dispre\uitoare capul,
]=i scutur[ o l[bu\[ pe care =i-o trage sub d`nsa, =i adoarme
cu blana sc`nteind ]n soare. C[l[re\ul coboar[, ]=i face loc
l`ng[ Ilie, ]n f`nul moale, =i tace, preocupat de lucrurile pe
care le mai are de f[cut. Trebuie s[ inspecteze gr[dini\a, s[
vad[ dac[ floarea-soarelui cea cu p[l[ria c`t a c[minarului a
mai crescut, trebuie s[ vegheze stupii de lemn, plini de zumzet
=i, mai ales, trebuie s[ cerceteze cursa de =oareci pe care a
a=ezat-o la gura beciului... Ilie e cu patru ani mai mare dec`t
el, dar nu cuteaz[ s[ se amestece ]n treburile lui. Are p[rul
galben, ca m[tasea porumbului la ]nceput de var[, =i ochi
alba=tri, plini de neast`mp[r. }=i prive=te fr[\iorul, vrea s[-i
spun[ ceva, dar parc[ nu ]ndr[zne=te. }=i ia inima-n din\i:
— Mi-l dai =i mie?
— Ce s[-\i dau?
— Pe +oltuz.
— De ce?
— S[-l ]ncalec...
— Pe tine nu te duce. E=ti prea greu.
— Ba m[ duce!
— Ba nu te duce!
— Ba da!
— }ncearc[...
180
Ilie o zbughe=te afar[ din =opron. +oltuz ]l prive=te cu
nedumerire. Ilie ]l apuc[ de urechi =i e gata s[ sar[ ]n =a, dar
dul[ul se scutur[, ]l tr`nte=te ]n \[r`n[ =i ]i pune o lab[
uria=[ pe piept.
— +oltuz!
Glasul a fost al lui Mihai. Ilie se ridic[, pr[fuit tot, iar
cìnele ]l cerceteaz[ f[r[ vinov[\ie.
— P[i se poate? Ce fel de cal e=ti tu? Haide...
To\i trei pornesc spre stupi. La jum[tatea drumului +oltuz
se las[ p[guba=, neav`ndu-se ]n mare prietenie cu albinele, =i
se ]ntoarce ]n ograd[. B[ie\ii merg prin ierburi ]nalte, se
]mpiedic[ =i cad, se ridic[, apoi ]=i continu[ calea.
—Mi-a spus tata c[ albinele au o cr[ias[ a lor, uite at`tica
de mare...
Mihai ]=i prive=te fratele cu ochi uimi\i.
— Da’ cum =tii care e cr[iasa?
— A=a...
— O fi av`nd coroan[ pe cap...
— O fi av`nd...
— Hai s-o vedem!
— Tata nu ne d[ voie s[ ne apropiem de stupi.
— Ne uit[m numai. Ce-ai g[sit?
Ilie ]ngenunche ]n iarb[.
— O buburuz[...
— D[-mi-o mie.
— Da’ tu mi l-ai dat pe +oltuz?
— D[-mi-o! Acuma!
— Ia-o!
Ilie deschide pumnul, =i g`za zboar[ pe l`ng[ nasul lui
Mihai... Dar Mihai a =i uitat-o. St[ pitulat =i urm[re=te c[r[u=ia
albinelor ]n aerul alb[striu. Un zumzet se rostogole=te prin
firele lungi de iarb[, atinge puful p[p[diilor =i vrejurile dov-
lecilor galbeni... Ochii copiilor nu disting ]ns[, printre m[runtele
f[pturi, pe cr[iasa cu coroni\[ =i sceptru...
181
7
— Unde \i-i odorul, Raluc[?
Raluca =tie c[ e vorba de Mihai. Numai el dispare de nu-i
mai poate da de urm[, dec`t Vasile Rusu, care ]ncalec[ pe
calul lui sur =i porne=te s[-l caute prin p[dure, ori la iaz... +i
mai =tie Raluca bine c[ dac[ Gheorghie= ]ntreab[ astfel, “unde
\i-i odorul”, ]nseamn[ c[ nu e ]n toane bune =i va fi moroc[-
nos =i cu vorb[ mare. Dimpotriv[, c`nd e vesel, c[minarul
deschide u=a =i ]ntreab[:
— Unde mi-i b[iatul, Raluc[?
— Mihai a disp[rut ]nc[ de diminea\[. A plecat o dat[ cu
Ilie, s[ se scalde. S-a b[l[cit ce s-a b[l[cit, =i-a disp[rut f[r[
o vorb[. L-a strigat Ilie pre\ de-un ceas. Zadarnic...
— Da’ hojmal[ii-[i mari unde-s?
— Pe +erban l-am trimis, cum mi-ai spus, cu oamenii, la
cules de mere...
— +i Niculaie?
— Pe Nicu l-am trimis dup[ Mihai.
— Nu mai r[m`ne de-acum dec`t s[-l trimit =i pe Vasile
dup[ el. +i-a=a =i fac: Vasile! Unde e=ti, Vasile!
Vizitiul apare sub ochii c[minarului:
— Coseam ni=te hamuri, cucoane Gheorghie=, c[-s cam
rupte =i scorojite.
— F[ ce-oi =ti =i adu-mi din p[m`nt, din iarb[ verde, pe
fugaru-acela!
Rusu nu ]ntreab[. +tie =i el c[ e vorba de Mihai... A
cutezat s[ intre pe poart[ Niculae.
— L-ai g[sit? ]ntreab[ Raluca.
— Nu e.
— Poftim! izbucne=te Eminovici. Iat[ cu ce b[ie\i m-ai pro-
copsit, luminat[ c[min[reas[, care eu nu-mi v[d capul de griji,
=i feciorii mei umbl[ haihui. Da’ s[ se =tie c[ eu nu m[ trudesc
dec`t pentru feti\e, s[ le fac zestre. S[ le v[d la casa lor,
b[ie\ii s[ se rostuiasc[ =i singuri!
182
Tr`nte=te u=a, dojenit de Raluca:
— Da’ umbl[ mai ]ncet, omule, c[ surpi zidul! Fetele abia
au adormit, =i dumneata calci de parc-ai fi ]n cas[ pustie!
Eminovici e ]ncurcat. P[=e=te tiptil, intr[ ]n odaia lui =i-=i
aprinde ciubucul. Tutunul miroase a miere ars[ =i-a scor\i=oar[.
A deschis u=a =i-o cheam[, f[r[ vorbe, pe Raluca.
— Ce ne facem, Raluc[, m-au speriat t[tarii [=tia!
— Las[, c[ prea te m`nii u=or, Gheorghie=. Dumneata n-ai
fost la fel?
— Asta cam a=a e. Odat[ era s[ dau foc casei. Alt[dat[
am adus cìnii =i i-am culcat ]n pat, pe velin\e. Ai mei erau la
o nunt[... Ce b[taie am m`ncat atunci...
C[minarul puf[ie, cu un oarecare regret, dup[ chelf[neala
de odinioar[.
— Pot spune c[ ai copii mai buni dec`t ai fost mata,
Gheorghie=...
Eminovici nu e bucuros s[ recunoasc[ asta, dar nu
t[g[duie=te.
— Pe fete le ]nzestrez. B[ie\ii... Pe ei ]i trimit la carte, =i
dac-o fi ceva de capul lor le-o fi bine, dac[ nu...
— N-ai dumneata inima s[-i vezi neajutora\i...
— Mìne-poimìne ]nchid ochii, Raluc[.
— Nu vorbi a=a.
E o clip[ t[cere, mai t`rziu, din ograd[ se aud zgomote.
C[minarul ridic[ perdeaua, apoi iese afar[.
— Unde l-ai g[sit, Vasile!
— La Miron pris[caru! +edea pe prisp[ =i-asculta pove=ti.
Miron [sta =tie c`te-n lun[ =i-n soare. N-a vrut s[ vin[ acas[.
Mihai =i-a pironit ochii ]n p[m`nt. C[ma=a alb[, de in, ]i
ajunge la picioare. Cu glas nea=teptat de bun c[minarul ]l
m`ngìe pe cre=tet, ]l ridic[ ]n bra\e ferindu-l parc[ de mìni
str[ine, =i-l duce ]n odaia celor dou[ Raluci.
— Iat[-l pe hoinar!
Mama-i z`mbe=te:
183
— |i-e foame, copile!
— Nu.
— Da’ ce-ai m`ncat? |i-a dat mo= Miron ceva?
— Mi-a dat lapte =i turt[ cu miere.
— Ca la osp[\! se minuneaz[ tat[l.
— ...+i fagure, ]=i aminte=te Mihai.
— +i ce-a\i f[cut at`ta vreme!
— Am vorbit cu albinele...
Se aude din ograd[ l[tratul lui +oltuz. Mihai tresare.
— Ei, hai, du-te, n-auzi cum te cheam[? ]l ]ndeamn[
mama. +i s[ vii apoi s[-\i dau alt[ c[ma=[, c[ pe asta ai
terminat-o de-acum.
Revederea cu +oltuz e c`t se poate de cald[. Cìnele ]=i
freac[ spinarea de Mihai, mai s[-l d[r`me, dar b[iatul n-are
chef s[-l c[l[reasc[. De altfel a mai =i crescut ni\elu=, +oltuz
o simte prea bine...
}n fundul ogr[zii, Ilie scobe=te de miez un bostan.
— Ce faci cu el?
— Fac o cas[...
— }mi fac =i eu.
— N-ai dec`t. Da’ ]n casa mea nu te primesc!
— Las[, c[ a mea o s[ fie mai frumoas[ ca a ta.
— Ai v[zut-o pe cr[iasa albinelor?
— Nu.
Mihai e ]ng`ndurat. Arat[ cu capul spre gura beciului.
— S-a prins?
— Da. Un =oricu\ mic.
— Unde e?
— P[i nu mai e...
— D[-mi-l!
— Cere-i-l motanului. Chioru l-a m`ncat de cum l-am prins...
— Vreau =oricu\ul, vreau s[-l v[d!
— Las[, c[ se mai prinde el altul.
184
Chioru, motanul, se apropie cu grab[ de copii, dar nimeni
nu-l ia ]n seam[. Numai +oltuz ]i arat[ c`\iva din\i ascu\i\i,
=i Chioru se sup[r[ =i dispare...
8
}n tinere\e Miron pris[carul fusese slujba= boieresc. Pris[cile
]i duseser[ faima prin multe jude\e, =i mierea adus[ pe tablale
de argint la ospe\ele din conac era ]nghi\it[ cu cea mai mare
pl[cere de c[tre cucoane ]mbr[cate ]n dantele =i boieri cu bar-
ba-m[tur[. Miron a ]mb[tr`nit printre albine =i, devenind ne-
trebuitor, v[tafii l-au alungat. Murindu-i ]n scurt[ vreme =i
baba, a r[mas de tot singur =i s-a ]ntors ]n satul din vatra
c[ruia plecase, la Ipote=ti. Cum ]ns[ nici una dintre rubedeniile
lui nu se mai afla ]n via\[ =i casele locuite c`ndva de-ai lui se
pr[bu=iser[, sparte de ploaie =i z[pad[, mo= Miron =i-a ales ]n
mijlocul p[durii o poian[ unde =i-a f[cut o colib[. A tr[it a=a o
iarn[, nimeni nu =tia cum de nu l-au m`ncat fiarele =i cu ce s-
a hr[nit ]n tot acest r[stimp, iar ]n prim[var[ a d[r`mat bor-
deiul =i =i-a f[cut, cu pricepere, un fel de odaie c[ptu=it[ cu
bl[ni de stejar =i podit[ cu lut, o b[=ic[ de porc pun`nd-o ]n
fereastr[, ]n loc de geam. Me=te=ugul l-a ajutat s[ “a=eze”
albine ]n c`teva scorburi din preajm[, a avut r[bdarea s[ le
vad[ ]nmul\indu-se cele c`teva neamuri aduse din alte locuri =i
]n scurt[ vreme — prim[vara =i vara mai cu seam[ — poiana
lui s-a pref[cut ]ntr-un adev[rat rai. Flori de p[dure cu miros
]n\ep[tor i-au r[s[rit ]n jurul casei, p[s[rile ]i cercetau avutul,
prietenoase, iar iepurii =i veveri\ele ]i speriau cele c`teva g[inu=e
pe care le cre=tea, la vreme bun[, afar[, =i iarna ]n odaie, sub
pat. Mierea str`ns[ ]n ulcele de lut ori ]n chiupuri de lemn alb
era pre\uit[ de negu\[torii din Boto=ani, =i cu cei c`\iva galbe-
ni pe care, o dat[ pe an, ]i avea ]n palm[, b[tr`nul ]=i re]nnoia
provizia de tutun =i lum`n[ri ori cump[ra, tocmindu-se, c`te
185
ceva de-mbr[cat. }ncerca s[-=i cheltuie zilele, at`tea c`te i-au
mai r[mas, ]n lini=tea fermecat[ a p[durii f[r[ s[ supere pe
nimeni, dup[ propria-i m[rturisire...
Azi, lucru rar, mo= Miron are un oaspe. Acela=i, de altfel,
care ]i mai trece din c`nd ]n c`nd pragul. E Mihai, fiul c[minarului
Eminovici. B[tr`nul e nespus de bucuros s[ stea de vorb[ cu
\`ncul care ]l ascult[ f[r[ s[-l ]ntrerup[ ceasuri ]ntregi, care ]i
cerceteaz[ avutul f[r[ s[ fac[ pozne =i pentru care el p[streaz[
fagurii cei mai buni =i rugii de mure cop\i =i ciupercile cele mai
frumoase. B[iatul =tie c[ mo=ul poate sta de vorb[ cu iepurii, c[
]n\elege graiul cintezoilor, =i-l ascult[ cu ]nc`ntare. Seara, c`nd
focul arde ]n vatra din fa\a c[su\ei =i stelele ]ncep s[ se arate
printre ramuri, pris[carul preg[te=te o mas[ pentru doi, cu pe=te
prins la iaz =i cu ciuperci fripte... Lespezile ]nchise dogoresc, e
frig la l[sarea ]ntunericului, =i Mihai se trage l`ng[ ele, acolo
unde miroase bine a fum. Sc`ntei \`=nesc din vreascurile arz`nd,
gata s[-i p`rleasc[ barba b[tr`nului, iar tuciul cu m[m[liga
aurie e r[sturnat pe fundul de lemn, =i ]n c`teva clipe masa e
gata. Mo= Miron s-ar mul\umi cu mai pu\in, un asemenea osp[\
e lucru rar ]n casa lui, dar ]i place s[ cinsteasc[ precum se
cuvine obrazul oaspelui cel mic.
— Haide =i m[n`nc[! N-a= vrea, cucoane Mih[i\[, s[ cread[
c[min[reasa c[ la mine nu-s de nici unele =i c[ fl[m`nze=ti!
Copilul nu se las[ rugat. Focul continu[ s[ ard[ =i un
somn dulce cuprinde locul...
— +i-mi spui povestea?
— Ce poveste, copile?
— Cu C[lin...
— Aceea? Iar[?
— Iar[...
— }ntì cinste=te-mi bucatele, =i pe urm[ om mai vedea noi...
B[tr`nul =tie c[ mo= Ene va ]nchide cur`nd pleoapele copi-
lului. Chiar a=a se =i ]nt`mpl[, =i ]n mare grab[ mìnile ]nc[
186
sprintene aduc pe cerdac c`teva pale de f`n =i un cojocel de
miel, apoi cuprind cu grij[ trupul adormit =i-l a=az[ ]n cul-
cu=. E gata s[-l vegheze...
}n jur respir[, v[ratic, lutul p[durii.
C[ldura de peste zi a ajuns ]n miezul p`pìtor al arborilor,
=i sevele ]=i sporesc lunecarea sub scoar\a sub\ire, crengile
tresar, o adiere abia sim\it[ le mi=c[ u=or, =i p[s[rile nop\ii se
caut[, se cheam[...
E diminea\[...
Se aude tropot de cal.
— Bun g[sit, mo= Miroane!
— Cine-i!
— Sunt eu, Vasile Rusu.
— Ai venit dup[ b[iat? Nici nu s-a trezit ]nc[, vezi s[ nu-l
scoli.
— Trebuie. Dac[ nu i-l ]nf[\i=ez c[minarului, are s[ fie
r[u. Tun[ =i fulger[.
B[tr`nul e m`hnit. M`ngìe obrajii copilului, ]i trece de-
getele prin p[r, p`n[ c`nd ochii lui mari se deschid, limpezi...
9
Ilie ]l ]nt`mpin[ primul:
— A venit bunicul. Du-te de-i s[rut[ m`na!
Vasile Jura=cu ]l ]mbr[\i=eaz[ pe fugar, astfel ]nc`t
c[minarului ]i va fi greu s[-=i certe, dup[ cuviin\[, odrasla.
— Tare m[ tem, Mihai, c[ l-ai uitat pe mo=u-t[u!
— Nu, bunicu\ule...
— Chiar a=a s[ fie? Atunci nu de poman[ m-am sculat cu
noaptea-n cap s[ g[sesc ]n t`rg, la Boto=ani, niscaiva turt[-
dulce ori zah[r-candel cu care s[-mi d[ruiesc nepotul!
Copiii — cei mari mai cu sfial[, cei mici mai ]ndr[zne\i —
se reped asupra co=ule\ului cu p[pu=i colorate, ur=i, cerbi,
187
sori cu spi\e sub\iri =i zah[r cu sclipiri de \ur\ure de ghea\[...
Bunicul r`de. A=a ]l =tiu copiii, r`z`nd. C`nd vorbe=te el, to\i
ai casei tac. }l ascult[ f[r[ s[ scoat[ o vorb[ =i ]i ]ncuviin\eaz[
spusele chiar c[minarul. Raluca devine — cei mici se minu-
neaz[ de asta — asemenea lor, copil, =i asemenea lor ]i s[rut[
b[tr`nului m`na uscat[, ]ntins[ cu solemnitate. Bunicul e bun,
=i c`t va sta el la Ipote=ti va fi veselie, nimeni nu va ]ncerca s[-
l supere, copiii vor domni ]n cas[, ca =i ]n ograd[...
— Aud, Mihai, c[ nu prea stai pe acas[, c[-\i petreci
zilele, ba aud c[ =i nop\ile, la Miron Pris[caru. A=a e?
— A=a...
— Miron [sta mi-a fost mie prieten, de mult, de mult,
c`nd taic[-t[u Gheorghie= era la anii t[i.
Bunicul poveste=te ca totdeauna, cu glas frumos, iar Raluca
]i strig[ pe to\i ai casei, ]i trimite s[ aduc[ ap[, s[ despice lemne,
Vasile Rusu e pus s[ taie un coco=, =i ea preg[te=te cuptorul...
Lui Jura=cu i-a pl[cut toat[ via\a o mas[ bun[, cu un pahar-
dou[ de rachiu pe deasupra =i cu pl[cintele cuvenite...
+i cum se ]ntunec[ repede ]n prag de toamn[, se str`ng
laolalt[, pu\ine ceasuri dup[ ce au pr`nzit, bunic, p[rin\i =i
nepo\i. Eminovici =i-a aprins tutunul, iar Jura=cu =i-a contin-
uat istorisirile.
Apoi le spune copiilor povestea clo=tii cu pui de pe cer, a
carului cel mare =i a celui mic =i — silindu-i s[-l g[seasc[ pe
bolta albastr[, printre stelele nesf`r=ite — povestea Luceaf[rului.
Dar povestea r[m`ne neterminat[. E t`rziu, bunicul trebuie
s[ doarm[. Mama ]i preg[te=te patul, ]n odaia musafirilor, =i
bunicul o urmeaz[, fiindc[ acum e =i el un fel de copil
ascult[tor...
— Pe mìne, dragii mo=ului, pe mìne...
— Noapte bun[, bunicule!
— Noapte bun[!
Raluca se ]ntoarce ]n cerdac.
— +i voi? Hai, la culcare!
188
Plou[...
Copiii ]nt`rzie s[ se scoale. Mihai prive=te prin geam, ]n
ograd[, =i vede ra\ele leg[n`ndu-se spre b[ltoacele proaspete,
]l vede pe +oltuz peste m[sur[ de sup[rat, dar n-o vede pe
mama alerg`nd ca ]n fiecare diminea\[ ]ntre curtea cu acare-
turi =i cas[, =i nu-l vede pe Vasile Rusu preg[tindu-i
c[minarului dro=cu\a. E lini=te...
Plou[ m[runt...
Dar iat[-l pe vizitiu. Numai c[ ast[zi scoate din =opron
carul cel nou. }nham[ caii cei mai buni =i a=teapt[, cu capul
descoperit, ]n fa\a cerdacului cu st`lpi cresta\i...
T`rziu, v[z`nd c[ Raluca nu vine s[-i vad[ =i s[-i cheme
la mas[, copiii ]ncep s[ se ]mbrace, ]ncet, f[r[ tragere de
inim[... Mihai iese pe s[li\[ =i se ]ndreapt[ spre odaia musafi-
rilor. Vrea s[ fie cel dintì care ]i spune bunicului bun[
diminea\a. Dar c[minarul ]i taie calea.
— Las[-l pe bunicul. Doarme...
Copiii m[n`nc[, singuri, ]n od[i\a lor. Afar[ continu[ s[
plou[. Cel mai mare, +erban, e ner[bd[tor s[-l asculte pe
bunicul, vrea s[ =tie cum se termin[ basmul Luceaf[rului.
Se aude poarta deschiz`ndu-se. Se reped la geam. Carul
av`nd pe capr[ pe Vasile Rusu =i pe ]nsu=i c[minarul, se
dep[rteaz[ pe uli\[.
}n odaie intr[ mama.
— A\i m`ncat, copii?
— Da, mam[.
— Ce face bunicul? ]ntreab[ Mihai.
— Bunicul a plecat.
— Unde?
— Acas[ la el...
— +i c`nd se ]ntoarce...
— Se ]ntoarce...
189
Raluca nu le caut[ ochii cu privirea. }=i face de lucru,
str`nge vasele, se ]ndreapt[ spre u=[...
}n ograd[ au intrat c`\iva vecini. O ]mbr[\i=eaz[ pe Ralu-
ca, iar ea ]=i acoper[ gura cu degetele mìnii st`ngi. C`teva
femei o \in de umeri.
— De ce pl`nge mama?
Vecinele pleac[.
Raluca se ]ntoarce. Sur`de.
— Ei, gata, copii! Acum d[ soarele, mai ie=i\i =i voi din
cas[! Ploaia a stat.
Mihai o \ine de rochie.
— Unde e bunicul?
— N-ai auzit? A plecat acas[ la el. Tat[l vostru l-a dus...
— +i se mai ]ntoarce?
— De ce s[ nu se ]ntoarc[?
Ilie, cu obrazul lipit de clan\[, ]ntreab[ =i el:
— S-a sup[rat pe noi?
— Nu, el v[ iube=te pe to\i...
Copiii ies ]n ograd[.
G[inile au ouat, care-ncotro.
Mihai le las[ ]n pace.
Din nori iese o raz[ de soare...
10
Zilele trec.
S-au aurit a toamn[ p[durile cu arbori tineri ale Ipote=tilor...
Iazurile s-au acoperit cu o p`nz[ sub\ire, de verdea\[.
Firele ierburilor ascunse taie oglinda domol mi=c[toare =i p[s[ri
cu pene galbene trec peste ele, cl[tin`ndu-le bl`nd.
Se aud sunete ]ndep[rtate... Cioc[nitorile? Nu, gospodari
bat nucii cu pr[jini lungi =i cad ]n otava proasp[t[ frunze
rupte. +i cad nuci lemnoase, ]mbr[cate cu c[m[=i zdren\uite.
Must amar curge ]n lut. Se face poteca amar[.
190
Degetele lui Mihai sunt negre. Degete mici cu unghii ste-
late de noi\e.
— Te pa=te un dar! ]i spune sur`z`nd Raluca.
Un dar? Copilul nu prea e convins c[ va fi a=a. C[minarul
e m`nios. De la moartea lui Vasile Jura=cu — ei, copiii, au
]n\eles mai t`rziu c[ povestea mo=ului va r[m`ne f[r[ sf`r=it
— multe necazuri s-au ab[tut asupra Eminovicilor. C`mpul,
spre m`hnirea c[minarului, n-a rodit ]ndeajuns. Ca mìne
vin negustorii s[ cumpere sacii cu porumb, =i sacii sunt anul
[sta foarte pu\ini...
E septembrie...
G`rla e rece, Mihai ]=i afund[ picioarele ]n unda str[vezie.
Pe prundi=, pe nisipul m[runt, urmele pa=ilor lui s-au umplut
cu ap[...
E toamn[.
Zboar[ peste r[chite o albin[ cu aripi de borangic. Mihai se
g`nde=te la mo= Miron, la prisaca lui, =i, pe nea=teptate, ]i
apare ]n fa\[, destr[m`ndu-se apoi ]n undele rotitoare ale
amintirii, chipul bunicului. Unde s-a dus? De ce nu mai vine
ca ]n alte d[\i ]n casa de pe deal? Ce e aceea moarte? Copilul
nu ]n\elege. Cum, =i mama are s[ plece ]ntr-o zi de-acas[
]ntr-un car, =i n-are s[ se mai ]ntoarc[? +i tata?
Nuiele ml[dioase se ating, mi=cate de v`nt.
Se face ]ntuneric.
Mihai se ]ndreapt[ spre cas[. +tie c[ Raluca a aprins lumi-
nile =i c[, lic[rindu-=i umbra pu\in[ ]n cerdac, ]=i strig[ pruncii.
“Diavolul mic”, spune ea ]n clipe de ]mp[care =i lini=te, e
aproape de treptele de piatr[. }nt`rzie o clip[, =i ochii lui
caut[, f[r[ s[ g[seasc[, printre miriadele de lacrimi stelare,
zim\ii de ghea\[ fierbinte ai luceaf[rului de sear[.
U=a se deschide pe nea=teptate. Ceva din aerul rece de-
afar[ p[trunde ]n odaie, mi=c`nd flac[ra lum`n[rilor.
Un glas se aude adiind printre pere\ii albi:
— Mihai...
191
11
— Apoi, cucoane Mih[i\[, aici te las!

— De ce m[ la=i?
— Te las ]n seama sorei c[min[resei. Eu trebuie s[ m[
]ntorc la Ipote=ti. Avem c`\iva oameni la culesul merilor, =i
tat[l dumitale abia-=i vede capul de griji.
Vasile Rusu a oprit caii ]n fa\a unei case frumoase, cu
cerdac ]nalt. Acoperi=ul de tabl[ vopsit[ se sprijin[ pe un =ir
de st`lpi sub\iri, albi, iar treptele de piatr[ care duc spre
porti\a cerdacului sunt ]mbr[cate ]n mu=chi. Prin despic[turile
lespezilor \`=nesc fire tremur[toare de iarb[. St[p`na casei,
Maria Mavrodin, ]ndr[ge=te ca nimeni alta florile. Gr[dina
ei, ajuns[ sub r[suflarea toamnei, e potopit[ de culori. Lujere
p`lpìtoare de ieder[ leag[ pere\ii casei de lumea ]nmiresmat[
a daliilor =i a cr[i\elor.
— Ai venit, Vasile?
— S[ru’ m`na, cucoan[ Marie, v-am adus nepotul.
Grijulie, sora Raluc[i coboar[ treptele =i ]=i ]mbr[\i=eaz[,
gata s[-i fr`ng[ oasele, ginga=a rubedenie. E mai ]nalt[ de-
c`t c[min[reasa, dar c[ut[tura ochilor, aceea=i ca a tuturor
odraslelor stolnicului Jura=cu, de cur`nd r[posat, ]i e la fel
de bl`nd[, acela=i tremur unduios al vocii ]l face pe Mihai s[
tresar[, =i mai ales mìnile care ]i m`ngìe obrajii au aceea=i
c[ldur[ =tiut[.
— De-acu’, r[mì cu mine, Mih[i\[.
Copilul r[m`ne mai departe t[cut.
— Da’ cum vine asta, cucoane Mihai, tot drumul am
sporov[it am`ndoi, =i de-acu’ taci, de nu putem scoate o
vorb[ de la mata? R[mì la sora mamei domniei tale?
— R[m`n.
— A=a, cucoane. Trebuie s[ umbli la =coal[, altfel nu se
poate, c[minarul vrea s[ fac[ din fiul s[u un c[rturar...
192
— Du-te, Vasile, po\i s[-l la=i pe mititel ]n seama mea, f[r[
nici o grij[. +i spune-i asta =i cumnatului meu, Gheorghie=.
— Am ]n\eles.
— Spune-i c[ am vorbit cu dasc[lul cel nou =i c[ m-am
]n\eles s[-l duc pe Mihai chiar mìne la d`nsul.
Nici lui Vasile Rusu, se vede asta, nu-i e u=or s[ se despar-
t[ de Mihai.
— Apoi noi o s[ ne mai vedem, cucoane Mihai. C[ la trei
zile o dat[, alteori =i mai des, vin la ora= cu felurite treburi. +i
adres`ndu-se gazdei: Ba mai duc o h`rtie la ispr[vnicie, ba m[
mai tocmesc cu t`lharii de negustori pentru cine =tie ce... +tie
domnia ta. De c`nd c[min[reasa e suferind[, trec de fiecare
dat[ pe la spi\er. Chiar azi mi-a zis cuconu Gheorghie= s[ i-l
aduc pe Fran\, doftorul... Pe c[min[reas[ au cam =ubrezit-o
copiii. M[ duc, s[ ne vedem s[n[to=i, coane Mihai!
— Drum bun!
— Drum bun, Vasile...
O clip[ descump[nit, Mihai se hot[r[=te cu greu s[ urce ]n
cerdac, acolo unde mu=catele =i garofi\ele din glastre aproape
c[ ]mpiedicau intrarea ]n cas[.
}ntre canaturile u=ii apare silueta unei tinere femei. Un trup
sub\ire, de=i v`njos, ]nve=m`ntat ]ntr-o rochie de catifea de un
verde =ters, ]ncheiat[ ]n spate cu bumbi aurii. P[rul, adunat ]n
cre=tet ]n dou[ cozi bogate, ilumineaz[ cu lic[r de miere nou[
un chip de o nemaiv[zut[ frumuse\e: ochi alba=tri, buze sub\iri,
]ntredeschise ]ntr-un gest de ne]n\eleas[ ]ndurerare =i l[s`nd
s[ se vad[ =iragul din\ilor de un alb ca al ]ntìei z[pezi. Mìnile
lungi ivesc dintr-un tremur de dantele str[vezii degete sub\iri,
cu unghii copil[ros crescute.
— |i-a venit nepotul, m[tu=[ Maria?
— Precum vezi, duducu\[ Blanca. Ia uit[-te numai s[-l
vezi c`t e de frumos! Apropie-te, Mihai!
B[iatul ]nainteaz[, sfiit, spre mìnile care-l cheam[ =i spre
fo=netul stins, de catifea. Nu vede dec`t v`rful condurilor pe
193
care-i poart[ fata cu p[r de aur. Degete delicate i se coboar[,
abia ating`ndu-l, pe cre=tet, pe t`mple, pe obraji.
— A=a-i c[-i tare frumos? }i seam[n[ Raluc[i.
Abia acum cuteaz[ micul oaspe s[-=i ridice privirea. Blanca
roste=te, cu gla= ]ncet, c`nt[tor:
— Dar c[ut[tura ochilor e a c[minarului.
— Asta a=a e...
Fata ]=i aminte=te deodat[:
— Noi ne cunoa=tem, Mihai! +tii cine sunt eu?
— Nu =tiu.
— Nu m[ mai \ii minte?
— Nu.
— Abia acum mi-am adus aminte, m[tu=ic[, tata l-a che-
mat la noi, la Dumbr[veni, pe c[minarul Eminovici, =i el a
venit — acum sunt doi ani de-atunci — cu b[iatul, cu Mihai.
— Se vede c[ te-a uitat, duduc[.
— Nu-i nimic. De-acu’ ne vom cunoa=te bine, nu-i a=a,
Mihai? N-ai s[ m[ mai ui\i? C[ atunci c`nd ai fost la noi,
ce-i drept, erai tare mititel.
M[tu=a e ceva mai explicit[:
— Duduca e nepoata boierului Balu=, la care a fost mul\i ani
]n slujb[ tat[l t[u =i ]n conacul c[ruia au locuit o vreme ai t[i...
B[iatul tace, tace foarte mult acest prunc al Ipote=tilor
care, cum e desprins de locul petrecilor sale — g`rla, lacul,
p[durea, prisaca — se preface, dintr-un =trengar f[r[ pereche,
]ntr-un adev[rat mielu=el.
Pu\ine ceasuri mai t`rziu, Blanca ]l ia de m`n[ =i-l plimb[
pe uli\ele somnoroase ale b[tr`nului t`rg. Mihai e speriat la
]nceput de trecerea marilor tr[suri cu poclit smolit, cu \an\o=i
vizi\ii pe capr[. Str`nge cu un fel de disperare degetele miro-
sind a busuioc =i a lev[n\ic[ uscat[, ale Blanc[i.
— C`nd ai s[ vii la Dumbr[veni, la var[, dup[ ce vei termina
cu =coala, am s[ te plimb cu tr[surica mea. Am doi cai pe care
mi i-a d[ruit tata, adev[ra\i zmei. Doar c[ nu scot foc pe n[ri.
194
— +i noi avem cai — spune cu m`ndrie ipote=teanul — pe
cel mai frumos, pe Murgu, tata zicea c[ are s[ mi-l dea mie
c`nd am s[ m[ fac mare...
— Da, dar va fi tare b[tr`n murgul t[u atunci...
— Eu am s[-i dau s[ m[n`nce... +i-acuma ]mi umplu
palma cu gr[un\e, =i el m[n`nc[ bob cu bob, totul...
Fata chicote=te, ne]ncrez[toare:
— Din m`nu\a asta a ta?
— Da!
— Da’ ce ]n\elege bietul cal dintr-o m`nu\[ cu gr[un\e?
Cum de nu te ]nghite =i pe tine?
Ceva mai familiar, b[iatul poveste=te:
— Cum a=a? P[i el pe mine m[ =tie de st[p`n. }i spun s[
nu se mi=te, c`nd e ]n ograd[, =i eu m[ sui pe sc[ri\a de la
g[ini tocmai ]n spinarea lui. Atunci ]l ]nghiontesc pu\in, el d[
din cap, bate din copit[, =i porne=te. Nu mergem mult c[ ne
vede tata sau Rusu, vizitiul, =i strig[ la noi. Tata m[ ia ]n
bra\e, m[ coboar[ de pe cal, =i Murgu e tare nec[jit c[ e
certat. Tu =tii s[ c[l[re=ti?
— +tiu. Dar hai s[ ne oprim o clip[ c[ am ajuns la biseric[,
la Uspenia. Mi-a spus m[tu=a Maria c[ aici ai fost tu botezat.
Vechea biseric[, r[s[rit[ dintre nuci b[tr`ni, cu frunz[ ca-
fenie acum, e pustie. Zugr[veala, ]ntunecat[ de fumul lum`n[ri-
lor, cu culori schimbate de vreme, ]nf[\i=eaz[ ca prin cea\[
tiparele unor fiin\e vechi. Prin ferestrele ]nguste, t[iate ]n zidul
gros, p[trunde trudnic lumina amiezii. O fr`ntur[ de geam,
vopsit[ cu verde =i ro=u, face ca, ajunse ]n biseric[, razele
pr[fuite ale soarelui tomnatic s[ par[ domoale flutur[ri de frun-
ze.
— Bun[ ziua, p[rinte!
— Bun[ ziua, fiica mea! Dup[ chip nu-mi pari cunoscut[.
B[tr`nul preot Ion Stamate are privirea mai ]nce\o=at[ dec`t
e zugr[veala ]n zid. Se dezvinov[\e=te:
— Rogu-te iart[-m[, dar sunt tare b[tr`n =i m-au cam
195
l[sat vederile.
— Sunt Blanca, nepoata boierului de la Dumbr[veni. Iar
pruncul pe care-l \in de m`n[ ar trebui s[ fie cunoscut dom-
niei tale. C`ndva, acum =apte ani, l-ai \inut ]n bra\e...
— Trebuie s[ fie c`teva mii pruncii — mul\i dintre ei sunt
mo=negi de-acum — care i-am \inut eu ]n bra\e.
— ... +i l-au cobor`t de trei ori ]n cristelni\[ mìnile dom-
niei tale. Mi-a povestit m[tu=a c[ era iarn[, =i era un ger de
cr[pau pietrele... Apoi ]mpreun[ cu p[rin\ii =i cu martorii a\i
isc[lit ]n mitrica ]n care se scriu noii n[scu\i.
— Mitrica? Da, eu scriu cu m`na mea totul. Cum se trece
anul, fac rost de-un catastif nou, iar pe cel vechi ]l urc ]n
pod. Cine-o avea nevoie de el l-o g[si acolo...
— +i p[rin\ii au hot[r`t s[-i dea pruncului numele de Mihai.
— Frumos nume au ales.
— Acum b[iatul a ajuns la vremea =colii.
Abia acum b[tr`nul pop[ se dumire=te: cel despre care
vorbe=te nepoata boierului e \`ncul ag[\at de m`na ei...
— Pe el l-am \inut ]n bra\e?
— Da, pe Eminovici Mihai...
— Pricep de-acum. E odrasla c[minarului din Ipote=ti.
Stra=nic om! Bine-ar fi s[-i semene =i copiii. La cinci din ei eu
le-am ]ncredin\at sf`nta tain[ a botezului...
B[tr`nul pop[ al Uspeniei, biserica zidit[ cu un veac ]nainte
de el =i d[ruit[ cu hramul Adormirii Maicii Domnului, nu-=i
aminte=te dec`t foarte, foarte vag de diminea\a aceea de ia-
nuarie, c`nd sania c[minarului Eminovici a oprit cu larm[ ]n
fa\a casei parohiale. Urmat[ de alte s[nii, pline cu felurite
rubedenii, sania boierna=ului de la Ipote=ti era plin[ de bl[nuri
mi\oase =i de velin\e c[lduroase, toate str`nse ]n jurul trupu-
lui sub\iratic al Raluc[i. Pruncul, ocrotit de mìnile ei, era ]n
dese r`nduri cercetat de privirile aprige ale c[minarului, peste
m[sur[ de ]ngrijat de palele de v`nt pr[bu=ite ]n tr[snete
196
albe, de z[pad[, asupra ora=ului.
Cupa uria=[ a vasului de aram[, ciobit[ la buze =i cam
bortelit[ pu\in, dup[ cuv`ntul lui Vasile Jura=cu, ]=i sticlea
arama ]n diminea\a ]nghe\at[. Popa Ion l-a ridicat pe pr`slea
din cristelni\[, c`t au putut de repede mìnile lui b[tr`ne
s-o fac[, apoi asupra sa a t[b[r`t tot muieritul ]nfofolit ]n
broboade. L-au luat pe cel mic, l-au ]mbr[cat ]n scutece noi,
din vreme cusute de sora c[min[resei, Maria, =i alaiul s-a
]ndreptat spre u=a bisericii. Neaua crescuse ]ntre timp c-o
spornic[ vr[jm[=ie astup`nd poteca pe care pa=ii celor veni\i
la ceremonie o despicaser[ ]n troiene... Sigur, popa Ion nu =i-
l mai aminte=te pe c[minar. Omul aproape toat[ vremea
]ncruntat, privind lumea pe sub zb`rlite spr`ncene, s-a ]nse-
ninat dintr-o dat[ =i a dat un chiot care a uimit-o pe Raluca
=i care a avut darul s[ vesteasc[ ]nceputul unei petreceri cum
nu mai cunoscuse nicic`nd gospod[ria c[minarului. Urm`n-
du-se la distan\e mici, s[niile s-au topit ]n viforul albastru,
v`ntul a=eza pe coamele cailor z[pad[ ]nghe\at[, iar vizitiii ]i
zoreau cu biciul, m`ngìndu-i ori cert`ndu-i, =i goana s[lbatic[
s-a sf`r=it numai atunci c`nd, ajun=i ]n fa\a casei de pe deal,
Eminovici a s[rit primul de pe capr[, gr[bit s[ deschid[
por\ile...
Nici Blanca n-are cum s[ =tie toate aceste momente, =i chiar
dac[ ar fi fost martor[ la s[rb[toarea din biserica Uspenia tot
n-ar fi ]n\eles de ce botezul micului Mihai s-ar fi deosebit de
cele ale fra\ilor =i surorilor sale. Istorisirile Mariei Mavrodin
sunt de obicei asem[n[toare. Numai numele se schimb[. Nici
Mihai, de=i ]ntruc`tva martor al ceremoniei, nu \ine minte
barba cu \ur\uri de ghea\[ a popei Ion, zb`rlit[ asupra c[r\ilor
cu tartaje de piele roas[, c[r\i de tipic bisericesc, =i nici z`mbetul
bun =i sfiit al Raluc[i. Doar ea, Raluca, nu uita nimic. Fiecare
na=tere =i fiecare botez sunt consemnate de c[tre c[minarul pe
scoar\ele unei psaltiri aflate la Ipote=ti, ]n odaia ferit[ de ochii,
197
=i mai ales de mìnile copiilor. “Ast[zi la patru ceasuri =i
cincisprezece minute evropiene=ti, s-au n[scut fiul nostru Mi-
hai”, scria b[tr`nul ]n ziua pe care am avut r[gazul s-o evoc[m.
Dar cu asta, pentru o bun[ bucat[ de timp (ani uneori, alteori
numai luni), Eminovici ]=i socote=te ]ncheiat[ grija de p[rinte.
}=i vedea netulburat de treburile mo=iei cu afaceri tot mai ]ncurcate
prin cancelariile cu miros de cerneal[ st[tut[ ale Boto=anilor.
T`rziu, Raluca g[se=te cu cale s[-l ]ncuno=tiin\eze c[ odrasla lor
a ]mplinit =ase luni, ori un an, c[ a ]nceput s[ mearg[, c[ a
rostit primul cuv`nt =i c[ acela a fost tat[ (singura nevinovat[
minciun[ a Raluc[i, pe care, firesc, copii o cheam[ pe nume pe
ea ]ntìa oar[), ori c[ are doi din\i =i r`de cu ei toat[ ziua...
Blanca =i Mihai trec pe uli\ele adormite ale ora=ului. Ora=
de miaz[noapte, cu arbori s[lbatici ca-n p[durile Dornei, cu
f`nt`ni de lemn a=ezate ]n calea drume\ilor =i cu case mult
asem[n[toare celor din sate. Poate num[rul od[ilor s[ fie mai
mare, ]n rest: acoperi=urile, cerdacurile, ferestrele ]nalte, cu
gratii, sunt la fel ca ]n casele ipote=tene. }n plus, de tavanul
adesea ]nflorat al od[ilor p[strate de obicei pentru musafiri,
sp`nzur[ l[mpi de ceramic[ alb[ =i de aram[ frecat[ cu cenu=[
de lemn mirositor, p`n[ cap[t[ lucirea aurului vechi... Adus
de departe, c`te-un pian cu coad[, ]ncercat de degetele cine
=tie c[rei frumuse\i boto=[nene, las[ s[ cutreiere str[zile val-
suri somnoroase, cu note ]nalte, ca \`rìtul greierilor ]n sobe
pustii, alternate cu altele joase, potrivite cu sunetele ora=ului:
cai greoi tr[g`nd tr[suri din lemn l[cuit, ori care cu fructe
rostogolindu-=i ro\ile spre pia\[.
La acest ceas al toamnei, casele, str[zile miros a poam[
strivit[. E timpul dulce\urilor pe care plitele ]ncinse nu mai
prididesc s[ le fiarb[. Nucile verzi, prunele vinete cu carne
v`rtoas[, murele =i zmeura, ori boabele mari ale strugurilor,
toate vor lic[ri ]n dulapuri de lemn de tei, pe policioare, ]n
beciuri podite cu lespede, ori ]n scrinuri, al[turi de zah[rul
candel =i borcanele cu miere. La Ipote=ti, Mihai cunoa=te bine
198
farmecul zilelor ]n care c[min[reasa d[ bl`nde porunci =i um-
ple cu mireasm[ de fructe ]ncinse la foc toate cotloanele casei...
Ajun=i ]n inima ora=ului, acolo unde cr`=marii dau de-a
dura butoaie cu vin nou, aduse tocmai de la P`hne=ti, H`rl[u
ori Hu=i, =i arunc[ pe gr[tarele sf`rìnd pastrama de capr[,
Boto=anii au alte culori, alte mirosuri =i alte sunete. Negus-
torii ]=i laud[ marfa ]n pragul dughenelor lor, cu aerul c[
dac[ nu-i bagi ]n seam[ =i nu cumperi postavul, lum`n[rile
sau dresurile femeie=ti pe care \i le ofer[, aba\i asupra lor cele
mai crunte nenorociri cu putin\[...
C`teva case mari, ad[postind dreg[toriile mai ]nsemnate,
]nconjur[ sala ]n care au loc ]ntrunirile celor ce fac politic[,
unde, de Anul nou, se dau baluri cu muzic[ nem\easc[ =i cu
b[uturi rare, =i ]n care popose=te, la un an o dat[, c`te-o
trup[ de teatru.
Dar Mihai nu ]n\elege nimic din bucuria Blanc[i care bate
din palme, copil[rindu-se pe nea=teptate: ]n cur`nd marea tra-
gedian[ Fanny Tardini va sosi la Boto=ani. Dintre piesele pe
care le anun\[ afi=ul de-o =chioap[, fata cite=te, silabisind cu
solemnitate, numele c`torva care par s-o tulbure cel mai mult:
“Corabia +alamandra”
“Nebuna de la +apte Turnuri”
“Suteranele din Elsberg”
“Angela Mulpieri”
“}ngerul mor\ii”...
Blanca e at`t de fericit[, ]nc`t, ]n drumul spre cas[, ]=i
]ng[duie s[ sar[ ]ntr-un picior =i s[ se zbenguie, spre uluirea
t`rgove\ilor care nu socotesc c[ o fat[ de boier trebuie s[ se
poarte astfel, ]nc`t n-ai deosebi-o, de n-ai =ti cine e temutul
Balu=, de oricare odrasl[ de \[ran.
199
Lunec[ ]n aerul ]ngreunat de culori gleznele de argint ale
fetei, genunchii, a c[ror netezime nu e altfel dec`t a merelor
domne=ti, coboar[ ]n ierbi grase, ]nspicate de toamn[, din\ii
mici lic[re viu, degetele cu unghii de ghea\[ dulce spintec[
p`nze vechi de p[ianjen ]ntinse ]ntre brazi =i ]ntre nuci, =i
Blanca nu e dec`t o veveri\[ neast`mp[rat[, o vietate a
p[durilor...
— Blanca, tu e=ti mai copil[ dec`t Mihai, at`ta mai apuc[
s[ rosteasc[ m[tu=a Maria, fiindc[ mìnile fetei o ]nl[n\uie,
=i sora c[min[resei se vede f[c`nd pa=i de cadril ]n cerdacul
cu mu=cate =i iasomii...
12
Dou[ toamne mai t`rziu, ]nainte de a-l trimite, potrivit
hot[r`rii luate dup[ prelungite sfaturi cu Maria Mavrodin =i
Raluca, la =coal[ la Cern[u\i, Eminovici i-a ]ng[duit fecioru-
lui s[u s[ petreac[ vreo c`teva zile sub acoperi=ul conacului
din Dumbr[veni.
Mihai, ajuns la conac pe la ceasurile pr`nzului, ]n\elege
din prima clip[ c[ a c[lcat cu st`ngul. Zv[p[iata nepoat[ a
boierului nu-i iese ]n prag. Raluca =i-a urmat odrasla favorit[
]n c[l[toria ]ndeajuns de obositoare cu dro=cu\a peste c`m-
puri =i clini de deal, p`n[ aici, pentru a-l ar[ta celor ]n slujba
c[rora s-a aflat so\ul s[u, pe =colarul Eminovici Mihai.
Chiar Balu= le-a ie=it ]n ]nt`mpinare, acolo unde slugile au
ridicat un mic peron pentru tr[surile care vin ori pleac[, ]n
fa\a uria=ei u=i de la intrare. Ro\ile dro=cu\ei s-au oprit pe
pietri=. Boierul ]i s[rut[ c[min[resei m`na, ]l m`ngìe cu
mìni greoaie pe Mihai =i-i pofte=te pe am`ndoi ]ntr-o ]nc[pe-
re cu perdele de atlas fin, cu ornice de toate felurile a=ezate
pe mese =i pe scrinuri =i cu mobile de culoarea tutunului.
— Fii binevenit[ ]n casa noastr[! zice Balu= ]n momentul
200
]n care =i so\ia sa apare ]n pragul u=ii, venit[ dintr-o ]nc[pere
vecin[.
— Cu mare bucurie te-am a=teptat, Raluca. Ia s[ te v[d la
fa\[, c[ n-am mai avut cam de multi=or acest prileg, =i ia s[-\i
v[d =trengarul!
Raluca ]l ]mpinge pe Mihai spre bra\ele B[lu=oaii, care ]l
acoper[ cu nea=teptate s[rut[ri =i l[crimeaz[, v[it`ndu-se cu
glas sub\irel:
— C[ noi am r[mas singuri-singurei...
— Cum a=a? ]ntreab[ Raluca.
Balu=, stingherit de pl`nsul soa\ei, ]ncearc[ f[r[ succes
s-o potoleasc[, ori m[car s[ schimbe vorba, dar nu izbute=te,
=i-atunci se repede la o farfurie cu cofeturi, o ia, \in`nd-o cu
st`ng[cie, =i o aduce sub nasul b[iatului:
— Da’ ia ni=te cofeturi, copile! Apoi, c[tre Raluca: Ieri mi
le-au adus, tocmai de la Ia=i, ia, ia =i dumneata, cucoan[
Raluc[.
Pl`nsul B[lu=oaii se continu[, neostoit.
Boierul intervine, trec`ndu-=i degetele prin barb[, ]n semn
de neputin\[:
— Da’ nu mai pl`nge, frate, ce Dumnezeu! Eu ce pot s[
fac, cu ce s[ te ajut? Vrei s[ pun potera pe urmele ei? Se cade
una ca asta? Ori vrei s[ ]nham calul =i s[ m[ duc eu dup[
d`nsa? Mie mi-e fric[: dac[ o g[sesc nu mai r[spund de
mine, ]ntr-at`t sunt de m`nios.
— Ce s-a ]nt`mplat? st[ruie Raluca, privindu-i pe cei doi
cu ochii ]nfrico=a\i...
— Ce s[ se ]nt`mple, izbucne=te b[rbatul, nepoata noastr[
ne face numai necazuri de la o vreme. +i o avem drag[ ca
lumina ochilor. Copiii, cum =tii, parte ni i-a luat Dumnezeu,
parte s-au dus care-ncotro. Am r[mas numai cu ea. +i-acu...
B[lu=oaia ]=i scoate din m`nec[ o batist[ mic[, alb[, o
pune la loc, ]=i trage nasul cu pref[cut[ ]mp[care =i spune:
— Multe-am ]ndurat ]n anii din urm[, parc[ a fost un
201
p[cat s[ ni se ]nt`mple =i asta...
— Ce s-a ]nt`mplat?
Glasul Raluc[i s-a stins. A ]n\eles.
Cineva a r[mas ]ns[ descump[nit.
— Pot s[ v[ ]ntreb ceva?
— Spune, copile, ]l ]ndeamn[ gazda. Care spuneai c[-i e
numele, Raluc[?
— Mihai.
— Spune, Mihai!
— Unde e duduca Blanca?
Boierii schimb[ priviri ]ntristate...
— Ai venit s-o vezi pe Blanca? Ne-a l[sat, b[iatule. Cum
ai s[ faci c`ndva =i tu: a plecat, nu-i mai suntem dragi...
Jelania se continu[ astfel cu pl`nsete din partea B[lu=oaii,
cu lament[ri fulgerate adesea de bru=te m`nii =i de pumni
tr`nti\i ]n mas[, din partea lui Balu=. Raluca nu cuteaz[ nici
s[-i pl`ng[ pe fo=tii st[p`ni =i nici s[ se uimeasc[ de nes[-
buita fapt[ a fugarei. Dimpotriv[, ]ncearc[ s[ aduc[ pu\in[
lini=te ]n sufletele celor doi:
— Poate c[ nu e dec`t o joac[. Poate c[ p`n[-n sear[ se-
ntoarce...
C`nd Mihai e trimis afar[, ]n gr[din[, B[lu=oaia izbucne=te,
apropiindu-=i gura de urechea c[min[resei, de parc[ ar vrea
s[ nu se fac[ auzit[ de nimeni altcineva, pentru c[ b[rbosul
deschide pentru a nu =tiu c`ta oar[ fereastra =i le cere ve=ti
slugilor postate ]n fa\a conacului. Slugile dau din umeri,
speriate. Nimic nou. Ba, mai mult, vizitiul boierului s-a ]ntors
cu tr[surica goal[.
Boierul nu mai deschide geamul. Socote=te c[ e de prisos
s[ mai ]ntrebe. E limpede doar: fugara n-a fost g[sit[.
— Ai fete, c[min[reas[? ]ntreab[ Balu=.
— Am.
— S[ le p[ze=ti. Cu biciul s[ le p[ze=ti, auzi dumneata, =i
tot ]\i scap[ vreuna. Eu nu sunt ]nv[\at s[ mi se calce porunca!
202
B[lu=oaia se opre=te din suspin =i se n[puste=te asupra
b[rbatului:
— Dumneata e=ti de vin[!
— Eu? De ce eu? Am tr[it s-o aud =i pe-asta.
— Ai speriat-o cu m[n[stirea.
— Dar n-am chibzuit am`ndoi cum =i ce?
— Nu prea =tii ce ]nseamn[ aceea, am`ndoi.
Oglinzile tremur[.
— S[ m[ ierte c[min[reasa, da’ eu socotesc c[ un cuv`nt
mai de ocar[ ca [sta nu mi-a mai fost dat s[ aud. +i de la
cine? De la aceea cu care m-am ]nso\it, at`t la bine c`t =i la
r[u.
— S[-\i spun l[murit, Raluca. Blanca e fiica surorii mele
r[posate la Ia=i — acum sunt cincisprezece ani de-atunci — =i
c`nd ne-a r[mas nou[, am chibzuit c[ ar fi mai bine s-o d[m
la c[lug[rie. Am vorbit la Agafton, la schit, =i-am r[mas
]n\ele=i cu stare\a ca atunci c`nd vom socoti de cuviin\[ s[ i-
o ]ncredin\[m... R[ma=i f[r[ copii, casa ni s-ar fi p[rut moart[
f[r[ ea, =i-am tot ]nt`rziat, p`n[ ce ne-am r[zg`ndit. Am
plecat la schit =i i-am spus stare\ei. Blanca nu =tia de la noi
nimic. Nu =tiu de unde-a aflat c[ am fi avut de g`nd s-o
facem monah[... S-a ]nstr[inat de noi, ea care ne iubea ca pe
p[rin\ii ei cei buni, =i, uite, a fugit.
— Nu-i numai asta, c[min[reas[, mai e ceva. Ba, al dracului
s[ fiu, ierta\i-mi vorba cea rea, tocmai acel ceva a f[cut-o s[ ne
lase. Avem la curte un argat, unul Gheorghe al lui Hodo-
roab[. Un \[r[noi, nu mergea dec`t cu ochii-n p[m`nt =i —
prostia mea a fost! — ]l punea adesea s[ ]nhame calul la
tr[suric[ =i s-o plimbe pe copil[.
— Cum, copil[? protesteaz[ B[lu=oaia.
— M[ rog, la =aisprezece ani, pentru mine o femeie e tot
copil[. Gheorghe azi, Gheorghe mìne, tic[losul a devenit
nelipsit de la jocurile copilei, c[ nu pot s[-\i spun c`te nu
scornea mintea ei, n[zb`tiile cele mai n[stru=nice, da’ nu te
203
puteai m`nia, c[ numai ce te pironea cu c[ut[tura ochilor,
gale=[, =i ]ncepea s[ l[crimeze =i s[-=i =tearg[ lacrimile cu
vi\ele de p[r, =i o =i iertai.
— Parc[ vorbeai de Hodoroab[...
— Da, de el vorbeam. Era... nici nu =tiu cum s[-i zic, un
prost[l[u. +i era =i ur`t.
— Nu, ur`t nu era, \ine s-o asigure pe c[min[reas[
B[lu=oaia. Avea ochi negri =i...
— Da’ c`nd a avut domnia-ta timp s[-l vaz[ ]ntr-at`t de
bine, c[-l =i poveste=ti?
— }l priveam c`nd venea s-o ia pe Blanca.
— Pe scurt, continu[ Balu=, azi-diminea\[ au plecat.
Am`ndoi. P`n[ s[ vii dumneata, am primit din m`na unui
p[durar un r[va= de la fugar[. Dragii mei, zice, nu mi-o
lua\i ]n nume de r[u. M[ duc dup[ cine mi-e drag, a=a scria,
=i alte fleacuri de-astea =i, zice, s[ =ti\i c[ nu iubesc traiul
monahicesc, c[ nu vreau s[ ajung s[ mucezesc ]n m[n[stire =i
s[-mi tai p[rul — s[ =ti\i, c[min[reas[, de-ai fi v[zut-o, te-ai
fi minunat, avea p[rul lung, lung p`n[ la c[lcìe =i era tot
numai aur — =i s[ =ti\i c[ mie-mi place s[ tr[iesc a=a, ca to\i
oamenii. S[ nu m[ c[uta\i, n-ave\i s[-mi da\i de urm[. Cam
astea mi le-a scris, mai bine n-o ]nv[\am carte, c[ i-am tocmit
=i ]nv[\[tor acas[, un polonez, tob[ de ]n\elepciune.
Seara coboar[ ]n odaia cu mobile =i a=a ]ntunecate. Au
r[mas albe numai cadranele ceasornicelor. Argintii sunt ramele
tablourilor (toate pictate de acela=i Zigri care a nemurit-o cu
penelul =i pe Raluca), clan\ele u=ilor =i cutia cu tutun scump, a
boierului. C`nd ]i deschizi capacul, lucru pe care Balu= l-a
f[cut de c`teva ori p`n[ acum, ]n odaie picur[ c`teva sunete
dulci, o melodie limpede umple aerul =i crezi, o clip[, c[ stropi
de ploaie bat ]n cle=tarul ferestrelor... Cineva aprinde lampa cu
abajur verde =i ]ntreab[ cu glas smerit dac[ poate preg[ti cina.
— Gr[be=te-te. Avem oaspe\i la mas[ !
Mihai a intrat =i el tiptil, ]n odaie. St[tuse pironit ]n cer-
204
dac, l`ng[ fereastra prin care r[zb[teau suspinul B[lu=oaiei
=i furia b[rbosului. Balu= o conduce pe c[min[reas[ spre sala
de ospe\e a conacului, cu scaune tari de stejar, or`nduite ]n
fa\a mesei, =i ea de lemn, ca de trapez[ m[n[stireasc[.
}nainte de a cinsti rachiul de afine care e o specialitate a
B[lu=oaii =i care-i ]mbujoreaz[ obrajii negurosului st[p`n al
Dumbr[venilor, o slug[ cuteaz[ s[ apar[ ]ntre canaturile u=ii.
— Ce-i, Vintil[ ?
— S[ v[ fie cu iertare, cucoane, da’ n-a fost chip s-o g[sim
pe duduc[. S-a dus. S-a ]nstr[inat de-acum. Doar calul s-a
]ntors. A =tiut drumul. Despre duduca Blanca n-avem =tire...
Cu to\ii se apropie de geam.
Calul cu coam[ alb[ bate ner[bd[tor cu copita ]n p[m`nt.
— D[-i s[ m[n`nce, Vintil[ !
— }i dau, cucoane, s[ru’ m`na. +i ierta\i-m[...
— Nu-\i g[sesc vin[. Du-te, spune gazda.
Abia acum Raluca pare s[ ]n\eleag[ pe deplin ce ]nseamn[
fuga frumoasei:
— A r[mas pierdut[-n lume !...
13
L`ng[ biserica lui Teodor Murgule\ s-a s[pat o groap[ nou[.
Ciudat alai de moarte ]n \intirimul din Ipote=ti! }n afara popii,
sicriul cu trupul lui Miron pris[carul nu e urmat dec`t de Mihai
=i de b[tr`nul +oltuz. Popa reteaz[ mult slujba, c[delni\eaz[
lene= asupra sicriului de uluc[ =i le face semn groparilor c[ pot
s[-=i des[v`r=easc[ lucrarea. Ei arunc[ peste sicriu bulg[ri mari
de p[m`nt ro=u, ]n vreme ce ]n ochii copilului mijesc lacrimi.
Acas[, Raluca ]ncearc[ s[-i alunge m`hnirea:
— Prietenul t[u a tr[it =i a murit fericit. To\i oamenii l-au
]ndr[git, copile, =i trebuie s[ ]ncepi s[ te deprinzi =i cu g`ndul
c[ ]ntr-o zi ]i vei cobor] sub iarb[ =i pe p[rin\ii t[i. A mai fost
cineva ]n afar[ de tine?
205
— Nimeni.
— Nici asta nu ]nseamn[ nimic. Cei mari sunt la munc[, iar
cei mici, nu e treaba lor s[-i petreac[ la morm`nt pe mo=negi.
Haide, nu mai pl`nge.
— Nu pl`ng!
— Mai bine mai uit[-te o dat[ prin bagaje. S[ nu ui\i ceva.
C[ or trece zile multi=oare p`n[ ne vom revedea. Dar tat[l
t[u, sigur are s[ vin[ s[ te vaz[...
— C`nd ?
— Ei, c`nd ? }n vacan\[. Poate de Cr[ciun... Poate de
Pa=te... O s[-\i fie olecu\[ greu la ]nceput, ]n primele zile. Pe
urm[ n-ai s[-\i vezi capul de griji: ]nv[\[tura, joaca... +i-apoi
Cern[u\iul e un ora= mare, nu ca nec[jitul nostru Boto=ani.
— L-ai v[zut?
— De mult. Eram mititic[ atunci c`nd l-am v[zut, a=a c[
nu-mi amintesc mare lucru: ni=te case mari, cu c`te dou[ sau
trei caturi, da’ lungi, lungi c[ puteai s[ ]nnumeri la ferestre
p`n[ osteneai. +i-apoi mai \in minte ni=te biserici cu turl[ de
tabl[ =i multe, multe gr[dini...
— Ce tot =opoc[i\i aici? se preface c[ e m`niat c[minarul.
}n realitate e nespus de ]ngrijat de plecarea b[iatului. }i e
team[ c[ n-are s[ se descurce ]n ora=ul de miaz[noapte =i e
nec[jit c[ nu-l poate ]nso\i.
Cu to\ii intr[ sau ies din odaie, ]=i fac de lucru, revin, uit[
pentru ce au plecat, pun ]ntreb[ri f[r[ s[ mai a=tepte r[spuns,
sunt, ]ntr-un cuv`nt, nelini=ti\i.
— Ai preg[tit totul, Raluca?
— Am preg[tit.
— Vezi =i nu-l ]nc[rca pe b[iat, cum \i-e obiceiul, cu toate
oalele din cas[ pline cu dulce\uri =i peltele.
— Da’ o s[-i fie dor =i lui s[ m[n`nce ceva preg[tit de
mìnile m[muc[i. A=a-i, Mihai?
— A=a-i.
— Nu pari prea vesel, boier Mih[i\[! conchide c[minarul.
206
Nu spun, nu-i prilej s[ sari ]n sus de bucurie, da’ nici de
m`hnire nu e. Drept e, la=i bietele broa=te din iaz pe mìni
str[ine. Asta e o grij[. Cine le-o mai z[d[r] de-acu’ ]ncolo?
C[ am auzit de urm[rile b[t[liilor tale =i cred c[ r[suflu =i
ele u=urate, s[racile. Uite ce e, b[iatul tatii, s-ar fi cuvenit s[
mergi cu mine la Cern[u\i. S[ te dau eu ]n grija dasc[lilor =i s[
te a=ez la o gazd[ bun[, da’ am treburi care nu sufer[ s[ le las,
=i tu e=ti destul de mare ca s[ ]n\elegi asta. |i-l dau ]ns[ cu tine
pe Vasile Rusu. }l =tii cum e de descurc[re\, c[, spun drept, nu
=tiu cum a= fi scos-o la cap[t din multele ]ncurc[turi ]n care m-
a v`r`t soarta, f[r[ ajutorul lui. Eu am s[-i dau paralele tre-
buitoare, el are s[-\i g[seasc[ o gazd[ ca lumea =i-o s[ mai fac[
oarecari cump[r[turi. C[r\i ai s[-\i iei tu, c[ asta el nu se
pricepe s-o fac[. Prea multe sfaturi n-am s[-\i dau. Tu vezi cum
m[ zbat, =i cred c[ po\i chibzui =i singur c`t[ b[taie de cap are
tat[l t[u cu biata mo=ie. Nu sunt ]ncredin\at c[ atunci c`nd voi
]nchide ochii am s[ v[ las tuturor copiilor parte de avere. Am
credin\a c[ m[car b[ie\ii m[ vor ajuta, chivernisindu-se =i sin-
guri. Cu fetele e mai greu... S[ n-aud c[ te \ii de dr[cii, c[ nu
dai cu s[pt[m`nile pe la =coal[ =i c[ nu e=ti mai inimos ca al\ii.
Neamul nostru e neam de oameni deprin=i cu munca de mici,
mai degrab[ certa\i cu norocul, dec`t altminteri. Pe mine m[
vezi, sunt mereu cu fruntea ]ncruntat[, ]nglodat ]n datorii, da’
s[ =tii c[ tot ce-am izbutit e f[cut prin munc[ dreapt[.
— Am auzit c[ acolo e mai frig ca pe la noi, nu uita s[ te
]mbraci bine, Mihai, i se adreseaz[ mama, cu glas rug[tor.
— Da, mam[...
— +i s[ nu ne faci de r`s pe unde mergi.
— Asta, b[iete, e cea mai fierbinte rug[minte a mea. A
noastr[. Nu e=ti primul Eminovici care trece pragul Cern[u\iului.
Fra\ii t[i mai mari, +erban, Niculae, Gheorghe =i Ilie au fost
]naintea ta gimnazi=ti. +i chiar dac[ nu s-a ]nt`mplat s[ se
numere printre cei mai buni, trag n[dejde c[ tu ]\i vei bucura
tat[l cu ve=ti pl[cute. Ia vezi tu, Raluc[, e gata Vasile?
207
— }ndat[, Gheorghie=...
Cur`nd mama se ]ntoarce ]n odaie, urmat[ de moroc[nosul
vizitiu care, ca totdeauna c`nd e poftit ]n cas[, ]=i plimb[ dintr-
o m`n[ ]n alta c[ciula de care se lipse=te pu\ine zile din an.
— Iat[-m[-s, cucoane!
— Gata, Vasile?
— Gata.
— Ai luat tot ce trebuia?
— Luat.
— Apoi drum bun =i s[ ajunge\i cu bine! Mihai, vin[ =i-\i
s[rut[ p[rintele...
C[minarul se las[ ]mbr[\i=at, apoi pleac[ din odaia de sfat,
tocmai ]n fundul ogr[zii, unde, de-ar fi s[-i dai crezare, e
chemat de griji gospod[re=ti... Raluca l[crimeaz[ acum din
bel=ug...
Mihai, a=ezat l`ng[ Vasile, face un semn mic cu m`na,
z`mbe=te, apoi ]=i ]ntoarce privirile de la cerdacul ]n care
mama =i Ilie r[m`n nemi=ca\i, p`n[ c`nd huruitul tr[suricii
nu se mai aude...
14
— Cucoane Mih[i\[, eu te a=tept peste drum, la “Butoiul
de aur”. P`n[ termini mata, =i azi s[ =tii c[ n-are de ce s[ v[
\in[ prea mult, eu m[ trag ]ntr-o c[m[ru\[ a hanului =i beau
o ulcic[ de vin, c[ m-a=teapt[ drum greu. C`nd e=ti gata, m[
g[se=ti acolo. Am porunc[ de la c[minar ca ]nainte de a ne
desp[r\i s[ te osp[tez ]mp[r[te=te. A=a c[ numa’ bine am =i
eu vreme s[ m[-ngrijesc de mas[. C[ \i s-o fi acrit =i dumitale
de pl[cintele cucoanei Raluca.
— Bine. A=teapt[-m[!
Se despart, dar Rusu tot nu se ]ndur[ s[-l p[r[seasc[ pe
=colar. El ]i vede ]ndrept`ndu-se c[tre aceea=i poart[ spre
care merge Mihai pe cei ce-i vor fi colegi. I se par mult mai
208
mari, mai voinici, =i se teme. Ce va face delicata odrals[ a
c[min[resei ]ntre hojmal[ii [=tia cu tuleie sub nas =i duhnind
a rachiu =i-a mahorc[ de la o po=t[?
Abia c`nd ]i vede intra\i pe poarta vopsit[ cu verde a —cum
gl[suie=te firma scris[ pe-o tabl[ uria=[ — “K. K. Ober-Gym-
nazium”-ului, Rusu se hot[r[=te s[ treac[ drumul (caii =i tr[sura
sunt la loc bun) =i s[ str[bat[ hanul printre drume\i peste
m[sur[ de veseli, p`n[ la odaia cea de tain[ ]n care ar vrea s[-
=i odihneasc[ pu\in ciolanele hurducate de ro\i...
“Butoiul de aur” nu e numai locul de popas al c[l[torilor
de departe, ci =i un fel de a doua cancelarie ]n care profesorii
de la “K. K. Ober-Gymnazium” se str`ng, ]nainte ori dup[
cursuri =i, trebuie spus, din r`ndurile lor nu lipse=te nici
preotul Furtun[, asprul titular al catedrei de religie. +i azi
p[rintele catihet Veniamin Furtun[ ]=i expune anteriul ]n-
deajuns de decolorat ]n c`rciuma veche, convorbind patetic cu
vechiul s[u prieten Arune Pumnul, cu care se afl[ ]ns[ ]ntr-o
necontenit[ g`lceav[, ]nceput[ pare-se ]n urm[ cu vreo patruzeci
de ani, =i cu pu\ine =anse de a se ]ncheia cur`nd. Dar nu
pl[cerea de a sorbi din halbele de ceramic[ verzi, cu capac de
nichel, cl[mp[nitoare, ori de a-l combate pe blajinul “profesor
de limb[m`nt” ]l \ine legat de scaun pe rumenul pop[ Ve-
niamin, de=i din clip[ ]n clip[ s-ar putea s[ fie chemat la
gimnaziu. Nu, Prea Sfin\ia-Sa e cam str`mtorat cu paralele.
A avut de ]nzestrat trei fete destul de nebisericoase ]ntr-
altfel, a c[ror ]nso\ire cu b[rba\i mai ac[t[rii s-a f[cut cu
destul[ b[taie de cap =i cu tratative prelungite. S-a v[zut
astfel nevoit s[ primeasc[ “=coleri” ]n gazd[, dac[ nu pe bani
cel pu\in pe de-ale gurii.
I se adreseaz[ vizitiului ipote=tean care ]ncearc[ cu anevoin\[
s[ se strecoare printre mesele geluite:
— }ng[duie-mi o ]ntrebare.
— Ascult, Sfin\ia Voastr[...
— De unde e=ti de loc?
209
— Din Ipote=ti.
— Pe unde vine asta?
— L`ng[ Boto=ani. La o jum[tate de ceas de mers ]ntins.
Cu calul.
— Cu ce treburi pe-aici?
— Am venit cu b[iatul st[p`nului, la =coal[.
— Ai g[sit gazd[?
— Nu.
— Minunat. Va locui la mine. Ca-n rai.
— De... =tiu =i eu, Sfin\ia Voastr[, s[ v[d, s[ vedem...
— Condi\ii excelente. O s[-i plac[ b[iatului. Cum ]l cheam[?
— Eminovici.
— Eminovici?
— Da. Eminovici Mihai.
— Iar un Eminovici? Cred c[ pe vreo cinci i-am avut
=coleri. +i to\i erau de prin p[r\ile Boto=anilor.
— De, fra\i, Sfin\ia Voastr[.
— Fra\i? Destoinic om b[tr`nul Eminovici! Du-i salut[rile
mele.
— Am ]n\eles!
— Beai ceva? O bere de Solca, stra=nic[.
— A= bea un cof[iel de vin.
— Bea bere, omule. Toat[ Viena bea bere de Solca, as-
cult[-m[ pe mine.
— Se poate s[ fie cum spune\i, da’ eu nu m[ ]mpac dec`t
cu vinul. +i cu rachiul, la nevoie. Bere nu cunoa=tem, nu v[
fie cu sup[rare...
— Bine, bine, Eva, ad[ o can[ cu vin.
— Am ]n\eles, Sfin\ia Voastr[.
— Haide =i nu m[ mai sfin\i toat[ ziua bun[ziua! Da’ cu
berea mea ce se aude?
— P[i... o b[ur[\i.
— Las[ asta, aia de trebuie s[ mi-o aduci!
210
Fata r`de, s[lt`ndu-=i s`nii respectabili =i n[pustindu-se
mai apoi spre masa domnilor profesori cu b[utur[ proasp[t[.
— Eva, Eva, tu e=ti ca femeia din Biblie, plesc[ie p[rin-
tele, ]n semn de admira\ie. Bea, omule, =i s[ n-ai nici o grij[!
Mateevici se va sim\i la mine ca-n rai!
— Eminovici, ]ndr[zne=te Rusu..
— Da, Eminovici. Dar ea spune, st[p`nul t[u nu \i-a dat
=i ceva galbeni, =tii, de arvun[.
— Ba, mi-a dat ceva, morm[ie vizitiul.
— Bine, bine, c[ =tii, sunt cam ]n lips[...
Ipote=teanul scap[ de insisten\a popei abia c`nd ]n u=[
apare servitorul gimnaziului:
— S[ tr[i\i, a zis domn’ director Wolff s[ veni\i, c[ se
]ncepe...
— Venim, venim. Spune-i c[ venim!
— Zice c[ s[ nu vin f[r[ Sfin\ia Voastr[ c[ s[ face\i
sfe=tania =i pe urm[...
Furtun[ se ]ndreapt[ greoi spre cl[direa de un cenu=iu
compact a gimnaziului, ]n cancelaria c[ruia Pumnul a ajuns
]naintea lui. Merge cam greu, r[sufl[ de parc[-ar zv`rli foc
pe n[ri =i-=i blestem[ bete=ugurile...
Wolff e alarmat.
— Din prima zi, chiar din prima zi, p[rinte, ]nt`rzii?
— Ho, frate, c[ doar nu dau turcii...
Discursul inaugural al =colii ]i cam sperie pe proaspe\ii
gimnazi=ti =i tulbur[ reveria celor vechi, pentru care ideea de
a ]ntrerupe vacan\ele pare de o cumplit[ absurditate. Wolff,
un omule\ spelb, cu ochi decolora\i, dar cu mi=c[ri de-o
nea=teptat[ vioiciune, ]ncearc[ “s[ se impun[“ nu at`t ]n fa\a
auditoriului ]ndeajuns de captat =i a=a, c`t ]n fa\a colegilor
de d[sc[lie ]ntre care Arune Pumnul, de departe cel mai ]ndr[git
profesor, este ]n acela=i timp =i cel mai sever critic al liniei de
conduit[ pedagogic[ pe care se str[duie s-o impun[ el, direc-
tor “K. K. Ober-Gymnazium”-ului cern[u\ean.
211
— M[ adresez ]n\elegerii voastre, iubi\i gimnazi=ti,
ata=amentului pe care nu m[ ]ndoiesc c[-l nutri\i pentru pres-
tigiul =i tradi\ia =colii noastre! Din capul locului trebuie spus
c[ ]n acest an, pentru a evita unele aspecte nu tocmai pl[cute
ale precedentului an, direc\iunea a luat hot[r`rea de a
sanc\iona cu asprime orice abatere de la disciplin[. Se ]n\elege,
nu e nevoie s[ v[ spun c[ datora\i deplin[ ascultare dasc[lilor
vo=tri. Elevilor le este interzis[ frecventarea restaurantelor =i
cafenelelor (aici Wolff a aruncat, ca din ]nt`mplare, o privire
plin[ de ]n\elesuri spre popa Furtun[ care pare ]n aceste clipe
statuia cumin\eniei), precum =i a spectacolelor de orice fel. De
asemenea este interzis[ orice nesocotire a slujbelor religioase.
E o datorie de onoare a elevilor aceea de a merge la biseric[ =i
de a se conforma solicit[rilor multpre\uitului nostru profesor
de religie, Veniamin Furtun[, de a nu ocoli spovedania pe c`t
se poate s[pt[m`nal[. De asemenea — sunt m`hnit c[ trebuie
s[ vorbesc despre asta, dar unele cazuri din anii trecu\i m[
oblig[ s[ v-o repet — va fi eliminat din gimnaziu elevul care
va fi prins fum`nd.
Profesorii ]=i dau coate: Sbiera, cel care-l ]nlocuie=te de la
o vreme, c`nd boala ]l \intuie=te la pat, pe Pumnul la cate-
drele de rom`n[ =i istorie natural[, Lewinski, de istorie, ca =i
Neubauer. Asemeni lor, flegmaticul Hayduk nu pare s[ fi
gustat jalnica filipic[ a directorului, ]nro=it de furie ]n fa\a
unor virtuale f[r[delegi, cu glas pi\ig[iat =i gesturi nervoase.
Bolnav aproape toat[ vara, Pumnul nu credea c[ va mai fi ]n
stare s[-=i re]nceap[ cursurile. Ca prin minune, exact ]n zilele
premerg[toare ]nceputului de an =colar, g`ndul re]nt`lnirii cu
elevii ca =i acela, nem[rturisit nici ]n glum[, c[ scap[ de
tiranica supraveghere a nevestei sale, Aristi\a, l-au f[cut pe
bunul =i b[tr`nul dasc[l s[-=i ia inima-n din\i =i s[ se ]ndrepte
spre gimnaziu... Pumnul — ale c[rui lucr[ri de filologie l-au
f[cut cunoscut departe, la Bucure=ti, Oradea (ora=ul ]n care
212
prietenul lui, Iosif Vulcan, face s[ apar[ binecunoscuta re-
vist[ “Familia”) =i chiar la Pesta ori la Viena — e, ]n primul
r`nd, autorul unei excelente c[r\i =colare, “Lepturariul
rom`nesc”, de care se slujesc cu mare folos majoritatea elevi-
lor din =colile rom`ne=ti. Mihai a venit de-acas[ cu un exem-
plar al “Lepturariului”’ procurat ]n nu se =tie care ]mprejura-
re de c[tre Eminovici =i e tulburat la g`ndul c[-l vede pentru
prima oar[ ]n carne =i oase pe autorul unei c[r\i.
}l treze=te din visare vocea popei Veniamin care strig[ cu
glas mare catalogul.
Primele cuno=tin\e, viitoare priete=uguri, poate, se leag[
chiar acum, =optit:
— Tu e=ti Eminovici Mihai?
— Eu sunt +ahin! {la de colo, de l`ng[ zidul cu hart[, e
prietenul meu +tefanelli. Dup[ ce termin[ popa ne ]nt`lnim la
o parol[.
— Lini=te, domnilor!
Wolff e nevoit s[ intervin[. Acest “domnilor” a readus
t[cerea ]n uria=a sal[ cu ferestre ]nalte, precum a adus ]n
sufletul elevilor bucuria elegantului apelativ.
Deci, domnul Eminovici Mihai e numai ochi =i urechi.
Dup[ strigarea catalogului e anun\at program de voie. +ahin,
mult mai voinic dec`t Mihai, cu chic[ aurie =i mìni mari, se
]nfiin\eaz[ ]ntov[r[=it de +tefanelli ]n fa\a ipote=teanului.
— Mergem?
— Pe mine m[ a=teapt[ vizitiul nostru.
— Unde ?
— Peste drum, la “Butoiul de aur”,
— Hai la el!
— Dar n-ai auzit c[ e interzis? Dac[ ne prinde directorul?
— Las[ c[ azi nu ne face nimic.
— Care e=ti Eminovici?
Popa ]=i croie=te drum printre g[l[gio=ii =colari.
— Eu.
213
— Tu vii cu mine. Te ]ncartiruiesc. Am vorbit cu... cineva
de-al t[u.
— Cu vizitiul.
— }ntocmai. Ai mult bagaj?
B[iatul se uit[ rug[tor la +ahin.
— Nu.
+ahin e mai ]ndr[zne\:
— Pe Eminovici ]l lu[m la noi. Am dat =i arvun[.
Argumentul c`nt[re=te greu. Popa mai st[ruie ]ns[:
— La cine?
— La pan |ir\ec.
— La be\ivanul [la?
— La.
— Duce\i-v[ atunci!
+i caut[ al\i clien\i.
La “Butoiul de aur” e larm[.
— |i-ai =i f[cut prieteni, cucoane Mihai?
— Da. B[ie\i, dumnealui e Vasile Rusu, om de ]ncredere
de-al tatii.
— Numa’ vizitiu sunt, domnilor elevi... Da’ de ce nu lua\i
loc l`ng[ mine. V[ e foame?
— Foame de lup, ]l asigur[ +tefanelli.
— Atunci ve\i m`nca ]n trei g[ina pe care am poruncit-o.
Duduc[ Eva, mi-au sosit oaspe\ii, gata g[ina?
— Gata. Aduc =i de b[ut?
Rusu z`mbe=te. E at`t de rar z`mbetul pe chipul lui f[r[
v`rst[!
— De, =tiu =i eu? Dac[ aude c[minarul...
+ahin e sigur c[ nu va afla.
— De unde s[ afle?
— Atunci cer ni=te bere =i pentru domniile voastre...
15
214
Gazda lui Mihai =i a noilor prieteni — +ahin, +tefanelli,
Lozinschi — e un biet birjar polonez, pe numele lui |ir\ec.
Birjar f[r[ birj[, fiindc[ pan |ir\ec e cam b[tr`n pentru a se
mai sui pe capr[, dar nu ]ndeajuns de lipsit de puteri pentru a
le face zile fripte celor patru, culca\i ca sardelele ]n poloboc
— dup[ propria-i vorb[ — ]ntr-o od[i\[ scund[ din fundul
cur\ii. Ca s[ ajung[ acas[, b[ie\ii trebuie s[ treac[ peste un
g[rdu\ de lemn putred, s[ sar[ tufele de urzici b[tr`ne =i de
cimbri=or, crescute ]ntr-o gr[din[ prin care nu trece niciodat[
fulgerul coasei. Mor, dintre ierburile care n[p[desc potecile,
numai cele c`teva pe care se ]ndur[ soarele s[ le ]ntoarc[ ]n
lut. S[lbaticit[ e =i casa birjarului. Dintre =indrilele sparte ale
acoperi=ului \`=nesc fire de troscot, verzi, iar mu=chiul umed
]mbrac[ st`lpii cerdacului, odinioar[ albi. Leag[nul unei vechi
tr[suri a devenit ]n scurt[ vreme locul preferat de reculegere al
lui Mihai, repede descoperit ]ns[ de c[tre zurbagiii tovar[=i de
odaie =i, ]n consecin\[, abandonat cu profunde regrete. Dar
iat[ cum se petrecea o zi ]n gospod[ria p`n[ acum pa=nic[ a
vicleanului pan |ir\ec: ]n zori, primul care deschide un ochi,
]nt`rziind se vede clipa fatal[ c`nd e nevoit s[ procedeze la fel
=i cu al doilea, e +ahin. El sare ]n mijlocul od[ii, arunc[ \olul
de pe Mihai, ]l zguduie cu putere pe cel cu somn greu, pe
+tefanelli, =i to\i trei depun serioase sfor\[ri pentru a-l reda
vie\ii gimnaziste pe Lozinschi, singurul care protesteaz[:
— L[sa\i-m[ ]n pace, mi-e somn, =i ]=i trage p[tura roas[
peste cap.
Lucrurile se complic[ atunci c`nd, abia trezit Lozinschi,
+tefanelli, se constat[ cu indignare, a adormit la loc.
— De=teptarea, sun[ glasul gros al lui +ahin. Treze=te-te,
elev!
— Las[-l ]n pace, +ahule, vom m`nca =i f[r[ ei turta de
m[lai l[sat[ de-asear[. +ahul, cum l-a botezat Mihai pe cel
mai voinic dintre chiria=ii birjarului, procedeaz[ ca atare,
215
]mplinind cumplita amenin\are, spre disperarea numai pe
jum[tate a adormitului +tefanelli.
— L[sa\i-mi =i mie!
— Tinere, roste=te +ahul, e =i aceasta o de=ert[ciune
lumeasc[ — altminteri zis, o biat[ turt[ nec[jit[ — =i i-ai
face o mare bucurie preaiubitului nostru pop[ Veniamin dac[
ai avea at`ta putere ]nc`t s[ renun\i s-o ]nfuleci.
— D[-mi turta, n-auzi?
— Fie. Ast[zi sunt bun =i-i p[strez o f[r`m[ de turt[ lui
+tefanelli, dac[ acesta...
— Dac[ ce?
— Dac[ ]mi va oferi ]n schimb un pac de tutun, c[-l =tiu
gros la pung[.
— Nici pomeneal[!
— ... +i la obraz. Vreai s[ spui c[ nu \i-au trimis b[tr`nii
t[i pi\ule?
+ahin a ]ncetat s[ vorbeasc[ ]n maniera Wolff, senten\ios
=i “complicat”.
— P[i mi-au trimis ei ceva, da’ sunt dator v`ndut lui
|ir\ec!
— D[-l dracului pe |ir\ec!
— +i dac[ m[ zv`rle-n strad[?
— S[-ndr[zneasc[. Numai dac[ va trece peste cadavrul
meu, declam[ +ahul. Tu ce zici, Eminovici?
— +tiu =i eu? Mie chiar c[ s-ar putea s[-mi popreasc[ |ir\ec
]nc[l\[rile. Da’ un fum dou[, acolo, mai c[ a= trage =i eu.
Lozinschi e l`ng[ u=[:
— M[ duc s[ cump[r. Arunc[ pi\ula, +tefanellii.
— M[i, fra\ilor...
— Ai zis fra\ilor? P[i ce fr[\ie e asta? Ne la=i s[ ne
perpelim?
+tefanelli se execut[. Prime=te ]n schimb turta promis[.
Dup[ ]ntoarcerea lui Lozinschi, frigul din odaie nu se mai
216
face sim\it ca p`n[ acum: colacii de fum ai \ig[rilor r[sucite
de +ahul, din ultima fil[ a somptuoasei c[r\i pe care zadarnic
]ncearc[ s-o v`nd[, =i anume “Biblische Geschichte Altes Tes-
tament”, ]nv[luie ungherele pline de p[ianjeni. Pe nea=tep-
tate, ]n ]nc[pere ]=i face apari\ia |ir\ec. E ]mbr[cat ]ntr-un
soi de livrea vi=inie din catifea — piele de drac — =i poart[ ]n
picioare o perehce de cizme scorojite.
— Bun[ ziua la boieri, bun[ ziua!
— O, ce surpriz[, pane |ir\ec. C[rui fapt ]i dator[m pl[cerea
de a v[ avea ]n mijlocul nostru? Au nu cumva vreai s[ ne
chemi la vreun osp[\?
— Lozinschi, mereu ]\i r`zi de mine. Sunt sigur ]ns[ c[
n-ai s[ mai r`zi at`ta c`nd ]\i voi spune c[ la noapte nu te voi
mai avea chiria=.
— De ce, pane?
— M-ai tras pe sfoar[. Mi-ai spus c[-\i vin bani, =i-am
a=teptat de poman[ p`n[ acum.
— Dintr-o zi ]ntr-alta trebuie s[-mi vin[...
+ahin are o idee:
— Nu vreai s[ tragi o \igar[ cu noi, pane |ir\ec?
— Nu fumez. Dac[ ar =ti domn’ director Wolff c`t[ ma-
horc[ puf[i\i, v-ar trimite la p[rin\ii vo=tri care vor fi av`nd
nevoie de p`ndari la vite.
— Pane, ne insul\i! protesteaz[ Mihai.
— Eminovici, te credeam mai cuminte dec`t tic[lo=ii [=tia.
— Pane |ir\ec, spune-ne, te rug[m: cum te descurci cu
nem\easca?
— Bini=or. O rup, cum s-ar spune. Dar de ce m[ ]ntrebi,
+ahin?
— Fiindc[ vrem s[-\i propunem o afacere stra=nic[.
— Voi?
— Dar cum altfel?
— Ascult!
217
— Vrem s[-\i vindem ceva.
— Ce-mi pute\i voi vinde? c[ nu mai ave\i nimic. Emi-
novici, =alul pe care-l ai de la mum[-ta, s[ =tii c[ nu-l mai
am. L-am v`ndut. N-am luat mare lucru pe el. Scrie acas[
s[-\i trimit[ bani.
— Scriu.
— Ia spune, +ahin, ce blest[m[\ie mai pui la cale. Ce-mi
vinzi?
— Un obiect rarisim. L-am putea vinde unui str[in. Chiar,
b[ie\i, =ti\i, c[ e o idee?
— Da’ de ce unui str[in, ]l ]ntrerupe birjarul, brusc inte-
resat. Spune-mi despre ce-i vorba!
— Am spus: un lucru de mare pre\, “Biblische Geschichte
Altes Testament”.
— O carte? |ir\ec pare sc`rbit.
— O comoar[.
— Nu-mi trebuie c[r\i, +ahin. Str`nge-\i =i tu calabal`cul.
Pleci dup[ +tefanelli =i Lozinschi. Aduc al\i elevi ]n loc. +i tu,
Eminovici, dac[ nu prime=ti parale ]n dou[ zile de acum ]nco-
lo, ai s-o p[\e=ti =i tu!
Pleac[ tr`ntind u=a. Varul cade din jurul canaturilor
m`ncate de carii. B[ie\ii nu se tem. Amenin\area asta o aud
]n fiecare diminea\[. |ir\ec, dup[ ce-i face cu ou =i cu o\et,
]=i vede de treburile lui =i-i las[ ]n plata domnului. La noapte,
cei patru se vor ]ntoarce ]n od[i\[, nu ]nainte de a =terpeli din
podul casei c`\iva =tiule\i de porumb pe care au r[bdarea s[-i
fiarb[ ]ntr-un tuci \inut ascuns sub pat. }i consum[ ]n t[cere,
pr[fui\i cu sare de care au din bel=ug, =i apoi vorbesc p`n[
t`rziu, pun \ara la cale, ]l ]njur[ pe ur`ciosul Wolff ori
povestesc istorii cu iubite imaginare. Iubite cu p[r negru,
str`ns ]n cozi, cu ochi mari =i cu mìni reci. Fiecare s-ar
p[rea c[ a l[sat acas[ o asemenea stelar[ f[ptur[.
Dar acum nu mai e timp pentru pove=ti. E t`rziu. B[ie\ii
]=i trec degetele prin p[r, ]n chip de pieptene, apoi n[v[lesc ]n
drumul spre gimnaziu, s[rind gardul, =i a=a =tirb =i =ubrezit
218
de ploi al gr[dinii lui |ir\ec.
+i ca ]n fiecare diminea\[, gazda se apropie de ulucile
rupte, pentru a constata stric[ciunile pricinuite avutului s[u,
inton`nd lungi blesteme la adresa “fiarelor” =i “tic[lo=ilor” pe
care, ]ntr-un fel anume, ]i =i ]ndr[ge=te.
16
Plou[.
}n toat[ cl[direa ]ntunecatului gimnaziu ferestrele sunt
t[iate ]n ziduri mult prea sus pentru ca ochii elevilor s[ poat[
s[ se ]nt`lneasc[ =i cu altceva dec`t cu cerul.
Lec\ia e c`t se poate de plictisitoare. Cifrele ]nscrise pe tabl[
de creta b[tr`nului profesor de matematici sunt ]ndep[rtate =i
ele, asemeni ferestrelor, de ochii lui Mihai care sunt cufunda\i
]n cartea cu scoar\e roase, ]mprumutat[ de Pumnul elevului lui
favorit, “Istoria universal[“ a lui Weller.
— Eminovici, repet[ ce-am spus!
— A\i spus c[... a\i spus...
— Nu e=ti atent, Eminovici. E de ne]n\eles cum la alte
discipline ]nve\i satisf[c[tor, a= zice chiar bine, ]n vreme ce la
mine dormi cu ochii deschi=i!
— Domnule profesor...
Lozinschi ]ncearc[ s[-i sufle.
— Nu trebuie s[-i sufli, Lozinschi. Altfel ]\i stric =i dumi-
tale nota — elevii erau peste m[sur[ de ]nc`nta\i de acest
“dumitale” — =i nu se cade. Cu dumneata vorbesc, Eminovici.
— Da, domnule profesor.
— N-ai s[ ]nve\i nici tabla pitagoreic[, Eminovici! Stai jos
=i urm[re=te lec\ia. Ast[zi nu te notez, dar am s-o fac cu
primul prilej. Stai jos!
Mihai se a=eaz[ la locul lui, palid. Se bucur[ numai tovar[=ii
de camer[, ]n special +ahin care-i face semne ]ncurajatoare
din banca lui, cea din urm[ ]n 219=ir.
+i continu[ s[ plou[...
Abandonat[ pentru un minut, cartea lui Weller e readus[
la locul ocupat p`n[ acum, pe genunchii lui Eminovici Mihai.
Clopo\elul e ]nc[ departe.
— S[ recapitul[m, domnilor!
17
...Plou[, dar ]n zarea ]ndep[rtat[ ]n care s-a refugiat Mi-

hai, stropii reci nu ajung, frigul nu urc[ ]n degetele mìnilor
=i p[s[rile sunt statornice. Babilon... Ninive... Persepolis...
Ecbatana... Ora=e pline cu aur, ora=e de o neasemuit[ str[lucire.
La Babilon, prin poarta zei\ei I=tar, cu mozaicuri =i teracote
colorate, ]nf[\i=`nd faptele atotputernicului zeu Marduk, trec
armatele lui Alexandru cel Mare. Purtat pe-un pat ]nvelit ]n
piei de tigru, t`n[rul ]mp[rat, de o s[pt[m`n[ dobor`t de
boal[, nu le mai poate ]mp[r\i porunci supu=ilor s[i care-l
]nconjur[, plini de m`hnire. Tobe se aud, din marile turnuri
s[ge\ile zboar[ spre cer, trimise de mìnile arca=ilor destoinici.
Sunt certate, adorate, blestemate apoi, apa =i lutul, v[zduhul
=i iarba. Vracii babilonieni ]=i flutur[ b[rbile, neputincio=i, iar
sfetnicii macedonieni g`ndesc cu ]ngrijorare la b[t[liile pe care
le mai au de purtat, ]n vreme ce pleoapele t`n[rului Alexandru
continu[ s[ r[m`n[ ]nchise. Trupul ]mp[ratului e dus ]ntr-o
]nc[pere de sub gr[dinile suspendate ale reginei Semiramis. Pe
st`lpi gro=i, t[ia\i din piatr[ dur[, suie arcadele pe care robii
au c[rat lut gras =i l-au a=ezat pe un pat de lespede =i asfalt,
pentru a p[stra apa =i umezeala la r[d[cinile palmierilor...
F`nt`ni cu ciuturi ]n cump[n[ care coboar[, sfredelind inima
st`lpilor, p`n[ acolo unde p`lpìe fire sub\iri de ap[, aduc, ]n
od[ile ferite de razele soarelui, argint topit... Bolnavul scoate
un geam[t u=or. Are buzele arse. }n clipa aceasta, u=a se
deschide =i ]n pragul ei apare regina, \in`nd ]n m`n[ un vas
220
b[tut ]n pietre scumpe, av`nd forma p[s[rilor ibycus. Se ap-
ropie de Alexandru, cu pa=i lini, ]ndep[rt`ndu-i din drum pe
ursuzii o=teni b[rbo=i care-=i vegheaz[ ]nalta c[petenie. Ajuns[
l`ng[ pat ]ngenunche =i ]nclin[ vasul cu ap[ p`n[ la buzele
celui ce lunec[ ]n moarte. +i minune: ochii ]nving[torului lui
Porus se deschid. El vede chipul ]ndurerat al reginei, ochii
mari, buzele ro=ii u=or ]ntredeschise, =i umerii adu=i, sub\iri
ca ai copilelor. Ve=minte u=oare, mai u=oare ca fumul iscat
din c[\uile cu mirodenii, coboar[ peste s`nii voinici, peste
mìni, peste coapse... Genunchii reginei Semiramis sticlesc ]n
semi]ntunericul od[ii ca ni=te fructe ale z[pezii niciodat[ c[zut[
pe aceste meleaguri =i ]nt`lnit[ de Alexandru ]n pustiul de
dincolo de Istros, str[b[tut ]n pruncie, la porunca tat[lui s[u
Filip. Degetele Semiramidei coboar[ peste chipul ]mp[ratului
]n vreme ce...
— Eminovici!
— Da...
— Eminovici, te invit s[ p[r[se=ti clasa =i s[ te duci la
cancelarie.
— De ce? ]ntreab[, palid, Mihai.
— Pentru a-i spune domnului director c[ la ora mea dumnea-
ta lecturezi c[r\i nepermise =i c[ te-am notat cu nota cea mai
mic[!
— Domn’ profesor...
— Gr[be=te-te, Eminovici Mihai.
Pe coridor e t[cere =i r[coare, ca ]n odaia cu pere\ii de
c[r[mid[ sm[l\uit[ ]n care moare, vegheat de c[tre frumoasa
Semiramis, cel mai mare general al lumii. Al lumilor.
18
Dar azi, Eminovici Mihai are noroc. Intr[ ]n cancelarie,
dup[ ce a b[tut ]n u=[, cu speran\a c[ nu i se va r[spunde =i
221
c[ se va putea ]ntoarce ]n clas[, dar cum vocea dogit[, a
directorului chiar, l-a invitat s[ ]ndr[zneasc[, =colarul e gata
s[-=i m[rturiseasc[ vina. Nimeni ]ns[ nu pare bucuros s[-l
asculte. Domnului profesor Pumnul i s-a f[cut r[u pe
nea=teptate, ]n vreme ce le vorbea elevilor dintr-o clas[ vecin[
=i s-a pr[bu=it de la catedr[. St[ ]ntins ]ntr-un fotoliu, ]ncon-
jurat de b[tr`nii lui colegi de d[sc[lie.
Wolff d[ cu ochii de noul sosit:
— Bine c[ ai venit, Eminovici. Tocmai ne ]ntrebam cine-l
va duce acas[ pe domnul profesor Pumnul. +tii unde st[?
— +tiu.
— Foarte bine. Haide\i, domnilor, ajuta\i-m[ s[-l conduc
pe bolnav p`n[ la tr[sur[. P`n[ la tr[sura mea, \ine s[ adauge.
}n vreme ce tr[sura porne=te spre casa doamnei Aristi\a,
Mihai prive=te cu spaim[ ]n urm[. Parc[ tot nu-i vine a crede
c[ a sc[pat — fie =i pentru o zi — de mustrare =i poate chiar
de chelf[neal[.
— Tu e=ti, Eminovici? se aude glasul lui Pumnul.
— Eu sunt, domn’ profesor. Domnul director mi-a spus s[
v[ duc p`n[ acas[.
— }\i mul\umesc, dragul meu. Aproape c[ nu =tiu ce s-a
]nt`mplat cu mine.
— A\i c[zut de pe catedr[. V-a\i lovit...
— Inima, Eminovici. M[ las[. Azi m-am ridicat, dar mìne?
S[ nu fii niciodat[ b[tr`n, Eminovici...
Tr[sura trece prin str[zile din centrul ora=ului. Ploaia a
sp[lat acoperi=urile de tabl[ =i de olane ro=ii. Verdele gr[dinilor
e mai viu.
Acas[, Mihai e rugat s[ mai r[m`n[.
— Eminovici se ]nnum[r[ printre cei mai buni elevi ai mei!
]l laud[ Pumnul, =i so\ia ]i prime=te f[r[ interes aprecierea.
— Stai jos, copile.
— Lucru mare, Eminovici! }nseamn[ c[ i-ai pl[cut Aristi\ei
mele, dac[ s-a hot[r`t s[ te pofteasc[ s[ =ezi!
222
Pumnul se ]ntinde pe un fotoliu aflat ]n fa\a unei mese de
scris, plin[ cu h`rtii =i c[r\i deschise. To\i pere\ii od[ii —
amintind-o ]ntruc`tva pe cea a c[minarului — sunt plini cu
c[r\i. E toat[ averea Pumnului care n-a =tiut, dup[ cum ]i
repro=eaz[ zi de zi acra Aristi\a, s[ se “chiverniseasc[“. }n
afara gimnaziului =i acestei od[i\e, pentru b[tr`nul profesor
nu mai exist[ nimic ]n jur. Chiar vizitele deloc protocolare
la “Butoiul de aur” au fost suprimate de c[tre medicii adu=i
la c[p[tìul lui. C`nd se ]nzdr[vene=te, el se a=az[ la mas[
=i ceasuri ]ntregi, nop\ile mai ales, trude=te la c`te trei lucr[ri
deodat[, un capitol dintr-una, o fil[ din alta, =i a=a lum`n[rile
scad ]n sfe=nice, st`rnind murmurele unei neveste ve=nic
puse pe g`lceav[...
— Vezi, Eminovici, aici e universul meu, cosmosul meu.
C[r\ile m[ r[pesc vie\ii reale =i m[ consacru lor cu devo\iune.
Niciodat[ nu mi-am dorit mai mult ]n peregrin[rile mele,
dec`t o odaie simpl[, v[ruit[ la un an o dat[, ]n care s[ a=ez
o modest[ mas[ de brad. O lad[ cu c[r\i, un clondir ]n care
s[ pun lum`narea =i, dac[ ]mi bate cineva ]n geamul chiliei
=i e timp de dulce taifas, o sofa ro=ie. Nu m[ ]ndoiesc, orice
g`nd ar avea t[t`ne-t[u cu tine tu vei fi un om de carte.
Hot[r`t, c[r\ile te-au ales =i ele vor fi rostul vie\ii tale...
Unde e=ti g[zduit?
— La |ir\ec, birjarul.
— Acolo ai ajuns? Baremi stai comod?
— Nu prea. Suntem patru ]ntr-o odaie mic[ de tot...
— Te-a= lua la mine, dar pentru asta trebuie s[ duc lungi
tratative cu Aristi\a. Domnilor valahi ori moldoveni le era
mai lesne s[ apar[ ]n fa\a Sublimei Por\i, dec`t mie ]n fa\a ei.
Drept e, boala mea i-a adus mult[ ]ngrijare. P`n[ la toamn[
poate o conving. Eu \i-a= da o chei\[ a bibliotecilor, iar tu m-
ai ajuta — am v[zut c[ ai o slov[ caligrafiat[ m[iestrit — la
lucr[rile mele.
— Bucuros. Pute\i s[-mi cere\i =i acum orice.
223
— Stai, stai. La ]nceput, a= avea nevoie de ni=te extrase
din vechile cronici rom`ne. M[ ocup de fericitul timp al lui
+tefan cel Mare. M[ c[znesc, ]ntre altele, s[ traduc din limba
le=easc[ paginile cronicarului Dlugo=, dup[ credin\a mea un
b[rbat drept, fiecare cuv`nt de-al lui e ad`nc chibzuit, cum-
p[nit cu grij[ =i turnat ]n fil[ ]ntr-un grai ales. Trebuie s[
cercetezi cu dragoste =i r[bdare trecutul rom`nilor, dragul
meu, ]n istorie vei g[si pilde minunate despre noble\a nea-
mului nostru, despre m`ndria lui de a fi liber. Mai ales asta...
— A\i fi at`t de bun s[-mi ]mprumuta\i c`teva c[r\i?
— |ie ]\i dau, Eminovici, de=i sunt tare avar cu c[r\ile.
Aristi\a apare ]n prag, =i Pumnul ]n\elege:
— De-acum e timpul s[ ne lu[m r[mas bun. Poate ne
vedem mìne. De nu, treci pe-aici. Vei fi primit cu dragoste.
— Am s[ vin...
— +i voiam s[-\i mai spun ceva, Eminovici. Sunt bucuros
c[ la materiile predate de mine ai nota maxim[, dar rogu-te,
oric`t ar p[rea de plicticoas[ ]ntreprinderea ce-\i cer, nu uita
matematicile... Ve=tile ce mi-au ajuns la ureche sunt rele...
— V[ promit.
— La revedere, atunci!
— La revedere, dom’ profesor. S[rut mìnile, doamn[!
— Drum bun...
Mihai a=teapt[ s[ treac[ de col\ul str[zii profesorului, apoi
fuge, fuge pe str[zile adormite, spre ograda p[r[ginit[ a lui
|ir\ec.
19
Au mai trecut doi ani.

|ir\ec =i-a alungat g[l[gio=ii chiria=i, =i b[ie\ii s-au trezit
pe drumuri. Lozinschi =i +ahin s-au aciuat la popa Furtun[,
c[ruia i-au adus la ]nceput de an =colar un car ]ntreg cu f[in[
224
de grù, cu malai, poame uscate =i borcane cu magiun. +tefanelli
a fost g[zduit de un fierar, iar Mihai e acum ]n gazd[ la
Pumnul.
Profesorul a p[r[sit catedra, spre sincerul regret al tutur-
or gimnazi=tilor. Vechiul vis, masa de brad =i sofa ro=ie, e
]mplinit. Din p[cate, puterile nu-l \in multe ceasuri deasupra
h`rtiei.
}ntr-una din zilele ]nceputului friguros de octombrie, cei
patru prieteni au hot[r`t s[ se “r[zbune” pe infamul |ir\ec.
C`rp[nosul birjar, nespus de fricos, trase o sperietur[ stra=-
nic[. La l[sarea serii, ascuns sub fereastra od[ii ]n care sfor[ia
|ir\ec, +ahin, vorbind ]ntr-un pahar cu pere\i sub\iri, vibr`nd
ciudat, rosti lugubru:
— Pan |ir\ec!
— Cine-i, s[ri, gata s[ sparg[ geamul, birjarul.
— Ie=i p`n’ afar[, pane!
— Da’ cine m[ cheam[?
— Pan |ir\ec, iapa-\i piere-n grajd.
}nving`ndu-=i spaima, av`nd ]n fa\[ spectrul unei at`t de
grave p[gubiri, |ir\ec apas[ pe clan\a u=ii. O clip[ doar, =i
d[du un ]nsp[im`nt[tor strig[t:
— Ajutooor! Necuratul!
B[ie\ii prinseser[ cu o sfoar[ de canatul de sus al u=ii un
pepene scobit pe din[untru, ca s[ semene cu un cap de mort,
]i t[iaser[ ochi fioro=i, =i gur[, =i nas, aprinz`nd ]n el o
lum`nare...
— Ajutooor!
|ir\ec, izbit de uria=ul “craniu” fumeg[tor, fuge rup`nd
p[m`ntul spre fundul gr[dinii, de unde sare asupra-i o fan-
tom[ cumplit[, ]nve=m`ntat[ ]n alb (m[car dup[ felul cum
\op[ie, de-ar fi ziu[, nefericitul tot ar recunoa=te ]n fiin\a
sau nefiin\a ascuns[ ]n cear=af pe +tefanelli), care-i aplic[ pe
spinare lovituri tenace, cu coada unui m[turoi de gr[din[.
C[zut printre tufe, ame\it de frunzele fo=nind uscate, |ir\ec
225
continu[ s[ \ipe, ]n vreme ce vocea din pahar r[sun[, netul-
burat[, f[r[ ceremoniosul “pane” de data asta:
— |ir\ec, iapa-\i piere-n grajd!
Sl[bit o clip[ din str`nsoare, b[tr`nul fuge spre grajd,
deschide u=a, lovind-o cu un drug ]nt`lnit ]n drum, dar se
dumere=te brusc, r[m`ne pe g`nduri, apoi o porne=te spre
cas[ cu un aer profund nedumerit. Fiindc[, abia acum ]=i d[
seama, nu are =i n-a avut niciodat[ vreo iap[! S[ fi gre=it
“stafia”? S[ nu fi auzit el? Oare a ]mb[tr`nit at`t de tare?
Petrecerea b[ie\ilor se ]ncheie la hanul “La coco=ul ro=u”,
]ntr-o chiliu\[ p[strat[ pentru fe\e mai de soi, dar cum mu=terii
de acest soi lipsesc, st[p`nul c`rciumii =i al celor trei od[i\e
de deasupra, preten\ios numite “otel”, ]i las[, contra unui
gologan, pe tineri s[ “]nv`rte cartea”. Ceea ce, spre uimirea
lui Mihai, pentru prima oar[ chemat s[ joace c[r\i, b[ie\ii fac
cu destul[ pricepere. Un butoi r[sturnat le e masa, c`teva l[zi
goale, scaunele, iar de b[ut, se mul\umesc cu paharul de
po=irc[ adus de hangiu, r[m`n`nd ca masa de sear[ s[ se
rezume la cei c`\iva covrigi rup\i de +ahin din =irul de l`ng[
tejgheaua de zinc.
Mai t[cut de la o vreme (de c`nd e la Pumnul, pretinde
+tefanelli), Mihai e tot mai rar v[zut ]n tov[r[=ia celor de care
alt[dat[ era nedesp[r\it. Zile ]ntregi lipse=te de la cursuri, se
]nchide ]n odaia cu c[r\i a b[tr`nului s[u profesor =i cite=te,
cite=te ore ]n =ir. Darnic[, ]n ciuda firii ei ]nchise, cucoana
Aristi\a a prins drag de ipote=tean, =i adesea, spre uimirea Pum-
nului, sur`de chiar, ivind din\i sticlo=i ca de iepure pe buza de
obicei deprins[ cu ocara. }l ]ndoap[ cu tot ce are mai bun prin
cas[, “uit[“ prin buzunarele lui c`te un b[nu\, dar nu ]ng[duie
s[ i se afume pere\ii cu lum`narea, =i c`nd, noaptea, vede lu-
min[ la fereastra lui Mihai, e, la r`ndu-i, foc =i par[.
Spre deosebire de primii ani de gimnaziu ]n care a fost, pe
r`nd, al cincisprezecelea, =i mai apoi al cincilea din clasa sa,
226
Mihai nu se mai ]nnum[r[ printre frunta=i, notele sale la
ve=nic chinuitoarea matematic[ scad amenin\[tor. Popa Veni-
amin e de asemenea nemul\umit de “ereticul” Eminovici, care
]=i ]ng[duie la ora de religie s[ compare datele cuprinse ]n
Sf`nta Scriptur[ cu cele din c[r\ile de istorie antic[, s[ aib[
“nedumeriri” =i s[ descopere, e drept cu glas moale, “inadver-
ten\e”! Nu, hot[r`t nu, popa Veniamin nu-l va mai l[sa pe
ipote=tean s[-i “strice” clasa =i-l va milui de fiecare dat[ cu
c`te-un 3 bor\os ori cu un scheletic 4. Sfin\ii p[rin\i nu =i-au
canonit oasele prin pustie, hr[nindu-se cu l[custe =i cu te miri
ce, pentru ca un b[ietan, un “mucos”, s[ ia ]n de=ert litera
]nflorat[ a c[r\ilor. Ceea ce-l uime=te pe preot e c[ singurul din
clas[ ]n stare s[ memoreze pasagii ]ntregi din tomurile p[tate
cu cear[ e chiar acest Eminovici c[ruia odat[ i-a pus chiar
un 10 pentru m[iestria cu care a comentat psalmii lui David.
Dar =i aici, popa se love=te de un neajuns: ]n loc s[ ]nve\e dup[
biblii germane, Eminovici a ap[rut ]n clas[ cu traduceri
rom`ne=ti, ]ncercate prin cine =tie ce pod mucezit de m[n[stire,
la Neam\, Humor sau Vorone\! E m`na gazdei lui aici, =tie
bine petrec[re\ul slujitor al celor de tain[. “Eminovici, alt[dat[
s[ te folose=ti numai de textele aduse de mine!” “De ce, Sfin\ia
Voastr[?” a ]ntrebat vinovatul, cu aerul unui atoate=tiutor.
“Fiindc[, i s-a replicat, traducerile f[cute ]n Moldova, ca =i cele
din Valachia, nu reprezint[ baze =tiin\ifice=ti de studiu. Ele
sunt opera unor bie\i c[lug[ra=i nepricepu\i.” Atunci Eminovici
a rostit cu un glas pe care popa nu-l mai auzise. “Ceea ce
Sfin\ia Voastr[ nume=te opera unor c[lug[ra=i nepricepu\i mi
se pare a fi o lucrare nobil[, eroic[, a unor b[rba\i p[str[tori ai
graiului rom`nesc, ap[r[tori ai slovei de noi g`ndite =i tip[rite.
+i-apoi dulcea\a acestor pagini ne aminte=te de umbra bunilor
=i str[bunilor no=tri. +tefan cel Mare nu cred s[ fi vorbit
altfel!” Popa =i-a luat catalogul sub bra\ =i a plecat, tr`ntind
u=a. Wolff a adus ]n clas[ o lini=te p[relnic[, miluindu-l pe
Eminovici cu “un foarte drastic avertisment” =i cer`ndu-i ier-
227
tare popii pentru cele ]nt`mplate, neuit`nd ]ns[ s[-i =opteasc[
la ureche cuvintele de repro= pentru mireasmele de bere =i de
rachiu, dev[lm[=ite, pe care le purta cu sine...
— N-ai carte bun[, Mihai?
— Ce-ai spus?
— M[, tu e=ti cu capul ]n nori.
+ahul e m`nios:
— Joci ori nu joci, ce, adormi cu c[r\ile-n m`n[?
— Sunt cam ostenit.
— Iar te-a \inut Pumnul de vorb[?
— Nu, am citit...
Jocul se continu[ p`n[ ]n clipa ]n care st[p`nul “Coco=ului”
intr[ ]n odaie:
— +terge\i-o! Vin ni=te domni, =i n-am unde-i servi. Veni\i
alt[ dat[...
— Tocmai ]ncepusem un joc nou...
— Haide, haide, c[ n-am chef de vorb[.
Lozinschi iese primul din borta tainic[ a “Coco=ului”.
De obicei, ]n asemenea momente, prietenii se ]ntorc la gazd[,
]=i declin[ brusc identitatea de “=colari” =i devin voievozi, ori
soli, ori p`rc[labi. Improvizeaz[ cu larm[ o “curte” =i dau
ascultare celor veni\i ]n fa\a je\ului domnesc. De cele mai multe
ori e ]nscenat[ trimiterea de c[tre Alexandu cel Bun a unui
p`lc de o=teni care urmeaz[ s[ lupte sub steag polon, ]mpotriva
cavalerilor teutoni. Lucrurile se petrec cam a=a: +ahul, mai
gras dec`t to\i, ]mbr[cat ]ntr-un caftan vechi, cu poale albite
de vat[, e d[ruit cu un ciomag zdrav[n =i “uns” ca Alexandru
cel Bun, +tefanelli devine viteaza sa m`n[ dreapt[, Coman
sp[tarul, Eminovici e solul le=ilor trimis la curtea voievodului
moldovean, iar Lozinschi e rege polon. Cu oaste de str`nsur[,
+ahin =i Lozinschi se ]ncaier[ de-adev[ratelea, aduc`nd panic[
]n ogr[zile pa=nicilor cern[u\eni. Se ajunge la un compromis,
se ]ncheie o pace echitabil[, Lozinschi “]nnum[r`nd” ]n m`na
lui +ahin treizeci de mii de zlo\i, =i totul se sf`r=e=te cu un
228
osp[\ cr`ncen. Se pun ]n frigare boi ]ntregi, zeci de berbeci =i
vi\ei, iar vinul e adus ]n butii pecetluite, din castelele ordinelor
teutonice=ti.
Dar la fiecare osp[\ mai lipse=te ceva. +i acel ceva, a c[rui
absen\[ e rar m[rturisit[, e de cele mai multe ori motivul
pentru care ]ncep uria=ele r[zboiuri. E vorba de fetele de la o
=coal[ de cus[torese, ad[postit[ ]ntr-o cas[ din apropiere.
C`nd fetele apar, norii b[t[liilor se sparg peste capetele celor
p`n[ acum t[cu\i =i bucuro=i pe pace, “caii” sunt ]nc[leca\i
din fug[ =i “buzduganele” ]=i ]ncep v`jìtul distrug[tor. Din-
tre to\i, numai Mihai nu e tulburat de vederea fetelor ]mbr[cate
]n rochii albe... Pentru cei trei exist[, de pe acum, trei vii-
toare logodnice: Ilinca, Oana =i Haritina. Ele, desi-gur, ha-
bar n-au de nimic, le sunt str[ine p`n[ =i numele viforo=ilor
“]nal\i dreg[tori”, capete cu coroan[ ori f[r[, dar “soarta” lor
e pecetluit[: cand plicticosul gimnaziu se va sf`r=i, b[ie\ii vor
veni sub geamul lor cu cai albi =i frìe de m[tase =i le vor sui
al[turi de ei, spre bucuria tuturor t`rgove\ilor.
— Ai v[zut, Eminovici, Haritina s-a uitat la mine lung,
lung, c`nd m[ b[team ]n duel cu Lozinschi...
— |i s-a p[rut, +tefanelli...
— Ba s-a uitat. Sigur s-a uitat. La noapte ]i scriu o
scrisoare...
— Vezi de pune =i c`teva versuri ]n coada scrisorii.
— A= pune. Ai v[zut ochii ei, Mihai? Cicoare, nu alta...
Da’ p[rul!... E ca o z`n[ din poveste. +tii ce, Mihai, ]\i dau
Schiller-ul meu, stii c`t de mult \in la el, dac[...
— E=ti nebun? Cum o s[-l dai?
— |i-l dau dac[-mi faci o poezie pentru Haritina...
— Da’ eu nu scriu poezii.
— Ba scrii.
— Cine \i-a spus \ie?
— Nu spun, da’ =tiu eu...
— Dac[ nu spui, nu-\i fac poezia.
229
— Domnul Pumnul.
— Nu i-am ar[tat niciodat[ m`zg[liturile mele.
— Ce dac[? }ntr-o diminea\[, c`nd f[cea curat, coana
Aristi\a a dat de ni=te versuri scrise de tine. A dat fuga la
domnu’ Pumnul, =i el le-a citit =i-a zis c[ sunt “pline se
sim\[m`nt”. Adic[... grozave.
— Va s[ zic[ a=a...
— }mi scrii, deci!
— S[ v[d de-mi iese. N-am vrut s[ ar[t num[nui versurile,
+tefanelli. S[ nu le spui b[ie\ilor c[ fac poezii. De-ar =ti tata
m-ar rupe-n b[taie. Nu-i plac poe\ii: “}=i las[ p[r lung, ca muie-
rile, umbl[ capii, toat[ ziua. Poftim de te mai ]n\elege cu ei!”
— Bine, nu spun... Tu de ce nu scrii pentru fata ta de la
Ipote=ti?
Mihai se face ro=u ca m[rul.
— Care fat[?
— Fata cu p[r nergu, fata cu coade lungi...
— N-am mai v[zut-o.
— Dar ]n vacan\[?
— Nu mai era ]n sat. Nu =tiu unde s-a dus.
— +i era frumoas[?
— Frumoas[...
20
E tot mai ]ng`ndurat.
Tot mai singur.
Singur, iube=te joaca, h`rjoana =i ]n b[ie\andrul de azi
mai apare uneori imaginea copilului care ]l c[l[rea pe +oltuz
ori u=ura de mere livezile boto=enene. Mihai e un pui de \[ran
s[n[tos, alc[tuit din trunchiul zdrav[n al c[minarului =i din
f[ptura delicat[ a Raluc[i, soarele ]i =tie chipul. Culcat pe
p[m`nt, ]n amiezi ipote=tene, a sim\it cum urc[ ]n el sf`nta
s[n[tate a sevelor, culorile ierbii. Dar carnea pietroas[ e fulger-
230
at[, lin, de g`nduri nest[vilite, care se furi=eaz[ ]ntr-]nsul =i
fierb ca mustul ]n strugurii cop\i. Noian de ]ntreb[ri ]l cutrei-
er[, un dor de lini=te =i singur[tate ]l apropie din ce ]n ce mai
mult de tomurile lui Arune Pumnul =i-l despart de voioasele
petreceri ale prietenilor s[i.
Tot mai multe c[r\i cu versuri.
Versuri de Eliade ori Alecsandri. C[r\i nem\e=ti de Goethe
=i Schiller... Focul arde ]n sob[, trosnind, bolnavul din
]nc[perea al[turat[ ]=i clinchete=te linguri\a de argint ]n cea=ca
de ceai, cu capul c[runt ]mpietrit ]ntre perne.
— Eminovici!
+i-afar[ frunzele cad =i v`ntul reteaz[ plopii de fum isca\i
din hornuri.
— Eminovici!
— M-a\i chemat, domnule profesor?
— S[ mai st[m de vorb[. Mi s-a ur`t ]n cas[. Mi-e dor de
gimnaziu. |ie nu, Eminovici?
— De ce-mi spune\i mereu Eminovici?
— Dar cum s[-\i spun?
— Mihai.
— A=a s-ar cuveni, dar, vezi tu, ai un nume ciudat, care
se cere rostit cu un fel de evlavie. Tu trebuie s[ fii ]n primul
r`nd Eminovici. Sunt mul\i Mihai ]n \ara noastr[, Eminovici,
dar, de va fi ceva de capul t[u, ar fi numai unul. De unde-\i
vine numele [sta?
— Nu =tiu.
— Poate de la eminere... }\i convine?
— Ce ]nseamn[?
— Eminere? A te ridica deasupra altora, a te deta=a de
rest... A=a va fi?
— Da.
—}mi place limpezimea cu care-o spui. Te-ai g`ndit ce vei
face dup[ gimnaziu?
— Nu.
231
— Tu trebuie s[ scrii, Eminovici. Iart[-m[, rogu-te, dar am
comis indiscre\ia de a citi una din compunerile tale. Nu pot zice
c[ mi-a pl[cut foarte mult, dar am sim\it c[ acolo, dincolo de
magnifica ta caligrafie, bate o inim[ de poet. Ai mai scris ceva?
— Am mai scris, dar nu cutez s[ v[ ar[t. Nu le socotesc
bune. Mai t`rziu...
— Ce bine c[ po\i rosti “mai t`rziu”...
— De ce, domnule profesor?
— Fiindc[ eu nu mai pot s[ spun asta. Drumurile lui
Pumnul s-au sf`r=it aici... Gr[be=te-te, Eminovici, nu vreau
s[ mor ]nainte de a-\i vedea stihurile tip[rite.
— Nu m-am g`ndit la tipar.
— M-am g`ndit eu. C`nd vei socoti c[ po\i ie=i ]n lume cu
poeziile tale, pune-le ]ntr-un plic =i trimite-le la Oradea, la
“Familia” lui Vulcan.
E ]ntuneric deplin.
Numai prin dou[ m[runte t[ieturi ]n tabla de aram[ a
u=i\ei de la sob[ curg ]n odaie fire ro=ii de lumin[, care se
amestec[ bl`nd cu culorile =terse ale cotoarelor de carte =i ale
vechilor scoar\e.
— Ciudat...
— Ce e ciudat, domnule profesor?
— +tii, Eminovici, c`t te am de drag la inima mea.
— +i eu v[ iubesc.
— +tiu asta. +i m[ g`ndeam c[ s-ar putea ca primele
versuri s[ le tip[re=ti la moartea mea. +i f[c[torii de dic\ionare
s[ scrie, peste o sut[ de ani: Arune Pumnul, profesor, pomenit
]ntr-o poezie de c[tre Mihai Eminovici...
— De ce vorbi\i despre moarte? V[ ve\i face s[n[tos =i-o s[
bate\i iar mingea cu noi, cu +ahin =i +tefanelli, pe toloac[...
Pumnul sur`de, dep[rtat.
— Mi-e team[, Eminovici, c[ m-am irosit ]n zadar. S[ nu
la=i timpul s[ \i-o ia ]nainte, dragul meu. C`te ceasuri sunt?
— Dou[zeci =i nou[ minute.
— +tii ce, aprinde lum`narea, Eminovici, =i cite=te-mi ceva.
Ai glas dulce, de parc[ ai veni din vreo stran[ de diacon
232
m[n[stiresc.
— Ce s[ citesc, domnule profesor?
— Caut[, =tii unde e Eliade.
— +tiu.
— Cite=te-mi “Sbur[torul”...
21
Mihai a adormit, uit`nd s[ sting[ lum`narea. Aristi\a intr[
]n odaie, ]n v`rful picioarelor, ]l acoper[ cu velin\a t[rcat[ =i,
]nainte de a face ]ntuneric, are r[gaz s[ citeasc[ r`ndurile
]nnegrite de peni\a sub\ire, pe fila de caiet:
“A= vrea s[ v[d acuma natala mea v`lcioar[
Sc[ldat[ ]n cristalul p`rùlui de-argint,
S[ v[d ce eu at`ta iubeam odinioar[,
A codrului tenebr[, poetic labirint.
S[ mai salut o dat[ colibele din vale,
Domninde cu un aer de pace, lini=tiri,
Ce respirau ]n tain[ pl[ceri mai naturale,
Vis[ri misterioase, poetice =optiri.
A= vrea s[ am o cas[, t[cut[, mitituc[,
}n valea mea natal[ ce unduia ]n flori,
S[ tot privesc la munte, ]n sus cum se ridic[,
Pierz`ndu-=i a sa frunte ]n negur[ =i nori.
S[ mai privesc o dat[ c`mpia-nfloritoare
Ce zilele-mi copile =i albe le-a \esut,
Ce auzi odat[ copila-mi murmurare,
Ce jocurile-mi june, sburdarea mi-a v[zut”.
22
233
— Ce-i asta, domnilor?
Catalogul, de pe acum h[rt[nit, cade pe catedr[ cu zgo-
mot, iar profesorul Caspary ]=i ridic[ mìnile ]n cap.
— E de ne]n\eles. Unde-s elevii?
}n clas[ nu sunt dec`t patru =colari.
— Ceilal\i?
O tain[ ]ntunecat[ pare s[ ascund[ adev[rul.
— Unde-i monitorul?
— Dom’ profesor, Missir e...
}n clipa asta, din banca din fund se aude o tuse ca din senin
st`rnit[. Cel ]ntrebat se vede amenin\at cu pumnul de c[tre cel
“]necat” de tuse, =i renun\[ s[-l informeze pe Caspary.
— Dar spune odat[, unde e?
— E... e bolnav.
— +i elevul de jurn[?
— +i... el. Dar dac[-mi da\i voie =terg eu tabla. Am adus
=i cret[... Nou[-nou\[.
— Las[ tabla. Unde-au fugit blestema\ii?
— P[i... sunt, a=a... pe-aproape.
— Bat mingea, am ]n\eles.
— Nu... adic[... ce =tiu eu?
— Stai jos, elev. Domnilor, ]nainte de a m[ pl`nge de
conduita dumneavoastr[, le voi administra fugarilor, pe l`ng[
absen\a cuvenit[, =i c`te un 2. S[ se chinuie apoi un an ]ntreg
s[-l repare. Abuza\i, se vede, de bun[tatea mea!
Glasul din fundul clasei, al lui +tefanelli, ]ncearc[ s[ ]ndul-
ceasc[ atmosfera brusc ]nc[rcat[ cu fulgere de ghea\[.
— Iertaaaa\i-i, dom’ profesor!
Caspary e descump[nit.
— Nu mai pricep nimic. Bine, +tefanelli, dumneata e=ti un
elev bun, =i sunt gata s[-\i ]mplinesc rug[mintea, dac[-mi
spui unde s-au dus blestema\ii.
— Dar nu-i nota\i...
— Dac[ nu m[ ]n=el \i-am promis!
234
— Ierta\i-m[. V[ spun. B[ie\ii s-au dus ]n ]nt`mpinarea
teatrului. Vine trupa Tardini, =i ei au hot[r`t s[-i a=tepte pe
actori ]nc[ de la intrarea ]n ora=. De azi de diminea\[ sunt
acolo...
Fulgerele de ghea\[ se prefac, la o suflare doar, ]n crengi
]nflorite.
— Bine... cu alte cuvinte, ne-au tras pe sfoar[. Dac[-i
a=a, muntele va merge la Mohamed. S[ mergem la ei!
Izbucne=te, din patru piepturi, un “uraaaaa” incredibil.
Speriat, Wolff bag[ capul pe u=[:
— Ce e aici? Ce-i g[l[gia asta.
Caspary e ]ncurcat.
— Voi \ine lec\ia de azi ]n mijlocul naturii, ]n dumbrav[.
— +i... restul clasei unde e?
— Ceilal\i elevi trebuie s[ fi ajuns la locul convenit. I-am
trimis ]nainte. Dup[ mine, b[ie\i...
Caspary n-are cum s[ le explice celor patru c[ singura-i
m[rturisit[ sl[biciune e teatrul. Profesorul are nostalgia Vienei,
unde =i-a ispr[vit de pu\ini ani studiile, Viena muzicii =i a nu-
meroaselor trupe de teatru care se produceau ]n uria=ul Prater.
}n plus, el ]nsu=i a suit pe scena unei asocia\ii studen\e=ti, “Tha-
lia rom`n[“, interpret`nd, din p[cate, doar “role” de mic[ ]ntin-
dere, dar gust`nd din pl[cerea de a primi aplauze, de a fi
emo\ionat ]naintea premierelor. Acas[, printre c[r\ile str`nse
p`n[ acum, fixat[ ]ntr-una din coper\ile voluminosului s[u “ju-
rnal intim”, redactat cu st[ruin\[ =i pedanterie, exist[ daghe-
rotipia u=or ]ng[lbenit[ care-o ]nf[\i=eaz[ pe marea artist[ Au-
gusta Baudius, ]n cabina c[reia a avut curajul s[ apar[, ]n
pauza unui spectacol, t`r`nd cu el o imens[ tuf[ cu trandafiri
ro=ii, ]ntre crengile c[reia p[rea s[ se fi r[t[cit =i poli\istul care
i-a aplicat, prompt, o amend[ copioas[. Blonda Baudius, cu ochi
alba=tri, ]i chinuie ]nc[ somnul profesorului Caspary. Iat[ de ce
se gr[be=te, nu at`t s[ dea ochi cu fugarii (]ntre care acel ciudat
Eminovici G. Mihai), ci, mai ales, din dorin\a de a re]nt`lni, fie
=i ]n treac[t, lumea c[l[toare a c[ru\ei cu paia\e...
235
*
— Iat[-i, se v[d!
— Unde?
— Uite acolo, dup[ s[lcii.
— Sunt c[ru\e \[r[ne=ti.
— Ba e teatrul. Eu l-am v[zut. Tu nu.
Ce-i drept, Mihai n-a mai avut prilejul s[ vad[ cu ochii lui un
zgomotos teatru migrator. C[minarul pretindea c[ ar fi fost
]ntr-o sear[ la teatru, la Praga, unde se afla cu treburi (povestea
despre culoarea cortinei — portocalie, cu ciucuri gro=i, de m[turau
sc`ndura, dup[ chiar cuvintele lui), dar c[ un somn dobor`tor i-
a ]nchis pleoapele =i, cum catifeaua lojei ]mbia la visare, s-a
trezit abia la sf`r=itul piesei. Din mul\imea de b[rba\i viteji pe
care-i l[sase pe scen[ la ridicarea cortinei, ]n final nu mai
r[m[seser[ ]n via\[ dec`t doi, cu s[bii ude de s`nge. To\i ceilal\i
z[ceau uci=i — ordonat, gospod[re=te — de c[tre o\elul drept[\ii,
sc[lda\i ]n luminile lum`n[rilor ]nfipte de-a lungul rampei, la
ad[postul unor jgheaburi de tabl[.
Nu, Eminovici nu =tie ce-i teatrul...
+ahul =tie...
— Stai pe l`ng[ mine, Mihai. Eu i-am mai v[zut, repet[
el, acum sunt dou[ ierni de-atunci, ]i =tiu pe nume pe cei mai
mul\i dintre ei.
— Cum e doamna Tardini?
— M[, parc[ e z`na Dochia, nu alta... Ea e ]n prima
c[ru\[...
— Hai spre ei!
— Hai!
C[ru\ele teatrului au “tras” ]n curtea “Hotelului de Mol-
davie” de pe strada Lemberg, hotel av`nd pe l`ng[ mul\imea
od[i\elor ]n=irate de-a lungul unor ]ntunecate coridoare =i o
mare sal[ de petreceri, ]n care se organizeaz[ balurile de sf`r=it
de an, patronate de prim[rie, dar care, ]n lipsa unei trupe
236
permanente, g[zduie=te adesea =i echipe de teatru, r[m`n`nd
]ns[, aproape zece luni din dou[sprezece, goal[. Nimic nu
aminte=te Moldova ]n cl[direa-bastion a hotelului, cu fa\ad[ de
piatr[ cenu=ie, ]mpodobit[ cu corpolente cariatide de marmur[
=i u=i de fier, cu complicate mecanisme de ]nchidere. Moldove-
neasc[ e doar bisericu\a de peste drum, cu hramul Sfintei
Paraschiva, sfiit alc[tuit[ din b`rne ]ncheiate cu scoabe =i
acoperit[ cu =i\[ veche.
Abia ajun=i la hotel, actorii descind ]n sala ]n care aveau
s[ joace.
— Fain[! ]=i d[ cu p[rerea cel mai b[tr`n dintre ei, comi-
cul Comino.
Doamna Fanny nu e de aceea=i p[rere:
— +tiu =i eu... nu cred s[ ne ]ncap[ decorurile, scena e
prea mic[...
— Cu ce ]ncepem?
— Ar fi bun un Alecsandri. E foarte iubit aici. Poate
“Chiri\a” =i “Ia=ii”.
— Chiri\a? N-am mai jucat-o de mult. +i-apoi n-avem
actor pentru Leona=.
— D[-i rola lui Evolschi. P`n[ mìne s-o ]nve\e.
— Da, Fanny, dar Evolschi nu e departe de v`rsta mea.
— Actorii n-au v`rst[. Ceva mai mult[ pudr[, o peruc[
b[laie =i anii scad.
— Bine, Fanny, dar Lulu\a?
— Ce-i cu ea?
— Cine-o joac[? Dumitreasca e bolnav[. Trebuie s-o ducem
la spital.
— S[ joace domni=oara Albini.
— Nu cred s[ fac[ fa\[...
— Nici eu.
— +i-atunci?
— Nu-mi plac actorii care sunt, de la ]nceput, extraordi-
nari. La debut, ]mi pare c[ ai mai mare nevoie de o neizb`nd[.
237
Astfel...
— Cu alte cuvinte ri=ti!
— Va juca, =i din p[cate va fi chiar bine. Din p[cate,
fiindc[ s-ar putea ca succesul s[ i se suie la cap =i s[-i umfle
imagina\ia.
— Fanny, ai ]nceput s[ \i le sco\i de la inim[ pe toate
femeile tinere. Zadarnic, e=ti mai frumoas[ dec`t ele...
— Comino, m[ plictise=ti...
— Am disp[rut!
Abia acum ]l observ[ doamna Tardini pe b[iatul care a stat
la un pas de ea, ]n tot timpul convorbirii.
— Tu cine e=ti, copile?
— Eu... eu sunt gimnazist.
— +i ce cau\i tu aici?
— Am venit s[ ]ntreb... +ti\i, eu =i colegii mei de clas[ v-
am a=teptat la marginea ora=ului... C`nd juca\i?
— De mìne, ]n fiecare sear[.
— +i biletul cost[ mult?
— Nu prea mult. Iube=ti teatrul?
— Da... de=i n-am v[zut nici o pies[ adev[rat[, jucat[ cu
actori adev[ra\i. Scriu =i eu o pies[. }n versuri.
Fanny ]i m`ngìe obrazul, indiferent[.
— Dac[ nu voi fi prea b[tr`n[, poate voi juca ]ntr-o pies[
de-a ta. Cine =tie... cum te cheam[?
— Mihai Eminovici.
— Frumos nume. Nume de actor, dac[ \i-ar trece prin cap
ideea n[stru=nic[ de a urma, ca noi, ]n lipsuri =i ploaie,
c[ru\a cu paia\e. Sper s[ nu-\i treac[. Ai ]ntrebat de bilet:
pentru punga ta — ]n cazul ]n care ai avea una — pre\ul e
cam scump. Pentru tine nu e. Cel pu\in mìne. Uite, ]\i scriu
numele pe o bucat[ de h`rtie, =i la primul spectacol po\i s-o
ar[\i la intrare. E=ti invitatul meu. Da, Emineanu?
— Eminovici, doamn[...
238
— Scuz[-m[. Eminovici, scrie pentru mine, ]n piesa pe
care-o compui, un rol de zgrip\uroaic[! La revedere!
Doamna Tardini se ]ndep[rteaz[, t`r`nd ]n urm[-i un par-
fum ales, amestec de miresme tomnatice: coaj[ de nuc, stri-
vit[, iarb[ uscat[, scoar\[ dulce de m[r...
A doua zi, toate locurile s-au ocupat cu un ceas ]nainte de
spectacol.
Printre volanele de rochii ale femeilor din “lumea bun[“ a
ora=ului =i hainele de mort ale notabilit[\ilor, ve=mintele de
=iac ale lui Mihai sunt un pitoresc element de contrast. E
singurul dintre gimnazi=ti care e prezent ]n sal[. Afar[ a=teapt[
]nfrigura\i terminarea primului act — cu speran\a c[ vor
putea urm[ri, f[r[ parale, actele urm[toare — zeci de elevi
care-l invidiaz[ pe Eminovici pentru nea=teptatul noroc c[zut
pe capul lui.
Dup[ b[taia gongului, cortina se trage, ivind decorurile
voios colorate ale “Chiri\ei”. Dar, surpriz[, ]n locul actorilor pe
scena pustie apare, ]nc[lec`nd rampa, ]nsu=i primarul. |ine ]n
m`n[ c`teva file albe, c[rora le d[ citire, g`tuit de emo\ie:
— Fra\ilor, doamna Tardini cu trupa sa teatral[ se afl[
printre noi, pentru a da un =ir de reprezenta\iuni ]n limba
rom`n[. Putem fi invidia\i pentru aceasta rar[ norocire. Ne
place a spera c[ acesta e doar ]nceputul unor manifesta\iuni
doveditoare cum c[ rom`nul iube=te arta, =i anume pe cea
na\ional[, ]mbog[\ind-o cu c[ldur[ =i simpatie. Zile dulci de
desf[tare ne a=teapt[, scumpi concet[\eni. Vechile speran\e se
]nf[\i=eaz[ iar ]n piepturile noastre, clevetirile str[ine trebuie
s[ amu\easc[! Muzele ]=i iau zborul zeiesc de la Istru la
Carpa\i, salut`ndu-ne, =i noi le ]ntoarcem dulcile saluturi,
pun`nd pe fruntea slujitorilor Thaliei lauri neve=tezitori!
Urmat astfel, discursul are darul s[ ]nst[p`neasc[ ]n sal[ o
atmosfer[ febril[. Cobor`t[, =i apoi pentru a doua oar[ ridi-
cat[, cortina apropie privirile cern[u\enilor de un tablou m[re\:
239
Fanny Tardini, ]ntruchip`nd Rom`nia, e ]mbr[cat[ ]ntr-un
costum \[r[nesc =i \ine ]n m`n[ un drapel tricolor pe care-l
leag[n[ ]n dreapta =i-n st`nga, ]n vreme ce din primele r`nduri
de b[nci zboar[ la picioarele ei zece trandafiri cu miez ro=u.
Spectacolul nu poate ]ncepe, datorit[ aplauzelor care nu
mai contenesc. Abia e rostit[ prima replic[, =i cascada — cu
ape sporite — face s[ se clatine temeliile vechiului “Hotel de
Moldavie”.
Mihai e numai ochi =i urechi.
Soarbe fiecare cuv`nt. N-are cum s[ =tie c[ postelniceasa
Chiri\a B`rzoi ot B`rzoeni, cu trupul din bel=ug croit, ]nconju-
rat de fuste fo=nitoare =i ]mpodobit[ cu cordele colorate =i
bibiluri, e un b[rbat, mo=neag aproape — Comino. Mihai r`de
ca niciodat[, cu ochii, cu mìnile, =i ]n momentele ]n care pare
s[ se ]nece, bate zgomotos din picioare, nesup[r`ndu-=i vecinii
care nu reac\ioneaz[ altcum... Apari\ia Lulu\ei ]l pune ]ns[ pe
g`nduri. N-a v[zut-o niciodat[, e sigur, pe fata aceasta ]nalt[,
cu ochi mari =i glas m`ngìetor, dar e ceva ]n farmecul ei care
]i pare de demult =tiut. De unde? De c`nd? Mihai ]=i alung[
din minte acest g`nd, aceast[ ]nchipuire f[r[ reazim, convins
c[ drumurile lui ]n afara Ipote=tilor au fost at`t de pu\ine,
]nc`t n-a avut cum s-o cunoasc[...
Comino e ]ns[ un acaparator! Nu-l las[ s[ mai vad[ nimic
pe scen[: chi\c[ie, groh[ie, pl`nge, se jeluie, =i pere\ii vi-
breaz[, glasul lui ajunge p`n[ ]n tavan, acolo unde arde
candelabrul =i clatin[, abia auzit, frunzele de sticl[...
Lulu\a! Nu, nu trebuie c[utat[ ]n... trecut. }n viitor? Un
frig de-o clip[ se strecoar[ ]n trupul lui Mihai. }l distrage
gura deschis[ “c`t o =ur[“, ca ]n zical[, a lui +ahin. “Deci a
intrat =i el. Dar +tefanelli? }l caut[ prin sal[, dar — uimire!
— ]nt`lne=te, undeva ]n ultimele r`nduri, chipul lui Pumnul.
“S-a ridicat din pat? Cum s-a ]ndurat coana Aristi\a s[-l lase?
Dar iat-o =i pe ea!”
240
E pentru ]ntìa oar[ c`nd o z[re=te =i ]ntr-altundeva dec`t
acas[.
}=i ]ntoarce ochii spre scen[. Lulu\a, ]n rochia-i alb[, pare
n[lucit[ din pove=tile cu F[t-Frumos din lacrimi, auzite l`ng[
vatra cu t[ciuni mocnind a casei din Ipote=ti. Nedumerit[ la
]nceput, mai apoi speriat[ de manevrele Chiri\oaii, fata floare-
de-cire=, cum o nume=te ]n g`nd, ridic[ ]n aer mìni albe, cu
degete lungi, =i ele =tiute parc[...
Dup[ spectacol, ]ntov[r[=it de +ahin, Mihai cite=te la lumi-
na unui chibrit sc[p[rat cu morm[ieli de c`tre zg`rcitul ]nso\itor
al s[u, =i se l[mure=te. Pe afi=, ]n dreptul numelui Lulu\a e
trecut numele unei domni=oare Bianca Albini.
— O fi italianca, +ahule?
— Cine poate =ti? O var[ de-a mea, Ilinca Zvori=teanu,
c`nt[ acum la Viena =i se isc[le=te Irena Romanelli...
23
“Radu Calonfirescu”, “Baba H`rca”, “Iancu Jianu c[pitan
de haiduci”, “Omul care ]=i ucide femeia”, “Onoarea francez[
sau Jorj =i Maria” =i “B[rbierul din Sivila” se dovedesc a fi
cele mai pl[cute piese dintre cele peste 30 jucate de trupa
Tardini. Cern[u\enii vin pentru a doua, ori chiar pentru a
treia oar[, spre a revedea piesele cele mai dragi.
Actorii sunt ]nso\i\i pe str[zile ora=ului ]n adev[rate alaiuri,
iar b[rba\ii mai cu dare de m`n[ ]i ]nghesuie pe jovialii Mi-
halescu =i Comino, ]ntov[r[=i\i de suavele duduci Dimitreasca
=i Albini, ]n cr`=me, pentru “un p[h[rel” ori “un aperitiv”.
— Coane Mihalescu, nu ne refuza! Veni\i domniile voastre
la “Butoiul de aur”, =i ve\i bea berea cea mai bun[ din toat[
Bucovina!
Duducile ciripesc ]n semn de ]ngrijorare:
— Vai! dar nu se cade s[ ne ar[t[m obrazul prin locante.
241
— De ce nu?
Mihalescu “pune o vorb[ bun[“ =i peste pu\in[ vreme “Bu-
toiul de aur” se umple de mu=terii. Eva abia pridide=te s[
aduc[ pe mari talere de lemn halbele colorate.
— S[rut[m m[nu=i\ele, duducu\elor! S[ru-m`na, coane
Mihalescu! S[ tr[i\i, coane Comino!
— S[ tr[i\i =i s[n[tate tuturor!
B[rba\ii dau halbele peste cap, =i-apoi le ]ntorc cu fa\a-n
jos, mustr`nd-o din ochi pe Eva, care i-ar fi uitat, cu nevino-
vatul repro= de totdeauna:
— Da’ bine, duduc[ Eva, parc[ vorbisem de ni=te bere...
— }ndat[, ]ndat[.
Femeile abia ating cu buzele inelul sub\ire de spum[, =i se
tem s[ nu ame\easc[.
— Da’ unde s-a pomenit a=a ceva? Fi\i f[r[ grij[, le d[ curaj
Comino, care socote=te cu cale s[ istoriseasc[ — spre disperarea
lui Mihalescu — anecdote ]naintea c[rora simte de fiecare dat[
nevoia de a cere ]ng[duin\a “damelor de fa\[“, dar, f[r[ s[
a=tepte s-o capete, vorbe=te st`rnind cascade de r`s.
Trimis de coana Aristi\a, nelini=tit[ de ]nt`rzierea lui Pum-
nul, Mihai ]l caut[ prin tot ora=ul =i, abia ie=ind de pe poarta
gimnaziului, d`nd cu ochii de firma “Butoiul”, ]=i spune c[
b[tr`nul se va fi a=ezat ]n fa\a unei halbe... Intr[, mi=c`nd
clopo\elul de deasupra u=ii, =i e pu\in speriat de hohotele de
r`s. C`nd ]l vede pe Comino, sur`de =i, convins numai dintr-
o singur[ privire aruncat[ asupra meselor c[ Pumnul nu e
nici aici, ]=i ]nt`rzie plecarea.
— Asculta\i una stra=nic[ de tot (r`s homeric) cu un rabin
(r`s ]necat) din Buhu=i, c[ruia...
Eva =i-a uitat ]ndatoririle =i s-a lipit =i ea de masa acto-
rilor. Mihai se ascunde ]n spatele ei (lucru deloc complicat) =i
trage cu ochiul spre grupul cel vesel.
Deodat[...
Deodat[ p[m`ntul ]ncepe s[ tremure sub picioarele lui, v[z`nd-
242
o, al[turi de Mihalescu =i de un june cu jiletc[ neagr[, pe Lulu\a.
Pe domni=oara Albini ]n care o recunoa=te pe Blanca!
— Blanca!
Nu e auzit. }=i face loc spre ea, ]mping`ndu-i pe cei ce-i
]nt`lne=te ]n cale, se strecoar[ printre trupurile asudate, printre
mesele de lemn cu miros acru...
— Duduc[ Blanca!
Lulu\a-Albini ]l prive=te cu ochi uimi\i.
— Nu m[ mai =tii, duduc[ Blanca?
— De unde s[ te =tiu?
— De la Boto=ani. Oare m-am schimbat eu at`t de mult, de
nu m[ mai cuno=ti?
— Nu e=ti Mihai, fiul c[minarului Eminovici?
— ...Din Ipote=ti, continu[ b[iatul, fericit c-a fost recu-
noscut.
— Ce cau\i aici?
— Sunt gimnazist. Peste drum de-aici.
— C`\i ani ai?
— 15.
— Ai fost la teatru?
— Sigur. Din prima sear[...
— Hai s[ plec[m de-aici, c[ e prea mare larm[.
Merg unul l`ng[ altul p`n[ la “Hotel de Moldavie”. }n fa\a
bisericu\ei cu iarb[ \`=nit[ din acoperi= ]=i amintesc de toam-
na, ]ndep[rtat[ acum, a Boto=anilor.
— |ii minte biserica unde m-am botezat =i la care m-ai dus
tu?
— Sigur c[ o \in minte...
Se despart, promi\`ndu-=i c[ se vor revedea a doua zi,
dup[ ce =i-au reamintit cerdacul cu flori al surorii Raluc[i...
}ntre mìnile lor p`lpìe aceea=i mireasm[ de busuioc uscat =i
de f`n cosit.
— Pe mìne, Mihai!
— Blanca, =tii, eu am fost atunci la Dumbr[veni.
243
Chipul fetei devine alb.
— Da?
— +i tu nu erai. Adic[ nu mai erai. Calul, =tii, s-a ]ntors
singur acas[. Boierul mai c[ nu pl`ngea... Ai mai fost pe la
Dumbr[veni?
— Nu. Dar s[ nu mai vorbim despre asta.
— Bine atunci... Dar p[rul?
Mihai e ]ndurerat, =i Blanca ]i str`nge capul la pieptul ei,
cu un gest ]nc[ =treng[resc.
— Ce-i cu el?
— Era lung, lung. +i galben.
— +i nu mai e! +i despre asta vom vorbi alt[dat[...
Blanca urc[ pu\inele trepte spre peronul de tr[suri, acoper-
it cu geaml`c, din fa\a hotelului. +ahin =i +tefanelli, care au
privit scena de la o oarecare distan\[, se apropie de Mihai.
— De unde-o cuno=ti tu pe Bianca Albini?
— De-acas[...
— +i nu puteai s[ ne faci semn s[ venim =i noi =i s[ ne-o
prezin\i? E ca o cr[ias[. N-am mai v[zut o fat[ a=a de fru-
moas[...
— N-am putut, +ahule.
+tefanelli e intrigat:
— Vorbe=ti a=a, fiindc[ n-ai v[zut-o pe Haritina.
— Ia mai sl[be=te-m[ cu Haritina ta!
— Repet[ ce-ai spus!
— +i-o s[ m[ provoci la duel, nu?
V[z`ndu-i gata s[ se ]ncaiere, Mihai ]mpac[ lucrurile,
promi\`ndu-le bilete (de la Blanca-Bianca) pentru “Suteranele
din Elsberg”.
— Acum unde mergi, Eminovici?
— Acas[... La Pumnul.
— Ce mai face b[tr`nul?
— Nu prea bine...
}n poart[ ]=i iau r[mas bun cu teatral[ solemnitate, ]nge-
244
nunchind =i f[c`nd largi “reveren\e” cu imaginare p[l[rii cu
pana=e =i pene.
Aristi\a a ap[rut la geam.
— Ai dat de el?
— Nu. Dar dac[ vrei, ]l mai caut.
— Unde-ar putea fi?
*
Venit t`rziu acas[, Pumnul ]=i m[rturise=te “p[catul”: a
avut o lung[ disput[ filozofic[ =i literar[ cu colegul Sbiera.
— Am trecut =i pe la gimnaziu...
Mihai ]l prive=te, palid.
— Da... +i, ]n ciuda faptului c[ nu-mi este permis s[-\i
divulg asta, ]\i spun, Mihai, n-am aflat ve=ti prea bune pen-
tru tine. Popa e c[tr[nit r[u. De c`nd n-ai mai fost la predici?
— De vreo lun[. Nu-mi plac. Sunt seci =i adormitoare.
— Vezi c[ =i la matematic[ vor s[-\i fac[ un pocinog...
Unde te c[l[tore=ti? Nu stai s[ iai masa cu mine?
— Ierta\i-m[, dar trebuie s[ plec. M[ ]ntorc repede.
— Bine, bine...
24
— R[mì, Eminovici...
— Poate vre\i s[ dormi\i.
— R[mì, somnul se lipe=te tot mai greu de pleoapele mele.
+colarul se apropie de patul bolnavului.
— +tii ce m-am g`ndit, Eminovici? Dac[ nu l-ai mai avea
pe tat[l t[u, c[minarul, c[ruia ]i doresc ]nc[ mul\i ani de
via\[, a= fi vrut s[-mi fii tu odrasla pe care =i eu =i Aristi\a
ne-am dorit-o... S[ nu ui\i asta, Eminovici.
— Nu, domn’ profesor.
— Ai mai scris oare=icari versuri?
— Da.
— +i c`nd ai s[ te hot[r[=ti s[ mi le-ar[\i? Ori \i-e fric[
245
de judecata mea?
— Am s[ vi le ar[t... Mai t`rziu.
— G`nde=te-te. Doctorul Weber m[ ]ndoap[ cu hapuri =i
clondira=e cu leacuri, dar e ceva ]n mine care-mi spune c[ nu-
mi mai e dat s[ aud cucul... +i am avut =i eu planuri mari.
Am pribegit, am fost nevoit, ]n crucea b[rb[\iei, s[ m[ de-
prind cu locuri str[ine, am ]nv[\at s[ renun\ la g`ndul c[-mi
voi afla vreodat[ lini=tea. S[ =tii, ]ns[, c[ nici m`hnirile, nici
s[r[cia nu m-au ]ndep[rtat de ceea ce a fost rostul trudei
mele: aceast[ ginga=[ lucrare cu cuvintele. Limba noastr[
rom`neasc[ nu e ]nc[ a=ezat[ ]n tiparele ei cele mai fire=ti
care dup[ mine ar trebui s[ fie cele ale limbii lui Tacit =i
Cicero. C`teva s[rmane file cu scriitura bisericeasc[ sunt tot
ceea ce am mo=tenit, de-abia de-acum ]nainte trebuie s[ rodeasc[
]n voie cugetul rom`nesc. Nici me=terul f[uritor de l[ute din
Cremona lui Stradivarius nu e mai complicat =i mai delicat ca
scrisul, =i tu, b[iete, cred c[ e=ti chemat a spune lucruri mari
neamului t[u, =i poate nu numai lui...
25
Peste c`teva zile teatrul a plecat l[s`ndu-i pe cern[u\eni ]n
aceea=i patriarhal[ lini=te. La “Hotel de Moldavie” ]n od[ile
pline p`n[ mai ieri de ve=mintele de z[pad[ ale duducilor, ori
de r`sul voio=ilor inchizitori, granzi de Spania, cardinali,
pl[ie=i moldavi sau voievozi, se instaleaz[ acum ofi\eri veni\i
s[ inspecteze uria=ele c[z[rmi =i burto=i negustori de gr`ne.
La “K. K. Ober-Gymnazium” p[rintele Veniamin, cu f[lcile
trosnind de somn dup[ pocherul nocturn, care l-a u=urat de
c`teva monezi de aur, strig[ f[r[ elan catalogul:
— Edmundovici!
— Aici.
— Elefterie!
— Este.
246
— Eminovici!
T[cere.
— Eminovici!
— Nu e.
— Cum nu e?
+tefanelli, trist, se ridic[ pentru a da explica\ii.
— E absent. Cred c[ l-au chemat acas[... Nu =tiu de ce...
— Ba =tiu eu de ce e absent, \`=ne=te de la locul lui Hynek
ro=covanul.
— De ce, b[iete?
— A fugit. A fugit cu teatrul. Se face comedian!
— A=a? P[i atunci s[-l =tergem din catalog, =i sc[p[m
gimnaziul de un turbulent.
+tefanelli st[ruie:
— Rog pe Sfin\ia Voastr[ s[ nu-l cread[ pe Hynek. Emi-
novici se va ]ntoarce.
— A=eaz[-te, +tefanelli! =uier[ iritat popa Veniamin, =tiu
=i singur ce am de f[cut.
Dar — ]n ciuda faptului c[ Hynek va face cuno=tin\[, ]nc[
]n “primul repaus”, cu pumnii +ahului — adev[rul e c[ Emi-
novici G. Mihai str[bate pe jos drumurile Bucovinei, ]n urma
=irului de c[ru\e al trupei Tardini. L`ng[ el e Blanca-Lulu\a:
— Mai e timp, Mihai, ]ntoarce-te...
— Nu m[ ]ntorc.
— +i ce-ai s[ te faci?
— Merg cu voi.
— Doamna Tardini nici nu vrea s-auz[ de una ca asta. +i
are dreptate. E o pìne amar[ =i chinuit[ pìnea noastr[. Te-
a ]nc`ntat sala cu lumini colorate =i cortin[ de catifea de la
“Hotel de Moldavie”, dar ]nc[ nu =tii mare lucru despre noi...
Comino, cel de hazul c[ruia te t[v[le=ti de r`s c`nd ]l vezi pe
scen[, e ]n via\a de toate zilele un mo=neag ursuz =i ur`cios.
Hainele cu care m-ai v[zut nu erau ale mele, le ]mprumu-
247
tasem din Cern[u\i, iar paralele... nici s[ nu vorbim de ele,
abia ne ajung pentru ov[zul cailor.
— Dac[ nu m[ lua\i, r[m`n acas[. Mai bine m[ fac vizitiu,
ca Rusu al nostru, dar eu carte la Ober-Gymnazium nu mai
]nv[\. Profesorii sunt r[i. Temeiul ]nv[\[turii mele a fost, ani
de zile, doar predicele =i acatistele popii. Biblie am =i la Ipote=ti.
Altceva a= voi s[ ]nv[\. +i-apoi m[ simt str[in. Uneori ]mi vine
s[ urlu de ur`t =i singur[tate.
— La anii t[i?
26
La Boto=ani e nevoit s[-=i ia r[mas bun de la actori. Doam-
na Tardini ]l s[rut[ pe frunte:
— S[ nu fii sup[rat pe mine, dar n-am ]ncotro. C`ndva ai
s[-mi mul\ume=ti. Pentru teatru, dac[ asta va trebui s[ faci
pe lumea asta, mai e timp. }ntoarce-te! }mbr[\i=eaz[-\i rube-
denia, =i ia drumul ]nd[r[t. |ine c`\iva b[nu\i. La reve-
dere...
— S[ru-m`na...
E bosumflat, gata s[ pl`ng[. }n col\ul gurii simte s[rutarea
fetei ]nalte.
C[ru\ele sunt departe acum.
Seara, c`nd stelele r[sar pe dealurile Ipote=tilor, ajunge ]n
fa\a casei p[rinte=ti, dar nu cuteaz[ s[-i treac[ pragul. St[
pironit l`ng[ un tei b[tr`n. O vede ]n curte pe Raluca la
taifas cu baba Prod[neasa care-l z[re=te cea dintì:
— Ira! Ian te uit[, Raluca, cum seam[n[ b[iatul cela cu
Mihai!
Fuge.
Rusu, acela=i Rusu, e trimis dup[ “t`lhar”.
}l prinde, asudat, abia tr[g`ndu-=i sufletul.
— Hai la boier, acas[, cucoane!
248
— Nu vin!
— Haide, c[ te duce tot la Cern[u\i, c[ nu-i chip altfel. A
zis c[ legat te trimite.
— Degeaba m[ leag[, =tiu s[ m[ dezleg, =i tot am s[ fug!
— Bini=or, cucoane. Haide, boierul e tare m`niat!
27
R[t[ciri...
}ntoarceri...
Ninge de dou[ zile.
Vestea a ajuns la gimnaziu cu iu\eala fulgerului:
— Domn’ profesor Pumnul a murit!
Seara, c`\iva dintre cei ce l-au iubit chibzuiesc — profesori
=i elevi — ]n semi]ntunericul cancelariei, tip[rirea unei bro-
=uri.
— Domnilor, roste=te grav Sbiera, cred c[ titlul cel mai
potrivit pentru modesta noastr[ lucrare omagial[ ar fi Laecre-
mioarele ]nvae\aceilor gimnnesia=ti, de’n Cernaeu\i la mor-
m`ntul preaiubitului lor profesoriu Arune Pumnul raepaeusat
]ntr-a 12/14 zi din Ianuariu 1866.
28
Iat[ stihurile lui M. Eminovici ap[rute ]n c[rticica modest
tip[rit[:
}mbrac[-te ]n doliu, frumoas[ Bucovin[,

Cu cipru verde-]ncinge antic[ fruntea-ta;
C-acuma din pleiada-\i auroas[ =i senin[
Se stinse un luceaf[r, se stinse o lumin[,
249
Se stinse-o dalb[ stea!
Metalica, vibr`nda a clopotelor jale

Vuie=te ]n caden\[ =i sun[ ]ntristat;
C[ci ah! geniul mare al de=tept[rii tale
P[=i, se duse-acuma pe-a nemuririi cale
+i-n urma-i ne-a l[sat!
Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt =i mare,

Colo unde te-a=teapt[ to\i ]ngerii ]n cor,
Ce-ntoan[ tainic, dulce a sferelor c`ntare
+i-\i ]mpletesc ghirlande, cununi mirositoare,
Cununi de albe flori!
Te pl`nge Bucovina, te pl`nge-n voce tare,
Te pl`nge-n t`nguire =i locul t[u natal;
C[ci umbra ta m[rea\[ ]n falnic[ zburare
O urm[-ncet cu ochiul ]n trist[ l[crimare
Ce-i sim\ na\ional!
Urmeaz[ ]nc[-n cale-\i =i lacrima duioas[,
Ce junii to\i o vars[ pe trist morm`ntul t[u,
Urmeze-\i ca prin zboru-\i ]n c`nturi t`nguioase,
}n c`nturi r[sun`nde, suspine — armonioase,
Colo, ]n Eliseu...
29
Oradea.
Frig alb de februar.
Pe masa directorului revistei “Familia”, Iosif Vulcan, arde
o lamp[ cu abajur portocaliu.
B[tr`nul sun[ un clopo\el abia z[rit printre h`rtii.
— Te rog, dragule, cheam-o pe so\ia mea.
— }ndat[.
250
Cuib[rit[ ]ntr-un fotoliu, cu un uria= =al pe umeri, so\ia
directorului e gata, ca de obicei, s[-=i consilieze b[rbatul.
— Ce s-a ]nt`mplat, Iosif?
— Un lucru uimitor. Da, da, cu adev[rat uimitor.
— Dar spune-mi odat[!
— Am descoperit, pot zice, un mare poet. Un june de 16
ani din Cern[u\i... Niciodat[ p`n[ acum nu mi-a fost dat s[
simt cu at`ta limpezime apropierea geniului.
— Nu e prea mult?
— Nu.
— +tii, Iosif, \i s-a mai repro=at adesea, tu te aprinzi prea
u=or.
— Sunt un entuziast... Bine]n\eles, gr[bindu-m[ s[ laud
ori s[ aplaud un vers sau un g`nd, pot gre=i, e ]n mine o
dorin\[ ne]mp[cat[ de nou, de prospe\ime. Acum, ]ns[, cred
c[ n-am motive s[ m[ ]ndoiesc...
— Nu vrei o cea=c[ cu ceai?
— Draga mea, buna mea, m[ crezi =i acum un exaltat, =i
vrei s[ m[ lini=te=ti? Fie, primesc cu pl[cere cea=ca pe care
mìnile tale mi-o vor oferi.
Alunec`nd pe podele, pa=i =tiu\i se gr[besc s[ aduc[ ceaiul
]n odaia ]n care fumul de \igar[ devine, sub lumina abajuru-
lui, portocaliu...
— Ascult[...
B[tr`nul se preg[te=te de lectur[. Face o pauz[, ]=i corectea-
z[ respira\ia, fixeaz[ cu o privire rapid[ chipul bl`nd al inter-
locutoarei =i roste=te cu voce muzical[, deprins[ cu caden\ele:
O C{L{RIRE }N ZORI
A nop\ii gigantic[ umbr[ u=oar[
Purtat[ de v`nt,
Se-ncovoaie tainic, se leag[n[, zboar[
Din aripi b[t`nd.
251
Roz-alb — auror[, cu bucle de aur
Sclipinde-n rubin,
Revars[ din ochii-i de lacrimi tezaur
Pe-al florilor s`n;
R[sp`nde suflarea narciselor albe

Balsamu-i divin;
+i chloris, din roze ]=i pune la salbe
Pe fruntea-i de crin;
Iar rùl suspin[ din bl`nda-i durere

Poetic murmur
Pe-oglinda-i de unde r[sfr`nge-n t[cere
Fantastic purpur;
+i pas[rea c`nt[ suspine-imit`nd[

Un c`ntec de-amor,
Ecou-i r[spunde cu vocea-i vuind[
La pl`nsu-i de dor.
Pe c`mp se v[d dou[ fiin\e u=oare

S[lt`nde pe-un cal,
Pe care le-ncinge de flutur[-n boare
Sub\ire voal;
Ca Eol ce zboar[ prin valuri =i \ip[,

Fugarul u=or
Necheaz[, s-arunc[ de spintec[-n prip[
Al negurei flor,
O dalb[ fecioar[ adoarme pe s`nul

De-un june frumos.
Astfel cum dormit[ oftarea, suspinul,
}n c`ntul duios;
252
Iar talia-i nalt[, ginga=[, sub\ire
Se ml[die-n v`nt,
+i negrele-i bucle ondoal[-n zefire,
Sclipesc flutur`nd.
I-adoarme pe s`nu-i, se leag[n[-n bra\e
}n tandre vis[ri;
Pe c`nd ca profume pe bl`nda ei fa\[
Plutesc s[rut[ri.
Iar aeru-n munte, ]n vale vibreaz[
De tainici oft[ri;
C[ci junele astfel din pieptu-i ofteaz[
}n dalbe c`nt[ri:
“Ah! ascult[ m`ndruli\[,
Dr[guli\[,
+oapta-mi bl`nd[ de amor,
S[-\i c`nt dulce, dulce tainic
C`ntul jalnic
Ce-\i c`ntam adeseori:
De-ai fi, drag[, zefir dulce,
Care duce
Cu-al s[u murmur frunze, flori,
A= fi frunz[, a= fi floare,
A= zburare
Pe-al t[u s`n gem`nd de dor;
De-ai fi noapte — a= fi lumin[
Bl`nd[, lin[,
Te-a= cuprinde c-un suspin;
+i ]n nunta de iubire,
}n unire,
Na=te-am zorii de rubin;
253
De-a= fi, m`ndr[, rù=orul,
Care dorul
+i-l confie c`mpului,
|i-a= sp[la c-o s[rutare,
Murmurare,
Crinii albi ai s`nului!”
Ca Eol ce zboar[ prin valuri =i \ip[
Fugarul u=or
Necheaz[, s-arunc[ =i spintec[-n prip[
Al negurei flor;
Vergina ]l str`nge pe-amantu-i mai tare

La s`nu-i de crin,
+i fa\a-=i ascunde l-a lui s[rutare
}n p[r ebenin.
Iar Eco ]=i r`de de bl`ndele pl`ngeri,

De junii aman\i
+i rùl repet[ ca c`ntul de ]ngeri
}n repede dan\:
“De-a= fi, m`ndr[, rù=orul,

Care dorul
+i-l confie c`mpului,
|i-a= sp[la c-o s[rutare,
Murmurare,
Crinii albi ai s`nului!”
Focul pare s[ se fi stins ]n sob[. S-a f[cut frig...

— Ce spui?
— E, ]ntr-adev[r, dovada unui talent adev[rat, neobi=nuit.
— Nu sunt ni=te simple ]ncerc[ri. Armonia versurilor, fig-
urile-i plastice, consider`nd starea noastr[ literar[ de azi, m-
254
au surprins cu totul pl[cut. Am s[-i trimit la teasc produc\iunile
=i-am s[-i scriu...
R[mas singur ]n odaie, Vulcan nu izbute=te s[ se mai
g`ndeasc[ la altceva dec`t la “junele poet cern[u\ean”.
“Cine o fi acest Eminovici? se ]ntreab[ b[tr`nul... Are
doar 16 ani. Nu m[ ]ndoiesc, s-ar putea s[ ajung[ un mare
poet al acestei \[ri. Poate cel mai mare...”
Recite=te poeziile. M`ngìe cu palma filele caligrafiate
des[v`r=it. Se gr[be=te, c[ut`nd cu febrilitate pana =i c[limara
cu muchii violete, s[-i r[spund[ t`n[rului de departe.
E bucuros.
Se apropie de soba de ceramic[. }i e parc[ team[... “Cine e
t`n[rul cern[u\ean? Cum o fi ar[t`nd? Nu poate fi dec`t
frumos... Dar numele... Nu, numele nu-i sun[ bine. S-ar
sup[ra de l-ar isc[li altfel?
Ce nume?
Emineanu?
Emin?
Nu.
Trebuie g[sit altceva.”
}l tulbur[ enigmaticele silabe de la ]nceput: E-min... Ia pana,
taie cu o linie abia v[zut[ numele =colarului =i scrie limpede,
ap[sat, un nume nou, care, rostit, are ceva din c[derea fulgilor
de nea, din murmurul apelor, din tremurul ierbii:
Eminescu
Eminescu
Eminescu
255
CUPRINS
Eminescu
Eminescu
Eminescu
Sinaia—B[lce=ti 1966
CARTEA A DOUA
MIRADONIZ
...”}ntre cei patru pere\i galbeni ai unei mansarde scunde

=i lung[re\e, os`ndite de-a sta ]n veci nem[turat[, locuiam
cinci in=i ]n dezordinea cea mai deplin[ =i mai pacific[. L`ng[
mica fereastr[ stetea o mas[ numai cu dou[ picioare, c[ci cu
partea opus[ se r[zima de perete. Vreo trei paturi, care mai
=chioape, unul cu trei picioare, altul cu dou[ la un cap[t, iar
cel[lalt a=ezat pe p[m`nt astfel ]nc`t te culcai pe el piezi=, un
scaun de paie ]n mijloc, cu o gaur[ gigantic[, ni=te sfe=nice de
lut cu lum`n[ri de seu, o lamp[ veche, cu genealogie direct[
de la l[mpile filozofilor greci, ale c[ror studii pu\eau a unt-
delemn, mormane de c[r\i risipite pe mas[, pe sub paturi, pe
fereastr[ =i printre grinzile cele lungi =i afumate ale tava-
nului, ce erau de culoarea cea mohor`t[ ro=ie a lemnului
p`rlit. Pe paturi erau saltele de paie =i cergi de l`n[ — la
p[m`nt, o rogojin[ pe care se tologeau colegii mei =i jucau
c[r\i, fum`nd din ni=te lulele puturoase un tutun ce f[cea
nesuferit[ atmosfera =i-a=a at`t de m[rginit[ a mansardei.
Pe c`nd colegii jucau c[r\i, r`deau, beau =i povesteau anec-
dote care de care mai frivole =i mai de r`s, de Pepelea, de
\igani, de popi, eu ]mi m`nam via\a cu capul a=ezat pe mìni,
cu coatele rezemate de marginea mesei, neascult`nd la ei =i
citind roman\e fioroase =i fantastice...”
— Tu trebuie s[ te faci bir[u!
256
— Cum a=a?
— P[i toat[ ziua zaci cu nasu-n terfeloage, ba pe deasupra
ai mai pus st[p`nire =i pe lamp[, de ne scoatem ochii ca
orbe\ii c`nd ]nv`rtim foi\ele. Ce tot scrii acolo?
— Ei, de-ale mele. Scriu totul ce-mi trece prin cap, tot ce
mi se ]nt`mpl[...
— S[ nu scrii cumva =i de tutun ori de foi\e, c[ te
sc[rm[n[m!
— Ce v[ pas[?
— Cum ce? +i dac[ se afl[ la gimnaziu?
— Cui ce-i pas[? Cine ]=i v`r[ nasul ]n traista mea? Vede\i-
v[ de-ale voastre. Cine c`=tig[?
— Cotta, ca de obicei...
Eminescu e bucuros c[-=i poate ]nnegri mai departe ca-
tastiful.
— Bine le faci, Ioane, ia-le fiorinii!
— Fiorini? Nici nu-i mai =tiu la chip, dr[gu\ii de ei!
Juc[m pe hran[: Teodor are s[-mi dea un m[r =i dou[ cepe,
iar Iacovean slan[! Te chem la osp[\.
Luleaua lui Cotta, st`rnind infernale mirosuri, sperie cu
fumul bietele lum`n[ri, =i pentru Mihai e o ]nc`ntare s[ adul-
mece, literalmente, c[limara cu cerneal[ preparat[ chiar de el:
“b[can” (din cel cu care acas[, la Ipote=ti, Raluca ro=e=te ou[le
de pa=ti) amestecat cu un p[h[rel de r[chie... Peni\a sc`r\ìe
cu supu=enie, =i c`nd fila se umple cu semne, Mihai r[stoarn[,
peste cerneala nezv`ntat[, cenu=[ dintr-un mic sipet de tini-
chea, apoi o sufl[, ]nc`ntat, =i ]ncepe o fil[ nou[. Din c`nd ]n
c`nd, nede=teptat din lumile de imagini n[lucitoare ]n care se
]ncuie, revede odaia “g[zdoaiei”, odaie cu pere\ii umezi, cu
mobile mizere =i se ]ntreab[ cu spaim[ ce caut[ el acolo, ]n
podul zugr[vit cu fumul “iadurilor” din tinde de biserici? +i
]=i r[spunde, nerostit, cu ambi\ii patetice, c[ spre Blaj l-a m`nat
un dor curat. Ajuns ]n ora=ul ]n care vedea o “mic[ Rom[“,
exclamase fericit: “}\i mul\umesc, Dumnezeule, c[ m-ai ajutat s-
257
o v[d!” Cu p[l[riu\a-i caraghioas[, “clab[\” b[n[\enesc cu care
se procopsise ]n scurta-i carier[ de sufler al trupei Tardini,
Mihai salutase ora=ul evocat cu at`ta fierbinte iubire de c[tre
adormitul ]ntru himere, profesorul Arune Pumnul (“Tu ai s[
vezi Blajul, dragule, ai s[ ajungi acolo unde a r[s[rit soarele
rom`nismului!”). Drumul imaginat ]n doi, dasc[lul =i
]nv[\[celul descinz`nd ]n ora=ul aureolat de +incai, Samuil Micu
ori Petru Maior, l-a f[cut ]n cele din urm[ de unul singur,
cur`nd dup[ stingerea lui Arune Pumnul. Cum? De la actori,
Mihai deprinsese =i acea rar[ =tiin\[ de a ]ncepe cu calm, pe jos,
]n urma harabalelor cu decoruri ori recuzit[, drumurile cele mai
lungi. Actorii ]=i vorbeau merg`nd, beau =i m`ncau merg`nd,
ba se mai ]nt`mpla ca, pare-se tot din mers, s[ se lege ori s[ se
dezlege inimi, ivind sub coviltirele c[ru\elor prunci ]nf[=a\i ]n
p`nz[ de cortin[. Mihai =tia c[, pornit la drum cu inima u=oar[,
cu un d[rab de pìne ]n traist[ (eventual =i cu un Schiller, din
biblioteca b[tr`nului Eminovici), orice distan\[ devine lesne de
parcurs. Planul abandon[rii Cern[u\ilor, ]ncol\it de mult ]n mintea
lui =i cu grij[ ocrotit de indiscre\ii sup[r[toare, a fost urmat, de
punerea lui ]n practic[, cu netulburat[ hot[r`re gr[bit[ de moartea
lui Pumnul.
A trecut mun\ii prin gigantica despic[tur[ ]n cremeni a
cheilor Bicazului, a ]nnoptat acolo unde l-a ajuns somnul =i s-
a hr[nit mai mult cu poame de p[dure. A ascultat murmurul
izvoarelor, pe moale t[p=an de mu=chi, cu ape de ghea\[ ling`nd
petricele translucide (]nc[rcate, pentru el, cu argint selenic) =i
a ]nt`rziat sub arbori uria=i. Deprins cu livezile domestice ale
Ipote=tilor, cu pomii cerceta\i =treng[re=te de veveri\e =i ro=i
de iepuri, ]i era dat s[ ]nt`lneasc[ o alt[ lume silvestr[,
]mp[r[\ie cu v`nturi cl[tin`nd ramuri ne]mp[cate, lipite parc[
de cer, cu lini=ti severe =i spaime ne]n\elese. Apoi, drumul s-a
“]mbl`nzit”, cobor`nd prin sate de dealuri, cu case de lemn =i
f`nt`ni cu ciutur[, a=ez[ri ]n care s-a ]nt`mplat s[ g[seasc[
g[zduire. A=a l-a ]nt`lnit, la Mure=-Odorhei, norocosul la
258
“foi\e”, Ion Cotta. R[pus de osteneal[, Mihai s-a instalat bucu-
ros ]n tr[sura b[iatului cu nume roman, pornit =i el s[ soarb[
]n\elepciunea f`nt`nilor din “Blasiu”. Dup[ istorisirea lui Cotta,
]nf[\i=area lui Mihai impunea un fr[\esc respect, dar
ve=mintele, ei bine, ele nu me-ritau nici cea mai palid[
considera\ie. (I-am f[cut cuno=tin\a. Era un t`n[r de statur[
mijlocie, frumos =i ro=covan. Avea un p[r negru, dat ]nd[r[t =i
lung, p[rea a nu fi fost tuns de un an de zile. Era ]ntr-un
surtuc de peruvian negru, ros, scurt ]n m`neci =i rupt ]n coate,
]n ni=te pantaloni de alt[ culoare, galbeni, mi se pare scur\i, de
i se vedeau de sub ei p`n[ la ]nf[=ur[ri ciubotele sc`lciate =i
pr[fuite”). Pe cap purta o c[ciul[ “neagr[, grea, s[uoas[ de
miel”, de unde se vede c[ m`ndrul cl[b[\, ascuns ]n traist[,
era folosit numai cu prilejuri deosebite... +i “]ncartiruirea” la
Bugneru V[s[lica nu putea fi un asemenea prilej. Pentru ea
gimnazi=tii ori “studen\ii” sunt tot una — ni=te “derbedei”, de
blestem[\iile c[rora trebuie s[ se fereasc[ =i c[rora, atunci
c`nd o au, trebuie s[ le ia “pi\ula” ]n contul unor servicii
extravagante. B[ie\ii pl[tesc patul, m`ncarea nec[jit[,
lum`n[rile (ba, poate c[ le pl[tesc =i fumul), apa din doni\[,
cergile soioase =i, cum sunt dovedi\i mereu ]n culp[, n-au parte
nici de pachetele de-acas[, repede confiscate de pofticioasa
V[s[lica. Cel pu\in din acest punct de vedere, Mihai nu-=i face
inim[ rea: numeni nu =tie c[ se afl[ la Blaj, =i dac[ ar fi s[ fie
c[utat, nu desagii cu merinde i-ar fi partea, ci pumnul no-
duros al c[minarului...
C[ timpul curs de la ultima vizit[ la Ipote=ti a f[cut ra-
vagii ]n ve=mintele “sub\iri” ale fostului gimnazist cern[u\ean
nu mai e nevoie s-o spunem; dealtfel, sunt abandonate =i
plicticoasele sclivisiri ca t[iatul ori periatul p[rului; o simpl[
]mpro=care cu ap[ a obrazului, diminea\a, ]ncep`nd — =i
]ncheind — preocup[rile de acest ordin, pentru o zi ]ntreag[.
}n clipa c`nd Iacovean i-a ]nm`nat cu solemnitate pieptenul
259
s[u, Mihai l-a primit cu o oarecare stupoare (degetele resfirate
prin p[r ]nlocuiau pentru el pre\iosul obiect) =i a exclamat:
— Chiar bine, frate, c[ eu parc[ am sc[pat din focul de la
Troia, n-am astfel de scul[!
Mica Roma nu l-a absorbit pe t`n[rul care s-a a=teptat
poate s[ intre ]n vechiul ora= ca ]ntr-un sanctuar. Visase s[
]nt`lneasc[ pretutindeni filozofi ]mbr[ca\i ]n albe toge colin-
d`nd gr[dini epicuriene =i declam`nd poeme, l`ng[ f`nt`ni?
Visa el amfiteatre cu marmura tocit[ de pa=i, teatre eline=ti
ori biblioteci somptuoase? Greu de =tiut. }n orice caz, t`n[rul
hr[nit de lecturi romantice =i pe care Pumnul ]l deprinsese s[
viseze Palmire, gr[dini semiramide ori biblioteci ca aceea a lui
Assurbanipal, se ]mp[ca greu, ]n primele zile “bl[jene”, cu
ora=ul — sat mare — ]n care apa e adus[ de un sacagiu ce-=i
poart[ vasele pe spinarea unui m[gar, drept care e numit
“m[g[rar”. (Mai t`rziu, rezum`nd experien\a bl[jean[, Mi-
hai avea s[ poarte conversa\ii ca aceasta:
“ — Ce zici de Blaj? Cum \i-a pl[cut?”
“ — Mi-a pl[cut de m[g[rarul de la seminar.”
“ — +i de ce tocmai de m[g[rar?"
“ — Spunea pove=ti minunate =i-l ascultam cu mult[
pl[cere!”)
Dar dac[ pe V[s[lica, g[zdoaia, n-o interesa ce v`nt l-a
adus la Blaj pe ipote=tean, gimnazi=tii — cu tot respectul
purtat unuia care tip[rea versuri ]n “Familia” lui Vulcan —
nu vedeau rostul peregrin[rilor junelui poet pe sub s[lciile de
pe malul T`rnavei. Ei, care “]mb[tr`neau” ]n ani lungi de
]nv[\[tur[ (erau sextani, septimani, octavani), nu ]n\elegeau
“rostul” nop\ilor de lecturi (multe nem\e=ti) =i refuzul de a
conversa cu ei, vorbind ]ns[, ceasuri ]ntregi, cu m[g[rarul.
Adev[rul este c[ lui Mihai ]i trecuse prin cap g`ndul de a
]nnoda la Blaj studiile ]ncepute la Cern[u\i, iar cum materia
cerut[ ]n ora=ul transilvan ]i era ]n parte ne=tiut[, s-a l[sat
p[guba=. El, care nu f[cuse o boab[ de “greceasc[“, fusese
260
]nchis ]ntr-o odaie a gimnaziului, ]n vederea unui sumar exa-
men de cuno=tin\e, dar la venirea, dup[ un ceas, a profeso-
rului, Mihai l-a ]nt`mpinat cu ochii plini de lacrimi =i cu
foaia... goal[... I s-a administrat, poate, sfatul de a nu mai
fi “j[los” =i de a mai ]ncerca =i altundeva s[ ]nve\e. Ora= al
rigorii, Blajul nu accepta studiile “dezordonate” ale poetului,
desele ]ntreruperi, dup[ cum nu accepta =i preadecisa lui op\iune
pentru alte valori dec`t cele ardelene=ti. ("Mare poet, Mure=anu
— i se va fi spus — declam[ tu, Eminescule, ceva dintr-]nsul,
c[ e=ti mai bun la glas!” +i Eminescu ar fi r[spuns: “Las[,
frate, nu mai sta ]nainte cu Mure=eanul vostru, c[ci el nu a
fost mare poet, ci un simplu versificator. Alecsandri este poet
adev[rat!”)
Mare iubitor de b[l[ceal[ — de cele mai multe ori ]nso\it la
T`rnava de singuru-i prieten de aici, Filemon Ilea din Ciugu-
del — Mihai =i-a cheltuit cur`nd r[bdarea =i, curm`nd plic-
tisul “st[rii pe loc”, =i-a ridicat ochii spre traista sp`nzurat[
]n cui, semn c[ vremea pribegiilor re]ncepe... }ncotro noul
drum?
}n nici un caz la “K. K. Ober-Gymnasium”.
+i nu la Ipote=ti.
|inta c[l[toriei sunt acum Bucure=tii. Dar pentru a trece
mun\ii are nevoie de un “pasport”, =i un “pasport” ob\inut
f[r[ parale e un vis dulce, de gura sobei...
Noiembrie.
— Te duci, Mihai?
— Unde v[d cu ochii, Filemoane.
— +i ochii t[i v[d Bucure=tii. Ce-ai s[ te faci pe-acolo?
— Fii f[r[ grij[, amice. Eu nu-s domni=or pl[p`nd, am os
\[r[nesc, greu de-ncovoiat.
La desp[r\ire, ]nainte de a se stinge dincolo de s[lciile
galbene, Mihai depune ]n m`na lui Filemon o foaie caligrafic[
pe care ]l roag[ s-o citeasc[ mai t`rziu, ]n singur[tate.
261
A c[zut bruma, coclind turlele bisericilor, burdu=ite de
ploi piezi=e, frunze smulse plutesc pe ape umflate, =i drumul
pe care apar care greoaie =i bivoli cu coarne ]ntoarse trece
prin inima toamnei.
Prin inima fructelor ro=ii.
Pe poteca ]ngust[ care caut[ mun\ii, un b[ietan face mai
multe lucruri deodat[: calc[ ap[sat peste iarba p[lit[, c`nt[,
mu=c[ ]n r[stimpuri dintr-un m[r =i ]=i a=az[ umbra firav[,
culcat[ ]n lut de un soare golit de foc, sub =iruri implacabile
de cocori...
“T`rnava prins[-n galbine maluri

+optia prin unde g`ndirea sa
Pe c`nd plimbarea ni r[t[cea
Vis[ri, speran\e pe frun\i de valuri.
|ii minte oare c`nd te-ntrebai

Ce este omul? Ce-i omenirea?
Ce-i adev[rul, Dumnezeirea?
+i tu la nouri ]mi ar[tai?
Dar credeam ambii ]n adev[r

Sorbiam din aer ca din dreptate
Priviam ]n soare ca-n libertate
A fi credeam c[-i un drum de fier.
Un an de lacrimi... =i tot s-a stins

Nu trec la oameni astfel de glume
Visuri sunt visuri, lumea e lume
+i cu ea cat[ s[ te deprinzi.
Dar tot amice nu voi uita

262
Acele doruri tainice, sfinte,
Farmecul vie\ii, =i \ii tu minte?
Cum =optia dulce, de=i min\ia”.
Se dedic[ amicului F. I.
M. Eminescu
...”Un om pe care-l cunoa=tem f[r[ a-l cunoa=te — una din

acele figuri ce \i se pare c[ ai mai v[zut-o vreodat[-n via\[,
f[r[ s-o fi v[zut niciodat[, fenomen ce se poate explica numai
prin presupunerea unei afinit[\i suflete=ti. Era frumos — de-o
frumuse\e demonic[. Asupra fe\ei sale palide, musculoase, ex-
presive, se ridica o frunte senin[ =i rece ca cugetarea unui
filozof. Iar asupra frun\ei se zburlea cu o genialitate s[lbatic[
p[rul s[u negru-str[lucit, ce c[dea pe ni=te umeri compac\i =i
binef[cu\i. Ochii s[i mari c[prii ardeau ca un foc negru sub
ni=te mari spr`ncene stufoase =i ]mbinate, iar buzele str`ns
lipite, vinete, erau de-o asprime rar[. Ai fi crezut c[ e un poet
ateu, unul din acei ]ngeri c[zu\i, un satan, nu cum =i-l ]nchipuie
pictorii: zb`rcit, hidos, ur`cios, ci un satan frumos, de-o
frumuse\e str[lucit[, un satan m`ndru de c[dere, pe-a c[rui
frunte Dumnezeu a scris geniul, =i iadul ]nd[r[tnicia — un
satan dumnezeiesc, care trezit ]n ceri a sorbit din lumina cea
mai s`nt[, =i-a ]mb[tat ochii cu idealele cele mai sublime, =i-a
muiat sufletul ]n visurile cele mai dragi, pentru ca ]n urm[,
c[zut pe p[m`nt, s[ nu-i r[m`n[ dec`t decep\iunea =i triste\ea
gravat[ ]n jurul buzelor, c[ nu mai e ]n ceri. Repedea ]mflare a
n[rilor =i vioaia sclipire a ochilor lui semnalau o inim[ din
cele mai nebune, un caracter pasionat. Talia sa sub\ire, fin[ =i
m`na sa alb[, cu degete lungi =i aristocratice s[m[na cu toate
astea a avea o putere de fier. Toat[ expresiunea ]n sine era de-
263
o putere generoas[, de=i infernal[.”
Cel care a citit r`ndurile aceste, caligrafiate cu slov[ ]nflo-
rit[ pe una din filele h[rt[nitelor terfeloage ale domnului
student Eminescu Mihai din Ipote=tii Boto=anilor, e domnul
student +tefanelli Teodor. Alt domn student de la universi-
tatea vienez[, Chibici R`vneanul, zis =i “pas[re turceasc[“,
r[mas ]ntr-o t[cere extatic[ la auzul celor cu patos actoricesc
citite, plesc[ie din limb[, admirativ, mi=c[ ]n aer m`na dreapt[
de parc[ ar scrie r`nduri de semne (turce=ti?) =i izbucne=te:
— Stra=nic scrie Mihai al nostru!
— Nu vede\i, ]l ]ntrerupe +tefanelli, Mihai s-a descris pe
sine, =i fila ]nnegrit[ ]l arat[ mai exact dec`t oglinzile vene\iene.
}nger c[zut, satan dumnezeiesc, caracter pasionat...
“Pas[rea turceasc[“ conchide plin de grij[:
— Gata, b[ie\i, pune\i manuscriptul la locu-i, c[ de vine
Mihai ne va dovedi nu at`t expresiunea unei puteri generoa-
se, c`t a uneia infernale!
Cobor`nd de pe scaunul de husar “chezaro-cr[iesc” p`n[
acum c[l[rit cu demnitate, +tefanelli ]nt`rzie depunerea caie-
telor lui Eminescu ]n sanctuarul sertarului de lemn de unde le
dibuise, =i c`nd o face, ]n sf`r=it, roste=te cu o not[ de regret
]n glas:
— Mie, s[ v[ spun drept, mi s-a cam t[iat cheful s[-i cer
ceva pi\ule ]ngerului c[zut!
Aceasta tocmai ]n clipa ]n care, pl[cut surprins de prezen\a
vizitatorilor s[i, ]n odaie n[v[le=te Eminescu, pronun\`nd
salutul din care el a f[cut o tradi\ie:
— Tr[iasc[ na\ia!
— Sus cu ea!
— Bucuros de oaspe\i, Mihai?
— Bucuros, nebucuros, spune\i mai bine voi, la ce-a\i
venit?
T[cere.
— Nu ]ndr[zne=te nimeni? Atunci e grav, e chiar foarte
264
grav, dac[ ]n\eleg bine, domnii au r[mas f[r[ argint ]n bu-
zunare =i-s ]nseta\i de-o s[pt[m`n[...
— De dou[...
— Ai prins glas, Chibici?
E un joc. Cel care, trec`nd pe la banc[, a avut norocul s[
]ncaseze paralele trimise de-acas[, ]=i poate ]ng[dui s[-i inte-
rogheze pe cei care ]ncep s[ adulmece mirosul vur=tilor =i a
c[ror musta\[ e poleit[ cu anticipa\ie de berea aurie. Cel mai
gras, m`nc[u ve=nic ]n suferin\[, e, ca de obicei, Chibici, =i
tot ca de obicei, — exerci\iu stimul`nd pantagruelice fantezii
gastronomice — e somat s[ compun[ o c`t mai complicat[
list[ de bucate. Pus la cazne, asud`nd copios, Chibici izbute=te
s[ se descurce at`t de bine, ]nc`t atunci c`nd le vine r`ndul
delicateselor de la spartul mesei =i al b[uturilor, =i ele “fina-
le”, domnii studen\i au =i ajuns ]n strad[, m`na\i de pofte
aprige spre cea mai apropiat[ dintre bodegile Vienei.
Dar Chibici nu e cru\at:
— Spune, R`vnene, ce s-ar cuveni s[ ]nfulec[m?
— Pentru ]nceput, cum s[ v[ zic, ni=te mezeluri, salam,
ghiudem, limb[, masline, icre de =tiuc[ =i nerge, ori ce s[ ne
mai complic[m, o jum[' de pod cu afum[turi, =i mai departe...
mai departe sup[ de clapon, pan[ de somn rasol, clapon ciula-
ma — v[ sup[r[ prea mult clapon? — apoi chiftelu\e marinate
cu tarhon, p`rjoal[ de nisetru, patricieni la gr[tar, purcel la
frigare =i mai la urm[ cataif, tort[, br`nzeturi, fructe —
diverse — vin alb, negru, =i, cum cere dichisul, =ampanie...
— Ajunge, Chibici, ai mil[ de colegii t[i!
— Dar nu ne-ai spus, Mihai, cum de s-a ]nduplecat b[tr`nul
s[ umble la chimir?
— E destul de str`mtorat =i el... Noi suntem mul\i,
p[m`ntul nu rode=te ]ndeajuns, =i nu-l mai munce=te nici el
cu grija din tinere\e. E tot mai ]nchis, mai hirsut, e o s[rb[toare
c`nd deschide gura. +i c`nd se ]nt`mpl[ de-o deschide... nu
mai e s[rb[toare. Numai mama ]l mai ]mbl`nze=te. Adic[
265
pl`nge. Am o mam[ sf`nt[. Numai de dragul ei sunt aici. De-
ar fi fost s[ tr[iesc dup[ capul meu, nu le-a= fi r[mas ]n
grij[. A=a... a trebuit s[ m[ las prins.
— Prins?
— Da. La Boto=ani — eram sufler =i venisem cu trupa —
mai aveam de dat un spectacol =i urma s[ plec[m peste mun\i,
c`nd am primit un r[v[=el de la sora mea, Harieta: “De c`nd
eram mititicu\[ pe tine te-am ]ndr[git cel mai mult, Mihai.
Dac[ nu vii, dac[ nu-l ascul\i pe tata, noi ne pr[p[dim”. A=a
scria pe petecul de h`rtie ce l-am citit la un muc de lum`nare.
“Noi”, adic[ mama =i ea. A doua zi s-a ]nf[\i=at, la hotelul
unde tr[sesem, vizitiul nostru, Vasile Rusu. Cucoane, mi-a
spus, sunt om b[tr`n de-acu’, mi-e ru=ine s[ mai fug, s[-\i
prind urma =i s[ te arestuiesc. Eu am s[ m[ fac c[ te caut, =i-ai
face bine s[ te faci c[ nu mai ai ]ncotro. Hai la Ipote=ti, cu-
coane, s[-l ]mbun[m pe c[minar...
Sorbindu-=i cu evlavie cana de bere cu capac de zinc, pe
care o \ine proteguitor cu dreapta, +tefanelli, coleg cu Mihai
=i ]n anii copil[riei, la Cern[u\i, la Na\ional — Hauptschule,
=i mai apoi la “K. K. Ober-Gymnasium” al lui papa Wolff, ]=i
aminte=te c[ a fost =i el oaspe al Ipote=tilor, ]ntr-o vacan\[ pe
care cu pl[cere o g`nde=te acum, r[mas[ mult ]n urm[, ]ntr-
un fericit demult — dedemult...
Satul, e sigur acum, nu-l impresionase, v[zuse locuri cu
mult mai frumoase ]n \ara de ger a lui miaz[noapte, dec`t
dealurile ]mp[durite cu arbori pitici, dec`t ]ntrist[toarele la-
curi mai tot anul f[r[ ap[ ori pustia Vale a Crucii. }i pl[-
cuser[ ]ns[ teii. Nic[ieri nu-i mai fusese dat s[ vad[ ade-
v[ratele p[duri de tei ca la Ipote=ti. Nici ]nainte, nici dup[
vacan\a pe care o tr[ise ]n casa c[minarului Gheorghie= Emi-
novici. Da, teii nu-i putea uita... De ce gospodarii ipote=teni,
cei mai mul\i tr[ind ]n s[r[cie, nu cutezau s[ reteze cu secu-
rea trunchiurile teilor =i s[ s[deasc[ ]n golul r[d[cinilor pui
de prun, de m[r ori de cire=? De ce uria=ii arbori sterpi ]=i
266
aflaser[ acolo tihnita ]mp[r[\ie? Dup[ spusa lui Mihai, gospo-
darii nu se ]ncumetau s[-i taie nici atunci c`nd usc[ciunea ]i
ajungea cu totul. Veneau \iganii din dep[rtate s[la=uri =i-i
retezau, bucuro=i, ]ncredin\`nd butucii de lemn alb =i dulce
lingurarilor ori cop[ierilor. Numai cu berzele se mai purtau
ipote=tenii la fel. C`nd veneau prim[veri am[gitoare — =i c`nd
nu se ]nt`mpla astfel ]ntr-un \inut ]n care peste mugurii ivi\i
pe crengi de pomi se a=ezau z[pezi t`rzii, nemaia=teptate ? —
berzele, mari p[s[ri ve=nic nedumerite, m[sur`nd drumuri ve-
chi cu o superb[ melancolie, ]=i str`ngeau aripile, de frig, =i
f[r[ dezn[dejde p[reau c[-=i a=teapt[ sf`r=itul. Gospodarii le
c[utau pe c`mp, ]not`nd prin zloat[, =i le aduceau, ]n bra\e, ]n
casele lor podite cu lut ro=u. Ca pe g[ini fabuloase le ad[posteau
]n jurul vetrelor cu foc mocnit, afum`nd coceni umezi, =i,
plec`nd la munci, le ]ncredin\au copiilor, paznici credincio=i.
Ce alte juc[rii mai minunate =i-ar fi putut ei visa? Clipind
]n\elept, cu aripi destinse ]n aerul c[ldu\, ca de f`n ]ncins, al
]nc[perilor ]n care deveneau oaspe\i solemni, berzele a=teptau,
pline de gravitate, ivirea prim[verii adev[rate, definitive. +tiau
c[ atunci u=a casei li se va deschide ]n cale, larg, =i mai =tiau
c[ se vor mai ]ntoarce la cei ce le-au ]ndr[git. Aflat[ de la
Mihai, istoria berzelor din Ipote=ti i se p[rea lui +tefanelli
firesc apropiat[ de dragostea cu care erau iubi\i, acolo ]n satul
s[rac, teii, m`ngìetorii tei...
— La ce g`nde=ti, +tefanelli?
— N-ai s-o crezi, la teii Ipote=tilor, Mihai...
Teii?
Da, Mihai ]i spusese c`ndva c[minarului Gheorghie= c[
dac[ s-ar ]nt`mpla, Doamne fere=te, s[ fie “lustruit” cu vreun
titlu nobiliar, teii ar fi putut fi ]nsemnul heraldic al “castela-
nilor” de la Ipote=ti. Gluma n-a fost acceptat[, =i “castelanii”
au fost ]ndemna\i cu vorbe de ocar[ s[ r`neasc[ la vaci, s[
]nchid[ cote\ele scroafelor =i s[ fac[ lun[ tingirile de aram[
ale cuhniei...
267
Teii...
Mihai se g`nde=te =i el la cele — at`t de multe obiecte —
r[mase din zestrea Raluc[i, care au fost c`ndva desprinse din
lemnul gale= al teilor Moldovei: scrinurile, policioarele c[r\ilor,
ramele tablourilor =i oglinzilor =i “casa” ceasului cu cuc...
— M[ uime=ti, Mihai!
— }n ce chip, +tefanelli?
— Aproape c[ m[ speriasem, ]n urm[ cu un ceas: suntem
de trei luni la Viena, =i ]n toate aceste luni nu mi s-a ]nt`m-
plat s[ te aud rostind at`tea vorbe ca azi... +i tocmai c`nd
eram gata s[ te laud, ai ]nceput iar[=i s[ taci... s[ taci a=a
cum numai tu =tii s-o faci, ]ng`ndurat, aproape ostil...
— +i ce-i cu asta? Nu-l avem cu noi pe Chibici? El vorbe=te
c`t un ]ntreg divan boieresc!
— |i-am spus, tu faci altfel dec`t noi... C`nd taci =i ne
prive=ti cu ochii \int[, ne ]mb[tr`ne=ti, Mihai. Ne gr[bim s[
ne g[sim vini imaginare... Ast[zi, arunc`nd o privire, o “re-
pede ochire”, cum ]\i place s[ zici, prin manuscriptele tale, m-
a cuprins un fel de frig...
— Mizerabililor! Cine a cutezat s[-mi devasteze scrinul?
Tu, Chibici?
— Da’ de unde, Mihai! Am citit c`teva file... erau acolo,
=tii, la vedere.
— M[, pe care-l mai prind c[-mi umbl[ prin h`r\oage, ]l
dezmo=tenesc de prietenia mea.
Nu-l ascult[ ]ns[ nici bl`ndul Chibici, p`n[ acum c`teva
clipe speriat de vocea amenin\[toare a poetului, =i nici +tefanelli.
Am`ndoi stau pironi\i cu privirea la o mescioar[ la care s-a
a=ezat o fat[ blond[, ]nalt[, =i un “ofi\ir”...
— Mihai, ce-mi v[d ochii? Nu seam[n[ cu blonda noastr[?
— Ba da.
— Care blond[? se afl[-n vorb[ Chibici, mul\umit c[
discu\ia a lunecat spre un nou subiect. Spune\i-mi =i mie ce-
i cu ea? Ce-i drept, frumoas[ dam[!
268
— Ochi alba=tri ca ai ei, +tefanelli, nu se mai g[sesc ]n tot
imperiul...
— Mihai, m[ tem c[ ai dreptate!
— Dar spune\i-mi, frate, =i mie, cum =i ce-a fost, se t`nguie
Chibici, implor`ndu-i.
— Pe scurt, ]ncearc[ +tefanelli s[-i potoleasc[ interesul,
ie=eam ]ntr-o sear[ de la teatru cu Eminescu — c`nd, ce s[
vezi, doi huligani atacau dou[ doamne ]n plin[ strad[, pe
Diangasse. Le-am ap[rat cum ne-am priceput — adic[ eroic
— =i damele ne-au ]ng[duit s[ le conducem acas[. Mai mult,
ne-au invitat la ceai. Cea mai frumoas[ dintre ele, posed`nd
cei mai frumo=i ochi alba=tri din Viena, n-a fost departe de a
poseda =i inimile domnilor studen\i Eminescu =i +tefanelli.
|i-aduci aminte cum ne-a primit, Mihai?
— S-a ar[tat pl[cut impresionat[ de aten\iunea noastr[ =i
s-a scuzat c[ ne prime=te ]n tualeta de toate zilele =i f[r[ s[
fie m[car frizat[, c[ci, ne zise ea, se ]nt`rziase frizeza, dar
auzind de la camerist[ c[ sunt domnii de-asear[, nu face
etichet[ cu ap[r[torii ei de ieri, =i ne prime=te...
—... ca pe ni=te vechi prieteni, se gr[be=te s[ continue
+tefanelli. Era ]mbr[cat[ ]ntr-un admirabil capot lung de
m[tase albastr[ deschis[, g[tit[ bogat cu dantele. M`necile
largi l[sau s[ se vaz[ minunatele ei bra\e rotunde =i albe ca
marmura =i abia acum, la lumina zilei, putur[m admira ace=ti
ochi mari =i frumo=i, alba=tri ca limpezimea cerului, care te
fermecau cu privirea lor. P[rul era despletit =i at`rna ]n bucle
blonde p`n[ ]n jos de =olduri, \inut dup[ g`t numai de o
panglic[ albastr[. Chibici, tu ne ascul\i?
— Ba da, dar nu cu g`tul gol. Porunce=te, rogu-te, Emi-
nescule, ]nc[ un r`nd de c[ni. +i nu m[ mai chinui\i cu
descrip\ii, povesti\i mai cu ocol...
— Chibici, ai fi l[sat dracului berea, dac[ i-ai fi v[zut
p[rul ajung`ndu-i p`n[ pe covor =i pe care razele de soare ]l
pref[ceau ]ntr-un caier de aur. Un ]nger =i un demon laolalt[...
269
— Da! m[i b[ie\i , dar nu uita\i de bere...
— Ei, neamul nevoii, se sup[r[ Eminescu, s[ vin[ berea,
dar[, =i s[ bem ]ntru frumuse\ea blondei...
S-a f[cut t`rziu. Cei trei prieteni calc[ rar str[zile ador-
mite ale Vienei. Bate un v`nt rece, prevestitor de z[pad[.
Tr[surile s-au ]mpu\inat, =i se sting, r`nd pe r`nd, ferestrele
caselor vechi.
Se despart ]n fa\a casei ]n care e g[zduit Mihai, pe
Schambürgergasse, la num[rul 15.
— Mergem la Döbling, cu plugu=orul, cum se vorbe=te?
— Cu plugu=orul? Ce i-am putea ura m[riei-sale?
4
Döbling... }n apropiere de Viena...
E 31 decembrie 1869.
Mica a=ezare, cu elegante vile =i albe cl[diri de sanatorii, e
potopit[ ]n ninsoare.
Locatarul vilei cu por\i de fier — ]ncreng[turi de roze de
tuci =i frunze de stejar — cu larg peron de tr[suri =i fere=ti
cu vitraiuri, e fostul domn al Moldovei =i Munteniei — unite
— Alexandru Ioan Cuza. E bolnav, =i ]n anii care au trecut
de la detronarea pe care nimeni ]n \ar[ nu izbute=te s-o uite,
frumosul lui chip a c[p[tat semne ad`nci, ale durerii, ale
singur[t[\ii. Doar ochii mari scrut`nd petalele verzi =i gal-
bene ale vitraiurilor p[streaz[, nestins[, acea t`n[r[ lumin[
care ]l va fi fulgerat cu un deceniu ]n urm[, ]n acel ianuarie
care ]l adusese pe el, colonelul Cuza, pe tronul lui Mihai Vod[
Viteazul. }n pribegie n-a adus nimic din podoabele ce ]mpodo-
beau la Ia=i sau Cotroceni cabinetele sale de lucru: mesele de
scris, sfe=nicele, oglinzile, s[biile ghintuite cu topaze =i ru-
bine au r[mas departe de casa aceasta, ]n care oaspe\ii de
toate orele sunt doctorii =i credinciosul s[u secretar, france-
270
zul Baligot de Beyne, pentru care, a ]mp[r\i cu st[p`nul pìnea
surghiunului a devenit singurul sens al unei existen\e ]ndea-
juns de bogate ]n evenimente spectaculoase.
— V[ rog s[ m[ ierta\i c[ v[ tulbur, un grup de studen\i de
la universitatea din Viena solicit[ ]ng[duin\a de a v[ face ur[ri.
— S[ vin[, s[ vin[! Fi\i bineveni\i, dragii mei! Care e
“c[petenia” voastr[?
E ]mpins din spate cel care pare cel mai sfios =i cel mai
t`n[r dintre studen\ii str`n=i “smirn[“, ca ]ntr-un “careu”
ost[=esc.
— Dumneata? Care e numele dumitale, domnule?
— Eminescu... Mihai Eminescu.
— +ede\i — gazda le arat[ tinerilor veni\i ]n ]nc[pere cu
duhul z[pezii de-afar[, fotoliile acoperite cu m[t[suri dun-
gate, violacee — =i din ce loc e=ti, domnule Eminescu?
— Din Ipote=ti, M[ria-Ta...
— Ipote=ti... Cred c[ am trecut prin satul dumitale. E un
sat frumos?
— E un sat mic =i nec[jit, M[ria-Ta... Trec`nd odat[ un
episcop prin satul nostru, cercet`ndu-=i eparhia, s-a mirat c[ nu
e primit cu glas de clopote. +i i-a zis preotului: “Bine, p[rinte, se
poate s[ m[ prime=ti a=a, f[r[ a trage chiar clopotul?”
“Preasfin\ite st[p`n, i-a r[spuns bietul preot, sunt o mie =i-o
sut[ de cuvinte pentru a m[ dezvinov[\i.” “Din mia =i suta ceea
de cuvinte, n-ai putea s[-mi spui =i mie c`teva?” “Mai ]ntì de
toate, Preasfin\ite, biserica noastr[ n-are clopot.”
— Dac[ are min\i at`t de ]n\elepte, satul acela nu pare a fi
de tot s[rac. Mai =tie domnul Eminescu =i alte asemenea is-
torii?
— +tiu un fel de basm, despre nemurire...
— Sunt gata s[-l ascult...
Ceasul bate ora ]n caseta-i din lemn de vioar[ =i tinerii, cu
c[ciulele ]n mìni, g`ndesc speria\i c[ e ajun de An nou =i c[
271
alte griji ]l a=teapt[ pe fostul domn dec`t ascultarea pove=tilor
lor, dar Cuza le face semn, cu bl`nde\e, s[-=i alunge sfiala.
— Vizita voastr[, dragii mei, e momentul cel mai de pre\
al zilei acestea. Am astfel semn c[ |ara nu m-a uitat. Vorbe=te,
a=adar, tinere din Ipote=ti.
— La leag[nul unui copil se cobor`ser[ cele trei ursitori,
menindu-i, una t[rie, alta iste\ime, a treia m[rire lumeasc[.
Muma copilului, nemul\umit[ c[ i se d[ruiser[ =i lui bunuri
pe care le-au mai avut at`\ia oameni, rug[ pe cele trei z`ne ca
]ndeosebi copilului ei s[-i h[r[zeasc[ ceva ce n-a avut ]nc[
nici un muritor. Cu ]ntristare-i r[spunse una dintre z`ne:
“Ca to\i oamenii, nici judeci, nici po\i judeca ceea ce ai cerut,
totu=i ]\i ]mplinesc dorin\a =i d[ruiesc copilului t[u tinere\e
f[r[ b[tr`nire =i via\a f[r’ de moarte”. Copilul cre=tea v[-
z`nd cu ochii ]ntr-o zi c`t al\ii ]ntr-un an =i, m`nat de in-
stinctul de ne]mb[tr`nire =i de nemurire, s[dit ]n pieptul lui,
lu[ lumea-n cap, spre a m`ntui ]mp[r[\iile de pieire, omenirea
de du=mani. Trecu pe r`nd c`nd prin pustii, primejduite de
zmei puternici — unde nici om, nici turm[ nu putea petrece
— =i ucidea pe acei zmei, deschiz`nd locuri a=ez[rii oame-
nilor, c`nd prin p[duri locuite de fiar[, pe care le nimicea
f[c`nd drum v`n[torilor =i c[rbunarilor, c`nd iar prin ]mp[r[\ii
]nflorite =i vechi, prin ora=e puternice =i avute, p`n[ ce ]ntr-
un t`rziu ajunse ]n palatul unei z`ne aeriane, unde-l a=tepta
ne]mb[tr`nirea =i nemurirea.
Aci petrecu trei zile ]n deplin[ lini=te.
Dup[ trei zile, plec`nd ]ns[ la v`nat, adormi ]ntr-o vale
frumoas[, ]n care pietre =i copaci, rùri =i izvoare ]ncepur[ a
vorbi cu el =i a-i aduce aminte de casa p[rin\ilor, de locurile
p[rinte=ti, =i tot amestecul acesta de vorbiri ]l fermec[ =i-l
ademeni at`t de mult, ]nc`t, cum se de=tept[, ]nc[lec[ =i lu[
drumul spre cas[. El adormise ]n valea “aducerii aminte”.
Cum ie=i din cercul magic al z`nei, ]ncepu a nu mai cunoa=te
lumea. Ajunse ]ntr-un loc, unde =tia c[ e un ora= mare, =i nu
272
g[si dec`t ruine pe care p[=teau caprele. }ntreb[ pe p[zitor de
nu =tia unde e ora=ul cutare, dar acesta r[spunse c[ neam de
neamul lui nu pomenise acolo dec`t ruine. Trecu mai departe
=i — unde fusese acum trei zile un pustiu ]ntins — afl[ un
ora= mare. Ba, ]n pia\a ora=ului v[zu un grup de marmur[
care-l reprezenta pe el ]nsu=i lupt`ndu-se cu un zmeu. El
]ntreb[ pe-un or[=ean ce ]nseamn[ acel grup. Acesta-i r[spunse
c[ acum c`teva sute de ani un viteaz, se zice, ar fi ucis un
zmeu ]n locurile acestea care erau pustii, =i c[ de atunci
]ncoace a fost cu putin\[ s[ se a=eze oameni acolo =i s[ ridice
acel ora=. “Dar bine, eu sunt acela”, zise atunci cavalerul
nemuritor.
Lumea ce se str`nsese ]mprejurul lui r`se de d`nsul =i-l
crezu nebun.
+i astfel, pe ori=iunde trecea, pe ori=iunde vedea ]nfloriri
]n urma faptelor lui, lumea-=i b[tea joc de el, ]l lua ]n r`s,
nevoind nimeni s[-l creaz[ c[ el fusese acela care cur[\ise
codrii de fiar[ =i pustiurile de mon=tri. Nu trei zile, cum i se
p[rea lui, sute de ani trecuser[ din timpul c`nd el plecase ]n
lume dup[ nemurire...
— S[ ]n\elegem c[ e vorba de o alegorie, domnule stu-
dent? ]ndr[zne=te Baligot de Beyne.
— Alegorie? Poate. Cam astfel se ]nt`mpl[ =i cu geniul
ne]mb[tr`nit al istoriei rom`nilor...
Dup[ ce au petrecut c`teva ceasuri, pe care +tefanelli le
socote=te ]n[l\[toare, tinerii ]nfrunt[ n[me\ii drumului care
apropie de Döbling Viena iluminat[ feeric.
}nciudat, ca totdeauna c`nd socote=te c[ a rostit prea multe
vorbe, Mihai se r[zle\e=te de grupul amenin\at oricum de
risipire (lipse=te “pi\ula” providen\ial[ care le-ar ]ng[dui s[
s[rb[toreasc[ a=a cum s-ar cuveni Anul cel nou), rememor`nd
minutele ]n care ]i fusese oaspe celui r[mas f[r[ vatr[... Fi-
273
indc[ Eminescu ]l iube=te pe cel despre care =tie c[ a fost
izgonit de pe tron de “o seam[ de naturi criminale” f[c`nd
parte — spre ru=inea \[rii =i a o=tirii — din puterea armat[.
Dup[ socoteala lui, mi=carea care l-a detronat pe Cuza, purt`nd
pe frunte “stigmatul tr[d[rii”, nelegiuita mi=care lovindu-l pe
unul dintre cei mai iubitori de \ar[ din c`\i au cunoscut croni-
carii, sem[nase rele =i mai mari, ne]nt`rziind s[ “rodeasc[“...
5
— Tr[iasc[ na\ia!
— Sus cu ea!
— Mihai, ]ng[duie-mi s[ \i-l prezint pe eminentul nostru
confrate, poetul Ioni\[ Bumbac!
Chibici face un soi de plec[ciune ]n fa\a poetului Bumbac,
apoi ]ncearc[ s-o zbugheasc[, dar e oprit cu vehemen\[.
— Nu m[ p[r[si, colega, vreau s[ discut[m cu domnul
Eminescu ]n chestia unific[rii...
Mihai str`nge c[r\ile depuse ]n chip de turn Vavilon pe
singurul scaun din odaie =i-l invit[ pe Bumbac s[ se a=eze, nu
]nainte de a-l fulgera, conspirativ, pe Chibici cu o privire
prevestitoare de seisme. Chibici ia ini\iativa:
— Drag[ Mihai, domnul Bumbac e, ca =i tine, poet bu-
covinean, pumnulean “v`rtos” la minte, =i cred c[ v[ ve\i
]n\elege de minune.
— Chibici, nu ]ng[dui nim[nui s[ glumeasc[ pe seama
fostului meu profesor!
— }l accep\i ]ntrutotul, frate Eminescule? voie=te s[ se asigure
Bumbac, despov[r`ndu-se abia acum de uria=a-i c[ciul[.
— Pe nimeni nu accept “]ntrutotul”. Pumnul mi-a fost drag,
=i rolul lui ]n cultura rom`nilor nu merit[ dispre\ul nim[nui.
— Dar recunoa=te, te rog, — Bumbac se scotoce=te ]n
misterioase buzunare ale vestonului cam cu zg`rcenie croit pe
274
un trup de zdrahon — recunoa=te c[ a impus unor gazete
exprim[ri mai mult dec`t ciudate.
— Despre ce-i vorba?
— Am t[iat cu foarfecele dintr-un ziar “politicu =i lite-
raturu” o dare de seam[ despre o poezie ce m-am nevoit a
compune, =i care a v[zut lumina tiparului ]n “Foisioara —
Musa romana. Almanacu beletristicu pre anul 1865”. Citesc:
«La o virgina” de D. Bumbacu e un c`ntecu ]n spiritu popo-
ralu (elementulu acestui poetu) — Compusetiune intrana nu
e fiind c[ objeptulu nu aduce ceva referec\ie, acela aduce nu-
mai o chiamare, ]n s`ne simpla, carea nu poate da locu la
conflipte. Limba e usioru, de tot usioru curgatoria (cunoscuta
lucintia principala la Bumbacu) espresiuni idilice, originali,
anudice, tinerele, voiosiele, din ]nc`nt[toarea limb[ campana a
romanasiului. “Funtasia” e o eschiama\iune doreroasa ]n con-
tra misielatii lumii carea numai ]n visu pare buna =i fru-
moasa”» Ei, ce zici?
— Ce a=tep\i s[ zic? Pe Pumnul trebuie s[-l iube=ti pen-
tru ecoul avut ]ntr-o cultur[ aflat[ la r[sp`ntii. Chiar mul\imea
detractorilor ]l recomand[ ca pe un spirit mobil, incitant,
]mp[timit ]n dragostea pentru binele na\iei. +i mai e ceva: eu
l-am citit cu evlavie pe Arune Pumnul, dar, mai ales, l-am
ascultat. +i ascultat[, limba lui Pumnul era tot at`t de minu-
nat[ precum este cea ]n care scrie marele nostru Alecsandri,
cel care ]ntr-un moment de str`mb[ inspira\ie a compus ves-
titul =i hilarul “Ciune-Ciune”.
Mihai nu g[se=te c[ se cuvine s[ se m[rturiseasc[ ]n fa\a
autorului de versuri “voiosiele”, dar ]=i aminte=te c[ moartea
bunului profesor Pumnul ]l f[cuse s[ o rup[, practic, cu
Cern[u\ii studiilor gimnaziste. }ntors de la ]nmorm`ntarea
care-i storsese mari lacrimi de disperare, =i-a str`ns c[r\ile,
c`te le avea la gazd[, =i ajuns ]n gr[dina public[ a ora=ului,
loc alt[dat[ de h`rjoan[ ori de nevinovate “petreceri galan-
275
te”, Mihai a procedat la o stranie “]nmorm`ntare” a tomurilor
]n care fiecare fil[ p[rea cald[ ]nc[ de respira\ia chinuit[ a
marelui disp[rut. Dintre c[r\ile abandonate sub o banc[ a
gr[dinii publice va fi p[strat poate numai Lepturariul de care
nu avea s[ se mai despart[. C`teva zile mai t`rziu, colegul
+tefanelli avea s[-l surprind[ transcriind pentru tipar versuri
]nchinate lui Pumnul =i ap[rute ]ntr-o bro=ur[ cu titlu lung:
“Laecrimioarele ]nvae\aceilor gimnasia=ti d’en Cernaeu\i la
morm`ntul preaiubitului lor profesoriu Arune Pumnul raepae-
usat ]ntr-a 12/14 zi din Ianuariu 1866". }ntors — pentru
prima oar[ de bun[ voie la Ipote=ti — avea, tot pentru prima
oar[, s[ scape de mustr[rile c[minarului. “De ce-ai fugit?” l-
a ]ntrebat Eminovici cu o not[ de c[ldur[ ]n glas, pe care
copiii n-aveau de unde s-o cunoasc[ =i de care chiar Raluca ]=i
amintea ca de o n[luc[ dintr-un timp ]ndep[rtat. Mihai a
]nceput s[ pl`ng[: “Mai mult n-am ce face... Pumnul nu mai
este, a murit...” S-a ]nt`mplat atunci ceva nea=teptat, uimitor
pentru familia Eminovicilor. C[minarul a ]nceput =i el s[ pl`ng[,
ap[sat, b[tr`ne=te, cu fa\a cumplit ur`\it[, pl`ns, ca tot ce
f[cea ]n via\[, exagerat, tun[tor. S-a ru=inat apoi de clipa de
sl[biciune care-i dezv[luise cute suflete=ti — ]ntr-altfel at`t
de temeinic t[inuite — dar n-a ]ntreprins nimic ]ntru pedep-
sirea fugarului...
Posesorul voievodalei c[ciuli, pentru care abordarea su-
biectului Pumnul a fost un e=ec ]n tentativa de a-l impresiona
pe ipote=tean, e de mult, dup[ propria-i expresie, “fermentul”
“Societ[\ii literare =i =tiin\ifice” ]ntemeiate de c[tre studen\ii
rom`ni afl[tori la Viena =i intrat[ ]n nechibzuit[ adversitate cu
o alt[ societate, “Rom`nia”, ]n ciuda faptului c[ mul\i dintre
membrii am`ndorura, pl[tind cotiza\ie =i ]ntr-o parte =i ]n alta,
deveniser[, incon=tient la ]nceput, propagatori ai ideii de unire.
Bumbac era ]ncredin\at c[ Eminescu, devenit ]n octombrie 1889
“membru ordinar” al “Rom`niei” =i “bibliotecar” al unei “comi-
siuni” de refacere a statutelor, poate fi mai lesne de c`=tigat
276
pentru ideea unirii societ[\ilor dec`t Ieronim Bari\iu, Ioan Slavici
ori Vasile Burl[, ca s[ numim numai trei dintre studen\ii cei
mai de frunte, cu cuv`nt greu ]n adun[ri... Ceea ce s-a dovedit
a fi foarte adev[rat: ]nc[ din decembrie, ]nainte de vizita la
Cuza, Eminescu se pronun\ase cu hot[r`re =i laconism: “Pro-
pun unire necondi\ionat[; minu\iozit[\ile numelui =i statutului
s[ se dezbat[ de societ[\ile ]ntrunite!”
}nainte de a risca (Bumbac ]=i ]ncheie de obicei cumplitele-i
alocu\iuni cu interminabile lecturi de versuri), Chibici ]ncearc[
s[-l “salveze” pe Mihai:
— Cred c[ e timpul s[ te p[r[sim, dac[ am ]n\eles bine, ]n
seara asta ai bilet la teatru... E timpul s[ te abandon[m
frumoasei Baudius. Haide, Bumbacule!
Eminescu, iluminat de perspectiva sugerat[ at`t de fericit
de c[tre Chibici, g[se=te cuvintele cu care s[ scape de Bumbac
=i ]=i conduce p`n[ la u=[ colegii, nu ]nainte de a-i =opti la
ureche “paserei turce=ti” c[ dup[ ce ]l va fi l[sat ]n strad[ pe
“tinerellulu” cu “casiulla” se poate ]ntoarce...
— Minunat[ ideea ta, cu teatru, iubite Chibici! Ce se d[ azi?
— N-am habar.
— Poate vreo oper[ a britului?
— Poate.
“Britul” e britanicul Shakespeare, pentru care Eminescu
are o admira\ie f[r[ margini. Shakespeare e astfel c`nd “ge-
niala acvil[ a nordului”, c`nd “geniu puternic”.
— C`nd iei ]n m`n[ opurile britului, spune Mihai trec`n-
du-=i un pieptene prin coama neagr[, opurile care par a=a de
rupte, a=a de f[r[ leg[tur[ ]n sine, \i se pare c[ nu-i nimica
mai u=or dec`t a scrie ca el, ba poate chiar a-l =i ]ntrece prin
regularitate. }ns[ poate c[ n-a existat autor tragic care s[ fi
domnit cu mai mult[ sigur[tate asupra materiei sale, care s[
fi \esut cu mai mult[ con=tiin\[ toate firele operei sale ca
Shakespeare, c[ci ruptura sa e numai p[relnic[ =i unui ochi
277
mai clar i se arat[ ]ndat[ unitatea cea plin[ de simbolism =i de
profunditate care domne=te ]n toate crea\iunile lui.
— Mihai, cu tine omul nu mai poate uita de universitate.
Las[ pe mìne diminea\[ prelegerile. Dar mìne, sunt sigur,
ai s[ taci m`lc.
— Am venit aici ]n primul r`nd s[ ascult... +i s[ citesc.
Vreau s[ refac — ]nchipuit[ — toat[ “biblioteca” de-o via\[ a
lui Pumnul...
— +i Baudius?
— Chiar ]ntr-at`t ]\i st[ g`ndul la teatru?
— Ce, crezi c[ to\i am avut norocul t[u s[ umbl[m cu
teatrul?
Mihai r`de, sincer amuzat.
— }l socote=ti noroc?
— P[i altfel cum? Cred c[ ai =i jucat. Fiindc[ de, se
cheam[ c[ e=ti b[iat frumos... Eu...
— Da, Chibici — trage bine u=a dup[ tine — am jucat,
]ns[ ca actor am avut o carier[, cum s[ spun, foarte scurt[...
— ...Meteoric[.
— }ntr-un fel — asta pentru c[ ai g[sit prilej de haz ]n
dest[inuirea mea. Am jucat ]ntr-o singur[ sear[, ]n “R[zvan
=i Vidra”.
— Cu mutra ta de armean cred c[ ai fost R`zvan.
— Da de unde! Eram un biet cioban care vorbea ]n versuri
nu de tot neroade. De pild[:
“A=a! Nu-i ceva u=or!
Vidra-i o fat[ semea\[, b[crit[ cu g`ndulie,
Care n-o s[ bage-n seam[ nici chiar pe sf`ntul Ilie!
S[ iubeasc[ pe jup`nul? Dec! S[-=i pun[ pofta-n cui.
Boierul =tiu c-o iube=te, dar nu ea pe dumnealui!”
— Ce-i drept, nu-\i d[ furnic[turi. “Dec” [la e grozav, ]l
spuneai bine?
278
— Dec!
Eminescu =i Chibici, c[rora li s-a al[turat nelipsitul +te-

fanelli, ispr[vind cu bine, =i ]n via\[ — vorba “paserei turce=ti”
— adormitorul curs al lui Zimmermann, se ]ndreapt[ spre
Troidl, cafeneaua ]n care chelnerul Jean pare s[ devin[ un
Mecena pentru studen\ii rom`ni pentru care paralele p[rinte=ti
par s[ vin[ pe drum cu carul cu boi.
— Cum a fost la teatru? ]ntreab[ Isopescu, “b[tr`n studinte”
]n Viena cr[iasc[.
— Cum s[ fie, izbucne=te +tefanelli, mai bine l-ai ]ntreba
pe Eminescu. Numai pentru c[ frumoasa Augusta Baudius
interpreta o rol[ ]n Regele Lear (las[ c[ era at`t de zugr[vit[
cu v[psele, ]nc`t p[rea muma p[durii), confratele ne-a t`r`t
cu dou[ ceasuri mai devreme de deschiderea u=ilor, ca s-apu-
c[m loc la galerie. Era un ger cumplit =i v`ntul ne p[trundea
p`n[ la oase. }nghe\am de frig, =i tot b[team din picioare ca
s[ ne mai ]nc[lzim. Zgribuli\i =i tremur`nd am rezistat p`n[
aproape de orele =ase, dar eu unul nu mai puteam suferi gerul
=i-i zisei lui Eminescu s[ l[s[m dracului =i pe Lear =i pe
Shakespeare =i s[ ne ducem acas[. Eminescu n-a voit s[
p[r[seasc[ postul s[u, iar eu am ie=it din mul\ime ]nnebunit
de frig. C`nd m-am ]ntors m-am pierdut de domnul coleg
pentru care canonul ciolanelor pare s[ fie prilej de desf[tare...
Dar ]nc[ nu mi-ai vorbit nimic despre surpriza pe care-am
]ncercat-o, Mihai...
— Ce surpriz[? se ]ndeas[ Chibici. De ce m[ face\i cu-
rios? M[car tu, +tefanelli, spune-mi despre ce surpriz[ e
vorba, c[ Eminescu pare ferecat cu lac[t m`n[stiresc.
— }\i aminte=ti cumva, admirabile al meu prieten Chibici, de
istoria cu damele salvate din ghearele derbedeilor? Dac[ memo-
279
ria te sluje=te cu credin\a cu care te serve=te meli\a gurii, afl[ c[
cea mai frumoas[ dintre ele, blonda cu p[r p`n’ la c[lcìe,
demonul angelic cu ochii mai alba=tri dec`t... dec`t ce, Mihai?
— Descurc[-te singur.
— ...Mai alba=tri dec`t — aceasta se va stabili ulterior,
]ntr-un conclav poeticesc — nu e alta dec`t...
— Dec`t?
— Dec`t Augusta Baudius!
— E nemaipomenit...
— +i nu =tii c[ unul dintre noi — =i m[ tem, vai, dragule
Chibici c[ nu vei fi tu acela — de\ine ]n portofel dovada
grozav[ a pre\uirii pe care magnifica blond[ i-o acord[: o
invita\ie acas[.
Actri\[ la Hoffburgtheater, Augusta e posesoarea ochilor
cei mai frumo=i dintr-un ora= ]n care frumuse\ea nu e “plant[
exotic[“, dup[ cum o spune Mihai. Cu obsesia heraldic[ ]n
stare s[ ne conduc[ la zugr[virea, ]n ]nchipuire, a unei “ste-
me” a Ipote=tilor, putem face din “Baudius-Augen” un simbol
al Vienei eminesciene.
Grupul, cu un Eminescu mai g`nditor =i mai ]nstr[inat dec`t
oric`nd de larma prietenilor, de simpatica lor flec[real[, a=teapt[
seara pentru a-l onora cu o vizit[ nea=teptat[ pe pictorul Epa-
minonda Bucevschi, cel care e de cur`nd ]n posesia unui pod
sp`nzurat ]n preajma unui turn de catedral[, pod cu solemnitate
declarat atelier. }mpodobit cu uria=e =i oribile gipsuri,
reproduc`ndu-le pe cele cu care se ]nconjurase c`ndva Goethe ]n
casa de la Weimar, cu plan=e colorate, fixate pe p`nz[,
reprezent`nd roci, cristale =i peisagii africane, atelierul pictoru-
lui bucovinean are, totu=i, un “aer” elevat, greu de asemuit cu
mizerabilele od[i\e ]n care locuiesc, ]n gazd[, studen\ii rom`ni.
De sus, din cuibul sprijinit de-a dreptul de cer, cum spune
fratele Epaminonda, se vede, ]ntreag[, Viena peste care z[pada
a=terne marmur[ fluid[. Se v[d suli\e de metal a=ezate ca
\ur\uri monstruo=i de-asupra catedralelor cu clopote ]ncre-
280
menite. La Schönnbrunn, ]n uria=ul castel al ]mp[ra\ilor se
aprind, ]n sfe=nice de aur, lum`n[rile cinei. Se desp[turesc
\es[turile scumpe, sunt a=ezate talerele de argint =i tac`murile
cu cozi sculptate. Palatul e sever, ]n ciuda coloanelor fa\adei,
]ndulcind cu alb repetarea obsesiv[ a ferestrelor, iar arborii,
grupa\i ]n p`lcuri lipsite de simetrie, par la orele serii tabere
r[zboinice, ]n a=teptare. Acoperi=urile de ardezie sunt de z[pad[
acum =i, ]n palatul cu od[i multe c`t zilele anului, oglinzile
sunt martore ale unor petreceri cu fantome.
+i iat[ Universitatea. Patru coloane sub\iri sus\in friza
elin[ a peronului, =iruri de ferestre m[runt z[brelite se con-
tinu[, egale, ad[postind dincolo de ele cancelariile, iar ]n mar-
gini, turle bombate dau cl[dirii un aspect de fort militar. }n
fa\a intr[rii principale e o statuie din care nu se mai v[d dec`t
largi aripi ninse. Monumentul e salvat, ]n banalitatea lui, de
soclul care reface ]n plin[ pia\[ vienez[ ceva din obeliscul din
Halicarnasul egiptean. Burgtheatrul, sufocat de mici =i gra\ioase
palate, pare, cu u=i =i coloane disimulate, un scrin cochet, t[iat
din lemn vechi. Vecin[tatea fierbinte a ordinelor arhitecturale
circumscrise fa\ade de gotic t`rziu pe fondul de o stranie muz-
icalitate al palatelor zidite pe temeiurile barocului rococo, sum-
bre grilajuri de fier ori de tuci ad[postesc gr[dini cu f`nt`ni
diafane, ]n care graiul apelor e ]ntrerupt acum...
Iat[ p[durile din Grinzing, templul lui Tezeu din Volk-
sgarten =i iat[ Hoffburgtheater-ul blondei Baudius.
— Ai spus ceva, +tefanelli?
— Iart[-m[ dac[ te ]ntrerup din contemplare, dar m[ str[dui
de un sfert de ceas s[ te prezint gazdei noastre, bravul =i
dulcele Epaminonda.
— +i brav, =i dulce? E destul de complicat.
Bucevschi, gata s[-l f[r`me ]n ]mbr[\i=are, e bucuros s[-l
]nt`lneasc[ pe poetul ajuns la por\ile gloriei. Fiindc[ a tip[rit
versuri la Pesta, ]n “Familia” or[dean[ a b[tr`nului Vulcan e
281
— =i nu doar pentru el — o promisiune de adev[rat paradis.
— Regret c[ nu-s portretist: te-a= picta ]n chip de S`nt
Gheorghe ucig`nd balaurul...
— Nu e prea m[gulitoare ipostaza ]n care m[ a=ezi...
— De ce, domnule Eminescu? Eu l-a= picta pe S`nt Gheor-
ghe ]njunghiind fiara, dar purt`nd un abur de melancolie pe
chip...
Pictorul dispare la timp pentru a nu-l sili pe Mihai s[ se
rosteasc[ mai mult dec`t socotea c[ s-ar cuveni.
Se apropie din nou de geam. Ninsoarea a stat. }=i spune:
«Dincolo, ]n zare, p`n[ sub fruntea codrilor, e o mic[ lume;
un fel de nep[sare m[ cuprinde, m[ simt plutind pe valul unei
vie\i ne]n\elese =i pe l`ng[ aceast[ natur[ ve=nic frumoas[ =i
iubirile sf[r`mate mi se arat[ toate str[daniile omene=ti, toate
p[r`ndu-mi numai ]ntruchip[ri ale firii ne]mp[cate. +i iat[-i pe
oameni... Iat[-l pe acest biet astronom; sudoarea i se vars[
=iroaie peste fa\a zb`rcit[. Ochiul i se afund[ ]n ad`ncimile
cerului =i prin ]ngustul s[u ochean iscode=te sfere nev[zute, le
m[soar[ =i le c`nt[re=te zborul. Mai ]ncolo, iat[-l pe filozof, o,
iat[-l clocind l`ng[ masa sa, sub lampa-i f`lfìtoare. Pana ]i
]n\epene=te ]n m`n[, g`ndul s[u =i-l c`nt[re=te singur, dar unde-
i cump[na? O caut[, cur`nd alunec[ peste hotarele realit[\ii,
robit de uria=e nebunii =i, supus de ele, m`nje=te coalele albe de
h`rtie. +i iat[ un om cu un craniu ]n m`n[; ]l azv`rle, apuc[
unelte =i ]ncepe s[-l desfac[, =i lumea g`ndurilor se rostogole=te
prin orbitele goale. A= vrea s[-\i strig, umbr[ trudit[: “}ncearc[!
Adev[rul va fi al t[u"...».
— Admiri Viena nins[, domnule Eminescu?
Pictorul ]i ]ntinse o cup[.
— }ncep s[ m[ deprind cu ora=ul. De=i... m[ ]ncearc[
adesea dorul dup[ nec[jitul nostru Boto=ani, dup[ vreo t`mp-
l[ de m`n[stire ori vreun cerdac de cas[ veche, cu st`lpi
sub\iri... Ce pictezi, frate Epaminonda?
282
— Aprofundez un moment din Homer: ]mb[tr`nit, Ulisse
se ]nf[\iseaz[ Penelopei.
— Interesant, nu zic...
— Are poetul a-mi repro=a ceva?
— Nu, m[ g`ndeam doar la alte tablouri pe care mi-ar fi
pl[cut s[ le v[d scoase de penelul dumitale din oala cu v[psele...
De pild[, t`n[rul +tefan primind binecuv`ntarea mitropolitu-
lui Teoctist, la Direptate. Eu sunt moldovean, domnule Bucevs-
chi...
— Are dreptate Mihai, intervine Chibici, s-ar cuveni s[
vorbim despre o ]ntoarcere a lui +tefan!
— Just! Epaminonda, ar trebui s[-\i ]ncerci puterile cu un
subiect mai fierbinte, conchide +tefanelli.
Pictorul ]ncearc[ s[ se apere:
— Nu t[b[r`\i pe mine, fra\ilor! L-a= picta bucuros pe
+tefan, dar nu-i =tiu chipul.
Eminescu se ]nfurie:
— Bate m`n[stirile, cerceteaz[ frescele =i patrafirele pe
care i s-a zugr[vit chipul, r`cìe pisaniile pe care curge de o
jum[tate de mileniu ceara, caut[-l, afl[-l pe voievod. Ori du-
te =i ]ngenuncheaz[ ]n fa\a gropni\ei de la Putna!
— Voi g[si acolo chipul lui +tefan?
— Nu. Chipul viteazului nu se mai afl[.
— Ce s-a ]nt`mplat cu el?
— O ]ntreag[ poveste.
— Spune-o, =i vom v[rsa o lacrim[, ]n plin[ Vien[, pentru
domnul nostru +tefan.
— O lacrim[? se nedumere=te Eminescu. Nu, noi nu se cade
s[-l pl`ngem. El pare s[ ne zic[, de dincolo de lespedea
]mpodobit[ cu frunze de acant: “Ce m[ pl`nge\i pe mine, c[ nu
sunt de pl`ns. Mi s-a hot[r`t bucuria drep\ilor, care n-au
f[cut lucruri vrednice de lacrimi!” De pl`ns e \ara, care prin
moartea lui, totu=i, n-a fost scutit[ de cea mai aspr[ trunchiere!
283
— Spune-ne legenda, Mihai...
— La Putna, un c[lug[r b[tr`n mi-a ar[tat locul ]n[untrul
bisericii, ]n care st[tea odat[ aninat portretul original al lui
+tefan Vod[. Dup[ original, el a fost mic de stat, dar cu umere
largi, cu fa\a mare =i lung[rea\[, cu fruntea lat[ =i ochii mari,
pleca\i ]n jos. Smad =i ]ng[lbenit la fa\[, p[rul capului, lung,
acoperea umerii =i c[dea pe spate. C[ut[tura era trist[ =i ad`nc[,
ca =i c`nd ar fi fost cuprins de o stranie g`ndire... Coroana lui
avea deasupra, ]n mijloc, crucea toat[ de aur, ]mpodobit[ cu
cinci pietre nestimate. Sub crucea coroanei urmau Duhul sf`nt,
apoi Dumnezeu tat[l, cu dreapta binecuv`nt`nd, cu st`nga
\iind globul p[m`ntului, pe cercul de margine al coroanei un
r`nd de pietre scumpe de jur ]mprejur. }mbr[cat era Vod[ ]ntr-
un strai mohor`t cu guler de aur, iar pe g`t ]i at`rna un engol-
pion din pietre =i m[rg[ritare. C`mpul portretului era albastru,
]n dreapta =i ]n st`nga chipului perdele ro=ii. Am ]ntrebat: ce s-
a f[cut cu originalul? C[lug[rul a r[spuns ce ]nsu=i auzise.
}ntr-una din zilele anului 1777, la miezul nop\ii, Buga, clopotul
cel mare, a-nceput s[ sune de sine, ]ntì ]ncet, apoi tot mai tare
=i mai tare. C[lug[rii, trezi\i din somn, se uitar[ ]n ograda
m`n[stirii. }n fioroasa t[cere, ]n sunetul clopotului, ce cre=tea
treptat, biserica se lumina de sine ]n[untru de o lumin[ stranie
=i nemaiv[zut[. C[lug[rii cobor`r[ ]ntr-un =ir treptele chiliilor,
unul deschise u=a bisericii... ]n acea clip[ clopotul t[cu =i ]n
biseric[ era ]ntuneric des. Candelele pe morm`ntul lui Vod[ se
stinser[ de sine, de=i avuseser[ untdelemn ]ndestul. A doua zi,
portretul Voievodului Moldovei era at`t de mohor`t =i de st`ns,
]nc`t pentru p[strarea memoriei lui un c[lug[r, ce nu =tia zugr[vi,
a f[cut copia ce exist[ ast[zi. Aprinde-se-vor candele pe morm`nt?
Lumina-se-va vechiul portret?
284
A schimbat multe gazde ]n Viena, gata lesne s[-=i suie ]n
birj[ pu\inul “calabal`c”, ori, c`nd lipsa de bani era, ca de
obicei, presant[, s[-l care ]n spinare. Din Porzellangasse,
num[rul 9, ]n Schaumbürgergasse, num[rul 15, ori ]n Land-
strasse-Gärtengasse 5, ori Kollergasse 3, sau, ]n sf`r=it, ]n
Radetzkystrasse, Mihai trecea ca dintr-o odaie ]ntr-alta. C`nd
str`mtoarea (real[ ori nu) a chimirului b[tr`nului Eminovici
]l l[sa pe Mihai datornic la mai to\i prietenii (“Cocinschi 70
fiorini, Andreevici 50, Slavici 8, M[rginean 1, Magda 20” —
caligrafia el, cu contabiliceasc[ pedanterie, ]n copioase liste
de datorii), la Jean, chelnerul de la “Troidl”, ori la b[canul
v`nz[tor de cafea (“amor” statornic, cafeaua), nu-i r[m`nea
alta de f[cut dec`t s[ bat[ depe=e nervoase la Ipote=ti ori s[ se
j[luie lui +erban, frate mai mare (dar nu mai c[p[tuit): “Ce
pozi\iune mi se creeaz[, de exemplu, c`nd acum, la Anul nou, n-
a= avea bani sau c`nd voi s[ m[ mut. Termine de mutare,
termine de plat[ — ]n fine, terminile d[t[toare de m[sur[ sunt
la zi ]ntì. La ]ntì ianuarie orice om e silit aicea s[ dea bac=i=uri
de cel pu\in c`ne-un fiorin — la birt, la cafenea, ]n fine, pre-
tutindeni.” S[rac ]ntr-at`t era studentul Eminescu ]nc`t ]=i
]ng[duia ]nduie=[toare precau\ii, chiar ]n raporturile episto-
lare: “Matei s[ nu-mi trimit[ scrisorile nefrancate, dup[ cum
m[ amenin\[, c[ci ]i cunosc scrisoarea =i nu le voi primi. Tre-
buie s[ le pl[tesc c`te 22 de cruceri pe fiecare...”
C`nd, dup[ zile ori s[pt[m`ni de hibernare ]n od[i\a-i
chilie sim\ea nevoia unui pr`nz c`t de c`t ]ndestul[tor, ]n=f[ca
hainele (pu\ine =i ele) =i mergea s[ le lase z[log. Se ]nt`mpla
s[ le =i scoat[ de sub amanetare, de cele mai multe ori ]ns[
nu, dar vestimenta\ia nu-l captiva ]ntr-at`t, ]nc`t s[ devin[
mai grijuliu. Redingota doar (cam veche, e drept, cam roas[
pe la m`neci, e drept), ajuns[ nu se =tie cum ]n “garderoba”-i
sumar[, avea regim de excep\ie fa\[ de vestoanele “nem\e=ti”
ori “clasicii” n[dragi, cu u=urin\[ jertfi\i. Nerenun\`nd cu
285
nici un chip la redingot[, ]=i p[stra, intact[, o rezerv[ “ro-
mantic[“, ]n stare s[-i asigure minimul de restan\[ ]n difi-
cilele tratative cu anticarii c[rora le vindea, cu durere, c[r\i
cump[rate cu bani “grei” ]n momente euforice. Aceea=i
prestan\[, aceea=i figur[ enigmatic-demn[ ]mpunea =i la pa-
tronul birtului “Zu den drei Tauben” de pe Marokanergasse,
blajinul “tata Will” oric`nd gata s[-l crediteze cu un =ni\el
ori cu un gula= apetisant, pe el ori pe nelipsitele-i umbre:
Chibici, +tefanelli, Morariu =i — ]n lunile din urm[ — Ieni
Slavici. O asemenea mas[, departe de a fi un eveniment, “un
regal”, era consemnat[ totu=i, cu obiectivitate, ca un dar
providen\ial “Regalul” purta numele de “Bischoff”! C`nd aveau
bani s[ mearg[ la “Bischoff”, pr`nzul ori cina deveneau spec-
tacole. Peste fiecare mas[ se aplecau, din ciuberele lor uria=e,
plante tropicale cu frunze-urechi de elefant, pe fa\a de mas[
solni\ele de argint, tac`murile grele =i mul\imea de cupe cu crin
filigranat sticleau s[rb[toresc =i dintre “z[pezile” de cle=tar =i
argint urcau, ]n vase sub\iri, tije de flori lene=e, mereu atempo-
rale, spre stupefac\ia b[ie\ilor pentru care florile av`nd o “vreme”
a lor, rede=teptarea ]n serele iernii o socoteau o opera\ie al-
chimic[. Chelnerii cu t`mple pudrate nu aveau acel aer gr[bit,
stupid-comunicativ =i cu ofens[ “familiar” al cavalerilor halbelor
=i “vurstilor” din bodegi, ci interogau somnolent, cu voci muzi-
cale, =i nu sc[pau prilejul de a li se adresa cu “domnilor!” =i nu
cu “b[ie\i” ori “domnilor studen\i”...
}ntr-o sear[ fericit[, sear[ de “Bischoff”...
*
— Sunte\i invita\ii mei!
— Dar cum, Eminescu? Acum un ceas n-aveai de-o cafea,
de unde parale?
— Ce-\i pas[, Ieni, duce\i-v[ la “Bischoff”, iar tu, ca arde-
lean cu purt[ri ceva mai ]ngrijite ca ale noastre, a=eaz[-te ]n
286
capul mesei =i comand[. Comand[ ce-\i trece prin cap.
— Dar tu?
— Eu lipsesc vreme de un ceas.
— Blonda Baudius?
— Nu pune ]ntreb[ri!
— Altfel n-ai fi ]n redingot[.
— Ce-\i pas[! Executarea! Doar e=ti =i catan[, Ieni Slavici
din +iria...
}nceput[ timid (“Dac[ nu vine? Dac[ ]l fermec[ blonda =i
uit[ de noi?”), cu c`te-o c[ni\[ de bere =i un insignifiant
c`rn[cior, masa se anim[ abia la apari\ia lui Mihai. Frumos,
cu obrazul alb r[s[rind din gulerul “ultrafin” al redingotei,
cu frunte ]nalt[, de g`nditor (“eine Denkerstirne”), cu un aer
de viril[ melancolie pe chipul umbrit de gene neverosimile,
Eminescu e, ceea ce remarc[ Ieni din +iria, abia acum:
— Fain b[rbat Eminescul!
— Adev[rat, e de p[rere =i +tefanelli, care-l =tie de-at`ta
vreme, ]nc`t constatarea auzi\[ i se pare neobi=nuit de nou[.
Prea deprins cu colegul de “gimnaziu”, dar mai mult de
h`rjoan[, ]i era greu s[ vad[ ]n “b[iatul =trengar” altceva
dec`t era el ]nsu=i, un “june” cu musta\a mijit[ anevoios, da-
r[mite un “b[rbat frumos”... N-ar fi exclus ca steaua de la
Hoffburgtheater s[ “citeasc[“ mai bine dec`t +tefanelli pe
fostul “=colar”, “privatist”, sufler de teatru, ajuns, ]n capi-
tal[ de imperiu, domn’ student...
— Tr[iasc[ na\ia!
— Sus cu ea!
E salutul lor nelipsit, =i el nu sun[, cel pu\in pentru ei,
nefiresc. }n ceea ce-l prive=te, Mihai =tie c[ nu se poate acuza
de lips[ de pio=enie: el ]i aduce Vienei gazd[ cuvintele de
laud[ pe care le merit[ frumuse\ea-i galant[, dar e departe de
a fi un admirator al cur\ii vieneze pe care o g`nde=te cu
asprime patetic[, a=a cum judec[ ]n genere imperiile. Pentru
el, golul sufletesc i-ar face pe slujitorii blazoanelor imperiale
287
s[-=i caute “compensa\ie” ]n glorii s`ngeroase =i ]n cuceriri, o
barbarie spoit[ cu frac =i m[nu=i caut[ a st[p`ni p[m`ntul,
impun`nd o ordine =i o cultur[ care — ]n \ara sa — n-ar avea
=anse s[ d[inuie, lipsindu-le “r[d[cinile subiective” ]n stare
s[ le dea consisten\[.
Salutul are, a=adar, acea ostenta\ie capabil[ s[-i fac[ pe
studen\ii rom`ni s[ nu se simt[ ]n somptuoasa Vien[, ceea ce
de fapt sunt: rude s[race.
— Tr[iasc[ na\ia!
— Sus cu ea!
Un sur`s fin destinde musta\a-t[ciune a poetului. Simte c[
a=teptarea le-a umplut ochii celor trei prieteni cu o lumin[
negr[it simpatic[, un aer u=or hilar, u=or copil[ros.
— Sus\ii?
E vorba de “festin”.
— Sus\in.
— Nu te-ntreb[m cum a fost “joia” Augustei Baudius, dar
tu, ]n semn de recuno=tin\[, ai putea comanda ceva mai...
consistent. Ni s-au lipit bur\ile ]n sp[tarele de pai ale je\urilor.
— O clip[, Morariule...
Un semn, =i b[tr`nul chelner prime=te o comand[ pe care
studen\ii o socotesc sardanapalic[.
— Ai cerut =i caviar?
— +i.
— Biftec?
— +i.
— Vin? C`te pahare?
— Carafe! Una de c[ciul[.
— Plec[ciune, Mihai!
— N-ai de ce, +tefanelli.
Vinul alb are o mireasm[ u=oar[, de m[r despicat, =i masa
miroase nea=teptat a han moldovenesc, a “acas[“, un acas[ cu
fum de bucate =i pìne aurie...
288
A doua zi, +tefanelli, mahmur, se de=teapt[ cu v[dit[
nepl[cere =i, ]nainte de a-=i zg`l\ì confra\ii, r[ma=i peste
noapte la el, ]i cere b[tr`nei gazde hainele “de gal[“ ]n ve-
derea cursului de Drept roman cu pedantul =i ceremoniosul
profesor Ihering.
— Vi le-am adus, da’ nu v[d cum se-mpac[ vestonul negru
cu pantaloni verzi?
— P[i, de ce verzi?
— A=a, c[ al\ii n-ave\i!
— D[-mi-i pe cei negri.
— O, Jessus! domnul voie=te s[ glumeasc[, dar a\i trimis
asear[ un bilet prin domnul Eminescu =i a\i cerut pantalonii...
— A=a? Da... cred c[-mi amintesc.
C`nd gazda se strecoar[ din odaia ]n care =irianul mai
sfor[ie, cu capul pe-o biblie, iar Eminescu str`nge la piept un
drot scos al sofalei, +tefanelli ]=i url[ “dreptatea”:
— Ce-ai f[cut, Mihai?
— Cum? Ce?
— Ce-ai f[cut, mizerabile? Treze=te-te! Mi-ai v`ndut
n[dragii.
— V`ndut.
— De ce?
— Ce era s[ fac? Era\i lihni\i de foame...
— Da’ bine, se poate asta?
— Se poate.
— De ce nu i-ai v`ndut pe ai t[i?
— Imposibil.
— De ce imposibil?
— Pentru c[ n-am dou[ perechi!
R`sete homerice. Jignind des[v`r=ita elegan\[ a domnului
profesor Ihering, +tefanelli ]l va a=tepta la locul lui, ]n primul
cerc de amfiteatru, cu oribilii pantaloni verzi...
289
8
Prietenii =tiau! Mihai are s[ dispar[ iar, potrivit unui rit-
ual care-i uime=te, o s[pt[m`n[ ]ntreag[ din mijlocul lor. Cu
un vraf de c[r\i noi, “]nchiriate” de la bibliotec[ ( pre\ul: un
fiorin), cu o provizie respectabil[ de cafea =i cu provizia de
spirt, necesar[ “l[mpu=oarei” mereu aprins[ pe masa cu sute
=i sute de “manuscripte” tainice, Mihai — care a “r[rit-o”
bini=or cu cursurile, =i care se ded[ numai solitarelor ospe\e de
lector pasionat al tomurilor frumos br[cuite — se ]ndreapt[
spre od[i\a lui, vecin[ cu imperiile =oric[rimii din casa res-
pectabil[ ]n care a g[sit ad[post, odaie pe care, ]n hotar cu
cerul, o nume=te, cu o licen\[ deocamdat[ numai de el ac-
ceptat[, “sus[“.
— Spre odaia “sus[”, a=adar.
Ieni ]i caut[ tov[r[=ia.
— Te =nso\esc numa’ c`\iva pa=i.
R[spunde moroc[nos:
— Bine. C`\iva...
+irianul recunoa=te cu greu ]n noul s[u prieten pe “Lucul-
lus”-ul de asear[, ]ncep`nd cina cu aristocratic[ morg[ =i
sf`r=ind-o cu:
“Eu sunt Barbu L[utaru
Starostele =i cobzarul
Ce-am c`ntat pe la domnii
+i la m`ndre cununii...”
Dac[ patronul “Bischoff”-ului n-ar fi avut reaua inspira\ie

de a-=i podi locanta cu parchet de nuc =i ar fi l[sat sub picio-
arele meselor numai o sub\ire oglind[ de “luti=or” ca acas[, ]n
casele rom`ne=ti de la miaz[noapte, e limpede c[ versurile
“Eu m[ duc, m[ pr[p[desc
Ca un c`ntec b[tr`nesc”
290
ar fi fost subliniate de vreun joc grav, cu pas m[runt, ca ]n
horele b[tr`nilor de-acas[...
Dar numai Ieni a ]n\eles c[ Eminescu “scrie”, =i ]l ]n\elege,
ca unul care m`zg[le=te =i el h`rtia =i, mai ales, ca unul care
=tie s[-=i \in[ sub lac[t taina, misterioasa deprindere de a
angaja la orele nop\ii =i alte mai sobre dialoguri dec`t cele cu
tovar[=ii de “zburd[lnicii”.
Pe Mihai cel adev[rat el ]l b[nuie aplecat asupra mesei, cu
obrazul iluminat de lum`narea ieftin[, cea afum`nd =i sf`rìnd,
l[crim`nd cu pocnituri ]n sfe=nicul de tinichea, =i ]l vede
a=tern`nd r`nduri m[runte pe file de m[tase.
Trece o tr[sur[ cu arcuri ]nvolte, muiat[ ]n lac negru, cu
poclitul pictat cu ]ngeri =i arbori. Pe capr[, vizitiul “oficiaz[“
]n ceremoniosul drum spre Prater...
— Fere=te-te!
Mihai ]l ]mpinge pe domol-netulburatul Slavici peste care, i
s-a p[rut, erau gata s[ treac[ uria=ii cai cu coame lungi...
— N-ai grij[! Calul nu-l sup[r[ pe om, ]l ocole=te.
— Totdeauna?
— Aproape... +tii, el ne vede uria=i...
— De unde =tii?
— De la tata. Altfel ne-ar ucide, poate, da’ ochiul lui e
]ntr-a=a fel bombat, ]nc`t pare a fi un cle=tar mic=or[tor.
— E frumos, chiar de nu-i a=a...
— Noaptea ]ns[ =i fiarele p[durii ne v[d mai mari: lupul,
r`sul, vulpea.
— +i ziua?
— Nu s-ar teme de noi, dar nu ne v[d...
Ieni are glasul molcum, roste=te cuvintele cu anevoin\[
parc[, dar le insufl[ un fel de claritate, de lumin[ cald[, de
adev[r naiv...
— Te las, Ieni!
— Mìne vii?
— La Universitate? Nu cred.
291
— Nici la cafenea?
— La cafenea?
— Nici...
Mihai urc[ treptele de piatr[, ]n vreme ce Ieni, pentru care
cuvintele nu pot avea curgere precipitat[, mai caut[ ]nc[ vor-
bele ce l-ar putea smulge pe poet sih[striei. St[ ]n strad[,
p`n[ c`nd i se pare c[ poetul a ajuns ]n odaia pe care, de
altfel, n-o ]nchide niciodat[ cu cheia.
Aprins[, ma=ina de cafea ]=i cheltuie m[runt flac[ra albas-
tr[, ]n vreme ce Mihai alege dintr-un top de h`rtie c`teva file
mari, rigide ca frunzele uscate, deschide c[limara =i, aplec`ndu-
se peste mas[, aproape s-o ating[ cu fruntea, scrie ]ncet, cu
litere ]ndelung chibzuite, murmurate ]n singur[tate =i l[sate s[
curg[ apoi, prin v`rful peni\ei, pe neaua sticloas[...
Versuri.
Ca ]n nop\ile ]n care, ]n preajma lui Pumnul, ]ncerca s[ se
descarce de muzica unor cuvinte doar de el auzit[, m[rturisi-
t[ doar lui. E ascuns[ ]ntr-un fund de lad[ bro=ura “l[cri-
moas[“ scoas[ la moartea Pumnul-ui, cu versurile “privatis-
tului Eminoviciu”. Sunt bine t[inuite, ]ntre mald[re de file =i
c[r\i vechi, poeziile tip[rite ]n “Familia” bunului Vulcan...
(“Cu bucurie deschidem coloanele foaiei noastre acestui june
numai de 16 ani, care cu primele sale ]ncerc[ri poetice tr[mise
nou[ ne-a surprins pl[cut...”) Botezat cu numele at`t de re-
pede lipit de fiin\a lui, Eminescu, de parc[ niciodat[ n-ar fi
existat copilul Eminovici Mihai, =i-a ferit r`ndurile tip[rite de
ochii celor din jur. Ar avea, oare, c[minarul cuvinte mai
binevoitoare despre un t`n[r autor de versuri, dec`t a avut
despre oamenii “c[ru\elor cu paia\e”? Cu hot[r`re nu... Ar
ajunge ceva din murmurul nel[murit ce i se d[ruie auzului
lui, la urechile Raluc[i, deprins[ cu c[derea ]n sertare, ca
oseminte ]n racle, a tac`murilor cinei, a cu\itelor aprige cu
lam[ lat[, ori a linguri\elor clinchenitoare? L-ar asculta +er-
ban, cel ve=nic mohor`t? L-ar fi ]n\eles mo= Miron pris[carul?
292
Nu, el ar fi ascultat evlavios, ca un cre=tin tr[it ]n respectul
bucoavnei scrise, apoi ar fi adormit, cu t`mpla de argint
lipit[ de pere\ii unui stup =i, atunci c`nd ]n aer va fi curs
ultimul vers, speriat de t[cerea brusc l[sat[, ar fu s[rit, cu
m`na dus[ la ureche, ca omul gata s[ asculte porunci: “Ha?”
Harieta?
Da, ea s-ar t`r] din p[tucul ei de prunc schilod (ca s[ se
\in[ c`t de c`t ]n jalnic echilibru, t`r[=te dup[ ea ghiulele ca
de ocna=, de care numai ]n sicriu se va desp[r\i)... Ar veni, =i
la auzul versurilor s-ar rosti ]n felul ei, ar s[ruta scrisa ca pe
busuiocul icoanei =i-ar pl`nge intens, “muiere=te”, ar pl`nge
gospod[re=te, cu o anume temeinicie a lacrimei, asemeni oa-
menilor mari.
Efrosis?
Ce cuv`nt! Nu i-a mai rostit de mult numele...
Efrosis, mica artist[ a trupei Tardini, fata pl[p`nd[, cu
ochi mari =i negri, fata cu din\ii at`t de albi, ]nc`t, c`nd
r`dea, Mihai trebuia s[-=i ]nchid[ ochii ar=i de o dulce fur-
nic[toare durere. +i era grav; el era suflerul trupei =i nu
trebuia s[ piard[ =irul... Efrosis, care nu-=i =tia niciodat[ pe
dinafar[ “rola”, se baza cu dreapt[ temeinicie pe serviciile lui
Mihai, pe care-l numea “pajul” ei, al “ei =i numai al ei”, =i
care-i f[cea “scene” de gelozie doamnei Tardini c`nd aceasta
se ]nt`mpla s[-=i odihneasc[ mìnile cu degete r[sfirate ]n
p[rul timidului “paj”. +i asta se ]nt`mpla destul de des. Efro-
sis, fata cu bra\e albe ca petala crinului, “mireasa” nop\ilor
de nechibzuite ]nchipuiri ale sufletului...
Dac[ se g`nde=te bine, nu-=i mai reaminte=te, ca odini-
oar[, tr[s[turile Efrosis-ei. |ine minte doar ]nc[l\[rile ei: de
acolo, din cu=ca de lemn, el ]i vedea pantofii, papucii, col\unii,
sandala, p`n[ mai sus, la rochii, pleoapele lui n-ajungeau...
L-ar asculta Efrosis, cea cu buze ro=ii =i cu pantofii ro=ii?
Nu.
(— “Eu... eu v-am scris o poezie”. }i spune “La o artist[“.
293
Se dedic[ artistei Eufrosina Popescu.
— “+i nu vrei s[ mi-o cite=ti?”
— “Ba da...”
— “Atunci te a=tept mìne diminea\[ ]n vagonul meu...”)
+i s-a dus. A b[tut (auzit? neauzit?) ]n u=i\a c[su\ei-
vagon, =i a v[zut-o pe frumoasa Efrosis vorbind cu un domn
ur`t. Apoi ea l-a invitat s[ =ad[, domnul a plecat, =i,
aranj`ndu-=i buclele care-i c[deau pe frunte, l-a pus s[-i ci-
teasc[ poezia...
LA O ARTIST{
Ca a nop\ii poezie,
Cu-ntunericul talar,
C`nd se-mbin[, se-ml[die
C-un glas tainic, lin, amar,
Tu c`ntare ]ntrupat[!
De-al aplauzelor flor,
Ap[r`nd divinizat[,
R[pi=i sufletu-mi ]n dor.
Ca zefirii ce adie
C`nturi dulci ca un fior,
C`nd prin flori de iasomie
}=i sting sufletele lor,
Astfel notele murinde
Bl`nde, palide, ]ncet,
Zbor sub m`na-\i tremur`nde,
Ca dulci g`nduri de poet.
Sau ca lira sf[r`mat[
Ce r[sgeme-ngrozitor,
C`nd o m`n[ ]nghe\at[
Rumpe coardele-n fior,
Astfel m`na-\i tremur`nd[
Bate-un c`ntec mort =i viu,
294
Ca furtuna descresc`nd[
Care muge a pustiu.
E=ti tu nota r[t[cit[
Din c`ntarea sferelor,
Ce etern[, nefinit[,
}ngerii o c`nt[-n cor?
E=ti fiin\a-armonioas[
Ce-o g`ndi un serafin,
C`nd pe lira-i t`nguioas[
M`na c`ntecul divin?
Ah, ca visul ce se-mbin[
Palid, lin, ]nceti=or,
Cu o raz[ de lumin[
Ce-arde geana ochilor;
Tu c`ntare ]ntrupat[!
De-al aplauzelor flor
Disp[r`nd divinizat[,
R[pi=i sufletu-mi ]n dor.
Efrosis nu i-a adresat nici un cuv`nt. L-a ]ntrebat numai

“ce se d[ disear[“, ce pies[, =i el i-a spus, =i ea l-a condus
p`n[ la u=[, i-a sur`s =i i-a zis cum ]i zicea mereu c`nd
glumea cu el (dar acum nu glumea, cel pu\in a=a i se p[rea
lui): “Treci ]n cu=ca ta, lighioan[ mic[!”
Nu, Efrosis n-ar ]n\elege... Adio, Efrosis!
Dar dac[... Da dac[ =i-ar trimite versurile la Ia=i, la “Convo-
rbiri literare?” Acolo e domnul Titu Maiorescu, acolo foarfeci
severi sf`=ie f[r[ ezitare cor[biile de h`rtie ale nenoroco=ilor
]ncep[tori, iar r[spunsurile-ghilotin[ sunt culese cu liter[ abia
z[rit[, ]n coada revistei: “Abera\ii” sau”Produc\ii f[r[ valoare!”
Un plic. Un plic pentru proasp[t-caligrafiatele versuri. Ce
va spune boierimea spiritului, citindu-le?
Peste c`teva luni va citi cu spaime pu\inele r`nduri de
295
“coresponden\[“ pe care convorbiri=tii le-azv`rl[ acolo unde
litera e ca piciorul de furnic[, sub\ire...
9
VENERE +I MADONA
Ideal pierdut ]n noaptea unei lumi ce nu mai este,
Lume ce g`ndea ]n basme =i vorbea ]n poezii,
O! te v[d, te-aud, te cuget, t`n[r[ =i dulce veste
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu al\i zei.
Venere, marmur[ cald[, ochi de piatr[ ce sc`nteie,

Bra\ molatic ca g`ndirea unui ]mp[rat poet,
Tu ai fost divinizarea frumuse\ii de femeie,
A femeiei, ce =i ast[zi tot frumoas[ o rev[d.
Rafael, pierdut ]n visuri ca-ntr-o noapte ]nstelat[,
Suflet ]mb[tat de raze =i d-eterne prim[veri,
Te-a v[zut =i-a visat raiul cu gr[dini ]mb[ls[mate,
Te-a v[zut plutind regin[ printre ]ngerii din cer.
+i-a creat pe p`nza goal[ pe Madona Dumnezeie,

Cu diadem[ de stele, cu sur`sul bl`nd, vergin,
Fa\a pal[-n raze blonde, chip de ]nger, dar femeie,
C[ci femeia-i prototipul ]ngerilor din senin.
Astfel eu, pierdut ]n noaptea unei vie\i de poezie,
Te-am v[zut, femeie stearp[, f[r[ suflet, f[r[ foc,
+i-am f[cut din tine-un ]nger, bl`nd ca ziua de magie,
C`nd ]n via\a pustiit[ r`de-o raz[ de noroc.
Am v[zut fa\a ta pal[ de o bolnav[ be\ie,
Buza ta ]nvine\it[ de-al corup\iei mu=cat,
296
+i-am zv`rlit asupr[-\i, crudo, v[lul alb de poezie
+i paloarei tale raza inocen\ei eu i-am dat.
|i-am dat palidele raze ce-nconjoar[ cu magie
Fruntea ]ngerului-geniu, ]ngerului-ideal,
Din demon f[cui o s`nt[, dintr-un chicot, simfonie,
Din ochirile-\i murdare ochiu-aurorei matinal.
Dar azi v[lul cade, crudo! disme\it din visuri sece,
Fruntea mea este trezit[ de al buzei tale-nghe\
+i privesc la tine, demon, =i amoru-mi stins =i rece
M[ ]nva\[ cum asupra-\i eu s[ caut cu dispre\!
Tu ]mi pari ca o bacant[, ce-a luat cu-n=el[ciune
De pe-o frunte de fecioar[ mirtul verde de martir,
O fecioar-a c[rei suflet era s`nt ca rug[ciunea,
Pe c`nd inima bacantei e spasmodic, lung delir.
O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie,
Cu diadema-i de stele, cu sur`sul bl`nd, vergin,
Eu f[cut-am zeitate dintr-o palid[ femeie,
Cu inima stearp[, rece =i cu suflet de venin!
*
Pl`ngi, copil[? — C-o privire umed[ =i rug[toare
Po\i din nou zdrobi =i fr`nge apostat-inima mea?
La picioare-\i cad =i-\i caut ]n ochi negri-ad`nci ca marea
+i s[rut a tale m`ne, =i-i ]ntreb de po\i ierta.
+terge-\i ochii, nu mai pl`nge!... A fost crud[-nvinuirea
A fost crud[ =i nedreapt[, f[r[ razem, f[r[ fond.
Suflete! de-ai fi chiar demon, tu e=ti s`nt[ prin iubire,
+i ador pe acest demon cu ochi mari, cu p[rul blond.
297
10
Dup[ expedierea scrisorii c[tre “Convorbiri”, izbutit[ dup[
lungi ezit[ri, via\a lui Mihai ]n Viena cr[iasc[ s-a continuat
ca =i p`n[ atunci, f[r[ elemente spectaculare, pe un fond de
aparen\[ cenu=iu, de studiu =i exerci\iu solitar, punctat ara-
reori de c[tre vreuna din tot mai “palidele” =i mai incon-
sistentele “petreceri” studen\e=ti, Mihai nu ajungea — =i nu
]ncerca — s[-=i poat[ schimba deprinderile cu lesniciunea cu
care schimba gazdele =i prietenii reu=iser[ ]n cur`nd s[-l
cunoasc[ astfel ]nc`t, urnindu-l pentru o sear[ din fa\a
c[lim[rii =i a l[mpii de cafea, s[ nu zdruncine ritmul de via\[
pe care, probabil f[r[ s-o =tie, =i-l impunea cu sporit[ temein-
icie ipote=teanul.
I se ]nt`mpla s[ se instaleze ]n amfiteatrul universitar ca un
oaspe tot mai rar, timpul ne]ng[duindu-i s[ audieze cursuri
=terse, lipsite de interes, cu at`t mai mult cu c`t ceea ce ]=i
dorea la ispr[virea anilor de studiu (dar ]=i dorea, ]ntr-adev[r,
s[ sf`r=easc[ studiile ]ncepute?) nu era clasic-jinduita “patala-
ma”, ci bucuria spiritului, superioar[, de a-=i hr[ni setea de
]nv[\[tur[. Patalamaua l-ar fi instalat confortabil pe scaunul
unei catedre din \ar[ (la Ia=i ori la Bucure=ti) =i i-ar fi ]ng[duit
o existen\[ tihnit[, netulburat[ de seisme de nici un fel. Atmos-
fera marelui ora= universitar era ea singur[ ]n stare s[-i
st`rneasc[ teribile ambi\ii intelectuale, un niciodat[ ostenit dor
de cunoa=tere, mai profund lipit de fiin\a lui, datorit[ mai
degrab[ unor factori exteriori universit[\ii dec`t amfiteatrele
ei. Memoria Vienei era ]nc[rcat[ ]nc[ de sunetul, pe trotuare,
al pa=ilor unor mari glorii ale culturii europene, un sanctuar al
muzicii =i al picturii, o “scen[“ g[zduind revigorarea poeziei
romantice, refugiu al arti=tilor de pretutindeni. Fiindc[ arta
avea — ]n Viena gata s[ imprime vie\ii convenien\ele caz[rmii
— suficiente mijloace de sustragere. Implacabilei ordini ad-
ministrative (transfer ]n via\a civil[ a ierarhiilor militare), ]i
298
era simultan[ o exaltare, ]n cercuri — e drept, ]ndep[rtate de
ochii poli\iei — a libert[\ii de g`ndire; =i chiar invocarea virtu\ilor
civiliza\iilor trecute ]ncepea s[ fie folosit[ ]n favoarea min\ilor
r[zvr[titoare. Recentele descoperiri din Egiptul faraonilor, desci-
frarea textelor primordiale le relevau tinerilor chinui\i de cur-
suri pedante, atemporale (“Pandectele” cu prof. dr. Ludwig
Ritter von Arndts ori “Drept interna\ional” cu dr. Louis Neu-
mann, s[ zicem), adev[ruri surprinz[toare: ]n ciuda tuturor
aparen\elor, “prezentul” se ar[ta a fi g`ndit mai convenient,
cu institu\ii greoaie, guvernate de anacronisme =i de un ucig[tor
birocratism, ]n vreme ce “trecutul”, =tiut doar cu implica\iile
lui anecdotice, era v[zut ca un cristalizator de idei “probate”
vreme de milenii ]n via\a popoarelor. Despodobind de taine
sarcofagii ori c[ut`nd chei pentru graiuri ]mpietrite, tinerii
Austriei (=i Germaniei) vremii ]n care Eminescu b[tea str[zile
Vienei c[utau prilejul de a vorbi despre ei =i despre timpul lor
=i, de cele mai multe ori confuz[, febrilitatea revolu\ionar[
]nfl[c[ra taberele =i societ[\ile studen\e=ti.
+i cu pregnant[ vigoare se manifestau studen\ii rom`ni
risipi\i, ]ntru sete de lumin[, prin marile citadele universitare
ale Europei. Ei erau ]n a=teptarea unui prilej colectiv de man-
ifestare a elanurilor lor, aveau nostalgia unor momente de
tensiune, capabile s[ le m[rturiseasc[ dragostea ]nfl[c[rat[
pentru \ara lor, grija ]n\eleapt[ cu care-i g`ndeau viitorul.
Gata s[ se ]nfrunte zgomotos ]n urma unor incidente ne]nsemnate,
alteori gata s[ reactualizeze barbare ritualuri de duel (era
vremea c`nd o crest[tur[ pe nas ori pe frunte f[cea dovada
unui eroism necontestat), tinerii se potoleau ca prin farmec,
invoc`nd “fr[\ietate” =i “cump[nire”, de ]ndat[ ce venea vor-
ba despre drumuri ]n \ar[ ori de ]ntocmirea unor patetice
manifeste. Nu e de mirare c[, ]ntr-altfel distratul =i izolatul
Eminescu ie=ea din b`rlogul lui hibernal, cu superba-i coam[
p`rlit[ de multele lum`n[ri expiind ]n sfe=nicele nop\ilor =i cu
fruntea lui de profet damnat, pentru a-=i spune cuv`ntul ]n
299
“cestiuni presante”.
+i se ]ntrez[rea la orizont un eveniment pe care studen\ii ]l
socoteau epocal, providen\ial mijloc de a se face auzi\i: comem-
orarea a patru sute de ani de la sfin\irea Putnei, necropol[ a
lui +tefan cel Mare.
}nfierb`ntate “comi\ii” se ]ntruneau aproape zilnic, se
dezb[teau programe, manifeste =i, bine]n\eles, se croiau =i
curajoase planuri financiare, spectacolul desemnat a ]nvia la
Putna fastul vremii b[tr`nului voievod trebuind s[ ]ntreac[
toate obi=nuitele comemor[ri oficiale, cu discursuri searbede
=i cu sfe=taniile ]naltelor (=i rotofeelor) fe\e biserice=ti. Se-
cretar al comitetului central pentru serbarea la morm`ntul lui
+tefan cel Mare, Eminescu =i-a primit cu maxim[ r[spundere
]ns[rcinarea, devenind sufletul generoasei mi=c[ri. Comitete
similare constituindu-se =i ]n Berlin, Liège, Ia=i, Bucure=ti,
Pesta, Graz, Paris =i Lipsca au str`ns ]n scurt[ vreme cinci
mii de fiorini trebuitori sus\inerii cheltuielilor. S-a cump[rat,
dup[ cutreierarea multor antic[rii, o urn[ de argint pe care
mìni pioase aveau s-o instaleze pe lespedea r`cìt[ cu flori =i
frunze a lui +tefan.
Izbucnirea r[zboiului franco-german avea s[ duc[ la o
am`nare a serb[rii de la Putna, dar nu la o suprimare a ei.
}ntre timp, dup[ luni s[race ]n evenimente, ]n aprilie 1870,
Eminescu avu surpriza (a=teptat[ oarecum) de a-=i citi ]n
“Convorbiri” Venere =i madon[. Mul\umind, ]n sine=i, “Con-
vorbirilor” pentru cinstea de a-l fi tip[rit, el trimise la Ia=i =i
o a doua poezie, Epigonii, ap[rut[ =i ea, de ]ndat[ ce a fost
primit[, ]n iunie al aceluia=i an.
*
E, pentru vizitatorii obi=nui\i ai cafenelei “Troidl” din
Wollzeile, o zi obi=nuit[. Ca de obicei, clien\ii ]n=irui\i ]n fa\a
meselor, din marmur[ plesnit[ sunt tineri =i, tot ca de obicei,
300
sunt studen\i rom`ni. Un singur oaspe — venit probabil cu
totul ]nt`mpl[tor la “Troidl” — =i-a ales un loc mai ferit la
fereastr[ =i ]=i soarbe ceremonios cafeaua.
U=a se deschide, =i ]n cadrul ei apare Mihai. P[rul i-a
crescut lung, gata s[-i ating[ umerii, =i un z`mbet bl`nd =i
melancolic ilumin`ndu-i chipul st`rne=te ]n sufletul confra-
\ilor frumoase prevestiri. Dar tocmai c`nd Morariu se preg[te=te
s[-l abordeze decis pe poet, cu speran\a c[ din generoas[
colegialitate invitarea lui la mas[ ar avea ca urmare fireasc[
“un r`nd de b[uturi”, se ]nt`mpl[ o scen[ absolut nea=teptat[.
Domnul de l`ng[ fereastr[, socotit p`n[ acum o clip[ un
austriac ori nem\oi cumsecade, se ridic[ de la locul lui =i se
]ndreapt[, f[r[ s[ ezite, spre noul venit, ]ntinz`ndu-i m`na
cu familiaritate:
— Bun[ ziua, domnule Eminescu!
Eminescu ]i ]ntinde la r`ndu-i m`na, ]ncurcat, m[rturisindu-
se:
— Nu v[ cunosc...
— Vede\i ce deosebire ]ntre noi? Eu v-am cunoscut ]ndat[.
— Poate nu sunte\i din Viena?
Se a=ez[ la masa de l`ng[ fereastr[.
— Dup[ vorb[, sunte\i din Moldova.
— Exact.
— Poate din Ia=i?
— Chiar de-acolo.
— Poate sunte\i...
(Automat, domnul interogat e gata s[ r[spund[, la
jum[tatea ]ntreb[rii, iar[=i “exact!”).
— ... poate sunte\i domnul... Iacob Negruzzi?
Sfial[.
— Chiar el...
— Vede\i c[ =i eu v-am cunoscut? Dar s[ vi-i prezint pe
prietenii mei!
Studen\ii se ]mbulzesc s[-l salute pe — =i de ei =tiutul —
301
redactor al respectatelor “Convorbiri”. +i cum, atunci c`nd e
vorba de jurnale ori reviste, furia lor denigratoare devine, de
obicei, nimicitoare, e de mirare c[ blajinul Negruzzi a izbutit
s[ le inspire respect =i interes...
— }mi pare r[u, spune Eminescu, ]mi pare r[u c[ Slavici e
plecat din Viena ]n vacan\[. A= fi dorit foarte mult s[ face\i
cuno=tin\a lui. Eu cred c[ Slavici este un scriitor cu viitor,
cuget[ drept, are idei originale =i va scrie foarte bine c`nd va
m`nui mai bine limba...
“Deci a=a arat[ Eminescu!” ]=i spune redactorul “Convor-
birilor”, care n-are voie s[ uite nimic. La ]ntoarcere, la Ia=i,
Maiorescu ]l va osteni cu ]ntreb[ri de tot felul, =i temutul
critic, cel care =tie ca nimeni altul s[ asculte, =tie la fel de
bine s[ ]ntrebe...
La r`ndu-i, Eminescu vrea s[ =tie totul despre “Junimea”
=i, r`nd pe r`nd, sunt evocate furtunoase dispute ori seri de
reverie provocate de lectura unor manuscrise...
Mai t`rziu, r[m`n`nd singuri, convorbirea s-a urmat =i
mai cald, mai firesc dec`t la “Troidl”. }n excelent[ dispozi\ie
sufleteasc[ (voiajeaz[ ]ntr-o clasic[ lun[ de miere, =i la un
hotel elegant e a=teptat de t`n[ra-i so\ie cu care s-a c[s[torit
din dragoste), Negruzzi nu uit[ s[ povesteasc[ acea noapte
de februar (ori poate de martie, asta nu mai \ine minte) ]n
care s-a ]nt`lnit cu poetul Eminescu.
— M[ ]ntorceam ]ntr-o sear[ acas[ de la o adunare. Pleca-
sem mai devreme dec`t se obi=nuie=te, c[ci scriind pe atunci
idila Miron =i Florica eram toat[ vremea preocupat de idila
mea. Ajunsesem la c`ntul din urm[ =i cugetam pe care din
sf`r=iturile ce mi se ]nf[\i=au ]n ]nchipuire era mai bine s[-l
aleg. Acas[ m[ pusei la gura sobei =i l[sam s[-mi treac[
dinaintea ochilor deosebite imagini din idila mea. Arunc`nd
ochii din ]nt`mplare asupra mesei mele de lucru, v[zui o
scrisoare nedeschis[, pe care nu o b[gasem ]n seam[. Era
adresat[ “Redactorului Convorbirilor Literare” =i scris[ cu
302
litere mici, ca de o m`n[ de femeie. Mi-am zis c[ trebuie s[
fie de la una din numeroasele poete tinere din provincie, care
voiau s[ li se tip[reasc[ versurile ]n revista noastr[. Deschiz`nd
plicul, g[sii o scrisoare ]mpreun[ cu o poezie intitulat[...
— Venere =i Madon[.
— ...am`ndou[ isc[lite...
— M. Eminescu.
— Numele Eminescu nu avea aparen\a a fi real, ci ]mi
p[ru ]mprumutat, din sfiiciune. M[ pusei s[ citesc.
— ...cu indiferen\[...
— Exact, poezia Venere =i Madon[, dar de la a treia
strof[ care ]ncepea cu versurile:
— “Rafael pierdut ]n visuri ca-ntr-o noapte ]nstelat[,
Suflet ]mb[tat de raze =i d’eterne prim[veri...”
— ...interesul mi se de=tept[ =i merse cresc`nd p`n[ la
sf`r=it. Impresionat, am citit poezia de mai multe ori ]n =ir,
iar a doua zi m-am dus la Maiorescu cu manuscriptul ]n
m`n[: — “}n sf`r=it, am dat de un poet!”, i-am strigat intr`nd
]n odaie =i flutur`nd h`rtia. — “Ai primit ceva bun?” mi-a
r[spuns el. A luat poezia, a citit-o, apoi a citit-o =i-a doua
oar[ =i a zis: — “Ai dreptate, aici pare a fi un talent adev[-
rat. Dar cine-i acest Eminescu?” — “Nu =tiu, i-am r[spuns,
poezia e trimis[ din Viena”. — “Foarte interesant, a mai zis
Maiorescu. Las[ poezia la mine”. Dup[ c`teva zile, a citit-o la
“Junimea”. Succesul a dep[=it orice a=teptare a noastr[. P`n[
=i Pogor, cel mai mare cusurgiu din c`\i cunosc, =i-a dovedit
entuziasmul... +i acum, iat[-m[ la Viena, ]n c[utarea domnu-
lui Eminescu. }ntreb`nd, ]ntreb`ndu-m[ =i eu “Cine-i acest
Eminescu?”. Dar nu te gr[bi s[-mi r[spunzi.
+i poetul nu pare gr[bit...
— }\i propun o cup[ de Xeres.
— Cu bucurie, domnule Negruzzi!
303
— }nchin pentru minunatul dumitale talent!
— }nchin pentru “Convorbiri”!
}=i sorb cupele cu solemnitate. Xeres-ul le-a dat o u=oar[
]mbujorare.
— Domnule Eminescu, am stat =i m-am g`ndit, nic[ieri ]n
\ar[ nu-i un loc mai potrivit pentru dumneata dec`t Ia=ul. De
unde e=ti?
— Dintr-un s[tuc de l`ng[ Boto=ani.
— +tii ce se spune despre dumneata? C[, de — dup[ ce-ai
ap[rut =i cu Epigonii — oamenii au ]nceput s[ se intereseze
de steaua dumitale. Am auzit c[ ai fi de neam armean!
— M[ trag din vechi familii rom`ne=ti! Tata, tr[it cu
spaima cancelariilor, are un scrin ]ntreg cu h`rtii.
— Se mai zice c[ e=ti urma=ul unui turc, Emin. Mai precis,
Emin-Efendi, ]nsurat cu o rom`nc[...
— Se admite! Ca glum[.
— +i c[ ai fi =ved? Da, un r[zboinic de-al lui Carol al XII-
lea al Suediei, b[tut m[r la Pultava, ajuns pe meleagurile
noastre, n-ar fi vrut s[-=i mai urmeze suveranul, =i s-a instalat
printre noi!
— Mi-l =i ]nchipui pe o=tean, cu armur[ dubl[ (una =i
pentru cal), descinz`ndu-=i sabia =i nevoindu-se s[ cultive
trifoi la Ipote=ti. G[inile i-ar fi ouat ]n coif, iar scutul i s-ar
fi pref[cut ]n capac al putinei de curechi! +i-l v[d, cu suli\a,
alung`ng mascurii!
Eminescu e sincer amuzat, mai pu\in interlocutorul s[u
care, ]n ceea ce-l prive=te, a n[d[jduit c[, neap[rat, ceva-ceva
e adev[rat...
Paharele de Xeres se ]nmul\esc, =i chelnerul a a=ezat pe
mas[ o butelie p`ntecoas[, plin[ de colb =i p`nze de p[ianjen,
pentru ca domnii s[ nu se mai osteneasc[ solicit`ndu-i prea
des un “r`nd nou”.
— Dar nu ne-ai spus la ce lucrezi? domnule Eminescu.
304
11
Gazda ]i cioc[ne=te ]n u=[, st[ruitor. }ncrunt[ din spr`nce-
ne =i e gata s[-=i utilizeze impecabila-i “nem\easc[“ pentru
alungarea inoportunei.
— Domnule Eminescu! V[ caut[ cineva.
— +i? nu sunt acas[ pentru nimeni!
— Vede\i, e o persoan[ necunoscut[, =i-am crezut...
— Ce persoan[?
— O domni=oar[. (Cine =tie ce “]nscenare” a b[ie\ilor...)
— V-a spus numele?
— Da. Micle, Veronica Micle...
}nce\o=ate o clip[, apele memoriei prind s[ se limpezeasc[.
Veronica Micle? Da, e un nume de care a mai auzit. Dar
unde? De la cine? Din “c[ru\a cu paia\e?” Exclus. A=adar,
]n numai “o minut[“ trebuie s[-=i trag[ pe umeri vestonul, s[
caute pieptenele, apoi ciobul de oglind[, =i-apoi s[ arunce o
“repede ochire” asupra proprie-i ]nf[\i=[ri.
— Ce s[-i spun?
— Mai sunte\i aici? Iertare, mam’zel Grete, iertare.
Spune\i-i s[... intre.
Pieptenele, bine]n\eles, e de neg[sit. Ac ]n carul cu f`n.
Cu foi scrise. Sute de foi. Iar oglinda? Se va fi topit de at`ta
neprivire, de at`ta l`ncezire... Face pu\in[ ordine pe mas[:
c[r\i, jurnale, manuscripte se dev[lm[=esc ]ntr-o clip[ =i cad
pe podele, ]nchipuind o Ninive ireversibil dezbinat[.
}ngenuncheaz[ s[ le ridice.
Vede doi pantofi ro=ii, doi conduri de cenu=[reas[, =i
z`mbe=te rostind doar pentru sine: incorigibil, “b[tr`n” su-
fler Eminovici, ce destin te face s[ ]ncepi “]ncep[tura”
cunoa=terii urma=elor Evei tot cu pantofii? Treci ]n cu=ca ta
305
de sufler, lighioan[ mic[! Cine spunea asta? A, dulcea Efro-
sis! Ei i-a iubit toate cordelu\ele =i n[stura=ii ]nc[l\[rilor.
— Dac[ ]n\eleg bine, e o vizit[ inoportun[!
O m`n[ dantelat[ se ]ntinde s[rut[rii poetului, care abia
acum ]=i prive=te oaspele...
(Veronica Micle? Sigur, ]n noaptea de spovedanii =i... Xe-
res, Negruzzi i-a vorbit despre aceast[ doamn[. De ce? }n
care ordine de idei? Dar a fost o “ordine” ]n convorbirea
desf[=urat[ ]n preajma pr[fuitei butelii?)
— V[ rog s[ lua\i loc aici pe scaun, numai un moment,
p`n[ eliberez sofaua... A=a... =i, scuza\i-m[, n-am avut timp
]nc[ s[ m[ prezint.
— Dar nu e nevoie, domnule Eminescu. Eu v[ cunosc.
V-am citit versurile din “Convorbiri”, am auzit c[ sunte\i
student la Viena =i, ]nt`mpl`ndu-m[ aici, mi-am spus c[ tre-
buie neap[rat s[ v[ caut!
(...+i, cum spunea Negruzzi, blonda =i frumoasa doamn[
Micle — frumoasa? o, ]ntr-adev[r frumoasa doamn[ Micle
— c[s[torit[ cu un venerabil, dar v`rstnic, mai ales v`rstnic
so\, +tefan Micle — cocheteaz[ cu muzele =i ]ntre\ine chiar,
cu palide spirite, un soi de salon (salona=) literar ]n care se
citesc “poesii” =i “aforisme”. Cum a ajuns Veronica C`mpea-
nu, Veronica Micle? Era elev[ la +coala Central[ de fete din
Ia=i. Avea numai 13 ani. Profesor-examinator: +tefan Micle
care, chem`nd-o s-o “examineze” la german[, cum fata nu se
omora cu limba t`n[rului Werther, a ]ncercat s-o “treac[“,
oferindu-i totu=i spre traducere un text extrem de facil: “Tradu-
mi dumneata din nem\e=te bucata “Der Geiger””, iar Veronica,
d`ndu-=i seama c[ =i lesnicioasa transla\ie o dep[=e=te, a izbuc-
nit ]ntr-un r`s nervos, din care greu a putut fi oprit[. Micle i
s-a adresat cu bl`nde\e: “Pute\i trece la loc, domni=oar[...” A
l[sat-o corigent[ =i... apoi a luat-o de nevast[.)
}ncearc[ — fioros de st`ngaci — s[ repun[ ]n func\ie
306
lampa de spirt sub ibricul de cafea, dar un refuz salvator ]i
]ng[duie s[ ]ncheie cu preparativele de “gazd[“ =i izbute=te,
abia acum, s[ ridice ochii.
Veronica, a=adar...
}n nop\ile de absolut[ t[cere, c`nd nici un sunet nu tulbur[
lini=tea od[ii “suse”, Mihai ]ncearc[ s[ povesteasc[ istorii fan-
taste ]n care, n[lucite ]n privazuri de geamuri ori descinz`nd
din oglinzi =i falduri de draperii, apar femei care-i seam[n[
tulbur[tor micu\ei =i p`n[ acum c`teva clipe necunoscutei
doamne Micle...
(“Haina ei alb[ =i lung[ p[rea un nor de raze =i umbre, iar
p[rul ei de aur era ]mpletit ]n cozi l[sate pe spate, pe c`nd o
cunun[ de m[rg[rit[rele era a=ezat[ pe fruntea ei neted[, lumi-
nat[ de razele lunii, ea p[rea muiat[ ]ntr-un aer de aur.”
“P[rul ei blond pare brum[ aurit[, gura dulce cu buza
dedesupt pu\in mai plin[ p[rea c[ cere s[rut[ri, nasul fin =i
b[rbia r[tund[ =i dulce ca la femeile lui Giacomo Palma.”
“Fa\a ei nu mai era tras[ ci se rotunzea v[dit, s`nii ei erau
mai plini, numai ro=a\a din obraz disp[ruse, f[c`nd loc unei
palori care-i da un aer de nespus[ bl`nde\e. Ochii nu mai aveau
acea s[lbatic[ =i noptoas[ str[lucire, ]n ad`ncimea c[rora fulgera
]ntunecosul amor =i ]ntunecoasa dorin\[... ci limpezi\i, nespus
de ad`nci, te-ai fi uitat zile ]ntregi ]n ei. Lini=te =i o melancolic[
pace era ]n ad`ncimea lor. +i ]n acea fa\[ at`t de palid[, plin[,
dar trist[ sur`dea suferitor oarecum gura de purpur[... o raz[
o Ierihonului a c[rei frumuse\[ nu se trece”...)
Conversa\ia — Veronica nu vorbe=te ca o coleg[, ci ca o
simpl[ cititoare — nu-i apropie cu nimic. Mihai se “explic[“
vorbind despre Epigonii, =i timpul trece, cheltuit cu aparen\e
sterile. Fiindc[ ar prefera, asemeni eroilor s[i (cu care
seam[n[), s[ cad[ la picioarele frumoasei doamne =i s[-i spun[
cele mai dulci cuvinte din c`te s-au spus.
307
Vocea muzical[ a Veronic[i e cald[, prietenoas[, dar gura,
cu sub\irea buz[ de sus refuz`ndu-se parc[ sur`sului, nu-l
]mbie pe poet s[ ]mprumute, fie =i un ciob din curajul person-
ajelor sale care ]=i d[ruie sufletul unor femei necunoscute =i
zboar[ cu ele (adormite) ]n bra\e, ]n palate pustii.
+i ]nainte de a se reg[si, doamna Micle e ]n picioare =i nu
accept[ s[ fie condus[ dec`t p`n[ la tr[sura ce-o a=teapt[ ]n
fa\a casei. Dar se invit[, =i poetul accept[ cu bucurie, la lungi
c[l[torii ]n Viena iubirilor...
12
... Se scutur[ teii ]n Prater. Se deschid “bar[cile — cabinete”
ale iluzioni=tilor, jonglerilor, apar, cu strat nou de vopseal[,
panourile mi=c[toare de tragere la tir. +i sala aceea cu oglin-
zi... Micu\a doamn[ Micle p[rea, alungit[ ]n rama oglinzii
“mincinoase”, un plop ori un mesteac[n alb. Mihai, ]ntr-alta,
p[rea ur`t, burduh[nos =i nemi=cat ca o buh[. }ntr-alta, tru-
purile li se-njum[t[\eau, iar ]n rotundul oglinzii de argint
aburit tr[s[turile lor se amestecau miraculos, ochii lui
suprapun`ndu-se straniu pe ai ei, c`te un “ciob” din fiecare era
de g[sit acolo unde trebuia s[ se ]ntip[reasc[, fluid[, icoana
celuilalt. Apropia\ii “monstruos”, dep[rta\i ]n cuprinsul aceluia=i
]ngust spa\iu. Am`ndoi =i singuri. P[r`nd c[ se zbat ]n oglin-
da topit[, c[ argintul sun[ ]n p[rul ei frunze =i ]ncearc[, pe
fruntea lui, mulaje. Am`ndoi, ca ]ntr-un morm`nt de somn...
Fresce suprapuse pe-acela=i zid de m`n[stire...
Se aud viori =i flaute.
Caut[ o mas[ singuratic[ =i cere cafea (oare unde au as-
cultat, am`ndoi, “Cantata cafelei”?) =i cere h`rtie =i c[limar[.
Un singur nume.
Scrie numele dragostei.
+i, ca ]n jocul oglinzilor “mincinoase”, literele se ]ntrep[-
trund, se compun =i recompun cu apropieri de sunete de nimeni
308
]ncercate. Scrie un nume ]n sine curg`nd, un nume =iroind
semne de s`nge =i ghea\[, abia ]nchegat =i spart ]ntr-o clip[,
ref[cut prin anagram[ri absurde, nume sf`nt, grav, definitiv.
Veronica.
Acinorev.
Verona.
Aronev.
Anorev.
Aquinora.
Aquinore.
Irena.
Aroniqua.
Enorvica.
Vicenora.
Acivrone.
Civraneo.
Neocivra.
Vranceora.
Norviace.
Narvioce.
Vreona.
Voerna.
Vnoera.
Vanoer.
Arnoev.
Aernoev.
Aornev.
Verena...
13
August 1871...
309
Praznicul preg[tit pentru vara lui ’70 e pe cale s[ se \in[
totu=i, cu o ]nt`rziere de doi ani (ne]nsemnat[ ]n sine fa\[ de
anii 400 cur=i de la sfin\irea Putnei). Din tot ce se constituise
la un moment dat drept zestre a serb[rii n-a mai r[mas,
cur`nd, dec`t urna de argint, a c[rei depunere pe lespedea lui
Vod[ le p[rea unora f[r[ rost, gest nedublat de vreo sem-
nifica\ie special[ (banii — cei 5000 de fiorini — depu=i la
bancherul Mure=an, disp[r`nd o dat[ cu ciudatul lor p[str[tor,
]ntr-o Americ[ neajuns[ de posibilele fulgere ale poli\iei impe-
riale vieneze...). Pierdut[ la c[r\i, zestrea p[rea imposibil de
ref[cut, iar darea la iveal[, cu stingheritor lux publicitar, a
fugii bancherului, n-ar fi contribuit dec`t la totala discre-
ditare a ideii. Ideea care, trebuie spus, nu-i mai ]nc[lzea nici
pe unii dintre capii “Rom`niei june”, speria\i de impasul
“finan\iar”, dar =i de posibila iritare a oficialit[\ilor. A fost
nevoie de o adev[rat[ r[sturnare a scepticilor, p`n[ s-a ajuns
la noul “comitet central”, cu Slavici pre=edinte =i cu — etern
pe loc secund — Eminescu secretar.
Un Eminescu mai ]nfl[c[rat ca oric`nd, hot[r`t s[-=i jus-
tifice =i sie=i jertfa renun\[rii, pentru o bun[ bucat[ de timp,
la solitarele munci literare ]n care se angajase deja cu proiecte
posibil de ]mplinit ]ntr-o sut[ de ani... Un Eminescu sigur de
reu=ita unei ]ntreprinderi care, dincolo de latura ei cuminte,
sentimental[, ar fi avut un ecou solemn ]n inimile tuturor
rom`nilor. Pentru el, studen\ii n-aveau a se teme de
interven\ia, prin tradi\ie brutal[, a administra\iei de ocupa\ie
austriac[ guvern`nd la acea vreme preafrumoasa |ar[ de
Sus, tinerii ]ncerc`nd s[ probeze, cu luciditate ]n\eleapt[, ]n
primul r`nd capacitatea lor de a ]n\elege evenimentele, urm`nd
a se plasa “sub” sau “peste” vreme. Av`nd promisiunea c[
serbarea nu va fi dec`t un “cuviincios” praznic cu ]ndestul[
m`ncare =i b[utur[, ]ntru pomenirea unui voievod r[posat
sub cripta Putnei, Comisarul guvernului de la Viena, dup[ ce
310
s-a asigurat de intonarea, la debutul procesiunii, a unei ]n-
chin[ri c[tre ]mp[rat (poate chiar sprin\ara “Doamne \ine =i
proteje pe al nostru ]mp[rat” compus[ cu “dulcea\[“ de Haydn),
s-a str[duit s[ nu-=i mai fac[ griji de prisos. Fiind la ziua
sorocit[ serb[rii, 15 august, zi de hram, m`n[stirea lui +te-
fan ar fi chemat oricum, ca ]n fiecare var[, mii =i mii de
moldoveni sosi\i cu desagii ]n spinare (cu sau f[r[ “pasport”),
pentru a bate m[t[nii la c[lcìul de piatr[ al Putnei.
}nc[lzit de povestea icoanei-tablou — ]n stare s[ p[leasc[
“nec[jit[“ sau s[ se reaprind[ — afl[toare pe unul din “murii”
Putnei, bucovineanul Epaminonda Bucevschi a luat asupr[-i
datoria de a ]mpodobi cu brad =i flori, ori cu zugr[veli noi,
por\ile, zidurile =i locurile de popas ale b[tr`nei m`n[stiri.
Pentru ochii lui, ca =i pentru ai lui Eminescu, exista speran\a
ca portretul d[ruit cu “via\[“ s[ se lumineze, fie =i pentru o
abia perceptibil[ \and[r[ de clip[.
— Nu =tie nimeni unde-i Eminescu? ]ntreab[ pictorul, boit
din cap p`n[-n picioare cu vopsele =i t`r`nd dup[ el un ]ntreg
“harna=ament” pictoricesc...
— E dus trei sate d-aici, la Crasna.
— P[i de ce, frate?
— S-a dus la o moar[, acolo. A fost ideea lui. S-a g`ndit
c[ n-avem cozonaci, =i s-a dus s[ cumpere un car de f[in[, =i
s[-i aduc[ gata cop\i.
— Iat[ o ipostaz[ ]n care mi-a= dori s[-l v[d: veghind s[
nu se ard[ cozonacii =i d`ndu-le fa\[ lucie cu =omoiagul muiat
]n =ofran!
— Nu r`de, el =i-a luat ]n serios “misia”. De l-ai fi v[zut
c`nd a plecat: sumbru — p[rea un general care e gata de
r[zbel...
— C`nd vine, spune-mi, c[ am nevoie de el. M[ g[se=te ]n
clopotni\[.
— Ce cau\i acolo?
311
— A=ez ni=te l[mpi, peste dou[zeci, =i la noapte le aprind.
Or s[ se vaz[ p`n[ departe...
Ieni Slavici, pre=edintele, n-are ]ndeletniciri mai potrivite.
E drept, el nu-=i albe=te pletele cu f[in[, ca domnul Emines-
cu, ci inspecteaz[ cuhniile m`n[stirii, cu oale ]n care se fierb
bine doi vi\ei, =i mai r[m`ne loc =i de o f`nt`n[ de zeam[, =i
cu frig[ri colosale. Arhimandritul Putnei, “preafericitul” Ar-
cadie Ciupercovici, ca unul care e mai deprins cu me=te=ugul
bucatelor dec`t cu cel al slujbelor slavone=ti, a devenit de
dou[ zile teroarea, cu barb[ =i com[nac de tabl[, a bie\ilor
p[rin\i-buc[tari care nu mai g[sesc timpul s[ r[sufle. Adic[
s[-=i mai ]ndrepte mirosul chinuit de bor=uri, rasoale, sar-
male =i fripturi, cu un g`t-dou[, cel mult trei, de tescovin[
\inut[ ]n mare tain[ printre mun\ii de hartane (s-au t[iat
c`teva perechi de boi) =i polonicele ciorbelor.
— Merge, p[rinte Amfilochie?
— S-ar putea altcumva, preafericite?
— Se poate. Gata ciorbele? Pe sear[ vin s[ le gust. Le-ai
dres cu ce \i-am spus?
— Le-am dres.
— Da’ mai ]nfund[ soba aia cu lemne, c[ moare focul =i-i
taie m`nc[rii tot duhul!
— Cum s[ le mai ]nfund, preafericite, c[ parc[ sunt fo-
curile lui Vavilon?
— Nu c`rti, Amfilochie! C[ de nu, te trec ]n slujb[, c`nt[re\
de stran[...
— Iertare, preafericite, r[m`n aicea, l`ng[ ulcelele mele...
— ...Cu vin.
— ...Cu bucate, preafericite...
— Cu vin nu?
— +i cu... cu vin...
Ieni Slavici e satisf[cut de priveli=tea de iad gastronomic
pe care Ciupercovici a g`ndit-o temeinic, p`n[ ]n cele mai
312
m[runte detalii, ca un fin cunosc[tor (“Numai c`nd v[ aud
numele =i mi se face foame”, i-ar fi spus un mitropolit), cu
]n\eleapt[ =i mucalit[ pricepere de a-i “uimi” pe mireni cu
“prisoasele” schivniciei. Cu osebire e ]ngrijorat de calitatea
sarmalelor pe care, se teme, un foc pripit le-ar face mai pu\in
aurite, =i uria=ele oale sunt ]ntoarse, cu toarte ]ncinse, spre
flac[r[ mai domoal[. Arhimandritul =tie c[, abia a\ipite ]n
cenu=[ ]n oalele negre, nepoleite cu smal\, bucatele ]=i cap[t[
acel gust secret, acel “duh” ]n stare s[ ]nveseleasc[ ospe\ele
oric`t de austere. Aduse =i din alte m`n[stiri, ]n c[ru\e,
tuciurile de aram[ ]n care p[rin\ii vor ]nv`rti mìne m[m[-
ligile, ap[s`nd f[c[le\ele, ca pe Bistri\a, pluta=ii, c`rmele,
sclipesc ]n aerul cu lumin[ ]mpu\inat[ de fum =i arome, ca
adev[rate stele, ]n vreme ce ]n cuptoarele zidite din vreme,
]ntr-o poian[, =i unse cu luti=or, se odihnesc pìni =i colaci
]mpleti\i ca =erpii, lipii c`t brusturii =i turte de m[lai. Cu
destoinicia dulgherilor vechimii, c[lug[rii ]nal\[ at`t de mari
frig[ri, ]nc`t un bou jupuit s[ poat[ fi ]ncredin\at focului,
despov[rat doar[ de copite. }n poiene sunt s[pate gropi =i
sunt aduse mald[re de frunze ]n vederea ad[postirii, pe pat
de jar, a berbecilor frip\i haiduce=te, ]n[bu=i\i ]n frunzare
arse =i ]n lut dulce...
Ajuns[ la cram[, scurta inspec\ie ]ntreprins[ de arhimandrit
se ]ncheie cu ]ncercarea celor mai potrivite vinuri =i rachiuri.
Speriat, pre=edintele Slavici, care nu e mare b[utor, izbute=te
s[-i cheme ]n chilia subp[m`ntean[ pe +tefanelli =i pe Mihai,
]ntors cu trei care de cozonaci de la Crasna. Pe masa pe care
e a=ternut[ p`nz[ de in, sunt aduse ciururi de m[lai pline cu
nuci =i minuscule pahare de vin.
T`rziu, dup[ conven\ionale conversa\ii purtate mai ales pe
tema Vienei, pe care stare\ul pare s-o fi cunoscut “mirene=te”,
discu\ia alunec[ pe un t[r`m mai dur. Se vorbe=te despre
dorul oamenilor din miaz[noapte de a tr[i iar[=i ]n hotarele
c`ndva statornicite de +tefan. C[tana cr[iasc[ ]=i a=az[ cu
313
prea mult[ fal[ cizma cu pinten pe un p[m`nt care nu ]ng[duie
asemenea povar[, oasele voievozilor con\inute ]ntr-]nsul d`ndu-
i fr[gezimea cenu=ii de frunz[ ori a f[inei de marmur[. Cu
vocea gata s[ spulbere ]n cioburi paharele cu vin mieriu,
p[storul Putnei c`nt[ despre “\ara” lui ]nz[pezit[ de ierni
lungi:
— Despre +tefan cel Mare, cel Sf`nt, cel Bun =i cel Drept
nu trebuie s[ vorbim cu lacrima ]n ochi, dragii mei. Nu se
cade s[-l pl`ngem. El e pururi biruitor...
Dar domnii studen\i, ]n fa\a c[rora stare\ul vrea s[ par[ =i
ceea ce este ]n adev[r, un b[tr`n ]n\elept, nu doar o gazd[
minunat[, ]n\eleg prea bine c[ spusa preafericitului nu tre-
buie l[udat[ dec`t... ]n t[cere. Limbile se dezleag[ anevoie
c`nd c[tanele ]mp[r[te=ti ]=i fac sim\it[ prezen\a ]n toate
cotloanele m`n[stirii =i studen\ii nu vor s[ compromit[, prin
efuziuni nes[buite, ideea care i-a adunat ]n uria=a ograd[ a
Putnei. Idee pe care cancelariile vieneze au b[nuit-o din prima
clip[, dar pe care, sim\indu-se ]n stare s-o “combat[“ cu str[=-
nicie, n-au avut ambi\ia de a pune prea multe opreli=ti ]n calea
preg[tirii serb[rii. Viena nu-=i f[cea iluzii privind patriotismul
rom`nilor, probat ]n prea dese r`nduri, pentru a nu fi ]n\eles. }n
arhive cu savant[ pedanterie fiin\`nd, existau mii de scrisori ale
domnilor rom`ni ori ale capilor de r[scoal[ transilv[neni — =i
peste toate, apostila cr[iasc[ zugr[vea vulturi de cear[ s`ngerie.
Ambi\ii, speran\e adesea naive, p[strate ]n biete terfeloage pur-
tate la piept, ferite de ploaie ori z[pad[, z[ceau ]ncopertate ]n
marile arhive, =i studen\ii care ajunseser[ s[ le cunoasc[ le
memorau cu m`hnire, pentru ca ajun=i acas[ s[ le rosteasc[
celor dragi cu voce ]ngro=at[ de fioruri patetice.
Pentru Mihai, deosebit de importante nu sunt at`t festivit[\ile
cu fastul lor romantic, c`t convorbirile proiectatului congres
— p`n[ la care a mai r[mas numai o zi — ]n stare s[ cristal-
izeze =i s[ impun[ “o singur[ direc\ie a spiritului rom`nesc”.
314
Rostul urnei votive de argint — ideea fusese a lui — era s[
colecteze p[m`nt din toate col\urile \[rii. P[m`ntul depus pe
pieptul b[tr`nului voievod se cuvenea s[ semnifice icoana unirii
definitive a rom`nilor ]ntre hotarele ]nchipuite dup[ stingerea
lui +tefan de c[tre Mihai Viteazul, domn al valahilor =i, pentru
o clip[, al ardelenilor =i moldovenilor...
Diminea\a s[rb[torii.
Diminea\a, g`ndit[ cu ad`nc[ emo\ie de c[tre Mihai,
popose=te peste p[durile Putnei cu diafane \es[turi de aur cu
ales[turi de argint... (Asear[, tras de m`n[ de Ciupercovici,
i-a fost dat s[ vad[ cu ochii lui o minune n[scut[ din evlavii
=i din iubire: broderia-epitaf, pl[smuit[ parc[ din fire de aer,
de c[tre frumoasa Maria din Mangop, iubitoarea doamn[ a
lui Io +tefan Voievod...)
Slavici, trezit mai devreme, e ]n m[sur[ s[-i relateze frate-
lui Mihai ultimele nout[\i, ]n vreme ce-i toarn[, dintr-o doni-
cioar[, ap[ ca ghea\a, de sp[lat.
— Sunt mii =i mii! Mii de \[rani din Moldova =i Bucovina,
aruden\i de la Blaj, venerabile doamne din Bucure=ti, adev[-
rat exod.
— Las[-le, doamnele rom`ne, spune-mi dac[ a venit Alec-
sandri?
Ieni tace, ]ncurcat. Posibila prezen\[ a poetului na\ional la
Putna a fost unul dintre argumentele “forte” ale lui Mihai ]n
“b[t[liile” anticip`nd congresul...
— Deci n-a venit?
— Nu. O fi bolnav.
— Se poate. A trimis vreo depe=[ de explicare?
— Nu, ne-a trimis un fel de imn...
— Despre?
— Despre +tefan.
— Bun =i-acela. D[-mi =tergarul, Ieni. M[, dar acuma v[d
315
cum te-ai ]n\olit!
Mihai, dup[ ce ]=i inspecteaz[ propriile ve=minte, e sincer
cucerit de alura aristocratic[ a prietenului s[u, muiat ]n negru
ca un greier, cu c[ma=[ ]nz[pezit[ =i cravat[ cu ac de diamant.
— Pe cine-ai dezbr[cat?
Ieni e ]ncurcat.
— Le-am ]mprumutat, pentru zece fiorini...
Mihai ]=i trece degetele prin p[r =i socote=te c[ timpul
consacrat aranj[rii \inutei a fost cheltuit cu exces:
— La lucru, frate Ieni! M[ duc s[ ]mpr[=tii foile volante.
Una, cu o poem[ stra=nic[, a doua cu o gravur[ a lui Epa-
minonda. Ai v[zut-o?
— Numai ]n aram[, la Epaminonda la atelier. Ia s-o v[d!
— Iat-o!
— Dar e minunat[. +i e =i colorat[...
— De asta-mi pare r[u. Epaminonda a vopsit-o ca pe-o
p[pu=[ de turt[ dulce... Dar altfel — argumentul e al lui —
nu-l putea ]nf[\i=a pe +tefan cu plete blonde =i cu ochi alba=tri...
Cel pu\in, mantia de brocart e un adev[rat curcubeu. Dar ia
te uit[, Ieni, ce de popor!
— Parc[-s la o procesiune de ploaie...
— +i nu se cuvine? Poate c[ va ploua =i pentru s[raca
noastr[ gr[din[.
Se apropie un c[lug[r.
— Domnilor studen\i, sunte\i a=tepta\i la st[re\ie, c[ a
venit domnul Mihalache Kog[lniceanu.
— Adev[rat? S-ar zice, Ieni, c[ absen\a lui Alecsandri e
astfel fericit compensat[.
— A=a-i. Dar pe b[tr`n ]l =tiam suferind, cum =i-o fi
hurducat el picioarele betege ]n butc[ =i, mai ales, cum a
]ndurat ar=i\a vreme de cinci ceasuri, nu ]n\eleg.
— S[ mergem!
}n pu\ine clipe v`ltoarea ]i soarbe. Avea dreptate Slavici:
316
parc[ uria=e procesiuni de implorare a ploii =i-au ales drept cap[t
de drum alba cet[\uie a Putnei, curtea ]mprejmuit[ cu zid gros
de cetate, deprins cu s[geata ori buzduganul n[v[litorului. Zeci
de covoare cu c`mpuri ]nflorate au fost a=ternute s[ podeasc[
drumul spre intrarea ]n biseric[. Steaguri de catifea, cu inscrip\ii
din fir aurit, f`lfìe pe turnuri, prapuri de borangicuri =i bro-
cart ]mbrac[ reci coloane de piatr[, arcuri de triumf t[iate din
lemn de mesteac[n t`n[r ]i a=teapt[ pe c[l[torii de departe.
Preo\ii au ie=it ]n fa\a bisericii celei mari cu somptuoase od[jdii
de Bizan\, \in`nd ]n mìni c[r\i cu ferec[turi de argint =i aram[,
minuscule chivote, crucifixuri, tiare arhiere=ti.
Mihai ]=i face loc cu coatele.
Se aud clopotele.
Un b[tr`n ]l \ine de m`n[ =i-l ]mbie s[ asculte ]mpreun[
gravele dang[te.
— Le =tii, clopotele?
— Nu.
— Eu le =tiu. Acum bate Blagovistnicul, auzi? +i acum
mai sub\ire, U=erul! Auzi? Acum trebuie s[ ]nceap[ s[ bat[
Siluanul. Ultimul care intr[ e Buga. Ultimul, altfel le-ar aco-
peri pe celelalte. Buga, care vorbe=te.
— Vorbe=te?
— N-auzi? Bate-n dung[: +te-fan! +te-fan! E Buga, clopot
sf`nt. C`nd \ara e la greu, Buga bate singur. Bate de sine.
Suflet al preg[tirii serb[rii, Mihai se vede lipsit de un
“tac`m” de gal[. Prietenii “vienezi” v[d, ca =i el, cu stupoare,
cum fe\e nez[rite p`n[ acum se ]ndeas[ afl`ndu-=i loc l`ng[
patrafirele episcopilor ori l`ng[ domnii ]n straie negre, sosi\i
de la Bucure=ti =i Ia=i. }ntre ei, asud`nd din greu =i tampon`ndu-
=i fruntea cu o uria=[ batist[ ro=ie, conu Mihalache
Kog[lniceanu, sincer interesat de serbare, dar tot at`t de
sincer ]mpiedicat s[-i guste momentele de farmec. E omul de
care se leag[ episoadele luptelor unioniste, este arhitectul
mi=c[rilor reformatoare din vremea lui Cuza — domnul c[ruia
317
el, Kog[lniceanu, ]i ceruse jur[m`nt de credin\[ pentru \ar[,
la investitura pe tronurile lui +tefan =i Mihai Viteazul —
Cuza, pe care studen\ii vienezi ]l vizitaser[ ]n silita-i sih[strie
de la Ober-Döbling...
Dar a=a, Eminescu nu se mai vede silit s[ rosteasc[ vorbe
de prisos, =i din gazd[ devine oaspe. Str[bate poienile ]n care
e larm[ de stup, se ]nst[p`ne=te =i-i las[ lui Ieni Slavici pre-
rogativele “oficiale” ale praznicului aniversar... +i Ieni se des-
curc[ nesperat de bine...
— Mohor`t, Eminescule?
— De ce, frate +tefanelli?
— Crezi c[ mai putem \ine congresul?
— De ce nu!
— Totul are un aer de petrecere voioas[, care m[ face s[
cred c[ vom pleca de-aici s[tui, cu setea st`mp[rat[ dar... tot
neuni\i.
— R[bdare, +tefanelli! Disear[, ]n trapeza m`n[stirii, se
decide cauza noastr[. Sper s[ nu-\i toce=ti p`n[ atunci
elocven\a!
— Noi n-am venit aici s[ facem arcuri de triumf, sorcove
=i capre ca Epaminonda!
— }ntr-un fel, facem =i asta...
— S[ nu te-aud[ Bumbac, c[ se face foc.
— A=a ]l voi: incandescent...
+i se aude dintr-o dat[ Buga, clopotul sf`nt, clopotul hai-
duc, vibr`ndu-=i arama scris[ cu cirilic[ veche ]n aerul v[ratic.
— E Buga...
— Le =tii pe nume?
— S[ mergem, +tefanelli! Le iese ]n ]nt`mpinare Chibici,
]mbr[cat =i el ]n negru =i purt`nd pe p`ntec o uria=[ cocard[
tricolor[:
— Tr[iasc[ na\ia!
— Sus cu ea!
— Te caut de-un ceas, Mihai: numai tu po\i fi Virgiliul
318
meu prin paradisul Putnei. Precum =tii, nu istoria e lectura
mea de c[petenie, a=a c[...
— Bine, Chibici, suflet turcit, dar prin Letopise\i nu \i-ai
plimbat must[\ile?
— Ba da, Mihai, dar =tii, domnii se schimbau prea repede,
=i memoria mea nu i-a p[strat pe to\i c`\i au fost...
— Dar e vorba de +tefan, p[g`nule =i t[tarule!
— ...Care +tefan a avut doamn[ t[tarc[, Maria din Man-
gop...
— Vezi, nu e=ti de tot s[lbatic, Chibici, ai norocul c[ la
Putna se mai poate vedea un epitaf brodat de mìnile doamnei
Maria — brocart, aur, argint =i lacrimi de perle...
Cu turle ascu\ite ]mpung`nd aerul translucid, cu brìe de
chilii, acoperite cu =indril[ nou[, vatra Putnei ]nv[p[iaz[ cu
zugr[veli =i m[runte lanuri de lum`n[ri aprinse verdele bra-
zilor din juru-i. Mìni pioase au sp[lat cu petic[ de catifea
pisania afumat[ de timp, ]nce\o=at[ de colb =i de veghe, =i
literele r`cìte c`ndva de me=terii pietrari le vorbesc pelerin-
ilor din Augustul hramului putnean despre ctitoria viteazului
=i “binecinstitorului domn a toat[ \ara Moldovei Io +tefan
Voievod, fiul lui Bogdan Voievod...”
Gropni\a voievodului e simpl[: doi st`lpi sub\iri sus\in o
arcad[ “scris[“ cu flori, privegheat[ de lumina pu\in[ a unei
ferestre ]nguste, despicate ]n zid. }n cuprinsul taini\ei poate
fi v[zut sarcofagul de marmur[ de Carara pe care dalta a
conturat cu conture fluide frunze de acant. O candel[ arde
peste lespedea “roas[“ de priviri, atins[ cu ]nfiorare =i adora\ie,
=i un s`mbure de lumin[ purpurie cheltuie untdelemnul bine
mirositor, cu p`lpìre de ornic, egal[...
|[ranii veni\i la s[rb[torire cunosc p`n[ ]n cele mai mici
detalii drumul pe care cortegiul mortuar, cu +tefan ]n sicriu
din lemn sculptat, l-a urmat, la trei zile dup[ stingerea voie-
vodului, ]ntre Suceava =i Putna. P[rin\ii =i bunii, =i bunii
bunilor lor au memorat pentru ei fiecare dumbrav[ de popas,
319
fiecare potec[ =erpuit[. Iat[ de ce, d`nd un oarecare ocol,
sucevenii au sosit la Putna pe drumul de tain[. }n fruntea lor
e b[tr`nul preot din Stupca, Iraclie Porumbescu, urmat — ca
de o aburoas[ umbr[ — de c[tre fiul lui, Ciprian, =i de
taraful l[utarilor din Suceava al lui Grigore Vindireu.
}n biseric[, momentul de cea mai ]nalt[ tensiune ]l consti-
tuie depunerea de c[tre un maior, Boteanu, a sabiei =i cen-
tironului de aur pe morm`ntul voievodului. Combatant pe
frontul franco-german, maiorul omagiaz[ astfel cu un gest
simbolic — dar probabil pu\in gustat de c[tre Eminescu — pe
marele o=tean.
Mihai cite=te pe chipul lui Chibici dorin\a secret[ de a se
ispr[vi c`t mai repede =irul lung al cuv`nt[rilor =i de a se
purcede la partea cea mai consistent[ care e, totu=i, praznicul.
Spre deplina lui ]mp[care, Eminescu =i Slavici, profit`nd de
privilegiul ]ng[duit gazdelor, acela de a controla bunul mers
al lucrurilor, ies din aerul ]mbibat cu smirn[ =i aloe =i sunt
martori ai preg[tirii osp[\ului. Mai bine-zis, ospe\elor, fi-
indc[ cele 1600 de tac`muri ale mesei se dovedesc a fi cu
totul pu\ine fa\[ de mul\imea de norod venit[ s[ ]ngenunche
la tinda spoit[ cu evlavii a Putnei. Dup[ ce trimi=ii comite-
tului au b[tut zeci de hanuri, cu scopul nobil de a ]nchiria
vesela trebuitoare, dup[ ce s-a apelat =i la odoarele-relicve ale
arhimandridului stare\, a devenit limpede c[ oaspe\ii trebuie
s[ m[n`nce cu r`ndul, ca ]n osp[t[riile studen\ilor. Fantezia
lui Ciupercovici, bine slujit[ de c[lug[rii cuhniei monahice=ti
mo\[ind printre polonice, st`rne=te lauda mesenilor, =i b[tr`nul
e mi=cat de cuvintele pe care ]i e dat s[ le aud[. Kog[lniceanu
conchide c[ omagiul e c`t se poate de potrivit:
— S[ nu uit[m c[ l-am invocat azi pe un mare viteaz, dar
=i pe un mare iubitor de veselii =i ospe\e... S[ bem ]ntru
nemurirea fericitului r[zboinic, dar =i ]ntru lauda b[utorului!
Se ciocne=te cu entuziasm. A fost, se pare, al o sut[lea
320
toast, =i nu se b[nuie c[ num[rul n-ar putea fi sporit. S-a
b[ut pentru sfetnicii =i dreg[torii lui +tefan, pentru doamnele
sale =i chiar pentru ibovnice, spre mucalitul protest al lui
Ciupercovici.
Petrecerea \[ranilor e lipsit[ de argintul tac`murilor, lip-
sit[ de tipsii =i pocale domne=ti, dar =i de toasturi. A=ternute
pe iarb[, petic l`ng[ petic, =tergar de in ori marame muiere=ti,
de borangic, sunt ]mpodobite cu ulcioare =i c[ni de lut, =i din
desagii cobor`\i de pe caii iu\i apar bun[t[\i f[r[ num[r...
Br`nza e a=ezat[ ceremonios pe frunze de brustur, ]n str[chini
apar hartanele de pui ori pastrama de v`nat =i, ca pietre
netede pe prund de g`rl[, ou[le se rostogolesc printre pe=tii
frip\i ori ulcelele cu sm`nt`n[. Pìni uria=e, cu obraz ca de
m[r, aurii, colaci ]mpleti\i, lipii =i covrigi, prescuri =i pl[cinte
de tot felul sunt rostogolite din co=uri de nuiele =i, mai de-
parte, sub zidurile de piatr[ se ]nal\[ pirostrii. Rachiul e
zv`ntat din stacane de lemn ciobit, vinul arde ]n c[ni, =i
l[utarii, descul\i, sufl[ ]n cimpoaie, ]n \evi de fluier, ori
m`ngìe viorile vi=inii cu arcu=ul. Vindireu c`nt[ ca la vechile
nun\i, aplecat peste g`tul fragil al viorii, cu un fel de viclean[
supu=enie, d`nd porunci nerostite tarafului, prin ridic[ri rapide
de spr`ncene, c`nt[ cu un soi de frumoas[ absen\[, pentru
auzuri ]ndep[rtate. Un t`n[r sub\ire, ]nalt, aduc`nd la chip cu
Mihai, se repede spre b[tr`nul staroste =i-i smulge, f[r[ pro-
test, vioara din mìni... Apoi c`nt[, ]nfl[c[rat, trece prin hore
repede ]ncropite, ]i cheam[ pe oameni s[-i \ie “hangul”, =i ei
bat iarba cu s[lbatic[ destoinicie. Mihai ]l prive=te cu ochi
mira\i: cine l-ar fi crezut ]n stare pe domni=orul ]mbr[cat
nem\e=te, cu lung[ chic[ romantic[ =i ghete cu gumilastic, de o
at`t de fierbinte patim[?
— Cine-i junele? vrea s[ =tie Chibici...
— Fiul popii Porumbescu de la Suceava, pare-se.
— }i zice al dracului de bine din vioar[...
Ciprian Porumbescu e lac de sudoare. Popa ]i =terge frun-
321
tea cu poala anteriului =i ]l ]ndeamn[ s[ se mai domoleasc[.
— Tat[, ]i spune t`n[rul, ]mbr[\i=`ndu-l, am c`ntat Daciei
]ntregi!
*
E noapte.
}nt`lnirea din trapez[ a ]ndrept[\it scepticismul lui Chibi-
ci: delega\ii asocia\iilor studen\e=ti n-au g[sit acela=i grai ]n a-
=i m[rturisi dorurile =i credin\ele. Vorbe, multe vorbe... Cel
pu\in Bumbac, aflat dup[ mul\i ani ]n fa\a unui auditoriu
care, ne=tiindu-l, nu-l ]ntrerupe, a invocat ]ntreaga istorie a
“R`mului”, ]ntru ]mplinirea unor “idealuri” bombastice. Te-
meiul a fost ]ns[ pus. Mihai a vorbit calm, m[surat =i, stu-
poare, nu l-a ridiculizat pe Bumbac. (La Viena, Eminescu ]=i
tr`ntise c[ciula pe pupitrul eternului orator Bumbac, invit`n-
du-l s[-i mai vorbeasc[ =i ei, c[ciulii, el declar`ndu-se s[tul
de vorbe goale...)
Chiliile fiind ne]nc[p[toare pentru odihna oaspe\ilor de
frunte, Eminescu e nevoit a-=i c[uta somnul ]ntr-altundeva.
Spre bucuria lui, fiindc[ somnul sub stele ]i e din cale-afar[
de drag. Dup[ sumare investiga\ii, el ]=i alege podul por\ii de
intrare, bine podit cu f`n, drept “iatac”.
— +i ai s[ dormi aici, Mihai? Aici stau bufni\ele ]n\elepte!
— E minunat. F`nul e cosit de cur`nd, ]nc[ plin de
mireasm[, aerul e curat... Liebchen was willst Du noch mehr?
Repede dibuit =i de al\ii, podul devine ne]nc[p[tor. Se v[d,
prin bol\i lene= arcate, stelele lui august, =i Mihai le prive=te,
cu mìnile sub cre=tet, g`ndindu-le enigmele eterne. }i e, pen-
tru o clip[, dor de lada cu manuscripte, abandonat[ paingilor
=i =oarecilor, ]n odaia de la mansarda vienez[, dor de filele
]nnegrite, ]mpodobite cu semne nervoase, la ]nceput caligrafi-
ate pedant (apoi, prin interven\ii succesive, me=te-=ugul de
copist medieval e abandonat transcrip\iei g`fìte, cu “econ-
322
omie” de litere...)
Sunt acolo, poleite cu cerneal[, icoane pe care v[zduhul de
deasupra turlelor-s[geat[ ale Putnei le n[luce=te ]n fantaste
scrieri cu litere-stele pe un “pergament” albastru, ]nnobilat,
]n dreapta, de pecetea Luceaf[rului.
“Schema cursului naturii este un cerc de forme prin care
materia trece ca prin puncte de tranzi\ie. Astfel, fiin\ele privite
]n sine sunt asemenea unui rù curg[tor pe suprafa\a c[ruia
sunt suspendate umbre. Aceste umbre stau pe loc ca o urzeal[,
ca ideea unei fiin\e sub care undele rùlui etern formeaz[ o
b[t[tur[, singur[, ce d[ consisten\[ acestor umbre =i totu=i ea
]ns[=i ]ntr-o etern[ tranzi\ie, ]ntr-un pelerinaj din fiin\[ ]n
fiin\[, un Ahasver a formelor lumii. Acuma c[ut`nd la or-
ganele acestei fiin\e, g[sim asemenea c[ ele sunt ca p[r\i con-
stitutive ale ]ntregului, forme mari =i mici de tranzi\ie — prin
urmare esen\a fiin\elor este forma, esen\a vie\ii trecerea,
mi=carea materiei prin ele.”
“Sp[im`nt[toarea necesitate cu care urmeaz[ procesele ei,
num[rul mic al legilor fundamentale, combina\iunile acestora
care oric`t de multe ar fi, totu=i se pot calcula cu certitudine,
de=i poate pentru facerea unui asemenea calcul n-ar ajunge
mai multe vie\i de oameni consecutive, pu\in[tatea relativ[ a
spa\iilor, sunt ]ndestule dovezi ale unei m[rginiri ]n producerea
formelor. Frunzele de stejar dintr-un an sunt copii fidele a
celor din mii de ani trecu\i, =i chiar dac[ fiecare frunz[ indi-
vidual[ ar prezenta o diferen\[ oarecare nu trebuie s[ se uite
c[ legile =i elementele ]n joc sunt determinate, se pot num[ra
=i cum toate combin[rile lor posibile se pot asemenea determi-
na dup[ o induc\ie minu\ioas[, de=i poate ar fi o munc[ netre-
buitoare. Afar[ de aceasta s[ nu uit[m cum c[ ]n faza ce ne
cuprinde temporal[ =i trec[toare a p[m`ntului, formele se
mo=tenesc =i se perfec\ioneaz[ pe c`nd o reproducere analoag[
]n tot =i ]n parte am putea-o pretinde cu drept cuv`nt numai
atunci c`nd...”
323
— Mihai!
“...f[r[ aceasta s-ar fi sf`r=it =i s-ar fi re]nnoit cu totul din
nou, dup[ ce ar fi parcurs toate procesele de forma\iune care
ne preced pe noi. Din certitudinea cum c[ at`t puterile =i
elementele c`t =i modurile lor de combina\ie se pot calcula
apriori =i rezuma ]ntr-un num[r rezult[ renumitul postulat c[
tot ce este posibil va fi. Concentr`nd a=adar via\a p[m`ntului
nostru ca individ planetar ]n icoana na=terii, traiului =i risipei
sale, vom avea ]n mare ceea ce este via\a omului, ]n mic — un
trai individual de-o durat[ ]n raport tot at`t de scurt[ ca =i-a
fiec[ruia dintre noi. V[z`nd ]ns[ de pe forma\iunea sistemelor
dintr-o negur[ indiferen\iat[ o icoan[ a form[rii p[m`ntului
nostru =i din risipa vreunei planete aceea a pieirii lui suntem
siguri c[ o nou[ forma\iune aceea=i ]n form[ =i compozi\ie a
avut, are =i va avea loc ]ntotdeauna. Pe acest nou p[m`nt s-ar
repeta acelea=i procese ale vie\ii care s-au urmat pe al nostru,
]nc`t n-am avea nici un drept de-a-i disputa ]ntìetatea, afar[
doar dac[ n-am voi s[ sus\inem identitatea masei de materie.
}ns[ aceast[ mas[ de materie nu decide asupra identit[\ii, nici
unui individ cosmic. Noi ]ns[ suntem numai formele unei
eterne treceri ale materiei primordiale =i precum dup[ Herak-
lit, noi nu ne putem cobor] de dou[ ori ]n unul =i acela=i
rù...”
— Mihai!
“tot nu mai suntem material vorbind nici ]ntr-un moment
unul, acela=i om. Cu un cuv`nt o form[ care reapare este
asemenea unui cuv`nt sau a unei cuget[ri reproducere una =i
aceea=i, abstrac\iune f[c`nd de la identitatea materiei ]n care
se prezint[. Dac[ num[rul elementelor =i a puterilor este cert,
atunci modurile lor de combinare este determinabil aprioriu =i
asupra m[rginirii ]n producerea de forme nu mai poate fi
]ndoial[, atunci formele ar fi nem[rginit de multe, c`nd ele-
mentele =i puterile din natur[ ar fi f[r[ num[r. Dar contrariul
fiind, aceste forme cu-o induc\iune sigur[ apriori determin-
324
abile, prin urmare num[rul formelor ]n natur[ este m[rginit.
Am fost ]ntotdeauna =i vom fi ]ntotdeauna individual
determina\i a=a cum suntem =i cum moartea este numai un vis
al imagina\iunii noastre. De aceea a nu fi fost niciodat[ este
singura form[ a neexisten\ei. Cine exist[, exist[ =i va exista
]ntotdeauna. O perspectiv[ nem[rginit[ mi se deschide ]naintea
ochilor...”
— Mihai!
— Inoportun ca de obicei, iubite Chibici!...
— Iart[-m[, Mihai, \i-am tulburat cumva idialice=ti re-
flexii!
— Nu mai are omul drept la o pic[tur[ de odihn[?
— Ba da, dar era musai s[ te caut. +i s[ te g[sesc. Scoal[-
te =i urmeaz[-m[!
— }ncotro?
— N-am voie s[-\i spun. +i vin[ s[ te scutur, c[ e=ti plin
de paie...
Merg printre focurile veghetoare, aprinse de c[tre oaspe\ii
hramului... Oamenii dorm lipi\i de ierbi ]nalte, veghea\i de
t[ciunii focurilor gata s[ scad[, dorm ca ]ntr-un rit ]nz[pezit,
ascult`nd galopul unor c[l[re\i de departe. Poate c[l[re\ii
b[t[liilor lui +tefan...
— N-ai suflet, Chibici! De ce dracu’ nu m-ai l[sat s[ zac
]n cuibarul meu?
— Poate ai s[ m[ ier\i... Vrea cineva s[-\i vorbeasc[, Mihai...
— Dar =i mìne e zi!
— E, dar acel cineva pleac[ ]n zori...
— +i mai mergem mult?
— }n cerdacul arhond[riei sunt trei u=i. E=ti a=teptat s[
ba\i ]n cea din mijloc. Eu te las.
— Cum po\i s[ fii at`t de enigmatic, Chibici — gur[ spatr[
ce-mi e=ti?!
— Greu, foarte greu, Mihai...
— Am ]n\eles, e vorba de o cucoan[.
325
— Tu ai spus-o!
— O cucoan[ care ]mi cere s[-i scriu o od[ pentru vreo
societate de binefacere.
— Mihai, mìne ai s[ mi-o zugr[ve=ti cu m[tase mai fin[
ca ]n ales[tura Mariei din Mangop.
— O obsesie, Chibici, aceast[ Maria din Mangop...
— Aproape...
Chibici, umbr[ credincioas[, se =terge ]n ]ntunericul bl`nd
argintat de lun[.
O fereastr[, o u=[. A dou[ fereastr[...
— Tu?
— Mihai!
— Tu aici?
Veronica Micle ]=i ridic[ ochii din cartea deschis[ ]nainte-i =i
]i face semn, cu un gest de imperceptibil[ fine\e, s[ se apropie.
E Veronica din Prater? Cu ochii mari, umbri\i de gene
lungi, cu degete lungi pe care “ning” dantele? Cu buze chem`nd
=i ]n acela=i timp refuz`ndu-se s[rutului? Veronica — Vreona
cu p[r de miere ars[ =i din\i albi pe care, c`nd cade aurul
l[mpii, ]n odaie se face ger =i se aude o muzic[ veche? Veron-
ica — Vanovea la Putna? Se ]ntreba, la Viena, dac[ frumuse\ea
ei i se va releva tot astfel, str[lucitoare, ]n \ara cu tei de
cear[, a Moldovei, =i ]n nop\i de ]nfrigurat[ speran\[ se vedea
merg`nd, m`n[ ]n m`n[, cu mica doamn[ Micle pe aleile
umbroase ale Copoului.
Veronica... Mihai n-are cum s[ =tie c[, ]nc[ ]nainte de-a-l
cunoa=te, Veronica, z[rindu-i chipul ]ntr-o fotografie, a com-
pus pentru imaginea necunoscutului poet versuri sortite s[
r[m`n[ tainice:
“Privindu-\i fa\a de farmec plin[,
Luci o raz[ ]n al meu s`n;
Crud[ fu ]ns[ a ei lumin[,
326
Din pieptu-mi scoas[ un lung suspin!
Dar suspinul ca n[lucire
Zbur[ cu v`ntul ce-au adiat;
N-a zburat ]ns[ =i-acea sim\ire
Ce-ad`nc ]n suflet l-a de=teptat.
+i-acum m[-ntreb eu: sim\irea ad`nc[
Cum de se na=te pentr-un portret?
C[ci nu v[zusem ochii t[i ]nc[,
+tiam at`ta c[ e=ti poet!”
— E=ti tu?
}ntrebarea Veronic[i e gata s[-i aduc[ pe buze cel mai
absurd dintre r[spunsuri:
“— Sunt eu, Uxe Nime!”
Uxe Nime? Nume straniu, de rege barbar, domnind peste
pierite semin\ii? Nu, ci doar numele — r[sturnat — al poe-
tului care, anagram`nd numele obsedant al Veronic[i, s-a
pomenit scriindu-=i numele dup[ tipicul scribilor de la Ninive
=i Eufrat, de la dreapta spre st`nga...
Conversa\ia lor nu e cu mult sustras[ regulilor de “cabalis-
tic[“: vorbe ne]nsemnate sunt memorate cu credin\a c[ ]ntr-
]nsele e con\inut[ o ]nc[rc[tur[ secret[, cuvinte care nu vor
s[ fie dec`t, cu stricte\e, doar ceea ce exprim[ ]n clipa ]n care
sunt rostite, devin date simbolice, t[inuind sensuri cu anevoin\[
descifrate... Astfel, ei ]=i vorbesc pu\in =i, pe c`t posibil,
]n=iruie fraze pe care, auzindu-le de la al\ii, le-ar a=eza ]n
r`ndul celor mai crunte banalit[\i. Dar ceea ce, de la ]nceputul
]nt`lnirii lor, a devenit un limbaj magic, nu se cere recompus,
reimaginat, denun\at...
Deprins a g`ndi ]n abstrac\iuni, poetul se pomene=te
relat`ndu-i Veronic[i cele mai ne]nsemnate evenimente petre-
cute ]n via\a lui, ostentativ ceremonios =i-apoi brusc, cu o
327
adolescentin[ camaraderie, pierdut ]n descrip\ii inutile, iar
ea, Veronica, se str[duie s[ topeasc[ ]n cele ce spune fr`nturi
de vers, nepotrivit desprinse de la locul lor, =i ceea ce “salveaz[“
aerul ]ncurcat al ]nt`lnirii lor e t[cerea. Mihai tace cu =tiin\a
fostului sufler care, chiar dep[=it de o fraz[ rostit[, poate
reface “firul” pierdut. Veronica tace interogativ, ochii ei te
silesc s[ i te poveste=ti, glasul ei neasemuit de dulce for\eaz[
confesia.
Veronica n-a izbutit s[-i povesteasc[ stratagemele ]ncer-
cate pentru ca +tefan Micle s-o i-a cu el ]n c[ru\a de po=t[,
]ntr-altfel botezat[ “haraba cu jamantan,” pe drumul Putnei.
+i nu i-a spus cu c`t[ tulburare a g`ndit re]nt`lnirea cu
poetul cu chip de ]nger palid.
Iar el, spun`ndu-i numai ]n g`nd “Veronicu\[,” se mul\u-
me=te s[-i priveasc[ mìnile (m`nu=i\ele) =i s[ le ]ntrebe — tot
]n g`nd — ce-au f[cut, departe de el, luni =i s[pt[m`ni.
Acum trebuie s[ se despart[.
}i vine iar ]n minte hilarul Uxe Nime. Oare toat[ via\a ]=i
vor vorbi ]n anagrame? Va r[m`ne, asemeni numelui lui de-o
clip[, ivit din jocurile peni\ei, ve=nic “]ntors”, ve=nic de
nedeslu=it f[r[ oglind[?
— Poate ne vom vedea la Ia=i... Am cele mai frumoase
amintiri despre Viena noastr[...
— Viena noastr[? Da...
— La toamn[?
— La toamn[ poate-am s[ trec pe la Ia=i, pe la “Convorbiri”...
— ...+i pe la Veronica.
— Vom veni...
— Acum trebuie s[ pleci. La revedere...
At`t, promisiunea, doar, a revederii.
Trece pe l`ng[ zidurile bisericii. Acolo, sub lespezi sub
care dorm b[rba\i cu g`tul retezat de hangere, ori de buzdu-
gane ghintuite, acolo viseaz[ raiuri vl[dici blajini ca m[laiul,
acolo dorm voievozi =i pui de voievozi, uci=i sub bol\i s`ngerate,
328
=i pentru to\i, pentru toate oasele albite sub talpa m`n[stirii,
Veronici cu p[rul blond =i degete sub\iri =i reci au \esut aere,
stihare, au brodat safire pe ve=mintele icoanelor nemurind
aici, ]n s[lb[t[ciile lui Miaz[noapte, ]n singur[t[\i ciobite de
Buga, o dragoste cheltuindu-se, netulburat[ ca iarba c`mpului.
Ca z[pada =i apa...
14
CUGET{RILE S{RMANULUI DIONIS

Ah! garafa p`ntecoas[ doar de sfe=nic mai e bun[!
+i mucoasa lum`nare sf`rìnd s[ul =i-l arde
+i-n aceast[ s[r[cie, te inspir[, c`nt[ barde —
Bani n-am mai v[zut de-un secol, vin n-am mai b[ut de-o
lun[,
Un regat pentr-o \igar[, s-]mplu norii de z[pad[
Cu himere!... Dar de unde? Sc`r\ìe de v`nt fereastra,
}n pod miaun[ motanii — la curcani v`n[t[-i creasta
+i cu pasuri melancolici medit`nd umbl[-n ograd[.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
+i motanul toarce-n sob[ — de blazat ce-i. — M[ motane,
Vino-ncoa s[ st[m de vorb[, unice amic =i ornic.
De-ar fi-n lume-un stat de m`\e, z[u! c[-n el te-a= pune
vor-
nic,
Ca s[ =tii =i tu odat[, boieria ce-i, s[rmane!
Oare ce g`nde=te h`trul de st[ ghem =i toarce-ntruna?
Ce idei se-n=ir[ dulce ]n m`\easca-i fantezie?
Vreo cucoan[ cu-alb[ blan[ cu amoru-i ]l ]mbie,
Rendez-vous i-a dat ]n =ur[, ori ]n pod, ]n v[g[un[?
329
De-ar fi-n lume numai m`\e — tot poet a= fi? Totuna: Mieun`nd
]n ode nalte, tragic miorl[ind — un Garrick,
Ziua tologit ]n soare, p`ndind cozile de =oaric,
Noaptea-n pod, cerdac =i stre=ini heiniz`nd duios la lun[.
Filosof de-a= fi — sim\irea-mi ar fi vecinic la aman!
}n prelegeri populare idealele le ap[r
+i junimei generoase, domni=oarelor ce scap[r,
Le ar[t c[ lumea vis e — un vis sarb[d — de motan.
Sau ca pop[ colo-n templu, ]nchinat fiin\ei, care

Dup[ chip =-asem[nare a creat m`\escul neam,
A= striga: o, mot[nime! mot[nime! Vai... Haram
De-al t[u suflet, mot[nime, nepostind postul cel mare.
Ah! Sunt printre voi de-aceia, care nu cred tabla legii.

Firea mai presus de fire, mintea mai presus de minte,
Ce destinul mot[nimei ]l desf[=ur[ nainte!
Ah! atei, nu tem ei iadul =-a lui Duhuri — liliecii?
Anathema sit! — S[-l scuipe oricare motan de treab[,

Nu vede\i ce-n\elepciune e-n f[ptura voastr[ chiar[?
O, motani f[r[ de suflet! — La zg`riet el v-a dat ghear[
+i la tors v-a dat muste\e — vre\i s[-l pip[i\i cu laba?
Ii! c[ ]n clondir se stinge c[pe\elul de lumin[!

Mo=ule, mergi de te culc[, nu vezi c[ s-a-ntunecat?
S[ vis[m favori =i aur, tu-n cotlon =i eu ]n pat.
De-a= putea s[ dorm ]ncalea. — Somn, a g`ndului odin[.
O, acopere fiin\a-mi cu-a ta mut[ armonie,

Vino somn — ori vino moarte. Pentru mine e totuna:
De-oi petrece-nc[ cu m`\e =i cu pureci =i cu luna,
Or de nu — cui ce-i aduce? — Poezie — s[r[cie!
330
15
— Poveste=te, poveste=te, domnule Slavici!
— Bucuros, domnule Maiorescu. S[ v[ vorbesc despre
Eminescu...
— +i despre dumneata!
— Am copil[rit, a= zice, fericit. Eram, al[turi cu o sor[
mai mare, singurul b[iat la p[rin\i, oameni cu stare, bine
=tiu\i ]n lumea lor =i lega\i prin rudenie sau prietenie cu =apte
sate din jur. Acas[, ochii tuturora erau ]ndrepta\i asupra
bunicului — c[rbunar r[mas din timpul lui Bonaparte, om
trecut de =aptezeci de ani, care p[stra cu sfin\enie portul din
tinere\ile sale, p[r lung ]mpletit ]n coad[ =i prins ]n piepten de
baga, p[l[rie cam ]nalt[ =i cu boruri late, gherve de postav
m[sliniu cu pulpanele p`n[ la genunchi, b[\ lung cu m`ner de
argint, pantofi cu cataram[ mare. C`nd am ajuns la Viena,
primul meu g`nd a fost c[ ora=ul ]mi e cunoscut din istoriile
bunicului, “tata b[tr`n”. Care, ]ns[, nu v[zuse Viena. +i
Viena mi-a adus numai bucurie. M[ socotesc o natur[ feric-
it[. Dealtfel, Albanezul nu-mi spunea la ]nceputul cuno=tin\ei
noastre dec`t “pas[re voioas[“.
— Albanezul?
— Adic[ Eminescu...
Domnul Maiorescu e tot nedumerit.
— La cursul lui Lorenz Stein — economie na\ional[ — m[
]nt`lneam regulat cu un t`n[r oache=, cu fa\a curat[ =i ras[
peste tot, cu un lung “clab[\” b[n[\enesc peste pletele negre,
cu ochii mari, vis[tori =i av`nd, totdeauna, un z`mbet oare-
cum ironic pe buze. }l credeam albanez, sau chiar persian!
Mare mi-a fost uimirea v[z`ndu-l pe Albanez numai ]n com-
pania studen\ilor rom`ni. L-am abordat — am luat masa ]m-
preun[ — =i Albanezul mi s-a recomandat Mihai Eminescu.
331
L-am ]mbr[\i=at de bucurie afl`nd c[ nu-i nici albanez =i nici
prin\ persienesc. Cur`nd dup[ aceasta, eram aproape nedes-
p[r\i\i.
— Ce fel de om e... Albanezul dumitale?
— Pare neguros, dar e om de o veselie copil[reasc[, r`de,
c`nd r`de, din toat[ inima, ]nc`t ochii tuturora se ]ndreapt[
asupra lui. Du=man al vorb[riei goale, el ]=i ceart[ amicii
c`nd converseaz[ steril, cu un r[stit “Taci, nu mai sc`r\ì!”
Ceea ce numim sentimentalitate, pentru d`nsul nu exist[. El
n-are “sl[biciuni” pentru nimic. Toate pornesc la d`nsul din
convingere, =i tot ceea ce noi ceilal\i facem din iubire, el face
din hot[r`re nestr[mutat[. Niciodat[ nu l-am v[zut pl`ng`nd
=i nu-l cred ]n stare s[ pl`ng[, iar cu ]nduio=are numai des-
pre muma lui l-am auzit vorbind. Cel mai hot[r`t g`nd al lui
e c[ omul e din fire bun, c[ — odat[ — to\i oamenii au fost
buni =i c[ idealul social e c[ iar s[ se fac[ buni cum au fost.
Dup[ el, tot r[ul poate fi corectat...
— +i-n via\a de toate zilele?
— Eminescu e om cu trebuin\e pu\ine, dar cu apuc[turi
boiere=ti.
— Boiere=ti?
— Da — “boieria”-i sufleteasc[ ]l face s[ =tie s[ sufere =i
s[ rabde f[r[ a se pl`nge, =i respinge cu un fel de oroare tot
ceea ce i se pare vulgar. Pornirile lui sunt ]ns[ at`t de vii,
]nc`t ]i cov`r=esc puterea st[p`nirii de sine. Cite=te cu o ui-
mitoare repeziciune, nu vorb[ cu vorb[, ci cuprinz`nd cu
privirea fraze ]ntregi. +i \ine s[ citeasc[ ]n tihn[, la mas[,
sub lampa aprins[, ori tol[nit pe sofa, ]n vreme ce odaia e
]nmiresmat[ de cafeaua pe care singur =i-o preg[te=te cu mult
dichis. Pentru el nu cred s[ existe deosebirea pe care o facem
noi ceilal\i ]ntre noapte =i zi, ba, una din sl[biciunile lui e s[
332
profite de lini=tea nop\ilor, =i sunt foarte multe nop\ile pe
care eu, om altfel prozaic, le-am petrecut cu d`nsul fie
plimb`ndu-ne pe str[zile lini=tite, fie st`nd la masa de brad,
la un lung taifas de “filosoficale”. E lipsit cu des[v`r=ire de
ceea ce ]n via\a de toate zilele se nume=te egoism, nu tr[ie=te
pentru sine =i prin sine, ci prin lumea ]n care-=i petrece via\a
=i pentru ea. Trebuin\ele, suferin\ele =i durerile, ]ntocmai ca
=i mul\umirile lui individuale sunt pentru d`nsul de neluat ]n
seam[. Ceea ce ]l atinge pe el sunt trebuin\ele, durerile =i
totdeauna rarele bucurii ale altora. “Multe dureri — pu\ine
pl[ceri” e o vorb[ a lui.
— Nu doar a lui...
— Nimic pentru el, ci pentru lumea oglindit[ ]n sufletul
lui. El niciodat[ nu s-a pl`ns — =i nu se pl`nge — de neajun-
surile propriei sale vie\i (=i, slav[ Domnului, nu e scutit de
griji!), tot cum niciodat[ nu d[ pe fa\[ bucuria izvor`t[ din
propriile-i mul\umiri. “Nenorocirea cea mare a vie\ii e — zice
el — s[ fii m[rginit, s[ nu vezi cu ochii t[i, s[ =tii pu\ine, s[
]n\elegi r[u, s[ judeci str`mb, s[ umbli orbec[ind prin o
lume, pentru tine pustie, =i s[ fii nevoit a c[uta ]n afar[ de
tine compensa\ii pentru truda vie\uirii.”
16
MIRADONIZ
Miradoniz avea palat de st`nci.

Drept stre=in[ era un codru vechi
+i colonadele erau de mun\i ]n =ir,
Ce negri de bazalt se ]n=irau,
Pe c`nd deasupra, stre=ina antic[,
Codrul cel vechi fremea umflat de v`nt
O vale-ad`nc[ ce-ngropa ]n codri,
333
Vechi ca p[m`ntul, jumetá din munte,
M`nc`nd cu trunchii rup\i sc[rile negre
De st`nci, care duceau sus ]n palat —
O vale-ad`nc[ =i ]ntins[, lung[,
T[iat[ de un fluviu ad`nc, b[tr`n,
Ce pe-a lui spate v[luroase pare
A duce insulele ce le are-n el —
O vale c`t o \ar[ e gr[dina
Castelului Miradoniz.
Iar ]n castel de treci prin colonade
Dai de ]nalte hale cu plafondul
Lor negru str[lucit =i cu p[duri
De flori. P[duri c[rora florile
Ca arborii-s de mari. Roze ca sorii,
+i crini, ca urnele antice de argint,
Se leag[n[ pe lugerii cei nal\i,
Iar aerul v[ratic, dulce, moale.
Ca stelele sunt musculi\ele prin frunze
+i umplu aerul cel cald cu o lumin[
Verzuie, clar[, aromat[. Fluturi —
Cu p[rul de-aur =i cu aripioare
De curcub[u — ]n haine de argint
Din floare-n floare f`lfìesc =i-=i moaie
Guri\ele-umede =i ro=ii ]n potirul
Mirositor =i plin de miere-al florilor.
Tufe de roze sunt dumbr[vi umbroase
+i verzi-]ntunecoase, pres[rate
Cu sori dulci ]nfoia\i, mirositori —
E-o flor[rie de gigan\i. }ntr-un loc
Cr[pat[-i bolta de granit, de cau\i
Prin stre=ina de codru p`n[ sus,
Unde ]n ceruri lin plute=te luna.
Ea-i o regin[ t`n[r[ =i blond[
334
}n mantia-i albastr[ constelat[,
Cu mìnile unite pe-al ei piept
De neau[... Trece lumin`nd cu ochii
Alba=tri, mari, prin straturi ]nflorite
De nori, ce ]nfoiate ]i ofer[
Roze de purpur, crinii de argint:
Din c`nd ]n c`nd cu m`na-i argintoas[,
Ea rupe c`te-o floare =i-o arunc[
Jos pe p[m`nt ca pe-o g`ndire de-aur;
Colo un nor se nal\[ sf`nt =i sur.
Se-ncheag[, se formeaz[ — 'ncremene=te,
Devine-un templu grec =i plin de umbra
Columnelor ce-l ]nconjor — =i prin columne
Trece-argintoas[ c`te-o raz[-a lunei.
Ea drumul ia spre-acel castel. Diàdema-i
De diamante-n stele contopite
Brileaz[-n noapte — t[riile negre
A domei se-nsenin[ — =i ea intr[
}n el. — Columnele-ard sub clara ei lumin[
+i arunc[ umbra una-ntr-alta.
Ea intr[-n dom[... stelele-o urmeaz[.
+i noaptea s`nt[ plin[-i de-ntuneric
Pe rùl s`nt ce curge-n valea mare
Care-i gr[dina cea din codri vechi
A lui Miradoniz. — Insule sfinte
Se nal\[-n el ca scorburi de t[mìe.
Copile sunt cu ochi rotunzi =i negri,
Cu flori de aur, de smarald — cu st`nce
De smirn[ risipit[ =i sf[rmat[
}n bulg[ri mari. Pe m`ndrele c[r[ri,
Ce trec prin verzile =i m`ndre plaiuri,
E pulbere de-argint. Pe drumuri
Cire=i ]n floare scutur[ z[pada
335
Trandafirie a-nfloririi lor,
V`ntul le m`n[ v[luros, le nal\[,
De flori troiene ]n loc de om[t
+i s[lcii sfinte mi=c[ a lor frunz[
De-argint deasupra apei =i se oglindeaz[
}n fundul ei — astfel ]nc`t se pare
C[ din aceea=i r[d[cin[ cre=te
O insul[ ]n sus =i una-n jos.
+i nu-i nimica ]n aceste ramuri:
Dintr-un copac ]ntr-altul numai \es
Painjini de smarald painjini=ul
Cel rar de diamant — =i greieri c`nt[,
Ca orologii aruncate-n iarb[.
+i peste rùl mare, de pe-un v`rf
De arbore antic \esut-au ei
Un pod din p`nza lor diamantoas[,
Leg`ndu-l dincolo de al\i copaci.
Prin podul str[veziu =i clar str[bate
A lunei raz[ =i-nverze=te rùl
Cu miile lui unde, ca-ntr-o m`ndr[
Nemaiv[zut[ feerie. — Iar[ peste pod
Trece alb[, dulce, ml[dioas[, jun[,
Alb[, ca neaua noaptea, p[ru-i de aur
Lin ]mpletind ]n crinii m`nilor,
Ivind prin haina alb[ membri-angelici,
Abia c[lc`nd podul cel lung cu-a ei
Picioare de om[t, z`na Miradoniz.
Ea-ajunge ]n gr[dina ei de codri
+i r[t[ce=te, — o umbr[ argintie
+i luminoas[-n umbra lor cea neagr[;
Ici se pleac[ spre a culege o floare,
Spre-a arunca ]n fluviul b[tr`n,
Colo alearg[ dup-un flutur,
}l prinde — ]i s[rut[ ochii =i-i d[ drumul;
336
Apoi ea prinde-o pas[re m[iastr[
De aur, se a=az[-ntr-a ei aripi
+i zboar[-n noapte printre stele de-aur.
— Cine e Miradoniz, Mihai?

— Miradoniz e forma p[m`nteasc[ de care se ]namoreaz[
Dumnezeu-Lucifer, Dumnezeu-Luceaf[rul. Duh al lumii, al
lumilor. Luceaf[rul e legat prin dragoste de o masc[ sorocit[
a fi pieritoare, de o fiin\[ ]n care materia s-a ambi\ionat a
zidi Frumosul, f[g[duiala unei iubiri titanice. Abstras[ la
]nceput iubirii dumnezeie=ti, “forma” se n[ruie atunci c`nd
trebuie s[ aleag[ ]ntre recea, cosmica iubire petrecut[ ]n spa-
\ii neb`ntuite de moarte =i dorul dup[ ritualul terestru ima-
ginat de primitivul Eros. T[v[lirii ]n ierburi, r[sturn[rii sub
stele, Miradoniz nu-i prefer[ palatele stelelor, cu duhurile
z[pezii =i cu matca ploilor. +i op\iunea ei nu e din cale-afar[
necugetat[, geniul fiind un Eros lipsit de farmec, tern, reto-
ric. Cople=it de dimensiile propriului gust, cobor`rea printre
muritori, el sf`r=e=te prin a d[rui un sunet etern clipelor pe
care le umple cu argint sterp =i nefericire. Geniul nu cunoa=te
nici moarte =i nici uitare, nefericind el nu-=i afl[ pentru sine
fericirea. N-are moarte =i n-are noroc. E o idee ce m[ urm[re=te,
a= zice, demult. Ceea ce \i-am citit, Ieni, nu-s dec`t simple
ciorne. P`n[ se vor cristaliza, ideile — nu versurile — vor fi
cheltuite topuri ]ntregi de h`rtie, lumea acestei poeme se va
compune, sparge =i recompune de zeci =i sute de ori p`n[ va
“]mpietri” cu un chip ]n stare s[ m[ mul\umeasc[ o clip[,
pentru ca ]n clipa urm[toare s[-mi hr[neasc[ furia de a “topi”
imaginile ]nchegate ]ntr-o nou[ past[ fluid[.
— Spuneai c[ te str[duie=ti s[ dai mereu alte ]ntruchip[ri
ideilor ce te nelini=tesc, dar versurile? +lefuirea lor nu te
pune la cazne?
— Nu, Ieni, nu.
— Cum a=a? Am tras cu coada ochiului prin manuscriptele
337
tale: Babilon! Mii de semne ]ncurcate, c`rc[lite, =terse cu
patim[, rescrise ]n infinite variante, versuri dintr-o poem[
“curg`nd” f[r[ scrupul ]ntr-alta, liste de rime, scrise pe mar-
gini de file — toate astea nu tr[deaz[ m`na =lefuitorului?
— Nu, fiindc[ — ]n ]n\elesul care se d[ — eu nu fac
versuri, Ieni!
— Absurd, imaginile tale...
— Da, eu nu fac imagini, Ieni! +i — vreai s[ =tii ceva? —
nici nu m[ socotesc poet...
— Modestie luciferic[!
— Deloc, am o foarte bun[ p[rere despre mine, nu am
modestia, real[ ce-i drept, a me=terului nepriceput, =i nici nu
sunt ]ntr-at`t de ]ngrijorat de scrisul meu, ]nc`t s[ ]ncep s[
m[ laud! Nu versul m[ nevoiesc a-l =lefui — e jalnic[ aceast[
cizm[rie pe care mi-o propui! — nu caut metafore, ci ]mi
scriu, transcriu p`n[ c`nd intru cu capu-n lum`nare, de-mi
sf`rìe “negrele plete” ideia care m[ st[p`ne=te. C[, la a nu
=tiu c`ta prefacere, versul trage dup[ sine din ape necunoscu-
te, vreo rim[ exotic[, asta nu m[ prive=te dec`t ]ntr-o mai
mic[ m[sur[. Ai s[ observi c[, atunci c`nd m[ decid s-o iau
de la cap[t, p[r[sesc pe “drum” expresii fericite =i ]mi adaug
versurilor nuan\e incerte, necoapte, dar f[r[ ele n-am cum
merge mai departe, prin ele m[ ]nnoiesc, cugetul se primene=-
te lep[d`ndu-se de lestul, adesea, al imaginilor “frumoase”.
Ceea ce tu nume=ti cazn[ nu e dec`t un =ir de ]nt`mpl[ri prin
care-mi trec versurile. Eu nu le cer=esc ]n genunchi, nu le
caut cu pana muiat[-n c[limara pl`nsului, cum crede teluricul
Bumbac, pesimist, deci elegiac, schopenhauerian, deci
“l[crimos” =i, mai ales, nu le cert. Ele m[ slujesc ori se
r[zvr[tesc ]mpotriva mea, — cui ce-i pas[? — ceea ce poves-
tesc nu “intr[“ niciodat[ ]ntr-o singur[ poezie... Trebuie s[
ajungi s[ scrii f[r[ a avea con=tiin\a profesiei de scriitor, s[
scrii cum c`nt[ pas[rea, cum cade frunza... Crezi c[ So-
lomon-rege ]=i numerota psalmii, cum facem noi azi, de la 1
338
la 150...
— ...Plus al 151-lea, necanoic...
— ...Crezi c[ Homer ]=i numerota c`nturile...
— ...cu cifre romane...
— Ai umor azi, Ieni, ce-i cu tine? A=adar, m[ iart[ dac[
adesea te-am f[cut s[ crezi
a c[ bmi-a= dori
c s[ fiu scriitor, bard
na\ional. +tii, m[ amuz[
b stra=nic
a \[ranii
c care plesc[ie din
limb[ admirativ c`nd aud
c c[ boierul cutare
a e un “brad” cum
b
zic ei... Eu vreau at`ta
b doar, Ieni: as[ nu las necheltuit[
c
f[r`ma de =ans[ universal[
c cu care m-au
b investit ursitoarele.
a
}n fiecare om se ]ncearc[ spiritul Universului, opintit, iar =i
a c aceea=ib
iar[=i, n[sc`nd o nou[ raz[ din ap[. Oamenii sunt
]ntreb[ri pe care =i le pune spiritul Universului, prin tot ce
fac, ce tr[iesc, ei ]ncearc[ s[ fac[ mai pu\ine marile taine...
— Dar Miradoniz?
Mihai ]=i ]ncheie brusc confesiunea, =i Slavici ]n\elege c[
nu se mai cade s[ st[ruie cu alte ]ntreb[ri. Mìne, Eminescu
p[r[se=te Viena — pentru totdeauna poate — =i ]nc[ ]nainte
de aprinsul l[mpilor cei doi prieteni sunt a=tepta\i, la o ]nt`lnire
final[, de ora=ul legendelor. Se vor sui poate ]n birja cu care
c[l[torea c`ndva Schubert, vor cina la hanul cu mese de lemn
(pe care zg`ria portative Beethoven), vor privi vitraliile cate-
dralelor care aruncau c`ndva raze de aur =i albastru peste
clapele de clavecin la care c`nta micul Mozart.
Miradoniz?
Ea nu e cuprins[ ]nc[ ]n “calculele combinative” ale lui
Mihai, deprins de la o vreme s[ a=eze totul ]n ecua\ie. (De
pild[, rela\ia ]ntre “cifrele” conven\ional definite a, b, c:
339
Dar anagrama numelui Veronic[i n-a fost realizat[ =i ea
potrivit acestei ecua\ii?
17
Viena...
R[mas[ undeva, departe, ca o adev[rat[ mireas[ de titani,
alba, ]n iarn[, Vien[-Miradoniz...
Berlin...
Ani noi de studii, ]n care Eminescu n-a mai legat prietenii
ca ]n Viena-Miradoniz. Ani ]n care tot mai des a sim\it nevoia
s[-=i ]ncuie terfeloagele ]n lada de lemn =i s[ ia drumul casei.
A reg[sit Ia=ul “Convorbirilor”, al “Junimii”, =i al Veronic[i-
Miradoniz.
(Veronica, Vreona, Vanover.)
A reg[sit teii de cear[ ai parcurilor vechi.
(Voerna, Vnoera, Vanoer...)
Albastrul ]ntunecat al cerului, toamna. Gardurile albite de
neaua iernii. Cerdace “suse” cu st`lpi cresta\i =i ferestre scri-
se cu ger.
(Irena, Anorev, Anoniqua...)
Ia=ii domnului Maiorescu.
Ie=ii domnului Creang[. R[spopitul d[ruit cu geniul
pove=tilor, dulce amic ]n taifasuri lungi, udate cu Uricani
“d[-l ro=u” =i cu P`hne=ti — s`nge de iepure. Creang[ cel
b[gat la “r[cori” de insisten\ele lui Mihai:
(— “Scrie, Creang[, scrie a=a cum ]mi poveste=ti mie, f[r[
un cuv`nt schimbat...”
“— Dar scrisul e dichis boieresc, b[die Mihai!”
“— +i tu e=ti un fel de boier!”
340
“— Cum a=a?”
“— Un boier al mitologiilor populare...”
“— Ba, eu cred c[ fac ca bietul =oarece: nu ]ncape ]n bort[
=i-=i mai leag[ =i-o tivd[ de coad[. Dup[ ce n-am ]nv[\at carte,
ca oamenii, o =coal[ ]ntreag[, ca s[ ajung s[ mai pricep =i eu
ceva de pe lumea asta mare =i ]ncurcat[, dup[ ce nu =tiu =i eu
vreo limb[ str[in[ ca s[-mi deschid[ capul, s[ m-apuc acuma la
b[tr`ne\e, cal b[tr`n, s[ ]nv[\ a merge ]n buestru.”)
De nedesp[r\it. Nu se poate altfel — spune r[ut[ciosul
Panu — Eminescu f[r[ Creang[ sau Creang[ f[r[ Eminescu.
Creang[, urs sp[=it, zdrahon cu inim[ bl`nd[, viclenit numai
la vorbe, ]ndr[gostit de fantasmele degajate ca un gaz aromi-
tor din istorisirile lui Mihai, dar =i de sfintele bucate preg[tite
de Tinca, pe o vatr[ asediat[ de m`\e (Ti\a, Si\a, Florica,
Frusica, T`ca, Suru, Ghi\[, Todiric[, T[rcata, Fr[sina). Crean-
g[, fl[m`nzil[ “]ntrem`ndu-se”, dup[ o u=oar[ bolire, cu o
oal[ de g[lu=te f[cute cu p[sat de mei =i cu buc[\i de sl[nin[,
o g[in[ fript[ pe \igl[ de lemn =i “undit[“ cu mujdei de
usturoi, =i-o strachin[ cu pl[cinte “poale-n brù” pe deasu-
pra...
Se ]nt`lneau adesea — atunci c`nd la “Bolta rece” armean-
ul Amiras devenea “nesuferit” pentru st[ruin\a cu care-=i pisa
clien\ii datornici — la o c`rciumioar[ mic[-mic[, din S[r[rie,
nu mai mare ca o “foaie de brustur”, dup[ ]ncredin\area lui
Creang[.
Ajun de cr[ciun. Prin viforni\[ se aud clinchete de s[nii,

harapnicele =i buhaiele colind[torilor =i glasurile vizitiilor
]nt`rzia\i.
}n fa\a cr`=mei din S[r[rie, felinarul pare c[ st[ s[ cad[
ca un arbore fulgerat. O sanie se apropie prin fumul ninsorii
341
m[runte. Hangiul care i-a p`ndit, de dincolo de u=a cu clopo-
\el, le iese ]n ]nt`mpinare nea=tepta\ilor mu=terii.
Din sanie coboar[ mai ]ntì Eminescu, cu capul descoperit,
]mbr[cat ]n haine de =iac negru. Viforul ]i r[v[=e=te p[rul,
dar el sur`de — din\ii albi sclipesc ]n ninsoarea ]ntunec`nd
v[zduhul — =i-=i ]ntinde mìnile spre leag[nul saniei. Ridic[
de subsuori o f[ptur[ ciudat[, ]ncoto=m[nat[ ]ntr-o uria=[
blan[ de vulpi. E Veronica. Mihai o ]nal\[ ]n aer, ]ntr-o clip[
lene=[, =i o a=az[, parc[ ezit`nd, pe treptele roase.
— Bucuros de oaspe\i, Cazimire?
Cling! Cling! r[spunde, ]naintea gazdei, clopo\elul legat
cu lan\ug de aram[.
— Bucuros, domnule poet. Ca totdeauna...
— E pustie dugheana ta...
— Pustie. Acum, oamenii se str`ng pe la casele lor, scot
vinul, dreg bucatele, p[zesc gura cuptorului.
Cr`=ma mai are o ]nc[pere rezervat[ vizitatorilor mai de
soi: paracliserul de la biserica de tabl[, un grefier de tribunal
=i, bine]n\eles, domnii poe\i. Veronica se a=az[ ]n fa\a sobei
cu plane lungi, v[ruite. Lumina fl[c[rilor ]i aure=te obrazul,
p[rul lung, aduc[tor de somn, buzele umede, ]ntredeschise.
— Porunc[!
— Mai ]ntì ni=te butuci. S[ fie cald, Cazimire, =i ia cu
tine lampa asta afurisit[. Ad[-ne sfe=nice de lut, cu lum`n[ri...
Cazimir a disp[rut ca o n[luc[.
}n odaie nu mai lumineaz[ dec`t focul, gata s[ moar[, =i
g`tul alb, ve=nic “]nz[pezit” ]n dantele, al Veronic[i. Dau o
lumin[ muzical[ =i degetele lungi, pe care poetul =i le “zide=te”
de pleoape:
— La lumina unghiilor tale a= scrie o poem[ f[r[ cap[t,
Veronic[... Ai s[ m[ ier\i c[ te-am purtat prin ger?
— Nu, nu te iert, fiindc[ sunt cea mai friguroas[ dintre
friguroase...
— Ce cau\i tu aici, la miaz[noapte, unde ]nghea\[ vinul
342
p`n[ s[-l duci la buze =i p[rul \i se umple de m[rgele ]n
viscol, iar lupii atac[ harabalele po=tei?
— Ierta\i!...
Cazimir vine cu butucii.
— Dac[ se stinge focul are s[-nvie Gavril[ Buzatul =i are
s[ te scurteze de cap, la Cet[\uie!
— Vai de mine, cucoane! se “sperie” burduh[nosul hangiu,
fac foc haiducesc...
— Cazimire, ai vin?
Hangiul e acum sincer speriat de ]ntrebare:
— Da’ cum altfel, domnule poet?! S-a pomenit cr`=m[
f[r[ vin?
— Eu sunt cel ce ]ntreab[. +i... ai vin bun?
— Stra=nic, nu bun! Vinul de-l bea Domnu’ Creang[, ro=u.
— Ro=u, dar alb n-ai?
— Se poate? Am butoaie la care n-am umblat. Vin de
n[dejde.
— Cu miros de t[mìe =i m[r copt?
Cazimir e cu totul ]ncurcat. Holbeaz[ ochii, cu o nedumer-
ire sp[imoas[ =i — concesiv — se preface a gusta “metafora”.
— Str[veziu, Cazimire, ca petala florii de cire=?
Cazimir se dumire=te brusc. Pesemne c[ boierul =i duduca
au mai “b[tut” =i la alte cr`=me... Poate mai de soi...
— }ntocmai!
— Da, =i-l po\i fierbe?
— R`de\i de mine, cucoane! }l fierb...
— A=a cu... mirodenii?
— Cu scor\i=oar[...
— +i?
— +i piper.
— Enibahar?
— Sigur. +i nuc=oar[.
— +i ceva cui=oare?
— C`teva. S[ aduc o can[.
343
— Nu, Cazimire, nu te gr[bi. Ad[-ne vreo... zece!
— Zece ocà?
— }ntocmai...
E limpede ca lumina, ]=i spune Cazimir. }nainte de a-i suna
clopo\elul, tinerii se vor fi distrat la “Café de Paris”, pe
Strada Mare, sau la “Café Restaurant de Lafitte” de pe
L[pu=neanu, cr`=me pe care el, Cazimir, le dispre\uie=te pen-
tru c[ miros a “spi\erie, =i “nu a rachiu =i alivenci”. }n loc de
butoaie p`ntecoase =i putini cu mur[turi, ]n “cafe”-urile ace-
lea se pot vedea doar catifele =i oglinzi... Sau vin de la balta
aceea ]nghe\at[, unde se joac[, pe patine, junii fran\uzi\i?
— Nu-i mult vinul, cucoane, zece ocà?
— Nu.
E r`ndul Veronic[i s[-=i arate uimirea:
— Pentru noi, toate zece?
— Da. Pe mine m[ iart[ c[ te las o clip[ singur[, dar mai
am de dat unele dispozi\ii.
Se zugr[vesc umbre lungi pe pere\ii od[i\ei. Lum`n[rile
ning cear[ alb[ peste lutul sfe=nicelor, ori “pl`ng” intermitent,
=i Veronica le cerceteaz[ cu un aer nespus de grav.
— M-am ]ntors. Am lipsit mult?
— Mult... O s[pt[m`n[...
— Ceea ce nu e mult pentru noi, care nu ne vedem cu anii...
Veronica ]i m`ngìe fruntea, p[rul. El ]ncearc[ s-o s[rute,
dar ea ]l alung[ cu un gest abia deslu=it.
— Iertare...
Cazimir a venit cu un vas de por\elan zugr[vit, larg
]nc[p[tor, =i-l depune greoi la picioarele je\ului pe care st[
Veronica...
— Gata vinul, cucoane...
Pe nea=teptate, Mihai ]=i suflec[ m`necile, ]ngenunche =i-
i spune Veronicii, aproape imperativ:
— Ai s[ m[ ier\i, dar trebuie s[ te descal\!
344
}ntr-o clip[, femeia blond[ e captiva t`n[rului poet care se
comport[ cu firescul p[rintelui ce-=i spal[ copiii =trengari,
]n[bu=e protestele — ce-i drept, u=oare — numai prin rapide
ridic[ri de spr`ncene =i, cu un gest ]n care se amestec[ adorare
=i supunere, gra\ie =i for\[, iubire =i pornire ostil[, ]=i toarn[
vin ]n palm[ =i spal[ picioarele luminate de fl[c[ri lic[ritoare
=i lumin`nd. Veronica ]ncearc[ s[-=i trag[ picioarele din va-
sul de por\elan, dar Mihai o ]mpiedic[...
(E un moment g`ndit ]n cetatea — Miradoniz, ]n vremea
lecturilor din literaturi orientale. A=a ]=i primesc oaspe\ii oa-
menii neamurilor primordiale, =i gestul a ]nc[lzit inima poe-
tului. Mutat, din tomurile sumbrilor profesori vienezi, ]n cr`=ma
din S[r[ria Ia=ilor, acest gest cap[t[ pentru el ]nsemn magic,
]nc[rc[tur[ inefabil[ de puritate =i patim[ curat[...)
O ]ncal\[ la loc =i nu ]ndr[zne=te s[-i vorbeasc[. Porunce=te:
vinul cel alb, fiert cu mirodenii, poate fi luat.
— Ad[-ne acum, Cazimir, vinul cel ro=u al domnului Crean-
g[!
— E=ti un om ciudat, Mihai...
— Sunt doar un om care te iube=te.
— Nu semeni cu nimeni.
— Cu tine.
— Nu m[-ntrerupe =i, mai ales, nu min\i. Nici nu =tiu cum
s[-\i vorbesc: uneori ]\i spun dumneata, alteori tu...
— Dar mie, c`t de mult mi-a trebuit p`n[ s[-\i spun pe
nume, Veronic[... A= fi vrut s[-\i spun, a= vrea s[-\i spun c`t
de mult te-am iubit, c`t de mult te iubesc. Nu-mi doresc
fericirea m[surat[, nu bucuria la=[. Am ]n\eles, iubindu-te,
c[ un om poate avea totul, neav`nd nimic, =i nimic av`nd
totul. Nu =tiu dac[ ai putea s[-mi dai c`ndva din fiin\a ta
mai mult dec`t, f[r[ s-o =tii, mi-am luat singur...
— Te rog s[ taci...
— Dac[-mi ]ng[dui s[ vorbesc despre mine, de acea dure-
345
roas[ dar ad`nc[ fericire pe care atingerea ]n treac[t a mìnii
tale, z`mbetul t[u, privirea ta, au r[sfr`nt-o asupra unei
vie\i trudite =i lipsite de bucurii, precum e a mea, nu voi uita
c[ fericirea asta, ce mi-a fost dat[, e visul meu de aur. R[mì
visul meu de aur...
— Visul, Mihai. Calendarul nu are file pentru noi doi. Noi
doi, ca ]n seara asta de ajun, ]n care ai fost gazda mea dintr-
un de=ert cu z[pezi... Trebuie s[ plec...
— Trebuie?
— Te iubesc, Mihai...
Se apropie de el =i ]l s[rut[, iar el r[m`ne copilul nedumer-
it de frumuse\ea unui nea=teptat dar...
— Iertare...
— Spune, Cazimire!
— Au venit ni=te copii, colind[tori cu buhaiul =i talange,
=ti\i dumneavoastr[. }i asculta\i?
— Bucuro=i!
346
— Veni\i, m[i, dar s[ nu sparge\i urechile boierilor!
Copiii intr[, aduc`nd cu ei mireasma ]nghe\at[ de brad,
z[pada le-a albit c[ciulile =i le-a udat ciubotele, dar c[ldura
od[ii ]i face s[ uite viforni\a, =i, dup[ ce s-au ]nclinat cu
solemnitate, ]=i ]ncep urarea cu glasuri at`t de voinice, ]nc`t
lum`n[rile-n sfe=nice ]=i cl[tin[ floarea, a spaim[, iar paha-
rele sub\iri — pereche — se ating cu sunet sub\ire.
Sun[ talanga — clopot de m`n[stire...
Buhaiul geme ca o blajin[ jivin[ burduh[noas[ a iernii,
iar biciul ceart[ podeaua...
}n urm[ cu aproape dou[zeci de ani, ]n Ipote=tii Boto=anilor
copiii lui Gheorghie= c[minarul n-aveau, ]n nop\i luminate, o
alt[ ]ndeletnicire. +i ei b[teau ]n geamuri ]nghe\ate ori ]n
por\i de lemn, legate cu drugi de fier. St`rneau =i ei norodul
de cìni, aveau =i ei cojoacele ]mpodobite cu spic de fier. +i
a=teptau ca ]n c[ciulile repede scoase =i ]ntinse milei gazdelor
s[ cad[, =uruind ca banii ]n sipete, nucile poleite =i colacii
rotunzi.
Veronica ]l m`ngìe pe cel mai mic dintre colind[tori.
— Cum te cheam[?
+i el, speriat peste m[sur[, ]mpietre=te cu fruntea acope-
rit[ de m`na cu dantele, pare gata s[ pl`ng[, dar ]ndr[zne=te,
]n cele din urm[, s[ rosteasc[ abia auzit:
— Mihai...
Valea cu pe=ti, februar 1970
347
CUPRINS
REFERIN|E CRITICE
}n configura\ia genera\iei tinere (din deceniile cinci-sa=e — n. red.),

poetul Gheorghe Tomozei ocup[ un loc aparte. Extrem de laborios, ned`nd
]ns[ niciodat[ aceast[ senza\ie, autor a zece c[r\i de poezie, iat[-l acum
]nsum`ndu-=i selectiv activitatea tip[rit[ pe ]ntinsul a mai bine de un
deceniu de sus\inut[ =i inefabil[ poezie. [...] Parcurg “Altaïr” =i am
impresia c[ aici op\iunea nu este pentru limbaj =i pentru ]ncercarea de
a-i dep[=i media curent[, statistic constituit[, ci mai degrab[ ponderea
]nclin[ c[tre avatariile sentimentului =i lumii lui, nealienate de ins.
Spuneam c[ Gheorghe Tomozei ocup[ un loc aparte ]n genera\ia sa.
}ntr-adev[r, cred c[ nimeni ca el nu poate crea atmosfer[, cu o economie
de mijloace mai mare; =i nu e vorba de un sprijin ]n efectul lingvistic (]n
cazul acestei poezii, strict uzual), ci de unul ]n ordonarea obiectelor,
prin evocare, ]nvestite cu sentiment. [...]
Materia propriu-zis[ a c[r\ii, ]ns[, ]=i propune cu totul altceva, s[
alc[tuiasc[ o monografie a atmosferelor de dragoste, ]n dimensiunile
curente ale realului, refuz`ndu-=i divaga\ia fantezist[ (care de fapt =i
suprim[ atmosfera) =i infiltra\ia tezelor, sau a oric[rei forme de dog-
matism ori de idei preconcepute. Singura receptivitate fa\[ de tonul
unui manierism, dar nu fa\[ de tonul unui manierism ]n genere, ci fa\[
de c`teva din ipostazele manierismului folosite ca obiect ]n parte cu
func\ia de declan=ator de cutare sau cutare tip de atmosfer[ evocat[. Nu
este vorba =i nici nu poate s[ fie vorba de mulare, Gheorghe Tomozei
este un poet profund original, versurile lui put`nd fi recunoscute imedi-
at de c[tre cititorul pe poezie, ]n orice context; e vorba de un mod
special de a recepta culoarea local[ a unei atmosfere, nu prin lexicul
static, ci prin grupuri de lexic static, folosite ]n parte ca unitate lingvis-
tic[. Astfel ]ntr-o “Villonesc[“ (poem de dat[ recent[) poetul recepteaz[
un ]ntreg ton villonesc, pentru a-l folosi ca pe o unitate dintr-o fraz[ al
c[rui ]n\eles este raportul dintre eu =i atmosfera obiectiv[ dat[, iar nu
atmosfera ]n sine. La fel =i tonul dintr-un poem scris ]n adolescen\[
“Crama m`n[stireasc[“, unde raportul dintre el =i atmosfer[ are acelea=i
348
coordonate, eul r[m`n`nd invariabil, atmosfera ]ns[ fiind schimbat[, ca
dealtfel ]n aproape toate poemele antologate ]n carte. Iat[ spre edificare o
strof[ din primul poem citat: “Culori bor\oase, de=ucheate —/ (din frunz[
curs[ =i rachiu) —/ alb ]l purta ]n trup pe verde,/ ro=u mi=ca-n portoca-
liu” =i o strof[ din a doua poezie citat[: “P[rinte, vinu-i beat de mirode-
nii,/ dar cum n-alungi cu bra\ul ori cu pl`nsul/ =i cu monarhice=tile sme-
renii,/ at`\i diavoli c`\i se zbat ]ntr-]nsul?”./ De=i sunt zece ani ]ntre
datele la care au fost scrise cele dou[ poeme, de=i sensurile lor sunt
diferite, surprinde strania lor unitate inefabil[, care le face imediat
recognoscibile ca fiind ale lui Tomozei.
Un alt procedeu estetic original =i pregnant ]n lirica lui Tomozei mi se
pare a fi cel al falsei descrip\ii, sau mai bine zis al descrierii indirecte,
notific`nd o atmosfer[ mirific[, descinz`nd nu din divaga\ie ci din real.
Este evident c[ percep\ia vegetalului, intimizarea lui prin ]ncadrarea
]n domestic, nu vizeaz[ aici vegetalul =i nici domesticul; c[ descrip\ia
urm[re=te un alt sens, prin compensa\ie, — anatomia unei atmosfere de
singur[tate realizat[ aluziv prin luxuriant =i mirific. Acestea sunt ]ns[
procedeele (=i eu am numit numai dou[ dintre ele).
“Altaïr” a=a cum ne-o ]nf[\i=eaz[ Gheorghe Tomozei este o stea inte-
rioar[ ilumin`nd puternic =i tandru un cer interior, a c[rui atmosfer[
persist[ ]ndelung ]n memorie, dup[ ce ochiul a ispr[vit de citit scrisul
elegant =i cavaleresc al poetului. [...]
Din cele “Patruzeci =i =ase de poezii de dragoste” ale lui Gheorghe
Tomozei, de fapt patruzeci =i =ase de ipostaze ale timpului liric, iposta-
za matrice mi se pare a fi ]n poemul “C[dere de la trapez”. Acest poem,
mut`nd continuu ]n vitez[ ame\itoare un simbol (al purit[\ii =i visului
liric ne]mplinit) pe verticala unui timp ]ncrustat cu cele patru mari
v`rste, ca o coloan[ care-=i ]ncepe copil[ria aerian =i sf`r=e=te b[tr`ne-
\ea ]n impactul dur, cu p[m`ntul, las[ valen\e perpetuu deschise fante-
ziei, creeaz[ un c`mp magnetic ]n care orice obiect poetic este atras =i
fixat pe o orbit[ nev[zut[ dar prestabilit[. [...] "Patruzeci =i =ase poezii
de dragoste” sunt de fapt un singur poem despre cre=terea =i descre=terea
timpului liric, un frumos vas de por\elan de Sèvre, con\in`nd o b[utur[
alchimic[ fierbinte =i aromat[.[...]
“La lumina z[pezii” e cartea ]mplinirii unui poet, dar nu numai a
349
lui, ci =i a poeziei noastre de azi. Har decantat ca boaba de strugure ]n
vin, vi\a de om ]=i semnific[ esen\a, omenia. Omenia, iat[ mesajul
sublim =i nuan\at, emo\ia spa\iului poetic na\ional cu care Gheorghe
Tomozei se contope=te ]ntr-o afluen\[ =i plin[ de suflet unicitate. Scri-
ind despre un poet adev[rat =i drag, simt cum mi se transform[-n cu-
vinte cerneala, =i v`na ]n vers.
Poezia lui Gheorghe Tomozei are, ]n sinea ei inefabil[, farmecul
aparte al sensibilit[\ii rom`ne=ti. Tradi\ional p`n[ la mit =i ]n acela=i
timp modern p`n[ la ultima inflexiune subtil[ a limbii, versul tomo-
zeian tope=te ]ntr-o fiertur[ vr[jitoreasc[ spiritualitatea bizantin[ =i
cea a vechilor balade p[store=ti, carpatine. Talentul nativ al poetului,
cu o anten[ de mar\ian, ]nregistreaz[ pulsul at`t de concret =i de nepip[it
totu=i al sentimentelor fundamentale. Lumea lui este lumea schimb[rii
de voce a copilului devenind adolescent. Frumuse\ea este a sosirii iar nu
a plec[rii. Culoarea e aceea a “no man’ s land”-ului dintre verdele =i
violetul curcubeului irizat de dup[ ploaie. De aici =i mirajul de “conte de
fée” al viziunilor =i castelele de cle=tar ale melancoliei din interiorul
cuvintelor murmurate.
Creator de paradisuri vis[toare, Gheorghe Tomozei revigoreaz[
transparen\a verbului, a acelui fulger iscat din sintagma natural[ a
insului poetic.
+i totu=i e ceva care scap[ descrierii oric`t de atent[ =i adecvat[ ar fi
aceasta, =i m[ refer ]n primul r`nd la fenomenul concret de natur[
metalingvistic[, la cele mai bune poeme ale lui Tomozei, de acel timbru
de neconfundat al lor, de neconfundat dar =i cu neputin\[ de reprodus
altfel dec`t ]n reproducerea lui genetic[.
Acest mare poet, uneori, recunoscut ca atare, alteori contestat de cri-
tica literar[ abundent[, care s-a ocupat de opera lui ]n preajma v`rstei de
40 de ani, se afl[ dup[ opinia noastr[ ]ntr-o culmina\ie creatoare, ]ntr-o
major[ a=ezare a stilului s[u at`t de personal =i de impersonal totodat[.
Din aceste c`teva poeme traduse ]n placheta de fa\[ cititorul ]=i
poate face o idee de universul inedit al unei poezii despre care am convin-
gerea c[ se va vorbi din ce ]n ce mai mult timp.
Nichita ST{NESCU
350
F[r[ a fi act de mimetism sau pasti=[, poezia sa din primele volume
]=i g[se=te originalitatea ]n multiple asimil[ri care convin unei struc-
turi individuale, dar care constituie =i atmosfera poetic[ general[ a unei
epoci [...]. Altaïr (1968) este deja un volum retrospectiv: poetul apare
drept un fantezist moderat, impresionist =i f[r[ aplica\ie pentru ex-
plorarea profunzimilor, dar destul de dotat muzical pentru a ilustra
excelent modul roman\ios de existen\[ a sentimentelor, ]ndeosebi ero-
tice. Autobiografia ]=i g[se=te locul cuvenit, ca =i p[rerile versificate
asupra unor probleme generale, sau ocaziile lirice curente. Idilizarea
feeric[ a realit[\ii se face cu acelea=i procedee cu care-=i execut[ visurile
planetare stilizate. Sunt cultivate cu mici licen\e sau revolte metrice
specii clasice: oda, imnul, madrigalul, poemul ]ntr-un vers =. a. Ingeniul
=i agilitatea profesional[, non=alan\a ironic[ =i bun[tatea sufleteasc[
se perpetueaz[ ]n volumele urm[toare: Suav anapoda (1969), Poezii de
dragoste (1970), Misterul clepsidrei (1971), Atlantis (1971), Tanit (1972),
La lumina z[pezii (1974), Gloria ierbii (1975) =i ]n selec\ia Ma=in[rii
romantice (1973). O noutate este Negru Vod[ (1974) unde anecdotica
istoric[ — legend[ =i document — e pretextul unei ilustr[ri a balcan-
ismului ca pitoresc, arhaic, u=or umoristic ]n seriozitatea lui neguros-
naiv[. }n acela=i sens, Cronica lui Stavrinos (1975) e o adaptare ]n ver-
suri a cunoscutului text despre Mihai Viteazul.
Marian POPA
Prin rafinament, senin[tate =i echilibru interior poezia lui Gheor-

ghe Tomozei continu[ solida tradi\ie a liricii arcadice, ale c[rei ]ncepu-
turi sunt fixate memorabil ]nc[ de V[c[re=ti =i Costache Conachi. Nici
viziunile tenebroase =i nici acelea extatice nu intr[ ]n perimetrul percep\iei
sale, dec`t, cel mult, ca elemente de stil. Orgoliul voca\iei artistice,
con=tiin\a unui privilegiu al frumosului tradus[ ]n virtuozitate artiza-
nal[, n[zuin\a “aristocratic[“ sunt pretutindeni evidente, de=i f[r[ ar-
doarea de tip macedonskian; flac[ra sublim[ ia forma caracteristic[ a
luminozit[\ii, av`ntul este convertit ]n m[sur[, ]n subtilitate, ]n
mig[loasa art[ de bijutier cu care sunt lucrate cuvintele, ]n vis[toria
calculat[, c`nd melancolic[ =i c`nd cenzurat[ cu discret[ ironie. U=urin\a
351
de a versifica merge p`n[ la improviza\ie =i este ]nnobilat[ de dob`ndirea
unui stil; materialul lexical este triat cu grij[ de colec\ionar =i trecut
apoi, cu voluptate, prin savante probe; asemenea poe\i ]ntre\in ]ndeob=te
un cult statornic al Poeziei, lirismul lor fiind o form[ de integrare ]ntr-
un ritual. Debut`nd foarte t`n[r, Gheorghe Tomozei are ]nc[ de la ]ncepu-
turi con=tiin\a ceremonialului poetic =i tr[s[tura cea mai profund[ a
personalit[\ii sale literare este dat[ de o “estetizare” spontan[ a
senza\iilor, a sentimentelor, a viziunii. Totul este privit ca fapt de
art[, existen\a ]ns[=i este o experien\[ estetic[ =i se desf[=oar[ ]ntr-un
stil precizat. Nedes[v`r=itul, haoticul, inexpresivitatea sunt nu respinse,
ci necunoscute: poetul tr[ie=te ]n armonioasa lume a artei. F[r[ a fi un
inovator, f[r[ a =oca prin elemente de ordin exterior sau prin brusche\e
acrobatic[ ]n evolu\ia sa literar[, foarte unitar[ =i echilibrat[ dealtfel,
Gheorghe Tomozei a “asimilat” diverse influen\e, mai vechi sau contem-
porane, exprim`ndu-se de fiecare dat[ pe sine. El =i-a f[cut din poezie o
stare de sensibilitate =i un climat spiritual. Delicat, gra\ios =i elegiac, el
este prin natura ceremonialului desf[=urat ]n jurul unui obiect ce r[m`ne
indiferent ]n fond [...]. Toat[ emo\ia vine din pl[cerea de a construi
poetic =i ]n volumul s[u de debut Gheorghe Tomozei ]=i publicase c`teva
pre\ioase “poeme ]ntr-un vers”[...]. Caracteristic[ pentru poet este aceast[
voluptate a compunerii, capabil[, ea, s[ produc[ anume dispozi\ii
suflete=ti; luarea ]n posesiune a unor teme, simboluri, motive, chiar a
elementelor de limbaj =i a tehnicilor din opera altora reprezint[ nu o
imita\ie ci un act de preluctare prin care ]mprumuturile ]=i pierd
semnifica\ia originar[, c[p[t`nd un sens nou. Nu “arghezianism” te-
buie v[zut, de exemplu, ]ntr-un poem de ]nceput, ci folosirea con=tient[
a unui stil [...]. Este vorba de folosirea unor maniere, cu premeditare;
poezia lui Gheorghe Tomozei este de inspira\ie cult[ =i porne=te ]ntot-
deauna de la un “model”, mai ]ndep[rtat sau mai apropiat, u=or recog-
noscibil, dar numai literal. Fiindc[ spiritul e altul, unitar ]n ciuda
tuturor diferen\elor de stil: un joc al intelectului =i al imagina\iei, o
contempla\ie sensibilizat[ a formelor ]ntrebuin\ate, privite ca
abstrac\iuni ce sunt ]nsufle\ite prin preluare. Iar aceasta ]ntotdeauna e
artist[; chiar =i ]n jurnalistic[ Gheorghe Tomozei este un autor de “fil-
igrane”, cele mai diverse “fapte diverse” fiind prinse ]n montura fin[ a
352
unei construc\ii poetice. }n poeziile de dragoste nu e c`ntat[ iubirea, ci
se desf[=oar[ un protocol al eroticii, insist`ndu-se asupra momentelor
ini\iale =i finale [...]; intereseaz[ conven\ia, spectacolul, ceremonia.
Gestul, atitudinea, nuan\a sunt precump[nitoare; sentimentele sunt
declan=ate, nu declan=eaz[. Masa poetului devine, firesc, “buc[t[ria tem-
plului”, este tot un prilej de oficiere [...]. Gheorghe Tomozei a dat, ]n
acest stil curtean =i ceremonios, poeme de o mare frumuse\e, c[rtu-
r[re=ti, rafinate, de o ironie tandr[ =i melancolic[, ]nchinate fie unui
“Bizan\ helenizat”, fie evoc[rii bogat ornamentate a unor figuri =i mo-
mente istorice. Pretutindeni originalitatea provine din pre\uirea mai
mult a imaginii dec`t a aceea ce ea reprezint[, din t[ierea senzual[ ]ntr-
o ]nchipuire popular[ de artificialit[\i, din lipsa de constr`ngere, tipic[
vis[toarei moliciuni, cu care sunt aduse ideile poetice ]n spa\iul emo\iei
[...]. Nu lipse=te pl[cerea combina\iilor onomastice [...]. Poezia mai
recent[ a lui Gheorghe Tomozei compune imaginea unui Levant livresc,
amestec de culori, de nume, de referin\e, de sonorit[\i, miraculos ie=ite
din “ma=in[riile romantice” m`nuite de poet, mare maestru al
combina\iilor str[lucitoare de cuvinte [...].
Mircea IORGULESCU
A tip[rit p`n[ acum peste 30 de volume f[r[ s[-=i schimbe prea mult
stilul poetic. Sentimental =i patetic la ]nceput, stilul devine mai t`rziu
ironic =i livresc, f[r[ a pierde substratul de sentimentalitate =i reverie.
Este un caligraf fin, cum au observat to\i comentatorii lui, pre\uitor de
forme vechi, un liric de tip alexandrin, =i este de mirare c[ n-a compus
p`n[ acum un palindrom. A ]ncercat, ]n schimb, celelalte forme poetice
de performan\[, de la roman\[ la sonet, de la haiku =i poemul ]ntr-un
vers la poemul epic =i tratatul ]n stil (fals) didactic cu subiecte care,
iar[=i, variaz[ de la Istorie =i Divinitate la fluturi.
Evolu\ia lui Gh. Tomozei ]n cadrul genera\iei sale este asem[n[toare,
p`n[ la un punct, cu aceea a lui Florin Mugur. Scutieri ai lui Labi= =i
forma\i ]ntr-o anumit[ mentalitate literar[ (aceea care cultiv[ poezia
evenimentului =i respinge programatic modernitatea), ei au prins cu
greu caden\a impus[ de noul e=alon al genera\iei, afirmat dup[ 1960.
Alt timp, alte modele lirice, alt stil de a g`ndi =i de a face poezie. Florin
353
Mugur =i al\ii au p[r[sit vechea formul[ =i au inventat alta mai apropi-
at[ de natura lor liric[ =i de spiritul genera\iei (]n noua ei configurare),
Gh. Tomozei s-a adaptat cu dificultate =i a r[mas, ]n esen\[, un singu-
ratic. Prietenia de mai t`rziu cu Nichita St[nescu nu i-a modificat prea
mult stilul poetic, de=i unele schimb[ri (]ndeosebi ]n Ierbar de nervi,
1978, cartea lui cea mai bun[) se v[d: o intimizare, ]n primul r`nd, a
subiectului liric, o eliminare a epicului =i o reducere a elementului de-
monstrativ.
Poetul [...] are =i o rodnic[ activitate publicistic[. A redactat, la
]nceput, revista “Arge=” =i a ini\iat mai multe scrieri cu caracter memo-
rialistic, ]ntre ele una despre Labi= =i alta, colectiv[, dedicat[ amintirii
lui Nichita St[nescu.[...] Tradi\ionalismul se vede de la ]nceput, mitul
apare mai greu =i r[m`ne de regul[ ]n stadiul de referin\[ poetic[, iar
modernitatea este o chestiune ce trebuie dovedit[. Un semn al ei ar
putea fi preocuparea pentru expresie (jocuri verbale, muzicalitate,
coresponden\e subtile, limbaj ]nc[rcat de vocabular vechi, pe scurt; un
estetism al caligrafiei, caracteristic[, adev[rat, pentru o parte a poeziei
moderne rom`ne=ti (Adrian Maniu este un exemplu).
}n afar[ de discu\ie este priceperea tehnic[ a lui Gheorghe Tomozei.
Primele poeme (Pas[rea albastr[, 1957) sunt ]n stilul Labi=: tumultul
atins al copil[riei, m[tasea ierbii, nop\ile de tain[ =i ivirea cerbilor sub
ploi de stele, poezie anecdotic[ [...], evoc[ri sentimentale =i pastorale ]n
stil Bolintineanu [...], ]n fine, medita\ii mai ingenioase ]n tradi\ia
preromantic[ a poeziei ruinelor [...].
Nota epic[ este dominant[, pu\ine versuri evadeaz[ ]ntr-o expresie
mai concentrat[ =i mai deta=at[ de eveniment [...]. Gheorghe Tomozei
evit[ confesiunea direct[ =i, c`nd introduce un element biografic ]n
poem, e vorba ]ntotdeauna de o biografie a genera\iei sau de biografia
universal[ a poetului. Abia mai t`rziu (}n Ierbar de nervi =i Amintiri
despre mine) renun\[ la acest “lirism ]n travesti”, cum ]l nume=te N.
Manolescu, =i introduce ]n poem biografia vie\ii interioare. O face, totu=i,
cu discre\ie =i, c`nd trece criza existen\ial[, poetul revine la himerele
lui. }n primele c[r\i (Steaua polar[, 1960; V`rsta s[rutului, 1963; Noapte
de echinox, 1964 etc.) el poetizeaz[ universul din afar[ =i se ascunde
dup[ marile simboluri lirice luate din c[r\i. Tot ce i se ]nt`mpl[ e de
354
natur[ poetic[ =i antreneaz[ o stare poetic[ a eului: “diminea\a =i-a
pr[bu=it ]n mine cupolele”, “r[dvanul toamnei se z[rea departe, /dup[
himera cl[ilor de f`n”, “gr[dini aeriene se d[r`m[“, “]n miezul fructelor
se face sear[“ etc. Unele nota\ii amintesc de parnasienii no=tri corup\i
de coresponden\ele simboliste.[...] Descoperim ]n versurile acestea flu-
ente, nostalgice, desenate cu grij[, ecouri din modernul Arghezi. “Ora
n[ruit[-n v[zduhuri” trimite la psalmii din Cuvinte potrivite, dar
imagina\ia lui Gheorghe Tomozei, interesat[ de spectacolul liric al cos-
mosului, continu[ s[ urmeze modelele romantice cunoscute. Ora n[ruit[
]n ceruri particip[ la un mare festival al pr[bu=irii =i ascensiunii stele-
lor.[...]
Poemele urm[toare merg ]n aceea=i direc\ie. Gheorghe Tomozei ]=i
construie=te o mic[ mitologie liric[ pe care o amplific[ de la volum la
volum ca bulg[rele de z[pad[ care se rostogole=te: el are o iubit[ numit[
Septembrie, e “]nh[itat cu fluturi”, versul lui e “abator de miresme”,
timpul curge din cochilii sparte, lumina e o “\iitoare divin[“, melanco-
lia p[trunde ]n spirit =i poetul are atunci sentimentul c[ a sosit prea
t`rziu ]n lume (ecou din Musset?) =i “toate versurile care se vor mai
scrie pe lume /s-au scris/ scriem numai versurile altora”. Gh. Tomozei
continu[ acum s[ scrie =i, jum[tate pref[cut, jum[tate galant =i senti-
mental, d[ruie=te iubitei prima lun[ a toamnei. }ns[ stilul curtenitor s-
a modificat ]ntr-o oarecare m[sur[. Roman\a caut[ ]mperecheri noi de
cuvinte =i metafore suav anapoda, ca s[-l parafrazez pe poet [...].
Modific[rile limbajului trebuie puse ]n rela\ie cu noul curs pe care ]l
luase poezia rom`neasc[ dup[ 1960 prin efortul, ]ndeosebi, al genera\iei
lui Gh. Tomozei.[...] Tomozei, cum am precizat deja, continua linia
neoromantic[, dar sunt c`teva accente noi ]n versurile de dup[ 1964
[...]. C`nd vorbe=te, de pild[, de un “irod al cuvintelor”, de o fat[ “t[v[lit[-
n sudori de ]nger” sau de un “os de genunchi, al luminii”, “os de mires-
me”, fantezia lui liric[ este mai aproape de imagismul lui Nichita St[nescu
dec`t de acela al lui Labis. }n fapt, versurile lui Gh. Tomozei se deschid
dup[ 1965 (c`nd ]i apare un volum de Poezii, urmat ]n 1967 de Patruzeci
=i =ase poezii de dragoste, ]n 1969 de Suav anapoda =i, dup[ alte culegeri,
de Gloria ierbii, 1975) spre o poezie de tip ludic, ]n care intr[ =i o culoare
istoric[ (evocarea Bucure=tiului din timpul beizadelelor). [...]
355
Este greu a cuprinde =i a ordona critic toate temele acestui “trezorier
al toamnei” =i neobosit “atlet al crinilor”. Galant =i ironic, el trece u=or
de la una la alta =i multe poeme, lucrate cu pricepere, vorbesc de na-
turile cunoscute (Manole), de domni=ori =i c[rturari din trecut sau de-
spre destinul poemului ]n lume (un subiect ce-i st[ la suflet lui Gh.
Tomozei). Nota acestor versuri este de regul[ tragi-humoresc[. }n Ierbar
de nervi (1978), Amintiri despre mine (1980) =i poemele din ultima vreme,
ludicul, stampa de epoc[, micul poem sentimental sunt concurate de o
poezie provocat[, ]ntr-un chip mai direct, de “fermen\ii melancoliei”.
Un fapt existen\ial tragic se interpune, ca un geam, ]ntre obiectul poez-
iei =i subiectul care-l g`nde=te =i-l trece pe h`rtie.[...] O alt[ mitologie e
pe cale s[ se instaureze ]n poemele, ]n continuare, bine desenate: aceea a
nelini=tii. [...] Gheorghe Tomozei r[m`ne, de bun[ seam[, ceea ce era =i
p`n[ acum (caligraful nebun de forme, condotierul vocabulelor, “b[tr`nul
agricultor de himere”, “ho\ul de ninsori”, “un bulg[r de tin[ alexan-
drin[“), dar poezia lui ]ncepe s[ dea t`rcoale =i altor semne, mai
nelini=titoare.[...] Caligraful bizantin ]=i continu[ c[l[toria desen`nd
ninsorile =i melancoliile, himerele. Multe se impun prin fine\ea liniilor
=i ]nc[p[\`nata, inepuizabila credin\[ ]n puterea poeziei de a sublima
totul =i de a d[inui. C[ci Tomozei continu[ s[ scrie cu fervoare de=i a
f[cut “b[t[turi pe nervi” de at`tea sonete. [...]
Miniaturistul Gheorghe Tomozei continu[, ]n genera\ia lui, pres-
tigiul poetului tradi\ional specialist ]n inefabile.
Eugen SIMION
Titlul acesta fericit: Suav anapoda, ne conduce ]n poezia lui To-

mozei [...] cu =iretenie, prevenitor, cu jum[tate gest poetic, spre un
]nsolit f[cut ni\el, cu gra\ie, cu pu\in[ =ov[ial[, f[r[ ]ndr[zneala defin-
itiv[ =i riscat[, ades f[r[ acoperire, g[sit[ la al\ii, unde enormul sun[ a
gol, precum cazanele Infernului. C`t[ vreme acest bacovian timid st[ ]n
banca lui, pomp`nd din interiorul s[u delicat melancolii pustiitoare, cu
decen\[, versul p[streaz[ o noble\e f[r[ cusur [...]. Versul e nobil, echil-
ibrat, are con\inut, dac[ vrem ca poezia s[ fie =i a st[rilor nu numai a
cuvintelor.[...] }ntr-o poezie (M[r dulce) efectele cele mai frumoase sunt
scoase prin mijloace simple, f[r[ eforturi moderniste ca ]n alte locuri
356
[...].
E un mic colind realizat cu o ging[=ie care atinge zonele cele mai
fertile ale poeziei. Dealtfel Tomozei =tie s[ foloseasc[ st[rile limit[ =i
legendele atroce pentru a realiza, ca ]n Dintr-un r[zboi, tablouri haluci-
nante [...]. Alt[dat[, schi\a poemului are un tu= chinezesc, sfumatura
inegalabil[ a h`rtiei de m[tase pe care sunt incrustate peisaje cu o peni\[
din must[\i de pe=te [...]. E o disperare decent[ ]n toate aceste versuri
c[rora li s-a pus c[lu=, pere\ii asud[ de disperare, dar nimeni nu strig[, se
sufer[ tacit ]n acest halou de t[cere care e universul poetic al lui Tomozei.
Hanul copiilor pare r[spunsul ]n vers la acele admirabile miniaturi muz-
icale cunoscute sub numele de Col\ul copiilor [...].
Nu e acela=i sunet delicat debussyan din Jimbo’s Lullaby sau din
Sérénade à la poupèe? Arhitectura sonor[ a versului m[ farmec[ =i l-
a= sf[tui pe Tomozei s[ ]nt`rzie ]n acest teritoriu familiar ]n care gene-
rozitatea lui tr[dat[ de cele ce scrie ar face minuni. Finalul poemului
m[ ]ndrept[\e=te la aceasta: +i ninge /din cer cu puii paserei flaminge,/
ninge cu icusari =i cu carboave. //Hanul se trage-n lut, fere=ti se sting/
=i-oglinzile lui/ Niciodat[ ning.../ Ecoul bacovian, bine filtrat, r[zbate
=i ]n splendidul poem Dintr-un septemvre [...].
[...] Dar impresia general[ l[sat[ de volumul Suav anapoda e bun[.
Iat[ ceva din Vin diligen\e, unde spiritul =oltic al poetului g[se=te fru-
moase rezonan\e [...]. Frumos este =i poemul care d[ titlul volumului,
unde aiureala aparent[ a versului, lejeritatea lui nu mai sup[r[ [...] dar
pe Tomozei ]l prefer ]n poemele ]n care s`ngele s[u d[ pe dinafar[ moartea,
unde triste\ea sa funciar[ =tie s[ scoat[ accente sublime...
*
Exist[ la Tomozei, ]nc[ de la debut, o acurate\e care totdeauna mi-
a pl[cut, o sinceritate ]nc`ntat[ ]n fa\a vie\ii =i a actelor sale funda-
mentale, cuceritoare. Cochet`nd cu nichitismele din c`nd ]n c`nd, furat
de tenta\iile modernismului de ultim[ or[, poetul rezist[ totu=i =i
r[m`ne ]ntr-un univers al s[u, pur =i strig`nd de limpezime. Ici, colo
ecouri din Sorescu (O via\[ sau Ion Gheorghe (La feminin) =i chiar Emil
Botta (Teatru), bine ingurgita\i. Liniile directoare ]n lirica lui Tomozei
ar fi ale unei infantilit[\i extraordinare ca expresie, capabile de mari
efecte, ca ]n Cina cea de tain[ a copiilor [...]. Aici parabola infantil[
357
spune mai multe dec`t ar vrea unii s[ se ]n\eleag[ =i cea de-a doua
direc\ie, aceea a unui balcanism t`rziu, mim`nd un grai vetust, dar,
vai, at`t de frumos [...]. Paleta extraordinar[ a poetului, l[s`nd la o
parte caracterul omagial al poemului, poate s[ str[luceasc[ ]n versuri
deosebite. Lucrul e evident =i ]n alte locuri, cum ar fi ]n Frica [...]. O
und[ arghezian[ face ligamentele spre Pajerele marelui Mateiu (vezi
Boierul, c[ruia Arghezi ]i este tributar, sau Tr`ntorul, sau Anonimus
[...].
Aceast[ literatur[ de incertitudine geografic[ =i spiritual[, de calei-
doscop, de magie a cuv`ntului ]n sine (]n care exceleaz[ oarecum Dimov)
este ilustrat[ la Tomozei =i de faimosul poem Coloniale [...].
Frumoase sunt =i poemele Halucinare =i Ma=in[rii romantice sau
Postumul. Iat[ un catren excep\ional din Sf`r=it de roman: Se fr`nge
pìnea cinei. O fric[ /geruie podelele peste care treci /=i geamul por-
tretelor se despic[/ sub amintiri fluide =i reci. Sau aceast[ ter\in[ din
}ntoarcere ]ntr-un vers ]ntrerupt: }n c[limara mea /greierii/ ]=i fac cim-
itir elefan\esc. Sau finalul altui poem: Ca lacrima t`r`nd ]n ea datina /
ce na=te pl`nsul/ ca faraon ]ntr]nsul...
}n totalitate, volumul Misterul clepsidrei al lui Tomozei promite
foarte mult. Poetul se apropie vizibil de marile nume ale liricii noastre
actuale, ]n care nu b[tr`nii fac cele mai str[lucite exemple, c`t cei mai
tineri...
Dac[ printr-o mi=care ]ndr[znea\[ l-am ]ncorpora pe Arghezi cu un-
ele poezii =i, mai ales, cu poezia sa scurt[ ]n capitolul Balcanici, To-
mozei, care descinde =i el pe acest t[r`m pestri\ =i ]nc`nt[tor, =i-ar g[si
aici locul foarte bine. Dovezi suplimentare? Iat[ dou[ poeme, dac[ nu
trei, ]n care cel mai actual balcanic, Ion Gheorghe, poate fi recunoscut
cu u=urin\[ [...] sau un fragment din Aventura [...] sau Apocalipticul
iarmaroc [...].
Tot ce era numai gracil ]n Gheorghe Tomozei, tot ceea ce c`nta pe o
sub\ire coard[ de m[tase cap[t[ ]n volumul La lumina z[pezii rezonan\e
grave. Gavota gra\ioas[ devine somptuoas[ melodie, ]nc[rcat[ de esen\e,
de un regret mov. Cuvintele s-au c[ptu=it cu metale, sunetele nu mai
sunt numai turbur[toare, ele dor, ceva ame\itor a devenit ceva primej-
dios. Melancolia pe care mi-o imaginez ca pe o t`n[r[ Doamn[ trec`nd
cu o tren[ de frunze brumate de lacrimi dinspre Nic[ieri spre Niciunde,
358
cu o fa\[ palid[ =i f[r[ contur, numai un sur`s ]n care compasiunea se
lupt[ cu veselia trist[, domne=te peste poezia acestui prerafaelit poet.
[...] B[tr`nii mi se pare un poem remarcabil, v[dind un me=te=ug poetic
de prima m`n[ [...]. }n }ntoarcerea lui Constantin Vod[ recunoa=tem
accente barbiene [...]. E la Tomozei un rabelaisianism celest, o foame
cenzurat[, ]n transcendent, ca ]n acest vers: =i intr[m ]n hanul podit cu
vin, cu bur\ile pline de flori, ceea ce-i sublim. Pe genul scurt poetul
exceleaz[, ca un geniu al sinteticului: Trec cu buzele /peste numele t[u,
ca pe =ira spin[rii/ a unei frunze (Gest) care mi se pare o transcriere ]n
vers a lui Chopin. Iat[ pe aceea=i linie =i Datina: Cuvintele mor /cu
litere deschise/. Le zidesc ]ntr-o cript[ /=i le a=ez la cre=tet/ iri=ii frun-
zelor/ pe care sunt zg`rìate /nervurile ro=ii/ ale insomniei. Adun, de
ici =i de colo, briliantele risipite prin poeme: Undeva zice: cine se chel-
tuie ]n frig, care-mi aminte=te de Rilke, dar e frumos. }n alt loc exist[
un fraged metal =i o lacrim[ fr`nge fier[riile delicare ale ninsorii. Mai
]ncolo: seara se bea o cea=c[ cu z[pad[ ceea ce este o sublim[ subtilizare
a unui ceai incolor p`n[ la nefiin\a lui. Ianuar este un c`ntec matein
[...]. }n Oda ]nchiderii ]nt`lnim aceea=i poezie de crepuscul ]n care poet-
ul va face mare carier[ [...]
Eugen BARBU
Cea mai spiritual[ =i cea mai ]n=el[toare dintre artele poetice scrise
de Gheorghe Tomozei o g[sim ]n Gloria ierbii =i se intituleaz[ }n fa\a
cuvintelor [...].
Se remarc[ ]ndat[ atitudinea anticalofil[: descoperirea cuv`ntului umil
=i democratizarea vocabularului poetic. P`lnia nu poate fi f[r[ leg[tur[
cu Urmuz =i cu ideea hazardului calculat. Dac[ programul acesta nu este
pe de-a-ntregul respectat ]n Gloria ierbii, este, ]n orice caz, mai mult
dec`t ]n oricare alt[ carte a poetului, a=a cum voi ar[ta mai departe, cea
dintì (=i ]n ordine cronologic[) ]nsu=ire a poeziei lui Gheorghe Tomozei
fiind calofilia. Versurile lui au avut de la ]nceput (=i ]nc[ ]ntr-o epoc[ ]n
care nu se punea nici un pre\ pe a=a ceva) o expresie ]ngrijit[, cu o mic[
not[ de pedantism chiar. Poetului i-a pl[cut s[ le “lucreze”, cum se spune,
c[ut`nd cuv`ntul rar (vechi, exotic, c[rtur[resc) sau ]ntors[tura fru-
moas[ de fraz[, pip[ind ]ncheietura delicat[ a c`te unuia, scobind rit-
359
murile cu dalta, cioc[nind rimele sau trec`nd sunetele (cling-cling!) prin
mai multe site, ca un ales ]n aceast[ privin\[, Arghezi, de la care a
]nv[\at s[ str`ng[ fierul cald al vorbelor ]n cle=te. Calofilia a f[cut tot-
deauna cas[ bun[ la el cu virtuozitatea artizanului.
}n Pas[rea albastr[ atmosfera este sentimental[, “poetic[“, ]nc[ plin[
de toposurile unei anumite lirici tradi\ionale, de la un eminescianism
difuz [...] la pillatismul majorit[\ii pastelurilor. De altfel, pe l`ng[
alte reminiscen\e, acelea din Ion Pillat mi se par mai relevante, dat[
fiind structura evocatoare =i nostalgic[ a poeziei lui Gheorghe To-
mozei.[...] Arghezi =i Pillat vor continua s[ fie patronii spirituali ai
liricii lui Gheorghe Tomozei =i ]n culegerile urm[toare. Precocitatea
poetului — , care la 20 de ani scrie bine, “curat”, ]n deosebire de majori-
tatea confra\ilor de la mijlocul deceniului 6, put`nd fi b[nuit, dac[ ne
lu[m dup[ standardele vremii, de intimism =i de alte asemenea p[cate
capitale —, ne ]nf[\i=eaz[ =i un anumit paradox: o evolu\ie lent[, ca o
am`nare a fix[rii personalit[\ii adev[rate. Cam tot ce a publicat Gheor-
ghe Tomozei ]n primul s[u deceniu de activitate (Steaua polar[, Lacul
codrilor, albastru, V`rsta s[rutului, F`nt`na culorilor, Nop\i de echinox
=i C`ntece de toamn[) bate pasul pe loc, ]n jurul acelora=i teme =i ex-
presii. Atrage aten\ia, ]nainte de orice, suavitatea materiilor. Poeziile
sunt pline de z[pezi, stele, luceferi, de lumin[, fl[c[ri =i flori. E =i o
evaziune necesar[, ]n aceast[ predilec\ie, din locurile comune ale poeziei
epocii, dar, fire=te, =i un dat sufletesc. Imagina\ia delicat[ a poetului
este (=i va r[m`ne) foarte disponibil[ pentru subiectele cele mai vari-
ate). Exist[ ]n Gheorghe Tomozei =i un poet al ocaziilor lirice, reporter
sentimental =i c[l[tor care ]=i trece cu acurate\e impresiile pe carnet.
Natura e stilizat[, f[r[ senzualitate, zugr[vit[ ]n tonuri stinse =i ]n
culori palide. Ca =i Labi=, el evoc[ pe Sadoveanu =i ]n general nu pierde
nici un prilej de a-=i transforma ]n versuri ]nt`mpl[rile cotidiene. “Evazi-
onismul” e, prin urmare, relativ, palpabil mai pu\in ]n tematic[ dec`t
]ntr-o anumit[ expresivitate cur[\at[ de impurit[\i, de zgura imediatu-
lui. Dar tot acum, ]n c`te un ciclu, ]ncepe s[ se vad[ me=te=ugarul.
Sonetul-psalm din Poeziile din 1965 [...] este ]n aceast[ privin\[ opera
unui bijutier.[...] Multe fine\uri lingvistice sunt ]n Logodn[ [...]. }n
aceea=i ordine de lucruri, Iarna Bucure=tilor reprezint[ ]nceputul unei
360
linii de inspira\ie pe care o vom re]nt`lni ]n culegerile marurit[\ii:
virtuozitatea const[ aici ]n prelucrarea unui material istoric, ]n pitorescul
stampei de epoc[, ]n arhaizarea inten\ionat[ a limbii. [...] De la Emi-
nescu (Cuget[rile s[rmanului Dionis) la Leonid Dimov, trec`nd prin D.
Teodor =i Mateiu Caragiale, linia aceasta str[bate multe provincii ale
poeziei noastre.
Cu Patruzeci =i =ase poezii de dragoste din 1967 ]ncep c[r\ile
maturit[\ii poetului, dintre care cele mai bune vor fi Suav anapoda,
Misterul clepsidrei, Gloria ierbii, Ierbar de nervi =i Amintiri despre mine.
Personalitatea poetului apare acum deplin constituit[ =i dac[ mai sim\im
nevoia s[ pomenim, l`ng[ acela al lui Gheorghe Tomozei, nume ale altor
poe\i, aceasta nu are a face cu influen\a, ci cu afinitatea sau, c`teodat[,
cu pasti=a con=tient[, c[ci poetul nu se d[ ]n l[turi nici de la jocul
literar [...]. Un sector important al universului s[u liric este de pild[
domesticitatea, atmosfera familial[ =i gospod[reasc[. El iese la iveal[
]n numeroase poezii din culegerile men\ionate. Este aici o ]ntreag[ tradi\ie
a poeziei noastre =i anume aceea a evoc[rii, cu senzualitate ori cu duio=ie,
a unei domesticit[\i transfigurate, de la poezia legumelor lui Pillat =i
Voronca la aceea plin[ de subtilit[\i gastronomice a lui Emil Brumaru
(pe care Tomozei ]l preveste=te), f[r[ a ocoli farmecul lucrurilor desuete,
muzeistice, pe care le-au re]nviat at`\ia, de la I. M. Ra=cu la Petre
Stoica.[...] Sentimentalistul este, din ce ]n ce mai des, ironic. Observ[m
u=or cum poetul se deta=eaz[ de propriile emo\ii, intr`nd ]n ni=te roluri,
specul`nd un mod de a vedea lucrurile. El descrie spa\iul casnic, dar ca
pe unul exotic, iar me=te=ugarul ]=i ]ng[duie s[ viseze cu ochii deschi=i;
caligraful e nu o dat[ abundent prolix. Artificialitatea evident[ a unor
metafore e mereu ]nfr[gezit[, dup[ o re\et[ personal[ [...]. Ironia col-
oreaz[ sentimentul securit[\ii casnice [...] sau ]l converte=te erotic [...].
Virtuozit[\i muzicale =i plastice, vignete lirice, r[sucirea delicat[ a
g`tului frazei [...], c[utarea cuv`ntului sau a expresiei rare, acestea =i
altele compun ceea ce am socotit din capul locului a fi ]nsu=irea princi-
pal[ a lui Gheorghe Tomozei =i anume calofilia. Ea este de obicei invers
propor\ional[ cu spontaneitatea emo\ional[: nu numai o form[ de
discre\ie, dar =i una de cultur[. Autorul Ierbarului de nervi intr[ ]n
categoria poe\ilor care se dedau jocurilor =i ceremoniilor, ]n=el[ciunii
361
inocente =i curtenitoare, complicit[\ii cu cititorul, numai =i numai spre
a nu fi sili\i s[ se dezv[luie cu adev[rat. Biografic[, ]n fond, ca orice
poezie, aceea a lui Gheorghe Tomozei nu pune eul ]n centru =i nu st[ruie
pe confesiune. E un lirism ]n trave=ti, rod al unei mistific[ri ce pare
natural[, de=i a fost studiat[ dinainte ]n culise. Poetul ]nsu=i se reco-
mand[ drept un arhivar de fluturi; el se ]nham[ la atelajele z[pezii; este
un rege care, la mas[, =terge de pe lista de bucate numele poe\ilor; a
inventat ma=ina de furat cai. Astfel de transform[ri nu sunt gratuite,
ci menite a ]ntre\ine acela=i regim de disimula\ie, de teatru cu un singur
personaj. Himerismul acesta gra\ios \ine de esen\a poeziei lui Gheorghe
Tomozei, ca =i me=te=ugul versurilor la care m-am mai referit, dar care,
]n volumele din urm[, a devenit un rafinament material =i formal, dup[
care ]l recunoa=tem imediat pe poet. Mi-l reprezint pe Gheorghe Tomozei
ca pe un sm[l\uitor de oale, ]ntr-un atelier modern care ]ns[ recons-
tituie pies[ cu pies[ unul str[vechi. Instrumentele lui de lucru sunt noi
=i eficiente, dar imit[ la perfec\ie forma unor arhaice scule ie=ite din uz.
Fiecare poet are un asemenea loc privilegiat, care poate fi un laborator
de alchimist, plin de cuptoare sau de flacoane fumeg`nde, o buc[t[rie cu
cr[ti\i =i mirodenii, o tribun[ sau o chilie de m[n[stire mirosind a
cear[. Gheorghe Tomozei este un artist de atelier, ]nconjurat de casete
ordonate de litere pre\ioase, ca un ze\ar al fanteziei, de dul[pioare de
lemn, cu minuscule u=i incrustate, de policioare, de ro\i din\ate (cu mai
multe feluri de din\i), de v`rtelin\e, de farfurii =i de vase ]nflorate —
totul miniatural =i fascinant, ]ns[ nu neap[rat misterios. }n atelierul
lui nu fumeg[ esen\e vr[jitore=ti =i medievalitatea e trucat[. Me=terul
nu inventeaz[, ci face. Poezia lui e oper[ de m`n[, de abilitate; de ingen-
uu, nu de magie neagr[. Arta poetului, ]n care la ]nceput se vedeau
reminiscen\ele, a atins acuma nivelul pasti=ei moderne =i con=tiente. }n
minunate piese de virtuozitate, poetul pare s[ copieze tablouri celebre.
Doar me=terii iubi\i au r[mas, aceia=i: Pillat [...] =i Arghezi [...].
La rafinamentul de azi, poetul a ajuns dup[ o evolu\ie relativ lent[.
Germenii artei lui din Ierbar de nervi sau din Amintiri despre mine se
g[seau ]n primele versuri. Semnificativ e chiar faptul de a vorbi despre o
evolu\ie. }mpreun[ cu Florin Mugur, Gheorghe Tomozei este printre pu\inii
362
poe\i ai genera\iei lui care a avut o evolu\ie. De obicei se ]nt`mpl[ ca
prima carte s[ dea m[sura poe\ilor no=tri, urm[toarele cobor`nd valor-
ic. }n c`teva cazuri, cum este al lui Gheorghe Tomozei, lucrurile se
petrec pe dos. Ceea ce a c`=tigat poetul este de ordinul preciziei =i
acurate\ii. Verbozitatea a disp[rut. Poemele ]ntr-un vers — ]ncercate ]n
Pas[rea albastr[ — arat[ cel mai bine evolu\ia. Ele sunt acum un fel de
inscrip\ii lapidare, poeme-defini\ie, ca ni=te lespezi imponderabile.
Catrenul, =i el exersat cu virtuozitate, seam[n[ cu o epur[ a lirismului.
Unele dintre aceste compozi\ii sunt splendide [...]. Dar arta lui Gheorghe
Tomozei nu este expresiv[ doar pe spa\ii mici. }n Foc ea exploateaz[
ingenios simetria [...]. O fabul[ liric[, foarte fin desenat[, este Desen
attic.[...] Poetul =i-a constituit o subtil[ art[ persan[, care ne trimite
foarte departe, ]ntr-o tradi\ie de miracole tehnice =i de magii literare, din
care nu lipse=te mireasma str[vechiului Orient. [...] De altfel, catrenele
lui Gheorghe Tomozei au ]nv[\at pe de rost lec\ia acelora=i roba’i persane,
ale unor Rudaki sau Marvazi. Dar poetul caligrafiaz[ nu numai elogiul
(adresat frumuse\ii feminine), ci =i blestemul, nu numai c`ntecul de dra-
goste, ci =i batjocura.[...] Tratatul despre fluturi (din culegerea Amintiri
despre mine) are aceea=i gra\ie persan[. [...]
Gheorghe Tomozei este, mai ales, acest extraordinar poet de minia-
turi lirice, profunde =i gra\ioase ]n fine\ea liniilor lor, ca ni=te ce=ti de
por\elan, pline de o oriental[ fantezie =i ]n care irizeaz[ albastre, fria-
bile, delicate nervùri.
Nicolae MANOLESCU
363

Miradoniz Gheorghe Tomozei

Enviado por

Dados do documento

Direitos autorais

Formatos disponíveis

Compartilhar este documento

Compartilhar ou incorporar documento

Opções de compartilhamento

Você considera este documento útil?

Este conteúdo é inapropriado?

Direitos autorais:

Formatos disponíveis

Miradoniz Gheorghe Tomozei

Enviado por

Direitos autorais:

Formatos disponíveis

Gheorghe

Not[ asupra edi\iei ........................................................................................ 2

PATRUZECI +I +ASE POEZII

ISTORIA UNEI AMFORE

AMINTIRI DESPRE MINE

Referin\e critice .......................................................................................... 348

CZU 859.0-1 Coperta: Isai C`rmu

NOT{ ASUPRA EDI|IEI

Textele au fost reproduse dup[:

Editura ]=i exprim[ =i pe aceast[ cale gratitudin-

ISBN 9975-904-31-1 © «LITERA», 2002

1936 La 29 aprilie se na=te ]n Bucure=ti viitorul poet, prozator, pu-

Au ]nghi\it-o z[rile ursuze,

Mergea pe c`mpii, cu barba ]n v`nt

Prin por\ile \[r`nii nep[trunse

Pe cump[na f`nt`nii a=eza luna

Nu-i =tie nimeni numele,

P[rinte, vinu-i beat de mirodenii,

E vinul fum =i flac[r[ suav[

}n crama asta, bunule p[rinte,

Acesta-i vin de la +tefan cel Mare

Veneau t[tarii de la Cr`m s[-l beie

Aceste vinuri cl[tinau turbane

De-a= fi departe de hotarul \[rii,

P[rinte, vinu-i beat de mirodenii,

DOU{SPREZECE POEME }NTR-UN VERS

Pe fa\a apei, lebezi destram[ curcubee...

}n ochii ciutei moarte, luceferii adorm...

V[zduhul =i \[r`na se logodesc pe buze...

C`mp ars, ucise ierburi =i-n dep[rt[ri f`nt`ni...

Pe-a sufletului bolt[ au f`lf`it p[uni...

Ceruri cu stele albe, cuprinse-n stropi de rou[...

...+i c`ntecul desprinde din suflete statui...

Pe stre=ini, pacea alb[ a-nt`ielor z[pezi...

POEMUL }NTR-UN VERS

Izvorul lin, presimte imensitatea m[rii...

}NT~IUL “TE IUBESC”

Poleiul lunii curge pe buzele sub\iri...

Mustrarea tatei, fata =i cartea de algebr[...

}n zare mun\i de piatr[ =i dup[ mun\i, furtuni...

Agapia din vale, octombrie 1956

S[ngele meu de lumin[ e beat,

=i m-a dus, \in`ndu-m[ de m`n[, la =coala

Septemvrie... C[deau domol, pe-o carte,

SCAFANDRUL DIN LACRIM{

E-o lacrim[-a izb`nzii...

Metale generoase, stelare roci, liane

E-o lacrim[-a triste\ii...

Ca scutul de r[zboinic, de s[bii spart, boltit[,

Sur`suri stinse, umbre de flori, c`nt[ri nespuse,

S[ scaperi din amnare, ca o p[dure, ard[

Vorbindu-=i parc[ sie=i, un om, pe plaja ars[

...”Poetul e scafandrul din lacrim[“, spunea.

Umbla descul\, peste nisipul gr[dinii

Peste c[ma=a roas[, ie=it[ din pantaloni,

Se a=tepta s[ fie atacat de tauri...

(...}n baraca din spatele c`rciumii,

Asta a fost ]n copil[ria b[tr`nului.

Acum, \inea ]n m`ini, biruin\[ t`rzie, o arm[

Trebuia s[ afle noua lumin[.

cu coarne de filde=, ]ntoarse,

}n toamna peste codrii ajuns[

Cetatea-i departe acum,

Iat[ fereastra, iat[ c[r\ile cafenii,