Metode didactice utilizate în predarea biologiei

Experimentul didactic este o metodă fundamentală în învăţarea disciplinelor biologice.

Se caracterizează prin efectuarea de către elevi în mod independent, în laboratorul de
biologie, a unor activităţi de cunoaştere nemijlocită a realităţii înconjurătoare prin efectuarea
unor experienţe de fiziologie animală si vegetală, sub conducerea profesorului. Efectuarea
experienţelor şi experimentelor conduce la formarea spiritului de investigaţie la elevi. Ca
medodă de instruire şi autoinstruire, experimentul se aplică în activităţi de provocare,
reconstituire şi modificare a unor fenomene şi procese în scopul studierii lor.

Aplicaţii

Observaţia independentă
Metoda observaţiei independente constă în explorarea directă, perceptivă a realităţii, a
naturii.
În procesul de predare-învăţare a ştiinţelor biologice folosirea metodei observaţiei este
cerută de specificul acestei discipline deoarece are o valoare cognitivă deosebită în explorarea si
deosebirea de către elevi a lumii vii, pune elevul in contact direct cu procesele şi fenomenele
biologice, prin urmarirea modului de desfăşurare al acestora.
Metoda observaţiei independente este o tehnică de muncă intelectulă cu un pronunţat
caracter euristic.

Aplicaţie: Organele unei plante cu flori

Scopul: print-o excursie în afara localităţii, elevii observă mediul natural cu întreaga
floră si faună specifice zonei. Se creează posibilitatea ca elevii să colecteze sistematic plante
specifice acestei zone, să le recunoască şi să le compare cu experienţele proprii şi cu cunoştinţele
anterioare.
Materiale necesare: caiet de notiţe, creion, hârleţ, bisturiu, geantă pentru colectare de
plante, busolă, presă pentru plante, lupă.
Sarcini de lucru:
1. Prinviţi zona din apropierea dumneavoastră. Observaţi, descrieţi prin intermiedul
tuturor simţurilor: văz, auz, miros, pipăit. Apeciaţi suprafaţa studiată. Caracterizaţi din punct de
vedere climatic mediul studiat. Determinaţi poziţia geografică a mediului cu ajutorul unei busole.
Notaţi proprietăţile zonei observate din această perspectivă. Realizaţi un desen care să exprime
ceea ce aţi văzut.
2. Cercetează cu atenţie mediul ales. Recunoşteţi plantele de pe o anumită suprafaţă şi
grupaţi-le în plante ierboase, arbori.
3. Observaţi distribuţia diferitelor plante in funcţie de lumină, apă, sol, temperatură etc.
Observaţi unele adaptări ale plantelor legate de aceşti factori.
4. Colectaţi plantele ierboase, frunze de arbori pentru întocmire de ierbare.

Conversaţia didactică este o metodă ce constă într-un sistem de întrebări adresate

elevilor care reproduc, comentează şi repetă cunoştinţe însuşite anterior. Această formă se
foloseşte la toate tipurile de lecţie.
 Dezvoltarea aptitudinilor de comunicare în clasă necesită participarea profesorului. Cea
mai mare parte a timpului unui profesor la oră este ocupată de întrebările pe care acesta le pune.
Metoda convesaţiei constă în dialogul dintre profesor si elev, în care profesorul trebuie sa apară
în rolul unui colaborator care nu pune numai întrebări, ci şi răspunde la întrebările elevului. Prin
metoda convesaţiei se stimulează gândirea elevilor în vederea însuşirii, fixării şi sistematizării
cunoştinţelor şi deprinderilor, în vederea dezvoltării spiritului de colaborare şi de echipă.
Conversaţia este frecvent utilizată în învăţarea biologiei, determinând un dialog continuu
între elev şi profesor, cu condiţia respectării unor reguli elementare de colaborare constructivă,
care să nu determine diminuarea demersului didactic, ci să-l amplifice şi să-l consolideze.
Aplicaţie:
Conversaţia cu rol de fixare, consolidare, sistematizare a cunoştintelor elevilor
La tema: angiosperme monocotiledonate –cerealele întrebările formulate de profesor trebuie să
aibă un caracter sintetic si să vizeze aspectele şi elementele esenţiale ale temei abordate:
- Din ce este alcătuită planta de grâu?
- Dar planta de porumb?
- Prin ce se aseamănă aceste două plante?
- Prin ce se deosebesc?
- Cum se numeşte floarea la ceste două plante?
- Descrieţi alcătuirea florii de grâu, comparativ cu cea de porumb.

Completaţi urmatorul tabel:

Planta Rădăcina Tulpina Frunza Floare Fruct Sămânţă

Grâu

Porumb

Dacă elevii nu pot elabora răspunsul corespunzător întrebării adresate de profesor, acesta
poate formula întrebări ajutătoare pentru a explica şi lămurii conţinutul întrebării respective.
Conversaţia, ca forma a comunicării pedagogice se îmbină cu explicaţia, observaţia,
demonstraţia, modelarea, experimentul sau problematizarea.

Problematizarea este o modalitate modernă de instruire care constă în crearea, de către

profesor a unor probleme, situaţii-problemă sau prin formularea unor întrebări problematice-
toate acestea generând o stare de îndoială şi incertitudine, la elevi. Metoda stimulează
curiozitatea, dorinţa şi efeorturile intelectuale de a descoperi noi căi de rezolvare a situaţiei-
problemă. Din punct de vedere psihologic această metodă dezvoltă schemele operatorii ale
gândirii divergente, antrenează aptitudinile creatoare şi asigură motivarea intrinsecă a învăţării.
Integrată în ansamblul activităţii didactice, problematizarea orientează şi activează gândirea
elevilor în procesul învăţării dirijate, a cunoştinţelor despre natura prin faptul că îi conduce la
rezvolvarea unor situaţii conflictuale, reale sau aparente între cunoştinţele dobândite anterior şi
noile informaţii despre fenomenul studiat.

Aplicaţie:
 La lecţia „Viţa de vie” clasa a v-a, unde, după ce au învăţat despre morfologia şi fiziologia
viţei cultivate, se prezintă elevilor următoarea întrebare-problemă: „Ce relaţie există între
funcţiile şi alcătuirea viţei de vie?”. Funcţiile stau la baza apariţiei, creşterii şi dezvoltării
organelor viţei de vie; de altfel organele viţei de vie reprezintă baza şi condiţia de realizare a
acestei plante. Astfel spus acestea sunt un efect al funcţiilor, la rândul lor elementele morfologice
reprezintă baza şi condiţia de realizare a acestor funcţii. Sub aspect tehnic, operaţional, soluţiile
la întrebările puse sunt rezolvate prin strategii nealgoritmice, euristice şi creative, în funcţie de
gradul de interactivate dintre elevi, rezolvarea se face individual sau în grup. (brainstorming)

Demonstraţia este o metodă cu ajutorul căreia profesorul prezintă elevilor obiecte, fenomene
biologice reale sau imagini ale acestora în scopuri multiple:
1. Cunoaşterea pe cale senzorială a lumii vii;
2. Asigurarea unei baze perceptive pentru asimilarea noţiunilor, legilor, principiilor
biologice, ecologiei;
3. Înţelegerea noilor cunoştinţe şi însuşirea lor temeinică.
4. Uşurarea aplicării în practică a cunoştinţelor dobândite teoretic.
Prin prezentarea şi perceperea modelului de către elevi, metoda demostraţiei poate îmbrăca
anumite forme şi anume:
a. Prezentarea plantelor şi animalelor în starea lor naturală de existenţă şi manifestare;
b. Prezentarea plantelor şi animalelor conservate;
c. Demonstraţia cu ajutorul experimentelor;
d. Demonstraţia cu ajutorul modelelor;
e. Demonstraţia cu ajutorul mijloacelor audio-vizuale.

Aplicaţie:

La clasa a v-a la tema „angiosperme dicotiledonate-mărul şi alţi pomi fructiferi”, se

utilizează ca material didactic planşe, mulaje, fructe naturale. Atenţia elevilor este orientată spre
însuşirile fiecărei plante pomicole, referitoare la mărime, forma frunzelor, a florilor, forma
fructelor etc. Aceste însuşiri sunt descoperite de elevi prin observarea materialului didactic şi
prin dirijarea atenţiei şi percepţiei de către profesor prin întrebările adresate. Asemănările şi
deosebirile sunt descoperite de elevi şi însuşite mai bine prin observarea, analiza şi compararea
materialului didactic.