ANNA FREUD

Anna Freud s-a nascut pe 3 octombrie 1895, la Viena, fiind al saselea si ultimul copil
al lui Sigmund Freud si Martha Bernays.

Nu a avut o copilarie prea fericita datorita relatiilor proaste cu mama, fiind al saselea copil in
sapte ani, nu a fost primita cu un etuziasm prea mare in sanul familiei. Si-a capatat repede o
reputatie de copil nastrusnic, fiind autoarea multor pozne, insa tatal sau o aprecia ca fiind
“frumoasa prin obraznicie”.

Freud avea autoritate absoluta asupra Annei; aceasta a fost instaurata inca din primii ani de
viata ai fetei in primul rand din cauza ca o psihanaliza. Anna sustine ca tatal ei nu i-a permis
niciodata sa spuna lucrurile pe jumatate, o obliga intotdeuna sa spuna tot adevarul despre
fiecare aspect al vietii personale, inclusiv asupra vietii sale erotice. I-a impartasit fantezii
sexuale si detalii despre momentele in care se masturba iar Freud a primit toate aceste
informatii cu mult calm si intelegere. Dupa terminarea perioadei de psihanaliza Anna era
foarte recunoscatoare tatalui ei si dedicata lui. Freud a devenit un parinte protector pana la
extrem mai ales in momentele in care aparea in discutie viata sexuala a fetei.

Ca adolescenta a fost trimisa in multe statiuni pentru repaus complet, plimbari binefacatoare
si pentru a recupera in greutate, lucru cu care se mandrea in scrisorile sale catre familie.

Freud credea ca cele mai multe dintre afectiunile ei precum durerile de spate sunt de factura
psiho-somatica si insotite de un fel de depresii si ganduri care o tulburau. El o incurajeaza sa
vorbeasca despre simptomele ei.

In 1914, Ernet Jones (unul dintre discipolii lui Freud) arata o deosebita simpatie pentru Anna
insa acesta nu era pe gustul tatalui care incearca sa isi convinga fiica prin mai multe
argumente ca nu vor fi un cuplu potrivit: varsta ei frageda si mai ales diferenta mare de ani
dintre acestia (el avea 35 in timp ce ea 19). Tanara i-a dat ascultare tatalui sau insa acesta a
simtit ca este nevoie sa il descurajeze si pe barbatul ce dorea sa o ceara de sotie printr-o
scrisoare: “Nu pretinde sa fie tratata ca o femeie, fiind inca departe de dorintele sexuale si
respingand mai degraba barbatii. Exista intre mine si ea o intelegere explicita, anume ca nu
trebuie sa se gandeasca la un mariaj sau la preliminariile acestuia inainte de a mai creste vreo
doi sau trei ani”

Existau multe semne clare asupra atasamentului Annei fata de tatal sau, ceea ce ii eclipsa
orice dorinta legata de casatorie. Multi dintre elevii psihanalistului se intrebau cum e posibila
o astfel de situatie avand in vedere ca Anna Freud era o “tanara fermecatoare”. ”Ei bine
uitati-va la tatal ei ”, le spunea Abraham Kardiner, “Sigmund Freud reprezinta un ideal pe
care putini oameni il pot atinge si cu siguranta ca ar fi o deziluzie pentru ea sa se ataseze de
un om de o conditie inferioara” .

Daca Freud ar fi inteles pe deplin cat de mare era influenta sa asupra Annei, poate ca ar fi
evitat sa o psihanalizeze. Totusi aceste sedinte s-au tinut pe o perioada de cativa ani, in cadrul
carora tanara ii povestea tatalui sau cele mai intime si mai profunde vise.

“Copilul imi da destule motive de ingrijorare, oare va suporta viata aceasta de singuratate
-dupa moartea lui - si daca ii voi putea directiona libidoul din locul ascuns in care s-a
ingropat”, concluziona Freud despre starea fiicei sale.

Dupa absolvirea liceului, in 1914 se hotaraste sa devina invatatoare. Ii placeau extrem

de mult copii si era foarte interesata de modul lor de a invata si de a retine informati. Intreaga
ei cariera si cercetare s-a bazat pe experienta de invatoare si pe fascinatia catre modul de
functionare a mintii copiilor.

Cand programul de la scoala ii permitea, Anna calatoarea cu tatal sau in calitate de insotior si
secretara.

Ii citea cartile si dezbateau impreuna metodele abordate de acesta. In timpul razboiului, Anna
s-a concetrat pe traducerea in engleza a articolelor tatalui sau, incercand sa sustina astfel
continua tiparire a jurnalelor psihanalitice. Anna a absorbit in scurt timp toata munca tatalui
sau, fiind cel mai intim confident al acestuia.

In 1917 Anna se hotaraste sa urmeze facultatea de medicina pentru a deveni psihanalist desi
nu a fost sfatuita de tatal sau.

In 1920, Anna si-a incheiat cariera de invatoare si s-a dedicat complet studiului psihanalizei.
In aceelasi an, a participat la discursul lui Siegfried Bernfeld care a avut un imens impact
asupra ei. Bernfeld discuta despre un proiect al sau numit „Baumgarten Children’s Home” si
care oferea mancare si adapost orfanilor evrei din Viena.

Anna a fost profund impresionata de munca acestuia si a realizat ca si-ar dori foarte mult sa
lucreze in continuare cu copii. In special cu acele cazuri de copii care se aflau in perioade
dificile.

A initiat un grup de studiu care ii includea pe Bernfeld si Angust Aichhorn. Aichhorn fusese
profesor, asemeni Annei si acum era sustinatorul unei noi abordari asupra adolescentilor cu
probleme, o abordare psihanalitica.

In 1922, Anna Freud a inceput sa analizeze copii si adulti. In luna mai a aceluiasi an, scrie
prima lucrare „Beating Fantasies and Daydreams” si o prezinta in fata Societatii Psihanalitice
din Viena. Lucrarea identifica reprimarea „fanteziei de iubire” pe care copiii o aveau pentru
unul dintre parinti, o asa numita fantezie post-Oedipe. In mare parte lucrare se bazeaza pe
propria ei experienta cu tatal sau.

Studiile sale au fost suspendate pana in 1924 din cauza aparitiei bolii tatalui sau.

In 1925, Anna o cunoaste pe Dorothy Burlingham care urma sa-i devina cea mai buna
prietena. Dorothy era insotita de cei patru copii ai sai si sosise in Viena din SUA pentru a
asista la sedintele de instruire in psihanaliza ale lui Sigmund Freud. Fiul cel mare a lui
Dorothy incepe sedinte de psihanaliza cu Anna, asa cum de-a lungul timpului toti copii
Burlingham vor fi psihanalizati de Anna Freud. Cele doua femei devin inseparabile, ajungand
chiar sa locuiasca in aceeasi casa. Anna nu a aratat niciodata vreun interes romantic pentru un
barbat; afectiunea si devotamentul ei ramanand directionate exclusiv catre tatal ei. Totusi
iubea copiii si isi dorea un aranjament familial. Relatia cu Dorothy nu a fost nicodata de
natura homsexuala dar era „prietenia ideala”, asa cum o descrie chiar Anna. Pe langa grija si
iubirea impartasita de cele doua, Anna a devenit atat parinte adoptiv cat si psihanalist pentru
copiii Burlingham.

In acelasi an, Anna s-a alaturat consiliului executiv al Institutului de Psihanaliza din Viena  si

a inceput sa lucreze ca un analist de formare. Institutul a fost înfiinţat de către Societatea de
Psihanaliza din Viena sa functioneze ca o academie de formare unde elevii ar
putea invata sistematic atat teoria psihanalitica cat si tehnici. In 1927 ea a fost aleasa
secretar al Asociatiei Internationale de Psihanaliza.
Ca analist de formare in cadrul Institului, Anna Freud a avut oportunitatea sa predea cursuri
de dezvoltare invatatorilor si educatorilor. Spera sa influenteze educatia aducand principile
psihanalizei cat mai aproape de mediul pedagogic. In 1927, cu ajutorul lui Dorothy si al Evei
Rosenfeld, Anna Freud dezvolta un plan de experiment educational care este pus si in
aplicare : o scoala privata unde copiii sa invete intr-un mediu cu influente psihanalitice.
Psihanalisti ca Erik Erikson si Peter Blos au fost profesori aici.

Tot in 1927 isi publica si prima carte „Introduction to the Technic of Child Analysis”.
Aceasta carte aduce in discutie stabilirea clara a parametrilor in modul de analiza al copiilor.
In prim plan apar teorii si tehnici bazate pe experienta personala in lucrul cu copiii. Cartea
aduce o modificare a clasicei tehnici psihanalitice infintata de tatal sau, aceea de interpretare
a viselor si de asociere libera a acestora in favoarea unei tehnici aplicabile care urma sa
influenteze comportamentul copiilor.

Anna a facut cunoscuta importanta diferentei dintre psihicul unui adult si cel al unui copil,
mai concret structura superegoului – Anna considera ca egoul copiilor este insuficient
dezvoltat si poate fi supus mult mai usor unor modelari exterioare.

Anna Freud a mers mai departe, incurajand terapeutii sa incerce sa castige increderea
copiilor. A accentuat si importanta lucrului cu parintii, astfel in loc de o ora de terapie, copiii
urmau sa aibe parte de analiza atat acasa cat si la scoala.

La inceputul anilor ’30, domeniul psihanalizei se dezvolta din ce in ce mai mult, motiv pentru
care apareau tot felul de teorii contradictorii cu cele ale Annei sau chiar ale tatalui sau.
Publicarea cartii sale ii ofera Annei o reputatie in comunitatea internationala a psihanalizei.
Tehnicile si teoriile ei despre psihanaliza copiilor impreuna cu cele ale colegilor sai,
Aichhorn si Bernfeld ajung sa fie cunoscute ca „Scoala de la Viena” si sunt rapid raspundite
in Europe si America. Scoala de la Viena se dedica spre a ajuta copiii cu probleme ai clasei
muncitoresti. Psihanaliza este la momentul respectiv un lux iar numai oamenii bogati puteau
avea acces la astfel de servicii. Eforturile celor din Scoala de la Viena este sa analizeze si
astfel sa-i ajute pe cei saraci. Credinta ca mediul familial impreuna cu factorii sociali
influenteaza dezvoltarea copilului ii aduce pe acestia la concluzia ca daca schimbi acesti
factori atunci reusesti sa schimbi comportamentul copiilor din unul delincvent intr-unul
admirat social.
In 1936, Anna publica „The Ego and the Mechanisms of Defence” – studiaza influenta
egoului in comportamentul adolescentin. Anna Freud exploreaza conflictul care apare atunci
cand pornirile instictive ale indivdului vin in conflict direct cu egoul.

In Februarie 1937, Anna a infiintat o cresa pentru copii mai mici de doi ani. Cresa primea
doar copii din familile vieneze cele mai sarace. Micutii primeau ingrijire adecvata si un
mediul de dezvoltare propice. Pe langa actul de caritate, cresa le ofere Annei si lui Dorothy
posibilitatea de a analiza copii in afara mediului clinic sau experimental (laborator).

Cresa a fost inchisa un an mai tarziu, din cauza faptului ca Hittler a invadat Viena. Familia
Freud se muta in Anglia.

Intreaga societate psihanalitica din Berlin si Viena si-a gasit adapost in Marea Britanie.

Anna a ramas pentru tot restul vietii in Hampstead, primii ani fiind ocupa cu ingrijirea tatalui
sau, bolnav de cancer. Acesta moare in Septembrie 1939 - in ultimii ani de viata, Freud
obisnuia sa isi numeasca fiica Antigona, facand referire la complexul lui Oedip, unde aceasta
isi ingrijeste tatal orb pana la moarte asa cum Anna i-a fost alaturi parintelui sau bolnav.

In Ianuarie 1941, Anna Freud infinteaza un alt centru pentru copii, de data asta in Hampstead,
pe aceelasi principiu ca cel din Viena. Diferenta este ca acum in lume avea loc un razboi iar
din ce in ce mai multi copii ajungeau in institutii. Anna si Dorothy pot astfel observa efectul
separarii de mama asupra copiilor. Pe baza acestor observatii, Anna Freud este convinsa ca
dezvoltarea copiilor depinde mai putin de reprimarea instictelor (asa cum credea tatal ei) si
mai mult pe abilitatea copiilor de a se atasa de adulti. Ea crede ca legatura dintre copil si
mama este cruciala, aceasta teorie o face pe Anna sa aibe o abordare terapeutica centrata pe
mame. Astfel centrele pentru copii au suferit o restructurare. Copiii era impartiti in grupuri de
4-5, fiecare grup avand cate o „mama”. Noul aranjament s-a dovedit un succes si a fost mai
tarziu incorporat in strategia Britanica de ingrijire a copiilor post-razboi.

Teoria lui Aichhorn aduce in lumina reflectoarelor conceptul de familie, el cosidera ca exista
o diferenta semnificativa de comportament intre copiii crescuti in familii si cei crescuti in
institutii. Anna Freud a ajuns la aceeasi concluzie, vorbind atat despre problemele in
exprimare cat si despre educatia igienei corporale, ea ajunge sa faca un intreg profil al
copilului institutionalizat.
Anna Freud si Dorothy Burlingham au elaborat in 1942 o brosura numita „Young-Children in
War-time: A Year’s Work in a Residential War Nursery” care mai tarziu a devenit carte
„Infants Without Families: The Case For and Against Residential Nurseries”, publicata in
1944.

Cresa Annei Freud a fost inchisa in vara anului 1945 iar ea a finalizat cu analiza copiilor in
1949. Cu toate astea, in 1951 a deschis Clinica de Terapie pentru Copii din Hampstead care a
devenit unul dintre cele mai renumite centre de training si cercetare din lume. Clinica se
ocupa cu cercetarea comportamentului normal si anormal in dezvoltarea copiilor, bazandu-se
pe observatia acestora. Clinica include training si psihanaliza, un centru pentru ingrijirea
bebelusilor, o gradinita pentru copiii claselor muncitoresti si o unitate de cercetare.

Anna isi petrece timpul instruind tineri psihanalisti, suprevizand activitatile clinicii, scriind si
lectorand in SUA.

Bazandu-se pe observatile facute in crese in timpul razboiului si pe cercetarile obtinute in

Clinica din Hampstead, Anna Freud concluzioneaza ca dezvoltarea depinde foarte mult de
modul in care egoul este controlat - „socializatrea instictelor”. Ea a identificat „linile
dezvoltarii” care constituie modul de crestere psihologic, incluzand : independenta fata de
mama, maturizarea instictelor si a egoului, adaptarea la mediu si la relatiile interumane. Ea
crede ca patologia la copii determina o stagnare evolutiva care nu produce atat un conflict cat
defecte in structura psihica si in personalitatea copilului.

Ea indeamna psihanalistii sa fie atenti la aceste linii ale dezvoltarii si sa nu se focalizeze

exclusiv pe inconstient, insticte si ego. Anna Freud a folosit acest model in dezvoltarea
profilului diagnostic al Clinicii Hampstead care evalua cazurile patologige in functie de linile
de dezvoltare in loc sa apeleze la categoriile de boli psihice ale adultilor. O alta contributie
importanta a Clinicii din Hampstead a fost dezvoltarea unui index care agrega toate
materialele fiecarui caz in parte astfel creeaza o „memorie psihanalitica colectiva” a cazurilor
clinice, reactii, interpretari, etc.

Sfera de activitatea a Annei Freud este largita in momentul in care la inceputul anilor ’60 este
invitata sa participe la seminarii in zona de politici cu privire la ingrijirea copilului si la
seminarii legate de legile familiale la universitatea Yale. A publicat doua carti pe baza acestor
seminarii „Beyond the Best Interests of the Child” si „Before the Best Interests of the Child”
unde recomanda ca decizia de oferire a custodiei sa se bazeze mai degraba pe legatura
psihologica a copilului cu parintele decat pe cea biologica.

In martie 1981, Anna Freud sufera un atac cerebral care pune capat activitati acesteia. Ea este
ingrijita de familie si fosti studenti timp de un an si jumatate, pana la moartea ei.

Anna Freud a murit la Londra in 1982, incinerata la crematoriul Golders Green, cenusa ei
fiind plasata pe un raft de marmura langa parintii sai.

La un an dupa moartea sa, casa a fost trasformata in Muzeul Freud dedicata tatalui si
societatii psihanalitice. La acest muzeu este expusa si canapeua lui Freud pe care o utiliza in
sedintele sale de psihanaliza

Din cauza relatiilor proaste cu familia care in mare parte i-au provocat tulburarile interioare si
depresiile, atasamentul fata de tatal sau a devenit un factor vital in dezvoltarea. Aceasta
dependenta i-a afectat atat maturizarea sa fizica dar si viata privata, refuzand sa se apropie de
alti barbati.

Faptul ca a avut “extravaganta” de a trai alaturi de tatal sau atat de mult timp i-a permis sa
ramana un copil din multe puncte de vedere, dupa cum afirma chiar Sigmund Freud, iar de
aici si inclinatia catre psihanaliza copiilor.

De asemenea stilul tatalui sau se regasea in propriul sau stil, multi dintre criticii lucrarilor
celor doi afirmand ca opiniile lor sunt complementare.

“Anna Freud va ramane cunoscuta pentru contributiile ei trainice la istoria noastra

intelectuala si la psihanaliza si dezvoltarea copilului selectiv deoarece ceea ce ne-a lasat, mai
mult de 60 de ani de munca, reprezinta mostenirea din suma mai multor elemente: scrieri
publicate, studentii pe care i-a invatat, serviciile pentru copii pe care le-a creat si le-a
intretinut; colaborarile sale productive cu mai multe generatii de psihanalisti, educatori,
pediatri, invatati, psihologi, asistente, asistenti sociali si, mai mult de toate, copiii pe care i-a
ajutat direct si indirect.” Albert J. Solnit – Centrul de studiu pentru copii Yale
Bibliografie :

Solnit, Albert J., “A Legacy: Anna Freud's Views on Childhood and Development”, Yale
Child Study Center

Smith, Suzanne, “Anna Freud”, “Women in World History”, Volume Five

Gay, Peter (1988), „Sygmund Freud : O viata pentru timpul nostru”

Proiect realizat de :

Raluca Ilie

Teodora Gavrila

Grupa 1, Anul 1