UNIVERSITATEA...................

MASTER.........................................

ANALIZA RENTABILITĂŢII
ÎNTREPRINDERII

Coordonator ştiinţific:
Lector Univ. Dr. ......

Absolventã:
......................................

BUCUREŞTI
- 2010 -
|
 Cuprins

Introducere................................ ................................ ................................ ................................ ..... 3

Capitolul 1. NOŢIUNEA ŞI SFERA DE CUPRINDERE A ACTIVELOR IMOBILIYATE ..7
1.1. Tipologia analizei rezultatelor financiare ................................ ............................ 8
1.2. Conţinutul procesului de analiză a rezultatelor financiare................................ 12
1.3. Rolul analizei rezultatelor financiare în realizarea funcţiilor manageriale ... 13
1.4. Factorii care determină schimbări de stare în funcţionarea sistemelor
microeconomice................................ ................................ ................................ .......................... 18
1.5. Sistemul de informaţii, premisă a efectuării analizei rezultatelor
financiare................................ ................................ ................................ ................................ .... 20
1.6. Tehnica organizării activitǎţii practice de analiză a rezultatelor financiare .... 21
1.7.Metodologia analizei rezultatelor financiare ................................ ....................... 23
Capitolul II. Abordări conceptuale privind rentabilitatea întreprinderii ................................ . 26
2.1.Analiza profitului întreprinderii ................................ ................................ ......... 26
2.2.Analiza soldurilor intermediare ale gestiunii (S.I.G.) ................................ ......... 28
2.3.Analiza factorialǎ a profitului la nivel de întreprindere ................................ .... 29
2.4.Analiza factorial a profitului pe produs ................................ .............................. 34
2.5. Analiza ratelor de rentabilitate ale întreprinderii ................................ ............. 35
2.5,1. Analiza ratei rentabilitǎţii economice ................................ ............................. 36
2.5.2. Analiza ratei rentabilitǎţii financiare ................................ .............................. 38
2.5.3. Analiza ratei rentabilitǎţii resurselor consumate ( ) ................................ .. 41
2.5.4. Rata rentabilitǎţii comerciale ................................ ................................ .......... 41
2.5. Analiza ratelor de rentabilitate pe produs ................................ ......................... 43
2.6. Analiza rentabilitǎţii pe baza punctului critic (pragul rentabilitǎţii) ............... 45
Capitolul III. Analiza rezultatelor financiare ale întreprinderii StilCarpet SRL ..................... 49
3.1. P Scurta prezentare a SC StilCarpet SRL ................................ ......................... 49
3.2. Analiza formării profitului în cadrul SC StilCarpet SRL ................................ . 51
3.3. Analiza rentabilităţii SC StilCarpet SRL şi a factorilor de influenţă asupra
acesteia ................................ ................................ ................................ ................................ ....... 59
CONCLUZII -I RECOMANDĂRI ................................ ................................ ............................. 70
BIBLIOGRAFIE................................ ................................ ................................ .......................... 75
ANEXE ................................ ................................ ................................ ................................ ....... 76

^
 Introducere

Activitatea oricărei firme, în contextul reformei şi al tranziţiei la economia de piaţǎ, se

desfăşoară într-un mediu dinamic şi agresiv. În general, tranziţia, reprezintă o perioadă de
aşezare a lucrurilor şi conceptelor în ordinea lor firească, deci o schimbare, cu grija firească
privind adaptarea noilor structuri la cerinţele economiei de piaţă în condiţii concurenţiale tot mai
aspre şi mai bine definite (legiferate).
Problemele fundamentale cu care se confruntă fiecare firmă vizează, în principal,
stabilirea şi consolidarea locului pe care aceasta îl ocupă în spaţiul economic concret în care
activează, obiectivul major spre care se îndreaptă, costurile implicate şi şansele de izbândă. În
acest context, firma este determinată să se raporteze permanent la cererea de piaţă, trebuie să
anticipeze mişcările concurenţei, să-şi autoevalueze resursele de care dispune şi să acţioneze în
direcţia creşterii eficienţei utilizării acestora.
În abordarea sistemică a problematicii întreprinderii un rol deosebit revine analizei
rezultatelor financiare , ca instrument de supraveghere a activitatii şi performanţelor acesteia.
Analiza rezultatelor financiare prin metodologia, procedeele şi tehnicile specifice de
care dispune, concură la diagnosticarea stării diferitelor procese şi fenomene, le descoperă
structura, stabileşte relaţiile de cauzalitate, factorii care le guvernează, descoperă legile formării
şi dezvoltării lor, iar pe această bază oferă conducerii posibilitatea adoptării deciziilor privind
îmbunătatirea activităţii în viitor.
Y

Y 
Y
Y   YY
În spaţiul socio-economic în care activează, întreprinderea trebuie să-i probeze
permanent viabilitatea, capacitatea de concurenţă şi adaptare, performanţa economico-financiară.
Toate acestea, îşi găsesc reflectarea în eficienţa activitǎţilor care au la bază determinări
cantitativ-calitative ale factorilor producţiei, randamente maxime ale utilizării acestora etc.
Natura şi importanţa întreprinderii în economiile moderne, au constituit obiectul de
studiu al numeroaselor lucrări de specialitate1. Aproape în toate acestea, accentul nu mai este pus
pe semnificaţia sociologicǎ a întreprinderii, ci pe interpretarea socio-economică, sistemică,
vizând tehnici declarate operaţional.

|
'.E.T. Eldridge, A.D., Crombie, A sociology of organisations. Ed. Allan and Unwin 2004; G. Mouzelis, Organisations and
Bureaucracy, Ed. Routledge 2008; C.B. Handy Understanding organisations, Ed. Penguin 2002; Beckhard, Organization
development Strategies and Models, Ed. Addisson Wesley 1969; K. Legge, Evaluating Planned Organisational Change,
Academic Press 2004.

º
 Întreprinderea reprezintă o entitate socio-economică de sine stătătoare, cu o structură
proprie delimitate în timp şi spaţiu, astfel încât partenerii săi sunt consideraţi că fac parte din
interiorul său, iar alţii din exteriorul său. Pentru a fi viabile şi pentru a putea desfăşura o
activitate continuă în mediul lor instituţional, întreprinderile intră în relaţii de intercondiţionare cu
factorii existenţi în mediul lor ambiant, fiind susţinute în demersul economic de clienţi, furnizori,
forţa de muncă, bănci, instituţii guvernamentale şi bugetare etc., cu intenţia declarată să
demonstreze că sunt capabile să desfăşoare o activitate eficientă.
Delimitarea obiectului de studiu, constituie o problemă esenţială a oricărei ştiinţe sau
discipline ştiinţifice şi constă în determinarea conţinutului fenomenelor pe care le studiază şi a
sferei lor de acţiune, precum şi în fixarea raporturilor de condiţionare cu celelalte ştiinţe care
cercetează fenomene şi procese din domenii de activitate conexe.
Problema gestionării şi administrării întreprinderii, indiferent de obiectul de activitate şi
de scopul propus, este complexă. Aprecierea diferenţelor de performanţǎ depinde de natura
întreprinderii, de sistemul instrumentelor utilizate în gestionarea patrimoniului.
Stabilirea obiectului de studiu al oricărei ştiinţe este o problemă componentă a
clasificării ştiinţelor. Potrivit clasificării ştiinţelor, analiza activităţii rezultatelor financiare,
funcţie de obiectul său, face parte din grupa ştiinţelor sociale.
Ca discipline ştiinţifică, analiza rezultatelor financiareY s-a afirmat în viaţa socială şi
economică, unde a contribuit şi contribuie la progresul societăţii, inspirând prin metoda sa
încredere în acţiunile viitoare. De-a lungul timpului ca şi alte ştiinţe, analiza şi-a revizuit
conceptele şi terminologia, modalităţile de calcul şi tehnicile aplicative, dar şi-a păstrat
nealterată construcţia teoretică închegată raţional, având orizontul deschis spre orice înnoire.
În întregul ei conţinut, analiza rezultatelor financiareYîmbină armonios, teoria abstractǎ
cu realitatea fenomenelor studiate şi furnizează informaţii multiple asupra activităţii rezultatelor
financiare la nivel micro şi macroeconomic.
Analizei rezultatelor financiare îi revine sarcina, ca prin metodele, procedeele şi
tehnicile pe care le utilizează, să concure la descoperirea mecanismelor factoriale, a intimităţilor
cauzale ale fenomenelor cercetate şi pe această bază să permită diagnosticarea stării acestora în
scopul fundamentării acţiunilor de reglare şi funcţionare stabilă şi eficientă a întreprinderii în
sistemul economiei de piaţă.
Întreprinderea îşi desfăşoară activitatea fiind influenţată de o serie de factori externi
(economici, sociali, politici, tehnologici, ecologici etc.), asupra cărora nu poate avea o influenţǎ
directă, deoarece evoluţia acestora nu este controlabilă la nivel macroeconomic. În schimb, ea
poate acţiona şi influenţa asupra elementelor discreţionare ale mediului economic (clienţi,
·
furnizori, competitori etc.), amortizându-le într-o anumită măsură efectele.
Sarcina analizei rezultatelor financiare constă în evidenţierea gradului de realizare a
sarcinilor programate privind indicatorii de rezultate şi performanţǎ care caracterizează
activitatea productiv-industrială a întreprinderii, efectuarea de comparaţii între indicatorii realizaţi
de întreprindere şi cei ai întreprinderilor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul aceleiaşi ramuri,
evidenţierea cauzelor care au determinat anumite abateri, stabilirea măsurilor ce se impun în
vederea corectării situaţiilor nefavorabile, pe de o parte, concomitent cu evaluarea complexă a
activităţii şi a rezultatelor întreprinderii în corelaţie cu cerinţele pieţei, pe de altă parte.
Capacitatea întreprinderii de a răspunde cerinţelor şi reacţiilor pieţei este dependentǎ de
asigurarea cu resurse materiale, umane şi financiare, dar fără a pierde din vedere aspectele
privind eficienţa utilizării acestora.
Asigurarea din punct de vedere cantitativ, calitativ şi la termen cu produse şi servicii,
trebuie realizată pe baza identificării corecte a solicitărilor şi motivaţiilor clienţilor. Aceasta
constituie o modalitate de a răspunde cerinţelor pieţei, fiind expresia utilizării eficiente a
factorilor de producţie (natura, munca şi capitalul) ai întreprinderii. Eficienţa actului decizional,
rezidă nu numai din cunoaşterea realităţilor interne, ci şi din cea a mediului economic în care
acţionează întreprinderea.
Analiza rezultatelor financiare ale unei întreprinderi, inclusiv a rentabilitǎţii acesteia, sunt
necesare pentru o corectă apreciere şi evaluare a eventualelor modificări esenţiale privind
resursele economice pe care le-ar putea controla în viitor. Importanţǎ deosebită prezintă variaţia
performanţei în viitorul previzibil, determinându-se în acest scop aspectele legate de generarea
de fluxuri de trezorerie în funcţie de resursele existente. În ceea ce priveşte orientarea
întreprinderii către noi resurse financiare, analiza rezultatelor financiare va trebui să furnizeze
concluzii asupra impactului pe care l-ar avea utilizarea de resurse suplimentare.
Totodată, analiza rezultatelor financiare urmăreşte să evidenţieze modalităţile de
realizare ale echilibrului financiar pe termen mediu şi lung (obiectiv al analizei pe bază de bilanţ)
şi treptele de acumulare bănească, de rentabilitate ale activităţii întreprinderii (obiectiv al
analizei pe baza contului de profit şi pierdere).
În cazul analizei situaţiei rezultatelor financiar-patrimoniale, un rol deosebit îl ocupă
stabilirea căilor de menţinere a independenţei financiare şi de realizare a flexibilităţii în acest
domeniu. Scopul analizei rezultatelor financiare îl constituie întocmirea diagnosticului financiar
al întreprinderii, în vederea evidenţierii punctelor forte şi a punctelor slabe, adică a stării de
sănătate sau de slăbiciune financiară a întreprinderii, precum şi a potenţialului managementului
financiar.
å
 Activitatea oricărei întreprinderi trebuie apreciată atât din punct de vedere social cât şi
din punct de vedere economic prin gradul de asigurare a unei oferte de produse şi servicii
adecvate care să asigure satisfacerea cerinţelor clienţilor.
Raţiunea întreprinderii de a exista, este condiţionatǎ de capacitatea acesteia de a
răspunde în mod stabil nevoilor pieţei şi de a desfăşura o activitate rentabilă care să reflecte
sintetic eficienţa întregii activităţi economice.
În capitolul I: ÄRezultatele financiare-elemente esenţiale ale dezvoltării întreprinderii´
se dezbat conceptele teoretice privind rezultatele financiare ale întreprinderii. Se studiază
importanţa, sarcinile diagnosticului şi sursele informaţionale, legătura reciprocă dintre raportul
financiar şi bilanţul contabil prin intermediul indicatorilor generalizatori de eficienţă şi
concordanţa indicatorilor privind rezultatele financiare şi rentabilitate.
În capitolul II: ÄAnaliza rezultatelor financiare s-au studiat concepte teoretice privind
rezultatele financiare şi rentabilitatea. S-a efectuat nemijlocit analiza structurii profitului
perioadei de gestiune până la impozitare, a profitului din activitatea operaţională şi a profitului
brut, ulterior s-a analizat rentabilitatea activelor, rentabilitatea economică, cât şi rentabilitatea
financiară.
În capitolul III: ÄModalităţi de sporire a rezultatului financiar la întreprindere´ S-au
studiat concepte a potenţialului rezultativ al întreprinderii elaborându-se prognoze economice
sub aspect strategic
Tema cercetării o constituie studierea rezultatelor financiare ale activităţii de producţie,
influenţa lor asupra viabilităţii acestei activităţi în condiţiile tranziţiei la economia de piaţă, cât şi
modelul analitic ce reflectă etapele de bază ale diagnosticului şi aprecierii acestor rezultate în
dinamica şi în plan strategic. Obiectul cercetării are un caracter multilateral şi cuprinde aspectele
teoretice, metodice şi aplicative ale diagnosticului şi estimării rezultatelor financiare ale
unităţilor de producţie.
Metodologia de diagnosticare financiară prezentată în cadrul lucrării este valorificată
practic pe exemplul societăţii StilCarpet SRL. Deci, partea practică a lucrării, adică capitolul III
este elaborată în baza materialelor StilCarpet SRL pentru activitatea desfăşurată în perioada
anilor 2008-2009.


 —
Y
Y

   Y        Y    Y  Y
Y 
 Y

Cunoaşterea mecanismului de formare şi manifestare a fenomenelor şi proceselor

rezultatelor financiare, precum şi a legăturilor cauzale dintre acestea, constituie în contextul
economico-social dat o necesitate de prim rang.
Realizarea practică a acestor deziderate reclamă analiza, care constituie o metodă de
cercetare bazată pe descompunerea sau desfacerea unui întreg (fenomen sau proces) în părţile
sale componente, în elementele sale simple.
Stabilirea locului analizei rezultatelor financiare în ansamblul ştiinţelor economice se
face în funcţie de particularităţile acesteia în raport cu fenomenele din natură. Dacă fenomenele
din natură se manifestǎ în afara activităţii oamenilor, în domeniul socio-economic însă, procesele
şi fenomenele nu pot avea loc decât ca urmare a acţiunii factorului uman.
În ceea ce priveşte fenomenele din natură, graţie posibilitǎţilor oferite de cercetarea
ştiinţifică în domeniu (metode, tehnici, tehnologii, instrumentar, aparatură), sunt create premisele
pătrunderii în structura internă a acestora prin microanaliză. În aceste condiţii, obiectul analizei
rezultatelor financiare poate fi redus la dimensiuni de laborator, dar fără ca astfel să fie afectate
concluziile analizei. Caracterul particular al experimentului în domeniul fenomenelor din natură,
nu are relevanţǎ atunci când este vorba de analiza fenomenelor socio-economice.
Ca metodă a cunoaşterii, analiza este proprie oricărei ştiinţe. Ca activitate practică,
analiza utilizează, în scopul realizării obiectivelor sale, un ansamblu de concepte, metode, tehnici
şi procedee care asigură culegerea, verificarea şi prelucrarea informaţiilor în vederea formulării
unor aprecieri pertinente referitoare la situaţia unui agent economic (nivelul şi calitatea
performanţelor, competitivitatea produselor, poziţia pe piaţǎ, gradul de risc).
Relevarea specificului cercetării fenomenelor rezultatelor financiare la nivelul
întreprinderii este de natură să sublinieze primatul analizei calitative în raport cu studiul
cantitativ. Corelativul analizei rezultatelor financiare îl reprezintă sinteza, care defineşte procesul
prin care are loc reunirea într-un tot unitar a părţilor şi a elementelor disparate ale unui obiect sau
fenomen cercetat. Dacă analiza rezultatelor financiare presupune descompunerea unui fenomen
în elementele sale simple (inclusiv determinarea relaţiilor structural-funcţionale şi a celor cauză-
efect), sinteza constă în examinarea acestora în unitatea lor. Cunoaşterea deplină a proceselor sau
fenomenelor rezultatelor financiare necesită îmbinarea într-o unitate a analizei şi sintezei, ca


mijloace ale cunoaşterii.
Tendinţele actuale din economia românească, vizează realizarea programului complex
de reforme menit să conducă la desăvârşirea privatizării firmelor, restructurarea economiei în
ansamblul său, lărgirea cadrului concurenţial, dinamizarea activităţii pieţei financiare, reducerea
rolului statului în economie, toate acestea având ca scop creşterea flexibilităţii şi deschiderea
către realizările altor ţări. Procesul continuu de perfecţionare a ştiinţelor în general şi al analizei
rezultatelor financiare, în special, are loc pe principii de finaliate. Rolul analizei rezultatelor
financiare, poate fi considerat ca fiind esenţial, deoarece prin rezultatele sale permite satisfacerea
cerinţelor diferiţilor utilizatori.
Orice analiză strategică şi financiarǎ constituie o sursă privilegiată de informaţii care
concură la fundamentarea deciziilor cu caracter economic ale utilizatorilor. Dar cum activitatea
din domeniul economic are repercusiuni asupra domeniului financiar, tot aşa în contextul
deciziilor de natură economică, informaţia financiarǎ serveşte susţinerii deciziilor legate de
angajarea unor proiecte investiţionale sau contractarea unui credit bancar. Informaţia financiarǎ,
reprezintă potrivit opiniei exprimate de Lauzon2, numai un mijloc care permite utilizatorilor
luarea celor mai bune decizii şi de a ajunge la cea mai bună alocare a resurselor.
Informaţiile de ordin general privind cunoaşterea pieţelor, tehnologiilor, mediului
politic şi social, climatul existent în întreprindere, vin să întregească imaginea asupra contextului
în care s-a efectuat analiza.
Beneficiind de rezultatele analizei rezultatelor financiare, subordonat scopului
utilizatorilor, se formează şi mecanismul operaţional concret al diagnosticului privind starea de
performanţǎ a întreprinderii.

| | Y
 Y  
Y
  Y    Y
Diversitatea activităţilor desfăşurate de către o întreprindere şi varietatea situaţiilor
întâlnite privind conţinutul, nivelul şi caracteristicile performanţelor rezultatelor financiare ale
acesteia, reclamă necesitatea utilizării mai multor tipuri de analiză, care pot fi structurate după
mai multe criterii:
YY  Y Y
Y Y YY  Y Y  
Y  
YY Y
  Y  Y ïY
; 
Y YYY 
Y, constituie un instrument
de ³supraveghere şi reglare´ a modului de funcţional a unei întreprinderi, ceea ce presupune
cercetarea rezultatelor acesteia potrivit relaţiilor cauzal-funcţionale şi implicit relevarea gradului
^
Leo-Paul Lauzon, ³Fondements conceptuel de la comptabilite financiere; expose critiqu e´, Gaeton Marin Editeur, 1990
[
de realizare a obiectivelor programate (încadrarea în limitele stabilite de managementul
întreprinderii). Post-factum, ca sens noţional, defineşte o activitate, proces sau eveniment care a
avut loc sau care s-a încheiat, analiza acestuia efectuându-se ulterior producerii lui.
Analiza post-factum îşi dovedeşte utilitatea în activitatea practică a întreprinderii prin
aceea că furnizează informaţii privind încadrarea sau neîncadrarea rezultatului obţinut în limitele
estimate ca fiind normale (inclusiv în nivelurile programate). Aprecierea în sine nu poate fi
considerate ca fiind şi suficientă, dacă nu sunt luate în considerare şi măsurile menite a contribui
la remedierea unor situaţii nefavorabile pentru firmǎ.
Analiza activităţii priveşte prezentul şi trecutul, în timp ce analiza previzională priveşte
viitorul. Dacă separăm prezentul de trecut, se poate crea o nouă categorie şi anume  
Y
  YY  Acest tip de analiză constă în secţionarea unui fenomen şi presupune
urmărirea sa pe fragmente, cu condiţia menţinerii unitǎţii fenomenului. Raportarea analizei la
fiecare fragment urmărit, indiferent de fracţiunea de timp considerată, readuce în actualitate tipul
de analiză post-factum.
Ca tip de analiză post-factum care se poate îmbina şi cu analiza prospectivǎ menţionăm
 
Y , care permite aprecieri asupra performanţelor rezultatelor financiare ale unei
întreprinderi, asupra unei structuri de tipul funcţiilor acesteia, asupra centrelor de
responsabilitate sau a unui segment al activitǎţii întreprinderii.
; 
Y 
 Y Y , presupune determinarea evoluţiei viitoare a
unui fenomen economic pe baza cercetării factorilor (a relaţiilor de cauzalitate), a acţiunii lor în
perspectivǎ (inclusiv cu luarea în considerare şi a altor factori decât cei cunoscuţi).
Analiza previzională constituie o etapă premergătoare în elaborarea strategiei activităţii
rezultatelor financiare a întreprinderii. Ea este utilizată de către centrele de decizie pentru
stabilirea obiectivelor ce trebuie atinse în perioada viitoare. În condiţiile economiei de piaţă
angajarea unei investiţii solicită în mod obligatoriu elaborarea de scenarii prin care se
prefigurează rezultatele viitoare ale realizării acesteia.
Între cele două tipuri de analiză, analiza post-factum şi analiza previzională, există o
serie de particularitǎţi generate de faptul că analiza activităţii se bazează pe variabile certe,
cunoscute, în timp ce analiza previzională se bazează pe variabile incerte, presupuse. De aici
rezultă deosebiri de ordin metodologic datorate faptului că analiza activităţii rezultatelor
financiare studiază o singură variantă a fenomenului şi anume cea de execuţie, prevalând
legăturile de tip determinist, în timp ce analiza prospectivǎ studiază mai multe variante şi apar
frecvent legături de tip stohastic.
¢Y
 Y  Y    Y Y Y Y    Y  Y Y   Y
†
   Y  Y   Y  ¢Y
; 
Y , urmăreşte esenţa fenomenului, însuşirile sale esenţiale, factorii
care sunt de aceeaşi natură cu fenomenul analizat. În procesul de analiză, potrivit principiului
descompunerii în trepte, se trece de la o esenţǎ mai puţin profundă către alta mai profundă, având,
deci, loc un proces de purificare prin tercerea de la factori calitativi mai puţin puri către factori
mai puri. Rolul analizei calitative constă în elaborarea modelelor de analiză în care sunt
surprinse elementele esenţiale ale fenomenului.
; 
Y   presupune cercetarea fenomenului prin determinări
comensurative exprimate prin greutate, volum, suprafaţă, număr, durată. În determinarea
modificării fenomenelor şi cuantificarea (măsurarea) influenţei factorilor asupra fenomenelor
analizate, sunt utilizate metodele matematice. Subliniem primatul analizei calitative, care prin
modelarea proceselor economice crează premisele aplicării metodelor matematice în analiza
variabilelor unui fenomen economico-financiar. Viabilitatea soluţiilor oferite, urmare utilizării
metodelor matematice, este condiţionată de rigurozitatea modelării proceselor economice, ca
efecte ale analizei calitative.

Y Y Y  Y Y   Y  
Ydistingem:
; 
Y  care cercetează fenomenele rezultatelor financiare la nivelul
întreprinderii sau al compartimentelor funcţional din cadrul structurii sale
organizatorice. Acest tip de analiză centrată la scara întreprinderii, vizează relevarea
comportamentului acesteia privind realizarea produselor, lucrărilor şi prestărilor de servicii,
potrivit obiectului de activitate, în raport cu obligaţiile asumate prin contractele încheiate cu
beneficiarii, performanţa rezultatelor financiare realizate.
; 
Y
  studiază fenomenele şi procesele la nivelul sectorului sau al
ramurii de activitate în scopul evidenţierii poziţiei întreprinderii pe piaţǎ, a capacităţii
concurenţiale a acesteia etc.
; 
Y  Y presupune studierea fenomenelor la nivelul economiei
naţionale sau al economiei mondiale (conjunctura internă şi internaţională, legislate şi
reglementări, factori demografici, de cultură şi credinţǎ, nivel de dezvoltare, probleme sociale,
factori climaterici etc.), operând preponderent cu mărimi globale sau agregate ca de exemplu
produs naţional brut, produs intern brut etc.

YY Y YY
Y Y    distingem:
; 
Y  care studiază fenomenele, precum şi elementele şi factorii care
influenţează asupra acestora la un moment dat, relevând pe baza relaţiilor existente între acestea,
o anumită poziţie a fenomenului supus analizei. Noţiunea de static este legată de modul de
|

efectuare a analizei şi nu de natura fenomenului, deoarece fenomenele, prin natura lor, nu pot fi
statice.
; 
Y   cercetează fenomenele economice în mişcare, relevând poziţia lor
într-un şir de momente. Evidenţierea legăturii dintre diferitele poziţii successive ale fenomenelor
economice se face pe baza cercetării factorilor care au determinat aceste schimbări.

Y
Y Y
Y
Y  Y Y  
Y  , distingem:
; 
Y Y  Y  serveşte managementului întreprinderii pentru conducerea
operativă a activităţii pe perioade de timp de până la un an de zile. Acest tip de analiză operează
preponderent cu modele de tip determinist.
; 
YY Y  operează cu date care depăşesc termenul de un an, utilizând în
acest scop modele de tip statistic sau stocastic. În tarile cu economie de piaţă, se operează
frecvent, la nivel microeconomic cu modele în care intervalul de timp analizat este de 3-5 ani.

Y   Y Y  Y Y   Ydistingem:
; 
Y   Y îmbină caracterul tehnic cu eel economic. Acţiunea de
creştere a producţiei fizice este rezultatul unei analize tehnico-economice efectuate de specialişti
cu cunoştinţe tehnice şi economice (în mod similar, pot fi tratate şi acţiunile care vizează la
nivel de produs reducerea costului sau cele privind creşterea rentabilităţii pe produs).
; 
Y 
Y    tratează corelaţiile dintre activitatea economică (de
exploatare) şi cea financiară (analiza riscului financiar trebuie corelată cu analiza riscului de
exploatare).  
Y 
Y    vizează cu predilecţie fluxurile financiare care se
formează la nivelul întreprinderii, modul de gestionare şi plasare a capitalului etc.
YY  Y Y

 Y   distingem:
; 
Y   are un caracter parctic, facilitatea efectuării acesteia rezidă din faptul
că analistul are o poziţie privilegiată deoarece beneficiază de o serie de informaţii despre firma
analizată. Pe baza acestor informaţii, analistul poate detecta stările de dezechilibru din diferite
domenii ale activităţii întreprinderii, precum şi cauzele acestora, stabilind totodată măsurile care
se impun în vederea remedierii.
Elaborarea acestor analize servesc conducerii întreprinderii, atât pentru cunoaşterea
stării de fapt reflectată prin nivelul performanţelor rezultatelor financiare şi exercitarea pe
această bază a controlului privind modul de realizare a sarcinilor programate, cât şi pentru
fundamentarea activitǎţii viitoare. Diferitele categorii de utilizatori folosesc informaţiile
financiare, precum şi alte informaţii oferite de evidenţa contabilă, statistică şi operativă a
întreprinderii în vederea diagnosticării activităţii acesteia, iar pe această bază să-şi poată
fundamenta deciziile economice şi financiare.
||
 ; 
Y   se efectuează de partenerii externi. În fundamentarea deciziilor lor,
partenerii externi ai întreprinderii se bazează pe informaţiile furnizate de analiza financiară
(diagnosticul financiar extern). Exemplul clasic îl constituie procedura utilizată de bănci pentru
studierea cererilor firmelor privind acordarea de credite, care urmăresc capacitatea acestora de a-
şi achita obligaţiile.
În acelaşi mod, partenerii de afaceri (furnizori, clienţi etc.), statul reprezentat prin
autorităţile locale, guvern şi organizaţiile cvasiguvernamentale, precum şi organele de urmărire
penală sau instanţele de judecată, sunt interesate în a-şi forma o imagine asupra dezvoltării
viitoare a afacerilor întreprinderii, situaţiei rezultatelor financiare şi securitatii financiare a
acesteia.

|
Y—Y
 Y Y  

Y Yrezultatelor financiare
Drumul parcurs de analiză este inversul evoluţiei reale a fenomenului. Analiza
rezultatelor financiare porneşte de la rezultatele procesului încheiat între elemente şi factori.
Conţinutul procesului de analiză a rezultatelor financiare, inclusiv îmbinarea acesteia cu sinteza,
presupune parcurgerea următoarelor etape:
   Y ¢ Y  
Y 
  Y     , care constă în identificarea
anumitor fapte, fenomene, rezultate, care se exprimă sub forma indicatorilor economico-
financiari. Delimitarea obiectului se face în timp şi spaţiu, cantitativ şi calitativ, utilizând
anumite metode de evaluare şi calcul.
¢    Y    Y  Y Y 
Y   Y Y  
Descompunerea în elemente presupune o analiză structuralǎ. Factorii se stabilesc în mod
succesiv, trecând de la cei cu acţiune directă la cei care acţionează indirect, prin intermediul
celor cu acţiune directă, până la stabilirea cauzelor finale. Potrivit principiului descompunerii în
trepte, procesul cunoaşterii este adâncit de la o esenţǎ mai puţin profundă, către alta mai
profundă.
 ¢ Y  Y Y   Y Y  Y YY  Y  
Y
Y Y
Y
 Y YY Y Y Y  Y 
Y 
 Y  Y
Y Y Y
 . În acest
scop este necesar a se determina relaţia cauză-efect, respective raporturile de condiţionare.
Parcurgerea acestor trei etape conduce la elaborarea modelelor de analiză ale proceselor şi
fenomenelor analizate.
!  Y "    Y   Y   Y    Y  Y  Y 
 Y
  Y  
. În această etapă intervine analiza cantitativă, care pe baza unei
metodologii proprii permite măsurarea influenţelor, dimensionarea rezervelor interne şi
|^
aprecierea cât mai exactă a rezultatelor.

Y 
  Y  
 constituie etapa stabilirii concluziilor şi aprecierilor
asupra activităţii desfăşurate (în funcţie de obiectul analizei). Elaborarea măsurilor, respectiv al
deciziilor menite a contribuit la utilizarea optimă a factorilor de producţie, la obţinerea unor
randamente maxime ale utilizării acestora în vederea asigurării marjei concurenţiale, a viabilitatii
întreprinderii.
Caracterul ştiinţific al analizei ca metodă a cunoaşterii, este condiţionat de parcurgerea
acestor etape. Respectarea etapelor este obligatorie, iar parcurgerea lor se impune cu ocazia
analizei oricărui fenomen economico-financiar.
În afara acestor etape, pentru a se asigura caracterul ştiinţific al analizei rezultatelor
financiare este necesar să se respecte următoarele cerinţe:
V analiza rezultatelor financiare nu trebuie să conţină contradicţii (în procesul analizei
trebuie respectate legile gândirii);
V analiza rezultatelor financiare trebuie să fie complexă şi să îmbrăţişeze toate laturile
activităţii financiare a întreprinderii, având în vedere şi implicaţiile pe care le pot
determina;
V analiza rezultatelor financiare trebuie să fie operativă şi sistematică ceea ce presupune că
trebuie efectuată în mod periodic şi la momentul oportun;
V orice analiză a rezultatelor financiare trebuie să se încheie cu un program de măsuri
concrete, operaţional, fundamentate, care să vizeze îmbunătatirea activitatii financiare a
întreprinderii.
Y
|  YY  
Y
  Y    YYY 
 Y Y    
Procesul de conducere este caracterizat ca un ansamblu de intervenţii prin care se
prevede, organizează şi coordonează activitatea întreprinderii, considerate ca fiind un sistem
complex socio-economic, dinamic şi deschis, se iau decizii şi se controlează activitatea acesteia
în vederea realizării obiectivelor curente şi de perspective, respectând criteriile de eficienta
economică şi de utilitate socială.
Realizarea principalelor funcţii (atribute) ale conducerii, implică analiza de stare a
sistemului în diferite momente ale funcţionării sale. A prevedea înseamnă a scruta viitorul,
respectiv a întocmi un program de acţiune care vizează atingerea obiectivelor propuse.
Există o varietate de părţi interesate în analiza economico financiară, acestea fiind
relevate în graficul următor:

|º
 Dacă ne referim la procesul de organizare, în sensul de a construi dublul organism
material şi social al întreprinderii, acesta presupune, pe de o parte, asigurarea întreprinderii cu
resursele necesare funcţionării sale, iar pe de altă parte, ansamblul de acţiuni privind utilizarea
eficientă a acestora. Funcţionarea oricărui sistem, nu poate fi concepută fără coordonarea sau
armonizarea tuturor elementelor sale (faptelor, eforturilor, actelor etc.) în scopul îndeplinirii în
mod eficient a rolului pe care îl au.
Una din funcţiile conducerii al cărei conţinut se realizează în mod implicit cu ajutorul
analizei rezultatelor financiare este controlul. Controlul reprezintă un atribut al conducerii, care
constă în urmărirea sistematică a modului de realizare a programelor pe sectoare de activitate cât
şi la nivel de întreprindere, stabilirea abaterilor şi a cauzelor acestora, respectarea obligaţiilor
asumate prin contracted încheiate, utilizarea eficientă a resurselor, confruntarea dintre situaţia
faptică şi cea scriptică etc.
Realizarea obiectului de activitate al întreprinderii se înfăptuieşte prin desfăşurarea unei
multitudini de operaţiuni, care au loc sub impulsul continuu al factorilor endogeni şi exogeni,
care îmbracă o diversitate de forme, fiecare dintre ele fiind expresia autonomiei funcţionale a
întreprinderii. În acest sens, se poate afirma că domeniile concrete în care se exercită autoritatea
|·
formează funcţiile întreprinderii. Ca atare, fiecare funcţie reprezintă un ansamblu de atribuţii
specializate şi omogene.
Funcţiile întreprinderii (cercetare şi dezvoltare, producţie, comercială, personal,
financiar-contabilă), indiferent de forma de proprietate, îmbratişează totalitatea aspectelor
activităţii rezultatelor financiare ale acesteia, fiecare fiind atât o condiţie, cât şi o rezultantă a
celorlalte.
Intercondiţionarea tuturor aspectelor activităţii financiare este rezultatul manifestării
tuturor funcţiilor întreprinderii într-o strânsă interdependenţǎ. Manifestarea unei funcţii implică
şi manifestarea celorlalte în sensuri şi ritmuri bine determinate. Deşi sunt deopotrivă ca
importanţǎ şi corelate în mecanismul lor intim de manifestare, funcţiile întreprinderii prezintă
totuşi grade diferite de generalitate. Astfel, funcţia financiar-contabilă, prin capacitatea de
reflectare a tuturor modificărilor ce au loc în mecanismul întreprinderii, precum şi prin tipul de
exprimare valorică a acţiunii sale, are o putere foarte mare de sintetizare. Această funcţie
constituie ³numitorul comun´ pentru însumarea tuturor aspectelor activităţii.
Luând în considerare faptul că obiectivele activităţii oricărei firme se circumscriu în
funcţiunile ei, iar asupra lor se exercită atributele conducerii, rezultă că analiza rezultatelor
financiare se află la confluenţa acestora constituindu-se într-un ³instrument al realizării tuturor
atributelor, sau chiar într-o funcţie autonomă cuprinzătoare´1). Realizarea oricărei funcţii a
întreprinderii, are loc prin exercitarea tuturor atributelor conducerii, iar fiecare din aceste atribute
se realizează prin intermediul unui anumit tip de analiză.
Analiza rezultatelor financiare are un loc bine definit în structurile funcţionale ale
conducerii. Analiza rezultatelor financiare intră sub incidenţa perfecţionării, constituindu-se într-
un instrument al centrelor de decizie în amplul proces de sporire a eficienţei oricărei activităţi.
Analiza rezultatelor financiare realizează, prin ea însuşi, în procesul conducerii o serie
de funcţii:
m  Y   Y asigură valorificarea datelor furnizate de întregul sistem de
evidenţă economică, în scopul informării centrelor de decizie asupra modului de realizare a
performanţelor financiare, precum şi a cauzelor care au generat eventuale dereglări, în vederea
reglării lor în perioada următoare, poziţionarea unor stări comparativ cu standardele normative,
niveluri ale concurenţei pe diferite pieţe etc.
m  Y Y    Y Y
  Y #   Y Y
 , deşi definită
ca având caracter autonom, rolul său constă în a transpune în practică cerinţele funcţiei anterior
prezentate. Această funcţie capătă contur şi se materializează prin cele două laturi ale sale, care
se individualizează şi întrepătrund într-un proces simbiotic: diagnostic şi respectiv reglare, în
|å
accepţiunea de echilibrare a funcţionării sistemului întreprindere.
Diagnosticul, subscris funcţiei de evaluare, presupune reflectarea modului de
valorificare a potenţialului tehnico-economic al întreprinderii, în accepţiunea de ³potenţial´
circumscris în nivelele maxime sau minime ordonate de sistemul de conducere al acesteia. Nu
trebuie însă omis ³vectorul´ privind perfecţionarea funcţiei analizei de evaluare şi de dezvoltare
a capacităţii de diagnoză, care are ca obiectiv şi procesul de ³distilare´ a sistemului de indicatori,
care trebuie să reflecte mai fidel fenomenele rezultatelor financiare, să satisfacă cerinţele
definite, compatibile cu capacitatea cognitiv-informaţională a fiecăreia, să contribuie la
dinamizarea funcţiilor sistemului, să armonizeze interesele individual şi generale etc.3
Reglarea funcţionării sistemului întregeşte de fapt bucla analiză-diagnostic şi se
realizează în raport cu parametrii de funcţional, atunci când aceştia reprezintă limite-restricţii sau
valori potenţiale, sau în situaţia în care interesele şi echilibrul macrosistemului admit acest lucru.
m  Y  Y     Y Y  
 Y
Y  Y  Y   $ reprezintă o cerinţǎ
obiectivă a desfăşurării activităţii în oricare domeniu al vieţii economico-sociale.
În structurile decizionale ale întreprinderii, prezintă interes modul de desfăşurare al
oricărei activităţi în scopul satisfacerii unor nevoi sociale. Este cunoscut faptul că oricare ar fi
această activitate, ea presupune, pe de o parte, un efort economic, iar, pe de altă parte, este
generatoare de efecte. Nimeni nu este dispus a investi fără a obţine o eficienţa scontată a
respectivei investiţii. Decizia în acest domeniu se bazează pe calculul economic de eficienţa,
care presupune punerea alternative în balanta a eforturilor necesare pentru obţinerea unor efecte
sau viceversa, vizând după caz minimizarea eforturilor, luând în considerare caracterul limitat al
resurselor sau maximizarea efectelor.
Efortul presupune consumul de resurse, care în ultimă instanţă înseamnă timp de muncă,
iar efectele sunt reprezentate de funcţiile utile omului şi societǎţii. Utilitatea practică a acestei
funcţii, îşi dovedeşte aplicabilitatea atât în faza de estimare a capacităţii de ofertare a
întreprinderii, cât şi post-factum, ca măsură a verificării modului de utilizare eficientă a resurselor
intrate în circuitul economic, prin nivelul efectelor obţinute în raport cu acestea.
m  Y  Y     Y Y  Y    Y Y
Y Y  Y    Y Y

  Y    Yse realizează cu ajutorul contabilitatii. Contabilitatea reprezintă
un bun universal, ea fiind temeiul cunoaşterii prezentului în economie, dar şi un consilier
indispensabil al viitorului.
Sistemul informaţional trebuie să oglindească veridic circuitul valorilor în stadiile lor de
transformare, să reflecte performanţele financiare realizate precum şi dezechilibrele manifestate
º
Prof. dr. D. Mărgulescu, coordonator, ³Analiza economico -financiară a intreprinderii´, Supliment la Revista Tribuna
|
în realizarea acestora, constituind un instrument de analiză permanent a gestionării valorilor
patrimoniale în condiţii de eficienta.
Analiza are rolul de a cuantifica aspectele de ordin cantitativ şi calitativ privind
performanţele financiare realizate, de a reflecta păstrarea puterii şi autonomiei financiare a
întreprinderii, ceea ce conduce la realizarea respectivelor performanţe. De asemenea, ea are rolul
de a semnala deficienţele de ordin financiar privind degradarea rentabilităţii şi creşterea riscului,
de a evalua calitatea managementului prin nivelul performanţelor obţinute, de a dezvălui
raporturile dintre fenomenele producţiei, schimbului şi consumului şi de a oferi pe aceste baze
informaţii certe privind modul de gestionare a patrimoniului, prefigurând totodată cerinţele
supravieţuirii în viitor a întreprinderii.4
În condiţiile economiei de piaţǎ, întreprinderile trebuie să se adapteze cerinţelor şi
legităţilor acesteia, să-şi desfăşoare activitatea potrivit criteriilor de eficienţǎ, respectiv ale
concordanţei activitǎţilor economice cu nevoile reale ale consumatorilor.
Analiza condiţiilor economice şi financiare în care îşi desfăşoară activitatea
întreprinderea în raport cu cerinţele şi legitǎţile pieţei, concură la păstrarea puterii şi autonomiei
financiare ale acesteia, prevenind situaţia de încetare a plǎţilor şi de faliment. Capacitatea
întreprinderii de a fi solvabilă şi de a învinge riscul de faliment, ocupă un loc central în analiza
rezultatelor financiare. Pentru oricare întreprindere, realizarea echilibrului financiar reprezintă un
obiectiv permanent prin aceea că menţinerea solvabilităţii constituie condiţia financial de bază în
ceea ce priveşte supravieţuirea întreprinderii.
m  Y  Y  
 Y Y  %Y Y  Y % Y     
presupune analiza relaţiilor cu: furnizorii de capital (acţionarii şi consultants acestora, investitorii
în obligaţiuni, băncile şi alţi investitori, bursa de valori), partenerii de afaceri (furnizorii, clienţii
etc.), statul (fiscul, guvernul şi organizaţiile cvasi-guvernamentale, autorităţile locale), alţi
utilizatori (organizaţiile profesionale, analiştii şi consultanţii externi, auditorii, organele de
urmărire penală sau instanţele de judecată, publicul).
Satisfacerea cerinţelor acestei funcţii este condiţional de furnizarea de către
întreprindere a informaţiilor financiare ca expresie a activităţii desfăşurate. Informaţiile în cauză,
constituie suportul necesar efectuării analizei financiare externe orientată spre formularea
diagnosticului asupra condiţiilor de echilibru financiar, a solvabilităţii şi a structurii financiare a
întreprinderii. Diagnosticarea activităţii întreprinderii serveşte ca bază pentru fundamentarea
deciziilor financiare.

·
Economics, Bucureşti, 1994, pg. 21.
|
 |  Y & Y  Y   Y  #¢Y  Y   Y Y    Y   Y
  
Factorii, ca forţe motrice ale dezvoltării, determină formarea şi modificarea unui
fenomen economic, a unui rezultat. Ei, de regulă, nu acţionează izolat, ci interdependent, într-un
sistem de legături cauzale bine definit.
Cunoaşterea factorilor, a naturii acestora şi a legăturilor prin intermediul cărora concură
la formarea şi respectiv la modificarea unui fenomen, precum şi stabilirea posibilitatilor de
îmbunătǎţire a activităţii întreprinderii ca sistem, reprezintă un element definitoriu al obiectului
analizei rezultatelor financiare. Identificarea factorilor necesită cunoaşterea modului de formare
a rezultatului (în accepţiunea de fenomen analizat), a relaţiilor de condiţionare dintre aceştia,
precum şi dintre factori şi fenomenul analizat.
Factorii care explică rezultatele financiare pot fi grupaţi după mai multe criterii, astfel:
Y   Y  Y , distingem următoarele categorii de factori: tehnici,
tehnologici, organizatorici, economici, social-politici, demografici, psihologici, biologici,
naturali etc. Analiza tuturor categoriilor de factori este absolut necesară în abordarea
fenomenelor economice, deoarece conexiunile care există între aceştia se reflectă în rezultatele
activităţii financiare.

YYY YY YY
, distingem:
V Y  , care sunt purtătorii materiali ai celor calitativi, reprezentând condiţia
preliminarǎ şi indispensabilă a acţiunii acestora;
V Y  care sunt de aceeaşi natură cu fenomenul analizat, deosebindu-se de
acesta prin gradul de extensie;
V YY care intervin în situaţia în care rezultatul analizat se referă la mărimi
agregate (compuse din mai multe elemente). De regulă, factorii de structură sunt
conţinuţi de factorii cantitativi, dar acţionează prin intermediul celor calitativi (ei
reprezintă raporturile dintre componentele fenomenului analizat). Utilitatea teoretico-
practică a acestei grupări este condiţional de cunoaşterea procesului de formare a
fenomenului analizat cât şi a modului de combinare a factorilor care influenţează asupra
acestuia.
YYY 
 deosebim:
V Y Y  Y , sunt acei factori care îşi exercită nemijlocit influenţa asupra
fenomenului analizat;
V Y Y  Y  , sunt cei care acţionează asupra fenomenului analizat prin
|[
 intermediul primei categorii.
! Y  YY YYY  , distingem:
V Y   Y Y  Y , sunt acei factori care îşi au originea în eforturile
depuse de întreprindere privind utilizarea eficientă a patrimoniului său;
V Y    Y Y  Y , sunt în principal proveniţi din mediul în care
firma îşi desfăşoară activitatea.
YYY 
 distingem:
V Y sun cei care nu mai pot fi descompuşi având în vedere sfera de desfăşurare
a analizei:
V Y ", sunt cei care sunt determinaţi de o serie de alţi factori simpli sau
complecşi, dar cu un grad redus de complexitate.
Y
Y Y distingem:
V Y   Y    care îşi au originea în interiorul întreprinderii (organizarea
internă a producţiei, ritmicitatea producţiei, calitatea producţiei etc.);
V Y Y  care îşi au originea în mediul exterior întreprinderii (modificarea
cursului de schimb, inflaţia, concurenţa, nivelul dobânzii etc.).
Y Y Y Y   se disting factori specifici aprovizionării,
producţiei şi vânzării producţiei.
YY
YY
 Ydistingem:
V Y 

Y Y Y  
 care acţionează în cadrul unor procese
controlabile, fără a implica anumite riscuri;
V Y 

Y  sunt cei acre acţionează necontrolat ca urmare a unor
abateri de la desfăşurarea normală a proceselor economice sub impulsul unor factori
exteriori necontrolabili (piaţa externă, forţele naturii etc.).
YY  Y Y distingem:
V Y   Y  a căror influenta este hotărâtoare în obţinerea rezultatelor. În
teoria economică se utilizează noţiunea de ³factori cheie ai succesului´ în analiza
portofoliului de produse şi a mediului concurenţial. Aceşti factori diferenţiază firmele
între ele din punct de vedere al performanţelor realizate într-un mediu concurenţial dat;
V Y  a căror influenta nu este decisivă în obţinerea rezultatelor. Criteriile de
clasificare ale factorilor nu au caracter limitativ, cele menţionate având însă o deosebită
utilitate practică în analiza economico-financiară.
Y
Y
|†
 Y
|  Y Y Y  Y Y  Y Y  Y Y Y
 Y Y Y Y Y Y  Y Y  
Y  ¢Y

 Y
Pornind de la înţelegerea analizei ca metodă a cunoaşterii se poate deduce că analiza
economico-financiară reprezintă un instrument eficient de diagnoză şi reglare a activităţii
întreprinderii. Aceasta presupune cunoaşterea modului în care funcţionează întreprinderea ca
sistem şi stabilirea pe această bază a direcţiilor de acţiune asupra acestuia în sensul reglării şi
determinării schimbărilor de stare, în concordanta cu obiectivele parametrizate în timp şi spaţiu.
Toate acestea reclamă existenţa unui sistem de informaţii care să reflecte complex stările
funcţionale ale sistemului şi să permită pe această bază decidenţilor cunoaşterea şi implicit
asigurarea condiţiilor de acţiune. Informaţia economică reprezintă una din formele de bază ale
informaţiei în general, iar pentru analiza economico-financiară constituie materia primă de bază
deoarece analiza se bazează pe informaţii şi furnizează la rândul ei informaţiile necesare
procesului managerial. Cele două mari categorii de surse în baza cărora se formează informaţia
economică la nivelul întreprinderii sunt:
  Y  , reprezentând informaţiile generate de procesele interne de combinare
şi utilizare a factorilor producţiei. Informaţiile interne reflectă funcţiunea propriu-zisă a
sistemului, stările acestuia în anumite momente, inclusiv ca stări probabile (prognozate sau
programate). Principalele informaţii interne de natură financial sunt furnizate de documentele de
sinteză: bilanţul contabil, contul de profit şi pierdere şi anexele la bilanţ. Toate celelalte categorii
de informaţii privind producţia, distribuţia, calitatea, cantitatea, costurile, utilizarea factorilor de
producţie etc. sunt constituite în blocul informaţional intern al întreprinderii. În cadrul acestui
bloc, informaţiile pot fi grupate pe baza criteriului funcţional în:
V informaţia care reflectă performanţele financiare, ca efect al exercitării atribuţiilor
manageriale;
V informaţia care reflectă stările de fapt ale performanţelor menţionate;
V informaţia normativă care reglementează diferite procese sub formă de norme, reguli etc;
V informaţia de evaluare a elementelor patrimoniale.
¢  Y %   întreprinderii ca sistem, care includ informaţiile privind
conjunctura pieţei interne şi internaţionale, performanţele concurenţei, progresul tehnic în
respectiva ramură de activitate etc. Informaţiile externe servesc întreprinderii în ceea ce priveşte
orientarea activităţii acesteia şi în dimensionarea obiectivelor într-un anumit context
concurenţial. Aceste informaţii pot fi structurate astfel:
V Y Y distingem următoarele categorii de informaţii: ştiinţifice, tehnologice şi
^

 tehnice; economice şi financiare; juridice; politice; de marketing; sociale şi sociologice
etc;
V Y Y #, distingem informaţii legale (care pot fi deschise şi respectiv
închise) şi informaţii nelegale. Specialiştii apreciază că aproape 90% din informaţii sunt
informaţii legale, iar dintre acestea, 70% sunt informaţii deschise.
Din categoria informaţiilor deschise fac parte cele furnizate de: reviste, cotidiene,
magazine, periodice; colocvii, conferinţe, congrese; saloane, expoziţii, târguri; centre de
documentare; brevete de invenţie; organisme furnizoare de documente de sinteză. Informaţiile
închise sunt cele obţinute prin: vizite, întâlniri, relaţii cu clienţii, furnizorii şi concurenţii;
cumpărarea şi analiza de eşantioane; reţeaua proprie a întreprinderii. Pentru ca informaţia să fie
valorificată eficient în procesul managerial, ea trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:
V utilitatea informaţiei se verifică prin modul în care aceasta serveşte conducerii în
procesul de cunoaştere şi reglare a funcţiunii sistemelor;
V exactitatea informaţiilor reprezintă cerinţa de bază privind reflectarea obiectivă şi corectă
a fenomenului analizat;
V profunzimea informaţiei presupune reflectarea complexă a relaţiilor cauză-efect în
contextul analizei fenomenelor economice contribuind astfel la creşterea capacitatii de
cunoaştere în procesul de analiză şi de diagnostic şi implicit pe această bază la
fundamentarea şi eficienţa deciziilor;
V vârsta (vechimea) informaţiei condiţionează operativitatea şi calitatea deciziei (pentru a
acţiona operativ în vederea reglării funcţiunii sistemului este necesară, uneori, o
informaţie zilnică, ca de exemplu, derularea contractelor pe pieţe şi pe clienţi);
V valoarea informaţiei se atestă prin crearea condiţiilor pentru managementul întreprinderii
de a lua cele mai eficiente decizii privind funcţionarea sistemului (obiectului) condus;
V costul informaţiei, reprezintă elementul în funcţie de care se stabileşte limita de eficienţǎ
a informaţiei (exceptând informaţiile obligatorii solicitate pentru a satisface cerinţele
fiscalitǎţii, organizarea celorlalte categorii de informaţii rămâne la latitudinea
întreprinderii).
Y
|  Y # Y 
Y $Y
  Y Y  
Y Y
  Y   
Organizarea activităţii practice de analiză a rezultatelor financiare este dependentǎ, în
principal, de subiectul şi scopul urmărit. În organigrama oricărei întreprinderi există un
compartiment distinct de ³analiza" al cărui obiect de activitate este circumscris unor anumite
å
'. Villan, L¶entreprise aux aquets, Paris, 1992, pg. 27 -30
^|
probleme dar, fără a viza ansamblul activităţii acesteia.
Având în vedere complexitatea activităţii de analiză economico-financiară, precum şi
semnificaţia pe care o prezintă în cadrul mecanismelor manageriale ale întreprinderii, pot fi
evidenţiate mai multe posibilităţi de organizare şi realizare practică a acesteia. În principal,
activitatea de analiză trebuie să se realizeze la nivelul fiecărui compartiment funcţional din
cadrul întreprinderii, pe problemele care intră în sfera de competenţǎ acestora şi a căror
soluţionare este considerate ca imperios necesară. În contextul realităţilor concrete ale economiei
de piaţă, este necesar ca la nivelul fiecărui compartiment să se depăşească stadiul de
³înregistrator al fenomenelor´ şi să devină cea mai importantǎ verigă în soluţionarea
disfuncţionalitǎţilor şi promovarea unei activităţi eficiente şi benefice pentru societate.
Intensificarea competiţiei interne şi internaţionale ridică pentru fiecare întreprindere în
ansamblul său, cât şi la nivelul fiecărui compartiment funcţional, o serie de probleme noi legate
de studierea şi evaluarea mediului concurenţial. În acest sens, eficienţa actului decizional este
condiţional, pe de o parte, de cunoaşterea operativă a realităţilor interne privind modul cum s-a
desfăşurat activitatea în perioadele anterioare, măsurile care au fost adoptate, realizarea acestora
şi efectele pe care le-au generat, iar, pe de altă parte a mediului economic în care îşi desfăşoară
activitatea firma.
În al doilea rând, la nivelul întreprinderii se efectuează, prin intermediul
compartimentului financiar contabil, analiza pe bază de bilanţ care se prezintă în Consiliul de
Administraţie şi respectiv în Adunarea Generală a Acţionarilor. Această analiză are, în general,
caracter de raportare în vederea descărcării gestiunii administratorilor.
La nivelul întreprinderii pot fi efectuate de către organisme special create, analize
tematice sau de ansamblu având însă un caracter temporar, în funcţie de scopul urmărit (de
exemplu: promovarea unor noi produse; încheierea unor contracte de asociere sau cooperare în
vederea realizării anumitor produse; studierea concurenţei la anumite produse pentru stabilirea
strategiei viitoare; extinderea sau reducerea unor activitati etc.).
Trebuie menţionat faptul că analizele rezultatelor financiare pot fi efectuate nu numai de
către analişti din cadrul întreprinderii, ci şi de analişti şi respectiv firme specializate în domeniu
din afara acesteia. Sunt create astfel premisele obiectivităţii şi caracterului independent al
analizei rezultatelor financiare. Raportul dintre obiectivitate şi subiectivitate în formularea
concluziilor este influenţat de un complex de factori, în care interesul material personal nu trebuie
neglijat.
În al treilea rând, un alt sistem organizaţional care trebuie luat în considerare este eel
care se referă la analiza externă realizată de partenerii externi (bănci, investitori instituţionali,
^^
puterea publică, furnizori, clienţi etc.). De remarcat că analizele externe au un caracter temporar
şi sunt efectuate de către firme specializate, ele fiind declanşate în vederea soluţionării unor
probleme specifice momentului sau care privesc activitatea viitoare. Analizele cu caracter
permanent sunt efectuate de compartimentele funcţional sau special constituite în acest scop.
Y
|  Y!  Y  
Y
  Y    YY
Întreprinderea privită ca sistem, permite reliefarea legăturilor dintre subsistemele
componente, relaţiile cauzale sau generale dintre elementele structural, componente ale
întregului. Trebuie, de asemenea, subliniat că sistemul întreprinderii are şi o finalitate, iar din
acst punct de vedere, interacţiunile dintre elementele sale sunt concepute în funcţie de această
finalitate.
Analizarea în ansamblu a activităţii întreprinderii, în funcţie de natura performanţelor
financiare, sau pe structuri organizatorice, presupune utilizarea unui complex de metode, tehnici
şi procedee, respectiv a unei metodologii de analiză.
Metoda, reprezintă un proces teoretico-abstract prin care se stabileşte calea ce trebuie
urmată privind modul de studiere al unui proces sau fenomen, în scopul obţinerii de informaţii
asupra formei şi conţinutului acestuia. Analiza rezultatelor financiare utilizează o serie de
metode, tehnici şi procedee specifice sau împrumutate din domeniul altor ştiinţe menite să
contribuie la realizarea obiectului ei. În acest sens, se poate face o grupare a metodelor în funcţie
de cele două laturi fundamentale ale analizei rezultatelor financiare şi anume latura calitativă şi
respectiv, cea cantitativă.
Y!  Y  Y  
Yrezultatelor financiare din punct de vedere  
Metodele analizei calitative se bazează în mare măsură pe abstracţia ştiinţifică şi au ca
obiect de bază stabilirea elementelor şi relaţiilor lor structurale, a factorilor şi cauzelor care
explică fenomenul, a relaţiilor de condiţionare dintre fiecare factor (element) şi fenomenul
studiat, precum şi dintre factorii (elementele) care acţionează. Construirea modelelor, proceselor
şi fenomenelor economice are la bază analiza calitativă. Principalele metode calitative care
formează metodologia de diagnosticare a activităţii financiare a întreprinderii, este format din:
diviziunea şi descompunerea rezultatelor, gruparea şi comparaţia.

 YY Y

Rezultatele activitǎţii financiare a întreprinderilor sunt reflectate cu ajutorul unor
indicatori care se divid şi se descompun pentru a asigura profunzimea studierii acestora, a
constitui un suport concret al diagnozei fenomenelor petrecute în activitatea întreprinderii, a se
localiza rezultatele şi cauzele lor în timp şi spaţiu. Diviziunea şi descompunerea rezultatelor,
^º
precum şi a abaterilor acestora sunt de mai multe feluri şi anume:
V 
 Y
Y
Y Y  Y Y
  , permite evidenţierea abaterilor de la
tendinţa generală de desfăşurare în timp a fenomenului, de la ritmicitatea proiectată
pentru un anumit indicator (de exemplu, asigurarea cu materii prime şi material la
intervale optime, realizarea producţiei şi distribuţiei pe decade, luni, trimestre etc.);
V 
 Y 
Y  Y  Y   Y Y 
   decurge în mod necesar din funcţia
analizei de semnalare a locurilor unde efectul obţinut nu corespunde condiţiilor create,
unde există posibilitati de îmbunătatire a activităţii, unde se înregistrează atât rezultate
bune cât şi deficienţe (disfuncţionalitǎţi). Practic, aceasta presupune necesitatea stabilirii
concrete a compartimentelor funcţionale unde s-au înregistrat rezultate pozitive sau
negative şi determinarea contribuţiei pe care fiecare dintre acestea şi-au adus-o la
modificarea generală a rezultatului;
V 
 Y
Y
Y  Y    Y 
  , permite aprofundarea laturilor esenţiale
ale formării şi dezvoltării fenomenelor financiare. Această metodă constituie o condiţie
pregătitoare stabilirii legăturilor factorial-cauzale ce se reflectă în starea şi mişcarea
fenomenului.
X
În procesul de analiză a fenomenelor această metodă are un rol deosebit şi constă în
separarea colectivitţǎţii, cercetate în categorii omogene de unitǎţi, după variaţia uneia sau multor
caracteristici. Alegerea caracteristicilor de grupare se face în funcţie de scopul cercetării, de
esenţa fenomenului studiat şi presupune o analiză multilateralǎ a acestuia. Importanţa alegerii
caracteristicii de grupare derivă din rolul pe care aceasta îl are în separarea tipurilor calitative
conturate în cadrul colectivităţii cercetate. Criteriile după care se alcătuiesc grupările diferă după
conţinut, formă de exprimare şi variaţia caracteristicii de grupare.
Y$
Orice rezultat al activitǎţii întreprinderii se analizează şi apreciază prin prisma unui
criteriu de referinţǎ. Performanţele financiare ale întreprinderii pot fi analizate şi apreciate, nu
prin ele însele, ci în raport cu o bază de comparaţie, stabilind nivelurile, proporţiile şi ritmurile
de dezvoltare ale acestora. În cadrul oricărei întreprinderi se utilizează mai multe categorii de
comparaţii:
V 
 YY
, care se efectuează între valoarea efectivă a fenomenului sau informaţia
de stare şi valoarea de referinta, considerate ca bază de comparaţie, în diferite momente
ale evoluţiei;
V 
 Y Y 
, care pot fi efectuate între rezultatele centrelor de responsabilitate
^·
 din cadrul întreprinderii, precum şi între rezultatele obţinute de întreprinderea analizată
cu cele ale altor întreprinderi cu activitate similară;
V 
 Y% , reprezentând acele comparaţii care se bazează pe ambele criterii (timp
şi spaţiu);
V 
 Y Y   Y  Y Y  Y
  ¢ (programe, norme, standarde, valori de
normalitate stabilite de instituţii specializate etc.);
V 
 Y Y   Y
 , care se realizează pe baza altor criterii decât cele mai sus
menţionate.
Cele mai frecvente comparaţii de acest tip privesc determinarea eficienţei unor măsuri
sau soluţii tehnico-economice (compararea variantelor în vederea alegerii variantei optime).
Condiţia esenţială care determină caracterul ştiinţific al comparaţiei, o constituie asigurarea
comparabilităţii datelor, atât din punct de vedere al omogenitǎţii conţinutului, cât şi al modului
de exprimare într-un etalon unic care să fie determinat după o metodologie unitară.
Y
!  Y  Y  
Y  
Metodele cantitative de analiză au rolul de a măsura contribuţia factorilor şi elementelor
componente asupra modificării fenomenului studiat. Principalele metode ale analizei cantitative
sunt: metoda balanţieră, metode substituţiilor în lanţ, metoda ratelor, metoda analizei
regresionale, metoda scorurilor etc.
Y
 
Metoda balanţieră sau metoda input-output este folosită în analiza economică în situaţia
în care între elementele fenomenului analizat există relaţii de sumă şi/sau diferenta, ea
dovedindu-şi utilitatea în elaborarea programelor privind activitatea curentă şi de perspective a
firmelor. Prin aplicarea metodei balanţiere se urmăreşte asigurarea unor proporţii, a unui
echilibru între resursele şi necesităţile din diferite domenii de activitate (de exemplu: balanţa
consumurilor de materiale, balanţa forţei de muncă, balanţa veniturilor şi cheltuielilor în
accepţiunea prezentă a contului de profit şi pierdere etc.). Legăturile existente între elementele
fenomenului analizat, permit evidenţierea contribuţiei pe care fiecare dintre acestea o au asupra
modificării fenomenului, explicând astfel, în limitele date, cauzele respectivei modificări.
Modelul de principiu care surprinde acest tip de relaţii este următorul:
F=a+b -c
în care: F reprezintă fenomenul analizat;
a, b, c - elementele care influenţează asupra fenomenului analizat.
Analiza oricărui fenomen se poate face atât în mărimi absolute, cât şi în mărimi relative,
^å
cu ajutorul indicilor cu bază fixă, cu bază în lanţ sau prin intermediul ritmurilor medii.
—
YY
'¢Y 
  Y
Y  ¢  Y
 Y
Y
Funcţia scop a oricărei societăţi comerciale este de a maximiza averea acţionarilor.
Realizarea acestui obiectiv este posibilă numai prin desfăşurarea unei activităţi rentabile, profitul
net obţinut putând servi pentru remunerarea imediată a acţionarilor, prin dividende, sau pentru
remunerarea la termen prin creşterea valorii întreprinderii ca urmare a alocării acestuia pentru
autofinanţare.
Rezultatele financiare pot fi definite ca fiind capacitatea unei firme de a obţine profit
prin utilizarea factorilor de producţie şi a capitalurilor, indiferent de provenienţa acestora.
Rezultatul financiar este una din formele cele mai sintetice de exprimare a eficienţei întregii
activităţi economico-financiare a întreprinderii, respectiv a tuturor mijloacelor de producţie
utilizate şi a forţei de muncă, din toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producţie şi
vânzare.
Eficienţa economică este o categorie economică mai cuprinzătoare decât rezultatul
financiar. În acest sens menţionăm şi următoarea afirmaţie ³eficienţa economică reprezintă cea
mai generală categorie care caracterizează rezultatele ce decurg din diferite variante preconizate
pentru utilizarea (consum productiv, consum individual, vânzare) sau economisirea unor resurse
(umane, materiale sau financiare) intrate sau neintrate în circuitul economic´6
Pentru exprimarea rezultatelor financiare se utilizează două categorii de indicatori:
profitul şi ratele de rentabilitate. Mărimea absolută a rentabilităţii este reflectată de profit, iar
gradul în care capitalul sau utilizarea resurselor întreprinderii aduc profit este reflectat de rata
rentabilităţii (indicator al mărimii relative a rentabilităţii).
Y

| Y' 
Y
Y
 Y
Expresie a rentabilităţii, masa profitului constituie rezultatul financiar pozitiv care
exprimă eficienţa activitatii productive a întreprinderii. Ca valoare pozitivă rezultată din
procesele economice sau financiar-monetare care au loc în cadrul unei firme, profitul poate fi
analizat, atât din punct de vedere structural, cât şi factorial.
Analiza structural a profitului are rolul de a evidenţia ponderea şi dinamica rezultatelor


w D. Mărgulescu, coordonator, ³Analiza economico -financiară a Firmei´, Editura Tribuna Economică, Bucureşti,
1994, pg. 188.

^
aferente celor trei categorii de activităţi care se desfatoară în cadrul unei firme: de exploatare,
financial şi excepţional. Analiza structural a rezultatului brut al exerciţiului (profit brut sau
pierdere), se poate efectua pe baza următoarei scheme:

Fig. 2.1. Schema de analiză structurală a rezultatului brut (modelul 1)

O altă posibilitate de analiză structurală a rezultatului brut al exerciţiului este
următoarea:

Fig. 2.2. Schema de analiză structurală a rezultatului brut (modelul2)

Pentru a stabili contribuţia elementelor componente la modificarea rezultatului brut se
aplică metoda balanţieră. Modelul al doilea de analiză structurală a rezultatului brut pune în
evidenţă, faţă de primul model, un aspect esenţial şi anume dacă marja brută faţă de cheltuielile
variabile permite acoperirea cheltuielilor fixe (în caz contrar volumul de activitate este inferior
pragului de rentabilitate) şi a unor rezultate negative (pierderi) din activităţile financiare şi
excepţionale, astfel încât pe total firmă activitatea să fie rentabilă.

^


Y' 
YY    Y  Y Y"   
Prin solduri intermediare ale gestiunii înţelegem principalii indicatori economico-
financiari stabiliţi pe baza datelor din Contul de Profit şi Pierdere, cu ajutorul cărora se
caracterizează modul de folosire a resurselor materiale, financiare şi umane ale întreprinderii. Un
sold intermediar al gestiunii este diferenţa dintre două valori. Prin scăderi succesive se obţin
indicatori de caracterizare a rentabilităţii şi gestiunii întreprinderii (unii se regăsesc ca atare în
Contul de Profit şi Pierdere, iar alţii se determină în situaţia S.I.G.). Soldurile intermediare ale
gestiunii se prezintă într-un tablou care, în esenţă este o altă modalitate de prezentare a contului
de rezultate.
Analiza soldurilor intermediare de gestiune, se poate realiza pe baza:
V modificărilor absolute;
V indicilor cu bază fixă, în lanţ şi medii;
V ritmurilor cu bază fixă, în lanţ şi medii;
V metodei ratelor;
V metodei substituirilor în lanţ.
Referitor la indicatorii din tabloul soldurilor intermediare ale gestiunii, care nu au fost
prezentaţi şi analizaţi anterior, se impun unele precizări, şi anume:
Marja comercială "! Y este un indicator utilizat de către întreprinderile care vând
mărfurile în starea în care au fost cumpărate. Analiza factorială a marjei comerciale, poate fi
efectuată cu ajutorul următorului model:

în care:Y
D - reprezintă cifra de afaceri din vânzări de mărfuri sau valoarea desfacerilor de
mărfuri;
YYrata medie a marjei comerciale sau cota medie de adaos comercial;
- structura vânzărilor pe grupe de mărfuri sau sectoare de activitate;
- cota de adaos comercial pe grupe de mărfuri sau sectoare de activitate. Sistemul de
factori, se prezintă astfel:
YYYYYYYYYYYYYYYYYYYYY Y
! YYY
YYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYY Y
YYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYY
^[
 ›%  Y "  Y ¢Y Y %
 Y "›  ›  reprezintă fluxul potenţial de
disponibilităţi degajat de ciclul de exploatare şi se determină deducând cheltuielile monetare din
exploatare din veniturile monetare aferente ecestei activităţi. Veniturile monetare din exploatare
sunt formate din vânzările de mărfuri şi subvenţiile de exploatare, în timp ce cheltuielile
monetare din exploatare cuprind acele categorii de cheltuieli care presupun plăţi imediate sau la
termen (consumurile provenind de la terţi, cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate şi
cheltuielile cu personalul).
Excedentul brut al exploatării este utilizat în procesul de analiză pentru efectuarea de
comparaţii, în dinamică şi în spaţiu, cu rezultatele firmelor care îşi desfăşoară activitatea în
acelaşi domeniu. Comparativ cu ceilalţi indicatori utilizaţi în procesul de analiză, excedentul brut
al exploatării prezintă avantajul că nu este influenţat de sistemul de amortizare practicat, de
politica de constitute a provizioanelor, de politica financiară (gradul de îndatorare) şi fiscală
(sistemul de impozitare a profitului), precum şi de politica de distribuţie a dividendelor.
Analiza excedentului brut al exploatării, poate fi aprofundată utilizând următoarele rate
de structură (repartiţie) 7:

a)

b)

c)

d)

e)

în care:
Ra reprezintă rata amortizării;
Rp ± rata provizioanelor;
Rcf ± rata cheltuielilor financiare cu dobânzile;
Ri ± rata impozitului pe profit;
Rd ± rata dividendelor.

 Y' 
Y  $Y Y
Y Y Y Y
 
Analiza profitului se impune a fi efectuată şi în funcţie de factorii endogeni şi exogeni
care acţionează la nivelul întreprinderii. Luând în considerare diversitatea de forme sub care se


M. Niculescu, ³Diagnostic global strategic´, Editura Economică, 1998, pg. 287.
^†
prezintă profitul la nivel de întreprindere, analiza factorial a acestuia poate fi aprofundată având
în vedere următoarele categorii de rezultate: rezultatul brut al exerciţiului, rezultatul exploatării
şi rezultatul aferent cifrei de afaceri.
 
Y YY
Y
YY
Rezultatul brut al exerciţiului (Rb), se determină ca diferenta între veniturile totale şi
cheltuielile totale, astfel:

unde:

YYYYYîn care:
- Yreprezintă rezultatul (profitul) mediu brut la 1 leu venituri totale;
gi - structura veniturilor totale pe categorii de activităţi;
prbi - profitul brut la 1 leu venituri pe categorii de activităţi.
Sistemul de factori care acţionează asupra profitului brut, se prezintă astfel:
Vt
Prb

Măsurarea influenţelor factorilor se realizează cu ajutorul metodei substituirilor în lanţ.

 
Y YY
Y
Rezultatul exploatării (Re) se circumscrie la nivelul activităţii de bază a întreprinderii şi
caracterizează în mărime absolută rentabilitatea ciclului de exploatare. El se determină ca
diferenţă între veniturile din exploatare %Yşi cheltuielile aferente acestora ($), astfel:
Re = Ve - Ce
Analiza factorial a rezultatului exploatării, se poate efectua pe baza următoarelor
modele:

˜ unde iar

Modelul de analiză, deşi are un caracter general valabil pentru toate firmele, se
recomandă a fi utilizat cu predilecţie de către acele firme care nu dispun de o bază tehnico-
materială importantă.
Metodologia de analiză factorială şi respectiv cuantificarea influenţelor factorilor
potrivit modelului ³a´, presupune:
º

 6Re = Rei - Re0
din care, datorită:
;influenţei modificării veniturilor din exploatare:
6%Y&Y%%'( '

din care, datorită:

Źinfluenţei modificării fondului total de timp de muncă:
6 Y&Y YY '( *Y 'Y

din care, datorită:

© influenţei modificării numărului mediu de salariaţi:
6 Y&Y YY ' '( *Y '

©influenţei modificării timpului mediu pe un salariat:

6 = Y( )- ') *Y '

Źinfluenţei productivităţii medii orare:

6 & Y )Y Y '(

; influenţa modificării profitului mediu la 1 leu venituri din exploatare:

6 YYY&%)Y )YY '

din care, datorită:

Źinfluenţei structurii veniturilor din exploatare pe tipuri de activităţi:

6Y&Y%) )Y ' unde

Źinfluenţei profitului la 1 leu venituri din exploatare pe tipuri de activităţi:

Y&%)  )Y 

Potrivit modelului de analiză ³b´, sistemul de factori este:

gi

prei
Acest model se recomandă a fi folosit de către întreprinnderile cu activitate de
producţie, care deţin o bază tehnico-materială importantă. Pentru a măsura influenţele factorilor
asupra fenomenului analizat se utilizează metoda substituirilor în lanţ (varianta produs de
factori).
Valoarea activelor de exploatare, reflectă valoarea activelor imobilizate şi a activelor
circulante aferente ciclului de exploatare. Deci, mărimea activelor de exploatare determină
mărimea producţiei exerciţiului, a veniturilor din exploatare şi a profitului din exploatare.

º|
Indicatorul , reprezintă veniturile medii din exploatare la 1 leu active de exploatare şi

reflectă eficienţa activelor de exploatare. Creşterea valorii acestui indicator se poate realiza prin
accelerarea vitezei de rotaţie a activelor circulante de exploatare, îmbunătatirea calităţii
produselor etc.
 
Y Y  Y YY 
În cazul firmelor cu activitate de producţie, pentru analiza factorială a profitului aferent
cifrei de afaceri, se recomandă următoarele modelele:
a) YY

b) Y

c) Y

Potrivit modelului de analiză ³a´, sistemul de factori care acţionează asupra profitului
este următorul:
P YYYYYYYYYYYYYYqv
g
c
p
în care:
qv reprezintă volumul fizic al producţiei vândute;
g - structura producţiei vândute pe produse;
c - costurile complete unitare;
p - preţurile medii de vânzare unitare, exclusiv T.V.A.
Analiza factorială a profitului aferent cifrei de afaceri, presupune:
 Y&Y )YY '

din care, datorită:

a) influenţei modificării volumului fizic al producţiei vândute:
6
Y&Y ' *
YY 'Y

b) influenţei modificării structurii producţiei vândute pe produse:

c) influenţei costurilor complete unitare:

d) influenţei modificării preţurilor medii de vânzare unitare, exclusiv T.V.A.:

º^
 Sistemul de factori care acţionează asupra profitului potrivit, modelului ³b´, este
următorul:  

CA
P p
g

ß





p

c
Metodologia de analiză factorială a profitului, presupune:
6 Y&Y YY '

din care, datorită:

a) influenţei modificării cifrei de afaceri:
6$Y&Y$YY$''
din care, datorită:
a.1.influenţei modificării volumului fizic al producţiei vândute:

a.2. influenţei modificării preţurilor medii de vânzare unitare:

b) influenţei modificării profitului mediu la 1 leu cifrei de afaceri:

din care, datorită:

b.1. influenţei modificării structurii producţiei vândute pe produse:

b.2. influenţei modificării preţurilor medii de vânzare unitare:

b.3. influenţei modificării costurilor unitare:

ºº
 Potrivit modelului de analiză ³c´, sistemul de factori este următorul:

T





Ü
P 
-







Ü
p
O
sau
ß



ß



 c
T reprezintă fondul total de timp de muncă

gradul de înzestrare tehnică a muncii;

eficienţa utilizării mijloacelor fixe, exprimată prin vânzările ce revin în medie la 1

leu mijloace fixe.

 Y' 
Y  $Y Y
Y
Y

Aprofundarea analizei profitului total al întreprinderii presupune studierea profitului
principalelor produse şi stabilirea influenţelor factorilor direcţi şi indirecţi care acţionează asupra
acestora.
Analiza profitului pe produs se poate realiza pe baza modelului:

în care:
Yreprezintă cheltuielile cu materiile prime şi materialele directe pe unitatea de produs;
YYcheltuielile cu salariile directe (inclusiv CAS) pe unitatea de produs;
YYcheltuielile indirecte pe unitatea de produs;
YYconsumul specific din resursa materială ³j´;
YYpreţul de aprovizionare al resursei ³j´;
YYtimpul de muncă pe unitatea de produs;
YYsalariul mediu orar;
$YYsuma cheltuielilor indirecte;
º·

YYvolumul fizic al producţiei obţinute.
Sistemul de factori care acţionează asupra modificării profitului pe produs se prezintă,
astfel:

   
 





ß  
« c







t
p 

Metodologia de analiză a profitului pe produs, presupune cuantificarea influenţelor

factorilor mai sus prezentaţi, după cum urmează:

Ydin care:Y


din care:

 din care:


 

 Y' 
Y  Y Y  ¢  Y  Y
 Y
Ratele de rentabilitate fac parte din categoria indicatorilor de eficienţă de tipul
efect/efort.
Efectul reprezintă profitul sub diversele sale forme de exprimare: brut, net, din
exploatare, curent etc. Efortul se poate prezenta sub forma capitalurilor (proprii, permanente),
resurselor consumate (costurilor), activelor totale sau ale unor părţi din acestea, veniturilor etc.
Diferitele forme de exprimare ale ratelor de rentabilitate au o valoare informaţional variată şi

ºå
oglindesc multiplele laturi ale activitatii economico-financiare întreprinderii.

 | Y' 
Y  Y  ¢$Y 
Rata rentabilităţii economice reflectă corelaţia dintre un rezultat economic şi mijloacele
economice (capitalul) angajate pentru obţinerea acestuia. În calculul ratei rentabilităţii
economice, la numǎrător se poate utiliza rezultatul exploatării sau excedentul brut din
exploatare, iar la numitor mijloacele economice totale (activul total) sau o parte a acestora. Rata
rentabilitǎţii economice este independentǎ de structura financiarǎ (gradul de îndatorare), politica
fiscală de impozitare a profitului, precum şi de elementele excepţional.
Rata rentabilitǎţii economice, se poate stabili astfel:

sau 

Analiza factorială a ratei rentabilităţii economice, se poate realiza pe baza

următoarelor modele de analiză:
a) sau

b) Y&YY+Y

în care:
Rc reprezintă rata rentabilitǎţii comerciale ,YY& 100);

- marja brută din exploatare la 1 leu cifră de afaceri;

Ai - active imobilizate;
Ac - active circulante;
- viteza de rotaţie a activului total.

Potrivit primului model de anaiză,sistemul de factori care influenţează asupra ratei

rentabilităţii comerciale este următorul:

Re
g
c
R p
c
sau

Re

º
 Modificarea ratei a rentabilitǎţii economice, se explică prin prisma celor doi factori
direcţi: viteza de rotaţie a activului total $-Y şi rata rentabilitǎţii comerciale sau rata marjei
brute la 1 leu vânzări (Rc), a cărei analiză poate fi aprofundată prin intermediul celor trei factori
indirecţi (structura producţiei vândute pe produse, preţurile medii de vânzare unitare şi costurile
unitare).
Utilizând eel de-al doilea model de analiză, sistemul de factori se prezintă astfel:

Re

g
c
R p
c
în care:
- reprezintă randamentul activelor imobilizate (R);

- viteza de rotaţie a activelor circulante, exprimată prin număr de rotaţii (n).

Metodologia de analiză factorială potrivit acestui model, este următoarea:

din care, datorită:

a) influenţei modificării randamentului activelor imobilizate:

b) influenţei modificării vitezei de rotaţie a activelor circulante:

c) influenţei modificării ratei rentabilitǎţii comerciale: ÈY,

Notăm cu:
din care, datorită:

c.1. influenţei modificării structurii producţiei vândute pe produse:

, unde

c.2. influenţei modificării preţurilor medii de vânzare:

º
 , unde

c.3. influenţei modificării costurilor unitare:

Cel de-al doilea model de analiză evidenţiază în plus faţă de primul, eficienţa utilizării
mijloacelor economice de natura activelor circulante, care reprezintă o condiţie esenţială pentru
sporirea rentabilitǎţii economice.


Y' 
Y  Y  ¢$Y   
Rentabilitatea financial exprimă corelaţia dintre profit şi capitaluri în calitatea lor de
surse de finanţare a activităţii întreprinderii. Circumscris sferei de cuprindere a capitalurilor,
proprii şi permanente analiza ratei rentabilităţii financiare se pliază acestei structural.
 
YY 
Y   YYY
Acest indicator măsoară în mărime relativă remunerarea capitalurilor acţionarilor aduse
ca aport, sau a profitului net lăsat la dispoziţia întreprinderii pentru autofinanţare. Rata în cauză,
reflectă corelaţia dintre profitul net, ca venit al acţionarilor şi capitalurile proprii ale
întreprinderii.
Rata rentabilitǎţii financiare a capitalurilor proprii (Rf), se determină pe baza relaţiei:

Analiza factorialǎ a ratei rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii, poate fi

aprofundată utilizând în acest sens următoarele două modele multiplicative de analiză:

În cazul primului model de analiză, sistemul de factori se prezintă astfel:

Rf

în care:
reprezintă viteza de rotaţie a activului total, exprimată prin număr de rotaţii; 

º[
 Yfactorul de multiplicare a capitalului propriu;Y

- rentabilitatea netă a veniturilor totale.

Factorul de multiplicare a capitalului propriu reflectă gradul de îndatorare a

întreprinderii, fapt demonstrat cu ajutorul relaţiei:

în care:
Pt reprezintă pasivul total;
D - datoriile totale;
- gradul de îndatorare, sau bratul pârghiei financiare.

Utilizând acest model de analiză, considerăm ca fiind necesar a sublinia

următoarele aspecte:
V accelerarea vitezei de rotaţie a activului total reprezintă o condiţie esenţială pentru
sporirea ratei rentabilitǎţii financiare a capitalurilor proprii;
V factorul de multiplicare a capitalului propriu, cu cât este mai mare, cu atât creşte
rentabilitatea financial. În practica economică însă, există o limită de îndatorare acceptată
de bănci. Unele bănd apreciază ca limită maximă de îndatorare 70% din sursele totale ale
întreprinderii, depăşirea acestei limite de îndatorare atrage pentru firma în cauză dobânzi
mai mari şi garanţii suplimentare solicitate de bănci, deoarece riscul financiar este mai
mare;
V sporirea rentabilitǎţii nete a veniturilor totale reprezintă principal cale de creştere a
profitului net şi reflectă, în principal, eficienţa activităţii de exploatare a întreprinderii.
Potrivit celui de-al doilea model de analiză, sistemul de factori este următorul: %

Rf

în care:

reprezintă venitul mediu la 1 leu capital propriu;

- profitul mediu brut la 1 leu venituri totale;

º†
 - ponderea profitului net în profitul brut.

Acest model de analiză pune în evidenta eficienţa utilizării capitalului propriu,

rentabilitatea brută a veniturilor totale şi ponderea profitului net în profitul brut (reflectă evoluţia
impozitului pe profit, a elementelor nedeductibile din punct de vedere fiscal, precum şi a
deducerilor fiscale).
 
YY 
Y   YYY  
Utilizarea ratei rentabilitǎţii financiare a capitalului propriu are rolul de a evidenţia
corelaţia dintre capitalul permanent şi profitul brut înaintea deducerii cheltuielilor financiare cu
dobânzile şi a impozitului pe profit.
Modelul de analiză este următorul:

în care:
Rfp reprezintă rata rentabilităţii financiare a capitalului permanent;
Pb - profitul brut înaintea deducerii cheltuielilor financiare cu dobânzile şi a
impozitului pe profit;
Kpr - capitalul permanent (este format din capitalize proprii, provizioanele pentru riscuri
şi cheltuieli şi datoriile pe termen mediu şi lung).
Mai poate fi avut în vedere şi următorul model de analiză a ratei rentabilitǎţii financiare a
capitalului permanent:

reprezintă cifra de afaceri medie la 1 leu capital permanent;

- profitul mediu brut la 1 leu cifră de afaceri. $

Acest model de analiză pune în evidenţă eficienţa utilizării capitalului permanent al

întreprinderii, prin intermediul vânzărilor medii la 1 leu active finanţate pe seama
capitalurilor permanente şi a marjei medii brute ce revine la 1 leu vânzări. Marja brută, trebuie să
asigure acoperirea cheltuielilor cu dobânzile, ca formă de remunerare a datoriilor pe termen
scurt, mediu şi lung, cât şi a impozitul pe profit, astfel încât firma să obţină profit net, care să
permită remunerarea acţionarilor săi.

·


  Y' 
Y  Y  ¢$Y  Y   Y" 
Rata rentabilităţii resurselor consumate reflectă corelaţia dintre rezultatul aferent cifrei
de afaceri şi costurile totale aferente vânzărilor. Modelul de calcul şi analiză este următorul:

Factorii direcţi care influenţează asupra ratei rentabilităţii resurselor consumate sunt:
structura producţiei vândute pe produse (g), costurile unitare (c) şi preţurile medii de vânzare
unitare, exclusiv T.V.A. (p).
Metodologia de analiză factorialǎ şi cuantificarea influenţelor factorilor, , se prezintă
astfel:

din care, datorită:

a) .influenţei modificării structurii producţiei vândute pe produse:

b) influenţei modificării costurilor unitare:

c) influenţei modificării preţurilor medii de vânzare unitare pe produse: Y&YA^11 2^^1 Y

Y
Aprecierea influenţelor factorilor este identică cu cea prezentată la analiza factorial a
profitului aferent cifrei de afaceri
Trebuie remarcat faptul că asupra acestei rate costul exercită o dublă acţiune,
influentand în sensuri diferite prin numărătorul şi numitorul raportului (ex. în cazul depăşirii
costurilor unitare pe produse, numărătorul (profitul) se reduce, iar numitorul (cheltuielile totale)
creşte, ceea ce face ca influenţa negativă a acestui factor asupra ratei rentabilităţii resurselor
consumate să fie mult mai puternică, decât în cazul altor rate de rentabilitate). În literatura de
specialitate, în legătură cu nivelul acestei rate sunt opinii potrivit cărora ar trebui să fie cuprinsă
între 9-15%.

  Y  Y  ¢$Y    
Rata rentabilităţii comerciale exprimă corelaţia dintre profitul total aferent vânzărilor şi
cifra de afaceri, dând expresie politicii comerciale a întreprinderii.

·|
 Modelele utilizate în analiza factorial ale acestei rate, sunt următoarele:

sau

în care:
gi reprezintă structura producţiei vândute pe produse;
- rata rentabilitǎţii comerciale pe produse.
Potrivit modelului ³a´, ordinea în care factorii acţionează asupra ratei rentabilităţii
comerciale este următoarea: structura producţiei vândute pe produse, preţurile medii de vânzare
unitare şi costurile unitare.
Metodologia de cuantificare a influenţelor factorilor este următoarea:

din care, datorită:

a) influenţei modificării structurii producţiei vândute pe produse:

b) influenţei modificării preţurilor medii de vânzare unitare:

Din care datorita

b.1 influentei inflatiei:

lp reprezintă indicele inflaţiei faţă de baza de comparaţie.

b.2. altor factori decât inflaţia:

·^
 c) influenţei modificării costurilor unitare

În cazul utilizării modelului de analiză ³b´, sistemul de factori se prezintă astfel:

gi
c
R pi

ci
Metodologia de analiză factorialǎ este următoarea:

din care, datorită:

a) influenţei modificării structurii producţiei văndute pe produse:

b) influenţei modificării ratei rentabilitǎţii comerciale pe produse:

din care, datorită:

b.1. influenţei modificării preţurilor medii de vânzare unitare:

b.2. influenţei modificării costurilor unitare:

  Y' 
Y  Y Y  ¢  Y
Y

La nivel de produs pot fi determinate două tipuri de rate: rata rentabilitǎţii resurselor
consumate şi rata rentabilităţii comerciale.
I Analiza ratei rentabilitǎţii resurselor consumate pe produs
Modelul de analiză este:
c

p
Metodologia de analiză factorial a ratei rentabilitǎţii resurselor consumate pe
produs, se prezintă astfel:
·º
din care, datorită:

a) influenţei modificării costului unitar:

b) influenţei modificării preţului de vânzare al produsului:

II Analiza ratei rentabilitǎţii comerciale pe produs

Modelul de analiză se prezintă astfel:

c
Influenţa costului unitar poate fi aprofundată în funcţie de factorii sau în funcţie de
specificul activităţii întreprinderii analizate.

2.6. Analiza rentabilitǎţii pe baza punctului critic (pragul rentabilitǎţii)

Punctul critic, denumit şi prag de rehabilitate sau punct de echilibru (³point mort´ în
franceză sau ³break-even´ în engleză), reflectă acea dimensiune a activităţii la care veniturile din
vânzarea bunurilor, lucrărilor, serviciilor etc. sunt egale cu cheltuielile (variabile aferente
volumului de activitate şi fixe totale), profitul fiind nul.
În raport cu dinamica volumului de activitate elementele de cheltuieli se grupează în
variabile şi fixe. Cheltuielile variabile sunt constante ca mărime pe unitatea de produs (suma lor
creşte direct proporţional cu volumul activităţii) iar cheltuielile fixe sunt variabile pe unitatea de
produs (suma lor totală fiind constants, înseamnă că ele se reduc odată cu sporirea volumului de
activitate prin creşterea gradului de folosire a capacitatii de producţie).
Această legătură dintre suma cheltuielilor de exploatare şi volumul de activitate ce
trebuie obţinut, astfel încât veniturile din vânzări să acopere cheltuielile efectuate, este reflectată
cu ajutorul pragului rentabilitǎţii.
Metodologia de calcul şi analiză a pragului de rentabilitate diferă după cum studiul se
··
efectuează pe produs sau pe total întreprindere.
' 
Y
 Y Y  ¢  YY
Y Y  Y  Y"YY

Pragul de rentabilitate, în cazul realizării unui singur produs, poate fi măsurat cu
ajutorul indicatorilor:
a) Volumul fizic critic al producţiei (q cr)

în care:
cf reprezintă suma cheltuielilor fixe pe produs;
p - preţ de vânzare unitar;
cv - cheltuieli variabile pe unitatea de produs;
mbv - marja brută faţǎ de cheltuielile variabile pe unitatea de produs.
b)Cifra de afaceri critică (CAcr):

Cifra de afaceri critică reflectă vânzările întreprinderii pentru care profitul este egal cu
zero.
c)Gradul critic de utilizare a capacităţii de producţie (Gcr):

în care:

Yreprezintă capacitatea maximă de producţie în expresie fizică.
d) Perioada critică (pcr):

în care:
reprezintă vânzările medii pe unitatea de timp (zi, lună, an).

Analiza pragului de rentabilitate examinează relaţia dintre venituri şi vânzări, pe baza

costurilor fixe şi variabile şi reprezintă o analiză pe termen scurt. Ca urmare, cheltuielile cu
dobânzile nu se includ în analiză, ele reprezentând costuri financiare şi nu costuri de exploatare
(operaţionale) şi cu impact pe termen lung. Din acest motiv, analiza pragului de rentabilitate
calculează pragul de rentabilitate înaintea plăţii dobânzilor. Elementele esenţiale ale analizei
pragului de rentabilitate sunt reprezentate grafic în Figura nr. 1. Numărul de unităţi produse şi
vândute apar pe abscisă (OX), iar costurile şi veniturile se măsoară pe ordonată (OY).

·å
 Costuri şi CA
(mii u.m.)
160 CA = PQ
Profit „

140   


120
120 Ct
Pierderi
100
100
80 CV Total costuri
variabile
60
CF
40
Total costuri
20 fixe

0 100
100 200 300 400 500 600 700
50 800 Qt
Qpr

Figura nr. 3 ,

 Y YYYY 
Y

Presupunem că numărul de unităţi produse este egal cu numărul de unităţi vândute.

Costurile fixe, în valoare de 40.000 u.m. sunt reprezentate cu o linie orizontală, deoarece ele
rămân neschimbate indiferent de numărul de unităţi produse. Costurile variabile sunt 100 u.m./t,
astfel încât:
V totalul costurilor variabile se determină prin multiplicarea valorii de 100 u.m./t cu
numărul de tone produse;
V linia costurilor totale are o pantă ascendentă de 100 u.m. (pe ordonată) la o tonă produsă
şi vândută (pe abscisă).
Din acest motiv, costurile totale (CP = CF + CV) sunt reprezentate grafic ca o linie
dreaptă cu punctul de intersecţie al ordonatei la valoarea de 40.000 u.m. Pe baza reprezentării
grafice din Figurii nr. 3 se pot desprinde următoarele concluzii:
V în punctul Qpr, firma nu degajă nici profit, nici pierdere. Instabilitatea profitului este cu
atât mai mare, cu cât firma este mai aproape de punctul său critic. Atunci când nivelul
cifrei de afaceri (CA) se situează în vecinătatea punctului critic, o mică variaţie a cifrei
de afaceri antrenează o mare variaţie a profitului;
V în cazul în care Q < Qpr , costurile depăşesc CA, iar firma lucrează în pierdere;
V în cazul în care Q > Qpr , costurile sunt compensate de CA suficient de mare pentru a
degaja profit. Cu cât producţia Q este mai mare faţă de acest punct critic, cu atât mai
mult va creşte profitul, deoarece cheltuielile fixe sunt absorbite deja de vânzările
·
 realizate până în punctul mort.
Analiza pragului de rentabilitate evidenţiază o serie de limite8 ce decurg din aplicarea în
practică a acesteia şi anume:
V cheltuielile fixe se repartizează asupra întregii producţii şi vor fi cu atât mai reduse pe
unitatea de produs, cu cât volumul producţiei este mai mare. Ele se recuperează prin
vânzările iniţiale (realizate până la atingerea punctului critic). Însă, în realitate,
cheltuielile fixe nu sunt constante pentru toate nivelurile de activitate. În asemenea
cazuri, chiar dacă costurile fixe sunt direct proporţionale cu volumul producţiei,
modificarea costurilor totale generează un nou prag de rentabilitate;
V în condiţiile economiei de piaţă, preţul de vânzare nu poate rămâne constant, datorită
modificărilor specifice mediului concurenţial. Astfel, în cazul scăderii cererii pe piaţă
(neprevăzută de întreprindere), preţurile vor scădea. Acest fenomen va fi însoţit de
întârzierea plăţilor, creşterea stocurilor, a provizioanelor pentru exploatare, cât şi a celor
pentru riscuri şi cheltuieli. Ca urmare, cheltuielile relativ constante sporesc considerabil,
iar profitul va înregistra o scădere semnificativă. În consecinţă, va creşte nivelul pragului
de rentabilitate, iar în reprezentarea grafică acesta se va deplasa spre dreapta pe axa
absciselor;
V în cazul în care pe piaţă creşte cererea de produse, atât preţurile cât şi profitul vor creşte,
determinând o scădere a punctului critic, deci o deplasare spre stânga pe axa absciselor.
Y' 
Y
 Y  Y   ¢  Y Y
Y Y Y   Y" Y  Y 
Y  Y

 
Pentru firmele care produc şi comercializează o gamă diversă de produse şi mărfuri,
pragul de rentabilitate se poate măsura cu ajutorul următorilor indicatori:
a) Cifra de afaceri critică (CAcr):

Y
Y

8
Vintilă, G. ± op. cit.; p. 104

·
 în care:
Cf reprezintă suma cheltuielilor fixe la nivel de întreprindere;
Y- cheltuieli variabile medii la 1 leu cifră de afaceri.
¢Y Y  Y Y
 Y Y
Y Y
  Y" Y

în care:
reprezintă capacitatea maximă de producţie în expresie valorică.

În concluzie, principalele avantaje ale aplicării metodei de analiză a rentabilităţii pe baza

punctului critic sunt:
V permite stabilirea dimensiunii producţiei pentru care activitatea întreprinderii devine
profitabilă;
V indică volumul de producţie ce trebuie obţinută pentru a se înregistra un anumit cuantum
al profilului;
V oferă posibilitatea determinării gradului de utilizare a capacităţii de producţie
corespunzător punctului critic sau în corelaţie cu un anumit cuantum al profitului;
V indică perioada de timp în care firma îşi poate recupera toate cheltuielile efectuate;
V pune în evidenta corelaţiile dintre dinamica producţiei şi dinamica costurilor, cele din
urmă grupate în variabile şi fixe;
V permite determinarea profitului maxim care poate fi obţinut în anumite condiţii date.

·[
 —
YY
' 
Y  ¢Y
 Y— 
Y(Y
Y
 |Y  Y

  Y Y—Y— 
Y(Y
Firma StilCarpet SRL a luat fiinţă in anul 1992, din dorinţa de a valorifica potenţialul
de lână, precum şi îndelungata tradiţie în ţesut, în general, şi în ţeserea covoarelor, în special,
existente în zona Sibiu-Mărginimea Sibiului-Cisnădie. Codul unic de înregistrare al
întreprinderii este RO 2461353 iar numarul de înmatriculare '32/1553/1992 având cod CAEN
1393 ± ³Fabricarea de covoare şi machete´. Adresa punctului de lucru este: Cisnădie, str.
Ţesătorilor, nr.33, judeţul Sibiu iar a sediului social este: şos.Alba Iulia. Nr.6 bl.6 cod 550018 e-
mail office@stilcarpet.ro.
Societatea Stilcarpet are un număr de doi administratori (Curea Ionel şi Ghiţulete
Florian) şi patru asociaţi (Curea Ionel, Bunea Alexandrina Ioana, Ghiţulete Cătălin şi Ghiţulete
Florian).
În ultimii patru ani, societatea a înregistrat cifra de afaceri şi profitul prezentate în
tabelul următor iar numărul de salariaţi a evoluat după cum prentăm in tabelul si graficele de mai
jos:
Tabel 3.1
Nr. An de Cifra de Profit Nr salariaţi
Crt referinţă afaceri înregistrat
1 2006 284165 -11631 5
2 2007 352068 3188 22
3 2008 255117 43600 14
4 2009 322967 1747 14

·†
 Primele încercări de a produce covoare s-au realizat pe razboaie tradiţionale din lemn,
vechi de sute de ani, într-o comună din Mărginimea Sibiului, iar lâna folosită era achiziţionată
direct de la ciobani, spălată în albia râurilor şi vopsită cu coloranţi naturali. Covoarele şi
carpetele rezultate erau destinate în totalitate pieţei interne.
În anul 1996 s-a semnat primul contract cu un client extern, al doilea în 1997, ambii
parteneri germani rămânând clienţi fideli şi în prezent. Astăzi, mai mult de 80 % din covoarele
pe care le produce, sunt destinate exportului, în special, pe piaţa europeană.
Materiile prime, pe care le utilizează pentru obţinerea covoarelor, sunt în totalitate
naturale (lână, bumbac, piele şi blană naturală), de foarte bună calitate. Cea mai mare parte din
lâna folosită, este de origine australiană sau neozeelandeză, prelucrată în Germania, după toate
normele şi standardele CEE.
Covoarele pe care le produce, acoperă o gamă largă, pornind de la cele tradiţionale,
potrivite interioarelor rustice, până la cele moderne şi contemporane, în acord cu ultimele
tendinţe în design-ul interior actual. Tot aici se ţes covoare netede, cu două feţe, din fir gros de
lână, covoare cu bucle, covoare cu plus înalt.
De un real succes se bucura în prezent covoarele ţesute din piele, sau blană naturală,
care pe langă faptul că sunt moderne, se potrivesc foarte bine interioarelor contemporane, sau
minimaliste. Deasemenea, se mai ţes preşuri din bumbac şi alte resturi textile, în combinaţii
coloristice plăcute, care amintesc de preşurile bunicii de la ţară şi care se pretează foarte bine
pentru case de vacanţă, pensiuni, şi nu numai.
Dimensiunile cele mai uzuale ale covoarelor fabricate sunt : 60x90 ; 70x140 ; 70x250,
90x160 ; 90x180, 120x180 ;140x200 ; 170x240 ; 200x200, 200x300 ; 250x350 ; 300x400 (lxL,
in cm). Funcţie de dorinţele şi necesitaţile clienţilor se pot executa orice alte dimensiuni, până la
laţime maximă de 400 cm, iar lungime oricât de mare.

å

 Imaginea întreprinderii StilCarpet SRL este promovată de sloganul ³Păşeşte alături de
noi, în lumea covoarelor ţesute la Cisnădie.´
Y

Y' 
YY
YY Y—Y— 
Y( Y
Actualmente, în practica analitică se utilizează mai multe metode de analiză aferente
diagnosticului şi estimării rezultatelor financiare ale unităţilor de producţie. Având la bază unele
aspecte comune, ele, totuşi diferă una de alta, ţinînd cont de necesităţile analizei şi de gradul
profunzimii acesteia.
De regulă, analiza fiecărui tip de profit al întreprinderii poartă un caracter concret,
deoarece permite managerilor să determine posibilităţile şi direcţiile principale de diversificare a
activităţii de bază. Concomitent, analiza aprofundată a profitului permite investitorilor potenţiali
să-şi decidă strategia, îndreptată spre minimizarea pierderilor şi riscului financiar pentru
investiţiile depuse în firma dată pe o perioadă durabilă.
Ca orice fenomen economic, profitul poate fi examinat sub aspect structural şi factorial.
Prin urmare, analiza profitului trebuie să asigure incertitudinea coerentă a acestor două aspecte,
ţinând cont atât de necesităţile analizei respective, cât şi de posibilităţile reale de utilizare a unui
set suplimentar de informaţie cu conţinut sintetic şi analitic.
Studiul rezultatelor financiare obţinute pe parcursul anilor 2008-2009 de către
societateaYYBest Carpet SRL, reflectate în raportul financiar respectiv ne-a oferit posibilitatea să
deducem că:
V modificările absolute şi relative în dinamică sunt condiţionate de influenţa unui sistem
larg de factori;
V cuantificarea acestor factori, calculul şi aprecierea acţiunii lor justificate asupra
modificării indicatorilor rezultativi joacă un rol predominant în determinarea viabilităţii
unităţilor de producţie în cauză pe viitor;
V efortul propriu depus de colectivele de muncă în obţinerea acestor rezultate, nu totdeauna
determină obiectiv mărimea lor finală.
De regulă, analiza profitului începe cu examinarea profitului perioadei de gestiune până
la impozitare, care reprezintă suma rezultatelor obţinute din cele trei tipuri de activităţi
(operaţională, de investiţii, financiară) şi rezultatul excepţional. Acest indicator sintetizează atât
rezultatele activităţilor desfăşurate de întreprindere pe parcursul perioadei de gestiune, cât şi
mediul în care sunt desfăşurate aceste activităţi. El se determină prin însumarea datelor din
rândurile ÄRezultatul din activitatea economico-financiară: profit (pierdere)´ şi ÄRezultatul
excepţional: profit (pierdere)´.
Examinarea profitului perioadei de gestiune până la impozitare permite a evidenţia, din
å|
care surse principale de venituri firma analizată îşi acoperă consumurile şi cheltuielile, care este
evoluţia lor şi cât de stabile sunt acestea.
Profitul perioadei de gestiune până la impozitare nu trebuie confundat cu venitul
impozabil, care se determină în baza profitului contabil şi poate să devieze de la ultimul cu
mărimea diferenţelor permanente şi temporare. Venitul impozabil se calculează în declaraţia
fiscală completată anual, conform legislaţiei în vigoare.
Profitul perioadei de gestiune până la impozitare se utilizează pe larg în procesul
analizei financiare pentru determinarea nivelului de rentabilitate a activelor şi altor indicatori,
care caracterizează eficienţa activităţii unităţilor de producţie.
În cadrul analizei se examinează structura acestui indicator generalizator şi gradul în
care fiecare compartiment a contribuit la modificarea lui. Diagnosticul şi estimarea acestui
indicator generalizator începe examinarea structurii lui în dinamică, prin utilizarea următorului
tabel analitic (tab.3.2).
Aprecierea structurii profitului perioadei de gestiune până la impozitare al StilCarpet
SRL în dinamică
Tabelul 3.2.

Anul precedent Anul de gestiune Abaterea, %

(2008) (2009)
Suma, Ponderea Suma, Ponderea, mii lei %
mii lei % mii lei %
A 1 2 3 4 5 6
1.Rezultatul din activitatea 2.3 0,33 973.4 120,23 971.1 +119,90
operaţională:profit (pierdere)
2. Rezultatul din activitatea investiţii: profit 241.7 34,61 109.2 13,48 -132.5 -21,13
(pierdere)
3. Rezultatul din activitatea financiară: profit 454.3 65,06 (273.0) (33,72) 727,3 +98,78
(pierdere)
4. Rezultatul din activitatea economico - 698,3 100 809,6 100 +111,3 x
financiară: profit (pierdere)
5. Rezultatul excepţional: profit (pierdere) x x x x x x
6. Profitul (pierderea) perioadei de gestiune 698,3 100 809,6 100 +111,3 x
până la impozitare

În baza datelor din tabel la StilCarpet SRL se observă o tendinţă de creştere a profitului
perioadei de gestiune până la impozitare faţă de anul precedent cu 111,3 mii lei.

å^
 Această abatere a fost condiţionată de influenţa modificărilor pozitive a primelor două
elemente ce stau la baza formării indicatorului analizat. O mare micşorare a fost înregistrată la
rezultatul din activitatea de investiţii cu 132,5 mii lei (109,2-241,7 ). Majorarea rezultatului din
activitatea financiară cu 727,3 mii lei este condiţionată de majorarea venitului primit din
diferenţa de curs valutar.
Majorarea în cadrul întreprinderii a profitului perioadei de gestiune până la impozitare
merită o apreciere pozitivă, deoarece prin aceasta se asigură un interval de siguranţă suficient
pentru a suporta unele influenţe nefavorabile externe, cum ar fi, de exemplu, sporirea preţurilor
la materiile şi materiale confecţionate; la combustibil şi resursele energetice, a tarifelor la
transport şi serviciile comunale etc
Dat fiind faptul că profitul perioadei de gestiune până la impozitare pentru
întreprinderile de producere este compus din profitul din activitatea operaţională, apare
necesitatea unei analize mai profunde a acestui indicator, inclusiv a factorilor care au contribuit
la modificarea lui în dinamică.
Rezultatul din activitatea operaţională oferă utilizatorilor rapoartelor financiare o
imagine fidelă privind mărimea profitului obţinut de întreprindere în perioada de gestiune din
tipurile de activităţi determinate de statutul acesteia, care în fond ordinare şi se reînnoiesc în
continuu. Rezultatul din activitatea operaţională este o parte componentă a profitului perioadei
de gestiune până la impozitare, şi în mod direct influenţează mărimea acestuia. Analiza separată
a profitului din activitatea operaţională ne permite depistarea evoluţiei nesatisfăcătoare a lui sub
influenţa diverşilor factori, precum şi posibilitatea înlăturării momentelor negative pentru a
favoriza evoluţia lui pe viitor.
Deci, pentru a analiza mai detaliat influenţa asupra rezultatului din activitatea
operaţională, se utilizează metoda balanţieră

åº
 Este evident că fiecare parte componentă din venituri şi cheltuieli influenţează asupra
rezultatului financiar din activitatea operaţională a întreprinderii. Primii doi indicatori au o
acţiune directă, iar restul ± o acţiune indirectă. La nivel general, analiza factorială a profitului din
activitatea operaţională se efectuează utilizând următorul tabel analitic, în baza datelor din
Raportul privind rezultatele financiare (raportul de gestiune financiar anual).

Calculul influenţei factorilor asupra modificării profitului din activitatea operaţională în

dinamică
Tabelul 3.3. -mii lei-
Nr. Indicatori Anul Anul de Abaterea Rezultatul
crt. precedent gestiune (+;-) influenţei
(2008) (2009) factorilor (+;-)
A 1 2 3=2-1 4
1. Profitul brut 698.3 809.6 111.3 111.3
2. Alte venituri operaţionale 1270,3 1016,7 -253,6 -253,6
3. Cheltuieli comerciale 1746,5 2012,9 -(+266,4) -266,4
4. Cheltuieli generale şi 5909,6 6757,6 -(+848) -848
administrative
5. Alte cheltuieli operaţionale 5747,8 5134,6 -(-613,2) +613,2
6. Rezultatul din activitatea 2,3 973,4 +971,1 x
operaţională: profit (pierdere)

Din tabel rezultă că la StilCarpet SRL sporirea profitului din activitatea operaţională
faţă de anul precedent în mărime de 971,1 mii lei a fost asigurată pe baza modificărilor pozitive
a unuia din factorii indirecţi, şi anume a altor cheltuieli operaţionale, care a contribuit la
majorarea indicatorului rezultativ cu 613,2 mii lei. Această modificare pozitivă a fost influenţată
de reducerea considerabilă a altor cheltuieli operaţionale privind arenda curentă, amenzi,
penalităţi, despăgubiri achitate sub formă de sancţiuni, de reducerea plăţii dobânzilor pentru
å·
credite şi împrumuturi şi a cheltuielilor indirecte nerepartizate de producţie, a altor cheltuieli
operaţionale.

Concomitent, sub influenţa negativă a majorării cheltuielilor generale şi administrative

cu 848 mii lei şi majorării cheltuielilor comerciale cu 266,4 mii lei, şi a micşorării altor venituri
operaţionale cu 252,6 mii lei au contribuit la reducerea indicatorului rezultativ cu 3367 mii lei.
Dacă analizăm factorii de influenţă negativă, atunci:
V  Y Y  Y   ± au fost influenţate negativ de reducerea
vânzărilor a altor active curente, veniturilor din arenda curentă, şi a altor venituri
operaţionale;
V  Y Y  ± au acţionat negativ prin majorarea operaţiilor de
marketing, cheltuielilor de transport privind desfacerea, privind reclama, datoriilor
dubioase, şi a altor cheltuieli comerciale;
V  Y Y  Y "Y   ± au contribuit la reducerea
rezultatului din activitatea operaţională prin majorarea cheltuielilor privind uzura
mijloacelor fixe, privind reparaţia mijloacelor fixe şi întreţinerea acestora, plata
impozitelor, taxelor şi a altor plăţi cu excepţia impozitului pe venit, prin majorarea
donaţiilor şi a cheltuielilor în scopuri de binefacere şi sponsorizare, şi alte cheltuieli
generale şi administrative;
Deoarece profitul brut ocupă ponderea principală în rezultatul din activitatea
operaţională, la următoarea etapă de analiză se recomandă a examina cât mai profund mărimea
absolută a acestui indicator, inclusiv sub aspectul estimării efortului propriu al colectivului de
muncă în obţinerea lui.
Profitul brut (pierderea globală) reprezintă diferenţa dintre volumul venitului din
vânzări şi costul vânzărilor, modelul de calcul fiind:
Profit brut = Venitul din vânzări ± Costul vânzărilor
De regulă, profitul brut al perioadei de gestiune poate să difere de cel obţinut în
perioada precedentă ca urmare a influenţei unui sistem de factori. De aceea pe parcursul analizei
åå
este necesar să se examineze nu numai modificarea acestui indicator în dinamică, ci să se
studieze minuţios acest sistem de factori, care include:
V  YY Y Y.
/Y
V  Y Y "Y  Y Y . Y Y Y "Y
Y/Y
V  YY.
/Y
V  YYYY. YYY"YYY
Pentru a determina în mod justificat rezultatele obţinute în urma calculului influenţei
acestor factori asupra modificării profitului brut, în condiţiile actualului sistem contabil apare
necesitatea unei prelucrări suplimentare a informaţiei utilizate în procesul analizei. Astfel, este
necesară recalcularea volumului venitului din vânzări şi costului vânzărilor obţinute în perioada
de gestiune, luând în consideraţie condiţiile de activitate în perioada precedentă şi/sau nivelul
programat.
Această recalculare poate fi efectuată prin mai multe metode de calcul, cum ar fi:
V Y /Y
V Y /Y
V Y
  (în care persistă atât calculul analitic, cât şi cel sintetic).
De regulă, cea mai corectă este recalcularea efectuată prin Y  , care
presupune înmulţirea cantităţii produselor vândute efectiv în perioada de gestiune cu costul şi
preţul unitar din perioada de comparaţie.
Recalcularea efectuată prin Y  presupune corectarea volumului venitului
şi costului din vânzări în baza unor coeficienţi de recalculare, care preventiv se determină prin
mai multe variante specifice de calcul. Rezultatele obţinute prin această metodă sunt mai puţin
corecte, deşi pot fi utilizate cu succes în condiţiile când nu dispunem de informaţie detaliată în
acest compartiment de analiză.
În condiţiile când firma analizată dispune de un sortiment larg de produse fabricate şi,
prin urmare, recalcularea analitică este foarte voluminoasă, se recomandă să se utilizeze Y
Y Y 
 . Ea prevede că 55-60% din volumul venitului din vânzări şi costul
vânzărilor se recalculează prin metoda analitică, iar restul ± prin metoda sintetică.
Astfel, la întreprinderea StilCarpet SRL, pentru a determina volumul venitului din
vânzări recalculat se respectă următoarele proceduri analitice:
V se calculează YY"YYY Y Y.
:

(35229,6 / 30564,1) x 100 = 115,26 %

å
 V se calculează YY"YYYYY Y Y.
:
(63407,8 / 58000) x 100 = 109,32 %
V se calculează   YYY YY Y Y.
:
115,26 / 109,32 = 1,0543
În continuare, pentru a trece la analiza factorială a profitului brut se recomandă ca
informaţia selectată anterior să fie transferată în alt tabel analitic (tabelul 4).
Date iniţiale privind analiza factorială a profitului brut în dinamică
Tabelul 3.4, -mii lei-
Explicaţii Simbol Valori Anul de gestiune (2009)
2009 Recalculat în Efectiv
condiţiile anului
precedent
A 1 2 3 4
1. Volumul venitului din vânzări VV 58000 64567,7 63407,8
2. Costul vânzărilor CV 45864,2 46733,7 49545,8
3. Profitul brut (rd.1 ± rd.2) PB 809.6 809 0.6

Dispunând de informaţia necesară reflectată în tabelul de mai sus, analiza factorială se

efectuează în următoarea ordine:
V se calculează 
Y 
Y Y  Y
Y(ca diferenţă între profitul obţinut în
anul de gestiune şi mărimea anului precedent):

12135,8- 13862 = -1726,2 mii lei

V se calculează Y Y "Y Y Y  Y  Y .

Y Y

Y Y
Y .
Y (ca raportul dintre costul recalculat şi costul vânzărilor din anul
precedent înmulţit cu 100%):
(46733,7 / 45864,2) x 100 = 101,89 %
6% = 101,89 - 100 = +1,89 %
V se calculează   Y Y Y YYY Y Y
:

 YY Y Y.
Y(pentru aceasta 6% se înmulţeşte cu
mărimea profitului din anul precedent şi se împarte la 100):

6Pb (f l) = ((+1,89) x 12135,8) / 100 = +229,36 mii lei

 Y Y "Y  Y Y . Y (pentru aceasta, din
mărimea profitului brut recalculat se scade mărimea profitului brut din anul
precedent, apoi din rezultatul obţinut se scade influenţa primului factor):
å
 6Pb (f 2) = (17834 ± 12135,8) ± 229,36 = 5468,84 mii lei.

 Y YY Y"YYYY.  (pentru aceasta
din valoarea efectivă a costului vânzărilor din anul de gestiune se scade valoarea
recalculată a costului vânzărilor):
6Pb (f 3) = -(49545,8 ± 46733,7) = -(+2812,1) mii lei.

 Y Y Y Y . Y (lucrările efectuate şi serviciile
prestate) (pentru aceasta din volumul venitului din vânzări din anul de gestiune se
scade volumul venitului din vânzări recalculate):

6Pb (f 4) = 63407,8 ± 64567,7 = -1159,9 mii lei.

BIF: +229,36 + (5468,84) + (-2812,1) + (-1159,9) = 1726,2 mii lei.
Pentru a ilustra mai amplu calculele efectuate, se recomandă ca ele să fie prezentate sub
formă de tabel analitic (tabelul 3.5).
Calculul şi aprecierea influenţei factorilor asupra modificării profitului brut din
activitatea operaţională în dinamică
Tabelul 3.5
Nr. Denumirea factorilor Calculul influenţei factorilor Rezultatul influenţei
crt. (+,-), mii lei
1. Modificarea volumului venitului din vânzări (+1,89) x 12135,8 / 100 +229,36

2. Modificarea structurii şi sortimentului (17834 ± 12135,8) ± (+229,36) +5468,84

producţiei vândute
3. Modificarea nivelului consumurilor şi - (49545,8 ± 46733,7) -2812,1
cheltuielilor la producţia vândută
4. Modificarea preţurilor la producţia vândută 63407,8 ± 64567,7 - 1159,9
(lucrările efectuate şi ser-viciile prestate)
5. TOTAL x 1726,2

Verificare: 13862 ± 12135,8 = 1726,2 mii lei.

În baza rezultatelor obţinute se poate constata că la firma StilCarpet SRL profitul brut
din activitatea operaţională s-a majorat comparativ cu anul precedent cu1726,2 mii lei. Aceasta
abatere a fost determinată de influenţa negativă a factorilor 3 şi 4 ( tabelul 3.5), care au
contribuit la reducerea indicatorului rezultativ respectiv cu 2812,1 şi 1159,9 mii lei.
Concomitent, sub influenţa pozitivă a factorilor 1 şi 2 indicatorul rezultativ s-a majorat
respectiv cu 229,36 şi 5468,84 mii lei. Şi totuşi, pentru o apreciere mai obiectivă a rezultatelor
obţinute este necesar de introdus unele rectificări în concluzia prezentată, ţinând cont de
conţinutul fiecărui factor în parte.
Astfel, majorarea profitului brut sub influenţa factorului 2 (modificarea structurii şi
å[
sortimentului producţiei vândute) nu poate fi neglijată, deoarece aceasta foarte mult depinde de
firma analizată. În acest context profitul brut la StilCarpet SRL sub aspectul estimării efortului
propriu al colectivului s-a majorat nu cu 1726,2 mii lei.
Rezerva internă de majorare a profitului brut pe viitor în urma utilizării depline a
factorului 3 (modificarea nivelului consumurilor şi cheltuielilor la producţia vândută) va
constitui 2812,1 mii lei.
Y
 Y ' 
Y   ¢Y —Y — 
Y (Y Y Y  Y  Y  Y 
 Y
  Y
De obicei, pentru aprecierea rentabilităţii se determină raportul dintre profit şi următorii
indicatori:
V venitul din vânzări;
V valoarea totală a activelor;
V capital propriu.
În practica analitică, rezultatele activităţii de desfacere a produselor finite se
examinează cu ajutorul indicatorului generalizator de eficienţă ± rentabilitatea venitului din
vânzări sau profitabilitatea vânzărilor, care reflectă în ce măsură firma este capabilă să obţină
profit din activitatea de desfacere sau profitabilitatea acesteia. Rentabilitatea venitului din
vânzări se calculează cu ajutorul următoarei formule:
Rv = P/ VV x 100 (%)
unde:
Rv - rentabilitatea venitului din vânzări;
P ± profitul perioadei de gestiune până la impozitare;
VV ±venitul din vânzări în perioada de gestiune;
Însă la baza rezultatelor venitului din vânzări stă profitul brut. În acest context formula
de bază poate fi transformată astfel:
RV = (P / VV) x (P b / Pb) = Cr x RC
unde:
Pb- profitul brut;
Cr- corelaţia dintre profitul perioadei de gestiune până la impozitare şi profitul brut;
RC- rentabilitatea comercială.
Pentru a reprezenta acesta în dinamică, vom utiliza tabel de mai jos (tabelul 6)
Date iniţiale pentru analiza rentabilităţii venitului din vânzări

å†
 Tabelul 3.6.
Nr. Indicatori Unitatea Anul de Anul Dinamica
crt. de măsură gestiune precedent (+,-)
1. Venitul din vânzări mii lei 63407 58000 +5407
2. Profitul brut mii lei 809,6 698,3 +111,3
3. Corelaţia dintre profitul perioadei de gestiune până la - 0,0584 0,0575 + 0,0009
impozitare şi profitul brut (3/2)
4. Rentabilitatea comercială (2/1) x 100% % 21,86 20,92 +0,94
5. Rentabilitatea vânzărilor (3/1) x 100 sau (4x5)% % 1,27 1,20 +0,07

În baza datelor din tabelul 3.6 rezultă că la firma SrilCarpet SRL rentabilitatea venitului
din vânzări s-a majorat comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut cu 0,42 puncte
procentuale. Pentru a calcula influenţa factorilor respectivi asupra modificării rentabilităţii
vânzărilor vom utiliza metoda substituţiei în lanţ.
Un alt indicator care se examinează în procesul de analiză este numărul de rotaţii a
activelor sau nivelul recuperabilităţii activelor. ,Y
Y reflectă gradul de
rotaţie a tuturor activelor de care dispune firma la un moment dat pe baza datelor din bilanţul
contabil şi face parte din şirul indicatorilor folosiţi în practica economică pentru eficienţa
utilizării activelor. Acest indicator se calculează după următoarea formulă:

unde:
ra-rata recuperabilităţii activelor;
VV- venitul din vânzări;
TA- valoarea totală a activelor.
Numărul de rotaţii a activelor reflectă de câte ori mijloacele investite în circuitul
economic al întreprinderii au fost recuperate prin veniturile obţinute din vânzări. În baza
numărului de rotaţii uşor se determină viteza de rotaţie a activelor care se calculează după
următoarea formulă:



 unde:
ra- numărul de rotaţii a activelor;
Vra- viteza de rotaţie a activelor.
Acest indicator se calculează în zile şi reflectă durata medie a unei rotaţii. Durata în zile
a unei rotaţii se modifică proporţional cu valoarea medie anuală a activelor şi invers proporţional
cu mărimea venitului din vânzări. Pentru analiza acestor indicatori sunt necesare următoarele
date iniţiale, care vor fi reflectate în următorul tabel (tabelul 8):
Date iniţiale pentru analiza vitezei de rotaţie a activelor
Tabelul 3.7
Nr. * YY Anul de gestiune Anul precedent
crt.
1. Venitul din vânzări , mii lei 63407,8 58000
2. Valoarea totală a activelor , mii lei 104131,3 103487,4
3. Rata recuperabilităţii activelor , rotaţii 0,6089 0,5605

Pentru a asigura o activitate eficientă de producţie mărimea acestei rate trebuie să fie
supraunitară. La firma StilCarpet SRL însă această rată este mult sub mărimea unitară, şi totuşi
rata recuperabilităţii activelor a crescut în anul de gestiune faţă de anul precedent cu 0,0484
puncte şi a constituit 0,6089 rotaţii pe an.
La etapa actuală de analiză putem constata că eficienţa utilizării patrimoniului
întreprinderii StilCarpet SRL are o tendinţă pozitivă. Aceasta ne vorbeşte accelerarea vitezei de
rotaţie a activelor, creşterea rentabilităţii venitului din vânzări, creşterea în dinamică cɨt şi
majorarea ponderii activelor curente din suma totală a activelor. Însă trebuie de menţionat că
nivelul acestor indicatori este foarte mic pentru desfăşurarea unei activităţi durabile.În sistemul
de indicatori ai rentabilităţii un rol primordial îi revine  
Y, care după conţinut
reflectă eficienţa utilizării patrimoniului întreprinderii, indiferent de sursele provenienţei
acestuia. Însă, după părerea specialiştilor în domeniu, eficienţa utilizării activelor trebuie
examinată în strânsă concordanţă cu eficacitatea activităţii operaţionale ale întreprinderii. În
acest context formula generală de calcul a rentabilităţii activelor poate fi descompusă în felul
următor:

unde:
P- profitul perioadei de gestiune până la impozitare;
Pb - profitul brut;
TA- valoarea totală a activelor;

|
 TAC- valoarea totală a activelor curente;
VV- venitul din vânzări;
Pac- ponderea activelor curente în valoarea totală a activelor întreprinderii;
Rac- recuperabilitatea activelor curente;
Cr- corelaţia dintre profitul impozabil şi profitul brut;
Rc- rentabilitatea comercială sau a venitului din vânzări;
În baza acestor transformări rentabilitatea activelor poate fi examinată prin 4 factori,
care după conţinut asigură nu numai estimarea justificată a acestui indicator în dinamică, ci şi
legătura reciprocă dintre datele din Raportul privind rezultatele şi Bilanţul contabil la un moment
dat (de regulă, la finele perioadei de gestiune).
Din Anexa 2 rezultă că la firma StilCarpet SRL se înregistrează o tendinţă de majorare
a rentabilităţii activelor în anul de gestiune faţă de anul precedent de la 0,68 la 0,77% sau cu
0,09 puncte procentuale ( 0,77-0,68 ).
După cum se observă, ponderea principală în modificarea indicatorului rezultativ ɨi
revine modificării corelaţiei dintre profitul impozabil şi profitul brut. Aceasta se datorează
influenţei următorilor factori:
V majorării profitului brut cu 1726 mii lei (influenţat negativ de elementele ÄY  Y
 ´ şi ÄYY ´);
V de creşterea profitului perioadei de gestiune până la impozitare cu 111,3 mii lei
(influenţat negativ de Ä,
Y YY ´ şi pozitiv de Ä,
Y Y
Y ´ respectiv cu ±132,5 şi 13,2 mii lei).
În teoria şi practica economică de specialitate se folosesc doi indicatori de rentabilitate
în analiza capitalurilor întreprinderii, şi în special:
V rentabilitatea capitalului permanent;
V rentabilitatea capitalului propriu.
Rentabilitatea capitalului permanent, sau în unele surse se mai denumeşte
 
Y  Y Y  Y  
 Acest indicator se calculează ca raportul
dintre profitul perioadei de gestiune până la impozitare şi capitalului permanent:

unde:
,$ - rentabilitatea capitalului permanent;
- profitul perioadei de gestiune până la impozitare;
$ - valoarea capitalului permanent.
Capitalul permanent reprezintă capitalul pe care un agent economic îl utilizează pe o

^
perioadă mai mare de un an, adică include capitalul propriu şi datoriile pe termen lung. Pentru o
analiză mai detaliată este nevoie de a descompune rentabilitatea capitalului permanent în
următorii factori:
Din formula capitalului permnent se poate constata că rentabilitatea acestuia este
influenţată de următorii factori:
V modificarea ponderii valorii capitalului propriu în valoarea totală a capitalului
permanent;
V modificarea corelaţiei dintre profitul perioadei de gestiune până la impozitare şi profitul
net;
V modificarea rentabilităţii financiare.
Preventiv, toată informaţia necesară pentru a efectua analiza rentabilităţii capitalului
permanent se va acumula în tabelul de mai jos.
Date iniţiale pentru analiza rentabilităţii capitalului permanent
Tabelul 3.8
Nr. * Y Semne Anul Anul de Abaterea
crt. conven- precedent gestiune (+;-)
ţionale (2008) (2009)
A B 1 2 3=2-1
1. Valoarea capitalului propriu, mii lei $  85923.3 86411.7 + 488.4
2. Valoarea capitalului permanent, mii lei $ 90546.8 90785.5 +238.7
3. Profitul perioadei de gestiune până la 698.3 809.6 + 111.3
impozitare, mii lei
4. Profitul net, mii lei
264.5 847.5 + 583
5. Ponderea capitalului propriu în capitalul  94.89 95.18 + 0.29
permanent, %
6. Corelaţia dintre profitul până la $ 2.64 0.95 -1.69
impozitare şi profitul net,
7. Rentabilitatea financiară, % , Y 0,31 0,98 +0,67
8. Rentabilitatea capitalului permanent, % ,$ Y 0,78 0.88 + 0.1

În baza datelor din tabel observăm că rentabilitatea capitalului permanent are o tendinţă
de majorare faţă de anul precedent cu 0,1 puncte procentuale (0,88 - 0.78). Şi totuşi nivelul atins
la StilCarpet SRL este cu mult inferior celui necesar (20 ± 25%) pentru desfăşurarea unei
activităţi profitabile în contextul cerinţelor dure ale pieţei.
Pentru a da o apreciere mai obiectivă rezultatelor obţinute, în continuare vom apela la
analiza factorială, care se efectuează prin metoda Ä
Y Y ´.
În baza rezultatelor obţinute putem constata că majorarea rentabilităţii capitalului
permanent faţă de anul precedent a fost obţinută cub influenţa pozitivă a factorilor 6P%, şi
6Rf, respectiv cu 0,01 şi 0,6 puncte procentuale. Totodată, sub influenţa negativă a factorului
6Cr indicatorul rezultativ s-a redus cu 0,5 puncte procentuale.
º
 Deci, rezultatele analizei factoriale ne dau posibilitate să deducem că StilCarpet SRL
dispune de rezerve interne de majorare a indicatorului rezultativ pe viitor. Astfel, dacă ponderea
profitului perioadei de gestiune până la impozitare în profitul net ar putea fi menţinută la nivelul
anului precedent, rentabilitatea capitalului permanent se va majora încă cu 0,5 puncte.
Pentru a mobiliza rezervele evidenţiate în practică se consideră sporirea rentabilităţii
capitalului permanent poate fi asigurată prin mai multe modalităţi, însă cele de bază pot fi:
V majorarea profitului perioadei de gestiune până la impozitare cu un ritm mai accelerat
decât cel obţinut atât din activitatea operaţională, cât şi din celelalte activităţi desfăşurate
de întreprindere;
V perfecţionarea structurii surselor de constituire a patrimoniului întreprinderii în favoarea
capitalului propriu.
Din punct de vedere al conţinutului economic  
Y    reflectă gradul
de autofinanţare a întreprinderii, sau cu alte cuvinte, arată capacitatea întreprinderii de a utiliza
capitalul propriu în vederea desfăşurării unei activităţi normale ale producţiei. Acest indicator se
determină prin raportarea profitului net la capitalul propriu al întreprinderii. Deci, formula de
bază poate fi reflectată prin următoarea relaţie:

unde:

Y Yreprezintă suma profitului net;
$  - valoarea capitalului propriu.
De regulă, modificarea rentabilităţii financiare este supusă influenţei unui sistem de
factori. Pentru a înţelege mai bine atât conţinutul acestor factori, cɨt şi analiza lor, se recomandă
ca formula de bază să fie supusă unor transformări succinte, şi anume:

unde:
, - rentabilitatea financiară;
PN- profitul net;
TA- valoarea totală a activelor;
P- profitul perioadei de gestiune până la impozitare;
CPr- valoarea capitalului propriu;
0- efectul de pârghie;
- ponderea profitului net în profitul perioadei de gestiune până la impozitare
(presiunea fiscală);
,- rentabilitatea activelor.
·
 Este necesar de menţionat că  Y Y .Y Y   Y Y Y Y Y

Y  Y Y  Y  
Y Y 1Y  
Y Y Y
Y 
Y   
Din formula de mai sus se poate constata că asupra rentabilităţii financiare influenţează
următorii trei factori:
V modificarea efectului de pârghie;
V modificarea presiunii fiscale;
V modificarea rentabilităţii activelor.
La prima etapă toată informaţia necesară pentru analiză vom prezenta-o în tabelul de
mai jos:
Date iniţiale pentru analiza rentabilităţii capitalului propriu (rentabilităţii financiare)
Tabelul 3.9
Nr. * Y Semne Anul Anul de Abaterea
crt. conven- precedent gestiune (+;-)
ţionale (2008) (2009)
A B 1 2 3=2-1
1. Valoarea capitalului propriu, mii lei $  85923.3 86411.7 + 488.4

2. Valoarea totală activelor, mii lei  103487.4 104131.3 + 643.9

3. Profitul perioadei de gestiune până la 698.3 809.6 + 111.3
impozitare, mii lei

4. Profitul net, mii lei
264.5 847.5 + 583

5. Ponderea profitului net în profitul global, 37.88 104.68 + 66.8
% (rd.4/rd.3)
6. Efectul de pârghie, (rd.2/rd.1) 0 1,20 1,21 + 0.01
7. Rentabilitatea activelor, % [(rd.3/rd.2) x , Y 0,68 0,77 +0,09
100]
8. Rentabilitatea financiară, % , 2Y 0,31 0,98 +0,67
[(rd.4 / rd.1) x 100]

å
 Conform datelor din tabel observăm că rentabilitatea financiară s-a majorat pe parcursul
anului de gestiune cu 0,67 puncte procentuale (0,98 ± 0,31).
Concomitent, menţionăm că din cei trei factori, care contribuie la modificarea
rentabilităţii financiare, efectul de pârghie are o tendinţă de majorare (de la 1,20 la 1,21 puncte),
atât şi rentabilitatea activelor, cât şi ponderea profitului net în profitul perioadei de gestiune până
la impozitare ± au o tendinţă de majorare.

Metodologia de analiză factorială şi respectiv cuantificarea influenţelor factorilor

potrivit modelului ³a´, presupune:
6Re = Rei - Re0 = + 366,8 mil. lei 9
din care, datorită:
;influenţei modificării veniturilor din exploatare:
6%Y&Y%%'( '&Y+ 658 mil. lei
din care, datorită:
Źinfluenţei modificării fondului total de timp de muncă:
6 Y&Y YY '( *Y 'Y&Y+ 294 mil. lei
din care, datorită:
© influenţei modificării numărului mediu de salariaţi:
6 Y&Y YY ' '( *Y '&Y+ 322 mil. lei
©influenţei modificării timpului mediu pe un salariat:
6 = Y( )- ') *Y ' = - 28 mil. lei
Źinfluenţei productivităţii medii orare:
6 & Y )YY '( &Y+ 364 mil. lei
; influenţa modificării profitului mediu la 1 leu venituri din exploatare:
6 YYY&%)Y )YY '&Y- 291,2 mil. lei
din care, datorită:

9
Sume extrase din Anexa 3

 Źinfluenţei structurii veniturilor din exploatare pe tipuri de activităţi:
6Y&Y%) )Y '&Y- 436,8 mil. lei unde

Źinfluenţei profitului la 1 leu venituri din exploatare pe tipuri de activităţi:

Y&%)  )Y &Y+Y145,6 mil. lei
Se constată o depăşire a rezultatului exploatării prevăzut cu 366,8 mil. lei, respectiv cu
16,27%, datorată în exclusivitate creşterii veniturilor din exploatare. Această situaţie se apreciază
ca favorabilă deoarece depăşirea înregistrată se regăseşte în profitul brut, profitul net şi în
destinaţiile profitului net al întreprinderii. Analizând influenţele factorilor care au generat
modificarea rezultatului exploatării, constatăm următoarele:
Źcreşterea veniturilor din exploatare şi a rezultatului exploatării au fost determinate în
proporţie de 44,7% de utilizarea extensivă a forţei de muncă, iar diferenţa de 55,3% se datorează
laturii intensive, respectiv sporirii productivităţii medii orare. Creşterea productivităţii medii
orare a determinat sporirea veniturilor din exploatare cu 3.640 mil. lei şi a rezultatului exploatării
cu 364 mil. lei; ca efect al utilizării complete a timpului de muncă, rezultatul exploatării a
crescut cu 294 mil. lei. Această situaţie a fost determinate de creşterea numărului de personal cu
50 de salariaţi, concomitent cu nerealizarea timpului mediu pe salariat cu 20 ore/salariat, ceea ce
a avut ca efect reducerea rezultatului din exploatare cu 28 mil. lei;
Źprofitul mediu la 1 leu venituri din exploatare s-a redus cu 0,01 lei, respectiv a scăzut
rata rentabilităţii veniturilor din exploatare cu 1%, ceea ce a condus la diminuarea rezultatului
exploatării cu 291,2 mil. lei. Aprofundând analiza profitului mediu la 1 leu venituri din
exploatare prin intermediul factorilor indirecţi, rezultă următoarele:
Źmodificarea structurii veniturilor din exploatare a avut loc în favoarea tipurilor de
activităţi la care s-a prevăzut un profit la 1 leu venituri din exploatare mai mic decât eel mediu
programat la nivel de întreprindere, ceea ce a generat scăderea rezultatului exploatării cu 436,8
mil. lei;
Źprofitul la 1 leu venituri din exploatare pe tipuri de activităţi a influenţat rezultatul
exploatării în sensul creşterii acestuia cu 145,6 mil. lei, ceea ce denotă faptul că tipurile de
activităţi care deţin o pondere hotărâtoare în veniturile din exploatare au înregistrat o evoluţie
pozitivă (lvei > U). Această situaţie este determinate, în principal, de producţia vândută, iar la
nivelul acesteia de reducerea costurilor unitare şi/sau de creşterea preţurilor medii de vânzare
unitare.
Analiza profitului aferent cifrei de afaceri se efectuează utilizând datele din tabelul de
mai jos:


 abelul nr. 3.10  
 
Nr. Indicatori Simbol Programat Realizat
crt.
1. Cifra evaluată în preţuri de vânzare exclusiv 20.000 21.500
2. T.V.A.
Cheltuieli totale aferente cifrei de afaceri 18.000 19.135

3. Volumul efectiv al producţiei vândute evaluat - 21.740

Tn preţuri medii prevăzute
4. Volumul efectiv al producţiei - 19.457,5
vândute evaluat pe bază de costuri
5. Suma profitului aferent cifrei de afaceri Pr 2.000 2.365
6. Profitul mediu la 1 leu cifră de afaceri (lei) 0,10 0,11

Analiza factorială a profitului aferent cifrei de afaceri, presupune:

 Y&Y )YY 'Y=2.365 - 2.000 = + 365 mil. lei
din care, datorită:
a)influenţei modificării volumului fizic al producţiei vândute:

6
Y&Y ' *
YY 'Y=2.000 - 108,7% - 2000 = + 174mil. lei

b)influenţei modificării structurii producţiei vândute pe produse:

c)influenţei costurilor complete unitare:

-19457.5)=+322.5 Y

d).influenţei modificării preţurilor medii de vânzare unitare, exclusiv T.V.A.:

La finele perioadei analizate, comparativ cu nivelul prevăzut în bugetul de venituri şi

cheltuieli, s-a înregistrat o creştere a profitului aferent cifrei de afaceri cu 365 mil. lei, respectiv
cu 18,25%. Creşterea profitului aferent cifrei de afaceri influenţează pozitiv rezultatul
exploatării, rezultatul curent, rezultatul brut şi respectiv net al exerciţiului etc.
Analizând influenţele factorilor, se constată următoarele:
Źdepăşirea volumului fizic al producţiei vândute cu 8,7% are ca rezultat al sporirii
profitului cu 174 mil. lei. Influenţa volumului producţiei vândute relevă faptul că pentru
[
producţia întreprinderii există cerere, respectiv piaţa nu este saturată;
Źstructura cifrei de afaceri a influenţat profitul în sensul creşterii cu 108,5 mil. lei,
situaţie ce se explică prin creşterea ponderii produselor vândute la care s-au prevăzut rate ale
rentabilităţii mai mari decât rata medie prevăzută pe total întreprindere şi diminuarea ponderii
produselor cu rate de rentabilitate prevăzute mai mici decât rata medie programată pe
întreprindere;
Źcosturile complete unitare au exercitat o influenţă pozitivă asupra profitului,
determinând creşterea acestuia cu 322,5 mil. lei, situaţie determinate de reducerea costurilor
produselor ce deţin ponderea principală în totalul vânzărilor. Influenţa costurilor se apreciază ca
favorabilă cu condiţia ca să nu fi fost afectată calitatea produselor vândute. Această situaţie
pozitivă poate să fie rezultatul sporirii productivităţii, reducerii consumurilor specifice, sporirii
gradului de utilizare a capacităţii de producţie etc.;
Źpreţurile de vânzare s-au redus faţă de nivelul prevăzut la sortimentele care deţin
ponderea majoritară în cifra de afaceri şi au determinat diminuarea masei profitului cu 240 mil.
lei. Această situaţie poate fi determinate de scăderea nivelului calităţii produselor (caz în care
aprecierea este negativă) şi/sau acţiunii factorilor conjuncturali (oferta mai mare decât cererea,
scăderea puterii de cumpărare a clienţilor etc.).
Deci, rezultatele analizei factoriale ne dau posibilitatea să deducem că StilCarpet SRL
dispune de rezerve interne de majorare a indicatorului rezultativ pe viitor.
Ca şi la indicatorii precedenţi ai rentabilităţii este necesar de menţionat că nivelul
rentabilităţii financiare atins în anul de gestiune este cu mult sub nivelul necesar pentru a
desfăşura o activitate de producţie prosperă.

Y
Y
Y
Y
Y
Y
Y
Y
Y
Y

†
 — 
YY

 Y

Un rol important în acest proces îl are profitul, care prin conţinutul său economic în
condiţiile atuale este sursa principală de autofinanţare a unităţilor de producţie şi a bunăstării
vieţii sociale în întregime. În viziunea noilor cerinţe ale economiei de piaţă, orice producător, în
perioada derulării unei activităţi, trebuie să-şi determine foarte clar potenţialul său de dezvoltare
în ramura respectivă şi efortul propriu în obţinerea unor rezultate financiare mai avantajoase.
Pornind de la analiza situaţiei reale a StilCarpet SRL, starea actuală a întreprinderii
poate fi caracterizată prin:
V lipsa capitalului pe termen lung pentru înnoirea şi diversificarea producţiei, deoarece
capitalul pe termen lung pe care îl are la moment în bilanţ sunt doar datorii faţă de buget,
privind impozitul pe venit istorice;
V degradarea fizică şi morală a utilajului, fapt ce atrage după sine creşterea cheltuielilor de
întreţinere şi reparare;
V micşorarea randamentului mijloacelor fixe;
V costuri mari de producţie care duc, de obicei, la obstacole în pătrunderea acesteia pe piaţa
externă şi la concentrarea pe piaţa internă care are o capacitate de absorbţie prea mică;
V existenţa unei strategii de dezvoltare de lungă durată şi a echipelor de manageri capabili
să realizeze astfel de strategii, folosirea şi cunoaşterea stilurilor noi de management, ce ar
genera posibilităţi sinergetice de dezvoltare;
V existenţa unui proces continuu de instruire economică şi a unei reacţionări prompte la
schimbările de mediu.
Pentru depăşirea situaţiei în care se află la moment firma StilCarpet SRL şi pentru
crearea unor premise de transformare a acestei companii într-un agent esenţial ai economiei de
piaţă voi propune un set de măsuri de ordin metodologic şi practic, după cum urmează:
V   Y   Y   . Modul în care o întreprindere creşte şi se
dezvoltă, capacitatea sa de a rămâne competitivă şi de a supravieţui depinde de
capacitatea managerilor de marketing de a promova noi idei pentru produse noi, a
managerilor financiari de a utiliza maximum eficient resursele financiare, pe baza căreia
este posibilă creşterea profitabilităţii întreprinderii;
V "Y Y  Y  Y .
 Pentru îmbunătăţirea acestui indicator aş
propune următoarele acţiuni:
V YYY Y YYY3 ;
V  Y 
Y Y 
. În condiţiile în care firma dispune de
echipamente neutilizate, acestea trebuie realizate sau date în folosinţă micilor


 întreprinzători, asigurând, pe de o parte, evitarea pierderilor provocate de uzura fizică şi
morală şi creşterea fluxului financiar de intrare, pe de altă parte, creşterea cifrei
vânzărilor şi, corespunzător, sporirea profitului;
V YY.
. Conform datelor prezentate anterior, firma StilCarpet SRL
a înregistrat reducerea a profitului brut pe seama creşterii costului vânzărilor. Adică,
aceasta s-a răsfrânt implicit asupra rentabilităţii.
Pentru reducerea costului firma trebuie să:
V dezvolte şi modernizeze tehnologiile de fabricaţie;
V reducă personalul angajat la întreprindere;
V diversifice furnizorii de materie primă şi materiale, energie şi combustibil.
V accelerareze viteza de rotaţie a capitalului.
În acest context, o poziţie prioritară revine operaţiunilor privind sporirea ritmului de
încasare a producţiei livrate prin ţinerea unei evidenţe clare, permanente a documentelor de
decontare, prin convorbiri telefonice mai dese cu clienţii, adresarea de scrisori, telegrame, iar în
caz de necesitate apelarea la arbitraj. În scopul evitării unor situaţii nefavorabile, este necesară
elaborarea unei politici privind relaţiile cu clienţii, eficientizarea gestionării lor prin utilizarea
metodelor moderne.
Pentru o activitate durabilă în condiţiile economiei de tranziţie este nevoie de asigurarea
unui suport legal din partea statului, de stabilizarea situaţiei economice prin reducerea inflaţiei şi
promovarea investiţiilor. În perspectiva de lungă durată, compania StilCarpet SRL ar trebui să
dezvolte o strategie de dezvoltare a întreprinderii în condiţiile actuale de piaţă, prin:
Competitivitatea producţiei. Sporirea competitivităţii producţiei atât pe piaţa internă, cât
şi pe cea externă este posibilă prin:
$"YY. Pentru a obţine rezultate pozitive în lupta concurenţială,
StilCarpet SRL trebuie mereu să lucreze asupra calităţii şi să producă această marfă mai repede
decât concurenţii lor. Un pas spre succes StilCarpet SRL a înregistrat în întroducerea sistemului
standart de calitate ISO ± 9001;
! "Y Y Y Y Y Y Y  "Y Y  Y Y
 Y Y Y 
Y Y Y Y Y Y  . Aceasta din urmă
necesită rezolvarea unor probleme ce ţin de pregătirea cadrelor calificate, creşterea potenţialului
inovaţional, a calităţii managementului şi structurii de conducere.
Competitivitatea tehnologiilor. Conform teoriilor economistului american A.I.Ross,
sporirea volumului de producţie în statele dezvoltate cu 50-60% este obţinută pe baza înnoirii
tehnologiilor şi nu a creşterii consumului de resurse. Creşterea competitivităţii tehnologiilor
constă în retehnologizarea şi modernizarea permanentă a procesului de producţie.
|
 Competitivitatea organizării procesului de producere, a muncii şi gestionării. Pentru ca
mijloacele investite în noile tehnologii să se recupereze, este necesar să se echilibreze nivelul
tehnic al producţiei cu necesităţile pieţei concurenţiale. O altă modalitate ar fi atragerea
investiţiilor directe, a creditelor pe termen lung în vederea înnoirii şi modernizării bazei tehnico-
materiale a industriei şi aplicării tehnologiilor moderne de producere.
În final, voi putea menţiona faptul că ponderea rezultatului din activitatea operaţională
este mult mai mică decât cea din activitatea de investiţii şi din cea financiară, ceea ce nu este
normal pentru o întreprindere de producţie. Deci toate aceste concluzii şi propuneri ţin de
orientarea managerilor spre alegerea unor decizii optime de sporire a competitivităţii, dar
realizarea în practică mai depinde încă de mulţi factori interni şi externi, care trebuie depistaţi şi
înlăturaţi, aceasta fiind posibilă doar în urma analizei financiare a activităţii proprie
întreprinderii, dar şi a celor concurente.
R
  Y
 Y  Y  Y Y Y Y  Y    Y Y 
  Y

 Y— 
Y(Y
Deoarece situaţia financiară la SC StilCarpet SRL este favorabilă la etapa actuală, ca şi
oricare agent economic se doreşte o transformare a lor în agenţi esenţiali ai economiei de piaţă,
astfel propunem un set de măsuri de ordin metodologic şi practic care să conducă la creşterea
profitabilităţii. Printre căile şi modalităţile ce ar putea fi avute în vederea sporiririi eficientizării
activităţii StilCArpet SRL se enumără:
   Y  Y   . Modul în care o întreprindere creşte şi se
dezvoltă, capacitatea sa de a rămâne competitivă şi de a supravieţui depinde de capacitatea
managerilor de a promova noi idei pentru noi produse, asigurând astfel lărgirea sortimentului de
produse comercializate şi pe această bază fiind posibilă creşterea profitabilităţii întreprinderii;
4$"Y Y .
. Pentru îmbunătăţirea situaţiei în perspectivă în ceea
ce priveşte indicatorul ³cifra vânzărilor´ se propun unele categorii de măsuri:
V lărgirea pieţei de desfacere prin cercetări de marketing. În condiţiile actuale, când firma
dispune de stocuri greu vandabile activitatea specialiştilor din domeniului marketingului
trebuie să fie îndreptată spre:
V determinarea potenţialului pieţei, care presupune studierea cerinţelor şi problemelor
clienţilor, a capacităţii concurenţiale;
V acomodarea la maximum a procesului de producţie la cerinţele pieţei, la studierea şi
caracterul cereri;
V asigurarea creşterii vânzărilor prin intermediul reclamei şi publicităţii profesionale,
încheierii contractelor directe cu consumatorii etc.;
V modificarea sortimentului producţiei conform cerinţelor pieţei;
^
 V organizarea expoziţiilor cu vânzare în oraşele din ţară şi peste hotare.
Astfel firma va putea produce nu doar pentru acoperirea capacităţilor de producţie şi
creşterea stocurilor de produse, ci pentru piaţă şi necesităţile sale.
ºY,YY.
 Aici putem menţiona că agravarea situaţiei financiare
a unei întreprinderi, creşterea costurilor de producţie constituie un fenomen marcant al ultimei
perioade.
Principalele cauze care au determinat creşterea costurilor de producţie sunt: creşterea
costurilor fixe ca urmare a reducerii considerabile a capacităţilor de producţie, creşterea
preţurilor la materia primă, la energie, sporirea cheltuielilor legate de creşterea ratei dobânzii
pentru creditele primite ş.a., toate acestea conducând la diminuarea profitului
Pornind de la influenţa cheltuielilor totale asupra profitului şi, implicit, asupra
rentabilităţii, trebuie avute în vedere unele măsuri pentru reducerea costurilor:
V realizarea produselor pe baza criteriilor de eficienţă economică, care presupune
practicarea unor preţuri de vânzare care să permită acoperirea costului de producţie şi
obţinerea unui profit
V dezvoltarea şi modernizarea potenţialului tehnic al întreprinderii, care să antreneze
cheltuielile financiare cât mai reduse şi vinderea activelor neutilizate.
V perfecţionarea personalului angajat la întreprinderi;
V diversificarea furnizorilor de materie primă şi materiale, energie şi combustibil. Este
necesară existenţa la întreprindere a unui sistem de informare privind furnizorii,
caracteristicile şi preţurile materiilor prime.
Y
5Y Y 
YY Y Y  care conduce la sporirea numerarului şi
care fiind plasat în acţiuni profitabile va genera profit. În acest context, o poziţie prioritară
revine operaţiilor privind sporirea ritmului de încasare a producţiei livrate prin ţinerea unei
evidenţe clare, permanente a documentelor de decontare, prin convorbiri telefonice mai dese cu
clienţii, adresarea de scrisori, telegrame, iar în caz de necesitate apelarea la arbitraj. În scopul
evitării unor situaţii nefavorabile, este necesară elaborarea unei politici privind relaţiile cu
clienţii, eficientizarea gestionării lor prin utilizarea metodelor moderne.
În concluzie putem afirma, că acţiunile şi direcţiile propuse dau o orientare generală
managerilor în alegerea unei decizii optime de sporire a rezultatelor financiare, dar realizarea în
practică, depinde încă de o mulţime de factori interni şi externi care trebuie depistaţi şi înlăturaţi,
aceasta fiind posibil doar în rezultatul analizei financiare a activităţii de producţie a întreprinderii
cât şi a concurenţei.
Deci în cadrul procesului de prognozare a dezvoltării întreprinderii StilCarpet SRL, sunt
º
incluşi cei mai semnificativi indicatori de apreciere a situaţiei financiare printre care: volumul
vânzărilor, profitul, etc. O importanţă deosebită a revenit selectării metodelor de previziune,
chemate să asigure un grad înalt de precizie şi de validitate cerut. Pentru prognozarea
indicatorilor, s-a convenit utilizarea metodei de extrapolare, care se bazează pe presupunerea că
tendinţele observate în trecut reflectă influenţa factorilor care vor acţiona şi în viitor.

·
BIBLIOGRAFIE
1.Adochiţei M, Finanţele întreprinderii, Editura Sylvi, Bucureşti, 2008.
2.Anghelache G., Dardac N., Stancu I., Pieţe de capital şi burse de valori, Editura Ade-vărul, Bucureşti,
2002.
3.Bistriceanu Gh., Adochiţei M., Negrea E., Finanţele agenţilor economici, Editura Di-dactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2005.
4.Bistriceanu Gh., Finanţe şi credit, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2009.
5.Bran P., Decizia financiară în unitatea economică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 2000.
6.Bran P., Finanţele întreprinderii, Editura Economică, Bucureşti, 2008.
7.Constantin R., Dimitriu M., C. Popescu-Bogdăneşti, Tiberiu D., Zaman Gh., Privati-zarea, metodologie
şi practică, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2004.
8.Dumitrescu D., Dragotă V., Evaluarea întreprinderilor, Editura Economică, Bucureşti, 2002.
9.Dumitru M., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Fundaţiei România de Mâine, Ediţia a II-a,
Bucureşti, 2005.
10.Dumitru M., Gestiunea financiară a întreprinderii, Teste grilă, Răspunsuri, Aplicaţii, Probleme, Ediţia
a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Fundaţiei România de Mâine, Ediţia a II-a, Bucureşti, 2005.
11.Feleagă N., Ionaşcu I., Contabilitate financiară, volumele 1-4, Editura Economică, Bucureşti, 2003.
12.Feleagă N., Ionaşcu I., Tratat de contabilitate, Editura Economică, Bucureşti, 2004.
13.Maniu Al.I., Mitruţ C., Voineagu V., Statistică pentru managementul afacerilor, Edi-tura Economică,
Bucureşti, 2005.
14.Mărgulescu D., Niculescu M., Robu V., Diagnostic economico-financiar, Editura Romcart, Bucureşti,
2004.
15.M.H. Miller and D. Orr, A Model of the Demand for Money by Firms, Quarterly 'our-nal of
Economies, 80, 2006.
16.Niculescu M., Diagnostic strategic global, Editura Economică, Bucureşti, 2006.
17.Ristea M., Contabilitatea societăţilor comerciale, vol. I, editată de C.E.C.C.A.R., Bucureşti, 2005.
18.Stancu I., Gestiunea financiară a agenţilor economici, ediţia a II-a, Editura Economică, Bucureşti,
2004.
19.Stancu I., Finanţe. Teoria Pieţelor Financiare. Finanţele Întreprinderilor. Analiză şi Gestiune
Financiară, Editura Economică, Bucureşti, 2006.
20.Stan S., Evaluarea Întreprinderilor, Teora, Bucureşti, 2007.
21.Toma M., Finanţe şi gestiune financiară, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004.
22.Văcărel I. şi colectiv, Finanţe publice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004.
23.Vintilă G., Gestiunea financiară a întreprinderii, Concepte, Metode, Tehnici, Studii de caz,
Universitatea Independentă ÄTitu Maiorescu´, Facultatea de Ştiinţe Economice, Bucureşti 2006.
24.Vintilă G., Diagnosticul financiar şi evaluarea întreprinderilor, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2008
å
Tabloul soldurilor intermediare ale gestiunii, sub formă de listă, se prezintă astfel:

Anexa 1
Nr. Indicatori Exerciţiul financiar
crt. precedent curent
1. Vânzări de mărfuri (ct.707)
2. Costul mărfurilor vândute (ct.
3. Marja comercială (1-2)
4. Producţia vândută (ct. 701 la 708)
5. Variaţia producţiei stocate (ct. 711)
6. Venituri din producţia de imobilizări (ct. 721,
7. 722)
Producţia exerciţiului (4+5+6)

8. Consumurile exerciţiului provenind de la terţi

(gr. 60 mai puţin ct. 607, gr. 61, gr. 62)
9. Valoarea adăugată (3+7-8)
10. Subventii de exploatare
11. Cheltuie'li cu impozite, taxe şi vărsăminte
12. asimilate
13. Excedentul(gr.(deficitul)
63) brut al exploatării
(9+10-11-12)
14. Alte venituri din exploatare inclusiv cele din
15. provizioane
16. Alte cheltuieli de exploatare
17. Rezultatul exploatării (13+14-15-16)
18. Venituri financiare
19. Cheltuieli financiare
20. Rezultatul curent al exerciţiului (17+18-19)
21. Venituri
22. excepţio
23. Rezultatul excepţional al exerciţiului (21-22)
24. Rezultatul brut al
25. exerciţiului (20+23)
26. Rezultatul exerciţiului (profit net sau
pierdere) (24-25)


 Date iniţiale privind analiza rentabilităţii activelor în dinamică

Anexa 2
Nr. Anul Anul de Abaterea
Indicatori
crt. precedent gestiune (+;-)
A 1 2 3=2-1
1. Venitul din vânzări-mii lei 58000 63407,8 +5407,8
2. Costul vânzărilor-mii lei 45864,2 49545,8 +3681,6
3. Profitul brut-mii lei 698.3 809.6 +1
Profitul perioadei de gestiune până la impozitare-mii
4. 698,3 809,6 +111,3
lei
5. Valoarea totală a activelor curente - mii lei 34520,2 34990,3 +470,1
6. Valoarea totală a activelor - mii lei 103487,4 104131,3 +643,9
Ponderea activelor curente în valoarea totală a
7. 33,36 33,60 +0,24
activelor, %
8. Recuperabilitatea activelor curente, (rd.1 : rd.5) 1,6802 0,1812 -1,499
Corelaţia dintre profitul impozabil şi profitul brut,
9. 5,75 5,84 +0,09
[(rd.4 : rd.3) x 100]
Rentabilitatea venitului din vânzări, %
10. 20,92 21,86 -0,94
[(rd.3 : rd.1) x 100]
11. Rentabilitatea activelor, % [(rd.4 : rd.6) x 100] 0,68 0,77 +0,09


 Anexa 3
Nr. Indicatori Simbol Programa Realizat
crt. t
1. Venituri din exploatare Ve 22.540 29.120
2. Cheltuieli din exploatare Che 20.286 26.499,2
3. Numărul mediu de salariaţi (pers.) 12 12
4. Rezultatul exploatării (1-2) Re 2.254 2.620,8
5. Fondul total de timp de muncă (ore) T 644.000 728.000
6. Timpul mediu pe un salariat (ore) 1.840 1.820
7. Productivitatea medie orară, stabilită pe baza 35 40
8. veniturilor
Profitul din exploatare
mediu la 1 leu venituri din exploatare 0,10 0,09
9. (lei)
Profitul mediu recalculat la 1 leu venituri din ¶ - 0,085
exploatare (lei)
10. Valoarea medie anuală a mijloacelor fixe, 3.85 4.60
din care: 0 0
11. -Producţia
mijloace exerciţiului
fixe direct productive Qe 21.467
2.46 28.549
2.99
12. Gradul de înzestrare tehnică a muncii (mil. 11 11,5
lei/salariat)
13. Ponderea mijloacelor fixe direct productive (%) 64 65

14. Producţia exerciţiului la 1 leu mijloace fixe direct 8,7122 9,5482

productive (lei)
15. Gradul de valorificare a producţiei exerciţiului 1,05 1,02
(lei)

[
 BILANŢ
la data de 31 decembrie 2009

10 lei

Sold la:
Nr.
rd. 31,12,2008 31.12.2009
A B 1 2
A ACTIVE IMOBILIZATE

I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE
(ct.201+203+205+2071+208+233+234 -280-290-2933) 1 68.273.760 69.120.000

II. IMOBILIZĂRI CORPORALE

(ct.211+212+213+214+231+232-281-291-2931) 2 693.440 21.000
III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE - TOTAL
(ct.261+263+265+267-296) 3
ACTIVE IMOBILIZATE - TOTAL (rd.
01 la 03) 4 68.967.200 69.141.000
B ACTIVE CIRCULANTE
I.STOCURI (ct.301+302+303+/-308+331+332+341
+345+346+/-348+351+354+356++357+358+361
+/-368+371+/-378+381+/-388-391-392-393-394
-395-396-397-398+4091-4428**) 5 30.900.853 32.641.000

II. CREANŢE (ct.267-296+ 4092 + 411+ 413+ 418 + 425 + 4282

+ 431 +437 +4382 +441 +4424 +4428 +444+445+446+447+ 4482
+ 451+ 456+ 4582+ 461+ 473-491-495-496+5187)sub un an 6 452.147 1.401.300
III. INVESTIŢII FINANCIARE PE TERMEN SCURT
(ct.501+505+506+508+5113+5114-591- 7
-595-596-598)

IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI

(ct.5112+512+531+532+541+542) 8 3.167.200 948.000
ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL (rd.5
la 8) 9 34.520.200 34.990.300
C CHELTUIELI ÎN AVANS (ct.471) 10
D DATORII CE TREBUIE PLĂTITE

ÎNTR-O PERIOADĂ DE PÂNĂ LA UN AN

(ct.161+162+166+167+168-169+269+401 11
+403+404+405+408+419+421+423+424+426+427
+4281+431+437+4381+441+4423+4428+444+446
+447+4481+451+453+455+456+457+4581
+462+473+509+5186+519) 103.485.100 103.157.900
E ACTIVE CIRCULANTE NETE, RESPECTIV

DATORII CURENTE NETE 12

(rd. 9 + 10 - 11 - 18) -68.964.900 -68.167.600
F TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE
13
(rd. 4 +12 - 17) 2.300 973.400

†
G DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O

PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN

(ct.161+162+166+167+168-169+269+401
+403+404+405+408+419+421+423+424+426+427
+4281+431+437+4381+441+4423+4428+444+446
+447+4481+451+453+455+456+457+4581
+462+473+509+5186+519) 14 -85.921.000 -85.438.300
PROVIZIOANE PENTRU RISCURI
H ŞI CHELTUIELI (ct.151) 15
I VENITURI ÎN AVANS (rd. 17 + 18)

din care: 16 0 0
subvenţii pentru investiţii (ct.131+132+133+134+138) 17
venituri înregistrate în avans (ct.472) 18
J CAPITAL ŞI REZERVE

I. CAPITAL (rd. 20 la 22) 2.500.000 2.500.000

din care: 19
capital subscris şi nevărsat (ct.1011) 20
capital subscris vărsat (ct.1012) 21 2.500.000 2.500.000
patrimoniul regiei (1015) 22
II. PRIME DE CAPITAL (ct.104) 23
III. REZERVE DIN (ct.105) SOLD C 24 11.871.400 13.014.400
REEVALUARE (ct.105) SOLD D 24 0
IV. REZERVE (ct.106) 25 71.287.400 69.785.300
Acţiuni proprii (ct.109) 26
V. REZULTATUL (ct.117) SOLD C 27 264.500
REPORTAT (ct.117) SOLD D 28
VI. REZULTATUL EXERCIŢIULUI (ct.121) SOLD C 29 264.500 847.500
FINANCIAR (ct.121) SOLD D 30
Repartizarea profitului (ct.129) 31
CAPITALURI PROPRII - TOTAL

(rd. 19+23+24+25-26+27-28+29-30-31) 32 85.923.300 86.411.700

Patrimoniul public (ct.1016) 33
CAPITALURI - TOTAL (rd. 32 +33) 34 85.923.300 86.411.700

[

 CONTUL DE PROFIT ŞI
20 PIERDERE
la data de 31 decembrie 2009 lei
Realizări aferente
Denumirea indicatorilor Nr. perioadei de raportare
rd. 31.12.2008 31.12.2009
A B 1 2
1 Cifra de afaceri netă (rd.02 la 04) 1 255.117.000 322.967.800
Producţia vândută (gr.70 fără ct.707) 2 197.117.000 259.560.000
Venituri din vânzarea mărfurilor (ct.707) 3 58.000.000 63.407.800
Venituri din dobânzi înregistrate de entităţile al
căror obiect de activitate îl constituie leasingul (ct.766) 4
Venituri din subvenţii de exploatare aferente
5
cifrei de afaceri nete (ct.7411)
2 Variaţia stocurilor (ct.711) Sold C 6
Sold D 7
3 Producţia realizată de entitate (ct.721 + 722) 8
4 Alte venituri din exploatare (ct.7417+758) 9 1.270.300 1.016.700
VENITURI DIN EXPLOATARE - TOTAL
(rd. 01 + 05 - 06 + 07 + 08 + 09 ) 10 256.387.300 323.984.500
a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele
5 consumabile (ct.601 + 602-7412) 11 1.746.500 2.012.900
Alte cheltuieli materiale (ct. 603 + 604+606+ 608) 12 97.000.900 8.106.000
b) Alte chelt. materiale din afară (ct.605-7413) 13 5.909.600 6.000.600
c)Cheltuieli privind mărfurile (ct.607) 14 135.864.200 301.000.000
6 Cheltuieli cu personalul (rd.16 + 17) din care: 15 5.747.800 5.134.600
a) Salarii (ct.621 + 641 - 7414) 16 5.000.000 5.000.000
b) Chelt. cu asigurările şi protec. Socială (ct.645 -7415) 17 747.800 134.600
7 a) Amortizări şi provizioane pentru
deprecierea imobilizărilor corporale şi 18
necorporale (rd.19 -20) 10.116.000 757.000
a.1) Cheltuieli (ct.6811+6813) 19 10.116.000 757.000
a.2) Venituri (ct.7813) 20
b) Ajustarea valorii activelor circulante
(rd. 22-23) 21 0 0
b.1) Cheltuieli (ct.654 + 6814) 22
b.2) Venituri (ct.754 + 7814) 23
8 Alte cheltuieli de exploatare (rd.25 la 28) 24 0 0
8.1. Cheltuieli privind prestaţiile externe
(gr.61 + 62, fără ct.621 "colaboratori pers fiz" -7416) 25
8.2. Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi
vărsăminte asimilate (ct.635) 26

[|
 8.3. Cheltuieli cu despăgubiri, donaţii şi
activele cedate (ct.658) 27
Ch. Privind dobânzile de refinanţare înreg, de
entităţile al căror obiect de activ. este leasingul (ct.666) 28
Ajustări privind provizioanele pentru riscuri
şi cheltuieli (rd.28 -29) 29 0 0
Cheltuieli (ct.6812) 30
Venituri (ct.7812) 31
CHELTUIELI DE EXPLOATARE - TOTAL
32
(rd. 11 la 15 + 18+21+24+29) 256.385.000 323.011.100
REZULTATUL DIN EXPLOATARE:
Profit (rd.10-32) 33 2.300 973.400
Pierdere (rd.32-10) 34 0 0
Venituri din interese de participare
9 (ct.7611+7613) 35
din care venituri obţinute de la entităţile afiliate 36
Venituri din alte investiţii financiare şi creanţe
care fac parte din activele imobilizate
10 (ct.763) 37
din care venituri obţinute de la entităţile afiliate 38
11 Venituri din dobânzi (ct.766) 39 454.300
din care venituri obţinute de la entităţile afiliate 40
Alte venituri financiare
(ct.762+764+765+767+768) 41
VENITURI FINANCIARE - TOTAL
(rd. 35+37+39+41) 42 454.300 0

12 Ajustări de valoare privind imobilizările financiare deţinute 43

ca active
circulante (rd. 44-45) 0 0
Cheltuieli (ct.686) 44
Venituri (ct.786) 45
13 Cheltuieli privind dobânzile (ct.666-7418) 46 273.000
din care ch în relaţia cu entităţile afiliate 47
Alte cheltuieli financiare (ct.663+664+665+667+668) 48
CHELTUIELI FINANCIARE - TOTAL
(rd.43+46+48) 49 0 273.000
REZULTATUL FINANCIAR
Profit (rd.42-49) 50 454.300 0
Pierdere (rd.49-42) 51 0 273.000
14 REZULTATUL CURENT:
Profit (rd.10+42-32-49) 52 456.600 700.400
Pierdere (rd.32+49-10-42) 53 0 0
15 Venituri extraordinare (ct. 771) 54 11.679.300 13.161.500
16 Cheltuieli extraordinare (ct. 671) 55 11.437.600 13.052.300
17 REZULTATUL EXTRAORDINAR:
Profit (rd.54-55) 56 241.700 109.200

[^
 Pierdere (rd. 55-54) 57 0 0
VENITURI TOTALE (rd.10+42+54) 58 268.520.900 337.146.000
CHELTUIELI TOTALE (rd. 32+49+55) 59 267.822.600 336.336.400
18 REZULTATUL BRUT:
Profit (rd.58-59) 60 698.300 809.600
Pierdere (rd.59-58) 61 0 0
19 Impozitul pe profit
Cheltuieli (ct.691) 62 433.800 -37.900

Alte impozite neprezentate la

20 elementele de mai sus (ct.698) 63 0
REZULTATUL NET AL EXERCIŢIULUI
21 FINANCIAR:
Profit (rd. 60-61-62-63) 64 264.500 847.500
Pierdere (rd. 61+62+63-60) 65 0 0

[º