Escolar Documentos
Profissional Documentos
Cultura Documentos
ANVELOPEI CLĂDIRILOR
CONDIŢIA 1:
Rezistenţa termică a peretelui se poate calcula funcţie de rezistenţa termică a stratului
limită interior, dacă se cunoaşte temperatura pe suprafaţa interioară a peretelui (ecuaţia
2).
ti − te
RPE = Ri ⋅ (2)
t i − t si
unde
ti – temperatura aerului interior (oC);
tsi – temperatura suprafeţei interioare a peretelui (oC);
te – temperatura aerului exterior (oC);
ti − te
RPE min = Ri ⋅
(
t i − t r + 1o C ) (3)
CONDIŢIA 2:
ti − te
RPE = Ri ⋅ (4)
Δt i max
unde
Δti max [oC] – diferenţa dintre temperatura aerului interior şi temperatura suprafaţei
interioare a peretelui (în oC). Valorile acestei diferenţe de temperatură sunt prezentate în
tabelul 3.
Cu cât rezistenţa termică a peretelui este mai mare cu atât şi diferenţa dintre
temperatura aerului interior şi temperatura suprafaţei interioare a peretelui este mai
scăzută, iar disconfortul radiaţiei reci este mai scăzut.
R’min [m2K/W]
Nr.
Elementul de construcţie Clădiri proiectate
crt.
până la 1.01.1998 după 1.01.1998
Pereti exteriori (exclusiv suprafeţele
1 vitrate, inclusiv pereţii adiacenti 1.2 1.4
rosturilor deschise)
2 Tâmplărie exterioară 0.4 0.5
Planşee peste ultimul nivel, sub
3 2 3
terase sau poduri
Planşee peste subsoluri
4 1.1 1.65
neîncălzite şi pivniţe
5 Pereţi adiacenţi rosturilor închise 0.9 1.1
Planşee care delimitează clădirea
la partea inferioară, de exterior (la
6 3 4.5
bowindouri, ganguri de
trecere ş.a)
7 Plăci pe sol (peste CTS) 3 4.5
Plăci la partea inferioară a
demisolurilor
8 4.2 4.8
sau a subsolurilor încălzite
(sub CTS)
Pereţi exteriori, sub CTS, la
9 demisolurile sau la subsolurile 2 2.4
incălzite
Tabelul 4: Rezistenţe termice corectate minime R’min ale elementelor de construcţii,
pe ansamblul clădirilor de locuit
În acest tabel sunt prezentate valori ale rezistenţei termice ale pereţilor exteriori,
corectate cu coeficienţii de punţi termice. Modul de calcul al rezistenţelor termice
corectate va fi prezentat mai jos, dar mai întâi prezentăm o scurtă analiză a valorilor din
acest tabel.
Putem considera că impunerea cea mai drastică priveşte pardoseala peste sol parterului
sau a subsolurilor încălzite. Aceste valorile extrem de ridicate se justifică prin faptul că
rezistenţă termică a pământului trebuie luată în considerare. Chiar în cazul unui planşeu
pe sol neizolat termic, rezistenţa sa ajunge să depăşească 3 m2K/W. Totuşi datorită
suprafeţei ridicate a planşeului pierderea de căldură este considerabilă, impunîndu-se
astfel izolarea suplimentară a acestui planseu, ceea ce justifică valorile ridicate
necesare pentru planşeele pe sol.
În al doilea caz este vorba de schimbarea locală a rezistenţei termice a peretelui (Figura
1). Putem astfel regăsi :
- punţi termice lineare, la îmbinarea pereţilor de tip panou sandwich, la îmbinarea
pereţilor exteriori cu pereţii despărţitori sau cu planşeele, la îmbinarea între
peretele exterior şi fereastra exterioară, etc …
- punţi termice locale, la agrafele de prindere, la colţurile clădirii, etc…
Astfel, dacă în cazul unei uniformităţi a peretelui avem un flux termic constant (desenat
cu verde în Figura 1), atunci peste acest flux termic avem un flux suplimentar ce
urmăreşte forma geometrică a punţii termice. Observăm în această figură reprezentarea
suplimentară a fluxului de căldură al punţii termice lineare (desenat cu albastru în Figura
1) şi reprezentarea suplimentară a fluxului de căldură al punţii termice locale de tip
agrafă (desenat cu roşu în Figura 1).
Punte termică lineară
Astfel, fluxul pierdut prin acest perete exterior reprezintă suma celor trei tipuri de fluxuri:
- fluxul termic constant, în câmp, repartizat pe toată suprafaţa peretelui
- fluxul termic local al puntii termice lineare, şi
- fluxul termic local al punţii termice locale.
Fluxul de căldură pierdut prin acest perete QPE (W) se poate calcula (ecuaţia (5)) ca
sumă a celor trei fluxuri:
unde
Qcimp Fluxul de căldură constant pierdut prin acest peretele uniform (W)
QPTlin Fluxul de căldură pierdut suplimentar prin puntea termică lineară (W)
QPTloc Fluxul de căldură pierdut suplimentar prin puntea termică locală (W)
SPE Suprafaţa de perete (m2)
R’PE Rezistenţa termică corectată ce ţine cont de efectul punţilor termice (m2K/W)
RPE Rezistenţa termică a peretelui în câmp (m2K/W)
Δt Diferenţa de temperatură de o parte şi de cealaltă parte a peretelui (ºC)
ψ Coeficient specific linear de transfer termic, şi totodată este un flux de
căldură pierdut suplimentar pe o lungime 1 m de punte termică sub o
diferenţă de 1 grad temperatură
χ Coeficient specific punctual de transfer termic, şi totodată este un flux de
căldură pierdut suplimentar prin punte termică locală sub o diferenţă de 1
grad temperatură
l lungimea de punte termică lineară (m).
Din această relaţie rezultă că rezistenţa termică corectată se calculează (ecuaţia (6)) în
funcţie de compozitia peretelui în câmp şi de punţile termice corespunzătoare:
1 1 Σ(ψ ⋅ l ) + ∑ (χ )
= + (6)
R ' PE RPE S PE
Modul de calcul al rezistenţei termice a fost prezentat mai sus. Coeficienţii lineari şi
locali caracteristici tuturor punţilor termice ale acestui perete se citesc sau se
aproximează din tabelele corespunzătoare fiecărui tip de punte termică.
În realitate întâlnim fie pereţii exteriori dubli care conferă o mai bună protecţie termică a
încăperilor, fie anvelope de tip cortină, ce conţin straturi de aer neventilat. Rezistenţele
termice normate ale acestor straturi de aer sunt diferite în funcţie de direcţia şi sensul
fluxului de căldură şi de grosimea stratului de aer neventilat (tabelul 5).
Tabelul 6 prezintă diferite valori pentru rezistenţele termice ale tâmplăriei, variind de la
fereastra simplă pâna la fereastra triplă. Sunt prezentate de asemenea rezistenţe
termice ale altor tipuri de pereti vitraţi şi luminatoare. Ca o caracteristică generală putem
menţiona faptul că aceste tâmplării sunt caracteristice blocurilor vechi.
≤ 0,20
DUBLE 4-12-4 0.53 0.59 0.67
TRATATÂ
TRIPLE
4-12-4-12-4 0.83 1.00 1.25
4-6-4-6-4 0.59 0.77 1.00
≤ 0,10 4-9-4-9-4 0.77 1.00 1.25
4-12-4-12-4 0.91 1.11 1.67
4-6-4-6-4 0.63 0.77 1.11
≤ 0,05 4-9-4-9-4 0.83 1.11 1.43
4-1 2-4-12-4 1.00 1.25 2.00
Tabel 7 : Rezistenţe termice specifice R[m2•K/W] pentru elemente de construcţii vitrate
de tip termopan
Făcînd o comparaţie între ferestrele de tip vechi, a căror rezistenţă termică ajungea la o
valoare de 0,4 m2K/W, în cazul ferestrelor duble, o fereastră dubluvitraj are o rezistenţă
termică în jurul valorii de 0,7 m2K/W fiind de aproximativ două ori mai performantă, iar o
fereastra tripluvitraj are o rezistenţă termică în jurul valorii de 1,2 m2K/W, fiind de trei ori
mai performantă termic.
O primă observaţie constă în faptul că aceste valori sunt indicate pentru ferestrele de tip
vechi, fiind deja depăşite de către noile structuri de ferestre cu geamuri duble şi triple.
O altă observaţie este relativă la tipul de ferestre indicate, şi anume rezistenţele minime
indicate se plasează undeva între performanţele ferestrelor simple şi ale celor duble.
Deci prin acestă recomandare se doreşte îmbunătăţirea ferestrelor simple cu ramă de
lemn sau fier prin montarea de ferestre duble.
unde :
Q Fluxul de căldură ce traversează anvelopa fictivă (W);
SE Suprafaţa totală de transfer termic a anvelopei SE=Σi(Si) (m2);
Si Suprafaţa de transfer termic a fiecărui element i de anvelopă (m2);
R’i Rezistenţa termică corectată a fiecărui element i de anvelopă (m2K/W);
Rm Rezistenţa termică medie a anvelopei (m2K/W).
SE ∑S i
Rm = = i
(8)
Si S
∑i R' ∑i R'i
i i
Rezistenţele termice ale pereţilor se calculează de aceeaşi manieră după cum a fost
prezentat mai sus. Temperatura spaţiilor neîncălzite, se calculează pe baza ecuaţiilor de
bilanţ termic al cantităţii de căldură din aceste spaţii. Se va obţine ca temperatură a
acestor spaţii acea valoare ce echilibrează aporturile de căldură cu fluxurile pierdute.
Deci cantitatea de aer dintr-o încăpere nu scade şi nici nu creşte datorită infiltraţiilor, în
schimb se pierde căldură prin aportul de aer rece exterior în încăperea încălzită. Acest
flux de căldură pierdut, datorită infiltraţiilor se calculează în funcţie de rata de ventilare,
reprezentată prin variabila numărul de schimburi de aer pe oră na (h-1), simbolizînd de
câte ori este schimbat volumul de aer din încăpere cu aer exterior în timp de o oră.
Clasa de permeabilitate**
Categoria Clădirii Clasa de adăpostire*
ridicată medie scăzută
Clădiri individuale (case neadăpostite 1,5 0,8 0,5
unifamiliale, cuplate sau moderat adăpostite 1,1 0,6 0,5
înşiruite ş.a. ) adăpostite 0,7 0,5 0,5
dublă neadăpostite 1,2 0,7 0,5
Clădiri cu mai multe expu- moderat adăpostite 0,9 0,6 0,5
Apartamente nere adăpostite 0,6 0,5 0,5
(cămine, simplă neadăpostite 1,0 0,6 0,5
Internate ş.a. ) expu- moderat adăpostite 0,7 0,5 0,5
nere adăpostite 0,5 0,5 0,5
* Clasa de adăpostire:
neadăpostite: Clădiri foarte înalte, clădiri la periferia oraşelor şi în pieţe.
moderat Clădiri în interiorul oraşelor, cu minimum 3 clădiri în apropiere.
adăpostite: Clădiri în centrul oraşelor, clădiri în păduri.
** Clasa de permeabilitate:
ridicată Clădiri cu tâmplărie exterioară fără măsuri de etanşare.
medie Clădiri cu tâmplărie exterioară cu garnituri de etanşare.
scăzută Clădiri cu ventilare controlată şi cu tâmplărie exterioară prevăzută cu măsuri
speciale de etanşare
Tabelul 10: Numărul schimburilor de aer pe oră na [h-1] la clădiri de locuit (conform INCERC)
În momentul de faţă, aceste tipuri de măsurări sunt mai puţin folosite pe plan mondial în
vederea determinării permeabilităţii. Este folosită metoda uşii false (metoda
suprapresiunii) care pune în perspectivă valori ceva mai ridicate ale ratei de ventilare,
obţinîndu-se o valoare maximă în jurul valorii de 2,6 (h-1), în locul celei de 1,5 (h-1) din
norma romănească actuală.
Formula de calcul pentru fluxul termic pierdut prin infiltratii (Ecuaţia (9)) ţine seama de
rata de ventilare:
Qi = Vincapere * na * ρaer * cp aer * Δt (9)
unde:
Qi – fluxul termic pierdut prin infiltraţii (W)
Vincapere – volumul încaperii (m3)
na – nr de schimburi de aer pe ora (1/h)
ρaer – densitatea aerului, egală cu 1,2 Kg/m3
cp aer – căldura specifică la presiune constantă a aerului, egală cu 1005 j/kg/K
Δt – diferenţa de temperatură între aerul interior şi cel infiltrat (oC)
Aceste valori sunt indicate de către INCERC cu scopul folosirii pentru proiectare. Dar pe
de altă parte ne confruntăm cu anumite debite de aer recomandate din punct de vedere
sanitar, adica asigurarea unei cantităţi de aer în vederea a comfortului fiziologic.
Coeficientul global de izolare termică a clădirii, având un caracter mai general decât
rezistenţa medie a anvelopei (deoarece cuprinde şi rata de ventilare) are puterea de a
caracteriza întreaga clădire. Îl putem folosi ca indice al clădirii corespunzător
necesarului de căldură. Şi în funcţie de acest indice cunoaştem performanţă energetică
a clădirii. Astfel pentru diferite tipuri de clădiri se recomandă diferite valori sub care
trebuie să scadă coeficientul global de izolare termică a clădirii G. Aceste valori maxime
normate GN [W/m3/K] (tabel 11) depind de factorul de compactitate al clădirii şi de
regimul de înălţime al acesteia.
În cazul clădirilor cu altă destinaţie decât cea de locuit, pentru care regimul de
funcţionare este diferit, deci numărul de schimburi de aer pe oră na este diferit,
semnificaţia coeficientului global se restrânge la anvelopă, excluzând regimul de
funcţionare. Astfel formula de calcul (ecuaţia (11)) pierde ultimul termen, caracteristic
ratei de ventilare, iar coeficientul G devine G1 [W/m3/K].
⎛ t −t ⎞
⎜ S j ⋅ i ext ⎟
⎜ ti − te ⎟
⎛ S j ⋅τ j ⎞ ∑ ⎜ ⎟
∑ ⎜⎜ R' ⎟⎟ ⎜
R' j
⎟
G1 = ⎝ j ⎠
= ⎝ ⎠ (11)
V V
Modificarea formulei de calcul pentru alte clădiri decât cele de locuit se datorează
faptului că regimul de funcţionare, este mult diferit în funcţie de destinaţia clădirii. Astfel
tabelele utilizate pentru numărul de schimburi de aer pe ora nu corespund acestor tipuri
de clădiri. Cum introducerea acestui termen ar fi condus la erori ridicate de calcul, s-a
optat pentru excluderea acestui termen din formula de calcul a coeficientului global de
izolare termică a clădirii.
Z a b c d e
I 1,30 2,30 1,50 1,30 0,39
Policlinici, dispensare, II 1,40 2,50 1,60 1,30 0,39
creşe III 1,50 2,70 1,70 1,30 0,43
IV 1,60 2,90 1,80 1,30 0,47
I 0,90 2,30 0,90 1,30 0,39
Clădiri de învăţământ II 1,00 2,50 1,00 1,30 0,39
şi pentru sport III 1,10 2,70 1,10 1,30 0,43
IV 1,20 2,90 1,20 1,30 0,45
I 0,80 2,10 0,90 1,30 0,30
Birouri, clădiri comerciale şi II 0,90 2,30 1,00 1,30 0,30
hoteliere III 1,00 2,50 1,10 1,30 0,30
IV 1,10 2,70 1,20 1,30 0,30
I 0,65 1,80 0,90 1,30 0,25
Alte clădiri II 0,70 2,00 1,00 1,30 0,25
(industriale cu III 0,75 2,20 1,10 1,30 0,25
regim normal de expl.) IV 0,80 2,40 1,20 1,30 0,25
Faţă de anul 1992 numărul clădirilor a crescut cu 355 de mii pe total ţară, trei pătrimi
din această creştere regăsindu-se în mediul rural. Numărul locuinţelor a crescut cu
451,4 mii (adică o creştere medie pe ţ ară de 5,9%, în municipii ş i orase cu 4,5% iar
în comune cu 7,5%).
În anul 1995, existau î n cele 15 State Membre ale UE aproximativ 150 milioane
de locuinţe rezidenţiale. Vechimea clădirilor din aceste ţări este reprezentată în figura
3.
< 30 ani > 45 ani
28% 32%
30-45 ani
40%
În medie, 56% din cladirile rezidenţiale din UE sunt ocupate de către proprietari,
variind de la 40% în Germania la 80% în Spania. Din totalul de locuinţe din UE-15,
66% sunt în case uni-familiale, cu un procent de 80% sau mai mult î n Germania,
Irlanda, Luxemburg şi Marea Britanie.
Din punct de vedere constructiv, în România s-au succedat cronologic mai multe
perioade de utilizare a unor materiale de construcţii, în funcţie şi de mediul unde s-a
construitŞ rural sau urban.
În mediul rural (comune, sate), multe case de locuit sau chiar clădiri comune, primării
sau şcoli au fost construite din chirpici, pereţi elastici cu slabe performanţe atât termice
cât şi estetice.
În mediul urban, în perioada 1900-1960 s-au construit foarte multe clădiri din cărămidă
fără izolaţie termică. Avem atât case cât şi blocuri de 3 sau 4 nivele construite din
cărămidă, cu grosimi de pereţi mergând de la 70 cm la subsol spre 25 cm la ultimul
nivel. Multe din aceste clădiri, care au şi subsol, prezintă acum după peste 60 ani
probleme cu umiditatea în interiorul pereţilor, ceea ce conduce atât la deteriorarea
performanţelor termice ale materialelor de construcţie, cât şi a celor de rigiditate.
După 1990 a luat o expansiune puternică materialele moderne de tip Porotherm (30 sau
38 cm), vată de sticlă, diferite tipuri de polistiren sau poliuretan ajungând până la
conductivităţi termice la fel de scăzute ca cea a aerului. Mai multe hale sunt construite
din pereţi din tablă pe ambele feţe ale peretelui şi poliuretan între cele două feţe.
Asistăm de asemenea la o explozie de constructii cu faţadă de tip cortină, pereţi
exteriori de sticlă cu lamele de aer ventilate/neventilate, de diferite grosimi, fără inerţie
termică. Revine în atenţie problema pereţilor dubli, ce prezintă un potenţial izolator
ridicat.
În continuare vom prezenta sub formă tabelară (tabelele 14 – 19) mai multe tipuri
constructive ale elementelor de anvelopă de inerţie mare : pereţi şi terase, aşa cum au
fost recenzate de către IPCT (Institutul de Proiectare in Construcţii Tipizate) în anul
2005.
Tipul materialului d λ c ρ R ε
(m) (W/m,0C) (J/kg,0C) (kg/m3) (m2K/W) (ore)
Cărămidă
Tip 1 (argilă arsă) 0,375 0,8 870 1800 0,64 7
Tip 2 B.C.A. 0,3 0,27 840 700 1,28 4
Cărămidă tip 1 6
Tip 3 (eficientă) 0,29 0,7 870 1550 0,58
Cărămidă tip 2 7
Tip 4 (eficientă) 0,375 0,7 870 1550 0,70
Cărămidă
Tip 5 POROTHERM 38 0,38 0,23 780 1,82
Nr. Material d λ c ρ
(m) (W/m,0C) (J/kg,0C) (kg/m3)
1 Pietriş 0,04 0,7 920 2000
2 Hidroizolaţie bituminoasă 0,01 0,17 840 1050
3 Şapa din mortar de ciment 0,025 0,93 1000 1700
4 Strat termoizolant izolaţie cf. tabel 2.20
5 Beton de panta (10-16cm) 0,1 1,62 840 2400
6 Placa beton armat (8-14cm) 0,1 1,74 840 2500
d λ C ρ
Nr. Material (m) (W/m,0C) (J/kg,0C) (kg/m3)
1 Pietriş 0,04 0,7 920 2000
2 Hidroizolaţie bituminoasa 0,01 0,17 840 1050
3 Şapa din mortar de ciment 0,035 0,93 1000 1700
4 Umplutura termoizolantă izolaţie cf. tabel 2.21
5 Placă beton armat (8-14cm) 0,1 1,74 840 2500
6 Tencuială tavan(1-2cm) 0,01 0,93 1000 1700
R d λ c ρ ε
(m2,0C/W) (m) (W/m,0C) (J/kg,0C) (kg/m3) (ore)
2,7 0,10 4
3,6 0,14 0,044 1460 20 4
4,1 0,16 4
Tabelul 18 : Terasă tip 1,2 şi 3; izolaţie: polistiren extrudat
R D λ c ρ ε
(ore)
(m2,0C/W) (m) (W/m,0C) (J/kg,0C) (kg/m3)
1,1 0,2 0,27 877 600 5