ORIGEN, SCRIBRI -ALES® ai urmat lui Moise, {ndeplinind preceptele $i poruncile Legii, dar iat& c& fisus te-a scos de sub scutul lui Moise pentru o «a dowa tadiere impre- jur» in loc ca s zicé «dealul aratat» °°. Ceea ce trebuie taiat imprejur, {n tine, nu este numai cultul idolilor, pe care ]-ai lepadat de la inceput, ci s& tai imprejur inc& o data acest cult, mult mai delicat decft cel al idolilor. In sfirsit, despre a doua taiere imprejur, lisus spune poporului «Astzi am ridicat de pe voi ocara Egiptului» &”. Cit’ vreme st&ruim in pacate, cité vreme ne stapinesc viciile si patimile, chiar de ne-am des- parti de idoli si am crede c& am parasit Egiptul, «rusinea Egiptului» totusi incd nu ni s-a sters. Daca accepti aceasta a doua tdiere tmprejur, cea a viciilor tale, daca indepartezi de la tine minia, mindria, gelozia, necuratia, zgircenia, ne- dreptatea, si toate patimile de felul acesta, atunci vei fi spdlat de rusi- nea Egiptului si rasddit in Pamintul fagdduintei, vei dobindi mostenirea impérafiei cerurilor prin adevaratu] lisus, Hristosul, Domnul si Mintui- torul nostru, a céruia este marirea, fn vecii vecilor. Amin! OMILIA II Cu privire la.cuvintele: «Moise robul meu a murit» 5° I Ar trebui s& tilcuim 5i moastele lui Moise, cici dacé nu itntelegem cum a murit Moise, nu putem infelege cum a domnit Isus (Navi). Daca iei in considerare Terusalimul darimat si altarul desfiinfat, incit nu mai vezi nicdieri nici victime, nici daruri; si nu mai auzi nicaieri preoti, nicdieri slujitori, nicdieri Liturghia levitilor, cind contemplezi stagnarea tuturor acestor rinduieli, atunci pofi zice ci «Moise robul lui Dumnezeu a murit». Dacé tu nu mai vezi pe nimeni venind de trei ori pe an fnaintea Domnului, nici aducind daruri in templu, nici junghiind Pastele, nici mincind azime, nici oferind primitii, nici jertfind pe intiiul nascut ®, cind nu vezi indeplinindu-se nimic din toate acestea, atunci spune:caé «Moise robul lui Dumnezeu a murit» °°, 56. Colina prepujului. . 57, Ios, 5; 9. 58. Omilia a II-a, Migne, P.G., tom. 12 b, col. 833-836. 59. Tes, 22, 28 60. fos. 1, 2. Tema aceasta e dezbatuta si in Omilia XVII, 1.OMILIT LA CARTEA. 10SUA 239 Cind ‘vei vedea ins& popoarele increstinindu-se, zidind biserici si altare, dar pe care nu le mai-stropesc cu singele animalelor, ci sint sfin- fite prin «scump -singele lui Hristos» ®, cind vei vedea pe preoti si pe levifi c& nu mai folosesc singele taurilor si al fapilor ©, ci de acum Cu- vintul lui Dumnezeu lucreaza prin harul Duhului Sfint, atunci s& spui ca lisus a luat locul lui Moise, si ca El stépineste impdratia, propriu-zis, nu Tsus fiul lui Navi, ci lisus Fiul lui Dumnezeu. ‘ Cind stii cé Hristos «Pastele nostru, a fost junghiat» ® sj cé noi min- cSm «azimile curatiei si ale adevdrului» *, cind roadele- bunului pamint inmulfindu-se in Bisericé la «treizeci, saizeci sau la o suta» %, vreau sé zic vaduvele, fecioarele si martirii, cind vezi ca sporeste natiunea lui Israel, a acelora care nu sint din singe, nici din dorin{& trupeasca, nici din dorin{& barb&teasc&, ci de la Dumnezeu ® si cind vezi adunati,lao- lalt& prietenii Jui Dumnezeu cei imprastiafi» %, cind vezi poporul lui Dumnezeu praznuind sabatul, dar nu oprindu-se de la modul obisnuit de viata, ci oprindu-se de la faptele pacatului, cind vezi toate acestea, spune ca «Moise sluga lui Dumnezeu a murit» si ca lisus, Fiul lui Dumnezeu, este stapinul imparafiei. In sfirsit, intr-o mic& lucrare, in care se descrie aceasté taind tn chip figurat, ni'se araté cd a vazut doi Moise ¢‘unul viu, in duh, altul mort in trup. Iaté intr-o privire scurta infelesul acestei prefigurari, daca ne gindim la litera Legii, neclara si lipsita de tot ce am vorbit. mai sus, iaté pe Moise mort dupa trup. Ins& poi «ridica valul» ® si s& intelegi ca «legea e duhovpiceasca», Si atunci fl vei vedea pe Moise, care. traieste in. duh °, : i Il «Si Domnul a grdit lui Isus, fiul lui Navi, slujitorul lui Moise si°a zis «Moise, robul meu a murit. Scoala-te dar, si treci Iordanul, tu si tot poporul acesta, pentru a intra in tara pe care o voi da voud» 7%. 61. 1 Pt. 1, 10. 62, Evr. 9, 13. 63. 1 Cor. 5, 7. 64. 1 Cor. 5, 8 65. Mt. 13, 8. 66. In. 1, 13. Ne aducem aminte de cuvintul lui Tertulian «simin{& este singele martirilor» (Apolog. 50) sau Sf Ciprian, De habit virginum, 21. 67. In. 11, 52. 68. 2 Cor. 3, 16. . a 23, 69. Rom. 7, 14, Despre cei 2 Moise aminteste si Clement Alex. x (Strom VE, 15; 123, 3). 70. Fos. 1, 1—2.240 ORIGEN, SCRIERI ALRHR Poate c& te intrebi cum a putut fi Domnul nostru Jisus, Fiul lui Dum- nezeu. $i slujitor al lui Moise ? Aceasta intrucit atunci, cind va veni pli- nirea vremii, Dumnezeu va trimite pe Fiul Sau, ndscut-din femeie, n&scut sub lege 71, Iar intrucit El s-a n&iscut sub «Lege», a devenit si «slujitor al lui Moise». Dar Dumnezeu a zis: «sd treacd intr-o fara, dar nu in cea pe care le-a daruit-o Moise, ci in cea pe care Eu am sd v-o dau». Vexi dar, cé dupa moartea lui Moise, Dumnezeu da, prin Isus, poporului pa- mintul fagdduit. Care-i pimintul acesta? Este desigur acela despre care Domnul zice: «Fericifi cei blinzi, cé aceia vor mosteni pamintul» 7, In «Tot locul pe care va c&lca talpa picioarelor voastre, vi-l voi da vouad» 78.°Si care este locul pe care-] calc’m cu talpa picioarelor noas- tre ? Litera Legii este daté pe p&mint, dar e ascuns& in adevarul ei. Cind urniezi litera Legii nu urci. Ins& dac&, te vei putea ridica de la litera la duh, de Ja intelesul istoric la unul mai inalt, atunci vei fi facut o urcare la acele tinuturi frumoase pe care Domnul:fi le di ca mostenire. Caci dac& sesizezi in Scripturi tiparele, adic dac& intelegi cd ele sint doar imagine a lucrurilor ceresti si dac& cercetezi, in duh si cu intelepciune, lucrurile cele de sus, unde Hristos se aflé de-a dreapta lui Dumnezeu» %, atunci vei dobindi acest pamint.ca mostenire, infelegind apoi si de ce spune Domnul si Mintuitorul nostru c& «unde sint Eu, acolo este si slu- jitorul Meu» 7, . $i, dac& ai ajuns pind 1a Hristos, care sade de-a dreapta lui Dum- nezeu, prin credinta ta si prin viata pe care o duci, prin neprihdnire si cur&fie, cu aceeasi «talpé a picioarelor tale, pe care a spalat-o lisus ”, vei intra in acel pamint, (loc) pe care Dumnezeu fi-] va da tie, si atunci nu vei fi numai mostenitor al lui Dumnezeu, ci impreund mostenitor cu Hristos» 77, Iv «Dup& cum i-am spus-o si lui Moise, voi da pe mina ta pustia si Antilibanul, pind Ja riul cel mare, Eufratul» 7, Dumnezeu a supus lui Isus pustia, adic& uscatul. Care? Acela, despre care vorbeste profetul 71. Gal. 4, 4. 72, Mt. 5, 5. 73, Ios. 1, 3. 74, Col. 3, 1. 5. In. 12, 26. 76. In. 13, 5. 77. Rom. 8, 17. 78. Ios. 1, 34.OMILII LA CARTEA IOSUA _ 241 cind zice: «Veselste-te pustie insetaté, ca fiii celei parasite, sint mai multi decit ai celei cu barbat» 7, Si Scriptura zice ca Isus a primit de la Dumnezeu, nu Libanul, ci Antilibanul. Antilibanul se ia in locul Libanului. “ Si daca vezi intli poporul, poporul dupa trup, pe Israel, ci a fost «adevdratul maslin», intelege c& e] este si adevdratul Liban, insé din pricina necredintei sale «imparatia ui Dumnezeu s-a luat de la dinsul si s-a dat unui neam care face roade» ®. Vazind un popor alungat si altul primit in locul lui in impar&tie, s& infelegi c& al doilea popor este Anti- libanul, adic& Biserica Dumnezeului celui viu *', strins «din mijlocul pa- ginilor» ® de c&tre lisus Hristos, Domnu! nostru, a caéruia este marirea si puterea in vecii vecilor. Amin! OMILIA IV Despre trecerea Iordanului I Pacatosul se simte vrajmasit de intreaga fapturd *, precum este scris si despre egipteni: i-a dusmanit pamintul, i-au dusmanit apele, i-a dusm&nit vazduhul, i-a dusmanit cerul. Pentru cel drept, ins&, chiar si tinuturile care par inaccesibile, se schimba in cimpie si in povirnisuri dulci. , Dreptul strabate Marea Rosie ca $i cind ar trece pe uscat, egiptenii ins, care ar vrea s-o treacd, vor fi inghifiji. «Apa le va forma un perete, Ja dreapta $i la stinga» ®. Dreptu] de-ar inainta in nesfirsitul cel mai fnspdimintadtor al pustiului, totusi i se fagdduieste o hrana ce- reascé *, Asa s-au petrecut lucrurile si cind au ajuns iudeii Ja Iordan. Cortul legdmintului era indrum&tor al poporului lui Dumnezeu. Preofii si levitii 79. Is. 54, 1. 80, Mt. 21, 45. Despre interpretarea metaforicé a Antilibanului in sensul de popor sffat vezi A. Jaubert, op. cit., p. 123. nota 81. 1 Tim. 3, 15. 82. Rom. 9, 24, 83. Omilia IV, Migne, P.G., tom, 12 b, col. 842-846. 84, A. Jauhert inlocuieste cuvintul «terra» (pamint) cu «creatura». Corectura o socotim indreptatita. 85. Tes. 14, 22. 86. Ps. 77, 24. ‘MS — Origen