Você está na página 1de 49

Revist` lunar` Dac` dorim s` în]elegem

de cultura ideilor
editat` de
ceva din mersul lumii,
Academia Ca]avencu nu prea mult,
Director
trebuie s` ne debaras`m
H.-R. Patapievici de resentiment.
Anul II Num`rul 4 (7)
Aprilie 2005 Jean Genet
30 000 lei / 3 lei noi

Daniel Barbu
De c\te feluri este
România?

R`ul
colectivismului
H.-R. Patapievici
idei \n dialog Anul II NUM~RUL PATRU ({APTE) h APRILIE 2005

Pag. 5 h ALEX. LEO {ERBAN


O stafie b\ntuie Europa: Europa! (Înc`) o tendin]` în cinematograful actual (II)
Pag. 14 h ADRIAN MURARU
Aceast` formul` de cooperare, în care promisiunea progresului func]ioneaz` Septuaginta – Geneza
ca mijloc de presiune, paralizeaz` opinia critic` [i promoveaz` idei riscante,
a ajuns la noi prin medita]ia [i practica unui reprezentant tipic al traumei Pag. 18 h ANDREI BREZIANU
care a ocupat, de la începutul secolului 20, centrul cerebral al Europei. Omul Utopie profan` [i violen]`
se nume[te Jean Monnet [i e supranumit P`rintele Europei. Pag. 19 h BRÎNDU{A PALADE
Realpolitik [i limbajul moral al alian]elor
Pag. 21 h DANIEL BARBU
h TRAIAN UNGUREANU PAG. 3 Între stat [i sat: de câte feluri este România?
Pag. 26 h IOAN STANOMIR
Literatura român` în comunism.
DGLR Preliminarii la o anatomie
Pe cât de mari sunt meritele Dic]ionarului, care beneficiaz` de Pag. 30 h HORA}IU PEPINE
oameni perfec]i profesional în context, pe-atât de urât sare-n ochi
je m’en fiche-ismul Coordonatorului general în distribuirea
Ispita c`ii comode
accentelor, verdictelor [i spa]iilor. Cu aceasta intr`m în cea de-a Pag. 31 h HORIA BARNA
doua caren]` – nu vital`, dar stânjenitoare – a acestei munci UE: educa]ie permanent` din leag`n pân` în
extraordinare: clientelismul. Plezirismul de nabab sfid`tor. {i
folosirea reu[itei de grup în folosul blazonului personal.
mormânt
Pag. 32 h C~T~LIN AVRAMESCU
h DAN C. MIH~ILESCU PAG. 7 Pira]i [i diploma]i în secolul Luminilor
h EUGEN MUNTEANU PAG. 11 Pag. 33 h VALENTIN CONSTANTIN
Stilistica statului [i stilistica societ`]ii
FURTUL UNEI NA}IUNI Pag. 34
Pag. 40
h CARTE RAR~
h SORIN LAVRIC
h ANDREI }~RANU PAG. 23 Arta de a arunca cu piatra în Noica (III)
Pag. 43 h ALFRED BULAI
Construc]ia partinic` din România a fost, cred eu, una polar`, cu multe dorin]e refulate [i cu spe- Cartea de consum
ran]e uria[e, cu tic`lo[ii [i cu acte de mare bravur`, dar nu a fost nici într-un caz construc]ia coe-
Pag. 44 h MIRCEA MIH~IE{
rent` a unor grupuri de interese (conform lui Gallagher, aproape toate legate de fosta securitate),
care concertat au construit democra]ia în România în chiar detrimentul societ`]ii în ansamblu. Lumina, remu[carea
Pag. 47 h POEM
Pag. 48 h ANDREI POGORILOWSKI
Melancolic` Timpul tuturor lucrurilor [i timpul muzicii
ra]iune Pag. 50 h EUGEN CIURTIN
Despre manufacturi, trambuline
Odat`, pe strad`, am fost oprit de doi tineri, vizibil misionari. M-au & alte cacealmale
întrebat dac` [tiu cine conduce, de fapt, lumea. La ridicarea mea indife- Pag. 52 h SCRISORI
rent` din umeri, mi-au înmânat o bro[ur` care demasca interna]ionala Pag. 50 h RADU PARASCHIVESCU
ocult`, iudeo-francmason`.
Cronica traducerilor
Pag. 55 h H.-R. PATAPIEVICI
h ADRIAN MIHALACHE PAG. 36 Despre r`ul colectivismului
Scriu \n acest num`r Honigberger, Treizeci [i cinci de ani în Orient, 2004; Du ma carte: Literatura român` \n post-ceau[ism, vol. 1, 2004. Andrei Pogorilowski Teoretician independent al tim-
C`t`lin Avramescu Doctor în filozofie al Universit`]ii corps humain au carrefour de plusieurs savoirs en Inde. Eugen Munteanu Profesor la Universitatea "Al. I. pului muzical. Ultima carte publicat`: Energii ale timpu-
din Bucure[ti. Ultima sa carte: Filozoful crud. O istorie a Melanges Arion Ro[u a son 80 anniversaire, 2004. Cuza" din Ia[i, colaborator la "Proiectul Septuaginta". lui muzical, 1994.
canibalismului, 2003. Valentin Constantin Lector la Universitatea de Vest, Ultimul volum tip`rit: Studii de lexicologie biblic`, 1995. Ioan Stanomir Pred` la Facultatea de [tiin]e politice.
Daniel Barbu Profesor de [tiin]` politic` la Universi- Timi[oara. Ultima carte publicat`: Doctrin` [i jurispru- Adrian Muraru Pred` la Universitatea „Al. I. Cuza“ Ultima carte publicat`: Na[terea Constitu]iei, 2004.
tatea Bucure[ti. Ultima carte publicat`: Politic` [i socie- den]` interna]ional`, 2004. din Ia[i, coordoneaz` traducerea textelor stoicilor în Alex. Leo {erban Critic de film. A publicat \n colabo-
tate \n România postcomunist`, 2004. Sorin Lavric Doctorand în filozofie al Universit`]ii din limba român`. rare cu {tefan B`lan, Mihai Chirilov: Lars von Trier:
Horia Barna Profesor, traduc`tor, editor. A tradus Bucure[ti, cu o tez` despre ontologia lui Constantin Brîndu[a Palade Este doctor în filozofie, pred` la filmele, femeile, fantomele, 2004.
Carlos Fuentes, Diana [i Jil]ul vulturului. Noica. Ultima carte publicat`: Cartea de Cr`ciun, 1997. Facultatea de {tiin]e Politice [i Administrative (SNSPA). Andrei }`ranu Politolog, pred` la SNSPA. Ultima
Andrei Brezianu Scriitor, jurnalist. Stabilit, din 1985, Adrian Mihalache Profesor la Universitatea Ultima carte publicat`: Amurgul Leviathanului: carte publicat`: Comunitarismul – o posibil` doctrin`
la Washington, DC. Ultima carte publicat`: Itinerarii "Politehnica" din Bucure[ti. Ultima carte publicat`: Supravie]uire [i libertate în comunism, 2000. politic`, 2004.
euro-americane, 2004. Verva Thaliei, 2004. Radu Paraschivescu Scriitor, traduc`tor. Ultima carte Traian Ungureanu Jurnalist, cronicar [i eseist
Alfred Bulai Sociolog pred` la SNSPA. A publicat Mircea Mih`ie[ Scriitor, anglist, critic literar, pred` la publicat`: Fanionul ro[u, 2005. politic, cronicar [i eseist sportiv. A publicat Manifestul
Metode de cercetare calitativ`. Focus grup în investi- Universitatea de Vest din Timi[oara. Ultima carte publi- H.-R. Patapievici Scriitor. Ultimele c`r]i publicate: fotbalistic, 2004.
garea sociologic`, 2001. cat`: Schelete în dulap, 2004. Discern`m\ntul modernit`]ii, 2004; Ochii Beatricei, 2004
Eugen Ciurtin Doctor în istorie, profesor invitat EPHE, Dan C. Mih`ilescu Scriitor, critic [i istoric literar. Ulti- Hora]iu Pepine Corespondentul Deutsche Welle în
Paris. Ultimele apari]ii: J.M. România.

Adres`: B-dul. Regina Elisabeta nr. 7-9, sector 3, 030016


Bucure[ti. Tel. redac]ie: 021–314 0238/39. Fax: 021-314 0258. CONCEP}IA GRAFIC~, DESIGN: SECRETARIAT {I ABONAMENTE: DISTRIBU}IE: NDC
Email: redactia@ideiindialog.ro Elena Gogo] COORDONATOR:
elena@catavencu.ro Cristi Domni]eanu
Revist` lunar` de cultura ideilor vie]ii, 1528, [i pot fi g`site \n ulti- lui Devis Grebu. MARKETING: Sorin Axinte cristi@catavencu.ro
editat` de Academia Ca]avencu. ma parte a lucr`rii sale Vier Bücher REDAC}IA
0723 131 532 Tip`rit la Tipografia
Apare în prima miercuri a fiec`rei von menschlicher Proportion. Toate desenele acestui num`r au
fost realizate de Devis Grebu. România Liber`
luni. De[i apare la Bucure[ti, ID nu DIRECTOR: H.-R. Patapievici axu@catavencu.ro
Acesta este num`rul lunii aprilie EDITOR:
este o revist` bucure[tean`. REDACTOR-{EF: George Arun PUBLICITATE: prin
2005 [i este distribuit \ncep\nd cu Fotografia de la p.40 a fost realizat` SC Ca]avencu SA
de Alisa Tarciniu. arun@ideiindialog.ro SPLENDID MEDIAZECE
Caracterele cu care este scris 6 aprilie. Are 56 de pagini. MANAGER GENERAL:
acronimul ID au fost desenate de Andrei Bijutescu 0721 314 288 Sorin Vulpe
Albrecht Dürer în ultimul an al Lucrarea de pe copert` apar]ine DTP: Florin Iaru andrei.bijutescu@smz.ro
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
3

O stafie bîntuie Europa:

EUROSCEPTICISMUL
Europa!
o TRAIAN UNGUREANU o

A
FACERILE firmei J.G. Monnet s-au împot-
molit pe la începutul lui 1923. Declinul a
venit neanun]at. Mult timp, copiii
b`trînului Monnet, negustor iscusit de
coniac, s-au crezut în siguran]`. Afacerile
tat`lui fuseser` preluate cu succes de Jean, fiul cel
mare. Adev`rat, prin 1910, firma trecuse prin clipe
grele. Hennessy, o companie nou` [i agresiv`, schim-
base bunele obiceiuri ale negustoriei cu lichioruri,
coniac [i alte b`uturi fine. Hennessy f`cea produc]ie de
mas`, î[i croia drum pe creasta unei campanii de pu-
blicitate cum nu se mai v`zuse [i d`dea de du[c`, la
intervale regulate, firmele mici, de familie. Îns` Jean
Monnet nu era omul care s` se lase m`turat de pe pia]`.
În cîteva luni, el a reu[it s` sporeasc` veniturile com-
paniei, de[i pia]a de desfacere a continuat s` se
îngusteze. Odat` firma a[ezat` pe picioare, tîn`rul
Monnet [i-a putut permite s` ias` din comer]ul cu
b`uturi, spre a începe o uluitoare [i greu vizibil` cari-
er` politic`. Îns`, pe la începutul nenorocosului 1923,
Monnet se întorcea cuminte [i harnic la catastifele
firmei. Urnit de insisten]ele disperate ale sorei sale, el
revine [i salveaz` firma familiei. Istoria vie]ii profe-
sionale [i a ideilor extraprofesionale ale domnului
Monnet a r`mas mult` vreme necunoscut`. Ea a fost
dezgropat` abia dup` 30 de ani de cercet`tori
minu]io[i, navigînd prin arhive în c`utarea r`d`cinilor
intelectuale ale Uniunii Europene. Treptat, purtat` de
enormul curent al unionismului european, corabia a
ajuns la confluen]a cu istoria personal` a unui om
excep]ional [i în acela[i timp perfect necunoscut.
Ceea ce nu înseamn` c` Jean Monnet a r`mas o
enigm`.

Un p`h`rel cu Monsieur Monnet


Discret pîn` la autoanulare, Jean Monnet avea dou`
convingeri intime. Le-a cultivat f`r` abatere, cu o
r`bdare t`cut`, aproape mistic`, [i le-a transformat,
treptat, în for]e istorice. Ele au gr`bit rena[terea con-
tabil` a onorabilei firme J.G. Monnet [i tot ele au
schimbat fa]a Europei, dup` o lucrare lent` [i ne-
curmat` care a avut efectul negativ al unei eroziuni
geologice, dar a rodit, fertil, prozeli]i [i un cult politic.
Prima din convingerile ascunse sub fruntea acestui om unui reprezentant tipic al traumei care a ocupat, de la prea tîrziu. O firm` de familie nu se putea bate cu i
civilizat [i laborios, copie real` a imaginii virtuale a lui începutul secolului 20, centrul cerebral al Europei. ma[ina de produc]ie [i publicitate Hennessy. Jean Aceast` formul` de
Hercule Poirot, a fost importan]a rela]iilor directe Omul se nume[te Jean Monnet [i e supranumit P`rin- Monnet a jucat o carte pe care pu]ini directori de cooperare, în care
într-un sistem închis. De aici, credin]a în eficien]a con- tele Europei. Trauma se nume[te frica de istorie, are firme de familie ar fi cutezat-o. Unul din partenerii promisiunea progresu-
clavului [i preferin]a pentru decizia luat` în sînul cauze precise, a supravie]uit [i a prosperat în interiorul tradi]ionali ai firmei Monnet era Hudson Bay lui func]ioneaz` ca
unei confrerii elitare. A doua, decurgînd din prima: unui continent pe care nu l-a în]eles niciodat`. Mai Company, o firm` canadian` care f`cea come] cu mijloc de presiune, pa-
aversiunea fa]` de caracterul incontrolabil, polemic [i întîi îns`, urmarea pove[tii despre m`rirea, dec`derea b`uturi, printre alte feluri de comer]. Hudson Bay ralizeaz` opinia critic`
dezordonat al sistemelor deschise. De aici, gîndul [i iar`[i m`rirea firmei de coniacuri fine J.G. Monnet. Company î[i cuno[tea îns` bine pia]a [i nu a[tepta [i promoveaz` idei
dizolvant urzit democra]iilor na]ionale. Tot de aici, Merit`. Adev`rat, trecutul acestei case de comer] invita]ii pentru a folosi ocaziile de profit. Presat de con- riscante, a ajuns la noi
spaima de politic` în sensul clasic [i preferin]a pentru a[ezate în inima regiunii Cognac e mort. Ideile celui ce curen]`, Monnet vindea ieftin. De cealalt` parte, prin medita]ia [i practi-
o tehnic` de evitare [i amînare (compromisul), în a dictat, la un moment dat, mersul înainte al firmei sînt Hudson Bay Company g`sise clientul perfect pentru ca unui reprezentant
defavoarea principiilor. Toate aceste atitudini vor îns` vii. Ba chiar dominante. {i în Cognac, [i în jur, pe alcoolul ieftin livrat de Monnet: indienii americani. tipic al traumei care a
forma, dup` o rafinare îndelungat`, articula]iile o raz` de cîteva mii de kilometri. În afara acestui cerc Livr`rile de alcool erau perfect ilegale, dar [i perfect ocupat, de la începutul
„Proiectului European“. Mediocritatea lor net`, în con- se z`resc, la vest, Atlanticul [i, la est, Uralii. profitabile pentru participan]ii la schem`. Monnet secolului 20, centrul
textul a 20 de secole de art` politic` european`, a fost putea suplini prin livr`rile c`tre compania canadian` cerebral al Europei.
mascat` [i protejat` de un alibi extraordinar, inataca- Primul Cet`]ean European declinul de pe pia]a intern`. Compania canadian` Omul se nume[te Jean
bil: progresismul. Aceast` formul` de cooperare, în (vechi debitor canadian) f`cea pe pia]a rezerva]iilor indiene un profit stra[nic Monnet [i e supranu-
care promisiunea progresului func]ioneaz` ca mijloc [i neimpozitat. Monnet fiul a salvat firma tat`lui, iar mit P`rintele Europei.
de presiune, paralizeaz` opinia critic` [i promoveaz` Cînd, prin 1910, tîn`rul director al companiei Hudson Bay Company a r`mas un partener amical. În
idei riscante, a ajuns la noi prin medita]ia [i practica Monnet a remarcat c` încep vremuri noi, era, probabil, 1914, dup` izbucnirea primului r`zboi mondial, firma
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
4
canadian` a sim]it poten]ialul de extindere în furni- unificarea european`, pe care Monnet continua s` o mondial a avut loc. El nu poate fi imputat Ideii
turile de front. Firma a intervenit [i l-a recomandat pe doseasc` în spatele pretextelor economice [i a idealis- Europene, dar a reu[it, printre altele, s` demoleze
Monnet, amic vechi [i de încredere, ca reprezentant în mului pacifist. premisele acestei Idei.
proiectul mai larg de organizare a unei re]ele inter- Ast`zi, arhivele ne arat` cît a oscilat Monnet de-a Dup` 1945, datele cardinale ale Europei s-au schim-
na]ionale de livr`ri pentru efortul de r`zboi. Monnet lungul a 8 variante sucesive. Ultima redactare re]ine o bat definitiv. Sf`rîmat` de dou` r`zboaie mondiale, [i
era într-adev`r omul ideal. Al`turi de un num`r referin]` vag` la „prima etap` pe drumul spre o totodat` dou` r`zboaie civile europene, distribu]ia
EUROSCEPTICISMUL

crescînd de politicieni, intelectuali [i diploma]i Federa]ie European`“. Ezit`rile [i tehnica vagului sco- continentului s-a schimbat. Fran]a [i Germania, Anglia
europeni, Monnet se îndrepta rapid spre o nou` lastic nu sînt întîmpl`toare. Monnet – la fel Altierro [i Italia înceteaz` s` mai aib` gravita]ie istoric`. Ele
filozofie a istoriei europene. Dup` carnagiul industri- Spinelli, un veteran comunist italian care a lansat, se- renasc pe bani [i idei americane, dar apar bra] la bra]
al al primului r`zboi mondial, aceast` filozofie avea s` parat, în 1941, [i a urm`rit pîn` la moarte, în 1986, cu fantoma istoric` a fostelor puteri n`sc`toare de
prind` aripi. Ea î[i punea în primul rînd problema proiectul Statelor Unite ale Europei – a sus]inut f`r` r`zboaie europene. Mobilul sacru al Ideii Europene se
r`zboiului [i g`sea c` Europa nu va supravie]ui decît încetare c` adev`rata miz` a proiectului eruopean, dovede[te un fals, men]inut [i între]inut pentru a
dac` e salvat` de ea îns`[i. R`zboiul european era, con- Unificarea, nu trebuie dezv`luit`. acoperi adev`ratul obiectiv al „construc]iei europene“:
form acestei filozofii terorizate de istorie, rezultatul Embargoul a fost ridicat, par]ial, doar în ziua de 28 statul centralizat, fantasma [i destina]ia unei Europe
dezvolt`rilor necontrolabile la nivelul statului na]io- februarie 2002, cînd delega]i din 25 de state, reuni]i la împu]inate în toate sensurile (demografic, intelectual
nal-înarmat. În rezumat: industriile armamentului [i Bruxelles, au salutat lansarea lucr`rilor Comisiei [i politic). Numim acest proiect Uniunea European`.
muni]ia oratoric` a demagogiei na]ionaliste conduc menite s` redacteze proiectul de Constitu]ie Doar abonamentul la ma[ina de subven]ii [i subdez-
mereu spre ciocniri cataclismice [i acest ciclu nu European`. Obiectivul final devenea, în sfîr[it, viz- voltarea adîncit`, în Est, de regimurile comuniste ne
poate fi întrerupt decît prin sl`birea statului na]ional ibil. Discursurile delega]ilor au cochetat savant cu fac s` ignor`m adev`rata natur` a proiectului. Nede-
[i prin organizarea unei structuri suprana]ionale, cu referin]a m`gulitoare la lucr`rile ilu[trilor politicieni, mocratic` prin defini]ie (c`ci absen]a unui demos
puteri de comand` asupra programelor industriale, juri[ti [i oameni de stat reuni]i în vara anului 1778, la exclude apari]ia unei democra]ii), Uniunea European`
financiare [i externe ale fostelor state na]ionale. Se Philadelphia, pentru a redacta Constitu]ia Statelor pare, în secolul 21, drept mo[tenirea inutil` a unui
n`[teau astfel ideile primare ale Proiectului European. Unite ale Americii. Trimiterea e lipsit` de sens. secol ratat de la Verdun la Stalingrad: secolul 20.
Ele aveau s` fac` o carier` fulger`toare în dou` din sfe- „Deficitul democratic“, admis, discret [i terapeutic, în
rele de influen]` major` ale Europei: în lumea politi- Un demos în minus discu]iile oficiale despre Proiectul European, e mult
c` de forma]ie socialist` [i înclina]ie pacifist` [i în rîn- mai larg decît s-ar putea în]elege din eufemismele de
durile numeroase ale noii clase de coordonatori ai civi- Discu]ia despre valoarea Proiectului European e de serviciu. Uniunea se mîndre[te cu alegerile europene,
liza]iei tehnice a Occidentului – birocra]ii. Exemplar obicei ucis` în fa[`. La centru, ea e în`bu[it` de o dar relevan]a lor e m`surat` exact de neprezentarea
str`lucit al acestei armate civile, Jean Monnet nu era retoric` luminoas` care conjur` neobosit Idealurile unei Europe care trimite la urne, în una sau alta din
un vis`tor. Spre deosebire de ceilal]i partizani ai Ideii Europene. La periferie, în lumea candida]ilor mici [i na]iunile ei, 15, 20 sau, în zilele faste, 30% din
Europene, de la economi[tii [i ideologii nazi[ti [i nevoia[i pe care România îi ilustreaz` prea bine, aleg`tori. Acela[i exerci]iu de mimetism democratic se
fasci[ti (niciodat` în posesia unui plan concret de discu]ia nu atinge nici m`car faza prera]ional`. Ea e repet` în ritualul referendumurilor. În cazul în care
unificare) la interna]ionali[tii de profil esperanto ai înlocuit` de un festivism pe care Caragiale însu[i l-ar spune „Nu“ proiectului european, referendumul se
saloanelor diplomatice, Monnet era un om practic [i fi socotit excesiv. Referendumul organizat [i falsificat repet` de cîte ori e cazul (vezi Danemarca). Dac` refe-
activ. Ideile sale nu au murit între coper]ile c`r]ilor. (ba nu! scos din lumea inteligibil`) de guvernul rendumul se încheie cu „Da“, el devine liter` de lege.
Deocamdat`, în primul an de r`zboi mondial, Monnet N`stase, în 2003, va sluji cîndva de fundament al noii Peste tot, în Spania sau în Fran]a, în Marea Britanie sau
are o propunere irezistibil`: aprovizionarea Fran]ei tre- comediografii a românismului. Ocultat` birocratic la în Italia, ma[ina na]ional` mass-media [i, în genere,
buie plasat` în regia unei firme apte de planificarea centru [i carnavalesc la periferii, discu]ia asupra motoarele intelectuale modelatoare de opinie slujesc
ra]ional` a unei întreprinderi de propor]ii globale. Europei Unite e atît de lipsit` de con]inut, încît Europa f`r` jen` drept instrument de presiune [i [antaj, în be-
Monnet poate chiar face o recomandare precis`: face figura unui continent mic [i confuz, narcotizat de neficiul Ideii Europene. Într-un bra] al balan]ei st` me-
Hudson Bay Company. Francezii accept`, englezii iluzii geopolitice supreme [i incapabil de ruptura cu reu, grea de Progres, Ideea European`. În cel`lalt, spec-
sus]in ideea coordon`rii importurilor [i compania tradi]ia traumatic` fixat` la Verdun, unde 700.000 de trul barbariei. Alege]i!
canadian` prime[te licen]a de opera]ii, pe un con- oameni au fost uci[i de industriile militare reunite ale
tract fabulos: 150 de milioane de lire sterline. Gra]ios, na]iunilor europene. Ceva a aruncat, atunci, intelectul Vorbim mai tîrziu
Monnet nu cere nimic. El va avea îns` curînd ocazia s` director european într-un declin pe care timpul n-a
cear` companiei canadiene s` întoarc` favoarea. Prima reu[it s`-l îndrepte. Demografia european`, în c`dere Ce poate face România? Pu]in, dar cu rost. În primul
oar` în 1923, cînd un împrumut generos al canadie- liber` pe treptele prosperit`]ii sem`nate de tancurile rînd, s` aib` temeritatea de a plasa Uniunea European`
nilor îl ajut` s` readuc` la via]` compania de coniacuri americane, în 1945, a gr`bit siguran]a de sine a Ideii pe lista subiectelor discutabile. Dezbaterea nu a
a familiei. A doua oar` dup` marea criz` financiar` Europene. Cu o popula]ie în sc`dere, condi]ionat` de început, dar primele lu`ri de cuvînt au avut loc. Cî]iva
mondial`, cînd o nou` interven]ie a canadienilor o emigra]ie arabo-african` pe care nu o mai poate jurnali[ti curajo[i au ridicat primele semne de între-
recunosc`tori îl salveaz` de la obscuritate [i îl ajut` s` refuza sau opri, Europa face, la Bruxelles, figura unui bare (Cristian P`tr`[coniu [i Gusztav Molnar, în
se relanseze în lumea financiar` interna]ional`. Mon- centru de progres post-istoric, dar tr`ie[te în realitate Cotidianul). Restul va veni, la fel ca în Cehia, Polonia [i
i net p`trunde definitiv în lumea care elaboreaz` poli- o epuizare biologic` [i o sterilitae mental` cu aspect Estonia, dup` aderare. Îns` ceva important s-a întîm-
Discu]ia despre valoa- tici [i ia decizii de importan]` continental`. O va terminal. Pilonii edificiului sînt [ubrezi sau, pur [i sim- plat deja. Ambivalen]a contestat` a pre[edintelui
rea Proiectului p`r`si, formal, abia în 1976, cînd se retrage pentru a-[i plu, lipsesc. S` privim o clip`, f`r` a face apel, dup` B`sescu, între axa Washington-Londra-Bucure[ti [i
European e de obicei scrie memoriile, încununat cu titlul de Cet`]ean de practica obi[nuit`, la detaliile de legisla]ie intern` sau mantra integr`rii europene, e un calcul politic mult
ucis` în fa[`. La centru, Onoare al Europei, acordat de Consiliul Europei. declara]iile generale emanate de unul sau altul din mai realist decît ne putem închipui ast`zi. România nu
ea e în`bu[it` de o Monnet a fost [i va r`mîne, probabil, singura întrupare organismele Uniunii. Poate fi Europa o uniune în poate dicta sau negocia alian]e. România are, indis-
retoric` luminoas` care natural` a acestei categorii juridice f`r` con]inut popu- felul celei americane? R`spunsul e simplu: nu. Cauza: cutabil, de cî[tigat din Proiectul European, de[i
conjur` neobosit lar. Plecarea definitiv` se petrece pe 16 martie 1979, absen]a unui demos european. Cu alte cuvinte, nu omenirea cenu[ie, r`u calificat` profesional, a popu-
Idealurile Europene. La cînd Monnet moare, la 90 de ani. Venerat de noua biro- exist` o na]iune european` (sau, dac` ea a existat, s-a la]iei de peste 45 de ani va fi dat` cu capul de to]i
periferie, în lumea can- cra]ie comunitar`, Monnet este, totu[i, un necunoscut stins odat` cu primul [i ultimul ei cet`]ean: Jean pere]ii ader`rii. Cî[tigurile vor fi, totu[i, mai mari
dida]ilor mici [i absolut pentru popoarele Europei. Din p`cate. C`ci, Monnet). Inexisten]a unei na]iuni europene are con- decît pierderile. Simpla infuzie de fonduri comunitare
nevoia[i pe care dup` 60 de ani de geniu al manevrei indirecte, Monnet secin]e evidente. Ea nu permite gradul de integrare ca va produce – defectuos, dar va produce – alinierea la
România îi ilustreaz` era omul care schimbase definitiv via]a na]iunilor puterea Statelor Unite ale Americii. Politica de stat pro- standardele materiale [i juridice ale secolului 21. În
prea bine, discu]ia nu europene. Testamentul s`u politic, a[a cum a fost for- movat` la Washington poate povoca nemul]umiri în acela[i timp, România va intra, din nou, dup` prizo-
atinge nici m`car faza mulat în ultimele rînduri ale memoriilor publicate cu California, dar nu va fi niciodat` sesizat` ca inter- nieratul sovietic, într-o fuziune istoric` pe care nu a
prera]ional`. Ea e pu]in timp înainte de moartea autorului, este exact, ven]ie str`in`. Politica birocra]iilor nealese de la negociat-o de pe pozi]ii de discern`mînt. Deschizînd al
înlocuit` de un fes- profetic [i nelini[titor: „Statele na]ionale ale trecutu- Bruxelles nu e acas` nici m`car la Bruxelles. Ignorînd doilea canal de comunica]ii, c`tre luma atlantic`,
tivism pe care lui nu pot rezolva problemele politice ale prezentului. cu bun` [tiin]` acest adev`r elementar, institu]iile [i pre[edintele B`sescu a asigurat genera]iilor ce vin un
Caragiale însu[i l-ar fi Ele nu-[i pot asigura evolu]ia viitoare. Comunitatea [i politicienii Europei Unite lucreaz` împotiva unui fapt spa]iu minim de manevr`. S-ar putea ca acele genera]ii
socotit excesiv. numai ea duce spre lumea organizat` a zilei de mîine“. natural. Aceast` contradic]ie nu conteaz` ast`zi, cînd s` fie martore la deznod`mîntul istoric al proiectului
fondurile Uniunii înlocuiesc dezbaterea real` în statele ini]iat, cu un amestec de disperare [i competen]` sub-
Delictul de Philadelphia mai s`race [i mai „prostu]e“ ale Estului [i Sudului euro- teran`, de directorul firmei de coniacuri fine J.G.
pean. Îns` mîine aceste na]iuni vor trebui s` aleag`: fie Monnet. S-ar putea s` nu fie deloc ocazia unei apo-
Nici m`car în ziua de 9 mai 1950, de atunci încoace protestul inutil, fie resemnarea. În ambele variante, teoze. Autorul acestor rînduri e convins c` Proiectul nu
inclus` ca Ziua Europei în calendarul aseptic al fes- na]iunile Europei vor trebui s` urmeze cursul dictat de e altceva decît ultima zvîrcolire utopic` a spiritului
tivismului comunitar, Jean Monnet nu a consim]it s` un centru care avanseaz` dogmatic spre miezul lips` european înainte de capitularea în fa]a erei americane
p`r`seasc` penumbra. Faimoasul plan Schuman, al propriilor idei. Altfel spus: care e, de fapt, mobilul sau de jonc]iunea cu blocul musulman. Dar despre asta
anun]at într-un discurs radiodifuzat de Robert fundamental al „construc]iei europene“? Pacificarea mai vorbim peste 50 sau 100 de ani. j
Schuman, ministrul de externe francez, e, de fapt, o european`? Dar aceast` problem` a încetat demult s`
produc]ie sut` la sut` Monnet. Planul anun]a, în existe. Uniunea la care visau, în primul lor juniorat,
numele p`cii, comasarea industriilor-cheie ale Fran]ei intelectualii anilor ’20 , era menit` s` evite repetarea
[i Germaniei. Era pasul prim [i ireversibil spre primului r`zboi mondial. Bineîn]eles, al doilea r`zboi
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
5

(Înc`) o tendin]` în
cinematograful actual (II)

FILMEMORIE
o ALEX. LEO {ERBAN o

N „episodul“ trecut – grafului fiind, cum ar`tam, acum, el amestec` momentul incon[tient`) prin care acest

Î
scris pe un col] de mas` bogat` în pelicule-flashback – impresiunii [i cel al compresiu- cinema recupereaz` m`car o
în sala de pres` a [i nici con[tiin]a faptului c`, nii într-o practic` mult mai parte a memoriei sale. În
Festivalului de la Berlin, uneori, numai acest procedeu rapid` [i mai eficient` care fond, poate c` [i flashback-ul
înconjurat de zeci de este justificat pentru a istorisi privilegiaz` decizia cvasi- se va fi n`scut dintr-o necesi-
tastaturi ]`c`nitoare –, teoria anumite subiecte; îns` instantanee… tate similar` – mai mult decît
„terapiei rewind“ era schi]at` „instrumentul-devenit-orna- Lucrul interesant – [i din cine [tie ce ra]iuni de
în liniile ei esen]iale: ment“ a ajuns s` se complac` simptomatic – este c` aceast` limpezire psihologic` sau
întoarcere în trecut prin în aceast` postur` de formataj „accelerare“ a realiz`rii pro- diegetic`; dar el a capotat – ca
descompunerea à rebours a diegetic, punînd filmul la dusului finit, ce pare s` pun` procedeu – în ce spuneam
mi[c`rii; „deconstruc]ia“ con- col]ul pre-vizibilit`]ii. În între paranteze intervalul mai sus: un soi de cli[eu cine-
ven]iei de tip flashback; suflul condi]iile în care ma[in`ria reflec]iei asupra filmului, matografic lipsit de alt` rele-
scurt al noii metode, incom- cinematografic` ruleaz` în provoac`, aproape inevitabil, van]` (simplu instrument sau
patibil` cu diegeza unui lung- gol, incon[tient` de impas, nostalgia acestui interval. „Le ornament). Terapia rewind, în
metraj. Simt nevoia s` revin pasul salutar urm`tor nu retour du refoulé“. E un fel de schimb – de[i poate p`rea, la
(„rewind“!) asupra poate fi decît o „punere între a spune c`, [i în cinema, o privire gr`bit`, un truc facil,
implica]iilor acestei tendin]e paranteze“ a procedeului [i nimic nu se pierde: efer- un fel de „uite ce putem face
Crustacés et coquillages
– identificabile, deocamdat`, recurgerea la o formul` care vescen]a tehnologic`, cînd avem cu ce!“ –, readuce
în scurt-metraj – înainte de a s` dea seama, în acela[i timp, deschiz`toare de noi drumuri cinematografului ceea ce
bifa tendin]a urm`toare… de con[tiin]a limitelor atinse în plan strict formal, produce pierduse nu se mai [tie cînd,
[i de necesitatea dep`[irii lor. – în mod „natural“ a[ zice – nu se mai [tie unde, f`r` a [ti
Umbra & urma Din acest punct de vedere, necesitatea interioriz`rii c` pierduse: umbra [i urma
rewind-ul face dublul oficiu de „p`r]ii care se pierde“ (= re- trecerii sale prin cinemateca
Ce este aceast` „terapie“? dep`[ire a impasului [i de te- flec]ia) într-o analogie vizibil` ochilor no[tri.
Este, în primul rînd, o for- rapie. Dep`[irea impasului a acesteia. Aceast` „analogie
mul` care inoveaz` nu atît la este relativ facil`: cum vizibil`“ este terapia – mai Jurii & premii
nivel tehnic (procedeele de spuneam, nu este vorba de o precis, terapia „rewind“: e ca
„filmare invers`“ sînt relativ formul` neap`rat nou` (de[i, [i cum filmul – de-acum Dintre cele trei festivaluri
curente în cinema), cît la tehnic vorbind, aparatura di- st`pîn pe modalit`]i euforice bifate într-o lun`
nivel semantic. Prin ce se gital` simplific` mult de manipulare a diegezei, [i („Solothurner Filmtage“,
deosebe[te el de flashback? filmarea), ci de ideea îns`[i a deci a timpului – ar sim]i Festivalul de scurt-metraj de
În principiu, flashback-ul recurgerii la rewind pentru a nevoia unui alt loc, stabil [i la Clermont-Ferrand [i
este un procedeu care se trage pe linie moart` senzualmente perceptibil, din Berlinala), numai primul dis-
folose[te pe segmente scurte, Sophie Scholl
flashback-ul. Ce este exaltant, care s` priveasc` „fuga“ tribuie premii a[a-zicînd
întorcînd ac]iunea în trecut – Die Letzten Tage în cinema, ]ine de aceast` peliculei. Fiind vorba de cine- „obi[nuite“: pentru Cel mai
pentru a explica ra]iunile ina- continu` reciclare a pro- ma, acest „alt loc“ nu poate fi bun lungmetraj de fic]iune,
parente ale unui personaj, Odat` brevetat, procedeul cedeelor, de hibridare a lor decît (tot) un construct for- Cel mai bun documentar, Cel
sensul unui moment prezent [i-a „permis“ – în cinema, cel pentru a comunica sensuri mal – un analog figurativ; iar mai bun scurt metraj, Cel mai
sau pentru a modifica per- pu]in – s` se transforme, trep- noi: de[i elementele funda- acest „analog figurativ“ este bun film de anima]ie, Cel mai
cep]ia curent` asupra acelui tat, din instrument în orna- mentale ale gramaticii cine- mai mult decît un ornament: bun rol principal, respectiv
moment sau personaj. De[i ment. Folosit, cum spuneam, matografice r`mîn teoretic este o metafizic` în imagini. Cel mai bun rol secundar.
flashback-ul are, probabil, ori- pe „distan]e“ scurte – ca ni[te neschimbate, înnoirea instru- Filmul se întoarce la originile Spre deosebire de Oscar-uri,
gini literare [i poate fi întîlnit note de subsol sau ca ni[te mentelor practice de manipu- practicilor sale de semanti- César-uri, BAFTA, Golden
în multe povestiri, se poate propozi]ii secundare într-o lare a acelor elemente deter- zare (imaginea = sensul) pen- Globes, Goya sau David di
spune cu siguran]` c` abia fraz` arborescent` –, flash- min` reconfigur`ri spectacu- tru a-[i reapropria, într-un Donatello, nu exist` – la
cinematograful i-a dat faima back-ul a fost tentat s` fac` loase. Un exemplu: pîn` de scurtcircuit istoric, ra]iunea elve]ieni – o desp`r]ire a acto-
pe care o are ast`zi – aceea de pasul imediat urm`tor, para- curînd, montajul digital p`rea venirii sale pe lume. C`ci rilor de actri]e, ceea ce mi se
scurt`tur` explicativ` prin zitînd „fraza“ propriu-zis` [i s` fie r`spunsul fericit la na[terea „celei de-a [aptea pare normal: se premiaz`
h`]i[ul memoriei. Aceasta se ajungînd s-o reduc`, de fapt, întrebarea: este filmul con- arte“ nu este doar un capriciu rolurile (principale sau secun-
vede în felul în care recurgem la pozi]ia unei propozi]ii damnat la „execu]ia final`“ pe tehnologic sau un r`sf`] de dare), nu sexul celor care le
în mod curent la „t`ieturi de secundare; altfel spus, paran- masa de montaj? Ast`zi, cînd „sfîr[it al artelor“: este un joac`… Îns` [i Clermontul, [i
montaj“, respectiv la „flash- teza a devenit subiectul multe filme se monteaz` „din imperativ istoric-necesar al Berlinul se supun regulii care
back“-uri în istorisirea unor însu[i: exist` filme celebre (de mers“ – anulînd, prin aceasta, revenirii imaginii la metafizic`. const` în separarea rolurilor
întîmpl`ri: cred c` nu la Sunset Boulevard [i Contesa dependen]a de „imaginea „Terapia rewind“ face exact feminine de cele masculine:
exagerez afirmînd c` felul în descul]` – anii ‘50, la Titanic – întregului“ [i dînd o mai mare asta: readuce filmul la medi- este o „tradi]ie“ inept` [i
care le povestim, ast`zi, este anii ‘90) care nu sînt altceva libertate regizorului de a ta]ia care l-a f`cut posibil. inutil`. În orice caz, cre[terea
marcat de felul de a povesti decît un lung flashback [i în schimba structura [i accen- Dac` – ast`zi – ritmul poves- num`rului de premii – pe cri-
tipic cinematografic. care semnifica]ia „parantezei“ tele filmului chiar în timpul tirilor cinematografice este terii uneori bizare, oricum
Flashback-ul este împrumutul este aceea care d` consisten]` turnajului –, posibilit`]ile din ce în ce mai accelerat, bizantine – este un semn al
f`cut cinema-ului de c`tre întregului. deschise de aparatura ultra- existînd riscul dispari]iei sen- vl`guirii spiritului critic: mul-
literatur` [i pe care cinema- Toat` aceast` practic` – performant` „condamn`“ o sului într-o „fug` înainte“ dra- tiplici premiile pentru a
ul, luîndu-l în posesie [i devenit` canonic` – a paran- anumit` liniaritate a regiei la pat` în aparen]e efemere, mul]umi, cît de cît, pe toat`
[tampilîndu-l cu termenul tezei/flashback este, îns`, lip- desuetudine: filmul a încetat întoarcerea în trecutul din lumea. Aceasta, combinat` cu
„flashback“, îl restituie litera- sit` de reflexivitate. Nu s` se adune, cuminte, în care provine orice imagine o form` de auto-publicitate
turii – sau povestirilor orale – „memoria“ utiliz`rii sale este bobine, a[teptînd momentul este modalitatea salvatoare mai mult sau mai pu]in mas-
cu men]iunea: „copyright“. în cauz` – istoria cinemato- „croielii“ sale definitive – (chit c`, probabil, cat`: la Clermont-Ferrand
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
6
exist` cam tot atîtea jurii ([i În mod „tradi]ional“, scurt- cano, al mexicanului Enrique are „con[tiin]` social-poli- film (mai prost) pe aceea[i
premii) cîte categorii de metrajele fran]uze[ti sînt cele Arroyo, este un astfel de film – tic`“. Iar dac`, prin absurd, nu tematic` nu era disponibil.
vîrst`, breasl` sau organiza]ie mai slabe: anul trecut (o pre- o incursiune f`r` menaja- are a[a ceva (de[i este pu]in La Berlin func]ioneaz` ju-
semi-profesional` se pot mier` în istoria festivalului!), mente în „visul american“ probabil, preselec]iile marilor riul FIPRESCI (a acordat pre-
închipui – de la juriul „tîn`r“ juriul na]ional – din care a care (v-a]i dat seama) de fapt festivaluri func]ionînd – deja miul s`u, la edi]ia 55, coreo-
(departajat, la rîndul lui, pe f`cut parte [i Rona Hartner – este un co[mar. Din neferi- – ca ni[te filtre care las` s` pornograficului The
sec]iuni: „na]ional“ [i „inter- a hot`rît s` nu acorde Marele cire, n-am v`zut suficient de treac` cît mai multe astfel de Wayward Cloud al taiwanezu-
na]ional“) la cel al presei Premiu („Vercingetorix“-ul de multe scurt-metraje din com- filme), atunci este cert c` pre- lui Tsai Ming-Liang), cel ecu-
(împ`r]it în trei mini-jurii: aur), considerînd c` numai o peti]ia interna]ional` pentru miul cel mare al FIPRESCI se menic (la aceea[i edi]ie,
„na]ional“, „interna]ional“ [i astfel de „grev`“ a deciziei ar a-mi face o idee clar` dac` va duce într-o direc]ie la care [col`rescului-dar-bine-
„Labo“, adic` experimental) [i putea trage un semnal de premiul pentru Arroyo este nimeni nu s-a gîndit (decît inten]ionatului-film-despre-
al acelor organisme de care alarm` privitor la calitatea pe deplin meritat ([tiu c` – de membrii juriului)… În general rezisten]a antinazist` Sophie
FILMEMORIE

aminteam: Adami, Canal +, (sub)mediocr` a filmelor pild` – Papa, al canadianului ([i pentru c` am f`cut parte Scholl – Die Letzten Tage al ger-
FNAC, SACD, Procirep, aso- fran]uze[ti… Cum exist` [i un Emile Proulx-Cloutier, era un dintr-un astfel de juriu, deci manului Marc Rothemund) [i
cia]ia „Les amis du Vieux juriu al presei pe sec]iunea film minunat!); din fericire, El [tiu cum func]ioneaz`), pre- – surpriz`! – cel 100% gay,
Clermont“ (!) [i, chiar, un „na]ional`“, lucrul cel mai Otro sueño americano este – miile acordate de aceast` über- numit „Teddy“ (premiu: sado-
juriu pentru… „Premiul rîsu- important – atunci cînd totu[i – cinema la cea mai breasl` ar trebui s` recom- masochistului cum HIV Un
lui“!! Plus premiul publicului ajungi la Clermont – este s` înalt` temperatur` (incomod, penseze „direc]ii noi“ în cine- año sin amor al argentiniencei
– dar aici, fire[te, nu e nevoie nu ai ghinionul s` fii solicitat îndr`zne], puternic), a[a încît ma; în particular – [i, în „sis- Anahi Berneri). Acesta este,
de nici un „juriu“. ca membru în acest juriu; premierea lui [i pe criterii temul FIPRESCI“, numai par- într-un fel, copia pe dos a
Dintre acestea, singurul n-am fost: am avut norocul s` politice poate fi luat` ca un ticularul dureaz`… –, acest celui ecumenic: cînd unul
care are o îndrept`]ire este fac parte din juriul „Labo“, dezastru colateral. lucru se-ntîmpl` rar: sînt pre- premiaz` drapajele
miate, pur [i simplu, filmele în`l]`toare, cel`lalt premiaz`
deja-[tampilate cu marca derapajele coborîtoare. Unul
Autorului. Cu alte cuvinte, nu caut` sufletele în rai, cel`lalt
sînt premiate filmele, ci filmele caut` corpurile în infern. Sînt
anumitor autori! Dac` un autor complementare, suplimenta-
„are cot`“ [i a mai luat astfel re – [i teribil de inadecvate,
de premii, este foarte probabil amîndou`. C`ci, pentru amîn-
s` mai primeasc`; dac` nu, e dou`, important este mesajul,
mai problematic. FIPRESCI mesajul, mesajul – [i
face autorul, iar autorul face (aproape) nimic altceva…
FIPRESCI. Excep]iile exist`, Cinema-ul este un accesoriu –
dar ele – la modul cel mai „chestia aceea“ care ajut` la
banal – nu fac decît s` transmiterea mesajului. Iar
confirme regula. asta explic` [i faptul c` sînt,
De cîtva timp, îns`, juriile mai mereu, al`turi cu drumul
Federa]iei omniprezente & cinematografului: la edi]ia de
omnipotente sînt secondate – anul acesta, de pild`, juriul
cam la acelea[i festivaluri, dar ecumenic ar fi putut premia
la cel`lalt cap`t al spectrului filme precum Asylum,
politic – de o inven]ie contra- Accused, Peacock sau Solnze –
naturii numit` „juriul ecu- fiecare dintre ele bifînd, tan-
menic“. Nu se [tie prea bine gen]ial, imperativul mesaju-
cine e în spatele ei, cine sînt lui [i avînd [i certe merite ci-
Wayward Cloud
cei care fac parte din juriile ei nematografice; a preferat,
[i cu ce se laud` ace[tia, profe- îns`, un film conven]ional [i
„Labo“, instituit în urm` cu al`turi de o jurnalist` de la Dac` Clermontul încearc` sional vorbind, de ce [i pe ce plat – o dram` de mucava.
doi ani. Este o sec]iune oare- Libération [i de redactorul-[ef s` fac` o echilibristic` comic- criterii sînt ale[i, etc., etc., dar Invers, „Teddy“-urile ar fi avut
cum conjunctural`, rezultat` al unei reviste canadiene de periculoas` printre impera- un lucru e sigur: „ecumenicii“ la dispozi]ie – din bogata
în urma huiduielilor [i film. A fost o experien]` sim- tivele esteticii, ale politicii [i premiaz`, iar în ce premiaz` ofert` de filme cu tematic`
fluier`turilor de care aveau patic` [i – cum ziceam – ale marketingului celui mai primeaz` mesajul – nicidecum gay, cu care Berlinala nu e
parte, de regul`, scurt-metra- relaxant`: filmele au fost, în cras, exist` – m`car – dou` cinema-ul! Dac` fiprescienii niciodat` zgîrcit` –
jele experimentale prezentate marea lor majoritate, intere- pacoste de care este, deocam- (care au, totu[i, în spate – în nenum`rate alte titluri, dintre
în celelalte dou` sec]iuni. Nu sante [i incitante, iar dat`, ferit: instituirea unui ciuda p`catelor – o compe- care deliciosul Crustacés et
acoper`, neap`rat, împ`r]irea hot`rîrea premiilor – „une juriu FIPRESCI [i a unuia ten]` dovedit` în materie de coquillages al tandemului
filmelor în „realizate pe partie de plaisir“… Nu [tiu „ecumenic“. film) dau premii pe criterii Olivier Ducastel-Jacques
pelicul`“ [i „ realizate digital“, cum au fost dezbaterile în FIPRESCI (Federa]ia inter- politice (într-o r`sturnare per- Martineau (un film pe care i-l
dar este evident c` acestea din celelalte jurii, dar un lucru e na]ional` a presei cinemato- vers` a misiunii lor ini]iale), „recomand“, din inim`,
urm` permit o mai lesni- sigur: în juriul nostru („Presse- grafice – care reune[te criticii „ecumenicii“ dau premii impenitentului familiofil &
cioas` manipulare experi- Labo“) nu am cedat criteriilor de film afilia]i asocia]iilor numai pe criterii politice (f`r` cinefob Dan C.): între aceast`
mental`. Pîn` la urm`, de[i – politice! C`ci – inutil s` mai respective din ]`rile membre) nici o competen]` dovedit` în fars` solar`, obraznic` [i
cum spuneam – conjunctura- spun –, [i la Clermont-Fer- a reu[it s` se infiltreze în mai spate!). Primii sînt critici, teo- savuros de frivol` despre vari-
l`, sec]iunea „Labo“ reu[e[te rand (supranumit „le Cannes toate marile festivaluri: reticieni [i jurnali[ti de cine- abila geometrie a familiei la
s` rezolve nu doar chestiunea du court“), ca [i la Cannes, Cannes, Vene]ia, Berlin, ma cu o agend` personal` urma[ii dlui de Marivaux
(jenant`!) a reac]iei unui anu- premiile se acord` adesea pe Toronto, Locarno, Salonic… ascuns` [i o agend` colectiv` (so]ia cu amantul, so]ul cu
mit public nefamiliarizat cu criterii care nu au mai nimic (Nu este absent` nici din cele nem`rturisit` (de stînga); amantul [i copiii – de capul
„eseul cinematografic“, ci [i s` în comun cu valoarea estetic` mijlocii sau mai mici!). ceilal]i sînt preo]i, teologi sau lor) [i drama sumbr` [i sor-
i propun` o idee despre cinema a filmelor: cazul lui Fahrenheit „Rotativa“ ungerii ca membru jurnali[ti obscuri care n-au did` a unui gay argentinian,
De cîtva timp, îns`, – un cinema refractar 9/11, de anul trecut, este cel al unui juriu func]ioneaz` nici o agend` personal`: ei s`rac [i bolnav, „teddy“-ii au
juriile Federa]iei canoanelor, ideilor primite, mai celebru – dar Clermontul imperturbabil, pe principiul: [tiu doar c` trebuie s` se uite ales drama… Sînt într-o com-
omniprezente & prejudec`]ilor tematice sau m` obi[nuise, deja, cu cîte o cu cît mai mare func]ia în dup` filme „cu tematic`“ panie select`: cei care decid
omnipotente sînt secon- formale… – care este sortit, pletor` de premii acordate boardul de conducere (iubirea de aproape, pacea în Oscar-urile ar fi f`cut la fel.
date – cam la acelea[i deocamdat`, s` func]ioneze în oric`rui film mai „r`s`rit“ FIPRESCI, cu-atît mai dese lume, drama ca mîntuire C`ci, pentru ca un film s` fie
festivaluri, dar la regim de ni[`. În plus, a face care bifa, con[tiincios [i ideo- particip`rile la marile festiva- [.a.m.d.) [i s` le premieze cu premiat – în anul de gra]ie
cel`lalt cap`t al spec- parte din juriul „Labo“ ofer` logic, urm`toarele puncte: luri. {i, de[i ace[ti membri se ochii închi[i. Uneori, se-ntîm- 2005 –, el trebuie s`
trului politic – de o un avantaj minor, dar rela- anti-americanism, altermon- mai schimb` – de la un an la pl` ca deciziile lor s` fie chiar întruneasc` urm`toarele
inven]ie contra-naturii xant: ai mai pu]ine filme de dialism, multiculturalism. La altul, Cutare se poate trezi nu fericite (Evanghelia dup` Matei „calit`]i“: s` fie dramatic; s`
numit` „juriul ecu- v`zut! Anul acesta, la filme de valoare egal`, era pre- la Cannes, ci tocmai la a primit,, în trecut, un astfel fie politic; s` fie politic-corect;
menic“. „Ecumenicii“ Clermont, au fost prezentate miat – f`r` ezitare – acela care Vene]ia, Berlin sau Toronto! de premiu), dar este vorba de s` aib` aspira]ii înalte &
premiaz`, iar în ce pre- 77 de filme în cele 14 pro- bifa mai multe puncte din –, principiile de premiere accidente: ori membrii juriu- mesaj universal.
miaz` primeaz` grame interna]ionale, 59 în cele enun]ate mai sus… r`mîn neschimbate: între un lui ecumenic erau, pour une Cinema-ul nu este obliga-
mesajul – nicidecum cele 12 na]ionale [i numai 39 Clermont 2005 n-a f`cut film bun [i un film foarte bun fois, personalit`]i luminate, toriu. j
cinema-ul! în cele 5 „Labo“. excep]ie: El Otro sueño ameri- este premiat al treilea – care ori, pur [i simplu, nici un alt
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
7

Dic]ionarul general:
observa]ii din respect
o DAN C. MIH~ILESCU o

DGRL
A
M scris aici luna trecut` durile [i visele noastre, din genera]ia carte despre sufletul ]`r`nesc de tot- Unde au avut dreptate coordonatorii
despre cea dintâi fixa]ie a lui Gagarin [i Titov. S` fim prin deauna“, iar Cornel Regman admira s`-mi înlocuiasc` textul este în cazul lui
lui Eugen Simion în cali- întreaga noastr` via]` la în`l]imea în Cavalerii de pe Coast` „evocatoarea Marcel Bresla[u: acolo am optat pentru
tate de coordonator general timpului nostru socialist“ (Contem- memorie etnografic`“ [i „expresivi- treizeci de rânduri cu citate distrug`-
al Dic]ionarului general al porani cu viitorul, E.P., 1962). „Ca ni[te tatea dialogurilor“ – numele lui B. toare („cu ochii min]ii limpezi,/ce-acu-
literaturii române: lavajul politic al bio- puternice raze de lumin`“, cuvintele este adesea citat la umori[ti, gra]ie ma se deschid,/pe cartea care-i scri-
grafiilor vinovate, în numele valorilor lui G.G. Dej la congresul III al PMR „microsioanelor“ sale; cât despre s`/povestea ]`rii-ntreag`,/citim cuvân-
estetice. Dac` în principiu putem fi de i-au slujit la fel de bine autorului [i umorul acestora, mai bine cit`m do- tul simplu/[i minunat: PARTID“) [i o
acord cu punctul 7 din Cuvântul s`u sub Ceau[escu: prezent în publicis- u` exemple, f`r` comentarii: „Sigur, situare crud`: „Autor de partid, ba înc`
înainte („pamfletul nu-i modalitatea tic`, reportaj [i romanul cu ]`rani, în e nepl`cut s` ]i se taie capul. Dar n-o teoretizând rosturile liricii angajate, B.
potrivit` într-un dic]ionar academic“) [i poemul în proz`, schi]a satiric` [i s` mori din asta. Curaj!“; „în cele do- va frecventa, din nefericire, editurile
dac`, desigur, „zece pagini de injurii“ literatura pentru copii, în romanul u` spânzur`tori atârnau doi spânzu- pentru tineret, umplând rafturi întregi
într-un atare context „ar reprezenta un militar etc., B. scrie despre ingineri [i ra]i, dar nici dup` moarte nu puteau cu fabule indigest sau n`tâng-mora-
exces“, nu este mai pu]in adev`rat c` baraje, despre „sleirea fântânii“ din fi egali, fiindc` unul se spânzurase lizatoare, partidul fiind întotdeauna
ocultarea, înv`luirea în eufemisme a sat, despre nun]i, iubiri, ]igani, în- singur, iar cel`lalt fusese spânzurat“. „uria[ul din basme“, „inima c`lit` în
unor destine [i opere literare constituie
o practic` la fel de non-academic`. Mi-a-
duc aminte c` [i când am comentat Dic-
]ionarul Scriitorilor Români am avut re-
zerve în acest sens.
Spre a da un exemplu dintre cele
mai umile, eu nu în]eleg nici acum de
ce s-au înc`p`]ânat coordonatorii s`-mi
resping` pân` la urm` articolul despre
Vasile B`ran, dup` ce – recunosc – i-am
t`iat corni]ele pamfletare. Judeca]i [i
dvs. Iat` textul:

De[i a publicat (dac` am num`rat


bine) 34 de volume în 38 de ani,
lumea scriitoriceasc` îl re]ine pe B.
întâi de toate ca „secretarul de partid
de la «România literar`»“, sau „po-
litruc“, în limbajul mai vechi, omul
mereu „gata la datorie“, „ideologul de
serviciu“, omnidisponibilul pentru
tot ceea ce însemna „comandament
literar major“. Cât despre cititori –
care [i câ]i vor fi fiind ei – îl [tiu ca
pamfletar g`unos, dup` 1990, la
„România Mare“, vindicativ la modul
grobian, fie, în cel mai bun caz, ca un
epigon al realismului socialist în
tiparele ruralismului decorativ, de-
gradând morome]ianismul prin in-
flexiuni din B`r`ganul lui V.Em.
Galan, umorul de tip Ion B`ie[u –
prin specificul satirei cultivate la
sovietica revist` „Krokodil“ [i sores-
cianismul din La Lilieci – prin patosul
lozincard al reportajelor tipice hei- [el`ciuni, rachiu, satul de pe Coast`, Ei bine, lua]i, rogu-v`, acum textul lupte [i primejdii“, „mintea luminat`“,
rupismului stalinist. Debutând în oameni care fac avere vânzând co- lui Mihai Iov`nel, preferat de redac]ie. „comoara-n]elepciunii“ [.a.m.d. Do-
1961 cu o bro[ur` dedicat` comunei vrigi [i bricege, despre r`zboi, s`r`cie, Singura deosebire este c` explicitul per- mniile lor au optat pentru o prezen]` de
Scornice[ti, în spe]` GAC „Drumul seceri[, b`t`i, be]ii, curelari, Saie, siflat se înf`[oar` aluziv diplomatic în vreo [apte ori mai mare a lui Bresla[u,
bel[ugului“ (Gospod`ria agricol` colec- Dinu lui Cârciog, Cerbic`, tran[ee, formule precum „debutul lui B. se cir- aproape dou` pagini de dic]ionar, unde
tiv` – izvor de bun`stare [i bel[ug, f. ed., Cârciuma La Gingirone zis Gingie cumscrie speciei, mult frecventate în Nicolae Bârna pune accentul pe „via]a
1961) [i cu angajamente repor- etc. – totul pe spa]ii mici [i invadate epoc`, a reportajului literar contraf`cut dubl`“ a poetului, între ciclul partinico-
terice[ti despre „constructori entu- de dialog, în decoruri de kitsch pr`- în sensul pozitivului propagandistic (…) infantil cu Bondocel [i „problematica
zia[ti pe [antierul socialismului“, p`dit, abia salvate când [i când de De[i evident mediocr`, aceast` litera- major existen]ial`“ (!) a „imagistului
„cutez`tori spre cetatea [tiin]ei [i gustul pentru satir` – [i acesta bine tur` a beneficiat de ecouri critice pozi- remarcabil“, a „peisagistului subtil“ etc.
culturii“ sau „modelul în via]` – temperat de con[tiin]a cenzurii, mai tive“. Iar în locul trimiterilor mele la Au- Curat sp`lare de imagine, în numele
chipul comunistului“, B. era convins bine zis: de cerin]ele ei. De[i Aurel rel Martin [i C. Regman, la Iov`nel apar duplicit`]ii proletcultismului… mal-
în 1962 c` „facem parte, prin gân- Martin g`sea în Limpezirea fântânii „o Mircea Iorgulescu [i Gabriel Dimisianu. aimé!
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
8
Ceea ce nu se mai întâmpl` la Ion munismului liric românesc. El va m`-nal],/Ca un mugur ie[it din în- gandistice ale oficialit`]ilor momentu-
Crânguleanu. Citesc articolul lui interesa viitorul exegezei exclusiv veli[ul de smal]./{i-ai s`dit entuzias- lui“) reprezint` o onoare nemeritat`.
Lauren]iu Hanganu [i îl recitesc pe al din unghiul patologiei literare, ori al mul în mine,/S`-mi vibreze inima Ca s` nu mai spun c` finalul articolului
meu: z`u dac` pricep de ce mi l-au sociologiei. Nu lipse[te, ce-i drept, pe raze [i strune“ (s` lu`m aminte la lui Teodor Vârgolici despre Ion Dodu
înlocuit. Iat`-l (nota bene: sper s` m` nimic din arsenalul poeziei ca instru- tonalitatea de psalm arghezian a tex- B`lan („un temperament liric înclinat
crede]i când v` spun c` nu din ra]iuni ment al Agitprop-ului: inventarul tului, de la Dumnezeu la Partid spre confesiune [i medita]ie“) este… o
de vanitate ori din cine [tie ce stupid` meseriilor (poeme dedicate elec- nefiind – afectiv vorbind – cale lung` poezie.
ambi]ie de a-mi „valorifica“ pân` [i ulti- tricienilor „liniori“, minerilor, plu- pentru vitalismul liric la comand`).
mul strop de scriere reproduc aici astfel ta[ilor, Cioplitorului, Pescarul tân`r, Se poate face, la rigoare, o radiografie Ma[ina de tuns gazonul
de texte. O fac fiindc` ele reprezint` o Zidarii, Oamenii sondelor etc., etc.), a ceau[ismului pornind de la cro-
categorie, o op]iune dând seam` de prin- unde totul este construc]ie, înde- nologia crea]iei lui C., de la (înc`) Cea dintâi semnalare mai consis-
cipiile, practicile [i, în cele din urm`, de plinirea [i dep`[irea planului cinci- proletcultismul anilor ‘60, la na]io- tent` a DGLR în pres` i-a apar]inut – mi
specificul unei p`r]i substan]iale din nal, întrecere socialist`, demnitate nalismul drapat ruralist [i frenetic în se pare firesc – lui Nicolae Iliescu
Dic]ionar. Acolo unde nu e nimic de sub flamura steagului ro[u [.a.m.d. Ritmuri române (1969): „s` l`ud`m (Ma[ina de num`rat, în pagina „Aca-
comentat, fiind vorba pur [i simplu de „Spre tine vin/Lumin`-n piept s`-mi adânc p`mântul cu fântâni [i stru- demice“ a ziarului Ziua, 10 ian. crt.).
impunerea convingerilor [i voin]ei scuturi“ – sun` (bizar! în tonalit`]i de guri“, „blând Ardeal – acolo bivolii Începe prost, borné [i otr`vit f`r` sens: „…
Coordonatorului – cum se întâmpl` în vitalism nietzscheano-blagian) un r`gesc la ceruri/[i apele se duc în recuno[ti c`-i, de departe, cea mai
eliminarea textului meu despre {erban poem dedicat Partidului în Lumina de suduri“, înspre posibilit`]ile ludicu- serioas` întreprindere de acest gen, nici
Cioculescu, înlocuit cu textul lui Eugen dragoste, 1964. „Tr`im la vârsta se- lui infantil al anilor ‘70 (v. prozele nu-i greu, fiindc` este singura“. A spune
DGRL

Simion –, chiar c` nu am nimic de zis. În tei,/Când totul vrea s` doar`/s` vin- din Viitorul vine din toate p`r]ile, 37 „singura“, dup` care num`r` vreo cinci,
plus, pe acela nu-l mai pot reproduce dece, s` creasc` în zboruri colective“, texte cu personaje pu[te[ti, Hapic apoi a taxa Dic]ionarul Scriitorilor Români
aici, având peste cinci pagini). Crân- se în[ir`, în vecin`tatea entuzias- Orlando, Garderob`, Scor]i[oar`, fan- „cam pentru liceu“ [i a minimaliza apor-
guleanu, deci: melor labi[iene, un Cântec de miner. tezii cam strepezite, localizate prin- tul (substan]ial) al Dic]ionarului ie[e-
Întrebat, la gura minei, de Soare, tre blocurile din Drumul Taberei) [i nilor la cel de fa]` cu formula: „îl reia în-
Caz tipic de stahanovism liric, C. comp`timitor: „Iar e[ti cuprins de pân` la stupefiantul – ast`zi – [i tr-o oarecare m`sur`“ – iat` o perfor-
a publicat, în medie, cam un volum noapte [i de grab`?“, minerul se um- absolut incredibilul – mâine – volum man]` care m` face s`-l întrev`d pe
pe an în intervalul 1962-1989. Ceea ple de idilismul triumfalismului dedicat cuplului Ceau[escu în 1989, Nicolae Iliescu printre cei viza]i, dar
ce Marian Popa numea, eufemistic, comunist [i r`spunde mobilizator: unde Elena Ceau[escu este „îns`[i nenumi]i de Niculae Gheran în ALA, nr.
„temperament cu st`ri variate, ex- „Îmi va r`mâne timp [i s` petrec cu Lumina Firii“, ca „raz` a [tiin]ei“, iar 706/2 mart. 2004 (cf. vol. Sertar, 2004, p.
ploziv, senten]ios, ostentativ stenic [i tine/S`-]i beau lumina în pahare pli- Ceau[escu este Totul: prezent, viitor, 415): „Crezi c` are ceva Eugen Simion cu
solar“, „ruralist viguros [i patriotic ne“. Comunismul reprezint` „mare- trecut de aur, „sceptrul marelui tine? (…) Doamne, p`ze[te! P`cat c` s-a
ardent“ va s` zic` poezie de propa- le ]`rm“, sus]ine, la debut, C., prezent timp“, „constructorul centrului civic înconjurat îns` cu multe becuri arse, ce
gand` atât de umflat`, încât pare [ar- în colec]ia „Luceaf`rul“ al`turi de [i vital“, lumina lunii [i a soarelui, nu-i vor lumina drumul c`r]ii“.
j`, parodie, autoanulare prin mega- Floren]a Albu, Ilie Constantin, An- efigia mun]ilor Carpa]i, pe scurt: „Fire[te – î[i încheie Nicolae Iliescu
butaforie lozincard`. G. Iva[cu, care ghel Dumbr`veanu, Leonida Neam- „materia toat`“. „Fiecare poezie pe salva de întâmpinare –, asamblarea
l-a debutat în Contemporanul, prefa- ]u, Mihai Negulescu, Darie Nov`- care o scriu repet` condi]ia mea“, celor peste o sut` [i mai bine de autori
]ându-i cartea de debut, Anotimpurile ceanu, Florin Mihai Petrescu, Ion spune autorul pe coperta vol. Ritmuri a c`zut în cârca (sarcina?) coordona-
Grivi]ei, în 1962, nota, simplu, „carac- Rahoveanu, Horia Zilieru, dar [i de – române. „Mereu la dep`rtare de gru- torului general, profesorul Simion, care
terul de manifest“ al acestei poezii în e drept – Nichita St`nescu [i Cezar p`rile de poe]i [i glorie, îmi port, de a retu[at colo o virgul`, dincolo un
care „sensibilitatea [i capacitatea de Baltag. Nenum`rate serb`ri [colare, unul singur, prin lume rostul. Cred adjectiv, colo o exclama]ie, dincolo un
vibra]ie la realitate“ trec „prin filtrul montaje literar-politic-artistice, fes- frenetic în dreptul omului la pâine citat anapoda.“
inimii“ pentru a ajunge la nucleul tivit`]i patriotice etc., etc. au bene- liber` [i poezie.“ Acest paradoxal O virgul`, un adjectiv, o exclama]ie?
vital care este Partidul: „poet al civi- ficiat de logoreea, grandilocven]a [i orgoliu al singur`t`]ii întru abera]ie M` rog, din cola]ionarea f`cut` de mine
liza]iei socialiste, C. îi cânt` entuzi- perfecta supunere la tiparele propa- amestec` propaganda de cea mai (semnatar a 17 texte în vol. I [i 11 în II),
ast izbânzile [i peisajul“. Scurt [i gandei, din crea]ia lui C. dedicat` joas` spe]` cu imnica germina]iei rezult` ceva mai mult decât atât. Când
cuprinz`tor. Într-adev`r, de la Ano- Partidului meu: „Alergam printre oa- (totul, aici, se înal]`, forfote[te de este vorba de eliminarea lui Nicolae
timpurile Grivi]ei (1962) pân` la „poe- meni/ Cu picioarele goale/Când tu energii, totul e stelar, cosmicizat, Manolescu din finalul articolului de-
mul eroic“ Torentul ro[u (1989) dedi- mi-ai ie[it/Puternic în cale./Mângâ- megaloscopat, totul fierbe extatic), spre Mircea Daneliuc („cum nota Ni-
cat epocii Nicolae Ceau[escu, C. poa- indu-mi cre[tetul m`runt/M-ai che- mineritul V`ii Jiului [i Motrului cu colae Manolescu pe coperta unuia din-
te fi citit ca sinteza perfect` a panco- mat lâng` tine s` tr`iesc/S` retorica p`unescian` a anilor ‘70 tre romane, «originale, puternice, în-
(„de-i cineva în sal` [i se-ndoie[te/De dr`zne]e stilistic [i atent construite»,
sângele meu, arde]i-l cu sunete [i c`r]ile lui D. «trebuie considerate prin-
reflectoare“) [i cu convingerea – tre marile revela]ii ale prozei noastre
deplorabil` – c`, în colectivism, pân` postdecembriste»“), s` zicem c` baiul
[i cimitirele zumz`ie de creativitate: nu-i prea mare, de[i cuvintele cu prici-
„Muncesc în cimitirul de pe coast` na constituie o valorizare nu de ici, de
viermii/E plin de via]` cimitirul colo. Hai s` nu ne sup`r`m nici când mi
plâns“. Mai mult nici c` se poate. se introduce în text o informa]ie, ca în
cazul CV-ului lui Gabriel Chifu: în loc
Din aceast` perspectiv`, foarte bine a de „redactor la revista Ramuri din 1985“,
rezolvat Roxana Sorescu lucrurile la mâna cu virgulele filosoresciene a
Maria Banu[. Cu sagacitatea-i recunos- Coordonatorului a în[urubat o paran-
cut`, Roxana Sorescu a preluat un text tez` cu venin: „Este adus de Marin
alc`tuit „pe stilul vechi“, adic` laconic – Sorescu în redac]ia revistei Ramuri în
[i l-a dezvoltat excelent, cu multe nu- 1985; dup` îndep`rtarea acestuia de la
an]`ri: „… una dintre reprezentantele de direc]ia revistei (ac]iune condus` chiar de
seam` ale realismului socialist (…) inten- C.) ajunge director“ (subl. ns.). Ei, ce
sitatea angaj`rii fa]` de idealurile comu- zice]i? Nici aici nu-i baiul cel mare, chit
niste (…) adoptând în mare m`sur` sim- c` parc` hot`râsem s` fim… academici!
plismul versifica]iilor proletcultiste (…) N-ar fi o tragedie nici când ]i se taie
Dar spre sfâr[itul anilor ‘50 poeta g`se[te o jum`tate de pagin` despre {tefan Bór-
[i exploateaz` un culoar mai decent. bely, într-o exprimare resim]it`, pare-se,
Universul domestic disloc` treptat dis- ca prea subiectiv`: „B. s-a remarcat înc`
cursivit`]ile heirupiste (…) B. [i-a extra- din primii ani de studen]ie prin serio-
vertit tr`irile, pentru a-[i reg`si, cu tre- zitate, acribie filologic`, orizont com-
cerea anilor, unitatea emo]ional` a per- paratist (e cunosc`tor de german`, en-
sonalit`]ii…“. glez`, francez`, maghiar`). Ardeleanul
Nu acela[i lucru i-a reu[it lui Nicolae cu [taif habsburgic, pe cât de scrupulos
Bârna la Teofil B`laj, unde pân` [i luarea bibliografic, pe atâta de pedant ca om,
prea în serios a gogo[ilor („poetul cul- cultiv` aparen]e clasiciste în tipare
tiv` mai accentuat, dar [i foarte con- scor]oase (este tipul universitarului aca-
ven]ional mândria patriotic` [i se simte demic) fiind, în fond, un kafkian fantast
dator s` se arate preocupat de devenirea [i supus anxiet`]ii, un ins ce]os, fascinat
]`rii conform consemnurilor propa- l pag. 10
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
10
l de thanatologie, decadentism [i p`rut prolix. Bun. Îns` nev`zuta mân` cuprinderii sale în Dic]ionar, Nicolae
psihanaliz` (psihoistoria de sorginte cu [ublerul taie acum exact situarea Bârna îi aloc` dou` pagini, adic` atâta
new-yorkez` fiindu-i cea mai recent` axiologic` a autoarei: „Situat – prin for]a cât i se d` lui Ioan Petru Culianu, au-
preocupare). În filigranul paginii sale se de exemplaritate general` – în preajma torul a zeci de volume, sau mai mult de-
poate descifra palpitul reveriei magis- Morome]ilor, iar prin tipologie [i sub- cât dublu decât au Nicolae Densu[ianu,
teriului alchimic, în vreme ce obsesia strat reflexiv – în linie cu Scrinul negru Lucia Demetrius, Virgil Duda, Daniel
obsesiilor, pe nume Nietzsche, d` [i Cronic` de familie, romanul Diminea]` Dimitriu etc.? {i mai este cazul s` pre-
m`sura voin]ei de putere, nostalgia pierdut` transform` un simplu ax fami- vezi ce se va întâmpla în volumele
suprema]iilor [i puternicului filon liri- lial în carusel de istorie colectiv`“. Ei bi- viitoare, pe de o parte cu oameni ca
co-sangvin prin care Biblioteca [i eru- ne, fraza aceasta – esen]ial` ca pozi]io- Gheorghe Grigurcu sau Monica Lovi-
di]ia revel`, finalmente, figura militan- nare valoric` a romanului – a disp`rut nescu, iar pe de alta, cu F`nu[ Neagu,
tismului himeric, cu fantasme «impe- din Dic]ionar. Abia dup` ea se intra în Marin Sorescu [i ceilal]i „caieti[ti“ [i
riale»“. comentariul propriu-zis. Pe de alt` par- „literatori“?
Unde-i, îns`, baiul mare e la Gabriela te, dinspre final au disp`rut citatul din Ca s` termin cu mir`rile, voi spune
Adame[teanu. Iat` ce „virgule, adjec- Carmen Mu[at despre Întâlnirea (2003) c` spa]iul acordat de Nicolae Bârna lui
tive, exclama]ii“ mi s-au t`iat: [i urm`torul pasaj despre carte: „În Paul Daian este de-a dreptul n`ucitor. E
1990, analizând nuvela, Monica Lovi- aproape cât Cezar Baltag. {i tot via
În 1984, când a ap`rut romanul nescu opina c` «împletirea timpurilor, Nicolae Bârna, i se aloc` Anc`i Delia
Diminea]` pierdut` (Ed. C.R., pe pagi- schimbarea unghiurilor de privire, în- Com`neanu mai mult decât Denisei
DGRL

na de gard` fiind înscris anul 1983), mul]irea perspectivelor narative, mono- Com`nescu, decât Ioanei Dinulescu,
lumea literar` româneasc` a fost lite- logul interior alternând cu discursul decât Ioanei Cr`ciunescu…
ralmente bulversat`. A. intra [ocant, obiectivat, trecerile de la persoana întâi Întrebam ceva mai sus de necesitatea
cople[itor [i triumf`tor în prima la a doua (acel tu adresat ]ie însu]i, acel prezen]ei lui P.P. Carp într-un dic]ionar
linie de prozatori, tulburând ierarhi- Vous din La Modification a lui Butor), al literaturii române. M` gândeam c`, la
ile. Critica literar` s-a dezl`n]uit, flashback-urile [i incursiunile în viitor urma urmei, atât de mult am suferit de
numele autoarei a fost numaidecât – toate nu ni se par a apar]ine categoriei text, precum Gabriela Om`t, Florin prea pu]in, încât, pentru o dat`, prea
raliat la mari repere narative inter- experimentului în sine»“. S` m` mai Faifer, Dan Horia-Mazilu, Roxana So- multul e preferabil nimicului. Totu[i,
belice (Camil Petrescu, Hortensia întreb, oare, de ce au t`iat cuvintele rescu, Nicolae Mecu, Elvira Sorohan, când îl vezi pe Constantin T. Belimace,
Papadat Bengescu, G. C`linescu), cele Monic`i Lovinescu, de vreme ce, în Dorina Gr`soiu, Andrei Nestorescu, Dan autorul a doar 15 poezii publicate de
dou` volume anterioare ale autoarei ciuda mult visatei exhaustivit`]i a Dic- M`nuc`, Mariana Vartic, Daniel Cristea- Hristu Cândroveanu în antologia Un
(Drumul egal al fiec`rei zile, Ed. C.R., ]ionarului, ni se sugerase la un moment Enache, [i care – lucru excelent – ne veac de poezie aromân`, 1985, sau îl vezi
1975, [i D`ruie[te-]i o zi de vacan]`, Ed. dat c` Monica Lovinescu [i Virgil aduc laolalt` cu scriitorii personalit`]i prezent pe Bogdan Pite[ti, infinit mai
C.R., 1979) au fost imediat resusci- Ierunca nici nu vor figura în sumar, dat ca Vasile Conta ([i chiar P.P. Carp: ce-a- mult personaj decât autor (adev`rat:
tate, reinterpretate, revalorizate, iar fiind c` n-au nimic în comun cu litera- re-a face c`-n afar` de discursuri nu are prezen]` fabuloas` pentru mul]i litera]i
Diminea]` pierdut` a c`p`tat cu tura, nefiind altceva decât ni[te spea- decât dou` traduceri?), care ne ofer` dâmbovi]eni), te întrebi atunci de ce
frenezie etichet` dup` etichet`. A ker-i de radio…?!? Ce-i drept, la stiliz`ri pentru prima oar` masiv literatura lipsesc Matei Cazacu, Ion Dur, Smaran-
fost citit deopotriv` din unghiul psi- în a[a m`sur`, eu unul presupun mai basarabean` [i lumea exilului nostru da Cosmin sau Marian Victor Buciu?
hologiilor (admirabil construite [i degrab` mâna Magdalenei Bedrosian, occidental (vezi de exemplu Nicu Cara- În sfâr[it, s-a f`cut bine în redac]ie
str`lucitor etalate), ca roman al care a t`iat exact ce [tia c`-i displace Co- nica, Leontin Jean Constantinescu, actualizarea în 2003 a bibliografiei,
b`trâne]ii, ca roman al feminit`]ii ordonatorului general: situarea Dimi- Centrul Român de Cercet`ri din Parisul numai c` în majoritatea cazurilor vol-
alterate de biologic [i ultragiate de ne]ii pierdute în vecin`tatea Morome]ilor lui 1949) – pe-atât de urât sare-n ochi je umele cu pricina nu figureaz` în textul
meandrele istoriei, dar [i din unghiul [i a Cronicii de familie plus citarea Mo- m’en fiche-ismul Coordonatorului ge- analitic (vezi ce spuneam de N. Cor-
sintezei istorice române[ti. O istorie nic`i Lovinescu. neral în distribuirea accentelor, verdic- beanu). Ceea ce, de pild`, reu[e[te
deloc eseizat`, deloc meditat` la telor [i spa]iilor. Teodor Tihon pentru Nina Cassian, cu
modul livresc-fastidios, niciodat` Mo[ia personal` Sigur, suntem în România, unde primul volum din Memoria ca zestre, nu
expus` declarativ, colorat` parabolic institu]iile-s moft, totul e persoana. Pen- s-a mai reu[it, s` zicem, la Matei C`-
ori impus` didactic. Dimpotriv`: o Cu aceasta intr`m în cea de-a doua tru cei mai mul]i dintre noi, UNITER-ul linescu, unde Portretul lui M e prins la
istorie filtrat` prin multiple straturi caren]` – nu vital`, dar stânjenitoare – va s` zic` „Galele de le face Caramitru“, bibliografie, nu [i în articolul Monic`i
[i substan]e umane, într-o tulbu- a acestei munci extraordinare: cliente- Humanitas-ul nu-i altceva decât „editu- Spiridon; la Ruxandra Cesereanu, cu
r`toare suit` de figuri ale degrad`rii lismul. Plezirismul de nabab sfid`tor. {i ra lui Liiceanu“, premiile Academiei textul oprit la 1998 [i bibliografia inclu-
[i destr`m`rii implacabile, ale e[ecu- folosirea reu[itei de grup în folosul bla- sunt în fapt „premiile lui Simion pentru siv pe 2003; la Al. Cistelecan, oprit în
lui ireversibil, ale fatalit`]ii, adic`.“ zonului personal. Pe cât de mari sunt oamenii lui“. Poate NEC [i Polirom s` fi 2000, dar „prins“ inclusiv cu monografia
meritele Dic]ionarului, care beneficiaz` intrat ne-personalizat în con[tiin]a pub- Mircea Iv`nescu din 2003 [.a.m.d.
Hai s` zicem c`-i vorb`rie. Li s-o fi de oameni perfec]i profesional în con- licului, dar asta numai fiindc` Andrei Alte observa]ii – venite, ca [i cele de
Ple[u este vizat mult altfel decât la Co- fa]`, tocmai din profundul respect fa]`
legiu, iar lui Silviu Lupescu nu-i place de aceast`, repet, extraordinar` reu[it`
prim-planul pentru el, ci numai pentru colectiv` – sunt de g`sit la Gabriel
firm`. Dac` despre DSR se spune, f`r` Dimisianu, în ALA, 8 febr. (absen]a lui
nici o mare exagerare, c`-i „dic]ionarul D. Dr`ghicescu) [i în special la Mircea
lui Zaciu“, d-apoi DGLR-ul va fi, f`r` Anghelescu, în cronica sa din Cuvîntul
nici o îndoial`, numit „dic]ionarul lui 1/ian.
Simion“. Am auzit c` pân` la finele acestui an
Este, prin urmare, cazul s` mai com- editura inten]ioneaz` s` publice cele-
par`m capitolul Caiete critice cu, s` lalte patru volume. Vom reveni, cu si-
zicem, capitolul Contrapunct (Bucure[ti, guran]`. j
1990)? E totuna cu a încerca s` pui în
oglind` Transf`g`r`[anul cu groapa din
fa]a casei. Este, oare, cazul s` te mai
întrebi de ce – dac` tot s-a stabilit c` în-
tr-un astfel de dic]ionar intr` numai
autori cu minimum dou` c`r]i publi-
cate – Eugen Simion aloc` aproape o
pagin` de carte Amintirilor unui la[
(1998) de Nicolae Corbeanu? O carte, nu
zic nu, tulbur`toare în felul ei, dar sin-
gura produc]ie a autorului pân` la Vara
transfugului din 2002, prins`, aceasta, la
bibliografie, dar se vede clar c` – fire[te
– necitit` de autorul articolului la data
redact`rii textului. Mai este cazul s` te
întrebi pentru ce lui Daniel Cristea-
Enache – un autor despre care m`
gr`besc s` spun c` am toat` simpatia –,
care publicase o singur` carte la data
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
11

Câteva note critice


privitoare la un recent
dic]ionar

DGRL
o EUGEN MUNTEANU o

N recent ap`rutul Dic]ionar gene-

Î
ral al literaturii române (vol. I-II,
Bucure[ti, Editura Univers Enci-
clopedic, 2004; coordonator gen-
eral: Eugen Simion), în vol I, p.
510 [i urm. sunt incluse dou` articole
dedicate Bibliei în general [i Bibliei de la
Blaj în particular. Semnate de d-nii
Camil Mure[an (C.M.) [i R`zvan Voncu
(R.V.), primul articol [i, respectiv, Ca-
mil Mure[an (C.M.), al doilea articol,
cele [apte pagini de dic]ionar cuprind,
pe lâng` informa]ii corecte [i in-
terpret`ri judicioase, unele informa]ii
eronate sau lacunare, inadverten]e,
interpret`ri gre[ite sau formul`ri defec-
tuoase. Cu toat` deferen]a colegial`
datorat` muncii autorilor, voi face în
continuare câteva observa]ii, în speran-
]a c` vor fi de folos pentru o eventual`
edi]ie revizuit` a lucr`rii men]ionate.
Încep cu câteva minore informa]ii
eronate. În primul paragraf ni se
aminte[te de faptul c` „pe la sfâr[itul
secolului al II-lea d.Hr. i s-a dat
numele de «biblie», care, dup` ce în
grece[te însemnase «fâ[ie de papirus»
a ajuns s` însemne diminutivul pen-
tru «carte»“ (p. 510, col. 1). Dincolo de
lipsa de limpezime a formul`rii, sem-
nal`m aici dou` erori. Mai întâi: dup`
cum [tie orice încep`tor în studiul
limbii grece[ti, gr. to biblíon „carte“ este
un derivat diminutival de la gr. bíblos
(sau byblos) „papirus“, dar [i „carte“,
forma tà biblía reprezentând pluralul „celelelte c`r]i“ (tà loipá ton biblíon), treac`t fie spus, transcrierea este cea între conceptele de „biblic“ [i
(„c`r]ile“). În al doilea rând: aceast` referindu-se expres la c`r]ile care, tradi]ional` în alfabet latin a numelui „bisericesc“. De exemplu, dac` în lista
form` de plural a ajuns s` desemneze al`turi de Pentateuh [i Profe]i, f`ceau eruditului care a dat în sec. al II-lea vechilor tip`rituri române[ti cu
generic c`r]ile sacre ale tradi]iei deja parte din canonul ebraic. d.Hr. o nou` versiune greceasc` a con]inut biblic putem accepta la
iudaice nu atât de târziu cum afirm` Pe col. 2 a aceleia[i pagini citim cu Vechiului Testament este Aquilas [i nu, rigoare [i Evangheliarele sau Psaltirile
autorii articolului, ci (dup` cum ne mirare c` Biblia a fost „t`lm`cit`, trep- cum scriu d-nii C.M. [i R.V. (p. 512, (de[i acestea sunt c`r]i de slujb` în
spun izvoarele indirecte [i chiar textul tat, în toate limbile p`mântului“, ceea col. 2), Akylas! care materia biblic` este ordonat`
biblic) mult mai devreme, [i anume ce este o hiperbol` pioas`, Biblia fiind, Idiomul de traducere forjat de fra]ii dup` criterii cerute de scenariul litur-
înc` din secolul al II-lea î.Hr., când au de fapt, tradus`, par]ial sau integral, în Chiril [i Metodiu [i urma[ii lor (sec. al
fost redactate [i traduse în grece[te doar aproximativ trei-patru sute de IX-lea–al X-lea) pentru a transpune
texte precum C`r]ile Macabeilor sau limbi din cele peste zece mii inven- textele sacre în limba popoarelor slave l DIC}IONARUL
În]elepciunea lui Iisus Sirah. Gestul tariate de c`tre lingvi[ti. din Moravia [i din Balcani [i devenit` GENERAL AL LITERA-
filologic elementar al consult`rii unor Voi trece acum în revist` câteva ulterior limb` liturgic`, limb` literar` TURII ROMÂNE A-B
dic]ionare sau concordan]e biblice ne din, dup` p`rerea mea, multele for- [i limb` oficial` inclusiv pentru Editura Univers Enciclope-
furnizeaz` informa]ia c`, de exemplu, mul`ri defectuoase din articolul de români, este numit de speciali[ti limba dic, 2005, 732 pp.
în 1.Mac. 2,59 se vorbe[te despre dic]ionar la care m` refer. Când spun slavon` (fr. le slavon, engl. the slavonian) DIC}IONARUL
„c`r]ile Legii“ (tà biblía tou nómou) [i în c` unele p`r]i ale Bibliei „nu sunt sau, mai rar, vechea slav` bisericeasc` GENERAL AL LITERA-
1Mac. 12,9 despre „c`r]ile sfinte“ (tà recunoscute ca organice nici de tradi]ia (germ. Altkirchenslavische), dar nu slav` TURII ROMÂNE C-D
hagía biblía). De asemenea, în jurul iudaic`, nici de o parte a celei cre[tine“ medieval`, cum o numesc d-nii C.M. [i Editura Univers Enciclope-
anului 130 î.Hr., eruditul Siracid (p. 510, col 2), d-nii C.M. [i R.V. au, R.V. (p. 512, col. I), cu o sintagm` care dic, 2005, 812 pp.
aminte[te, în prologul c`r]ii sale, desigur, în minte caracterul canonic se preteaz` la numeroase confuzii.
despre „c`r]ile str`mo[ilor“ [i despre sau necanonic al unor c`r]i biblice. În O confuzie repetat` [i „sistematic`“
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
12
gic), Liturghierul în schimb, principala Prin discu]ia asupra a[a-numitelor literare din epoc`, intensa ac]iune vechea român` literar` [i ilustreaz`
carte de ritual, este o carte biseri- „texte rotacizante“, trecem acum la o prozelitist` a calvinismului, sprijinit` cazul, relativ rar în secolul al XVI-lea
ceasc`, f`r` s` fie îns` [i o carte biblic` alt` categorie de inadverten]e, cele succesiv de câ]iva dintre principii românesc, în care ampla „predoslovie“
(a[a cum ni se spune la p. 513, col. 2). care dovedesc, din p`cate, lips` de in- maghiari ai Ardealului, s-a soldat în ne ofer` informa]ii detaliate [i precise
Câteva rânduri mai jos d`m peste o forma]ie filologic` la zi [i care conduc, secolele al XVI-lea [i al XVII-lea cu privitoare la persoanele implicate [i la
fraz` unde ni se vorbe[te despre „cir- implicit, la reafirmarea [i perpetuarea oarecare succes printre românii din scopurile tip`riturii respective. Pentru
cula]ia oral`, eventual manuscris`, a unor ipoteze dep`[ite. Problema Banat [i Hunedoara; timp de câteva justificarea aprecierilor pe care
Bibliei“, ceea ce reprezint` un non- dat`rii, localiz`rii [i mai ales a genera]ii, în centre precum Lugoj, urmeaz` s` le formulez la adresa
sens, românii neputând constitui, în explic`rii cauzelor [i a condi]iilor Caransebe[, Or`[tie, Deva, comunit`]i „metodei“ d-lor C.M. [i R.V., dar [i pen-
Evul Mediu, o excep]ie de la tradi]ia istorice, culturale [i confesionale în de români relativ compacte au profe- tru frumuse]ea în sine a textului, îmi
cre[tin`, care nu cunoa[te fenomenul care au fost elaborate primele tradu- sat calvinismul. Dat` fiind importan]a permit citarea unor secven]e mai
înv`]`rii „pe de rost“ a Sfintei Scrip- ceri cu con]inut biblic în limba capital` acordat` de calvini ample din „predoslovie“ (dup` edi]ia
turi [i al transmiterii ei pe cale oral`. român` („manuscrisele rotacizante“) a transpunerii în „limba poporului“ a Pamfil, pp. 10-11):
Pe de alt` parte, printr-un Evangheliar reprezentat o veritabil` „chestiune mesajului scriptural [i pe baza unui „Cu mila lui Domnedzeu [i cu aju-
slavon „copiat la 1405 de Nicodim de homeric`“ a filologiei române[ti, care „strat lingvistic“ b`n`]ean-hunedore- toriul Fiiului [i cu s`vîr[itul Duhului
la Tismana“ (p. 512, col. 2) textul bi- a produs o ampl` literatur` [i multiple an în infrastructura lingvistic` a tex- sfînt, eu, Torda[ Mihaiu, ales piscopul
blic nu putea „p`trunde“ în literatura controverse. Din marea varietate de telor conservate, apare cum nu se românilor în Ardeal [i cu Herce
român` (care înc` nu exista!), cum ipozeze [i „teorii“ emise de mai bine poate mai legitim` concluzia c` tra- {tefan, propoveduitoriul evangheliei
spun d-nii C.M. [i R.V. ci, cel mult, în de un secol în filologia româneasc`, duc`torii români ai primelor texte cu lu Hristos în ora[ul C`v`ran
DGRL

cultura medieval` a românilor. d-nii C.M. [i R.V. men]ioneaz` doar con]inut biblic trebuie c`uta]i în Sebe[ului, Zacan Efrem, dasc`lul de
Despre Psaltirea în versuri a mitro- „influen]a catolic`, influen]a refor- sânul acestor calvinizan]i români din d`sc`lie a Sebe[ului [i cu Pe[ti[el
politului Dosoftei (Uniev, 1673) mat` [i cea husit`“ (p. 513, col. 1) [i se Banat-Hunedoara. Dar despre con- Moisi, propoveduitorul evangheliei în
autorii articolului ne informeaz` c` declar`, cu rezerve, e drept, adep]i ai tribu]iile în materie ale reputa]ilor ora[ul Logojului, [i cu Achirie,
nu a fost „canonizat` niciodat`“ (p. „teoriei husite“, sus]inut` ini]ial de N. cercet`tori bucure[teni men]iona]i potropopul varmigiei Henedoriei,
514, col. 2), ca [i cum în Biserica Iorga [i acceptat` ulterior de al]i isto- mai sus autorii articolului din ]inum într-una pentru jelanie scrip-
româneasc` ar fi fost instituit cândva rici [i filologi, între care G. Iv`nescu [i Dic]ionarul general al literaturii române tureei sfinte, c` v`dzum cum toate
[i ar func]iona un sistem sau un I.A. Candrea (care a [i renun]at ulteri- par s` nu fi aflat nimic! limbile au [i înfluresc întru cuvintele
mecanism de „canonizare“ a textelor, or la ea!). Or, gra]ie în special În acela[i climat calvinizant a fost sl`vite a lui Domnedzeu, numai noi,
altul decât uzul [i acceptarea lor tacit` cercet`rilor efectuate în ultima alc`tuit` [i tip`rit` Palia de la Or`[tie românii, pre limb` nu avem. Pentru
în biserici, înt`rit` prin tip`rirea [i jum`tate de secol de c`tre filologii I. (1581-1582), monument important al aceaia cu mare munc` scoasem den
difuzarea cu binecuvântarea ierarhu- limb` jidoveasc` [i greceasc` [i sîr-
lui locului. M`rturisesc de asemenea beasc` pre limb` româneasc` 5 c`r]i
c`, fie [i în contextul ei mai larg, fraza ale lui Moisi prorocul (…) [i le d`ruim
„traducerile ulterioare ale Bibliei, în voo, fra]ilor rumâni (…). Den mila lu
afar` de necesarul proces de actu- Domnedzeu în dzilele lu Bat`r Jigmon,
alizare lingvistic`, au marcat [i o voivod` Ardealului, d`ruim (…) ceaste
accentuat` deliteraturizare“ (p. 515, dou` dentîiu: Bitie [i Ishodul. Celui
col. 1) r`mâne pentru mine f`r` o domn de steag [i vestit viteaz Gesti
referin]` clar`, întrucât nu reu[esc s` Frean]i, alesu hotnogiu Ardealului [i
pricep ce vor s` spun` autorii prin ter- }`rîei Ungure[ti, l`cuitoriu în Deva,
menul deliteraturizare. Dac` au avut cum aceste doo c`r]i s` fie pîrg` (…).
cumva în gând ideea c`, treptat, versi- Gesti Frean]i fu cu tot agiutoriul [i
unile biblice române[ti ar fi pierdut le-au scris în cheltuial` mult` [i cu al]i
caracterul „literar“ (i.e. „estetic“), oameni buni înc` lîng` sine [i le-au
atunci afirma]ia este inexact`, d`ruit voo, fra]i românilor, pentru
întrucât, dimpotriv`, „evolu]ia“ a fost aceaia ruga]i pre Domnedzeu prentru
de la strictul literalism ini]ial c`tre M`rie lui. (…) Den mila lui
mai mult` claritate [i expresivitate li- Domnedzeu eu, {erban diiacu,
terar` (cu apogeul atins în versiunea me[terul mare a tiparelor, [i cu
Radu-Galaction din 1938). Dac` s-au Marien diiac, dîndu în mîna noastr`
gândit îns` la emergen]a principiului ceaste c`r]i, cetind [i ne pl`cur` [i
traducerii interpretativ-semantice le-am scris voo, fra]ilor români, [i le
(„sensus de senso“) în dauna ceti]i (…). Porojdestva Hristovo, 1582.
transpunerii literale („verbum a În cetate în Or`[tie“.
verbo“), atunci aser]iunea este A[adar, ce afl`m din respectiva
adev`rat`, numai c` termenul delitera- „predoslovie“? Locul exact al tip`ririi,
turizare înseamn` orice altceva, numai data exact` [i numele principelui
„renun]are la literalism“ nu! Ardealului (Sigismund Báthory),
Ce s-ar putea în]elege prin formula- numele „sponsorului principal“
rea „primele manifest`ri scriptice ale (Geszthy Ferenc, guvernatorul militar
limbii române“ (p. 513, col. 1) se al Ardealului), numele episcopului
descifreaz` din context; este vorba, vor român calvin (Mihai Torda[i), dar, mai
s` spun` autorii, de manifest`ri scrip- ales, numele celor patru c`rturari
turale, c`ci, în româna contemporan`, români care au lucrat efectiv la tradu-
scriptic înseamn` cu totul altceva! De cere (Herce {tefan, Zacan Efrem,
altfel, la p. 515, col. 1, cuvântul scrip- Pe[ti[el Moisi [i Achirie), împreun` cu
tural apare întrebuin]at corect („textul definirea exact` a func]iei lor de profe-
scriptural“). În schimb, cu totul sor, predicatori calvini [i, respectiv,
abscons` r`mâne pentru cititor, oricât protopop, ca [i a localit`]ii de unde
de binevoitor ar fi acesta, afirma]ia c` vin. Mai afl`m de asemenea numele
„stabilirea unor cronologii exacte“ Ghe]ie [i Al. Mare[, „misterele“ vechii culturi române[ti, volum care tipografilor, {erban, fiul diaconului
pentru copiile manuscrise ale începutului scrisului literar românesc con]ine traducerea româneasc` inte- Coresi, [i un anume Marien diac.
primelor traduceri române[ti biblice sunt, în linii mari, convenabil gral` a primelor dou` c`r]i biblice, Pentru interpretarea corect` a acestor
este dificil`, „din cauza unor erori de clarificate. În esen]`, este vorba despre „Bitia“ (Geneza) [i „Ishodul“ (Exodul). detalii nu avem decât s` consult`m
copiere a colofoanelor criptate“ (p. faptul c` manuscrisele rotacizante Originalul (nem`rturisit!) al traducerii oricare din istoriile literaturii române
513, col. 1). Or, în afar` de o controver- conservate la BAR sunt cópii efectu- a fost Pentateuhul în limba maghiar` vechi, nu mai departe, de exemplu, pe
sat` sigl` chirilic` existent` pe manu- ate, în a doua parte a sec. al XVI-lea, în ([i nu „o Biblie în limba maghiar`“, cea a lui N. Cartojan (ed. din 1980, pp.
scrisul Psaltirii Scheiene, toate celelalte zona dialectal` nordic` a spa]iului cum spun d-nii C.M. [i R.V., p. 513, col. 108-111).
versiuni manuscrise ale Psaltirii sau daco-român (cel mai probabil 2), tip`rit în 1551 la Cluj de cunoscu- În loc de aceste informa]ii clare [i
Apostolului din sec. al XVI-lea (Psaltirea Maramure[ sau Moldova de nord), tul c`rturar Heltai Gáspár, un izvor la îndemâna oricui, în paragraful dedi-
Vorone]ean`, Psaltirea Hurmuzachi, dup` traducerile originale ale unor secundar fiind [i Vulgata latineasc`. cat de d-nii C.M. [i R.V. Paliei (p. 513,
Codicele Vorone]ean, Apostolul Popii anonimi din regiunea Banat-Hunedoa- Beneficiind de excelenta edi]ie critic` col. 2), cititorul de bun`-credin]`
Bratul, Codex Sturdzanus) nu con]in ra. Dup` cum atest` documente scrise a Vioric`i Pamfil (1966), textul Paliei întâmpin` o serie de omisiuni
nici un „colofon“, fie el criptat sau nu! indirecte, precum [i alte monumente este binecunoscut speciali[tilor în (numele traduc`torilor!) [i erori, între
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
13
care cea mai de neîn]eles este tip`rire. Avem deci, din secolul al stituit textul de referin]` al tradi]iei În fine, înainte de a încheia, mai
atribuirea întregii întreprinderi celui XVII-lea, trei versiuni ale VT, diferite, biblice române[ti, punctul de pornire am de f`cut dou` observa]ii.
care a fost doar tipograf ({erban, fiul dar înrudite textual (ms. 45, ms. 4389 pentru succesivele revizuiri, începând C` autorii articolului dau credit
lui Coresi) [i… unui inexistent „Matei [i textul tip`rit la 1688). Acestea sunt cu cea mai radical` [i mai important`, total legendei despre „cei [aptezeci“ de
Gr`maticul“ (sic!). Renun] la a mai faptele, pe care oricine le poate cea efectuat` de Samuil Micu la 1795. c`rturari evrei din Antichitate care au
intra în detalii, cititorul interesat verifica prin compararea celor trei Ajuns în acest punct, confirm alc`tuit „Septuaginta“ (legend` trans-
putând el însu[i s` compare vechi versiuni biblice men]ionate, ideea, poate nu îndeajuns subliniat` mis` de a[a-numita Scrisoare a lui
enun]urile din Dic]ionarul general cu publicate pe coloane paralele în seria de autori, c` Biblia de la Blaj (1795) Pseudo-Aristeas), ignorând criticile
informa]iile cuprinse în amplul citat Monumenta linguae Dacoromanorum este, de fapt, „mama“ Bibliilor exegezei moderne privitoare la
pe care l-am dat mai sus. Ceea ce mi se (Ia[i, vol. I-V, 1988-1997; vol. XI, 2003; române[ti moderne, reedit`rile din veridicitatea istoric` a acestor relat`ri,
pare ciudat este s` constat c` o simi- coord.: Al. Andriescu, V. Arvinte, P. secolul al XIX-lea (edi]ia de la Sankt este o op]iune a d-lor, pe care nu o
lar` lips` de informa]ie filologic` ca- Miron). Petersburg, 1819; edi]ia Filotei, Buz`u, comentez. Dar a vorbi (p. 510, col. 2)
racterizeaz` [i referirile la Palie din În dic]ionarul la care ne referim, 1854-1856; edi]ia {aguna, Sibiu, 1856- despre „influen]ii supu[i“ evrei ai
„Precuvântarea“ semnat` de ÎPS citim în schimb urm`toarele: „Soarta 1858) nefiind decât reedit`ri ale versi- regelui elenistic egiptean Ptolemeu al
Teoctist la „edi]ia jubiliar`“ a Bibliei dramatic` a textelor vechi face ca nici unii lui Samuil Micu. Mai mult înc`, II-lea Filadelful (285-246 î. Hr.) este
(versiunea „Anania“, 2001, p. 5), unde una dintre încerc`rile lui Nicolae „versiunea sinodal`“ de la 1914 (din deja prea mult, cunoscute fiind statu-
impozanta tip`ritur` de la 1582 este Milescu în direc]ia transpunerii Bibliei care deriv` toate Bibliile autorizate de tul de „asediat“ al neamului lui Israel
atribuit`… Diaconului Coresi! în române[te s` nu ajung` la noi [fals: BOR) reprezint` [i ea o revizuire, e în oikumena greceasc` [i marile
Paragrafele (pp. 514-515) dedicate avem textul lui, revizuit, în ms. 45!], drept, radical`, dar revizuire, a textu- dificult`]i de „aculturalizare“ [i de

DGRL
de d-nii C.M. [i R.V. Bibliei de la Bucu- de[i numeroase izvoare ne informeaz` lui ilustrului ardelean. adaptare la universalismul politeist
re[ti (1688) con]in [i ele lacune de c` acesta a tip`rit la Frankfurt tradu- Sunt [i eu, asemenea d-lor C.M. [i elenistic, pe care le întâmpinau evreii
informa]ie [i aprecieri eronate neper- cerea integral` a Vechiului Testament, R.V., un admirator al harnicilor [i monotei[ti inclusiv în Egipt, chiar
mise într-un dic]ionar. De[i citate în ba mai mult decât atât, c`, aflat la devota]ilor reprezentan]i ai {colii dac` aici mai pu]in decât în Palestina
bibliografia final` de la articolul Constantinopol ca agent diplomatic, Ardelene, c`rora le dator`m con- st`pânit`, în epoc`, de Seleucizi.
despre Biblia de la Blaj (1795), lucr`rile t`lm`cise integral Biblia. Manuscrisul figurarea identit`]ii noastre culturale Referin]a la „pleiada de scriitori
lui V. Cândea [i Al. Andriescu, s`u, se presupune, va fi stat la temelia moderne („ {coala Ardelean` […] a patristici str`români“ (p. 512, col. 2)
cercet`tori care au adus, al`turi de Bibliei de la Bucure[ti“ (p. 514, col. 2). a[ezat temelia culturii [i con[tiin]ei pentru a sugera o ipotetic` circula]ie
N.A. Ursu, contribu]ii filologice Care ar fi acele „numeroase izvoare“ na]ionale moderne“, p. 515, col. 1). printre români, în perioada timpuriu-
importante la clarificarea complicatei nu ni se spune, dar, dac` ar fi Pornirile antifanariote (implicit anti- medieval`, a Vulgatei [i a Septuagintei
istorii a Bibliei de la Bucure[ti, nu par s` adev`rat`, afirma]ia c` Milescu a grece[ti) [i fobia fa]` de slavonismul indic` faptul c` autorii articolului pe
fi fost realmente luate în seam`. tip`rit traducerea Vechiului Testament ambiant al vechii culturi române[ti care îl recenzez împ`rt`[esc „credin]a“
Rezum, foarte succint, etapele acestui la Frankfurt ar schimba radical ale unor Samuil Micu, Petru Maior, acelora care socot c` autori latini
proces. Pe când era agent diplomatic al peisajul literaturii române vechi. Nu Gheorghe {incai [i ale urma[ilor lor importan]i din patristica secolului al
domnului Moldovei la Istanbul (1661- este îns` decât o enormitate, sc`pat` din sec. al XIX-lea (Timotei Cipariu, A. IV-lea, precum Dionisie Exiguus sau
1664), tân`rul c`rturar Milescu a efec- probabil din goana condeiului! Mai T. Laurian [.a.) se explic` [i se justific` Niceta de Remesiana, ar fi… str`-
tuat o traducere integral` a Vechiului citim în continuare c` Biblia de la în contextul epocii, al luptei lor pen- români. Dup` cum am scris cu alt`
Testament, având ca „izvod“ principal Bucure[ti este „considerat` de tru emancipare cultural` [i na]ional`, ocazie, a califica drept „str`români“
textul grecesc al Septuagintei, în edi]ia speciali[ti drept una dintre cele mai precum [i prin logica pro-occidental`, scriitori de limb` latin` care au tr`it
tip`rit` de protestan]i la Frankfurt am bune traduceri din lume“ [i c` latinizant` [i purist-etimologizant` a cu secole bune înainte ca poporul
Main în 1597 [i reputat` în epoc` „apari]ia ei coincide cu maturizarea discursului lor militant. A sus]ine îns` român s` se fi n`scut, pe baza simplu-
drept cea mai bun`. În condi]ii neelu- limbii române“, afirma]ii generale lip- ast`zi pozi]ii subiectiv-depreciative lui fapt c` sunt originari sau au activat
cidate pe deplin, textul lui Nicolae site de o baz` real`. Ca unul care m` fa]` de alte etape sau momente din în cet`]i romane din cele dou` Moesii,
Milescu a fost supus unei revizii de un ocup de peste dou`zeci de ani cu istoria culturii române[ti mi se pare Panonia sau Dardania (unde urma s`
moldovean (probabil Dosoftei, dup` aceast` problematic`, am constatat c` anacronic [i contraproductiv. Din apar`, peste secole bune, poporul
N.A. Ursu), de aici rezultând textul speciali[tii sunt de cu totul alt` p`rere, aceast` cauz`, nu cred c` a vorbi în român), este la fel de amuzant ca a
p`strat în ms. 45 de la Filiala din Cluj [i anume c`, în ciuda enormei sale continuare despre „deform`ri refor- vorbi despre Sf. Augustin, episcop de
a BAR. Acest text a servit ca surs` de importan]e culturale [i a statutului mate“ prezente în unele texte vechi Hippona (azi Annaba), ca despre un
inspira]ie [i control pentru alc`tui- s`u simbolic de excep]ie, textul de la române[ti (p. 513, col. 2), despre scriitor… „str`-algerian“, despre
torul ([i el anonim; probabil, dup` 1688 este în fapt o traducere minat` „scrierile (…) cople[ite de grecismul Grigorie din Tours ca despre un scri-
N.A. Ursu, Daniil Panoneanul), unei de literalitate, cu ample pasaje ili- sus]inut de domnii fanario]i“ (p. 515, itor… „str`-francez“ sau despre Isidor
alte versiuni integrale a VT, conser- zibile. De asemenea, din punct de col. 1) sau despre „caftanul greoi [i din Sevilla ca despre un autor… „str`-
vat` [i ea în ms. 4389 de la BAR. vedere strict lingvistic, avem de a face învechit al slavonismului“ în opozi]ie spaniol“.
Grupul de c`rturari de la Bucure[ti, în Biblia de la Bucure[ti cu un amestec cu „elegan]a rezonan]elor (…) origi- Închei reafirmând bunele inten]ii
coordonat de Fra]ii {erban [i Radu de norme moldovene[ti [i muntene[ti, nale, latine“ (p. 515, col. 2) este cel mai [i buna credin]` care stau la baza con-
Greceanu, c`rora voievodul {erban fapt care gole[te de con]inut orice pre- [tiin]ific fel de a vedea lucrurile. De sidera]iilor de mai sus. j
Cantacuzino le-a cerut în 1688 s` supus aport decisiv la „maturizarea“ altfel, astfel de aprecieri subiective
tip`reasc` Biblia în întregime, au luat limbii române (literare). Este îns` nici nu [i-ar avea locul într-un
ca baz` textul din ms. 45, pe care l-au adev`rat c`, a[a cum spun [i autorii dic]ionar, în care cititorul avizat caut`
supus unei sumare revizii înainte de articolului, Biblia de la Bucure[ti a con- informa]ii obiective [i clar exprimate.

Cu prilejul \mplinirii a 10 ani de activitate, Editura Polirom lanseaz` Manuscrisele vor fi expediate \n plic, f`r` semnatur` [i prefa]ate de un
concursul anual „Ioan Petru Culianu“ motto, pe adresa editurii din Ia[i, B-dul Carol nr. 4, C.P. 266, \n format
electronic [i print (ambele obligatorii). |n plic separat, concuren]ii s\nt
Concursul este adresat debutan]ilor, autori de studii [i eseuri \n dome- ruga]i s` introduc` acela[i motto, precum [i un CV al autorului. Ambele
niul [tiin]elor socio-umane plicuri vor purta men]iunea „Pentru concursul Ioan Petru Culianu“.
Manuscrisele nu se \napoiaz`.
Editura Polirom anun]` instituirea unui concurs anual de debut pentru
c`r]i de studii [i eseuri. Concursul va purta numele „Ioan Petru |n anul 2005 vor fi luate \n considera]ie manuscrisele primite \n perioa-
Culianu“. Lucr`rile prezentate trebuie s` se \nscrie \n domeniile: istoria da 1 aprilie-30 septembrie a.c. Este de preferat ca manuscrisele s`
religiilor, studii culturale, mentalit`]i, antropologie. Pot participa [i con]in` \ntre 200 [i 300 de pagini a c\te 2000 de semne. Manuscrisele
manuscrise din domeniul altor [tiin]e socio-umane (psihologie, soci- sosite pe adresa editurii vor fi examinate de un juriu a c`rui compo-
ologie, [tiin]` politic``, studii de gen, asisten]` social``), comunicare, nen]` va fi comunicat` la data anun]`rii premiului.
rela]ii publice, studii media.
Informa]ii suplimentare pot fi obtinute prin e-mail la adresa
Valoarea premiului este de 1000 de euro, iar lucr`rile premiate vor fi concurs@polirom.ro.
publicate. S\nt acceptate \n concurs [i manuscrise ale autorilor care au
participat cu materiale \n volume colective deja publicate.
i
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
14

Recenzie la
CRONICA EDI}IILOR

Septuaginta (Geneza)
o ADRIAN MURARU o

NGERII trimi[i s` distrug` Sodoma au mai întâi cre[tinilor, ce încercau s`-i conving` pe finii degus- pervertite, voluntar sau involuntar, ori alienate chiar

Î
grij` de Lot, gazda lor: îi cer s`-[i salveze sufletul, t`tori ai lui Platon [i Tucidide c` Septuaginta, carte prin actul traducerii: Septuaginta este una dintre ver-
neprivind înapoi, [i s` plece pe munte. Lot esen]ial` a noii religii, cuprinde revela]ia Zeului. A citi siunile grece[ti ale Scripturii ebraice). Ori „propagan-
crede c` nu se poate salva în munte: are o alt` LXX trebuie s` fi fost, pentru cei ce nu credeau în acest distice“: un text adecvat a[tept`rilor cititorului are mai
solu]ie. Textul Septuagintei (LXX) continu`: zeu, un supliciu: nu numai facilitatea textului, ci [i ero- multe [anse de a fi receptat. {i exigen]e interne puteau
„Iat`, cetatea aceasta este aproape, ca s` m` refugiez rile enorme de redactare f`ceau LXX ilizibil`. determina corectarea LXX: infinita ra]iune nu poate
acolo, ea este mic`, acolo voi fi salvat, [i ea nu este Existau îns` cititori ce plecau de la alte premise ale izvodi ceea ce, pentru noi, este de neîn]eles. Aceast` ati-
mic`“ (Geneza 19, 20). Ce ne spune acest enun]? Ce ar lecturii: LXX, ca mesaj al celui ce este diferit de noi, ne tudine a fost ajutat` [i de c`derea în uitare a limbii în
putea comunica Lot, pe lâng` contradic]ia evident`? indic`, prin chiar „pietrele de poticnire“ ce ne apar în care a fost redactat` LXX: traducerea în limbile ver-
Mai mult: ce ne transmite un autor care utilizeaz` con- drumul lecturii, ce înseamn` „diferen]a“. Pentru ace[ti naculare, ce oblig` acum la consultarea unui dic]ionar
tradic]ia, confuzia ca mod de expunere? Mai este acest lectori, textul LXX, infirm dup` logica noastr`, are [i la practicarea unui anume tip de suspiciune, va
autor credibil? semnifica]ie: datoria fiec`rui cititor este s` descopere favoriza tendin]a. În cazul textului biblic citat la
R`spunsurile date întreb`rilor anterioare reflect` logica textului, s` afle, în cazul enun]ului amintit început, rezultatul acestei atitudini va fi interven]ia
atitudinea fiec`rui cititor fa]` de LXX, dar [i istoria tex- anterior, care este „cetatea“, cea care este mic` [i, de asupra textului: enun]ul nu poate fi autocontradicto-
tului Genezei, carte cuprins` în traducerea Septuagintei asemenea, care nu este mic`. O semnificativ` tradi]ie riu, a[a c` el trebuie citit altfel. Cum? Simplu: „Iat`,
ini]iat` de Cristian B`dili]` [i realizat` sub auspiciile cultural` î[i va asuma aceast` datorie [i va cerceta. cetatea aceasta este aproape, ca s` m` refugiez acolo,
Colegiului „Noua Europ`“ din Bucure[ti. Ce [ans` are, Exegeza patristic`, parte a acestei tradi]ii, va fi rezul- ea este mic` [i acolo voi fi salvat. Nu este mic`?“.
în fa]a lectorului, un text ce nu [tie a respecta minimul tatul interoga]iei. Înlocuirea unei conjunc]ii, kai\ , cu un semn de punc-
exigen]ei logice? Cel care crede, fundamental, în logica Mai exist` o atitudine posibil`, [i ea exersat` tua]ie [i ad`ugarea unui punct supralinear în finalul
aristotelic` [i în principiile clasice ale literaturii va diacronic: recunoscând în LXX o scriere revelat`, enun]ului (diferen]a dintre semnul ce indic` o scurt`
respinge textul: de aici faima, persistent` în cercuri ele- abaterea de la norma logic` sau gramatical` cotidian` pauz`, virgula, [i semnul ce indic` interoga]ia este
vate ale Antichit`]ii târzii, unei scrieri indecente, vici- a fost „îmblânzit`“ prin discrete corecturi. Justific`rile minim` în greac` : acesta din urm` este notat ); a „nor-
ate de abaterile, foarte numeroase, de la cerin]ele logi- acestei practici puteau fi numeroase, „[tiin]ifice“ malizat“ textul. Acesta este textul recept ast`zi, text ce
ce, gramaticale minime. De aici [i prostul renume al (atunci când s-a pledat pentru corectarea unor texte apare în edi]ia A. Rahlfs a Septuagintei. Ceva poate
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
15
nemul]umi în continuare cititorul: contradic]ia a duc`tor: „a v`zut Dumnezeu c` lumina era bun`“. conving`). Mai amintesc un ultim exemplu de inver-
disp`rut, îns` în text s-a strecurat dubita]ia. Traduc`- Complinirea era necesar`, îns` op]iunea pentru imper- siune a num`rului: v. 1,18 ajunge s` spun` c` lumin`-
torul român, C. B`dili]`, continu` aceast` ac]iune de fect este discutabil`: exegezele, anticele traduceri ale torii sunt crea]i ca „s` st`pâneasc` zilele [i nop]ile“. Ei
„normalizare“: „Iat` cet`]uia aceasta pe-aproape, ca s` LXX în latin` subîn]eleg, men]ioneaz` aici prezentul st`pânesc, de fapt, ziua [i noaptea: exegeza va lua în
scap acolo, e mic`, acolo-mi voi g`si sc`pare. Nu-i a[a indicativ al verbului „a fi“ [i nu imperfectul, care este seam` singularul din original.
c`-i mic`?“. Pseudo-interoga]ia este dezvoltat`, elabo- alegerea traduc`torului. Prezentul era, de altfel, O sintagm` prezint` dou` ocuren]e în original: „s`

CRONICA EDI}IILOR
rat`, urmând un model sintactic str`in: îndoiala a fost îndeob[te utilizat pentru complinire. Men]ionarea lumineze p`mântul“ (v. 1,15) înseamn` pentru tra-
[i ea expurgat`. acestei abateri de la norma curent` ar p`rea superflu` duc`tor „ca s` lumineze pe p`mânt“ (v. 1,17). Un agre-
Am început aceast` recenzie comparând textul dac` op]iunea traduc`torului nu ar avea consecin]e: gat format din prepozi]ie [i substantiv, ei)j fau s= in,
LXX, a[a cum este el atestat în secolul al treilea (de regulile din consecutio temporum, specifice limbii este tradus mai întâi „ca s` lumineze“ (v. 1,14), apoi
c`tre Origen) [i, ulterior, în secolul al cincilea (Rahlfs române, oblig` la deosebire între enun]ul „a v`zut c` „pentru lumin`“ (v. 1,15): nici o traducere nu red` ori-
utilizeaz` în edi]ia sa Codex Vaticanus, Codex Sinaiticus lumina era bun`“ [i secven]a „a v`zut c` lumina este ginalul. {i tot în leg`tur` cu astrele: o secven]` dificil`
[i Codex Alexandrinus, redactate ulterior), amintind [i bun`“. De aici necesare urm`ri exegetice. a v. 1,14, care a f`cut pe unii cititori ([i traduc`tori) ai
solu]ia traduc`torului C. B`dili]`. Apelul la istoria Versetul 1,5 utilizeaz`, în dou` rânduri, acela[i LXX s` considere c` astrologia are justificare biblic`,
textului LXX ar putea p`rea inutil` aici: traduc`torul verb, e)ka/lesen, îns` traducerea îl aminte[te doar o este „purificat`“ prin traducere de orice tenta]ie.
român men]ioneaz` insistent c` el va urma doar edi]ia dat`: „{i a numit Dumnezeu lumina «zi» [i întunericul Secven]a cuprinde un verb [i patru sintagme formal
lui Rahlfs. Îns` discutarea istoriei textului LXX, a ati- «noapte»“. Poate p`rea inutil s` men]ionezi de dou` ori identice, corelate coordonator de conjunc]ia „[i“:
tudinii ce o înso]e[te, este necesar`. Dac` ceea ce s-a un verb în acela[i verset, notând c` Dumnezeu a astrele „s` fie spre [a da] semne [i spre vremi [i spre zile
amintit pân` acum nu a convins, rândurile urm`toare numit lumina „zi“ [i c` tot El a numit întunericul [i spre ani“ (e)s
/ twsan ei)j shmei=a kai\ ei)j kairou=j kai\
vor încerca s` argumenteze. „noapte“. În plan exegetic îns`, atunci când c`ut`m un ei“j h‚me/raj kai\ ei“j e“niautou\j). C. B`dili]` reformeaz`
Traducerea trebuie raportat` la edi]ia Rahlfs: doar în]eles, nu este acela[i lucru s` observi o singur` nomi- textul: astrele „s` r`mân` ca semne pentru anotimpuri,
aceasta este urmat`. Suntem sili]i s` accept`m aceas- nare, care înso]e[te lumina întunericului, sau dou` pentru zile [i pentru ani“. Solu]ia unor traduceri mo-
ta: vom discuta, în consecin]`, traducerea oferit` citind nomin`ri, una pentru lumin` [i alta pentru întuneric. derne este facil adoptat`. Supraordonarea termenului
doar textul edi]iei recepte, a lui A. Rahlfs. {i pentru c` Pare o pre]iozitate, îns` trebuie amintit c` au existat „semne“ în noua configura]ie îndep`rteaz` ispita de a
spa]iul acestei recenzii se supune [i altor constrângeri, autori ce au dedicat tomuri câte unui verset, ori chiar vedea în revela]ie un suport pentru practica astrolo-
vom privi, în principal, varianta oferit` de C. B`dili]` unei secven]e, din aceste prime pagini ale Facerii. giei: astrele sunt semne pentru anotimpuri, pentru zile,
primului capitol din cartea Facerii. Op]iunea pentru Finalul aceluia[i verset ne ofer` o alt` op]iune dis- pentru ani. Originalul elin, citit atent în patristic`, nu
acest capitol este dat` de situa]ia privilegiat` a lui, cutabil` a traducerii: de[i nota alc`tuit` de traduc`tor permite îns` aceast` traducere. Ispita este învins`,
observat` [i de traduc`tor: de aici pleac` zeci de scrieri demonstreaz` c` sintagma h(me/ra mi/a a fost în]eleas` îns` rescriem LXX, anul`m interoga]ia [i uit`m
exegetice care î[i propun s` în]eleag` hexaemeron-ul, ca „o zi“ în exegez` (o dovad` suplimentar` este exegeza iscat` de un text dificil al Septuagintei.
crea]ia divin`. Privirea va fi condus` de ceea ce C. op]iunea predilect` a vechilor traduceri în latin` ale Exist` [i alte secven]e infidel redate de traduc`tor
B`dili]` î[i asum` ca principiu în traducere, exacti- LXX pentru aceea[i variant`; argument ar putea fi [i (v. 1,12; 1,30). Nu le discut aici: recenzia are dimensi-
tatea, fidelitatea fa]` de original, singurul principiu textul ebraic), C. B`dili]` pune în text „ziua întâi“. uni limitate.
acceptabil pentru un patrolog ce cunoa[te bine obsesia Dic]ionarul noteaz`, într-adev`r, [i utilizarea ordinal` Multe alte imprecizii în traducere pot fi observate:
interpretativ` focalizat` pe aceste prime rânduri ale a numeralului cardinal mi/a, îns` doar în câteva situa]ii, o sintagm`, ei)j a)rca\j, este tradus` nominal ca
tratatului biblic (a se vedea opinia de la p. 34, semnat` neidentificabile aici. Numeralul cardinal este utilizat „st`pân“ (v. 1,16). Sintagma, articulat`, ta\ qhri/a th=j
de C. B`dili]`, ce consider` c` aceast` traducere a emfatic, pare a ne spune exegeza (nu despre „o zi“ ar gh=j, este tradus`, corect, „fiarele p`mântului“ (v. 1,25).
Septuagintei se caracterizeaz`, printre altele, printr-o fi vorba, ci despre „ziua una“). Ceea ce a dictat op]iunea În versetul anterior, aceea[i sintagm`, nearticulat`
„echivalare precis` a originalului LXX“). Pentru a traduc`torului este atitudinea fa]` de LXX: textul este ini]ial, are o echivalare problematic`: „fiarele p`mân-
în]elege exegezele patristice ale locului trebuie s` dis- „normalizat“, acomodat unui intelect ce dore[te ca suc- tului s`lbatice“. Este evident` aici [i graba traduc`toru-
punem de un text tradus atent, care s` nu neglijeze nici cesiunea „ziua a doua“, „ziua a treia“, „ziua a patra“, lui: semn este topica v`c`rescian`.
un termen al textului LXX, care s` nu se dep`rteze nici prezent` în text, s` fie deschis` de „ziua întâi“. Tra- Practica opus`, relativ r`spândit`, este simplificarea
m`car de la punctua]ia originalului elin. Semn c` ducerea ucide, din p`cate, interoga]ia. {i desfiin]eaz`, LXX: secven]a to\ spe/rma au)tou= este tradus` prin
aceasta a fost inten]ia autorului este abaterea de la totodat`, o semnificativ` literatur` exegetic`. excizia celui de-al doilea termen, ca „s`mân]`“ (v.
norma limbii române, care impune ca dup` un impe- În versetul 1,6 apare, pentru întâia oar`, sintagma 1,11). Acela[i procedeu este utilizat în v. 1,26: tw=n
rativ s` urmeze, predilect, un anume semn de punc- a)na\ me/son, prezent` în alte câteva locuri în primul e(rpetw=n tw=n e(rpo/ntwn este redus, în traducere, la
tua]ie. Or, C. B`dili]` traduce, la versetul (v.) 1,3, astfel capitol al Genezei. Echivalarea acestei sintagme variaz` „târâtoare“. Ca [i în v. 1,28. Ca [i în v. 1,30, unde avem
cuvântul divin: „S` fie lumin`“. De altfel, toate porun- îns`, chiar dac` ea este plasat` în contexte similare: în un text al LXX pu]in diferit. „Târâtoarea care se târâie“
cile/cerin]ele divine care instaureaz` lumea sunt v. 1,6 unica ocuren]` a sintagmei este tradus` „în ar fi fost, desigur, pleonastic. Septuaginta nu s-a ru[inat
traduse aici f`r` a utiliza semnul de punctua]ie dou`“, în v. 1,7 cele dou` ocuren]e ale sintagmei îns` de versiunea ebraic`, [i a tradus-o fidel. C. B`dili]`
obi[nuit. Aceasta, probabil, pentru c` limba greac` nu primesc o singur` tâlcuire, „la mijloc“, pentru ca în nu ofer` varianta exact` a Septuagintei; trebuie s` ne
are un semn special pentru a indica finalul unui enun] v. 1,14 alte dou` ocuren]e s` nu mai fie traduse, ca [i consol`m cu gândul c` el corecteaz` textul.
ce cuprinde o cerin]`, utilizând un obi[nuit punct în în v. 1,18. Ce poate explica tratamentul diferit al sin- S` mai privim doi termeni, afla]i în conjunc]ie de
final. Acest punct, în pofida normei din limba român`, tagmei? Ar fi fost necesar`, cred, o not` care s` discute obicei, yuch/ zw=sa: dou` versete, 1,20 [i 1,24, dau
este preluat de traduc`tor. despre originea sintagmei [i despre o traducere adec- echivalarea „suflet viu“. Participiul zw=sa este tradus ca
Teoretic, dar [i în practic`, fidelitatea fa]` de textul vat`, eventual. Oricum, diferen]a în traducere sem- adjectiv. Ceea ce influen]eaz`, spre exemplu, tradu-
elin conduce traducerea. Cu atât mai mult intrig`, ast- naleaz` un neajuns. cerea aceluia[i participiu în alt loc, în v. 26,19, unde
fel, câteva dintre op]iunile traduc`torului. Pentru c` {i pentru c` s-a observat tratamentul diferit al unei u(/datoj zw=ntoj este tradus „ap` vie“. Îns` exegeza a
am amintit de scrupulul supunerii la semnele de sintagme cu mai multe ocuren]e în acest prim capitol în]eles uneori aceast` sintagm` diferit, respectând ca-
punctua]ie ale originalului, mir` neglijen]a din v. 1,2, al LXX, ar trebui notat c` practica este curent`: o alt` tegoria morfologic` a termenului tradus: ea semnific`
care nu reia, dup` Rahlfs, un semn de punctua]ie: sintagm`, kata\ ge/noj, prime[te mai multe traduceri, „apa celui viu“ (v., e. g., Origen, Adnotatio in Genesin, PG
secven]a „genunii [i“ este divizat`, în original, de vir- f`r` ca aceasta s` se justifice. În v. 1,11 [i 1,12 sintag- 12, 122C). Ceea ce înseamn` altceva. S` accept`m
gul`. Lipsa semnului de punctua]ie oblig` la o ma e tradus` „dup` fel“; în v. 1,24 [i 1,25 avem o alt` totu[i solu]ia traduc`torului. Vom putea accepta [i tra-
în]elegere ce sfideaz` originalul elin. Aceea[i manipu- traducere a sintagmei, „soi dup` soi“. Acolo unde sin- ducerea diferit` a aceluia[i termen, yuch/, care este
lare deficient` a semnelor de punctua]ie prezente în tagma se modific`, substantivul ge/noj fiind utilizat la în]eles ca „suflet“ în v. 1,20 [i ca „suflare“ în v. 1,21?
edi]ia Rahlfs poate fi constatat` [i la v. 1,29. plural (v. 1,21), traducerea este aceea[i: „soi dup` soi“. Care este temeiul diferen]ierii? În lipsa enun]`rii aces-
{i pentru c` citim v. 1,2, surprinde aici [i eliminarea De multe ori singularul este tradus ca plural, iar tuia, traducerea nu se sus]ine.
unei conjunc]ii, kai\ , excizie cu posibile consecin]e pluralul ca singular, nu numai în cazul discutat ante- O ultim` discu]ie în acest segment al recenziei,
exegetice. Tot aici este eludat` complinirea verbal`, rior. Pluralul ta\ susth/mata este tradus, în v. 1,10, ca discu]ie impus` de insisten]a pe semantica lui pera/th|.
necesar` în text: în alte situa]ii traduc`torul nu uit` s` „mul]ime“. În versetul urm`tor xu/lon, un singular, este
adauge verbul subîn]eles în text (e.g., în v. 1,4 verbul tradus cu pluralul „pomi“. Un alt singular, to\ spe/rma,
nu apare în originalul elin, îns` traduc`torul nu-l este tradus mai întâi, dup` cuviin]`, „s`mân]`“ (v.
l SEPTUAGINTA
ignor`: „lumina era bun`“). Op]iunile traduc`torului 1,11), apoi cu pluralul „semin]e“ (v. 1,12). Aceste Traducere de
au produs o form` special` a v. 1,2, ce se dep`rteaz` de „nesemnificative“ varia]ii au consecin]e sesizabile Cristian B`dili]`,
textul recept al LXX. chiar [i pentru cei ce ignor` tradi]ia exegetic` a Genezei. Editura Polirom,
În versetul 1,3 verbul genhqh/tw este tradus „s` fie“. Un exemplu evident: traduc`torul consider`, sugerând 495.000 lei, 2004
În v. 1,6 acela[i verb este echivalat „s` se fac`“. Ulterior, astfel o anume doctrin` a providen]ei, deja prezent` în
forma de plural a aceluia[i verb este tradus` „s` fie“ lumea veche, c`, dup` cele [ase zile ale crea]iei,
(v. 1,14). Inconsecven]a traduc`torului surprinde, cu Dumnezeu „s-a uitat la tot“. În fapt, LXX ne spune altce-
atât mai mult cu cât el dore[te a respecta principiul va: ac]iunea divin` nu se îndreapt` spre tot, ci spre
unit`]ii terminologice (v. observa]iile traduc`torului toate, ei=d) en ta\ pa/nta (v. 1,31). Dumnezeu nu prive[te
privitoare la aceast` chestiune la p. 34). la tot, ci le prive[te pe toate (consultarea textului
Versetul 1,4 ne prezint`, s-a spus deja, o secven]` ebraic ar putea fi iar`[i un solid argument pentru o tra-
eliptic`, verbul eviden]iat fiind ad`ugat de c`tre tra- ducere adecvat`, dac` Septuaginta nu reu[e[te s`
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
16
Avraam, numit „evreul“ în versiunea greceasc` a Torah rodeasc` firul câmpului, sem`nând` s`mân]` dup` nota traduc`torului încearc` s` salveze onoarea
redactat` de Akylas, este desemnat ca pera/th| de c`tre spe]`“. Cititorii considerau c` textul con]ine un deza- autorului LXX. Exist` îns` [i surprize: putem afla
LXX (v. 14,13). C. B`dili]` traduce pera/th|: „înstr`ina- cord. Iar dezacordul a fost sesizat [i de c`tre cre[tini. dintr-o not` (19,24) c` în comentariile antice se face o
tul“. Afl`m din not` c` termenul grec era un neologism Poate este mai bine ca unul dintre ei s` ne explice: „Nu distinc]ie teologic`, „primul [indicat în text] fiind
[i c` el ar semnifica „cel care vine de dincolo [de trebuie trecut cu vederea c` s-ar p`rea c` exist` un sole- Cuvântul celui de-al doilea, Dumnezeul suprem“. Nu
Eufrat]“, „imigrantul“. Termenul pare a fi, într-adev`r, cism în enun]ul «P`mântul s` rodeasc` firul câmpului, se [tie dac` lectorul poate profita de explica]ia tra-
CRONICA EDI}IILOR

un neologism. Semnifica]ia lui trebuia îns` l`murit`: sem`nând` s`mân]` dup` spe]`». C`ci nu s-ar potrivi duc`torului.
pera/th|, ca substantiv, este un derivat al verbului bine neutrul «sem`nând`» (spei=ron), pe lâng` «firul Aceast` recenzie a dorit s` verifice, observând în
pera/w, ce semnific` „a trece“, „a traversa“, derivat con- câmpului» (bota/nhn co/rtou). Cum ar putea fi gândit principal primele dou` pagini ale Genezei, adecvarea
struit cu sufixul th, ce indic`, în general, agentul unei în afara solecismului, de vreme ce majoritatea este de traducerii la principiul enun]at de traduc`tor, fideli-
ac]iuni. Pe acest temei, pera/th| semnific` „cel care p`rere c` «sem`nând`» este determinant pentru «firul tatea. Din p`cate, foarte multe op]iuni ale traduc`toru-
trece“, „trec`torul“. Ca neologism construit pentru a câmpului»? Este posibil îns`, folosind semnul pauzei lui neglijeaz` acest principiu. Ni se ofer` un text „nor-
acoperi originalul ‘ivri, î[i va transfera asupr`-[i seman- [literal: «punct supralinear», echivalent al semnului; malizat“, uneori simplificat sau chiar alienat. Este
tica termenului ebraic. Textul LXX este simbiotic: din român`], s` se citeasc` astfel: «P`mântul s` greu s` urm`re[ti o exegez` patristic` a hexaemeron-
în]elesurile versiunii ebraice sunt necesare în expli- rodeasc` firul câmpului», [i, dup` o pauz`, «sem`- ului utilizând aceast` traducere: dac` autorii vechi ar
ca]ie. Doar prin acest transfer pera/th| va ajunge s` nând` s`mân]` dup` spe]`». Astfel încât s` citim: fi avut în fa]` acest text, în configura]ia dat` de tra-
semnifice „cel din cealalt` parte“, „cel ce vine de din- «P`mântul s` rodeasc` firul câmpului, dup` spe]` ducere, tradi]ia hermeneutic` a acestui incipit ar fi fost
colo [de râu]“. „Cel ce trece“ devine astfel „cel ce este sem`nând` s`mân]`», cuvântul «spe]`» fiind adus cu totul alta. Impresia este de negociere continu`
str`in“. lâng` sintagma «sem`nând` s`mân]`»„ (Origen, între traduc`tor [i textul tradus, între în]elesurile
Dac` figura „înstr`inatului“ ar fi preocupat cu Adnotatio in Genesin, PG 12, 92C-93A). Opera]iunea era Scripturii [i în]elegerea traduc`torului: cei vechi pro-
adev`rat, s-ar fi dat aten]ie [i altor locuri din Genez`, posibil`, c`ci participiul problematic se acord` în gen, cedau la fel, îns` aceast` confruntare se petrecea în
sugestive. Acela[i Avraam, ne spune LXX, coboar` în num`r [i caz cu substantivele secvente: de fapt, ne comentarii. S-ar putea replica: procedeul utilizat de C.
Egipt „ca s` locuiasc`“ acolo (v. 12,10). Tradi]ia spune Origen, trebuie s` în]elegem acest participiu ca B`dili]`, negocierea de în]elesuri soldat` cu modi-
exegetic`, discutând situa]ia celui „înstr`inat“, determinând substantivul „spe]`“. Interven]ia lui ficarea textului, nu mai trebuie ast`zi recuzat. Ajung
deosebe[te îns` între paroike/w, verbul utilizat în acest Origen în text poate scandaliza, nu îns` [i pe cei care astfel s` m` întreb, cu team`, ce am fi citit dac` tra-
loc de LXX, [i katoike/w, verb utilizat în alte locuri. trateaz` liberal punctua]ia Septuagintei. În cele din duc`torul nu ar fi fost atât de inteligent. În plus,
Origen, care citea atent Scriptura, observ` c` în cazul urm`, chiar [i virgula, prezent` în text, poate sugera negocierea înseamn` dialog, iar dialogul cu cel`lalt,
lui Avraam, a celui drept, este utilizat verbul paroike/w: solu]ia origenian`: ea desparte sintagma „firul câm- pentru a fi dialog, trebuie s` respecte diferen]a, trebuie
„Avraam nu locuie[te în Egipt, ci peregrineaz`, pului“ de participiul „sem`nând`“, hiatul d`ruind s`-l \nvesteasc` pe cel`lalt cu încredere [i s`-l accepte
locuie[te ca un str`in, prin el“ (Adnotatio in Genesin, PG posibilitatea acordului corect. ca atare. Altfel, dialogul devine egolalie, vorbire de
12, 112B). Dimpotriv`, ferezeii [i cananeii, fiind r`i, În consecin]`, solecismul este, urmând tradi]iei sine.
locuiesc p`mântul (v. 13,7): aici este folosit verbul patristice, inexistent. Men]iunea final` a notei, care Notele explic` rarisim op]iunile contestabile ale tra-
katoike/w (v. Origen, Adnotatio in Genesin, PG 12, 112B). insist` c` dezacordul din text, denumit eufemistic ducerii. Literatura exegetic`, abundent men]ionat`, nu
Diferen]a semantic` dintre paroike/w [i katoike/w nu „ambiguitate“ de c`tre C. B`dili]`, este imposibil de este prezent` ca rod al confrunt`rii, rabd`toare, cu tex-
este exploatat` de C. B`dili]`: v. 26,2-3 sunt tâlcuite rezolvat, este contrazis` de lectura anticilor [i respins` tul LXX, ci prin simpl` preluare dup` alte note. {i o
„a[eaz`-te (katoi/khson) unde-]i voi spune, locuie[te chiar de forma enun]ului tradus (ar fi poate util s` ultim` sc`dere, important`: împotriva a[tept`rilor,
(paroike/w) în ]ara aceea“. Traducerea a eliminat con- amintesc c` mai exist` o „solu]ie“ a solecismului, ofe- traducerea nu este înso]it` de textul elin, necesar unei
junc]ia „[i“ din miezul enun]ului elin, înlocuind-o cu rit` de Sfântul Vasile cel Mare). lecturi atente [i, totodat`, facile.
o virgul`. Dac` aceasta nu s-ar fi întâmplat, poate c` Nota 1,16 este [i ea inexact`: C. B`dili]` ne spune c` În concluzie, traducerea oferit` de C. B`dili]` poate
traduc`torul s-ar fi interogat asupra semnifica]iei celor op]iunea traducerii sintagmei ei)j ¢rca\j prin „st`pân“ fi considerat` cea mai competent` traducere, recent`,
dou` secven]e, aflate în coordonare, observând [i difer- nu este singura. În fapt, sintagma s-ar traduce altfel: în aria limbii române a primului tratat al Septuagintei.
en]a dintre paroike/w [i katoike/w: Origen, urmând „pentru a st`pâni“. Substantivul Septuagintei devine ast- Într-o cultur` ce a tradus minimal [i incongruent
textului LXX, crede c` „dac` cineva va peregrina acolo fel verb în versiunea româneasc`, în varianta acurat` patristica, adic` exegeza la aceast` carte, traducerea lui
unde trebuie s` se stabileasc`, sau se va stabili acolo a traducerii. Observarea indistinc]iei morfologice a tra- C. B`dili]`, plasat cultural acolo unde orice marginal
unde, urmând poruncii lui Dumnezeu, trebuie s` pere- ducerii ar fi pedant` dac` în acest loc nu ar fi preocu- dore[te s` ajung`, este incontestabil singular`.
grineze, Dumnezeu nu va fi cu el [i nici nu-l va binecu- pat, în tradi]ia patristic` solicitat` de patrologul C. Urm`toarea traducere a Genezei, mai bun` decât cea
vânta“ (Origen, Adnotatio in Genesin, ad locum). Fra]ii B`dili]`, inclusiv chestiunea deosebirii între substan- recenzat` pân` aici, va ap`rea doar într-o cultur` în
lui Iosif, atunci când cer faraonului îng`duin]a de a se tivul ¢rch/ [i verbul ¢rceu/w, dimpreun` în text. care „catedrala“ Septuagintei va fi înconjurat` de chilii,
refugia în Egipt, spun c` au venit s` peregrineze, s` Men]iunea din nota 1,19, ce insist` pe identificarea modeste, ale travaliului patristic. {i poate c` atunci [i
locuiasc` ca str`ini (paroikei=n), în ]ara Faraonului (v. origenian` a astrelor cu „ornamentele“ cosmosului, atitudinea fa]` de textul LXX, de textul revelat, va fi
47,4). Faraonul, ca orice conduc`tor al Egiptului, va fi demonstreaz` o lectur` gr`bit`, inexact` a primei alta: exerci]iul patristic ne va fi înv`]at dac` nu mod-
generos: ei vor locui, se vor stabili (katoikei/twsan) în omilii la Genez`: Origen indic` altceva important estia, smerenia intelectului în fa]a unui cuvânt difer-
regiunea Gesem. O lectur` mai atent` a LXX ar fi acolo. {i pentru c` Origen este un autor solicitat, el este it de al nostru, cel pu]in etica dialogului.
poten]at discursul despre „cel ce trece“, „înstr`inat“, iar`[i desfigurat prin teoria „spiritelor“ propus` de C. Înainte de a nimici Sodoma, îngerii îi cer lui Lot s`
pera/th|. B`dili]` (nota 1,27). Origen este trihotomist în p`r`seasc` cetatea [i s` urce pe munte. Obi[nuit s`
Despre notele traduc`torului s-a amintit [i pân` antropologie, [i el spune altceva în locul indicat de tra- vie]uiasc` la [es, Lot crede c` încercarea este peste put-
acum. Prima secven]` a notei 1,2, plasat`, se pare, în duc`tor („omul nostru l`untric const` din duh [i erile lui: iat`, exist` o cetate mic`, cetatea în care el se
acel loc de lectura gr`bit` a unui comentariu orige- suflet. Duhul e numit «b`rbat», iar sufletul poate fi poate salva, cetatea care nu este mic`. Care este aceast`
nian, ar fi trebuit s` fie parte a notei 1,1: cititorul atent numit «femeie»...“). Recitirea atent` a sursei era nece- cetate, se întreba odinioar` Origen? Trebuie s`
va observa c` ipoteza materiei preexistente î[i poate sar`. Ca [i citirea unei observa]ii redactate de acela[i cercet`m pentru a [ti ce semnific` acest cuvânt, pen-
avea temei într-un anume în]eles al verbului ini]ial, Origen, observa]ie ce contrazice afirma]ia din nota tru a afla cetatea. Defini]ia curent` a cet`]ii ne-ar
din v. 1,1, e)poi/hsen, fiind doar sugerat` în v. 1,2. S-a 41,45, ce consider` c` Origen în]elege numele Psonto- putea ajuta: cetatea este numele dat asocierii, leg`turii
remarcat altundeva c` notele indic`, uneori, mphanech ca semnificând „omul care dezv`luie fa]a dintre mai mul]i, este o ipostaz` a unului plural. {i
echival`rile potrivite, evitate în traducere: s-a discutat ascuns` a lucrurilor“ (v., pentru clarificare, Adnotatio in pentru c` este amintit` nu cetatea, ci acea „cetate“ care
despre nota 1,5, care livreaz` echivalarea corect` a ter- Genesin, PG 12, 136A). salveaz`, nu va fi vorba despre orice înso]ire, ci de cea
menului mi/a, împreun` cu argumentele pentru aceas- Atitudinea traduc`torului fa]` de text este vizibil` exemplar`: vom avea o întov`r`[ire minor`, neînsem-
ta. mai pretutindeni: multe note încearc` s` o justifice în nat`, cât` vreme vom în]elege Legea dup` liter`.
Traducând v. 1,11 al Genezei („P`mântul s` nasc` fa]a publicului. Uneori încercarea, asumat`, temerar, Aceasta este cetatea mic`. Când Legea va fi în]eleas`
p`[une cu iarb`, sem`nând s`mân]` dup` fel“), C. doar de traduc`tor, d` gre[: în nota 9,24 acesta face con- dup` duh, întov`r`[irea noastr` va fi una însemnat`:
B`dili]` explic`: „Participiul neutru spei=ron nu-l deter- sidera]ii asupra textului biblic, observ` c` Ham nu aceasta este cetatea care nu este mic`. Ne putem refu-
min` nici pe femininul bota/nh („p`[une“), nici pe putea fi feciorul mezin al lui Noe [i, în fine, explic` gia [i noi în aceast` cetate, îns` pentru aceasta va tre-
masculinul co/rtoj („iarb`“). Am preferat s` p`strez în op]iunea pentru traducerea liber` a textului biblic. bui ca, privind carnea literei, s`-i percepem duhul.
traducere ambiguitatea imposibil de rezolvat a textu- A[adar, nu vom citi în Genez` despre „feciorul cel mai Doar atunci vom în]elege care este „cetatea“ în care Lot
lui LXX.“. Traducerea contrazice nota; nota este, în tân`r“ care a s`vâr[it gre[eala fa]` de tat`l s`u, ci a aflat refugiu. Doar atunci vom în]elege cuvântul
plus, inexact`. despre „feciorul necopt“ (9,24). Este evident un abuz al Scripturii, cel neînsemnat, minor dup` liter`, îns`
Discu]ia despre acordul termenilor, considerat inex- traduc`torului, ce nu poate în]elege textul, în litera sa, însemnat întru duh. j
istent în traducere, era necesar`. Îns` traducerea nu [i hot`r`[te s`-l modifice. Dificultatea din LXX fusese
cuprinde vreun dezacord, asta [i datorit` conforma]iei îns` observat` înc` de acum dou` milenii, [i tot atunci
particulare a limbii române, în care genul neutru nu primise o dezlegare: tradi]ia iudaic` [tia s` respecte un
are specificitate formal`. În original, un participiu text revelat. Origen nu va face altceva decât s` ne
neutru, spei=ron, nu se acord` cu nici unul dintre ter- transmit` o explica]ie, plauzibil`, a acestui loc dificil
menii care îl preced`, un substantiv feminin, bota/nhn, (v. Origen, Adnotatio in Genesin, PG 12, 108B-109A):
[i un altul masculin, co/rtou. O traducere sugestiv` despre „feciorul cel mai tân`r“ vorbe[te Scriptura, nu
pentru sintactica originalului ar fi: „P`mântul s` despre vreun fecior „necopt“. Câteodat`, observ`m,
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
18

Utopie profan`
CRONICA IDEILOR

[i violen]`
o ANDREI BREZIANU o

A
NDRÉ Malraux, posibile dup` c`derea istoric` a de ac]iune, scriitori, tovar`[i vremelni- Tema nu este nou`. A[a cum
D’Annunzio [i Arthur vechilor bariere care f`ceau cândva ci de drum ori participan]i la marile repet` William Pfaff, invocarea prin-
Koestler; T. E. Lawrence, din disciplinarea instinctului de r`scruci revolu]ionare ce aveau ulteri- cipiului c` scopul scuz` mijloacele, a
Benito Mussolini [i Che violen]` o emblem` a defunctului cav- or s` mo[easc` – cu forcepsul [i ]eava justificat în secolul trecut, ca niciodat`
Guevara; F. T. Marinetti, alerism. Un întreg segment al c`r]ii – pu[tii –, modele de noi de structurare pân` atunci în istorie, violen]a în
Tro]ki [i Ernst Junger; Hitler [i Stalin. „Chivalry“ – grupeaz` de altfel analize [i organizare a societ`]ilor, într-o toate formele ei, f`când, într-adev`r, ca
Dincolo de cortina timpului c`zut` ale acelei vechi mentalit`]i, surprins` zadarnic` ambi]ie de a remedia prin pornind de la teorii, s` domneasc` în
între decenii [i epoci, ce fir invizibil ar în câteva întruchip`ri personale cre- for]` toate relele îndurate de om sub lume, la propor]ii nemaiîntâlnite,
putea apropia aceste atât de diverse pusculare. Dup` William Pfaff, era juguri [i tiranii de-a lungul istoriei. puterea nud` a glon]ului. R`zboaie,
personaje de demult, f`cându-le rele- cavalerismului s-a încheiat, doborât` |n acest sens bol[evismul [i, desig- asasinate, lag`re de concentrare, lovi-
vante pentru convulsiile clipei post- de pragmatism [i materialism, sufo- ur, fascismul. Surprinz`tor, poate, pen- turi de stat, revolu]ii, deport`ri,
moderne, tr`it` ast`zi cu dramatic` cat` de ecloziunea malefic` a ideologi- tru noile genera]ii (în ochii c`rora fas- schingiuiri, extermin`ri, cotropiri con-
intensitate pe multe din ariile culturii ilor profane n`scute în siiajul primei cismul este o simpl` etichet` politic` ven]ionale [i neconven]ionale [i, nu
mondiale? Identificând surse, conflagra]ii mondiale, devenite ini]ial denun]`toare cu caracter general [i în ultimul rând, genocidurile [i holo-
asem`n`ri [i filoane de idei, noua practic` politic` intolerant` [i abso- spectru de aplicare vag), William Pfaff caustul sunt dovezile acelei realit`]i
carte a americanului William Pfaff lut` în Italia fascist`, Germania se apleac`, de exemplu, asupra noi [i oribile, cu neputin]` de t`g`duit
Cântecul glon]ului vine s` arunce aici nazist` [i Rusia sovietic`, cu toate nuan]elor [i a gesta]iei sinistrului [i la care mul]i dintre noi am fost mar-
lumin` proasp`t` asupra unei teme de sechelele [i expand`rile lor, directe [i fenomen premerg`tor, în stadiile lui tori. Pornind de la examinarea câtorva
reflec]ie de t`ioas` actualitate. indirecte. ini]iale. Autorul american vine s` ne r`d`cini de gândire, William Pfaff d`
Cunoscut pentru penetrantele sale |n acest filon interpretativ, Cântecul reaminteasc` cum, timpuriu, al`turi astfel relief nou mai vechii concluzii
analize politice publicate de-a lungul glon]ului abordeaz` câ]iva dintre sâm- de marxism [i socialism, un izvor al potrivit c`reia tr`s`tura distinctiv` a
anilor în The New Yorker [i în burii de idei care au dus la afirmarea [i stilului de gândire caracteristic dicta- acelei domnii a for]ei r`mâne c`, la
International Herald Tribune, autorul a prosl`virea violen]ei totalitare în turii mussoliniene a fost futurismul scara istoriei, cele mai mari atrocit`]i
ales s`-[i intituleze lucrarea The urm`rirea unor utopii profane, cele demolator al unui om de litere ca din secolul trecut au fost s`vâr[ite în
Bullet’s Song – parafraz` inspirat` de care aveau s` transforme treptat, înc` Marinetti, preconizând strident, în numele unor arogan]e intelectuale
„What the Bullet Sang“, titlul unui din secolul trecut, o seam` de numele sfânt al viitorului, distrugerea generatoare de utopii, altfel spus de
poem de Bret Harte. Glon]ul din abstrac]iuni în adev`ruri dogmatice total`, stârpirea vechiului, pretinzând crezuri profane privind viitorul. Ele
poezie era un glon] personificat – un de credin]` – rasa pur`, omul nou, f`urirea unui nou model de umanitate sunt cele care au [i permis ca profeti-
glon] cuvânt`tor, care, într-un elan societatea f`r` clase, viitorul de aur al „ne-uman`“, un om nou, c`lit în exer- zatul urcu[ c`tre crearea de lumi „mai
suprarealist de directe]e [i sinceritate, omenirii fiind unele dintre acestea. |n ci]iul actului belicos practicat f`r` bune“ s` legitimeze – pentru teoreti-
î[i m`rturise[te în vers [uierat urm`rirea acestor scopuri – dup` cum scrupule. |ntr-o [ocant` precizare de cieni [i f`pta[i – c`lcarea peste
pl`cerea de a fi s`geat`, euforia zboru- au ar`tat-o cu prisosin]` dictaturi mai târziu (publicat` prin anii treizeci cadavre.
lui instantaneu, pocnetul, be]ia vitezei ast`zi revolute –, gestul ap`s`rii pe în International Conciliation a funda]iei
în acel icnet al clipei, fericirea s`rutu- tr`gaci în numele unor cauze consid- americane Carnegie Endowment for „Utopian thought rests upon the
lui metalic aplicat uciga[ ]intei la erate „drepte“ a fost legitimat printr-o International Peace) Mussolini nu se belief in progress“, noteaz` William
cap`t de traiectorie. nou` moral`, numit` de autor „totali- sfia s` admit` c` „cu cât observ` [i Pfaff. El î[i încheie de altfel cartea cu
Actualitatea glon]ului, a violen]ei tarian morality“, moralitatea urm`re[te viitorul [i dezvoltarea un întreg capitol consacrat ideii ilu-
armate în contextul de istorie marcat regimurilor totalitare. Una dintre omenirii dincolo de considerentele de ministe de progres, loc comun al
ast`zi de terorism [i, în replic`, de nu desf`[ur`rile examinate în The Bullet’s moment, fascismul ca doctrin` nu filoanelor de gândire utopic`.
mai pu]in violenta orchestrare de Song este tocmai de aceea progre- crede nici în posibilitatea [i nici în Invocând numele unor mentori de
dezl`n]uiri punitive la adresa acestui siunea acestei noi linii etice – materi- utilitatea p`cii perpetue; singur` gândire de statura unor Alexis
flagel –nu neap`rat [i a cauzelor lui— alist` [i laic` –, în virtutea c`reia starea de r`zboi e cea chemat` s` deTocqueville ori Edmund Burke, pe
sunt repere ce fac din recenta carte a vechiul model machiavellic, al scopu- poten]eze la maximum energiile Lord Acton, Hannah Arendt, Raymond
lui William Pfaff un punct de mir` lui scuzând mijloacele, avea s` urce în umane, punând pecetea noble]ei (sic) Aron [i George Kennan, William Pfaff
demn de aten]ie. Scriitorul american cele din urm` pân` la rangul de doc- asupra celor care au curajul s` o î[i m`rturise[te îns` scepticismul [i
ofer` un buchet de interpret`ri inci- trin` cu putere de difuzare global`. îmbr`]i[eze“. Un alt exemplu din vre- delimit`rile fa]` de absolutizarea con-
sive [i bogat documentate pentru Cântecul glon]ului trece în revist` mea gesta]iei intelectuale a funestului ceptului de progres – o stâng`cie de
în]elegerea câtorva dintre r`d`cinile parte din sem`n`tura de idei [i curent este cel al rodomontadelor gândire, consider` el, împ`rt`[it` de
îndep`rtate – doctrinare [i ideologice mitologii din care, de-a lungul secolu- unui Gabriele D’Annunzio, unii azi în forme retorice noi, îndeose-
– ale debrid`rilor de violen]` din sec- lui 20, [i-au glanat sursele de proclamând trecerea prin foc a putre- bi dup` pr`bu[irea comunismului.
olul trecut [i zilele noastre, devenite inspira]ie precursori culturali, oameni gaiului vechii societ`]i, [i lansând Realitatea este, desigur, mai complex`
atunci formula cu posteritate [i mai nuan]at` cu multiplele ei fa]ete,
faimoas` „cine nu este cu noi e reflectând influen]e, efecte – directe [i
împotriva noastr`“ (la Fiume, în indirecte – [i, desigur, nu în ultimul
octombrie 1919) . Este chiar principiul rând, r`d`cini [i cauze. |n acest sens,
l William Pfaff ce avea s` fie îmbr`]i[at cu elocven]` autorului american optimismul exu-
THE BULLET’S SONG: ROMANTIC agresiv` de fascism, ca [i de alte berant al unora i se pare deplasat, pro-
VIOLENCE AND UTOPIA demersuri politice absolutizante– blema istoriei fiind [i r`mânând în
Simon & Schuster, New York, 2004, 368 nazismul [i comunismul înainte de ultim` instan]` una grav`, de natur`
pp. toate – în autoproclamatele lor misiu- nu himeric`, ci moral` [i pragmatic`:
ni de avangarde în „mar[ul înainte al capacitatea de a aborda, f`r` iluzion`ri
istoriei“. |n 1938 Mussolini avea s` ia, [i teorii rupte de realitate, ceea ce el
teatral, cuvântul la mormântul lui nume[te „the old problem of evil“,
D’Annunzio. perena problem` a r`ului. Solu]ia
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
19
r`ului existent în lume [i în sînul A sacrifica alte fiin]e umane pentru a lutism totalitar, de stânga [i de dreap- gândire [i ac]iune semnalat – ca pe
omenirii nu poate veni, scrie el, nici crea o „lume mai bun`“ este un act ta, însc`unat, dup` anumite re]ete de coperta unui num`r recent al revistei
din be]ia orgiastic` a unor fapte de tipic de moralitate totalitar` [i toto- idei, pe multe din meridianele plan- The Economist, în formule ambigue,
arme, nici din teorii melioriste pro- dat` o întreprindere futil`. Nu exist` etei prin puterea oarb` a glon]ului . precum „Democracy At Gunpoint“2.
fane, nici din aplicarea din exterior a solu]ie de tip colectiv aplicabil` „Prin violen]` po]i ucide pe cel Dezbaterea de idei despre puterea
unor constrângeri urm`rind – la condi]iei umane“, mai scrie el. care ur`[te, dar nu po]i ucide ura. glon]ului, prezent` pe scena de azi a
nevoie prin moarte de om – schimb`ri „Singurul lucru care ne r`mâne de Întunericul nu poate for]a întunericul culturii americane – [i nu numai
ale con[tiin]ei altora prin siluire; ci, f`cut este s` ne reînnoim din interior s` dispar`; singur` iubirea o poate americane –, profit` îns` incontesta-

CRONICA IDEILOR
dimpotriv` [i în primul rând pe calea pe noi în[ine. Societatea are datoria s` face“, spunea – cu pu]in înainte de a bil, înc` de pe acum, de pe urma inci-
–ast`zi în general p`r`sit` – a se preocupe de propria ei virtute [i c`dea sub gloan]e – o important` per- tantei provoc`ri la reflec]ie lansat`,
renov`rii interioare personale, propa- perfec]ionare. Avem obliga]ia intelec- sonalitate american` a veacului tre- din unghi occidental, de noua carte a
gat` [i cultivat` exponen]ial om cu tual` de a ne consacra energiile cut, Martin Luther King . {i, pentru c` lui William Pfaff.
om, la scara corpului social, pân` la situa]iilor existente, nu celor la care domeniul preferat al glon]ului este,
e[aloanele cele mai de sus, unde mar- am fi \nclina]i, în dorin]ele noastre, s` desigur, r`zboiul, nu-i poate nepotriv- l
ile decizii s` fie ghidate nu de n`luci vis`m“1. it` citarea aici a unui alt mare ameri- 1 Op. cit., pag. 319
ideologice universaliste, apetituri William Pfaff încheie aducând în can – soldat [i om politic, comandant 2 Num`rul din 29 ianuarie 2005. j
oarbe, mituri, utopii [i violen]`, ci de prim-plan o pronun]are clasic`: vir- de o[ti [i pre[edinte –, generalul
reflec]ie sobr` [i de o în]elegere real- tutea, nu violen]a, este cea chemat` s` Dwight D. Eisenhower, care
ist` a naturii umane în diversitatea [i ofere un r`spuns cât de cât pozitiv m`rturisea la final de carier`: „After
modula]iile ei nesfâr[ite. William impasului tragic al condi]iei umane, my experience I have come to hate
Pfaff nume[te f`r` înconjur aceast` suferind ast`zi de sechelele war. War settles nothing“.
cale – calea revenirii personale la vir- amoralit`]ii [i ororilor îndurate de Cântecul glon]ului este f`r` îndoial`
tute. „Natura uman` este ceea ce este. milioane de oameni sub vechiul abso- o carte incomod` pentru curentul de

Realpolitik [i limbajul
moral al alian]elor
Cazul politicii externe a României
o BRÎNDU{A PALADE o

Într-un fragment din Dialogul [i nescrise legate de rela]iile dintre


despre guvernarea Floren]ei (1524), state, în zilele noastre se practic` un
Francesco Guicciardini, contemporan- limbaj cu totul diferit în politica
ul [i compatriotul lui Machiavelli, extern`. A declara ast`zi f`]i[ c` î]i
observ` c` dac` cineva ar fi sus]inut în urm`re[ti cu prec`dere interesul
senat sau într-o adunare public` a na]ional, în numele c`ruia, se
vremii sale o politic` extern` care se subîn]elege, ai fi dispus s` sacrifici
opunea utilit`]ii sau interesului statu- anumite promisiuni, acorduri sau
lui, ar fi fost imediat ridiculizat de to]i alian]e, presupune o u[oar` deviere de
cei prezen]i. El admite c` a purta un la cutumele retorice ale diploma]iei
r`zboi de expansiune din pur` pl`cere contemporane [i o mic` abatere de la
a domina]iei [i a comite în numele corectitudinea politic` de ast`zi. Dac`
imperialismului crime, jafuri [i vio- un politician insist` prea mult în a-[i
luri este un tip de ac]iune contrar` promova interesul na]ional expressis
con[tiin]ei [i moralit`]ii cre[tine. Dar, verbis (ar fi de notat c` nici unul din
la fel ca [i Machiavelli, Guicciardini statele vizibile [i importante ale lumii
prefer` s` plaseze ra]iunea de stat într-o de ast`zi nu face asta), poate chiar
sfer` separat` a moralit`]ii [i s` risca s` fie interpretat literal, ap`rînd
sus]in` c` un conduc`tor nu poate ca ap`r`torul unor valori m`rginite
controla eficient un stat real ac]ionînd sau lipsite, în orice caz, de larghe]ea de
în acord cu con[tiin]a [i cu spirit ce permite accesul la viziunea
Dumnezeu.1 Concilierea între morala globalist` contemporan`.
privat` [i imperativele publice ale Ce s-a întîmplat îns` între timp,
men]inerii puterii de stat ar fi, de reu[ind s` bulverseze relativa accept-
aceea, profund nerealist` [i utopic`. abilitate de care se bucura realpolitik-ul
Dar dac` aceast` „moralitate“ în politica statelor din Rena[tere?
specific` jocului men]inerii puterii, Cred c` r`spunsul se poate g`si unde- lui, Hobbes define[te contractul social Prin acest contract, p`r]ile î[i recunosc
numit` mai tîrziu realpolitik sau real- va în teoriile politice ale secolului al ca pe un pact sau o conven]ie statutul formal egal [i devin previzi-
ism politic, era nu doar corect` politic, XVII-lea. Mai precis, cred c` etica con- (covenant) prin care p`r]ile stabilesc de bile una fa]` de cealalt`, ceea ce este
ci chiar întrucîtva obligatorie în epoca tractualist` elaborat` de Thomas comun acord s`-[i respecte promisiu- compatibil [i cu interesul fiec`reia
lui Guicciardini [i Machiavelli, f`r` ca Hobbes în scrierile sale politice ne nile, angajîndu-se s` întreprind` pe dintre ele.
prin profesarea urm`ririi interesului poate oferi un r`spuns adecvat. viitor o anumit` ac]iune, specificat` în Mai departe, în capitolul al XV-lea
propriu un stat s` încalce reguli scrise În capitolul al XV-lea al Leviathan-u- acordul scris sau men]ionat` verbal.2 al Leviathanului, Hobbes înt`re[te pre-
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
20
scrip]ia legalist` de a-]i respecta minarea R`zboiului rece, mul]i Britanie pe agenda Bucure[tiului este inten]ionat, o asemenea emfatizare a
obliga]iile contractuale în virtutea anali[ti au deplîns tocmai dispari]ia perceput` de „vechea Europ`“ ca sl`biciunii militare [i strategice a UE
avantajului ra]ional pe care îl po]i „echilibrului bipolar“ anterior [i lipsa situînd cooperarea cu Uniunea nu este de natur` s` flateze imaginea
ob]ine prin acest act de conformitate, posibilit`]ii de a se st`vili un eventual European` pe un plan secundar. Gest de sine a „vechii Europe“.
printr-o list` de principii sau de imperialism american. Consolidarea care ar fi, probabil, lipsit de consecin]e Pentru a sintetiza, Europa
„virtu]i morale“ (Morall Vertues) ce unei Comunit`]i Europene pe parcur- nefavorabile, dac` România nu ar avea unificat` a împins retorica contractu-
include dreptatea, recuno[tin]a, mod- sul anilor ’90 trebuie pus` în leg`tur` înc` o economie necompetitiv` [i alist` a alian]elor tradi]ionale dincolo
estia, echitatea [i mila – toate menite [i cu dispari]ia blocului sovietic, ce a dac` nu ar bate la por]ile Europei – de limitele contractualismului,
CRONICA IDEILOR

s` garanteze moral respectarea for- l`sat în urm` un vid care ar fi putut între altele [i în speran]a de a-[i ame- ajungînd s` cultive tacit exigen]a unei
mal` a contractelor. Hobbes ata[eaz` l`sa loc monopolului american total liora starea economic` [i social`. loialit`]i de profunzime a membrilor
astfel un soi de moral` deontologic` asupra rela]iilor interna]ionale. Reac]iile fa]` de aceast` subit` s`i fa]` de alc`tuirea sa cvasi-organic`.
minimal` ra]ionalit`]ii utilitare de a-]i Tendin]a actual` pare s` fie consol- profesiune de loialitate politic` [i mil- Or, dac` limbajul prea f`]i[ al realpoli-
urm`ri interesele prin respectarea idarea Uniunii Europene în direc]ia itar` fa]` de SUA [i Marea Britanie nu tik-ului sau a devenit inacceptabil în
unui acord social ce î]i garanteaz` unui parteneriat cît mai echilibrat cu au întîrziat s` se fac` auzite: la Paris, politica alian]elor înc` de mai bine de
pacea [i prosperitatea. O asemenea Statele Unite [i Marea Britanie (aceas- de exemplu, României i se repro[eaz` acum trei secole, fiind înlocuit cu
deontologie limitat` ar putea sus]ine ta din urm` avînd, fire[te, o plasare deja pe un ton de binevoitoare sur- idiomul moral al respect`rii mutuale a
obliga]ia contractual` pe un nivel mai ambivalent` pe harta geopolitic`, dat` prindere diplomatic` o anumit` promisiunilor, el este cu atît mai
profund decît cel strict juridic.3 fiind, pe de o parte, aderarea sa euro- infidelitate fa]` de alia]ii s`i tradi]ion- pu]in prizabil în contextul european
Apari]ia Leviathanului lui Hobbes pean` [i, pe de alt` parte, rela]ia sa ali (între care Fran]a a jucat totdeauna de ast`zi. Pe acest fundal, o cooperare
marcheaz` astfel, între altele, [i special` cu Statele Unite). În special un rol de seam`). Mai mult decît atît, strategic` prioritar` a unui candidat la
afirmarea intelectual` a unei para- dup` ce a devenit evident c` între ]`ri gestul recent al unui euro-parlamen- UE (ce-[i promoveaz` f`r` echivoc
digme diferite de „moralitatea“ domi- ca Fran]a sau Germania [i Statele tar german de a-[i sesiza colegii de la interesul na]ional) cu puterea militar`
na]iei politice sau de realpolitik: o etic` Unite exist` unele dezacorduri în priv- Bruxelles, în leg`tur` cu oportunitatea dominant` a lumii, fa]` de care
a rela]iilor contractuale între in]a solu]ion`rii crizelor activ`rii clauzei de salvgardare ce ar Europa manifest` unele rezerve, risc`
parteneri egali în drepturi, formulate interna]ionale (cazul recent al urma s` întîrzie aderarea european` a s` fie interpretat` ca un gest nu toc-
în termeni moderni [i seculari, în Irakului nu mai necesit`, cred, comen- României cu un an, ar putea s` nu fie mai oportun de realpolitik. Un gest care
m`sura în care Hobbes sus]ine f`r` tarii), identitatea politic` a Europei f`r` leg`tur` cu priorit`]ile strategice neglijeaz`, desigur, nu doar corecti-
echivoc c` nu se pot încheia nici con- pare s` se defineasc` în contururi tot declarate recent de Bucure[ti. tudinea politic` a integr`rii europene,
tracte cu Dumnezeu, nici prin inter- mai ap`sate, la fel ca [i aspira]ia euro- Desigur, în teorie [i în inten]ii, ci [i resursele de reac]ie militar` ale
mediul preo]ilor S`i [i nici în numele pean` de a reconstitui „echilibrul lucrurile pot p`rea clare [i oneste: pri- Europei.
S`u.4 Acest eveniment intelectual, bipolar“ în termeni mult mai amiabili oritatea legat` de parteneriatul strate- Un Guicciardini contemporan ar
nelipsit desigur de rezonan]e icono- decît cei ai conflictului ideologic [i gic cu SUA [i Marea Britanie, care ar trebui probabil s` remarce c` a profesa
claste la vremea cînd s-a produs, a militar al R`zboiului rece. urma s` atrag` [i instalarea de baze ast`zi deschis pragmatismul politic,
putut genera cel pu]in dou` con- americane pe teritoriul ]`rii, ar sta pe într-un forum interna]ional care prac-
secin]e: Pe acest fundal, a face parte din un nivel diferit fa]` de cooperarea eco- tic` limbajul moral al politicii externe,
Legitimitatea unei ra]iuni de stat Uniunea European` pare s` implice nomic` [i social` a României cu ]`rile e o atitudine care risc` nu doar s`
sus]inute ca un scop suveran al aderarea la un nucleu de valori [i ele- Uniunii Europene, ca [i fa]` de aspi- încalce codul diplomatic tacit, ci [i s`
politicii, ce ap`rea ini]ial ca o sfidare mente de defini]ie identitar` proprii ra]iile europene ale României în gen- surprind` prin excesul de onestitate
la adresa moralei private [i în special a unei entit`]i politice [i culturale eral. Economic [i cultural, România se public`. Fire[te, gestul de a-]i declara
celei cre[tine, a început s` intre în robuste [i autonome. Moralitatea care dore[te o ]ar` european`. Dar, sub linia pragmatic` a propriei politici
declin în retorica [i în teoria politic`. sus]ine o asemenea comunitate cul- aspect politic [i militar, prefer` avan- externe ar putea dobîndi semnifica]ie
De[i Hobbes a fost perceput de con- tural` pare s` stea undeva dincolo de tajele ob]inute din cooperarea cu SUA utilitar` numai dac` ar putea conduce
temporanii s`i ca un demolator de etica contractualist`: Uniunea [i cu Marea Britanie. {i toate acestea la o sporire a puterii statului care îl
idoli, „revolu]ia“ sa conceptual` avea European` pare c` î[i extrage resursele dintr-un motiv cît de poate de adopt`. Foarte probabil îns`,
s` pun` bazele afirm`rii unei etici sec- de legitimare moral` [i din anumite respectabil: România nu face altceva Guicciardini n-ar recomanda „uti-
ulare a urm`ririi interesului personal principii organiciste. Ea revendic` o decît s`-[i urm`reasc` (deschis [i lizarea acestui argument nici fa]` de
prin cultivarea rela]iilor contractuale unitate de spirit [i apare ca o federa]ie explicit) interesul na]ional. alte persoane (în afara unui cerc
– o etic` ce urma s` cî[tige în timp [i compus` din ]`ri care s-au identificat Cu toate acestea, de la Bruxelles, restrîns de ottimati – n.m.), nici în
respectabilitate. recurent, începînd cu Secolul Paris [i Berlin, lucrurile par s` se vad` locurile unde se afl` mult` lume“6.
Aceast` moralitate secular` a Luminilor, cu „civiliza]ia european`“, altfel. Obliga]iile nescrise de corectitu- Distinc]ia între exoterism [i esoterism
rela]iilor contractuale, destul de ca [i din state integrate mai recent, dar dine politic` fa]` de Europa par s` politic (sau nevoia de a p`stra anu-
difuz` în secolul al XVII-lea chiar [i c`rora li se recunoa[te „o cert` voca]ie îng`duie destul de pu]in` libertate în mite secrete ale guvern`rii) s-a atenuat
dincolo de cercul intelectual al lui european`“. Pentru „vechea Europ`“, privin]a privilegiilor diplomatice considerabil în politica democratic` a
Hobbes, pare s`-[i fi g`sit o ilustrare cum au fost denumite ]`rile occiden- oferite de un poten]ial membru al UE statelor contemporane. De[i respec-
atît în doctrina suveranit`]ii statelor, tale fondatoare ale Uniunii Europene, unei alte entit`]i politice decît Europa. tarea ei nu este, uneori, decît o urm`-
cît [i în conceptul de echilibru de mesajul transmis „noii Europe“ Nu este exclus nici ca, la Bruxelles, un rire calificat` a interesului na]ional.
putere – ambele definite ca norme ale (]`rilor nou-venite în UE sau care limbaj diplomatic prin care un stat î[i
rela]iilor dintre state în momentul aspir` la statutul de membru) pare s` urm`re[te prea explicit interesul l
încheierii Tratatului de pace de la fie limpede: integrarea european` pre- na]ional s` fie perceput ca un simp- 1 Guicciardini, Dialogue on the
Westfalia (1648). În baza doctrinei supune o loialitate aproape tom relativ îngrijor`tor pentru Government of Florence, trad. de Alison
suveranit`]ii, nici un stat nu avea necondi]ionat` fa]` de entitatea tendin]ele sale „rebele“ fa]` de Europa. Brown, Cambridge, Cambridge
dreptul s` intervin` în treburile politic`, administrativ` [i cultural` a Aceste semnale nu ar putea avea, University Press, 1994, pp. 158-9.
interne ale unui alt stat, statele avînd Europei. Corectitudinea politic` euro- desigur, aceea[i semnifica]ie dac` 2 Thomas Hobbes, Leviathan, ed. de
drepturi egale inalienabile, la fel ca [i pean` înseamn` astfel [i un limbaj al între Bruxelles, Paris [i Berlin, pe de o C.B. Macpherson, Harmondsworth,
indivizii. Conform principiului echili- politicii externe care privilegiaz` parte, [i Washington [i Londra, pe de Penguin Books, 1985, p. 193.
brului de putere, dac` un stat întotdeauna Europa. alt` parte, ar exista o cooperare mai 3 Pentru elaborarea intui]iei c`
amenin]a cu domina]ia alte state, Cazul politicii externe române[ti echilibrat` în domeniul militar (alta Hobbes ar oferi unele baze pentru o
acestea din urm` aveau dreptul s` actuale pare s` fie u[or recalcitrant decît cea care folose[te structurile etic` deontologic` limitat`, vezi [i arti-
previn` acapararea puterii prin fa]` de aceste reguli scrise [i nescrise NATO). Dar incapacitatea de pîn` colul lui Martin Harvey, „Teasing a
încheierea de alian]e defensive.5 Etica ale integr`rii europene. Bucure[tiul [i- acum a UE de a-[i constitui o for]` Limited Deontological Theory of
rela]iilor contractuale a dat astfel o a fixat de curînd ca pe o prioritate a militar` autonom` care s` poat` ges- Morals aut of Hobbes“, în The
anumit` substan]` moral` alian]elor politicii sale externe un parteneriat tiona pe cont propriu o criz` Philosophical Forum, Vol. XXXV, 1/2004,
strategice dintre state, sau, cel pu]in, a strategic mai strîns cu SUA [i cu interna]ional`, f`r` a se face apel la pp. 35-50.
reu[it s` infiltreze limbajul politicii Marea Britanie [i nu ezit` s` declare SUA sau la NATO, ca [i recentele 4 Thomas Hobbes, Leviathan, op. cit.,
externe. frecvent, prin vocea pre[edintelui divergen]e de p`reri între SUA [i p. 197.
Doctrina suveranit`]ii statelor Traian B`sescu, c` [i-ar urm`ri în „vechea Europ`“, fac ca o asemenea 5 Vezi fli Henri Kissinger, Are
pare s` fi c`zut în desuetudine c`tre primul rînd interesul na]ional, cooperare strategic` s` fie înc` lipsit` nevoie America de o politic` extern`?
sfîr[itul secolului trecut, odat` cu sporirea propriei vizibilit`]i externe [i de substan]`, dac` partenerii implica]i C`tre diploma]ia secolului XXI , trad. de
legitimarea unui concept de ob]inerea unui rol politic mai însem- sunt atît de inegali. În aceste condi]ii, Andreea N`stase, Bucure[ti: Incitatus,
interven]ie umanitar` universal`, în nat în regiunea din sud-estul Europei un apel direct al unei ]`ri candidate la 2002, pp. 10-11.
cazurile de înc`lcare grav` a drep- [i din zona M`rii Negre. De[i definit` UE la asisten]a militar` a Statelor 6 Guicciardini, Dialogue on the Go-
turilor omului. În schimb, ar fi greu de în primul rînd în termeni politici [i Unite semnaleaz` tocmai vulnera- vernment of Florence, op. cit., p. 159. j
spus c` [i conceptul de echilibru al militari, plasarea prioritar` a bilit`]ile strategice ale Europei. Inutil
puterii s-a demonetizat. Dup` ter- cooper`rii cu SUA [i cu Marea s` mai adaug, chiar dac` efectul nu e
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
21

Între stat [i sat:

CIVILIZA}IA ROMÂNEASC~
de câte feluri este România?
o DANIEL BARBU o

U
NA dintre opera]iunile favorite ale arit-
meticii sociale postcomuniste este
împ`r]irea: numero[i locatari principali
ai spa]iului public se întreab` periodic în
câte segmente politice [i/sau culturale
poate fi divizat` societatea româneasc`. Câte un
întreprinz`tor civic se refer`, improvizând pe mar-
ginea limbajului [tiin]elor sociale, la o „paradigm` a
celor dou` Românii“: o Românie european`, relativ
dezvoltat` [i capabil` s` disting` între programele [i
orient`rile partidelor politice, [i o Românie a agri-
culturii de subzisten]`, apar]inând Lumii a treia [i
aflat` în captivitatea electoral` a Partidului Social
Democrat. Al]i militan]i ai societ`]ii civile [i-au luat
obiceiul s` opun` România ardeleneasc` [i
b`n`]ean` (occidental`, harnic`, întreprinz`toare [i
productiv`) unei Românii a Vechiului Regat (bal-
canic`, imobil`, înapoiat` [i asistat` bugetar). Un
fost prim-ministru, Adrian N`stase, i-a împ`r]it [i el
pe români în dou` categorii: cei exila]i de soart` în-
tr-o Românie rural`, s`rac`, îmb`trânit` [i neaju-
torat`, pe care social democra]ia î[i propune s`-i
reprezinte, [i cei care locuiesc într-o Românie
urban`, cu voca]ia prosperit`]ii [i gustul valorilor
liberale, ce a sprijinit la urne, în noiembrie 2004,
Alian]a Dreptate [i Adev`r. La rândul s`u, Corneliu
Vadim Tudor crede c` poate discrimina o „mafie“ a
oligarhiilor corupte din politic`, administra]ie [i
economie de o „patrie“ a cet`]enilor cinsti]i [i mun-
citori. Începând cu 20 mai 1990 exist` chiar, într-un
registru mai discret, voci intelectuale care-i distri-
buie pe români într-o sanior pars (inteligent`, culti-
vat`, informat`), al c`rei cuvânt ar trebui s` atârne
mai greu în formarea deciziilor publice [i o major
pars needucat` pentru democra]ie, f`r` discern`-
mânt politic [i care se înc`p`]âneaz` s` voteze
ira]ional. Cu o abunden]` de date empirice pe mas`,
sociologi precum Profesorul Dumitru Sandu divi-
zeaz` România în [ase „lumi sociale“ distincte: tiner-
variabile precum vârsta, nivelul de educa]ie, pozi]ia incriminat adesea drept agent politic al supravie-
ii de la sate, cei de la ora[, adul]ii din mediul rural,
fa]` de instan]ele de recunoa[tere public`, [tiin]a de ]uirii comportamentelor [i re]elelor socialismului de
adul]ii din spa]iul urban, vârstnicii de la ]ar` [i
a identifica [i mobiliza resurse, abilitatea pentru stat, a fost o dat` [i jum`tate mai popular în mediul
or`[enii de vârsta a treia. Prin excep]ie, pentru
socializare, habitatul sau localizarea geografic`. rural decât în cel urban. În schimb, preferin]a pentru
Traian B`sescu popula]ia României este, din punct
R`mâne îns` clar` tendin]a unor asemenea consi- Alian]a dintre Liberali [i Democra]i, coali]ie parti-
de vedere al demografiei politice, o singur` mul]ime
dera]ii [i comentarii de a separa [i de a opune dou` zan` cu inten]ii reformiste [i modernizatoare
ce se dovede[te a fi chiar mai mare decât ea îns`[i,
Românii extreme, oarecum ideal-tipice, f`r` declarate, a fost de 1,7 ori mai mare la ora[e decât la
din moment ce, în discursul inaugural din 21 decem-
portretizarea c`rora nu pot fi surprinse nici tipurile ]ar`. Altfel spus, arhipelagul de vârste, ocupa]ii [i
brie 2004, el s-a proclamat pre[edinte al tuturor
sociale intermediare. Prima ar fi ilustrat` de versi- atitudini sociale al României profunde pare c`
românilor, al celor dou`zeci [i dou` de milioane din
unea postcomunist` a lui homo oeconomicus, de un locuie[te înc` în trecutul comunist, în vreme ce
localit`]ile României [i a celor [ase din afara fron-
cet`]ean în plin` maturitate, din ce în ce mai euro- România de vârf, progresist` [i occidental`, a
tierelor de stat.
pean [i tot mai deprins s` lamineze [i s` pun` la str`puns deja plafonul viitorului s`u european.
Cei mai diver[i observatori constat` deci c` Ro-
îndoial` ierarhiile, s` fac` alegeri independente [i Pentru a verifica dac` a[a stau lucrurile, s` privim
mânia este de mai multe feluri. Oricât de nuan]ate [i
responsabile, [i s` prefere situa]iile concuren]iale îndeaproape via]a la ]ar`, acest contrapunct întârziat
contradictorii ar fi distinc]iile lor, ele pot fi totu[i
celor reglementate de autoritatea statului. Cea de-a al ritmului schimb`rii societ`]ii române[ti. Iar o
distribuite analitic pe o ax` determinat`, la un cap`t,
doua ar fi populat` de o ]`r`nime în curs de cercetare microscopic`, ca cea pe care Katherine
de straturile cele mai dinamice [i mai instruite din
îmb`trânire, dependent` etic [i economic de voin]a Verdery (The Vanishing Hectare. Property and Value in
ora[ele mari, iar la cel`lalt cap`t de zonele agricole
guvernului, lipsit` de ini]iativ`, cu mentalitate Postsocialist Transylvania, Ithaca and London, Cornell
s`race, blocate într-o practic` elementar` a supra-
colectivist`, prizonier` a unui tradi]ionalism University Press, 2003, 426 pp.) a consacrat-o unui
vie]uirii. Între aceste limite exist`, desigur, suburbii
pietrificat, exterioar` circula]iei ideilor secolului al sat de pe Mure[, ne poate oferi un punct de
muncitore[ti dezafectate economic, târguri
XXI-lea [i ignorat` în privin]a disciplinei civice [i a observa]ie foarte bine plasat. Opinia documentat` a
moldovene[ti amor]ite de corup]ia patronajului
exigen]elor normative ale Uniunii Europene. Faptul antropologului american este c` s`tenii hunedoreni
politic local, elite rurale competitive, for]` de munc`
c` aceste dou` Românii nu sunt contemporane una nu se manifest` ca purt`tori ai unei mentalit`]i
antrenat` de pendulul migra]iei sezoniere, adul]i cu
cu cealalt` este f`cut imediat evident de modul dife- socialiste durabile [i au motive întemeiate de insa-
forma]ie profesional` solid` care au pierdut cursa
rit în care se comport` atunci când sunt convocate la tisfac]ie fa]` de administra]iile postcomuniste, cu
tranzi]iei [i o diversitate de moduri de capitalizare [i
urne. La ultimele alegeri, Partidul Social Democrat, prec`dere fa]` de cele social democrate. }`ranii s-au
de întrebuin]are a experien]ei sociale, dependente de
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
22
împ`cat spontan cu riscurile pe care decolectiviza- trebui s` fie pentru a se califica în liga clivajelor tur` nostalgic`, colectivist` [i ira]ional`, pe care
rea era menit` s` le introduc` într-o societate obi[- sociale majore, definite [i cartografiate de Stein satele le-ar avea pentru acest unic partid cu mai
CIVILIZA}IA ROMÂNEASC~

nuit` s` fie ap`rat` de e[ecul economic [i au accep- Rokkan. A[a cum a fost gândit` [i aplicat`, desface- multe nume, ci efectul pervers al unei încrederi în
tat f`r` re]ineri individualizarea rela]iilor de reci- rea propriet`]ii socialiste din agricultur` nu s-a ma- democra]ie obligat` s` se exprime electoral în cadrul
procitate [i a re]elelor de obliga]ii mutuale ce guver- nifestat sub specia previziunii economice [i a justi- unor rela]ii de dependen]` a ]`r`nimii fa]` de fuzi-
nau agricultura socialist`. Ei au în]eles, în acela[i ]iei sociale, ci în form` de excludere [i ca un gest de unea dintre birocra]ia de stat, interesele corporate
timp, c` o agricultur` modern` nu se poate face f`r` inechitate comis sub aparen]a restabilirii dreptului. din agricultur` [i patronajul partizan. Agricultorii
subsidiile publice substan]iale de care beneficiaz` Politica de restituire a propriet`]ilor funciare, con- fac, constant, o alegere contingent`, dar profund
fermierii europeni [i americani. Dac` statul nu-i ceput` [i pus` în oper` din 1991 pân` în 2001, a scos ra]ional` [i individual`. De cincisprezece ani, social
ajut` s` fie productivi [i competitivi, nic`ieri în afara societ`]ii politice pe cei mai mul]i dintre ti- democra]ii, cu prec`dere cei din orizontul local, în
agricultorii nu se pot ajuta singuri. Descris` de tularii unor exploat`ri economice familiale [i rurale ciuda delegitim`rii etico-politice de care sunt afec-
Verdery, capacitatea de calcul economic a ]`r`nimii de tip oikos. Avem de-a face cu o excludere politic` ta]i, r`mân pentru ei singurul interlocutor cu care
nu a fost nici mai pu]in liberal`, nici mai ira]ional` impus` „de sus în jos“, [i nu cu o „boicotare“ cultura- î[i pot negocia îmbun`t`]irea statutului economic [i
decât cea pus` în lucru de întreprinz`torii urbani. În l` [i voluntar` a istoriei postcomunismului din social. Acest lucru este dovedit, tautologic, de faptul
compozi]ia economiei rurale, p`mântul nu constitu- partea ]`ranilor, din moment ce lumea satelor se c`, demoderniza]i, dezr`d`cina]i, devaloriza]i ca pro-
ie decât materia prim`: timpul, creditul, rela]iile de dovede[te mai degrab` preocupat` de eficien]a prietari, dezam`gi]i de modul în care este guvernat`
munc`, dotarea cu echipamente [i gestiunea riscului exploat`rii p`mântului decât de valoarea simbolic` ]ara, polariza]i economic [i aservi]i social, ei ar putea
sunt factori de produc]ie mai importan]i chiar decât a acestuia, dup` cum a constatat Béatrice von s` nu fac` nici un fel de alegere [i s` se refugieze
titlul de proprietate. Aflate sub influen]a unor Hirschausen dup` o atent` explorare a geografiei într-o complet` dezafectare politic`, dup` exemplul
interese corporate [i preocupate fiind de men]inerea umane a cursului inferior al Mure[ului. Atâta vreme muncitorimii urbane. }`ranii voteaz` PSD nu pen-
unor costuri sc`zute ale consumului alimentar cât retrocedarea propriet`]ilor a fost urmat` de scu- tru c` acesta este un partid rural [i nici pentru c` ar
urban, guvernele din 1992-1996 [i 2001-2004 au tirea acestora de sarcini fiscale pentru o lung` fi mai democratic decât altele. Votul pentru PSD nu
comprimat constant pre]ul produselor agricole, perioad`, românii ocupa]i în agricultur` pe cont pro- este nici spontan [i nici captiv. Dup` cum au dovedit
împiedicând micile exploat`ri individuale s` acu- priu (38% din popula]ia activ`) nu au participat în referendumul constitu]ional din octombrie 2003,
muleze capital [i s` se echipeze pentru pia]`. Agri- ultimul deceniu al secolului al XX-lea la constituirea alegerile locale din iunie [i primul tur al alegerilor
cultorii independen]i nu au avut astfel mijloacele de bugetului public, continuând în schimb s` preziden]iale din noiembrie 2004, el este un vot care
a produce valoare, devenind proprietari ineficien]i. primeasc` desp`gubiri în caz de calamit`]i, asisten]` se cere mobilizat [i a c`rui utilitate trebuie argumen-
Dup` 2001, demonstreaz` Katherine Verdery, medical`, aloca]ii, pensii [i educa]ie gratuit`. Statul tat` circumstan]iat în fiecare localitate rural`, dac`
p`mântul [i-a pierdut locul în economia vizibil` [i a le-a restituit propriet`]ile f`r` deliberarea, participa- nu chiar în pragul fiec`rei gospod`rii. O singur`
devenit, pentru ]`rani, o valoare negativ`, ce nu rea [i responsabilizarea lor. }`ranii au fost, cu bun` dat`, în noiembrie 1996, aceste argumente nu au fost
poate fi revalorizat` decât prin înstr`inare sau rent`. [tiin]`, scuti]i de datoria de a se comporta ca conving`toare [i partidul a coborât sub trei milioane
S`tenii nu constituie, a[adar, o popula]ie arhaic` cet`]eni. De aceea, reîmpropriet`rirea nu s-a dovedit de voturi. Guvernarea CDR-USD-UDMR nu a adus
[i nostalgic` ce s-a „întors“ în via]a public` o metod` de producere a politicului prin analogie cu îns`, pentru lumea rural`, politici care s` merite s`
româneasc` dup` 1989 [i care, înarmat` cu o agend` practica responsabilit`]ilor [i riscurilor ce ]in de fie ulterior sus]inute la urne [i a e[uat în încercarea
social` [i economic` proprie, se înc`p`]âneaz` s` sfera economic` privat`, ci a func]ionat ca un pro- de a de[ira ]es`tura dintre administra]ia public`,
d`inuie sub form` de obstacol în calea europeniz`rii cedeu de eliminare a locuitorilor satelor din politeia clientelismul local [i marile afaceri agricole. Cum
]`rii [i a liberaliz`rii politicii postcomuniste. democratic`. }`ranii nu au fost invita]i s` participe nu s-au sim]it chema]i s` fac` în sfâr[it experien]a
Dimpotriv`, The Vanishing Hectare ia act de „moartea la avantajele regimului democratic [i nici s` profite cet`]eniei, ]`ranii au decis s` exploateze din nou
]`r`nimii“, a[a cum aceasta a fost modelat` succesiv de libertatea economic` pe care acesta o presupune. posibilit`]ile de emancipare individual` oferite de
de reforma agrar` din 1921, de colectivizare [i de În schimb, cei mai slabi dintre ei au fost ]inu]i social democra]i. De[i, dup` 2001, ace[tia nu le-au
dezmembrarea propriet`]ii colective la începutul explicit sub tutela statului [i a re]elelor de patronaj oferit decât revalorizarea p`mântului prin rent` [i
anilor ’90. În termeni de antropologie social`, dece- [i influen]` care au întrupat acest stat în numele [i înstr`inare în schimbul valorific`rii lui directe prin
sul colectiv al ]`ranilor a prezentat, dup` Verdery, în profitul Partidului Social Democrat. munc`, PSD s-a ridicat în 2004, datorit` votului
urm`toarea patologie. Mai întâi, demodernizarea: Cu toate acestea, la sate, delegitimarea actorilor rural, cu înc` un prag electoral peste ceea ce
agricultorii nu sunt ag`]a]i de trecutul socialist [i de politici succesori ai Partidului Comunist nu s-a ma- ob]inuse FDSN în 1992.
precaritatea capitalului lor social din proprie voin]`, nifestat ca o pierdere a încrederii în regimul politic Pentru c` nimeni nu le-a oferit un pactum societa-
ci sunt refula]i din viitorul capitalist datorit` politi- ca atare. Nu numai c`, în mod de acum clasic, parti- tis, un contract social care s`-i transforme în cet`]eni
cilor unui stat ce refuz` s` sprijine capitalizarea ciparea la vot, adic` voin]a de a fi inclus în func]io- liberi economic [i responsabili civil, ]`ranii s-au
micilor exploat`ri. Apoi, dezr`d`cinarea ]`r`nimii, pe narea regimului democratic, este mai mare în me- v`zut nevoi]i s` accepte un pactum subiectionis demo-
de o parte prin fenomenul proletariz`rii ei în cadrul diul rural decât în cel urban, dar unul din trei ]`rani cratic, al c`rui pre] a fost recunoa[terea autorit`]ii
migra]iei interna]ionale, iar pe de alt` parte prin se arat` chiar mul]umit de calitatea democra]iei politice a unui partid ce li se înf`]i[eaz` sub triplul
descompunerea natural` a vechilor re]ele de corpo- române[ti (34%), în timp ce doar un sfert din popu- chip exemplar al birocratului, notabilului [i între-
ratism domestic [i de obliga]ii reciproce [i, mai ales, la]ia ora[elor nutre[te acela[i sentiment (24-26%). prinz`torului. România, a[a cum este definit` consti-
prin ruperea leg`turii identitare dintre ]`ran [i Aceasta este concluzia – r`sturnat` fa]` de situa]ia tu]ional [i perceput` de sensibilitatea comun`, ar fi
p`mânt. În al treilea rând, delegitimarea autorit`]ilor din Uniunea European`, unde ora[ele mari sunt mai trebuit s` se întemeieze, în calitate de construc]ie
publice, a administra]iei locale [i a justi]iei în satisf`cute de performan]ele regimului politic (61%) politic`, pe un soi de stat-sat, din moment ce satul
primul rând, în m`sura în care experien]a reîmpro- decât satele (57%) – a raportului na]ional pentru este celebrat ca loc în care „poporul“ se dezv`luie în
priet`ririi s-a dovedit în general dezam`gitoare [i nu România al Eurobarometrului 62, ale c`rui date au toat` autenticitatea sa. Satul-comunitate – spa]iu
a dus la emanciparea social` [i economic` a fo[tilor fost culese în toamna anului 2004 de Profesorul unificat în jurul câtorva axe etice (familie, biseric`,
cooperatori; decolectivizarea a reprodus de regul` Dumitru Sandu (www.infoeuropa.ro/docs/EB62). cinste, întrajutorare, h`rnicie, participare la via]a
scara privilegiilor din agricultura socialist`, elitele Corespunz`tor, cet`]enii din zonele urbane mizeaz` comunit`]ii) în stare s` genereze leg`turi civice tari
rurale utilizând mo[tenirea comunismului ca un mai mult (66%) decât locuitorii de la ]ar` (52%) pe – este îns` un mit literar al ve[niciei române[ti pe
mijloc de lupt` împotriva competi]iei [i de a se sporul de democratizare pe care-l va aduce inte- care cet`]enia postcomunist` s-a decis s` îl ignore.
insera în noua economie capitalist`. Al patrulea grarea european` a României. În rest, dinamica Nu exist` în România vreun fel oarecare – sau mai
simptom ar fi devalorizarea p`mântului, „dispari]ia calit`]ii vie]ii este perceput` la fel în spa]iul rural [i multe – de ]ar` rural`, ci doar o re]ea mobil` de
hectarelor“, atât ca instrument de ierarhizare [i în cel urban, pe toat` stratigrafia social`, iar speran]a spa]ii economice private legate de glie, o colec]ie de
clasificare social`, cât [i ca surs` de venituri în schimb`rile ce vor fi aduse de aderare sunt întru gospod`rii inegale sub raportul productivit`]ii [i al
satisf`c`toare pentru cei mai mul]i s`teni. În al cin- totul comparabile pe tran[ele de vârst` 15-34 [i peste competitivit`]ii. România este, f`r` dubii, un stat
cilea rând, polarizarea care a împins sub pragul 55 de ani atât la ]ar`, cât [i la ora[e. S`tenii nu sunt suveran membru în toate organiza]iile mondiale ce-i
s`r`ciei cu prec`dere genera]iile vârstnice, incapa- nici m`car cu mult în urma or`[enilor cu privire la pot conferi recunoa[terea cu titlu de subiect al drep-
bile s` produc` pentru pia]`. În sfâr[it, noua aservire informa]iile pe care le-au strâns despre structura tului interna]ional public. Cu toate acestea, de[i sta-
(new subjectification) fa]` de stat: fragmentarea [i indi- institu]ional` a viitorului lor european: ei [tiu s` tul român de]ine în proprietate exclusiv` [i inalie-
vidualizarea lumii sociale a satelor, costul ridicat al numeasc` în medie 3,6 institu]ii europene, fa]` de nabil`, potrivit titlului I al Constitu]iei, un teritoriu,
ac]iunilor colective, dificultatea accesului la credit, cel 4,6 de câte au cuno[tin]` locuitorii ora[elor. un popor, cet`]eni, persoane apar]inând
dialectica scutirilor de taxe [i impozite, mecanica Raportul este întru totul similar cu distribu]ia minorit`]ilor na]ionale, o capital`, comune, ora[e,
distribuirii subsidiilor sunt instrumente de control cunoa[terii Uniunii Europene în cele zece ]`ri ale municipii [i jude]e, frontiere, un drapel, un imn [i o
care, în procesul decolectiviz`rii, au sporit capaci- ultimului val de aderare. Din punct de vedere al va- zi na]ional`, o stem` [i un sigiliu, o limb` oficial`, o
tatea de domina]ie guvernamental` asupra lumii lorilor [i speran]elor sociale, România de la ora[e [i form` de guvern`mânt republican`, partide [i sindi-
rurale. sate este de un singur fel: optimist` [i relativ cate, el nu are totu[i un corp politic, fie chiar [i
A[adar, aparenta tensiune dintre dinamica încrez`toare în propriile [anse. br`zdat de clivaje. României politice nu i se poate
urban` [i înapoierea rural` este, în România postco- Votul rural pe care au contat neîntrerupt atribui ast`zi un fel anume de a fi, pentru c`, spre
munist`, rezultatul recent al politicilor guverna- agen]iile politice succesoare ale Partidului Comunist deosebire de ve[nicia na]ional`, cet`]enia democra-
mentale, [i nu produsul geologic al unor istorii (Frontul Salv`rii Na]ionale, FDSN, PDSR, PSD) nu tic` nu s-a n`scut înc` la sat. j
suprapuse [i dependente una de cealalt`, a[a cum ar este deci rezultatul unei particulare simpatii, de fac-
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
23

Furtul unei na]iuni [i


dec`derea elitei politice

ISTORIE RECENT~
o ANDREI }~RANU o

N mod sigur în mediile interesate mul]i al]i autori el cartografiaz` doar nomic` va r`mâne tot atât de depri- ap`rarea propriei pozi]ii cu un efort

|
de spa]iul politic cartea lui Tom elitele pe care le-a pus „în vârful socie- mant`.“2 autentic [i sus]inut de a îmbun`t`]i
Gallagher Furtul unei na]iuni. t`]ii“ [i nu se mai intereseaz` aproape Cele trei idei principale doresc s` situa]ia [i perspectivele popula]iei“4.
România de la comunism încoace a deloc de restul societ`]ii, care apare – în sprijine o asemenea supozi]ie, iar prima Natural, deci, având asemenea tare fun-
trezit interes [i dezbateri despre aceea[i manier` în care este v`zut` [i de este cea mai trist`: românii î[i merit` damentale, societatea româneasc` nu
modalit`]ile în care poate fi privit` [i elite – ca un balast, o mas` inform` [i soarta, pentru c` spre deosebire de putea s` treac` cu bine prin tranzi]ia
interpretat` o realitate social` [i politic` lipsit` de orice voin]`. Or, printr-o
în acela[i timp de mai mul]i oameni. asemenea paradigm` schimbarea
Pentru c` aceast` lucrare, cu multe social` nu mai poate fi explicat` decât
minusuri de fapt, d` not` de percep]ia exclusiv prin teoria circula]iei elitelor,
alterit`]ii în raport cu societatea ro- adic` cele deja trei alternan]e la
mâneasc`, [i în special cu ceea ce guvernare ar fi doar jocuri de culise,
îndeob[te numim „clasa politic` din manipul`ri perfide ale aleg`torilor sau
România“. Ceea ce este important este pur [i simplu în[el`torii ale demo-
c` aceast` lucrare nu este scris` cu sim- cra]iei. Desigur c` politica [i presa
patie fa]` de unii sau fa]` de al]ii, dar româneasc` se bazeaz` pe elite [i nici nu
nici cu dispre], a[a cum probabil în- prea v`d cum s-ar putea altfel, în orice
cearc` s` vad` unii cititori români, mai loc din lume se întâmpl` astfel [i în
ales cei din numita clas` politic`. Este orice societate cât de cât etatizat`.
scris` cu un fel de deta[are [i distan]`, Nic`ieri cultura participativ` nu a con-
benefice unei asemenea întreprinderi, [i dus la democra]ia direct`, ceea ce d`
care rupe cu tradi]ia analizelor de tip seam` c` un anumit dezinteres pentru
Brucan, în care partis-pris-ul [i bârfele etic` [i politic` exist` oriunde, deci nu
din cartierul Prim`verii se împletesc cu numai societatea româneasc` sufer` de
analiza politic` [i ar trebui s` poat` a[a ceva. În acela[i timp este foarte
scoate din complexul provincial pe adev`rat c`, dac` to]i se complac într-o
orice politolog român, în ideea c` po]i oarecare indiferen]` fa]` de cetate,
analiza sine ira et studio orice societate, exist` grade de participare [i interes, iar
inclusiv cea româneasc`. societatea româneasc` este destul de
Esen]a c`r]ii lui Gallagher, pe care deficitar` în domeniul culturii politice,
acesta nu o ascunde, este aceea c` so- mai degrab` de tip dependent decât par-
cietatea româneasc` nu s-a dezvoltat ticipativ.
niciodat` complet datorit` unui grup Este evident c` lucrarea a fost desti-
(totdeauna altul) care i-a confiscat soar- nat` unui alt public decât cel românesc,
ta, iar grupurile sociale insuficient de pentru c` sunt o sum` de capitole intro-
autonome nu s-au putut împotrivi aces- ductive care fac o istorie sumar` (poate
tui proces. Din acest motiv, crede cam prea sumar` în raport cu ce ar tre-
autorul, România ca stat [i poporul ei se bui s` sus]in` ideatic) a spa]iului româ-
afl` într-un continuu proces de demo- nesc, începând cu Unirea Principatelor
cratizare, care nu se mai sfâr[e[te da- [i terminând cu revolu]ia de la 1989,
torit`, am spune noi, circula]iei elitelor pentru ca apoi s` intre în substan]a
în sensul lui Vilfredo Pareto. Elitele care c`r]ii, [i anume tranzi]ia româneasc`
se autopropun, încearc` s` ne conving` pân` în 2004. Cartea are trei idei prin-
Gallagher, nu au nici o leg`tur` cu so- cipale care se circumscriu unui postulat
cietatea româneasc`, pe care aparent o fundamental – România nu are prea
dispre]uiesc, [i singura lor problem` multe [anse de a deveni o democra]ie,
este aceea de a-[i conserva statusul fiind mult mai aproape de modelul
social în raport cu alte elite. Dinamica ]`rilor Lumii a treia decât de vecinele
social` apare deci ca un proces paretian, sale central europene: „ În loc s` com-
o dialectic` a elitelor (intelectuale, par`m România cu Polonia [i Cehia, ar
politice [i economice) care nu are ca fi mai util` compara]ia cu alte ]`ri foste
scop împlinirea în spiritul universal al comuniste în care elitele conduc`toare
na]iunii, ci doar ob]inerea de avantaje s-au îmbog`]it din banii publici,
meschine. „Ideea principal` a acestei închizând supapele pentru proteste [i
c`r]i este c` un num`r mare de factori pentru cererile de reînnoire socio-
au subminat pe termen lung planurile politic`; ne gândim imediat la Angola, vecinii no[tri, suntem prea supu[i [i spre democra]ie, ci s` rateze complet
apari]iei unei democra]ii independente ca [i la alte state foste comuniste din gata s` îndur`m „un tratament mai r`u reforma politic`, economic` [i social`.
autonome în România. Rela]iile abuzive Asia. Relat`rile din Luanda, cu elitele din partea conduc`torilor“3 decât al]i {i aceasta este [i premisa de la care se
dintre o grupare privilegiat`, aflat` în conduc`toare c`l`torind pe drumuri ca balcanici. Un asemenea model com- pleac` în analiza propus` de Tom
vârful societ`]ii, [i majoritatea restului vai de ele în ultimele modele de BMW portamental conduce la asumarea unei Gallagher: „Cartea aceasta acord` o
popula]iei a func]ionat ca regul` secole sau Mercedes, evoc` unele paralele stân- culturi politice de tip parohial-depen- aten]ie special` e[ecului reformei în a
la rând.“1 jenitoare pentru Bucure[ti. Îns` chiar dent (cultura politic` a statelor nede- doua parte a anilor ‘90 (…)“, asumând de
Asumându-[i un asemenea demers, dac` elementele competitive ale de- mocratice), adic` dependen]a de o elit` la bun început [i vinova]ii – elita inte-
Tom Gallagher porne[te pe un drum mocra]iei române[ti se afirm` cu t`rie, negativ`. Aceasta ar fi [i a doua su- lectual` (considerat` de autor na]iona-
destul de interesant, dar credem noi abilitatea acesteia de a se consolida va fi pozi]ie a autorului: „România nu [i-a list`) [i fo[tii comuni[ti „reforma]i“.
destul de futil, c`ci la fel ca mult prea subminat` atâta timp cât situa]ia eco- format niciodat` o elit` care s` combine Adic` toat` lumea bun` a societ`]ii
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
24
române[ti, lume bun` care domne[te [i modelelor politice comuniste. Chiar dorin]e refulate [i cu speran]e uria[e, cu ochii lui Ion Iliescu, mâine i-ar putea
manipuleaz` o mas` s`rac`, naiv` [i dac` nu au reu[it s` administreze coe- tic`lo[ii [i cu acte de mare bravur`, dar s`ruta mâna în semn de respect, iar
obedient`, lipsit` de viitor [i deci de rent economia [i administra]ia româ- nu a fost nici într-un caz construc]ia poimâine ar putea spune c` n-a auzit în
speran]`. neasc`, partidele care [i-au asumat pute- coerent` a unor grupuri de interese via]a lui de el“9. Astfel, acest Mesia
A porni de la o asemenea premis` rea în momentul respectiv, precum [i (conform lui Gallagher, aproape toate politicianist ar reprezenta în perspecti-
este într-adev`r provocator [i cere o mul]i din reprezenta]ii lor au f`cut-o, legate de fosta securitate), care concer- va autorului excrescen]a pe fa]a Ro-
analiz` foarte atent` [i clar`, lucru care sunt convins, cu bun` credin]`, [i chiar tat au construit democra]ia în România mâniei a tuturor bolilor ce se afl` în cor-
nu se întâmpl` întotdeauna. Ceea ce au încercat s` mi[te România din loc. A în chiar detrimentul societ`]ii în ansam- pul politic [i economic al ]`rii, expli-
ISTORIE RECENT~

frapeaz` este lipsa unei teorii coerente nega aposteriori orice transformare a blu. Ceea ce m-a frapat a fost impresia ca]ie pentru subdezvoltare [i înapoiere
pe baza c`reia s` se fac` analiza, mo- politicii române[ti – mai ales c` în 2004 de ubicuitate a personajului Virgil intelectual` a majorit`]ii cet`]enilor
delul strict descriptiv se împlete[te cu a avut loc a treia alternan]` la guvernare M`gureanu în lucrarea autorului bri- români.
analiza etic` a unor fapte politice sau – d` un semnal extrem de pesimist asu- tanic. Dac` pui cap la cap informa]ia Analiza ultimilor patru ani de gu-
economice. De exemplu, „[…] Radu pra ]`rii, nu chiar întotdeauna corect. legat` de fostul [ef al SRI-ului apare clar vernare PSD este din nefericire mult
Vasile va dezvolta o strategie prin care Un alt punct contestabil ar fi cel legat impresia c` singurul care a [tiut, [i pro- mai pu]in riguroas`, c`zându-se în ceea
va încerca s` asigure FMI sau UE c` de teoria partidelor române[ti, sau de babil [tie, cum se face politic` în Ro- ce a[ numi capcana personalismului,
aveau loc schimb`ri [i s`-i conving` în fapt de lipsa acesteia. Paradoxal pentru mânia este Virgil M`gureanu. faptul c`, din perspectiva autorului,
acela[i timp pe muncitorii români c` li un autor politic, partidele române[ti Lipsa unei coeren]e teoretice a lucr`- jocurile se fac [i s-au f`cut în alt` parte
se va asigura o plas` de protec]ie care s` intr` în scen` f`r` s` fie enun]ate aproa- rii este îns` salvat` de o prezentare ex- decât în România cu cooperarea mafio-
le apere bun`starea“5. Or, în plan politic, pe deloc modelul, forma [i mediul haustiv` a subiectului, ceea ce salveaz` tic` a guvernului Adrian N`stase. Cre[-
un asemenea gest nu este [i nu poate fi politic în care s-au format acestea. în bun` m`sur` lectura. Principala sa terea economic` nu mai este, crede
catalogat ca lipsit de etic`: nu numai la Exist`, într-adev`r, reveniri pe parcursul surs` de inspira]ie este presa româ- autorul, produsul societ`]ii [i al moder-
nivelul discursului, dar [i comporta- lucr`rii, care explic` apari]ia fiec`rui neasc` [i dac` exist` partis-pris-uri (ine- niz`rii, ci al unei conjura]ii de clici
mental societatea are nevoie de asi- partid mai important în parte. Dar un rente la un asemenea tip de lucrare), ele externe (Berlusconi, Blair etc.) cu cli-
gur`ri din partea politicului c` va fi model totalizator nu este instituit, ceea provin mai degrab` din articolele citate, cile interne. Ceea ce în subsidiar ar fi
securizat` în diverse planuri (m`car ce face, cel pu]in pentru un cititor ne- [i nu din analiza autorului. Din contr`, foarte grav (iar evolu]iile ulterioare au
pentru faptul c` aceasta ar fi motiva]ia avizat, ca modelul de partide române[ti Gallagher încearc` s` p`trund` adânc în demonstrat ca [i nerealist), pentru c` o
fundamental` a politicului), iar cel eco- s` apar` ca un model identic cu cel din politica dâmbovi]ean` [i s` o explice asemenea analiz` duce la concluzia c`
nomic este unul dintre ele. ]`rile occidentale, ceea ce nu este prin construc]ii obiective, lipsite de Uniunea European` este dispus` s` î[i
Dac` ar fi folosit [i o alt` teorie decât adev`rat. A[a cum arat` Dan Pavel, par- prejudec`]i, ochiul analistului occiden- caleze [i ea politicile dup` sistemul de la
cea a elitelor (care mai mult transpare în tidele române[ti sunt atipice – [i de fapt tal fiind mai des prezent decât litera Bucure[ti, acceptând în sânul s`u mafie
text, decât este declarat`), lucrarea ar fi majoritatea partidelor din Europa celui prins în realitatea cotidian` a Ro- [i corup]ie politic` – adic` România va
fost mult mai coerent`, iar multe din Central` [i de Est –, pentru c` ele trans- mâniei. De aceea, lucrarea este extrem face chipul Uniunii [i nu invers.
explica]ii ar fi fost, poate, mult mai cre- cend teoriile clasice. „Ele au un caracter de u[or [i de interesant de citit atât pen- Cartea lui Tom Gallagher nu repre-
dibile. E aproape de neîn]eles cum o de exterioritate. În cazul României post- tru un român, cât [i pentru un cet`]ean zint` neap`rat o premier` în spa]iul
lucrare despre o ]ar` din Centrul [i Estul comuniste, termenul ar desemna si- str`in interesat de ]ara noastr`. Faptul editorialistic românesc, dar reprezint`,
Europei s` eludeze aproape complet tua]ia lor de marginalitate, de ex-cen- c` nu dore[te s` ajung` la nici o con- f`r` nici un dubiu, o oglind` destul de
experien]a [i/sau titlurile despre vecinii tralitate fa]` de sistemul de referin]` al cluzie ideologic`, ci doar s` explice o fidel` a modului în care este perceput`
acestei ]`ri. De exemplu, dac` autorul ar puterii (care nu avea deloc o natur` par- stare de fapt, face ca multe din p`cate România în spa]iul academic occiden-
fi citit Traiectoriile post socialiste, carte lamentar`), reprezentat în acel moment (cel pu]in cele recep]ionate de mine ca tal. O ]ar` aflat` la marginea lumii civi-
foarte comun` în mediul cercet`torilor de FSN. […] {i atunci, toate partidele în atare) s` fie salvate. lizate, cu accente duale, orientale [i occi-
de Central European Universiy, de afar` de FSN au fost partide de crea]ie Sunt [i câteva capitole extrem de dentale [i a c`rei popula]ie se afl` in-
exemplu, ar fi trebuit s` ]in` seama de o exterioar` puterii, dar nu sunt partide interesante, [i a[ vrea s` îl men]ionez în con[tient sub jugul unei clici de poten-
sum` de aspecte paradigmatice, [i citat- de crea]ie exterioar`, în sensul lui special pe cel dedicat Partidului Româ- ta]i, autodenumi]i elit`. Mi-e greu s`
ul dat de mine mai sus nu ar fi existat în Duverger, pentru c` ele au precedat nia Mare. Acest capitol poate fi, incon- recunosc c` Tom Gallagher are dreptate,
aceast` formul`. Autorii Traiectoriilor apari]ia parlamentelor. (…) Majoritatea testabil, punctul de plecare pentru o dar cantitatea uria[` de informa]ii, sis-
precizeaz` la un moment dat: partidelor care vor face parte din CDR lucrare în sine, c`ci analiza este mult tematizarea lor în coeren]` [i, în plus,
„Capitalismul est-european apare în sunt partide preparlamentare, prin mai consecvent` [i mai plin` de sub- ochiul lipsit de prejudec`]ile cet`]ii
condi]iile extraordinare definite de urmare nu sunt partide exterioare par- stan]` teoretic`. Portretul pe care îl face interioare ar putea s` îmi clatine cre-
extinderea simultan` a drepturilor de lamentului, pentru c` din activitatea Gallagher lui Corneliu Vadim Tudor [i din]ele [i acele analize (considerate ca
proprietate [i a celor politice. Orice lor se na[te parlamentul, ele impun un acoli]ilor acestuia este unul în tu[e obiective) pe care se întemeiaz` cunoa[-
strategie de dezvoltare economic` va parlament, prin for]a protestului de- groase, neschematice, cu scopul, mai terea subiectiv-politic` despre propria
avea succes numai dac` va ]ine seama mocratic (apari]ia CPUN).“7 mult decât evident de a ar`ta c` somnul ]ar`. Oricum, dup` lectura acestei c`r]i
de problemele asociate cu aceast` Eludarea unei asemenea teorii care, politicii bazate pe dreptatea procedural` România r`mâne o ]ar` magnific` în
simultaneitate“6. A eluda mediul [i chiar dac` poate fi discutat`, nu prea na[te mon[tri. Citându-i pe diver[i peisaje [i odioas` în politic`.
chiar realit`]ile înconjur`toare d` o poate fi scoas` din joc, d` not` de faptul anali[ti români (Brucan, Cornel Nis-
not` de negativitate nejustificat`, c` partidele de dup` 1989 [i-au con- torescu etc.), Gallagher devoaleaz` l
aproape reactiv`. struit o istorie a lor înainte de alegerile leg`tura intelectual` [i politic` dintre 1 Tom Gallagher Furtul unei na]iuni.

Desigur c`, în esen]`, lucrurile au din 20 mai, desigur limitat`, dar prin Ion Iliescu [i Corneliu Vadim Tudor [i România de la comunism încoace, Humanitas,
stat [i înc` stau prost din punct de aceasta nu lipsit` de importan]`. Astfel, demonstreaz` excelent c` lipsa unui 2004, pag 374.
vedere economic în România, dar exist` partidele care vor constitui CDR nu proces structural al comunismului a 2 idem pag. 30

[i motive întemeiate pentru care ele sunt ni[te apari]ii clientelare ale unor generat o solidaritate uria[` între cei 3 idem pag. 25

stau prost, care nu sunt generate doar de personaje obscure, a[a cum ar putea s` care au slujit [i cântat regimul „epocii 4 idem pag. 17

clasa politic`. De[i e mult prea uzitat`, transpar` din perspectiva lui Gallagher. de aur“. Autorul britanic dore[te s` 5 idem pag. 208. Din lips` de spa]iu d`m

nu trebuie uitat c` [i „greaua mo[tenire“ Mai mult, multe din partidele ap`rute demonteze prejudecata prin care dac` doar acest exemplu, dar ele abund` în
a perioadei ceau[iste este o motiva]ie în perioada respectiv` s-au format ca Vadim Tudor l-a înjurat pe Iliescu, lucrare
extrem de pertinent`. Clasei politice, sateli]i ai FSN-ului [i au beneficiat de rela]ia dintre ace[tia s-a deteriorat ire- 6 D. Stark, L. Bruszt, Traiectorii post socia-

în ansamblul ei, i se poate repro[a c` nu avantaje importante prin aceast` alian]` mediabil. Mai degrab` micile scandaluri liste. Transformarea politicii [i a propriet`]ii în
a f`cut tranzi]ia mai repede. Dar, cel informal` cu partidul de la guvernare. pot fi puse pe seama unui joc abil, la Europa Central` [i de Est, Editura Ziua, 2002
pu]in guvernelor din perioada CDR, nu Construc]ia partinic` din România a dublu între cele dou` partide cu cei mai 7 Dan Pavel, Iulia Huiu, Nu putem reu[i

li se mai poate repro[a perpetuarea fost, cred eu, una polar`, cu multe mul]i nostalgici comuni[ti în rândurile decât împreun`. O istorie analitic` a Conven]iei
lor: „Vadim a fost invitat la congresul Democratice, 1989-2000. Ed Polirom, Ia[i 2003
PDSR [i a fost primit cu atâta c`ldur` de 8 Gallagher, op.cit pag 330

delega]i în momentul în care a intrat în 9 Cornel Nistorescu, citat de Gallagher,

sal`, pe 21 iunie 1997, c` Iliescu s-a op.cit. pag. 330. j


l TOM GALLAGHER v`zut nevoit s` îl invite pe scen`. Acolo
FURTUL UNEI NA}IUNI.
cei doi lideri s-au îmbr`]i[at.“8
ROMÂNIA DE LA COMUNISM |NCOACE
Duplicitatea [i inconsecven]a lui
Editura Humanitas, 2004, 430 pp.
Vadim s\nt remarcate de Gallagher, [i,
în acela[i timp, teoretizate ca model
comportamental al politicianului ro-
mân, explica]ie plauzibil` pentru tra-
seism [i pentru inconsecven]a ideolo-
gic` a politicienilor de pe Dâmbovi]a:
„Este posibil ca ast`zi s` vrea s` îi scoat`
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
26

Literatura român` în
ISTORIE INTELECTUAL~

comunism: preliminarii
la o anatomie
o IOAN STANOMIR o

I
NTERVALUL comunist, mai mult
sau mai pu]in omogen din punct
de vedere al practicii de guvernare
[i al obiectivelor politice, prezint`,
la nivelul produc]iei literare, o par-
ticularitate pe care nici o analiz` nu o
poate ignora: apari]ia unei voci care î[i
asum` misiunea de a rosti adev`rurile
esen]iale, cea a partidului, de]in`tor,
pân` la cap`t, al adev`rului manifest, pe
care îl administreaz`, suveran, comu-
nit`]ii. De aici, necesitatea natural` de a
contextualiza obiectul „estetic“, de a-l
reda unui mediu în a c`rui absen]`
profilul s`u ultim nu ar fi imaginabil.
Istoria literar` tradi]ional`, operând
strict cu o gril` de lectur` fasonat` de
legatul interbelic [i de sediment`rile
decelabile în anii de relaxare post-1965,
este obligat` s` se deschid` c`tre noi te-
ritorii, s` asimileze practici de inter-
pretare a textului, cu poten]ial de deco-
dificare a mesajului ce înceteaz`, în cele
mai multe ocazii, s` fie unul doar literar.
Volumele Sandei Cordo[ [i ale lui
Eugen Negrici sunt relevante pentru
direc]ia în care anatomia artei epocii
totalitare evolueaz` în spa]iul autohton:
contextualizarea se traduce, inevitabil,
prin raportarea fenomenului realist
socialist din spa]iul R.P.R la originile
sovietice, codificate în normativul par-
tinic, ca [i prin indicarea manierei în
care oficialitatea intervine în via]a
breslei, ca [i în selec]ia tematic`. Istoria
literaturii în comunism impune, în cele
din urm`, prin hibridizarea discursului
critic. Sunt expuse mecanismele de
generare ideologic` [i sunt radiografiate
tipurile de interac]iune între produ-
c`torul de text [i detentorul puterii
politice, cel care se afl` în posesia unui
capital simbolic recognoscibil ca atare. Sub zodia proletcultismului, ca [i, de pe alt acces c`tre un teritoriu cu propria sa lu]ia conducând, legic, la consacrarea
versant, ciclul de Unde scurte al Monic`i logic` de agregare societal` [i cultural`. monopolului partinic în chestiunea
NTRE abordarea de tip diacronic, Lovinescu au marcat, decisiv, impune- estetic`, în spa]iile sovietic [i autohton,

Î conducând la o panoram` a litera-


turii organizate pe tronsoane de
timp [i genuri literare, [i aplicarea
minu]ioas` pe un text sau un tip de
problematic` particular`, op]iunea în
rea în câmpul critic a unor preocup`ri
marginale pân` atunci. Sanda Cordo[ [i
Eugen Negrici ilustreaz` servitu]ile [i
beneficiile celor dou` abord`ri inven-
tariate: în ambele cazuri, îns`, imaginea
La început
a fost cuvântul…
Literatura între revolu]ie [i reac]iune.
Problema crizei în literatura rus` [i român`
este reconstituit` în tu[e sigure, prin
apelul la un set de texte pierdute, dece-
nii de-a rândul, în fondul documentar al
bibliotecilor.
Miza contribu]iilor Sandei Cordo[
anii de dup` 1989 a fost una privilegiind reconstituit` are drept punct de pornire este o contribu]ie fundamental` în m`- r`mâne identificarea unui tip de trans-
mai degrab` prima op]iune. Investiga]ia un peisaj intelectual imposibil de anali- sura în care ea revizuie[te însu[i voca- fer, operat din zona politicului în cea a
Anei Selejan, Literatura în totalitarism, zat doar prin recursul la categoriile bularul critic aplicabil în relectura epo- literaturii. Contaminarea este reflexul,
notabil` sub aspect documentar, dar esteticului. Glisarea c`tre cartografierea cii postbelice. Sinonimia dintre „prolet- natural, al unei preeminen]e niciodat`
decep]ionant` la nivelul aparatului de imaginarului politic, c`tre excavarea cultism“ [i „realism socialist“ este expu- contestate cu adev`rat, decât cu riscul
lectur` critic`, cartea lui M. Ni]escu, documentelor partinice este calea de s` ca frauduloas` intelectual, iar evo- exil`rii în bolgia diziden]ilor/ereticilor.
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
27

{
Dup` cum, la fel de paradoxal în apa- lia propriile teze cu recunoa[terea gra- teraturii, avându-[i originile în estetica I totu[i, epoca ce se deschide
ren]`, este decalajul dintre revolu]iona- dului de libertate decurgând din spe- pe care jdanovismul o export` în teri- apar]ine noului „glas literar“ [i
rismul ostentativ [i natura profund cificul literaturii înse[i. De la Zamiatin toriile colonizate de puterea sovietic`, timbrul dominant, recuperabil

ISTORIE INTELECTUAL~
rudimentar` a viziunii pe care ideologii [i Eihenbaum pân` la Maiakovski în- este pus în pagin`. Dosarul „crizismu- în interven]iile oamenilor de
partidului, în patria de origine, ca [i în su[i, revela]ia perspectivei administr`rii lui“, cu particip`rile unor Virgil Ierunca partid (e cazul lui Gheorghe Gheorghiu-
întreg lag`rul socialist, o proiecteaz` teritoriului literar cu severitatea unei sau Ion Caraion, este redeschis [i, odat` Dej însu[i, la 1946) sau al „criticilor“
asupra literaturii. cazarme este prezent` în textele de în- cu el, este revizitat unul dintre punctele inchizitori, de la Mihai Novicov [i N.
Examinarea comparativ` a cazurilor tâmpinare prin care o întreag` comu- de inflexiune postbelice. Denun]area Moraru pân` la Georgeta Horodinc`,
rus/sovietic [i românesc î[i relev` întreg nitate caut` s` î[i reafirme, dramatic, falsei crize a culturii este ocazia, opor- este al fanatismului anulând, deliberat,
poten]ialul hermeneutic, expunând dreptul la diferen]`, în condi]iile fide- tun`, de a reafirma, în contra oric`rei în numele dialecticii, orice grad de liber-
mecanismul ce motiveaz` comporta- lit`]ii fa]` de crezul revolu]iei. Liberta- veleit`]i autonomiste, utilitatea anga- tate. Ritualurile epocii sunt reconstitu-
mentele produc`torilor de text. Ana- tea asociativ` este un reziduu burghez jamentului „revolu]ionar“. „Criza cul- ite, [i ceea ce impresioneaz` este conti-
tomia „literaturii rurale“, dezvoltat` în [i partidul nu va ezita s` intervin`, im- turii“ devine hârtia de turnesol care nuitatea unui normativ partinic. „Jda-
cele dou` spa]ii analizate, aduce la punând, simbolic, reunirea tuturor cre- relev` incapacitatea autorit`]ii partinice novismul“, [i nu „proletcultismul“, este
suprafa]a discursului critic o serie de atorilor într-o Uniune a scriitorilor, ima- de a imagina un dialog cu intelectuali- marca identitar` a produc]iei elaborate,
omologii [i traseaz` o genealogie a ginat`, sindical, ca o curea de trans- tatea neînregimentat`. Dosarul întoc- sub îndrumarea oficialit`]ii, între 1948
transform`rii, gra]ie c`reia, dincolo de misie. mit de Sanda Cordo[ este cu atât mai [i 1964. O marc` identitar` care va
compromisuri, romanul devine o arhiv` Esen]ial` în acest proces de rede- semnificativ cu cât intervalul permite influen]a, de o manier` decisiv`, esteti-
a memoriei colective. Cazurile lui Ma- finire a „scriitorului“, repartizat de par- înc`, datorit` logicii de fals` coali]ie, ca ceau[ismului însu[i:
rin Preda [i D.R. Popescu (acesta din ur- tid nu „în rol de inginer, ci în rol de sala- existen]a pluralismului demonizat în „Proletcultismul, de altfel, a ie[it
m` înainte de schimbarea la fa]` pauli- hor, de executant orb al ordinelor par- anii de dup` 1948: o seam` dintre vocile foarte repede din scen`, unde s-a aflat
nic`, care îl metamorfozeaz` în imund tinice“, este prima adunare a Congresu- identificabile în aceast` polemic`, de la pentru scurt timp, doar pentru a supor-
func]ionar de partid) [i, în oglind`, cele lui scriitorilor sovietici, din august 1934, Tudor Teodorescu-Brani[te pân` la ta o corec]ie stra[nic`, în calitatea sa de
ale lui Cinghiz Aitmatov, Valentin Ras- înscris`, imagologic, în vasta campanie Constant Tonegaru, va pl`ti, prin exil devia]ionism. În schimb, literatura
putin probeaz` vitalitatea unei contes- pe care intelectualii „iubitori de pace“ o intern sau exterminare concentra]io- român` a continuat s` dea în pârg înc`
t`ri optând pentru poliglosia romanului desf`[oar` împotriva fascismului, cul- nar`, un pre] al libert`]ii. Insurgen]a, în mult` vreme «în lumina lucr`rilor lui
în defavoarea dimensiunii monocorde a minând cu reuniunea de la Paris din acest caz, este sinonim` cu refuzul de a A.A. Jdanov», care au continuat s` o
ideologiei. Ambiguitatea literaturii în 1935, [i în ale c`rei culise se întrevede admite dependen]a discursului literar lumineze chiar [i atunci când numele
comunism, [i în particular a romanului, silueta abilului Willy Münzenberg. fa]` de un factor politic hegemon. ideologului sovietic nu mai era pome-
ambiguitate sesizat`, cu fine]e, într-u- Lec]ia pe care anul 1934 o ofer` creato- Demnitatea cuvântului este reabilitat`, nit, dar estetica sa rudimentar` r`m`-
nul din eseurile lui Sorin Titel, Cititorul rilor este, în formul`rile lui Andrei o dat` cu demnitatea umanului însu[i. seser` în uz. În discursurile emulilor
de romane, are drept punct de pornire Jdanov [i Maxim Gorki, impunerea f`r` Nota]iile lui Constant Tonegaru, citate s`i Leonte R`utu, I. Chi[inevschi, N.
aceast` tentativ` de emancipare de sub drept de apel a unei estetici modelate de de Sanda Cordo[, sunt ap`rarea unei Moraru, Traian {elmaru, I. Vitner, M.
tutela partinic`, ce îi confer` capacitatea cuvântul lui Stalin [i de cel al loc]iitoru- cet`]i aflate sub asediu: Novicov sau, nu mult mai târziu, Nico-
de a-[i asuma o func]iune de gardian al lui s`u în chestiuni „literare“. Alocu- „În 13 februarie 1947, Dreptatea g`z- lae Ceau[escu. Când îi dator`m atât,
adev`rului comunitar. Iluziile acestei ]iunea lui Jdanov anticipeaz` experi- duie[te replica lui Constant Tonegaru, cum s` numim altfel epoca literar`
modalit`]i de pozi]ionare vor fi vizibile mentul regimului democrat popular în una dintre cele mai importante, prin fer- 1948-1964 decât «jdanovism»?“.
abia în anii deplinei libert`]i. Pân` România anilor de dup` 1948. Înregi- mitate, inteligen]`, luciditate, din în-
atunci, scriitorul se plaseaz` în aceast` mentarea scriitorului este parte din tregul dosar al problemei. Opunându-se, Literatura român`
postur` privilegiat`, pe care ordinea noul contract pe care partidul îl ofer` la rândul s`u, directivelor politice în sub comunism
totalitar` o legitimeaz`: creatorilor. Rezultanta, previzibil` [i ea, literatur`, tân`rul poet recunoa[te o
„Îndeplinind, a[adar, înainte de este dedublarea/schizoidia marcând func]ie social` operei literare, dar con- Nucleul generator al celor dou` vo-
func]ia estetic`, o func]ie civic`, supli- genera]ii. O dedublare care nu este decât test` rolul ei de de a servi o anume clas` lume ale Literaturii române sub comu-
nind pagina de ziar, buletinul de [tiri un alt nume pentru totalitarism: social`: «Fire[te, cum nu exist` poezie nism, dedicate de Eugen Negrici poeziei
sau tratatul de istorie contemporan` „Se afl` aici întreaga doctrin` stali- pentru mo[ieri [i bancheri, tot a[a nu în epoca stalinismului integral [i prozei,
(întrucât toate consemneaz` doar în- nisto-jdanovist` despre literatur`. Scri- exist` o poezie pentru ]`rani [i munci- este postfa]a pe care istoricul literar o
f`ptuirile glorioase ale regimului), lite- itorii sunt solda]i, combatan]i, lupt`tori, tori. Exist` o poezie pentru cei ce cunosc plasa în continuarea suitei de texte an-
ratura ajunge la un statut paradoxal. ingineri (fie ei [i ai sufletelor) – în scurt, poezia, care au cultura necesar` s` o tologate în Poezia unei religii politice.
Dac` discursul autoritar al puterii, executan]i ai unor directive [i sarcini. primeasc`». Or, tocmai subjugarea li- Racordul dintre produc]ia literar` [i
proclamat în rudimentarul limbaj de Ce-a mai r`mas din meseria lor de baz`? teraturii claselor sociale «revolu]iona- explorarea imaginarului propagandistic
lemn prin toate institu]iile sale, acre- Literatura e cenzurat` în viziunea, tipul re» o încearc` regimul politic; de aici, este vizibil, dup` cum vizibil` este
diteaz` o realitatea inexistent`, fic]io- de reprezentare, tipologia personajelor rezult` produc]ii hot`rât neliterare, pre- afinitatea dintre acest tip de analiz` [i
nalizat`, pe care nimeni nu o locuie[te, [i func]ia ei social`. Ce mai r`mâne din cum cele publicate în Scânteia, din care cel avansat de Lucian Boia în seria de
nici unul nu o vede, dar despre care to]i literatur`? {i ei, scriitorii, atât de iubi]i Tonegaru citeaz`, spre exemplificare, studii focalizate asupra imaginarului
trebuie s` depun` m`rturie, atunci lite- de partid [i atât de p`r`si]i de muze, ce «Colindul muncitorului». (…) Parcur- comunist, fie el românesc sau sovietic.
ratura renun]` la propria sa natur` [i se mai au de f`cut? În ascuns, ei continu` gând asemenea pagini, Tonegaru diag- Revizitarea literaturii este inseparabil`
recomand`, subversiv, ca un discurs al s` r`mân` scriitori (Platonov, Bulgakov, nosticheaz` cu precizie: «Criza culturii de recitirea unor texte ce procur` poe-
adev`rului. Ea î[i asum`, astfel, atunci Pasternak, Mandelstam) [i, f`r` drept de este aici. O sim]im deasupra tip`ritu- ziei, dramaturgiei sau prozei cadrul ide-
când iese din caden]a puterii [i când a publica operele, se înt`resc în credin]a rilor proaspete ce-]i lipesc pe degete cer- ologic de care nu se poate face abstrac-
refuz` s` legitimeze fantasmagoria pu- c` «manuscrisele nu ard» (Bulgakov). Ei neala, ca [i cum ar fi polenul de pe ari- ]ie. Ipoteza de lucru este enun]at` din
terii, un rol demistificator“. [tiu c` spiritul de partid este vremelnic; pile fluturilor întuneca]i. Plute[te ase- primele pagini [i ea este responsabil`
Din perspectiv` diacronic`, domes- spiritul literaturii este f`cut s` dureze. menea fumului care se înal]` peste a[e- pentru profilul unei retrospec]ii care
ticirea/exterminarea avangardei ruse, Când vorbesc cu voce tare, în fa]a iubi- z`rile cuprinse de molim`, dragon ne- abandoneaz` raportarea exclusiv` la cri-
eliminarea suprareali[tilor români, toarei puteri bol[evice, scriitorii spun gru ce se risipe[te [i cade pe p`mânt toc- teriul estetic. Literatura în totalitarism
emergen]a realismului socialist traduc altceva“. mai cu coada cu care a plecat înainte, impune un discurs asupra metodei:
ostilitatea implacabil` fa]` de orice Un capitol precum „De la construc- ridicat` deasupra [ezutului r`stit la ste- „Cine dore[te s` în]eleag` specificul
alternativ` în câmpul discursiv. „Auto- tivism la triumfalism (Spre prim`vara le. Salut`m cu respect noul glas lite- literaturii de dup` 1948 [i evolu]ia ei va
nomia artei“ este, în termeni partinici, României)“ poate fi citit ca o schi]` a rar»“. trebui s` ]in` seama de influen]a tenace
un concept subversiv. Traiectul asocia- unei posibile istorii a intervalului 1944- a politicului în fiecare dintre cele trei
]iilor regrupându-i pe creatorii sovietici 1956. Procesul de schimbare la fa]` al li- mari etape ale comunismului româ-
dup` victoria revolu]iei anticipeaz`,
distopic, muta]iile din ansamblul regi-
murilor de democra]ie popular`, dup` l Sanda Cordo[ l Eugen Negrici
cel de-al doilea r`zboi mondial. În afara LITERATURA ÎNTRE LITERATURA ROMÂN~ SUB
bisericii partidului, orice mântuire este
REVOLU}IE {I REAC}IUNE. COMUNISM. PROZA
imposibil`. Editura Funda]iei „Pro“, Bucure[ti,
Glisarea de la toleran]a începuturi- PROBLEMA CRIZEI ÎN LITER-
2002
lor, marcate de adeziuni entuziaste, la ATURA RUS~ {I ROMÂN~
edi]ia a doua, rev`zut` [i ad`ugit`,
LITERATURA ROMÂN~ SUB
rigiditatea academizant` a jdanovismu-
lui reflect` extinderea controlului la Editura „Biblioteca Apostrof“, Cluj, COMUNISM. POEZIA. I
2002. Editura Funda]iei „Pro“, Bucure[ti,
scara întregii societ`]i. Ceea ce dezbate-
2003.
rile, oricât de timide, de la sfâr[itul ani-
lor 1920 aduc în prim-plan este incapa-
citatea regimului sovietic de a reconci-
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
28
nesc. Anamneza nu poate face abstrac- tinic este, pân` la un punct cel pu]in, niste func]iunea ei originar`. Distan]a obligat` s` le arhiveze, ac]ionând sal-
]ie de faptul c`, dincolo de aparentele lui una inter[anjabil`. dintre tragedia colectiviz`rii, dintre cal- vator. Mai mult decât un e[ec de ordin
concesii [i de deschiderile operate din Omogen` din punct de vedere tema- varul (ast`zi perfect documentabil) al estetic, ceea ce pamfletul critic al lui
ISTORIE INTELECTUAL~

când în când, regimul care, esen]ial- tic [i monocord`, poezia agitatoric` a Elisabetei Rizea din Nuc[oara [i euforia Eugen Negrici acuz` este proliferarea
mente, a fost unul dictatorial, a socotit anilor 1948-1953 prezint`, în contrast mesei de ]`rani consemnate, poematic, unei „proze lene[e“, incapabil` s` con-
mereu literatura [i pe scriitori ca pe cu rafinamentul esopic al romanului, de un Mihu Dragomir în „{edin]a“ este teste fundamentele ideocratice ale re-
instrumentele sale. Dac` nu le mai un profil mai degrab` inospitalier. {i inseparabil` de interoga]ia purtând gimului. Fi[a de diagnoz` este de o radi-
putea st`pâni [i folosi nemijlocit ca în totu[i, exploatând poten]ialit`]ile sche- asupra complicit`]ii artistului la cri- calitate nedisimulat`:
primii zece ani, le putea manipula dis- mei interpretative avansate în postfa]a mele ideologice ale secolului. „Dintr-o team` exagerat` de repre-
cret, ca în ceilal]i treizeci [i ceva“. la antologia men]ionat`, Eugen Negrici Nimic mai diferit, prin opozi]ie cu siune [i sub pretextul învior`tor al
Simptomatic, incursiunea în teri- recupereaz`, intact, poten]ialul de sem- omogenitatea poeziei agitatorice, decât «salv`rii culturii», scriitorii no[tri – noi
toriile prozei [i poeziei agitatorice nificare al discursului poetic ce acom- complexitatea unei proze postbelice pe cu to]ii, de fapt – au sacrificat marile
debuteaz` cu examinarea surselor paniaz` crima politic`, cu o vivacitate care Eugen Negrici alege s` o (re)ci- adev`ruri ale fiin]ei [i au practicat o
esteticii [i conturarea demarca]iilor prozodic` amuzant` doar la nivel epi- teasc`, legitim, prin coroborarea cri- art` infantil`, lipsit` de îndr`zneal`,
temporale capabile s` furnizeze un dermic. Evocarea schemei de comuni- teriului estetic cu unul „est-etic“, acesta spiritual`, «îng`duitoare [i onest`»,
cadru analizei textelor selectate. Rela]ia care, invocarea rela]iei dintre emitent [i din urm` configurat de rela]ia compli- cum ar fi spus Gombrowicz. Prozatorii
dintre comanditar [i inginerul de destinatar, identificarea m`rcilor stilis- cat` care se na[te între discursul fic]i- [i-au consumat energia fie într-o litera-
suflete noi este formulat` distinct în tice ale poeziei agitatorice, inventari- onal [i autoritatea comunist`. Între „li- tur` a [opârlelor, nu numai îng`duite,
contextul fiec`rei epoci pe care Eugen erea modalit`]ilor de captare a lectoru- teratura aservit`“ [i cea „tolerat`“, cele dar [i asumate cu bun`voin]` de c`tre
Negrici o identific`. Amendabil sau nu, lui sunt tot atâtea dimensiuni pe care dou` categorii definind imaginea post- cenzur`, fie într-una, aparent curajoas`,
decupajul avansat furnizeaz` o gril` de anatomia lui Eugen Negrici, valorizând 1964 a literaturii autohtone, dialogul care izbea în comunismul anilor lui
lectur` [i avertizeaz` un cititor inocent un patrimoniu hermeneutic struc- are ca punct de pornire disponibilitatea Gheorghiu-Dej [i a comunismului în
al anului 2005 asupra arcanelor imagi- turalist, le cartografiaz` în acest prim creatorilor de a se emancipa de tutela general, amplificându-i puterea [i legiti-
narului comunist. De la „Faza funda- volum dedicat poeziei dezvoltate în anii ideocratic`, f`r` a opta, cu minime mând-o“.
mentalist`“ pân` la „Etapa na]ionalis- stalinismului integral. excep]ii, pentru confruntarea direct`

B
cu partidul, cu consecin]a ei inevitabil`, ~T~LIA canonic` purtat` la
recursul la exil sau la inexistentul, la începutul anilor ’80, [i care
noi, samizdat. Un întreg set de referin]e sfâr[e[te prin a impune reno-
familiare oric`rui lector cultivat sunt varea optzecist`, este marcat`
redistribuite, astfel, în taxonomiile mo- de un tip de mobilizare politico-cultur-
delate de rela]ia cu dinamica politicului. al` amendabil` retrospectiv: promo-
Strategiile de supravie]uire sunt expuse, varea noii genera]ii de autori se explic`
prin identificarea spa]iilor de libertate prin ambi]ia criticii de a omologa o
pe care autorii au fost preg`ti]i s` le literatur` „curajoas`“, susceptibil` de a
exploreze. submina ordinea osificat` a ceau[ismu-
Ceea ce relectura lui Eugen Negrici lui. „Eroarea benefic` de receptare“ s-ar
aduce radical diferit în peisajul critic afla la originea valid`rii: deconstruc]ia
este efortul de (re)examinare a obiec- lui Eugen Negrici vizeaz` demontarea
telor canonizate antedecembrist, re- unui e[afodaj al prestigiului. Prin
curgând la un instrumentar [i la o sen- alexandrinism, optzecismul ar fi respon-
sibilitate aflate în ruptur` cu paradigma sabil de evacuarea din scen` a neo-
anterioar`. Din acest punct de vedere, o modernismului, iar prin maniera de
istorie a criticii ar putea profita din raportare la real, de deta[area în rela]ia
punerea în paralel a paginilor lui Eugen cu un dezirabil radicalism etic. Privite în
Negrici, datând din 2002-2003, cu cele oglind`, punerile la punct ale lui Eugen
semnate, înainte de 1989, de Nicolae Negrici [i nota]iile critice ale lui Nicolae
Manolescu sau Eugen Simion. Critica Manolescu din „Lista lui Manolescu“
literar` îns`[i este departe de a fi ofer` dou` perspective asupra mecanis-
inocent` ca statut [i discurs, în cadrul mului de configurare a canonului.
unui mecanism de validare cultural cu Juxtapunerea decupajului din Literatura
care partidul între]ine o rela]ie privile- român` sub comunism [i a imaginii acre-
giat`. Asumarea „adev`rului“, expu- ditate de Postmodernismul românesc al
nerea erorilor „obsedantului deceniu“ lui Mircea C`rt`rescu este necesar` în
reprezint` o dimensiune recuperabil` aceast` ordine a identific`rii posterit`]ii
nu numai în textele „clasiciza]ilor“ unei grup`ri remarcabile prin [tiin]a
Augustin Buzura sau Constantin }oiu, negocierii cu instan]a critic`.
dar [i în cele puse în circula]ie de un În dosarul recept`rii postmoder-
Dumitru Popescu sau Petre S`lcudeanu. nismului autohton, pe cale de a se con-
În acest caz, care este unul politic stitui, vocea lui Eugen Negrici se dis-
înainte de a fi estetic, grani]a dintre cele tinge prin refuzul de a subscrie la o dis-
dou` teritorii este extrem de dificil de ciplin` a entuziasmului, care anuleaz`
trasat [i succesul prozei de aceast` fac- însu[i spiritul critic. Imaginea „falangei
tur` poate fi analizat prin integrarea ei optzeciste“, mobilizându-se, similica-
în cadrul mecanismelor de contestare zon, pentru a coloniza, în anii de dup`
pe care partidul însu[i le oferea comu- 1989, un teritoriu abandonat de com-
nit`]ii. petitori [i care inund` spa]iul mediatic,
Solu]ia de continuitate este decela- este, dincolo de amendamente [i umori,
bil` [i în maniera în care Eugen Negrici una memorabil` stilistic. C`ci în struc-
reevalueaz` unul dintre cazurile de suc- tura de adâncime a istoricului literar
ces postbelice: „desanti[tii“ devin, în este decelabil timbrul cronicarului
capitolul final al volumului dedicat muntean, din familia lui Radu Popescu.
prozei, personajele unei nara]iuni cri- Nota de implicare personal` este, în
tice în care ironia poten]eaz` o severi- cele din urm`, parte din regula jocului.
tate abia mascat`. Portretul de grup al C`r]ile Sandei Cordo[ [i ale lui Eu-
optzeci[tilor este plasat pe fundalul gen Negrici marcheaz` o dat` [i propun
mului comunist [i a izola]ionismului Imagini exilate în arhivele bibliote- unei alte imagini, nu mai pu]in po- o invita]ie la reflec]ie metodologic`:
ceau[ist“, trecând prin „Etapa concesi- cilor [i ignorate de memoria colectiv` a lemice în desenul ei: aceea a literaturii sfâr[itul lecturii poate fi punctul de
ilor tactice“ [i „Reorientarea politic` a ultimilor 14 ani sunt astfel salvate [i e[uând în confruntarea cu autoritatea, articulare a unor interoga]ii din ecua]ia
României dup` 1964. Fantasma liber- amplele citate inserate în volum con- abdicând de la imperativele unei istorii c`rora investigarea rela]iei dintre scri-
t`]ii“, profilul scriitorului este modelat trasteaz` cu amnezia societal` cau- tragice. „Ratarea [ansei intr`rii în mo- itor [i r`ul secolului nu mai poate fi
de presiunea unei istorii administrate ]ionând evitarea examenului comunitar numentalitate“ este inseparabil` de absent`. C`ci abandonarea certitudi-
de un partid care nu î[i abandoneaz` în marginea jum`t`]ii de secol comu- radiografierea muta]iilor societale, mu- nilor mo[tenite, [i lec]ia lovinescian` o
nici un moment rolul de „centru vital“ niste. Elementarul exerci]iu de contex- ta]ii pe care fic]iunea, revendicându-se probeaz`, este premisa oric`rei revi-
al societ`]ii. Identitatea locutorului par- tualizare red` poeziei agitatorice comu- de la un primat al memoriei, ar fi fost zuiri. j
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
30

Ispita c`ii comode


o HORA}IU PEPINE o

N
OI nici nu am de prev`zut s-a produs între este destul de clar de pe acum sporit` fa]` de ]`rile candi- lucru necesar [i urgent f`r`
auzit de directiva obiectivul integr`rii europene cît de departe dore[te s` date. Amînarea începerii nici o îndoial`, dar asumarea
POLITICA

Bolkestein. Avem [i rea[ezarea vie]ii publice pe mearg` cu aceste reforme. În negocierilor cu Croa]ia este r`spunderii cu privire la
problemele noas- baze s`n`toase. Din clipa în fa]a sa se deschide un orizont un avertisment foarte clar nu legile propriet`]ii epuizeaz`
tre cu liberalizarea care Uniunea European` a foarte larg [i, chiar dac` pîn` doar pentru Turcia, dar [i moralmente procedeul [i nu
circula]iei de capital, iar con- validat regimul Iliescu, acor- acum cabinetul T`riceanu s-a pentru România. Olie Rhen mai îng`duie, practic,
cet`]enii no[tri pleac` oricum dîndu-i [ansa de a încheia cu distan]at enorm de guvernul n-a glumit atunci cînd a spus repetarea lui pentru legile
s`-[i ofere „serviciile“ ilegal, bine preg`tirile de aderare, cei anterior în deciziile sale c` nu va ezita s` propun` acti- referitoare la Justi]ie. Dar
chiar [i conform legisla]iei de care sper` într-o reformulare administrative, în stilistica varea clauzei de salvgardare. dac` ministrul de Justi]ie va
acas`. Dup` episodul spaniol, de fond a politicii române[ti exprim`rii publice [i în pro- Inadecvarea st` îns` în faptul propune schimb`ri legislative
într-o singur` s`pt`mîn` de la s-au g`sit f`r` o ancor` sigur` punerile sale legislative, dis- c` exigen]a sporit` se dup` recomand`rile
mijlocul lunii martie, poli]ia în afar`. Op]iunea american`, tan]a parcurs` este destul de adreseaz` unei administra]ii con]inute în raportul
de frontier` a întors din drum a[a zicînd, s-a impus de la mic`. Premierul manifest` române[ti mai bine inten]ion- Freedom House, atacat deja
20.730 de persoane. Dar dac` sine. De[i se spune îndeob[te ambi]ia cît se poate de ono- ate [i mai hot`rîte s` fac` cu violen]` de magistra]ii
îi l`s`m deoparte pe briganzi c` politica extern` a pre[edin- rant` de a reformula temele reforme decît guvernarea viza]i [i de opozi]ia politic`,
[i pe cer[etori sau pe copiii telui, care refuz` s` mizeze consacrate, ca restituirea pro- anterioar`. ar fi foarte greu s` le impun`
care au deprins o miraculoas` exclusiv pe cartea european`, priet`]ilor, situa]ia copiilor A[adar primul ministru prin procedurile parla-
prestidigita]ie a supravie]u- ar fi motivat` de considerente abandona]i, rela]ia puterii C`lin Popescu T`riceanu e mentare ordinare.
irii, românii care pleac` f`r` de securitate, s-ar putea s` politice cu presa [i societatea pus s` ghiceasc` cît de mari

N
acte în regul` ar putea fi con- aib` mai curînd motiva]ii civil`, combaterea corup]iei, sînt a[tept`rile UE [i cît de E g`sim într-o clip` de
sidera]i pionierii Europei li- interne. Dac` vrea s` schimbe dar nu [i pe aceea de a inven- departe trebuie s` mearg` în cump`n`. PNL a
berale. Clandestinitatea lor e din temelii regimul din ]ar`, ta teme noi. Ambi]ia sa este campania anticorup]ie. În anun]at deja c` are alte
dezonorant`, dar cît` vreme pre[edintele are nevoie de o de a duce România, la ter- schimb Monica Macovei, priorit`]i decît cele sugerate
acas` nu au sentimentul dem- solid` validare extern`, cu menul stabilit, în UE, unde va ministrul de Justi]ie, care de Palatul Cotroceni [i
nit`]ii pe care ]i-l ofer` propri- toate costurile implicate. A[a ocupa locul rezervat de pe ac]ioneaz` cu totul indepen- urmate pas cu pas de minis-
etatea, inclusiv acel tip de s-a n`scut strategia de com- acum, [i nu de a zgudui dent de politica de partid, e trul de Justi]ie. Ce se poate
proprietate imaterial` pe care batere preventiv` a teroris- temeliile vechiului regim. hot`rît` s` provoace demisia întîmpla în continuare? Iat`
mului care a[teapt` validarea PNL este o grupare moderat`, magistra]ilor cu func]ii de doar ipoteza cea mai
CSAT [i tot de aici deriv` alc`tuit` din oameni practici decizie [i s` stimuleze ulterior întunecat`:
con]inutul [i tonul discu]iilor cu ambi]ii modeste [i care nu investiga]ii de anvergur`. S` Clasa politic` româneasc`
purtate la Washington. au nimic împotriv` din a nu uit`m c` Monica Macovei va ini]ia, pe ascuns, dar nu
Ac]iunile rapide ale pre[edin- accepta tacit un soi de este singurul demnitar al pentru c` ar avea vreun senti-
telui sînt îns`, de cele mai amnistie pentru marile fraude actualei administra]ii care a ment de vinov`]ie, ci doar ca
multe ori, fie gre[it în]elese, [i derapaje ale regimului vorbit despre cercetarea tran- s` nu declan[eze prea
fie dezaprobate. În orice caz, Iliescu-N`stase. Iar cît prive[- scrierilor dup` benzile înre- devreme diatriba morali[tilor
st`m într-un moment de te PD, acesta înc` nu s-a defi- gistrate în timpul [edintelor [i a radicalilor marginali, un
cump`n` în care priorit`]ile nit limpede dup` plecarea lui PSD. Cît` vreme fermitatea pact de neagresiune, unul
parc` nu s-au ales. Un risc real Traian B`sescu [i ezit` între a ministrului se bucur` de suc- menit s` ofere în afar` [i în
este ca guvernul [i pre[edin- urma modera]ia PNL-ului [i a ces în ]ar` [i mai ales la special la Bruxelles aparen]a
tele s` cad` pe malurile da curs viziunii pre[edintelui. Bruxelles, Monica Macovei va unei schimb`ri de substan]`.
diferite ale unei falii care Emil Boc a spus, e drept, într-o avea sus]inerea integral` a S-a conturat deja o perspec-
anun]` s` se deschid`. parafraz` reu[it`, c` nu guvernului. Dar din momen- tiv` menit` s` asigure pacea
accept` ca Guvernul tul în care vor ap`rea politic`, calmul social [i cel

L
A suprafa]` m`car a T`riceanu s` fie cel mai bun dificult`]ile nu ar fi de mirare mai lin traseu al integr`rii
o de]ine scriitorul de limb` devenit limpede c` guvern al regimului Iliescu, ca în sînul majorit`]ii s` europene. Guvernul are
român`, ei nu au, la drept guvernul merge într-o dar declara]ia aceasta a r`mas apar` manifest`ri de diso- nevoie s` demonstreze c` a
vorbind, nimic de pierdut. direc]ie diferit` decît f`r` ecou. Tenta]ia c`ii ciere. Chiar [i pîn` acum a întreprins schimb`ri de
Situa]ia emigran]ilor cea sugerat` de pre[edinte. comode este mult prea puter- fost v`dit c` reprezentan]ii anvergur`, dar, cu anumite
sezonieri a devenit emblema- Primul ministru [i Partidul nic` [i poate c` numai respec- majorit`]ii nu se simt datori excep]ii, acest lucru este
tic` pentru noi, de vreme ce Na]ional Liberal au explicat tul pentru pre[edinte îi mai s` sus]in` eforturile ministru- imposibil pîn` în toamn`,
ministrul agriculturii, în formul`ri precaute, dar lip- împiedic` pe militan]ii lui de Justi]ie cu declara]ii cînd va fi prima evaluare de
Gheorghe Flutur, a colindat el site de echivoc, c` nu doresc Partidului Democrat s` aban- publice sau ac]iuni parla- dup` închiderea negocierilor.
însu[i Europa în c`utare de alegeri anticipate [i c` nu au doneze explicit proiectele mentare. Lipsa unei strategii Cine ar putea crede, de exem-
lucru [i s-a întors apoi cu alte obiective decît cele preziden]iale. de comunicare, apatia intelec- plu, c` la toamn` PNA sub
banii strîn[i s`-[i construiasc` n`scute din administrarea tual` a unora sau altora pot conducerea lui Ion Amarie ar

C
o cas` [i s` fac` politic` libe- curent` [i din punerea în apli- EEA ce tulbur` totu[i servi ca explica]ie, dar faptul reu[i s` prezinte un raport
ral`. Dar chiar dac` aceste care a reformelor pretinse de siguran]a coali]iei ca atare c` ofensiva împotriva conving`tor al activit`]ii sale?
mi[c`ri produc efecte sensi- la Bruxelles. În 9 martie, dup` guvernamentale este magistra]ilor corup]i îi las` Este limpede c` PNA ar putea
bile [i aici în ]ar`, ele au o mai o reuniune a conducerii tonul schimbat al indiferen]i pe deputa]ii [i se- totu[i salva aparen]ele dac`
mic` semnifica]ie pentru noi Partidului Na]ional Liberal, Uniunii Europene. natorii majorit`]ii ca [i cum principalele for]e politice de
decît pentru Europa l`rgit`, purt`torul de cuvînt Eugen Indulgen]a suspect` a lui nu ar c`dea în r`spunderea la putere [i din opozi]ie ar
pe care o provoac` clip` de Nicol`escu a declarat c` Günter Verheugen a fost sub- lor ar putea avea consecin]e conveni asupra unei agende
clip` s` devin` mai liberal`, alegerile anticipate nu figu- stituit` de intransigen]a catastrofale. minimale de investiga]ii judi-
într-o lupt` acerb` cu sindi- reaz` pe agenda partidului [i subit` a lui Olie Rhen, cît se În orice caz, în 18 martie, ciare, una care s` presupun`
catele, cu sociali[tii [i cu to]i c`: „Principalele noastre prio- poate de motivat` în logica sa primul ministru anun]a în cîteva sacrificii suportabile
protec]ioni[tii în general. Cît rit`]i le reprezint` integrarea intern`, dar neadecvat` la numele PNL, [i nu al Alian]ei din partea PSD-ului. j
prive[te îns` buna organizare european` [i, mai ales, context. Crispat` de noii PNL-PD, c` inten]ioneaz` s`-[i
a vie]ii politice de la noi, ea realizarea programului de veni]i, UE este tentat` s` se asume r`spunderea în parla-
nu mai ]ine atît de mult de guvernare cel pu]in pîn` în replieze chiar înl`untru pe ment pe un pachet de legi
integrarea european`. 2007“. pozi]ii protec]ioniste, mani- referitoare la restituirea inte-
O disociere cu urm`ri greu Nici nu pare pu]in, dar nu festînd totodat` o vigilen]` gral` a propriet`]ilor. E un
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
31

UE: educa]ie permanent`

INTEGRARE EUROPEAN~
din leag`n pân` în mormânt
o HORIA BARNA o

C
OMISIA European` chimie de pe vremea când avea grat pentru Educa]ie [i Forma- munc` mai multe [i mai bune, mul]i. „Dac` m` duc la o reuni-
a adoptat o nou` ge- 16 ani, nu cele actuale. Se în- re Permanent` al UE vor func- o coeziune social` mai mare. E une la Institutul Cervantes sau
nera]ie de programe tâmpl` asta la nivelul majori- ]iona interactiv [i înl`n]uit pa- o lume în care intr` no]iuni ca la Universitate asta ar putea s`
integrate care mi- t`]ii membrilor unei societ`]i, tru sectoare specifice de pro- participarea, voluntariatul, însemne c` renun] s` mai dau
zeaz` cel mai spec- din orice ]ar`, pentru c` nu grame: organiza]iile persoanelor de o medita]ie, s` ]in un curs în
taculos pe conceptul de edu- exist` metode de dobândire Comenius va implica cel vârsta a treia, motivate s` fac` alt` parte, s` fac diverse alte
ca]ie permanent`. Ana Magra- suplimentar`, la zi, de cuno[- pu]in 5% din elevii institu]i- diverse activit`]i în muzee, în lucruri care s` fie pl`tite“, ob-
ner [i Gonzalo Zaragoza au dis- tin]e de-a lungul vie]ii, a[a cum ilor de înv`]`mânt preuniver- sport, exist` – sus]ine Ana Ma- serva cu triste]e Gonzalo Zara-
cutat pe aceast` tem` cu repre- ar fi logic. sitar din UE în activit`]i educa- graner – foarte multe activit`]i goza, povestind c` a v`zut
zentan]i ai cadrelor universi- Chiar dac` unele canale ]ionale comune. de educare formal` [i infor- cazuri de oameni c`rora li se
tare române, la invita]ia Insti- mediatice moderne dau impre- Erasmus va oferi posibili- mal`. ofer` un post mai bun într-o
tutului Cervantes din Bucu- sia unei sporiri a educa]iei [i tatea de studiu la universit`]i Grundtvig va oferi programe societate privat`, dar ei con-
re[ti. contribuie la apropierea de no- din str`in`tate în cadrul UE de cooperare cu alte universi- tinu` s` predea fiindc` le place.
Denumirile celor mai multe ile descoperiri, r`mâne vizi- pentru un total de 3 milioane t`]i care au mai mult` expe- „Nu vreau s` renun] la liceu,
concepte de programe ale UE unea despre [coal`, care este de studen]i pân` în 2011. rien]` în domeniu, precum [i dar iat`, aici sunt pl`tit mult
sunt îns` imbatabile în engle- absolut anacronic` în zilele Leonardo da Vinci urm`re[te posibilitatea de a nu pleca de la mai bine, ce s` fac?“.
z`, cea folosit` cu prec`dere la noastre. Cei mai mul]i abia s` sporeasc` pân` la 150.000 zero, profitând de planurile Fondul Europei este unul
Bruxelles – Lifelong Learning a[teapt` s` termine studiile num`rul amplasamentelor [i dezvoltate de al]ii. UE strânge, comun, atât la nivel spiritual,
definind în spirit britanic sin- obligatorii. {coala devine tot centrelor de perfec]ionare în- printre altele, informa]ii din cât [i la cel al civiliza]iei mate-
tetic felul în care [i românii, mai anchilozat`, plin` de pre- tr-o alt` ]ar` a UE în 2013. toate statele membre. Euridice – riale de baz`. {i totu[i, diferen-
al`turi de viitorii lor concet`- judec`]i. Peste tot în Europa. Grundtvig vrea ca 25.000 de excelent` re]ea informa]ional` ]ele specifice au ap`rut de-a
]eni europeni, ar trebui s` înve- Pentru mult timp de-acum adul]i integra]i în cursurile de – împline[te 25 de ani în 2005. lungul istoriei. Îns` nu exist`
]e from the cradle to the grave încolo, r`mâne [i problema educa]ie specifice lor s` bene- Dar nu e vorba doar de strân- programe strict specializate pe
(adic`, din leag`n pân` în mor- comunic`rii directe. Europa va ficieze de studii în str`in`tate. gere, ci [i de analiz` de date, pe rezolvarea problemelor aduse
mânt) ca s` se poat` integra, pâ- fi mereu multilingvistic`, dar Agen]iile comunitare se vor baza celor trimise de unit`]ile de diferen]e, preciza Ana Ma-
n` la… urm`, a[a cum se cu- înv`]area limbilor str`ine va uni într-una singur`, dar în la nivel na]ional. Îns` norma- graner. Ele se refer` doar la
vine. deschide multe u[i: spre o cari- cadrul acestui program inte- tivele din statele membre nu chestiunile globale de educa]ie
Totu[i, aceast` viziune nu er` mai satisf`c`toare, spre [an- grat exist` [i un alt program corespund întotdeauna cu rea- [i se presupune c` exist` o anu-
este tocmai lipsit` de noim`. sa de a tr`i [i studia în str`in`- numit Transversal, cel mai litatea din institu]iile de înv`- mit` doz` de sensibilizare, de
Împreun` cu specialista de tate, spre vacan]e mai pl`cute important obiectiv al s`u fiind ]`mânt. Euridice nu face o aceea se vorbe[te despre dia-
origine spaniol` de la Direc]ia în alte ]`ri. Dar înseamn` mai dezvoltarea politicii educative munc` de teren ca s` vad` ce se logul între culturi, inclusiv cele
general` pentru educa]ie [i cul- mult decât atât, fiindc` limba în cele patru sfere men]ionate. întâmpl`, ci r`mâne la infor- extra-europene – în perspecti-
tur` a Comisiei de la Bruxelles, reprezint` o latur` a identit`]ii Dac` finan]`rile vor ajunge [i ma]ia obiectiv` pur`. Doar va lui 2008 care va fi Anul Eu-
Ana Magraner, administrator [i culturii unor popoare. În]ele- în România, facult`]ile noastre pân` la nivel universitar exist` ropean al Dialogului Intercul-
principal al programului Eu- gerea felului lor de a gândi, a de stat se vor vedea nevoite s` informa]ii foarte detaliate [i tural.
ridice – egalitate de [anse, la mentalit`]ilor specifice, poate introduc` aceste cursuri de for- clare. Programele sunt [i de pre-
discu]ia exploratorie [i infor- pune frâne rasismului, xenofo- mare a adul]ilor, inclusiv ca o g`tire economic`, dar [i de edu-
mal` de la Institutul Cervantes biei [i intoleran]ei. Este ambi- solu]ie de supravie]uire. Egalitatea de [anse care, de formare, de schimbare
a participat [i Gonzalo Zara- ]ia UE la nivel de mase, nu doar
goza, ata[at pentru înv`]`mânt la nivelul unor elite. Integrarea în Pentru toate aceste pro-
al Ambasadei Spaniei la Bucu- knowledge society grame, punctul de plecare ar
re[ti. Cât este de îngrijor`tor Grundtvig – educa]ie trebui s` fie existen]a unei
pentru unii c` prin respectivul pentru adul]i În tot acest ansamblu exist`, egalit`]i de [anse între ]`rile
concept se repune prea acut de asemenea, conceptul de cali- membre [i schimburi de idei,
problema educa]iei obligatorii. Ana Magraner a explicat c` tate – spunea Ana Magraner –, comunic`ri. Dar nu a[a se-n-
{i permanente. domeniile generale vizate de respectiv educa]ia [i cultura tâmpl`: situa]ia economic` a
UE sunt mai ample: educa]ie [i de-a lungul întregii vie]i le per- unui profesor român nu sea-
Doar fizica [i chimia perfec]ionare, cultur`, tineret mite oamenilor s` se cunoasc` m`n` deloc cu cea a unui pro-
înv`]ate la 16 ani? [i sectorul audiovizual, [i c` mai bine, s` intre mai bine în fesor german. Trebuie spriji-
programul de ac]iune integrat` rela]ii unii cu al]ii, s` fie mai nite mai mult acele ]`ri care au
Pân` la urm` – cum spunea ar urma s` fie adoptat de Consi- ferici]i, a[adar se poate miza pe mai pu]ine mijloace. Un fran-
Gonzalo Zaragoza – este o liul Ministerial [i Parlamentul un element important de satis- cez care vrea s` înve]e spaniol`
obliga]ie, o necesitate, un drept European pân` la sfâr[itul anu- fac]ie, precum [i pe o dorin]` ia trenul, se duce în Spania [i a mentalit`]ilor, de în]elegere a
[i o îndatorire s` te educi toat` lui 2005, pentru a fi pus în apli- de reducere a conflictelor so- studiaz`. Un român care vrea faptului c` facem parte dintr-o
via]a. În general, educa]ia obli- care între 2007-2013. Bugetul ciale [i de cre[tere a interac]i- s` mearg` în Spania, Italia sau nou` Europ`, din UE [i c` un
gatorie este concentrat` pân` propus este de 13,62 miliarde unii, cooper`rii [i mobilit`]ii Fran]a nu î[i poate permite efort comun are rost. S` sim]i
la vârsta de 16 ani, iar unui de euro. Negocierile merg bine cet`]enilor europeni. financiar acest lucru. c` faci parte cu adev`rat dintr-o
român sau spaniol de 15-16 ani [i s-ar putea s` se tripleze buge- Sociologic [i demografic, se Ca s` poat` tr`i, mai ales în Uniune [i s` percepi acest lu-
i se pred` fizica [i chimia la tul pentru educa]ie [i cultur` al constat` c` oamenii tr`iesc mai România, un profesor trebuie cru ca pe ceva favorabil, cu
nivelul anului în care înva]`. UE fa]` de intervalul 2000- mult. Înv`]ând toat` via]a, ei se s` aib` cel pu]in dou` slujbe, drepturi [i îndatoriri, presu-
Apoi, nu mai trebuie s` [tie 2006. pot integra mult mai u[or [i dar ele pot fi înrudite. Un înv`- pune un mare efort de adap-
nimic de-a lungul vie]ii lor Noutatea const` în faptul c` mai rapid în ceea ce de pe acum ]`tor are îns` ca variant` doar, tare, dar unul pe care toate
despre evolu]ia acestor [tiin]e. Socrates, programul care cu- poart` numele semnificativ de de exemplu, posibilitatea unei ]`rile care s-au integrat pân`
Asta-i complet ridicol – excla- prindea Comenius [i Erasmus, knowledge society – aproxima- slujbe de sear` într-o cafenea. acum l-au compensat în ciuda
ma Gonzalo Zaragoza –, pentru dispare ca atare, p`strându-se tiv: societatea cunoa[terii. Cu o A[a c`, la activit`]i de formare greut`]ilor. j
c` o persoan` de 80 de ani are îns` conceptul [i activit`]ile, dezvoltare economic` într-a- care presupun pierderea unor
doar cuno[tin]ele de fizic` [i iar în cadrul Programului inte- dev`r sustenabil`, locuri de ore, nu vor putea merge prea
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
32

Pira]i [i diploma]i
ISTORIE & ISTORII

în secolul Luminilor
o C~T~LIN AVRAMESCU o

N 1784, pe 12 Mai, Con- Barclay l-a expediat (împreun` captura]i de ei fiind chiar ricane tocmai cu scopul de a spânzura]i în docurile Londrei

Î
gresul Statelor Unite ale cu o traducere f`cut` de un Iulius Cezar. Începând din cur`]a m`rile de pira]i. Ajuns, erau l`sa]i s` putrezeasc`, fiind
Americii i-a împuterni- interpret spaniol din Maroc) perioada Cruciadelor, aici apar la rândul s`u, pre[edinte, Jef- uneori lega]i cu lan]uri sau
cit pe John Adams, Benja- lui Adams [i lui Jefferson, afla]i state islamice, cum ar fi Alger, ferson ordon` nou-formatei închi[i în cu[ti de fier.
min Franklin [i Thomas în misiune diplomatic` la Tunis sau Tripoli, care tole- U.S. Navy s` treac` la ac]iune. Din punct de vedere legal,
Jefferson s` negocieze un tratat Londra [i, respectiv, Paris, care reaz` sau chiar patroneaz` pi- În 1803, o canonier` american` oricine are, a[adar, un motiv
de „prietenie [i comer]“ cu sul- îns` au trebuit s` semneze o rateria, îndreptat` mai ales îm- î[i îndreapt` tunurile asupra just de r`zboi (jus ad bello)
tanul Marocului. Reprezen- copie, nu pe original, proto- potriva cre[tinilor. Formal par- palatului din Tanger [i îl con- împotriva piratului. Grotius
tan]ii noului stat trebuie s` fi colul maur nepermi]ând a[a te a Imperiului Otoman, aces- vinge astfel pe sultanul „pri- sus]ine, în De jure belli ac pacis
considerat tratatul ca foarte ceva. tea erau în general republici eten“ din Maroc s` opreasc` (1625: cartea III, capitolul I), c`
important, de vreme ce au de- Bizareriile îns` abia acum militare ce tr`iau dintr-un atacurile asupra navelor civile. aceasta include [i atacarea unui
legat pe trei dintre cei mai de încep. De[i se introduce ca amestec de comer] [i expedi]ii În urm`toarele dou` decenii, vas cu pira]i, chiar dac` sânt [i
seam` oameni politici ai mo- unul de pace, tratatul pare s` de prad`. Pira]ii care operau inspirate de succesul ameri- oameni inocen]i la bord, ale
mentului s` se ocupe de el. stipuleze doar clauze referi- din aceste porturi, denumite canilor, Marea Britanie, Olanda c`ror vie]i pot fi puse în peri-
{tiin]a politic` a uitat, în ge- toare la r`zboiul maritim, fie generic Coasta Barbariei, devin [i Fran]a trec la ac]iune. În col. Rezult` de aici c` ideea
neral, de acest document. El între p`r]i, fie cu ter]i. Astfel, o amenin]are de propor]ii în 1830, odat` cu ocuparea Alge- unui tratat de pace cu pira]ii ar
merit` o soart` mai bun`. afl`m regulile care vor guverna secolul al XVII-lea, r`spândind riei de c`tre francezi, cortina fi incoerent`.
Mai întâi, câteva preciz`ri întâlnirile dintre vasele comer- teroare mult dincolo de bazi- cade asupra pirateriei islamice {i totu[i, cum anume au
istorice. În 1787, atunci când a ciale [i cele de r`zboi, moda- nul Mediteranei. În 1627 pira]ii în Mediterana. ajuns statele europene s` treac`
fost ratificat acest tratat de lit`]ile inspec]iei pe mare sau algerieni atac` [i devasteaz` de la postularea unui drept la

T
c`tre Congres, SUA erau o na- condi]iile de ie[ire din port. De sudul Islandei, iar în 1645 ei RATATELE încheiate r`zboi nelimitat împotriva
]iune abia ie[it` din R`zboiul fapt, ceea ce e esen]ial în acest încearc` s` ocupe Edinburgh- de puterile occiden- pira]ilor, la aranjamente meni-
de Independen]`. Constitu]ia document pare s` fie rezumat ul. Puterile europene r`spund tale cu statele-pirat te s` r`scumpere o pace fragil`?
nici m`car nu era adoptat` de articolul 9: Dac` vreun maur uneori militar, bombardând ridic` o serie de pro- Desigur, considerente prag-
atunci când Adams [i Jefferson va aduce cet`]eni ai Statelor Unite citadelele pira]ilor. Cel mai bleme juridice fundamentale. matice le vor fi împins la o aco-
au semnat (în luna Ianuarie) sau bunurile lor la Majestatea sa, adesea îns`, datorit` mai ales Pentru teoreticienii dreptului modare cu regatele piratere[ti
acest text cunoscut [i sub nu- cet`]enii vor fi pu[i imediat în dezbin`rii dintre puterile eu- natural, piratul este un per- din Mediterana. Dar aceast`
mele de Tratatul de la Marra- libertate [i bunurile restituite, iar ropene, tactica adoptat` a fost sonaj profund problematic. El evolu]ie s-a petrecut [i pe fon-
kesh, negociat de fapt de un dac` vreun maur care nu e supus aceea a acomod`rii la preten- nu tr`ie[te într-o comunitate dul unei muta]ii în teoria drep-
emisar american, pe numele al s`u va captura pe vreunul din ]iile corsarilor. Apare astfel o normal`, ci într-una care se tului na]iunilor.
s`u Thomas Barclay. Era pri- cet`]enii Americii sau bunurile lor adev`rat` economie alimen- îndeletnice[te, a[a cum obser- Astfel, în vreme ce Grotius
mul tratat interna]ional sem- [i le va aduce în vreunul din por- tat` de luarea de ostatici, iar vase Aristotel în Politica, cu (1625: cartea III, capitolul III)
nat de noua republic` cu o pu- turile Majest`]ii sale, ei vor fi ime- unele ordine religioase se spe- vân`toarea de oameni. Pentru arat` c` pira]ii [i bandi]ii nu
tere neutr` [i a fost ratificat de diat elibera]i… cializeaz` în r`scump`r`ri, Cicero, pira]ii sunt „inamicii pot forma niciodat` un corp
Congres în luna Iulie a acelui Acesta nu este un tratat în- cum ar fi trinitarienii, cei care comuni ai omenirii“ (hostis hu- politic, chiar dac` au o ierarhie
an. cheiat cu un suveran „normal“. l-au r`scump`rat în 1580 pe manis generis), o defini]ie relu- proprie, pentru c` singura le-
Îns` formulele de debut ne Este o în]elegere cu c`petenia Cervantes din mâinile pira]ilor. at` de numero[i autori. De g`tur` dintre ei este aceea a
arat` c` „tratatul“ nu era de unor pira]i. C`l`torul prin Roma poate ve- aceea, oricine are dreptul s` se comiterii de crime, Cornelius
fapt un tratat în sensul obi[- Într-adev`r, în 1784, îngrijo- dea [i acum o biseric` a acestor ridice împotriva unor aseme- van Bynkershoek, un alt fai-
nuit al termenului. Originalul ra]i de activit`]ile pira]ilor din trinitarieni (San Carlo alle Quat- nea indivizi. Conform clasi- mos jurist olandez, cel care a
este în arab`, este datat în anul nordul Africii, care de acum tro Fontane) proiectat` de Bor- fic`rii lui Grotius, r`zboaiele propus distan]a de trei mile de
1202 dup` calendarul islamic [i înainte promiteau s` afecteze [i romini. Suveranii Europei, la pot fi „private“ (între indivizi), la ]`rm ca fiind limita apelor
începe cu formula: În numele pe cet`]enii noii republici, rândul lor, pl`tesc tribut sta- „mixte“ (între indivizi [i stat) teritoriale, sus]inea, în Quaes-
lui Allah cel Atotputernic!. El este Congresul pune deoparte telor-pirat pân` la începutul sau „publice“ (r`zboaiele pro- tiones juris publici (1737: cartea I,
de fapt o cart` pe care sultanul 80.000 de dolari, o sum` con- secolului al XIX-lea, în schim- priu-zise, între state suverane). cap. XVII), c` în cazul „popoa-
Marocului o d`ruie[te „Celui siderabil` pentru acele tim- bul ab]inerii de a ataca navele În principiu, doar r`zboiul pu- relor“ de pe coasta Barbariei,
Mare din Statele Americane, puri, pentru a cump`ra bun`- care navigau sub pavilionul blic poate fi drept într-o lume ace[ti oameni nu sunt pira]i,
pre[edintelui“. Adresarea din voin]a conduc`torilor africani. lor. civilizat`, dar Grotius admite pentru c` ei tr`iesc în „state
textul „tratatului“ este la per- Tratatul cu Marocul nu men- Acest „împ`ciuitorism“ nu a c` în cazul pira]ilor oricine are organizate“ [i respect` tratatele
soana I, fiind limpede c` este ]ioneaz` ce tribut anual va fost întotdeauna norma. Pri- dreptul s` poarte r`zboi contra pe care le-au semnat.
vorba de concesii acordate [i primi sultanul, dar stabile[te mul Secretar de Stat al SUA, lor, pentru c` el îndepline[te Aceste state au fost cele dis-
condi]ii reclamate de suvera- c` în caz de „r`zboi“, „prizo- Jefferson, a sus]inut c` singurul un serviciu public. truse de artileria naval` a eu-
nul marocan. Formula Pacea fie nierii“ vor fi r`scump`ra]i cu lucru de care ascult` pira]ii este Monstru anti-politic, ce cal- ropenilor [i americanilor, la
cu cei care ascult` de sfatul cel câte o sut` de dolari mexicani tunul [i a cerut o alian]` mili- c` în picioare legile dreptului începutul secolului al XIX-lea,
bun! este clasic` în raporturile fiecare. tar` a europenilor [i ameri- naturii [i na]iunilor, piratului i pentru c` ele continuau s` to-
cu necredincio[ii, însemnând În aceast` privin]`, Statele canilor pentru a elimina pira- se rezerv` un tratament puni- lereze sau s` patroneze pirate-
c` ei nu merit` un salut cu for- Unite nu f`ceau decât s` adere teria, dar pasivitatea celor din- tiv extrem. Cezar, ne spune ria, [i pentru c` tributul [i
mulele obi[nuite, iar plasarea la o practic` pe care au inau- tâi a f`cut ca Statele Unite s` Plutarh, o dat` ce scap` din r`scump`rarea au devenit obi-
sigiliului în partea de sus a gurat-o Olanda, care a încheiat fie, la rândul lor, nevoite s` mâinile pira]ilor, se întoarce ceiuri inacceptabile pentru
scrisorii este semnul unei mari primul asemenea tratat cu un încheie „tratate“ de protec]ie pentru a-i crucifica. În secolul noul drept interna]ional al
superiorit`]i de rang fa]` de cei stat-pirat din Mediterana în cu statele-pirat nord-africane. al XVIII-lea, legea m`rii le per- p`cii [i r`zboiului. Ce a r`mas
c`rora le este adresat docu- 1663, [i Anglia, care încheie un Nu pentru mult timp, îns`. mite c`pitanilor s` îi spânzure a fost figura individual` a pira-
mentul. El nu e semnat de tri- tratat în 1672. Aceast` zon` era Primul pre[edinte al Americii, pe pira]i, f`r` nici un fel de tului, aflat în conflict cu civi-
misul american, care l-a primit înc` din Antichitate renumit` George Washington, a cerut, solemnitate, direct de catarg. liza]ia [i cu legile ei. Dar aceas-
de la palat printr-un slujitor. pentru pira]ii s`i, unul din cei în 1786, crearea marinei ame- În aceea[i perioad`, pira]ii ta este o alt` istorie. j
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
33

Stilistica statului

DISCURS & REALITATE


[i stilistica societ`]ii
o VALENTIN CONSTANTIN o

N
UM~RUL 61/2005 al revistei Discu]iile despre vecini din Dilema diferit`. De exemplu, Iulian Fota afirm` NTR-UN discurs ]inut în 1951, la
Dilema veche are ata[at un
supliment girat de So-
cietatea Academic` din
România [i finan]at prin
Phare, supliment care reprezint` o sin-
veche sînt centrate pe stat. Un fapt nor-
mal, în m`sura în care România a
declan[at recent o specie de ofensiv`
diplomatic` care ]inte[te, inter alia, s`
dizloce pragul de aversiune/indiferen]`
textual c` Moldova „este un stat euro-
pean, dar stat european sub ocupa]ie
militar`“. Aceast` afirma]ie, care pentru
mine nu este foarte evident`, nu se
bucur`, din p`cate, de nici o explica]ie
Î Philadelphia, despre independen]a
Americii, John F. Kennedy spunea
c` Europa [i SUA au nevoie de o
„Declara]ie de Interdependen]`“. Oricît
ar fi marcate de istoria luptei pentru
tez` a unei prime conferin]e, din febru- reciproc` dintre vecini. Nu [tiu îns` adi]ional`. Sau, Iulian Chifu afirm`: propria lor independen]`, România,
arie curent, sub titlul „Europa de dup` dac` în acest moment, în care avem un „r`zboiul rece s-a terminat, dar nu [i pe Moldova [i Ucraina vor trebui s`
noi. Rela]iile României cu vecinii dup` statut interna]ional tranzitoriu, rela]iile Marea Neagr`“ [i „la ora actual`, Marea descopere [i s` fixeze în comun valorile
integrarea în UE: Moldova [i Ucraina“. interna]ionale centrate pe suveranism Neagr` este o mare închis`, ea e nego- interdependen]ei. Între tratate bilaterale
Versiunea mea despre rela]iile cu mai pot fi foarte relevante. În curînd ciat` între Rusia [i Turcia“. Nu se [i declara]ii de interdependen]` este o
vecinii în Europa de Est ]inea de Europa politica noastr` extern` va fi condi- în]elege deloc nici de ce nu s-a terminat diferen]` sensibil`. Interdependen]a
veche. Rela]iile cu vecinii se bazau în ]ionat` suprana]ional. Concret, dup` r`zboiul rece pe Marea Neagr` [i nici este o mare consumatoare de indepen-
general pe o reciprocitate relativ rigid` intrarea României în UE autonomia cum [i cînd au schimbat Rusia [i Turcia den]`, iar procesul ar putea s` par` mai
(vezi insisten]a cu care au fost promo- politicii noastre externe (care ast`zi, ca regimul interna]ional actual al M`rii pu]in dramatic dac` vom reu[i s` ne
vate tratatele bilaterale), pe cooper`ri [i întotdeauna, este ghidat` difuz de Negre într-un regim de lac cu ap` s`rat`. asum`m loialitatea comunitar`. O
strict necesare [i în general limitate. ceea ce credem c` se a[teapt` de la noi) Asemenea idei tari fac figura abuzului întîmplare recent` mi-a sugerat cît este
Frustr`rile reciproce acumulate în timp este posibil s` fie limitat` în mod for- de oximoroni din liric`, nu îns` cu de dificil. Am v`zut la televizor un film
au servit ca baz` ideologic` pentru mal, dac` aranjamentele institu]ionale acela[i efect. istoric în care, venind vorba despre
diverse forme de aversiune reciproc`. ale politicii externe [i de securitate raporturile unui stat slab cu o mare put-
Rela]iile sînt esen]ial statice [i nu v`d comun` (PESC) vor deveni opera- Îns`, de departe, cea mai radical` ere, personajul care a asigurat subti-
cum s-ar putea modifica spectaculos ]ionale. Este adev`rat c`, la mai bine de interven]ie apar]ine lui Andrei Miroiu trarea s-a sim]it obligat s` traduc` în
dup` intrarea României în UE. Ast`zi, 10 ani de la instituire, PESC înc` nu [i are un titlu pe m`sur`: „Eu nu vreau române[te loyalty prin servilism. Nu mai
cînd reciprocitatea este par]ial „stimu- func]ioneaz`. Exist` doar o diploma]ie Ucraina în UE“. În jurul preferin]ei e vorba aici de cenzur`, e clar c` bietul
lat` de ter]i“, adic` atunci cînd al]ii sug- unional` dotat` cu o influen]` colectiv` politice din titlu, autorul convoac` trei traduc`tor nu putea concepe c` un stat
ereaz` c` vecinii au nevoie de tratate difuz`. Îns` cadrul normativ al PESC argumente: un argument care ]ine de mic ar putea manifesta pur [i simplu
bilaterale, nu trebuie s` fii un mare spe- exist` [i nimic nu împiedic` statele UE condi]ia statal` a Ucrainei, un altul care loialitate în raporturile cu aliatul s`u
cialist în rela]ii interna]ionale ca s` s`-l pun` în oper`. Din aceast` perspec- apar]ine securit`]ii interna]ionale atunci cînd acesta din urm` este [i o
în]elegi c` o cooperare bine structurat` tiv` institu]ional` european` s-ar putea regionale [i, în fine, unul care ]ine de mare putere. {i atunci despre ce ar putea
r`mîne o problem`. Pentru c`, de exem- spune ceva concret despre rela]iile România. În ce prive[te Ucraina, aceas- fi vorba, dac` nu despre servilism? A[a
plu, rela]ia actual` de vecin`tate cea României cu Ucraina [i Moldova doar în ta este descris` de Andrei Miroiu în tu[e devine UE metamorfoza Înaltei Por]i.
mai expresiv`, dintre România [i Ucrai- prezen]a tuturor actorilor implica]i. O sumbre: nu are identitate na]ional`, nu
na, aminte[te vechiul principiu „s`r`- astfel de reuniune ar sem`na mai mult este amabil` cu vecinii, posed` grani]e Dac` statul român se percepe ast`zi
ce[te-]i vecinul“ atît în chestiunea cu o conferin]` diplomatic` decît cu o ad referendum, nu este un stat demo- pe sine ca fiind sfî[iat de dou` loialit`]i
canalului Bîstroe, cît [i în cea a pla- conferin]` academic`. cratic [i nici nu va ajunge prea curînd. concurente, cea federal`, fa]` de UE,
toului continental în Marea Neagr`. În Nu exist` nici o îndoial` c` aceast` vizi- care-i pretinde s` asigure securizarea li-

C
alt` ordine de idei, într-o strategie de ONFERIN}A SAR cuprinde dou` une le-ar l`sa prietenilor ucrainieni un mitelor spa]iului Schengen, [i cea na-
extindere a democra]iei cît mai departe tipuri de discursuri distincte, gust prea amar. Dac` a[ fi ucrainean ]ional`, fa]` de Moldova, care-i pretinde
înspre est, afirmat` de Statele Unite [i de unul diplomatic (legat de practi- n-a[ r`mîne nici m`car la discu]ii pe s` p`streze o frontier` transparent`,
UE, este clar c` Ucraina [i Moldova sînt ca interguvernamental`) [i unul acade- teme geopolitice, [i cu atît mai pu]in la atunci rela]iile cu vecinii vor r`mîne
atît candidate NATO, cît [i candidate mic (legat de teoria rela]iilor inter- discu]ii pe teme de cooperare. În ma- inevitabil crispate. Îns` mi-e team` ca
UE. Iar intrarea României în UE nu na]ionale). Amalgamarea lor este intere- terie de securitate interna]ional`, An- diferen]a dintre stilistica amenit`]ii
diminueaz` cu nimic perspectivele de sant`. Cred c` înv`]`mîntul nostru aca- drei Miroiu crede c` interesul Occiden- guvernamentale (o bun`voin]` plin` de
integrare ale vecinilor. Dimpotriv`. Este demic este ast`zi suficient de liber încît tului pentru Ucraina provoac` Rusia, [arm) [i stilistica condescenden]ei din
evident c` relaxarea criteriilor eco- s` putem atribui discursul academic ceea ce i se pare cît se poate de periculos. societate (o bun`voin]` care lupt` cu
nomice [i politice în procesul de inte- societ`]ii române[ti. În aceast` ordine Cît despre România, pe care o consider` dispre]ul) s` nu exprime faptul c`
grare a României [i Bulgariei în UE face de idei, problema pe care mi-a pus-o „b`iatul de aur al Occidentului“, autorul „agenda noastr`“, despre care vorbea
plauzibil` [i integrarea celor doi vecini, Conferin]a SAR ar fi urm`toarea: ce s-ar crede c` simpatia Occidentului pentru Alina Mungiu-Pippidi, nu este agenda
poate chiar pe termen scurt. Pentru c` fi putut întîmpla dac` ideile [i prefe- Ucraina va consuma automat provizia societ`]ii române[ti. Este normal ca în
relaxarea criteriilor este un puternic rin]ele noastre politice ar fi fost comu- de „enorm` simpatie“ de care se bucur` lumea ideilor politice interna]ionale
semnal pentru cele dou` ]`ri [i le indic` nicate pe viu responsabililor diplo- România. M-am oprit asupra acestei statul s` se mi[te mai rapid decît socie-
faptul c` nu sînt invitate s` fac` salturi matici [i reprezentan]ilor academici ai interven]ii pentru c` reprezint` zona tatea. Nu este reconfortant` îns` o dis-
utopice spre un prag prea înalt. În con- tuturor entit`]ilor implicate? de maxim contrast în care se plaseaz` tan]` atît de mare între percep]iile stat-
secin]`, România, Ucraina [i Moldova Probabil c` interven]ia ministrului stilistica societ`]ii în raport cu stilistica ului [i percep]iile societ`]ii. Dac`
nu au altceva mai bun de f`cut decît s` de externe Mihai-R`zvan Ungureanu, guvernamental`. Stilistica societ`]ii aceast` distan]` între societate [i stat
încerce s` acumuleze în viitor, în bun care explic` „noua stilistic` a politicii pare aici legatara istoricismului [i a este o constant`, m` tem c`, vorba lui
spirit comunitar, cît mai multe solidari- externe“, ar fi înc`lzit atmosfera oric`rei unei sume considerabile de prejudec`]i. Wallace Stevens, „ea [societatea] nu va
t`]i de facto. În ce m`sur` o rela]ie de reuniuni multilaterale. Pledoaria pentru Pentru mine, orice discu]ie despre c`l`ri niciodat` calul ro[u pe care el
cooperare structurat` cu vecinul poate transparen]`, amici]ie [i relaxare [i Ucraina trebuie s` plece de la urm`torul [statul] îl descrie“. j
s` apar`, s` creasc` în intensitate [i s` disponibilitatea de a sus]ine un efort de fragment din realitate: Ucraina este
devin` durabil`, asta este o alt` chestiu- integrare euro-atlantic` a Moldovei, dar prima putere nuclear` „legal`“ cu care
ne care nu depinde numai de guverne. [i a Ucrainei nu ar fi putut fi decît bine UE are o frontier` terestr`. Acest mic
Personal, a[ fi înclinat s` cred c` proce- primite. În schimb, stilistica tinerilor am`nunt ar putea fi în sine un genera-
sul depinde mai mult de societ`]i. profesori din cadrul SNSPA este sensibil tor de simpatie greu de concurat.
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
34
Corbin, A: Varia]iuni pe aceea[i tem`. Ehrenstein, Albert:Tubutsch.
Berlin, 1923 Mit l2 Zeichnungen von O. Kokoschka.
Wien-Leipzig, Verlag Jahoda und Siegel,
60 neue Zeichnungen. 1-9 Tausend. Berlin, Malik Verlag, 1930
1926
Cartea lui Albert Ehrenstein (1886-1950), reprezentant al expresionismu-
lui german, a avut succes în 1911, anul primei apari]ii. Nu [tiu dac` dese-
nele lui Kokoschka au fost motivul ori povestea în sine, o satir` grotesc`,
care-l caracteriza pe autorul nefericit, evreul r`t`citor al legendei, care a
murit într-un spital pentru s`raci din New York, dup` ce a str`b`tut ora[ele
CARTE RAR~

lumii, ca [i Kokoschka.
Aceast` edi]ie din 1926 este semnificativ` pentru expresionism [i pentru
autor.
Tipografii au marca tipografic` din ini]ialele lor: J [i S [i au marele merit
de a fi f`cut s` circule aceast` carte a expresionismului, reprezentat prin-
tr-un om pacifist, care a tr`it cea mai îngrozitoare perioad` a secolului, flan-
cat` de dou` r`zboaie mondiale.
Despre ilustra]iile lui Kokoschka nu e nevoie de vorbe, ele r`mân expre-
sive [i durerose, sau cum spunea pictorul: „… am f`cut portretul oamenilor
în anxietatea [i suferin]a lor. „
Ultima edi]ie a fost cea de la New York din 1946, pu]in înaintea mor]ii
autorului, socotit` de americani „prima edi]ie american`“. j

Nu [tim nimic despre autor, pare s` fi f`cut parte din gruparea avan-
gardist`. Sub forma Corbin ori alt` variant`, n-a intrat în literatura
român`. Are onoarea de a fi autorul singurei c`r]i ilustrate de P. Iorgu-
lescu-Yor, cu cele 9 ilustra]ii „hors-texte“, mai ales c` pictorul, de o oare-
care notorietate, moare în 1939.
Tip`rit` la Berlin în 500 de exemplare numerotate, la Institutul de arte
grafice H. S. Hermann, cu inten]ii bibliofile, c`ci prima sut` de exemplare,
scoase pe hârtie Bütten, are ilustra]iile colorate de mân`. Aceste exem-
plare nu prea sunt de g`sit. Desenele lui P. Iorgulescu-Yor sunt spirituale
[i inspirate din text. Pe copert`: o menorah aprins`, cu fl`c`rile din femei
goale. Motto: „Critiquer les moeurs des hommes il y faut plus de naivité
que je n’en possède. A vrai dire, je trouve qu’il font toujours bien quand il
font leur plaisir.“
Exemplarul Nr. 361, prezentat aici, are [i un autograf de lume artistic`:
„Amicului H. Maxy“, semnat de Andreescu-Ladmiss, deci se anun]` din-
tr-un anumit cerc artistic, de scriitori [i pictori. Cei care l-au cunoscut pe
acest „necunoscut“ sunt deja în lumea umbrelor. j

h
Lucr`rile prezentate au fost puse la dispozi]ie de Marius Nicolescu (Anticariatul „Curtea veche“,
str. Francez` nr. 54, tel. 0744. 351. 649 sau 312. 23. 57)
Paginile de carte rar` au fost prezentate de Mariana Jaklovszky
Expert \n carte rar`
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
35

Valéry, Paul: Chose tues. Cahier d’impressions et d’idées.


Portrait de P. Valéry par Edmond Marie.
Eaux-fortes originales et dessins par l’auteur.
Paris, aux éditions Lapina, 1930. 130 p.
(Colection: Les images du temps. X)

CARTE RAR~
Paul Valery este reprezentarea bibliofiliei.
Majoritatea c`r]ilor sale, f`cute aproape în totalitate
de el – [i nu au fost pu]ine –, sunt gândite a[a de bine,
încât te întrebi de ce n-a [i tip`rit-o. Dup` ce [i-a inter-
calat desenele în fiecare carte, reiese c` nici ilustra-
torii nu-s foarte necesari.
Cartea aceasta camufleaz` un fel de dic]ionar
filozofic cu specializare pe art`, cu mici desene
întreb`toare [i l`muritoare. Frazele sunt parabole
explicabile, comentate de mici desene: „Oboseala
ne face s` vedem în sfâr[it o lume nou`. Somnul care
te cuprinde la teatru sparge formele, face lumina
atroce, lucrurile tremur`toare, vocile supranaturale
[i false. „Ideea poetic` este aceea care, trecut` în
proz`, î[i cere versul“, „Trebuie s` fii u[or ca o pas`re
[i nu ca o pan`“.
Paginile sunt întrerupte de mici desene, în func]ie
de text: o masc`, o mân` cu un toc, o cioar` cu aripi-
le desf`cute, o clepsidr` etc. Exist` în carte o singur`
gravur` original` cu portretul lui P. Valery de
Edmond Marie, restul desenelor [i al gravurilor
apar]in autorului, care explic` cum s` faci o carte s`
fie vie, s` incite curiozitatea, s` nu plictiseasc` nici
prin fraze, nici prin desene.
Colofonul c`r]ii l`mure[te de ce frumoasa edi]ie
e conceput` din imagini [i fraze. {i aceasta chiar din
titlu, care te îndeamn` s-o cite[ti. A fost un scriitor
foarte fecund [i a editat un num`r impresionant de
c`r]i; pân` [i în timpul celui de-al doilea r`zboi mon-
dial a continuat s` scoat` edi]ii bibliofile ilustrate de
nume celebre: Jaques Béltrand, Daragnès, Picasso,
Paul Véra, Siméon, Carlegle, Jous, H. Martin; Pierre
Laprade face chiar acuarele în 1926. Numai în aceast`
perioad` de pace între cele dou` r`zboaie i-au ap`rut
aproape 100 de c`r]i la edituri prestigioase: NRF,
Editions du Capitole, Editions des cahiers libres,
Cahiers de la quinzaine, Editions de France, Plon,
Editions de la Pléiade, Stols (Bruxelles), Champion,
B. Grasset, multe fiind plachete cu tiraj mic, în edi]ii
bibliofile. Dup` obiceiul edi]iilor bibliofile, un anu-
mit num`r de c`r]i sunt „Hors commerce“, mai ales
când e vorba de abona]i ai societ`]ilor bibliofile.
Edi]iile originale sunt edi]ii prime îngrijite de autor
în limba [i forma dorite de acesta. În aceast` carte
apar temeni rar folosi]i, urm`ri ale situa]iei eco-
nomice: exemplare pe hârtie japon reimpozate,
cuprul barat al portretului (gravuri pe un aliaj de
cupru). Termenul barat provine din heraldic` [i
înseamn` o ramur`
nelegitim`. j
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
36

Melancolic` ra]iune
o ADRIAN MIHALACHE o

Ziua de na[tere a ra]iunii cat din Fran]a în Olanda [i s-a înrolat în armata prin-
]ului Mauriciu de Nassau. Frances Yates comenteaz`
10 noiembrie 1619 este ziua de na[tere a ra]iunii, în c` aceast` decizie pare destul de ciudat` pentru un
sensul modern al cuvântului. Nu se poate spune c` catolic educat de iezui]i3. În 1619, se duce în Germania
oamenii n-ar fi ra]ionat [i pân` atunci, numai c` au [i se înroleaz` în trupele ducelui de Bavaria. Ce c`uta
în]eles ra]iunea în alt fel. Exerci]iul dialectic, promo- neam]ul în Bulgaria, c`uta Descartes în Bavaria. El avea
vat de Socrate, viza atingerea st`rii de contemplatio, în s` se g`seasc` în mijlocul unor evenimente confuze,
ESEU

care ideile pure s` devin` perceptibile, în radia]ia care marcau începutul R`zboiului de Treizeci de Ani.
poetic` a mitului. Ra]iunea trebuia exersat` pentru a Împ`ratul Rudolf al II-lea murise în 1612. El l`sase
se dobândi reminiscen]a, deoarece adev`rurile, odat` grijile b`t`liilor unor oameni de spad`, printre care
nemijlocit accesibile, fuseser` uitate [i trebuiau recu- Mihai Viteazul, pentru a se închide în palatul s`u din
perate. Pe de alt` parte, silogistica aristotelic`, practi- Praga, dedicându-se preocup`rilor alchimice, în com-
cat` [i dezvoltat` de scolastici, î[i propunea s` fac` din pania unor magi [i savan]i ca Tycho Brahé, Johaness
ra]iune instrumentul revela]iei. Trezit dintr-un vis Kepler sau Rabbi Loew. Absorbit de [tiin]` [i de eso-
inspirator, pe care Freud, analizându-l, avea s`-l con- terism, conflictele religioase i se p`reau derizorii. Nu
sidere banal, Descartes schimb` radical punerea pro- acela[i lucru era valabil pentru urma[ii s`i. Friedrich,
blemei, meditând mai pu]in la ce este ra]iunea, cât la principe elector [i al Palatinatului, cu capitala la
ce poate face ea. El noteaz` data memorabil`: „10 Heidelberg, fusese ales, de boemieni, rege la Praga. Era
noiembrie 1619, pe când eram plin de entuziasm [i pe o provocare pentru habsburgii catolici. Friedrich [i
punctul de a descoperi fundamentele unei [tiin]e so]ia lui, Elisabeta, fiica regelui James I al Angliei, erau
admirabile“1. Descoperise „metoda“ prin care orice protestan]i, iar o ax` Londra – Haga – Heidelberg –
problem` poate fi rezolvat`, pe c`i pur ra]ionale, prin Praga ar fi creat un traseu periculos, pân` în inima
descompunerea ei sistematic` în subprobleme din ce Europei. De aceea, principii catolici pornesc r`zboiul,
în ce mai simple. De la aceast` dat`, se deschide calea la care particip` [i Descartes. El intr` în Praga în 1620,
care conduce, în linie dreapt`, la [tiin]a calculatoarelor dup` b`t`lia de la Muntele Alb, [i se impregneaz` de
de ast`zi. Rezolvarea de probleme, adic` urm`rirea farmecul ora[ului, cu via]a lui intelectual` ie[it` din
scopului, se substituie c`ut`rii adev`rului. Ra]iunea comun, care îmbina misterul cu matematica. Din
urma s` ofere cele mai nimerite c`i pentru atingerea acest mister matematizat f`cea parte [i organiza]ia
obiectivelor. Aten]ia s-a deplasat, de la adev`rul obiec- rosicrucian`.
tiv, la „adev`ratul“ obiectiv. Fra]ii Crucii [i ai Trandafirului se revendic` de la
Cu o genera]ie mai târziu, Pascal a aplicat metoda tea islamic`, sacrificiul este considerat de la sine Christian Rosenkreutz, figur` legendar` de iluminat,
ra]ional` pentru a dovedi nu existen]a lui Dumnezeu, în]eles, iar cei care [i-l asum` r`mân anonimi. despre care se credea c` s-ar fi n`scut în 1378 [i c` ar
ci oportunitatea credin]ei în El. Pariul lui Pascal, aflat Teroristul este ra]ional în privin]a atingerii scopurilor, fi tr`it 106 ani. Povestea lui este descris` în enigmati-
la baza teoriei deciziilor ra]ionale, arat` c` op]iunea dar nu [i în privin]a definirii lor. ca lucrare C`s`toria Chymic` a lui Christian Rosenkreutz
credin]ei este cea care maximizeaz` câ[tigul mediu, Pentru Descartes, ra]iunea este la chose du monde la a lui Johann Valentin Andreæ, un înv`]at german
chiar în condi]iile în care existen]a lui Dumnezeu are mieux partagée, un mod de a spune c` e democratic` [i interesat de [tiin]ele oculte. Ini]iat în doctrinele ori-
doar o probabilitate infim`. Ra]ionamentul, pe cât de universal`. Oricine-[i poate însu[i metoda, dar tot entale, fondatorul fraternit`]ii rosicruciene viza s`
cinic, pe atât de elegant, ascunde o capcan`. Pascal oricine o poate [i folosi în propriile lui scopuri, care nu reverse adev`rata în]elepciune asupra Occidentului
introduce, ca date ale problemei, câ[tiguri [i pierderi sunt neap`rat ra]ionale. Locul [i timpul în care corupt, îndreptând astfel gre[elile bisericii (catolice,
infinite (via]a ve[nic`, respectiv, damnarea etern`), în Descartes [i-a dezvoltat metoda sunt marcate, ele înse- bineîn]eles). Descrierea criptei în care se g`sea mor-
timp ce judec`]ile ra]ionale nu func]ioneaz` decât în le, de pulsiuni ira]ionale. Poate de aceea, Descartes mântul s`u prezint` interes. De[i soarele nu p`trun-
domeniul finitului. Anticip`m pierderile sau câ[tigu- simte nevoia s` împ`rt`[easc` cititorului nu numai dea, o lumin` interioar` îi umplea interiorul. Pere]ii
rile noastre între limite rezonabile [i într-un orizont de ideile lui, ci [i circumstan]ele în care acestea i-au erau acoperi]i de desene geometrice înrudite, prin
timp limitat. „Cel ce vede infinitul în orice lucru îl vede venit: „M` aflam atunci în Germania, unde m` pur- con]inutul lor, cu lucr`rile lui Paracelsus. Alegoria
pe Dumnezeu“, spunea William Blake, deci pariul lui taser` r`zboaiele ce nu se terminaser` înc` [i, întor- bol]ii reprezenta alian]a (nou`, în epoc`) dintre
Pascal, jonglând cu infinitul, presupune, de fapt, a pri-
ori, existen]a Divinit`]ii. El atrage, de fapt, ra]iunea în
dou` capcane: aceea de a calcula cu cantit`]i infinite
[i aceea de a considera ca de la sine în]eleas` obliga-
tivitatea de a paria.
A fi ra]ional înseamn`, de la Descartes încoace, s`
ac]ionezi astfel încât satisfac]ia s` fie maxim`, sau dis-
confortul minim. Pentru aceasta, trebuie s` exprimi
ceea ce [tii, nu ceea ce sim]i sau crezi. R`mâne îns`
întrebarea dac` scopurile pe care ra]iunea î[i propune
s` le ating` sunt, întotdeauna, ele însele, ra]ionale.
Jürgen Habermas crede în ra]ionalitatea axiologic`,
adic` în faptul c` procesele de comunicare interu-
man` decid, în mod democratic, asupra ra]ionalit`]ii
scopurilor. De fapt, comunicarea este condi]ionat` de
ra]iune, nu invers. Nu po]i comunica decât cu cel
care judec` ra]ional.
Scopul ra]ional al omului occidental este, prin
excelen]`, manifestarea poten]ialului s`u creator. În
ultim` instan]`, valorile ra]ionale sunt, pentru el, cele
aflate în slujba vie]ii: sunt constructive, nu distructive.
De aceea, sacrificiul de sine este, pentru occidentali, cându-m` de la încoronarea împ`ratului la Pa[te, purificarea alchimic`, legat` de terapia medical`, [i
ceva ce dep`[e[te ra]iunea. Dac` p`rintele se sacrific` începutul iernii m-a oprit într-o tab`r` unde, neavând sublimarea prin calculul matematic, apt` s` conduc`
pentru copii, o face pentru c` este condi]ionat genetic. cu cine s` discut [i, din fericire, nici griji, nici pasiuni la miracolele mecanicii. Demersul rosicrucian, ca alter-
Dac` sacrificiul se face în numele unei cauze abstracte, care s` m` tulbure, st`team toat` ziua închis în camer` nativ` la proiectul contemporan al iezui]ilor, urm`rea
avem de a face cu un construct cultural excep]ional, [i aveam r`gazul s` m` dedic gândurilor mele“ 2. reformarea global` a lumii sub semnul unirii dintre
care trebuie celebrat ca atare. Dimpotriv`, în societa- În 1618, Descartes, în vârs` doar de 22 de ani, a ple- mistic` [i [tiin]`, dintre esoteric [i exoteric, dintre
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
37
alchimie, kabal` [i matematic`. Rosicrucienii erau asemenea lucru nu st`tea în firea lui, cât [i pentru c` lalte reguli ale sale servesc mai degrab` la a explica
de]in`torii principiilor secrete ale întregii cunoa[teri nu se potrivea cu înclinarea pe care o avusese dintot- lucruri care se [tiu sau chiar, ca în arta lui Lullus, la a
umane, astfel încât, dac` aceasta, prin accident, s-ar fi deauna de a-i considera pe rosicrucieni drept impostori vorbi f`r` temei despre lucruri pe care nu le cuno[ti,
pierdut, ei ar fi fost capabili s` o reconstituie în toat` [i vizionari. În Paris, erau numi]i Invizibilii [i se d`dea decât la a le înv`]a. (…) În ceea ce prive[te analiza celor
amploarea ei. drept sigur faptul c`, dintre cei treizeci [i [ase de dele- vechi [i algebra modernilor, dincolo de faptul c` se
În acela[i an, 1619, în care Descartes î[i elabora ga]i pe care conduc`torul lor îi trimisese în întreaga refer` la materii foarte abstracte [i care nu par a fi de
metoda, Andreæ publica o Utopie, sub numele Europ`, [ase veniser` în Fran]a în februarie [i erau vreun folos, prima se limiteaz` la studiul figurilor [i nu
Reipublicæ Christianopolitanæ Descriptio. Conceput` în g`zdui]i la Paris, în Marais; dar c` nu puteau comuni- poate face intelectul s` lucreze f`r` a obosi mult ima-
spiritul lui Thomas Morus, Christianopolis este o cetate ca pe cale normal` cu nimeni [i nimeni nu putea gina]ia; cât prive[te pe cea de-a doua, ne l`s`m domi-
ideal` locuit` de creaturi îngere[ti. Este bine luminat`, comunica astfel cu ei; comunicarea se f`cea numai na]i într-atâta de reguli [i cifre, încât s-a ajuns la o art`
atât din motive practice, cât [i din ra]iuni simbolice. prin gând asociat cu voin]a, adic` într-un fel imper- confuz` [i obscur`, care mai mult încurc` spiritul, în
Via]a social` a cet`]ii este impregnat` de pietate, iar ceptibil pentru sim]uri. locul unei [tiin]e care s`-l cultive“ 6. Imagina]ia stâr-
via]a cultural`, de [tiin]`. Abilit`]ile mecanice sunt Faptul cu totul întâmpl`tor c` au sosit la Paris în nit` de preocup`rile oculte a poten]at, f`r` îndoial`,
pre]uite, iar muncitorii au o educa]ie aleas` [i înalt`, acela[i timp cu domnul Descartes ar fi putut avea un demersul lui Descartes. Acesta din urm` s-a dezvoltat,
care le stimuleaz` creativitatea. În Christianopolis nu efect sup`r`tor asupra reputa]iei sale dac` s-ar fi ascuns îns`, prin raportare contrastant` la ocultism, nu prin
sunt primite dou` categorii de persoane: actorii, pen- sau ar fi tr`it în singur`tate, a[a cum se obi[nuise s` preluarea metodelor sale. Ra]iunea cartezian` s-a
tru c` dispun de prea mult timp liber, [i impostorii, fac` în timpul c`l`toriilor sale. Dar i-a pus în n`scut sub Zodia Scorpionului, cea care stimuleaz`
deoarece tind s` se dea drept rosicrucieni. încurc`tur` pe cei care voiau s` profite de coinciden]` intui]ia, imagina]ia [i misticismul, dar s-a impus ca
Utopia lui Andreæ are atât o savoare matematic`, ca de o confirmare a calomniei lor. Putea fi v`zut de alternativ` „clar` [i distinct`“ la acestea. „Masca“ lui

ESEU
cât [i una esoteric`. Mai târziu, cele dou` aveau s` se oricine [i mai ales de prietenii s`i, care nu aveau Descartes ascunde, probabil, acel rest al imagina]iei pe
separe, prima cantonându-se în ra]ionalism, a doua re- nevoie de alt argument pentru a se convinge c` nu era care ra]iunea nu l-a asimilat.
fugiindu-se în imagina]ie. Legenda lui Christian Rosen- un membru al Fraternit`]ii rosicruciene sau, altfel
kreutz [i cetatea Christianopolis erau îns` zone în care zis, al Invizibililor, [i s-a folosit de acela[i argument, al Ra]iune [i imagina]ie
imagina]ia [i ra]iunea se aflau, împreun`, la putere. invizibilit`]ii lor, pentru a explica celor curio[i de ce
Un loc care reunea imagina]ia [i ra]iunea era [i i-a fost cu neputin]` s` g`seasc` în Germania fie [i un În 1793, Hegel, Schelling [i Hölderlin erau tineri
Heidelberg-ul, de unde veniser` la Praga Friedrich [i singur rosicrucian. studen]i la Tübingen, îmb`ta]i de vântul libert`]ii, care
Elisabeta. Aceasta din urm`, descendent` a familiei Prezen]a lui a avut drept efect s` calmeze agita]ia b`tea dinspre Fran]a. Au plantat un arbore, arborele
York, arbora între armoarii roza ro[ie. Palatinatul se prietenului s`u, p`rintele Mersenne, care fusese cu atât libert`]ii, [i au dansat în jurul lui, plini de speran]e în
afla în preajma locurilor unde se formase mi[carea mai tulburat de acest zvon fals, cu cât era mai pu]in puterile omului [i ale gândirii sale desc`tu[ate. Peste
rosicrucian`. Matthäus Merian a imortalizat în splen- înclinat s` cread` c` rosicrucienii sunt invizibili sau, câ]iva ani, în 1796-1797, cei trei redacteaz` împreun`
dide gravuri gr`dinile de la Heidelberg, organizate pur [i simplu, imaginari“4. cel mai vechi program sistematic al idealismului ger-
dup` principii simbolice. Bibliotheca Palatina, îngrijit` Anton Dumitriu neag` principial orice rela]ie din- man (Älteste Systemprogramm des deutschen Idealismus),
de Janus Gruter, reunea c`r]ile cele mai pre]ioase [i tre Descartes [i fraternitatea rosicrucian`, deoarece r`mas în manuscris [i descoperit mai târziu în arhiva
mai bizare. Dup` înfrângerea de la Praga, Friedrich [i calea rosicrucienilor este o cale esoteric`, în timp ce lui Hegel. Din lectura manuscrisului, rezult` c` tine-
Elisabeta se refugiaz` la Haga, iar Palatinatul este de- metoda lui Descartes este deschis` tuturor, accesibil` rii se de[teptaser` repede din euforie. Ei î[i închipui-
vastat; biblioteca [i gr`dinile sunt distruse. A[a se face oric`rei inteligen]e. O b`nuial` a stârnit, totu[i, în- ser` c` iacobinii au respins autoritatea ecleziastic` în
c` jum`tate din Codex Aureus a ajuns la Vatican, iar semnarea din Cogitationes privatæ: Ut comœdi, moniti, ne numele principiilor ra]iunii, pe când ace[tia au redus
cealalt` jum`tate la Alba-Iulia, în Biblioteca Batthyáni. in fronte appareat pudor, persona induunt: sic ego, hoc ra]iunea la ra]iunea de stat, supunând libertatea de
Descartes avea s` între]in` rela]ii îndelungate [i mundi theatrum conscensurus, in quo hactenus spectator gândire la ceea ce ei defineau ca „binele public“. N-au
apropiate la Haga cu Elisabeta [i, mai ales, cu fiica ei, existiti, larvatus prodeo5. S-a interpretat în numeroase f`cut decât s` schimbe o autoritate cu alta: monoteis-
cu care coresponda [i c`reia avea s`-i dedice o lucrare, feluri ce în]elegea Descartes prin faptul c` „purta o mul cre[tin cu monocefalismul ideologic. Marchizul
Principia. Deocamdat`, el se g`sea în miezul acestor masc`“. S-a opinat c` metafora privea modul în care de Sade caracteriza ironic schimbarea ca „regonflare a
conflicte militare [i mi[c`ri spirituale. În timp ce-[i în]elegea s`-[i apere doctrina de eventualele represalii Himerei“ [i ca „redeghizare a marionetei“. O ra]iune
elabora Discursul despre Metod`, a dus o via]` solitar` ale bisericii, având în vedere c` lucrurile se petreceau care s` conduc` la solu]ii unice, impuse tuturor, nu
[i meditativ`, nu îns` f`r` unele contacte cu ni[te per- între cele dou` procese ale lui Galilei, din 1616 [i avea cum s`-i atrag` prea mult. Devenit` instan]`
soane de la care a auzit despre o societate stabilit` în 1631. Publicarea documentelor aferente proceselor suprem`, ra]iunea fondeaz` o societate unitar`, disci-
Germania sub numele „Fra]ii Crucii [i ai Trandafi- arat` îns` c` biserica nu se sinchisea de preocup`rile plinat`, o lume care s` fie aceea[i pentru to]i, care s`
rului“, care f`g`duia o nou` în]elepciune [i „o [tiin]` fizicianului care arunca bile, m`surându-le timpul de vorbeasc` o singur` limb`. Or, în aceast` limb` se aude,
adev`rat`“. Se pare c` nu a avut contacte cu ei, dar, în c`dere, ci dorea s` pedepseasc` îndr`zneala intelectu- de cele mai multe ori, doar glasul conduc`torului
iunie 1620, la Ulm, l-a cunoscut pe Johann Faulhaber, alului care î[i dep`[ea domeniul, intervenind în dez- autoritar (fie acesta Robespierre sau Napoleon), care î[i
una dintre primele persoane care publicase o scriere baterile teologice. Nu credin]a este cea care pune piedici arog` dreptul de a gândi, el singur, pentru to]i, în
adresat` fra]ilor rosicrucieni. Când s-a înapoiat la ra]iunii, ci imagina]ia. De aceea, s-a încercat ipoteza ca numele ra]iunii, desigur. Poe]ii [i filosofii doreau nu
Paris, în 1623, a aflat c` [ederea lui în Germania îi „masca“ s` acopere identitatea rosicrucian` a lui numai s` gândeasc` liber, dar [i s` gândeasc` divers. Ei
câ[tigase, lui însu[i, reputa]ia de rosicrucian. La Paris Descartes. Este limpede faptul c` acesta nu era satis- î[i doreau o fuziune între ra]iune [i imagina]ie, pentru
domnea, atunci, panica rosicrucian`: se credea c` orga- f`cut de o [tiin]` care s` fie pur instrumental`, din care c`, a[a cum va spune Shelley în Ap`rarea poeziei,
niza]ia secret` trimisese emisari în toate centrele avântul imagina]iei [i anvergura filosofic` s` fie ra]iunea este spiritul care contempl` rela]iile dintre
lumii, pentru a submina ordinea politic` [i religioas`. excluse. gânduri, dar imagina]ia este chiar spiritul care d`
lumin` gândurilor. Friedrich Schlegel, mai radical,
afirm` c` o condi]ie sine qua non a libert`]ii este com-
pletarea monoteismului ra]iunii cu politeismul ima-
gina]iei umane: „Poezia începe cu suspendarea demer-
sului ra]iunii „rezonabile“, pentru a ne transporta în
frumuse]ea dezordonat` a imagina]iei, în haosul pri-
mordial al naturii umane, pentru care nu g`sesc sim-
bol mai adecvat decât frem`tarea polifonic` a zeilor
antici“7. Monoteismul ra]iunii [i al inimii, politeismul
imagina]iei [i al artei, iat` ce doresc [i cei trei
entuzia[ti: Hegel, Schelling [i Hölderlin, care se
exprim`, îns`, într-o form` mai elaborat` [i mai pu]in
avântat` decât Schlegel. „Ideile, înainte de a primi o
dimensiune estetic`, adic` mitologic`, nu prezint`
interes pentru popor; invers, o mitologie care s` nu aibe
dimensiune ra]ional` este o ru[ine pentru filosof. (…)
De aceea, mitologia trebuie s` devin` filosofie pentru
ca poporul s` se comporte ra]ional, iar filosofia trebuie
s` devin` mitologie pentru ca filosofii s` fie umani“8.
Cu alte cuvinte, ra]iunea [i imagina]ia trebuie s`
mearg` mân` în mân`, iar filosoful s` fie dublat de
Biograful s`u relateaz` circumstan]ele: „Pe când eram mai tân`r am studiat, dintre ramurile poet. Ideea e frumoas`, tocmai pentru c` e imposibil`,
„În ultimele zile, se vorbise mult la Paris de Fra]ii filosofiei, logica, iar dintre cele ale matematicii, anali- dar poate c`dea u[or sub [fichiul unor ironi[ti precum
Crucii [i ai Trandafirului, pe care el îi c`utase zadarnic za geometrilor [i algebra, trei arte sau [tiin]e care Caragiale: „numai cu condi]iune d-a fi [i cet`]ian cine-
în Germania în timpul iernii lui 1619 [i începea s` se p`reau capabile s` contribuie într-un fel la realizarea va bun pompiar este, [i viceversa“.
r`spândeasc` zvonul c` el (Descartes) se înrolase în scopului meu. Studiindu-le, mi-am dat seama c`, în Meandrele vie]ii i-au desp`r]it pe cei trei tineri
Fraternitatea lor. Aceste [tiri l-au uimit atât pentru c` ceea ce prive[te logica, silogismele [i majoritatea celor- care visau la uniunea perfect` dintre ra]iune [i poezie.
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
38
Schelling a devenit tipicul profesor, care are ideile z` demersul, considerându-se un satiric, cum avea s` gânduri sunt înc` mai bine exprimate figurativ, în
ultimei c`r]i citite: a trecut de la Fichte la Spinoza, de fie, mai târziu, Daumier. Ca un bun iluminist, afrance- gravura Melencolia I, decât prin cuvinte. Figura femi-
la Spinoza la neoplatonism [i de la neoplatonism la sado10, ce se afl`, pretinde c` î[i râde de tot ceea ce con- nin` înaripat`, în care iconologii13 au v`zut o fuziune
Jakob Böhme. El a îmbr`cat ve[mântul cel mai comod sider` impostur`: politicieni, mondeni, cochete, bigo]i între Saturn, Melancolie [i Geometrie, este artistul
al ra]iunii, erudi]ia, [i [i-a supus acesteia imagina]ia. [i orgolio[i. Dar, observ` André Malraux, „Goya e savant, r`mas pe gânduri, cu compasul în mân`, l`sând
Hölderlin a ales poezia, pe care a urmat-o pân` dinco- ra]ionalist, cum a fost Cervantes autor de romane de celelalte instrumente risipite pe podea. El întoarce
lo de limitele ra]iunii. Hegel a abandonat imagina]ia aventuri, iar Dostoievski, de romane sociale“11. Ca spatele p`tratului magic (în care suma numerelor de
[i s-a mul]umit cu ra]iunea, reu[ind s` se conving` de artist, se supune imagina]iei; ca intelectual, se pretinde pe orice linie sau coloan` este aceea[i), simbolizând
faptul c` tot ceea ce este real este [i ra]ional, pân` [i dominat de ra]iune. vanitatea ra]ionamentelor matematice. Pare c` antici-
istoria fr`mântat` [i haotic` a vremii sale. Imaginarul dezl`n]uit al lui Goya nu pl`smuie[te peaz` confesiunea lui Descartes: „Îmi pl`cea matema-
Andrei Bolkonski [i Pierre Bezuhov, eroii lui doar sabaturi de vr`jitoare, gigan]i feroci sau oameni- tica pentru certitudinea [i eviden]a ra]ionamentelor ei,
Tolstoi, ar fi fost foarte surprin[i s` afle c` un filosof p`s`ri, figuri aflate, oricum, în repertoriul fantasmatic dar nu remarcasem înc` adev`rata lor întrebuin]are [i,
contemporan cu ei putea s` vad`, cu atâta claritate, universal. Portretistul este mai original decât supra- crezând c` nu serveau decât artelor mecanice, m`
cum Ra]iunea guverneaz` Lumea. Erau, ei în[i[i, realistul. miram c` pe aceste fundamente atât de ferme [i solide
oameni ra]ionali, tineri, ambi]io[i: Andrei vrea s` se Mult` lume a privit portretele sale, îndeosebi cele nu s-a construit nimic mai deosebit“14. Al`turi de el,
remarce, Pierre, s` se dezvolte. Stimula]i de exemplul executate pentru familia regal`, ca pe ni[te [arje reprezentând practica oarb`, empiric`, un copil ]ine
r`v`[itor al lui Napoleon, amândoi doreau s` lase, în satirice. Într-adev`r, artistul nu încearc` s`-[i înfru- acul de gravat într-o manier` stângace. În fa]`, un
lume, o urm`. Convin[i de necesitatea unei solidarit`]i muse]eze modelele, mai mult, le accentueaz` dizarmo- splendid poliedru, un romboedru sec]ionat, st`
luminate, în absen]a c`reia nici o activitate nu e nia tr`s`turilor, dar ar fi greu de crezut c` familia m`rturie a perfec]iunii savante, dar reci, a artistului
ESEU

eficace, devin francmasoni. Prin]ul Andrei e mai regal` l-ar fi cople[it de favoruri, iar nobilimea ar fi stat ra]ional. Dup` ce a fost campionul pasionat al artei
ner`bd`tor, pleac` la r`zboi, este r`nit la Austerlitz, la rând s`-i pozeze, dac` el n-ar fi f`cut decât s`-i cari- ra]ionale, Dürer a în]eles c` sursa profund` a puterii
unde ra]iunea lui se confrunt` cu misterul mor]ii. În caturizeze. Goya î[i transfigureaz` modelele, con- creatoare se afl` altundeva, într-un dat pur ira]ional [i
timp de pace, se implic` în reformele institu]ionale, ferindu-le intensitate [i stranietate. Un portret al s`u individual15. Privim, în gravur`, ra]iunea devenit`
colaboreaz` cu Speranski, redacteaz` regulamente nu este doar expresia instantanee a unei clipe de via]`, melancolic`, pentru c` î[i d` seama de limitele ei.
militare [i proiecte de legi, dar ra]iunea ajunge s`-i fie ci jurnalul condensat al unei deveniri. În el vedem, Dincolo de ele, domne[te imagina]ia.
tulburat` de un alt mister, cel al dragostei. Pasiunea, simultan, trecutul [i viitorul unei fiin]e, primul, mar- Gravura lui Dürer pare un comentariu subtil la con-
inexplicabil` ra]ional, a Nata[ei pentru Anatol cat de traume, al doilea, prefigurat de pofte. Numai c`, sidera]iile unui filosof contemporan cu el, Henri de
Kuraghin, îl deconcerteaz`. Ajuns din nou în vârtejul în tablouri, ravagiile trecutului devin experien]e Gand, privind raportul dintre ra]iune [i imagina]ie.
r`zboiului, reu[e[te, când îns` e prea târziu, s` semnificative, iar dorin]ele meschine, pulsiuni abisale. Spune acesta: „Exist` dou` feluri de oameni, care difer`
în]eleag` c` ra]iunea, dac` vrea s` fie puternic`, trebuie Modelele lui Goya au fost flatate, nu pentru c` ar fi fost prin natura [i prin limitele propriilor facult`]i inte-
s` se despart` de orgoliu. Pierre î[i men]ine mult` înfrumuse]ate, ci pentru c` au putut s` se vad` în lectuale. Sunt cei dota]i cu aptitudinea pentru ra]ion-
vreme toate op]iunile deschise: el tatoneaz`, experi- ipostaza lor demoniac`. Imaginarul refulat de ra]iune ament metafizic, anume cei a c`ror imagina]ie nu le
menteaz`, se formeaz`, nu ac]ioneaz`. Ra]iunea prin- se întoarce, infiltrând demoniacul în cotidian. domin` gândurile. Dar exist` [i cei care, pentru a con-
]ului Andrei este crunt lovit`, dintr-o parte de absur- Cu mult înainte de Goya, un mare artist renascen- cepe o no]iune, trebuie s` o adecveze în func]ie de pro-
dul istoriei, din cealalt`, de haosul sentimentelor. tist, Albrecht Dürer, se l`sase prins în mrejele ra]iunii. pria imagina]ie, adic` s` o reprezinte în spa]iu. (…)
Ra]iunea lui Pierre ajunge la împlinire, pentru c` are Cu o sut` de ani înainte de Descartes, Dürer credea c` Intelectul lor nu le poate dep`[i imagina]ia…Orice
timp s` se maturizeze, astfel încât accept` vecin`tatea descoperise metoda ra]ional`, prin care putea rezolva lucru pe care îl gândesc trebuie s` aib` întindere sau,
cu ira]ionalul. problema frumuse]ii. Fusese cucerit de conceptul de asemenea unui punct geometric, s` ocupe o pozi]ie în
Alexei Alexandrovici Karenin, so]ul Annei, este, [i ra]iune ca ratio, raport de m`suri, apt s` genereze fru- spa]iu. De aceea, ei sunt melancolici [i cei mai buni
el, un om ra]ional. Bun organizator, particip` cu sârg mosul într-un mod strict determinist, lipsit de apro- matematicieni, dar [i cei mai slabi metafizicieni, pen-
la procesul de modernizare a Rusiei. Ra]iunea lui este xima]ii. La întoarcerea din a doua c`l`torie în Italia, în tru c` nu pot s`-[i extind` inteligen]a dincolo de spa]iu
[ocat` nu de contactul cu dragostea, ci cu sexualitatea. anul 1507, Dürer era convins c` artistul cu har trebuie [i m`rime, pe care se fondeaz` matematicile“ 16.
Momentul în care ra]ionamentele seci, logice, clare, s`-[i sporeasc` puterea [i vigoarea prin arta ra]ional`, R`spunsul lui Dürer este c`, în pofida p`rerii c`rtu-
menite s`-i salveze c`snicia [i pozi]ia în societate, îi acea Recta ratio faciendorum operum, adic` maniera rarului, imaginativii nu sunt, neap`rat, matematicieni
sunt tulburate de o nelini[te difuz` [i de o nesiguran]`
insidioas` este remarcabil:
„Se g`sea fa]` în fa]` cu via]a – cu virtualitatea unei
iubiri a so]iei sale pentru un altul decât el, [i aceasta
îi p`rea absurd [i de neîn]eles fiindc` era îns`[i via]a.
Alexei Alexandrovici î[i tr`ise via]a [i muncise în
sferele birocratice care aveau de a face numai cu
oglindirea vie]ii; [i ori de câte ori se ciocnea cu via]a
îns`[i, se d`dea la o parte. (…)
În tot timpul acestei plimb`ri, [i mai ales pe par-
chetul sufrageriei luminate, Alexei Alexandrovici se
oprea [i-[i spunea: „Da, totul trebuie rezolvat [i curmat;
trebuie s`-mi ar`t p`rerea [i hot`rârea“. Dar, de îndat`
ce intra în salonul întunecat, un glas începea s`-i
spun` c` nu era tocmai a[a“9.
De fapt, Karenin este varianta caricatural` a lui
Bolkonski. Ra]iunea prin]ului Andrei este dinamic` [i
profund`, a lui Karenin este uscat` [i mecanizat`.
Prin]ul este un reformator, cu viziune politic`, în timp
ce func]ionarul este un simplu birocrat. Primul î[i
în`bu[` umilirea ca b`rbat, al doilea o exhib` în mod
grotesc. La amândoi, ra]iunea se confrunt` cu proble-
me care-i sfideaz` limitele: prin]ul Andrei, pe câmpul
de lupt`, în b`taia mor]ii; Karenin, în cercurile dedicate
practicilor paranormale ale spiritismului. Primul se
ridic` la o în]elegere spirit filosofic`, ultimul cade în
supersti]ie.
Hegel avea s` redacteze lec]iile sale de filosofie a corect`, ra]ional`, de a realiza operele de art`. melancolici, ci arti[ti îndr`zne]i, capabili de a pune în
istoriei abia în anii 1820, când apele se mai a[ezaser` Descoperise teoria ra]ional` a artei [i credea c` va opera lor figuri pe care nimeni înaintea lui nu le-a
[i politica european` î[i reg`sise, dup` Congresul de la putea defini frumuse]ea unic`, universal` precum v`zut sau conceput. P`rerea impus` în acea vreme de
Viena, stabilitatea. Este [i perioada epilogului roma- ra]iunea, cu ajutorul compasului [i echerului. Zece ani neoplatonistul Marsilio Ficino era c` imagina]ia ar fi
nului R`zboi [i pace, când afl`m ce au devenit eroii a mai târziu, admite c` abordarea pur ra]ional` este, în o facultate inferioar` ra]iunii care, la rândul ei, se
c`ror tinere]e a fost spulberat` de experien]` [i ale art`, imposibil`. Matematicile, pe care le-a studiat cu subordoneaz` contempl`rii. Imaginatio, Ratio, Contem-
c`ror planuri ra]ionale au fost dejucate de istorie. ardoare [i speran]`, s-au dovedit incapabile s` dea for- platio formeaz` o scar` ascendent` de valori. Artistul
mula frumuse]ii. Noteaz` cu melancolie: „Dar ce este ra]ional vede ra]iunea în centrul demersului s`u, ca o
Artistul ra]ional frumuse]ea, eu nu [tiu. Cel care-[i confirm` situa]ia [i insul` sigur`, înconjurat` de m`rile învolburate ale
dezv`luie adev`rul profund prin geometrie trebuie s` imagina]iei. Dac` ra]iunea este adev`rul, imagina]ia,
Când Goya întituleaz` plan[a 79 din Capricii fie crezut de c`tre to]i, dar exist` falsitate în cunoa[- spune Baudelaire, este regina lui. {i cum posibilul
„Somnul ra]iunii produce mon[tri“, el se situeaz` net terea noastr`, iar întunericul este atât de adânc s`dit în este doar una dintre provinciile adev`rului, rezult` c`
de partea ra]iunii, nu a mon[trilor. El î[i ra]ionalizea- noi, încât chiar [i pe încercate rat`m scopul“ 12. Aceste imagina]ia debordeaz` ra]iunea, fiind infinit`.
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
39
c` nu erau decât simulate, pentru a i se testa reac]iile.
Fuga de [tiin]` [i de ra]iune Ajunge s` nu mai deosebeasc` realitatea de simularea
ei, crezând c` tot ce i se poate întâmpla nu este decât
În 1999, la New York, Muzeul de Art` Modern` a un test suplimentar.
organizat o expozi]ie cu tema „Fuga de [tiin]` [i de Pentru încheiere, iat` [i o experien]` personal`. O
ra]iune“. Emblema expozi]iei era un tablou abstract, cu dat`, pe strad`, am fost oprit de doi tineri, vizibil
un fond negru, pe care se suprapuneau linii punctate misionari. M-au întrebat dac` [tiu cine conduce, de
paralele, de culoare galben`. Grila liniar` era submi- fapt, lumea. La ridicarea mea indiferent` din umeri,
nat` de informalul care se ghicea în spatele ei. În mi-au înmânat o bro[ur` care demasca interna]ionala
expozi]ie figurau opere ale expresionismului abstact ocult`, iudeo-francmason`. Am restituit-o, declarân-
american [i lucr`ri inspirate din culturile arhaice, du-mi dezacordul. „De unde [ti]i atât de sigur c` nu
îndeosebi din cele africane, printre ele figurând [i este a[a?“, m-a întrebat unul din ei. „Din principiu.
dou` sculpturi în lemn de Brâncu[i. Cu doi ani înainte, Lumea este prea complex` ca s` poat` fi condus` în
tot la New York, s-a desf`[urat un simpozion inter- sensul în care crede]i. De fapt, sensul în care lumea
na]ional, având aceea[i tem`. Savan]ii î[i manifestau evolueaz` este imprevizibil. Noi, cu to]ii, facem
îngrijorarea în fa]a faptului c` valorile ra]iunii erau din viitorul, f`r` ca nimeni s`-l cunoasc` dinainte“. „Cum,
ce în ce mai desconsiderate. Autoritatea, de care se nici m`car Dumnezeu?“, a replicat cel`lalt, ultragiat.
bucuraser` din plin pân` nu demult, le era contestat`, „Dumnezeu s-ar plictisi îngrozitor, ca la un spectacol
prestigiul social le era subminat. Istorici ai [tiin]ei ca pe care l-ar fi v`zut deja. El ne-a dat capacitatea de a

ESEU
Thomas Kuhn ridicaser` v`lul care ascundea activi- gândi [i urm`re[te cum o folosim. Se bucur` când
tatea din`untrul laboratoarelor, unde lucrau cei dedi- reu[im, cu ajutorul ei, s` cre`m ceva nou, frumos [i
ca]i cercet`rii ra]ionale, ar`tând cum ideile se impun bun [i b`nuiesc c` prive[te ironic pe cei care renun]`
mai mult prin for]a grupurilor de presiune sau prin la ea“. Perplexitatea lor se transforma în enervare.
schimb`ri fatale de paradigme culturale, decât prin „Cum explica]i atunci dezordinea, haosul, care dom-
for]a argumentelor ra]ionale. Tehnologia informa]iei nesc în lume? Nu sunt ele induse de for]ele oculte?“
faciliteaz` impostura, permi]ând simularea unor pseu- Mi-am amintit de o variant` a briciului lui Occam,
do-contribu]ii [tiin]ifice cu aparen]e onorabile, menite telectul, multiplicând ipotezele [i explica]iile, ca [i datorat` lui Hanlon: „Nu atribui]i unor for]e malefice
s` completeze liste de lucr`ri. Unii fizicieni, deveni]i cum „briciul lui Occam18“ s-ar fi tocit demult. Carl ceea ce poate fi explicat mai simplu, prin prostie“.
perplec[i în fa]a dificult`]ii problemelor cu care erau Sagan explic` exerci]iul prin nevoia de ruptur` cu Abuzat`, tr`dat`, venerat`, deformat`, ra]iunea se
confrunta]i, au ajuns s`-[i formuleze ideile în limbajul via]a monoton` [i de compensa]ie pentru speran]ele vede ast`zi neglijat`, rânduit` în muzeul conceptelor,
doctrinelor mistice, cum procedeaz` Fridtjof Capra în nerealizate: „ne imagin`m c` posed`m imense puteri pentru a fi vizitat`, din când în când, de elevii veni]i cu
celebra sa carte, Fizica lui Tao. Umani[tii, mult timp înc` nedezv`luite ori ne închipuim c` for]e nev`zute [coala. Ea st` melancolic`, în vitrin`, ca în gravura lui
complexa]i de lipsa lor de instruc]ie matematic`, au ne pot salva de noi în[ine sau c` exist` o form` [i o Dürer, a[teptând ca vremea ei s` vin` din nou.
prins curaj, contestând cu aplomb obiectivitatea armonie ale universului, înc` nerecunoscute“19. În-
ideilor ra]ionale. Filosofi, altfel înzestra]i cu ingenio- tr-adev`r, pentru cei deruta]i de incertitudine, imagi- l
zitate, caut` r`spunsuri la problemele omului con- na]ia este consolatoare, ra]iunea, îns`, nu. 1 Citat în: Anton Dumitriu, Eseuri, Eminescu, Bucure[ti,

temporan în scrierile Sfin]ilor P`rin]i. Cu cât lumea ne pare mai complex` [i mai greu de 1986, p. 536.
Paradigma postmodern` contest` demnitatea [i controlat cu mijloacele ra]iunii, cu atât se r`spânde[te 2 René Descartes, Discurs despre metod`, Editura

universalitatea ra]iunii ca pe o meta-nara]iune care [i-a ideea c` organiza]ii secrete stau la punctul de Academiei, Bucure[ti, 1990, p. 118.
tr`it traiul. Conform acesteia, descoperirile [tiin]ifice comand`, astfel încât ceea ce ni se pare nou` haotic 3 Frances Yates, Iluminismul rozicrucian, Humanitas,

n-ar fi decât fic]iuni, constructe culturale, determinate ]ine, de fapt, de realizarea unui plan minu]ios urm`rit. Bucure[ti, 1998, p. 137.
social. Pornind de la ideea c` teoria lui Newton se În zadar a ironizat Umberto Eco, în Pendulul lui Foucault 4 Adrien Baillet, La Vie de Monsieur Descartes, Paris, 1693.

bazeaz` pe ideea de for]` – concept macho –, feminis- asemenea concep]ii, în zadar Prigogine a descris Citat` în: Frances Yates, Iluminismul rozicrucian, Humanitas,
tele denun]` Principia Mathematica drept un manual de matematic fenomenele de autoorganizare: oamenii Bucure[ti, 1998, pp. 138-139.
viol. Demersul ra]ional experimental, efectuat în spi- r`mân la p`rerea lor. 5 Dup` cum actorii, când sunt chema]i pe scen`, pentru ca s`

ritul lui Francis Bacon, pentru a „smulge“ naturii Best-seller-ul interna]ional al lui Dan Brown, Codul nu li se vad` jena pe fa]a lor, î[i pun masca: la fel [i eu, când urc pe
tainele ei, cap`t` blamul ecologi[tilor. Anne Carson, da Vinci, pune dou` organiza]ii secrete s` se lupte scena lumii în care pân` ast`zi am fost un spectator, înaintez mas-
profesoar` de studii culturale la Universitatea McGill între ele. Una dintre ele, succesoare a templierilor, cat. Id., p. 540.
din Montréal, contest` ideea, eminamente ra]ional`, de p`streaz` peste veacuri secretul, chipurile, îngropat 6 René Descartes, Discurs despre metod`, Editura

progres: „Înainte de Revolu]ia Francez`, oamenii cre- înc` de la începuturile cre[tinismului: Iisus ar fi fost Academiei, Bucure[ti, 1990, p. 121.
deau c`, folosind luminile Ra]iunii, vechile supersti]ii c`s`torit, iar urma[ii lui ar tr`i [i în zilele noastre. 7 Friedrich Schlegel, Discurs despre mitologie. În: Europe,

[i idei puteau fi înl`turate, astfel încât s` ia fiin]` o Cealalt`, oculta Vaticanului, Propaganda due, vrea s` avril 2004, Le romantisme révolutionnaire, p. 53.
societate pur ra]ional`. Din nefericire, ei au fost prada [tearg` urmele teribilului secret [i s`-i lichideze pe 8 Rita Bischof, Les romantiques allemands et l’impossible

unei iluzii“17. Progresul nu este posibil, dup` ea, urma[ii lui Iisus. Ac]iunea este palpitant` [i pres`rat` mythe de la modernité. În: Europe, avril 2004, Le romantisme
deoarece el este judecat dup` fapte, iar faptele nu cu dezleg`ri rebusistice, nu mai ingenioase, îns`, decât révolutionnaire, pp. 22-39.
exist` ca atare, ci doar reprezent`rile multiplicate [i cele n`scocite de Constantin Chiri]` în ciclul Cire[arii. 9 L. N. Tolstoi, Anna Karenina. Vol. 1, pag. 110. Editura

manipulate, pe care noi în[ine le construim. Miza filosofic` apropie cartea de produc]iile lui Paulo Cartea Rus`, Bucure[ti, 1957.
Contestarea ra]iunii n-a r`mas în limitele dis- Coelho. Dac` ultimul se mul]ume[te s` reproduc` 10 Fran]uzit, (bonjurist), adept al ideilor franceze, mai

putelor intelectuale, ci a p`truns în cultura de mas`, interpret`ri luate de la al]ii, Dan Brown se încumet` s` înaintate în epoc`.
influen]ând publicul larg. Efectul a fost o exacerbare fie original. El sus]ine c` ascunderea adev`rului 11 André Malraux, Saturn. Eseu despre Goya. Bucure[ti,

a imaginarului degradat, în detrimentul ra]ionamen- privind starea civil` a lui Christos s-ar datora încerc`rii Editura Meridiane, 1970, pag. 39.
tului sistematizat. În filmul Double Vision al lui Chen Bisericii de a exclude din cre[tinism misterul femi- 12 Citat în Klibansky, R., Panofsky, E., Saxl, F., Saturn [i

Kuo Fu, cu David Morse [i Tony Leung, o serie de nit`]ii. Dând argumenta]iei aparen]e de ra]ionalitate, melancolia. Bucure[ti, Polirom, 2002, pag. 458.
crime atroce [i misterioase comise în Taiwan este pretinde a descifra în fresca lui Leonardo da Vinci, Cina 13 Klibansky, R., Panofsky, E., Saxl, F., Saturn [i melancolia.

investigat`, în tandem, de doi detectivi: un american cea de Tain`, figura presupusei consoarte a lui Iisus. Bucure[ti, Polirom, 2002.
sanguin [i ra]ional [i un oriental flegmatic, cu încli- Desigur, într-o imagine, fiecare vede ce dore[te, dar 14 René Descartes, Discurs despre metod`. Bucure[ti,

na]ii mistice. Diferen]ele culturale î[i spun cuvântul. arbitrariul este, aici, exagerat. Dac` interpretarea este Editura Academiei, 1990, pag. 116.
Primul impune o abordare pragmatic`, pornind de la aberant`, faptele aduse în sprijinul ei sunt de-a drep- 15 Klibansky, R., Panofsky, E., Saxl, F., Saturn [i melancolia.

mobiluri [i alibi-uri, al doilea o interpretare fantastic`, tul false. Astfel, este pur [i simplu un neadev`r s` Bucure[ti, Polirom, 2002, pag. 453.
bazat` pe un vechi manual esoteric de ob]inere a afirmi c` natura divin` a lui Christos n-ar fi fost admis` 16 Citat în Klibansky, R., Panofsky, E., Saxl, F., Saturn [i

nemuririi. În seara în care americanul anun]` solu]ia înainte de Conciliul de la Niceea. La acest conciliu, s-a melancolia. Bucure[ti, Polirom, 2002, pag. 424.
logic`, el este, la rândul s`u, asasinat. R`mâne cel`lalt elaborat doctrina dublei naturi [i dogma Trinit`]ii, dar 17 Anne Herschbach, Imaginary Gardens. In: Gross, P. R.,

s` duc` lucrurile la un sfâr[it care, dac` nu este „bun“, Dan Brown probabil c` n-ar pricepe diferen]a. Levitt, N., Lewis, M. W. (eds.), The Flight from Science and
este m`car spectaculos. În literatura poli]ist` din tim- Candidul autor de succes se poate oricum prevala de Reason. John Hopkins Univ. Press., Baltimore and London,
pul când ra]iunea era înc` venerat`, Hercule Poirot î[i faptul c` po]i dovedi cuiva, în mod ra]ional, c` nu 1998, pag. 12-15.
folosea exclusiv „micile celule cenu[ii“, iar miss spune adev`rul, dar nu po]i niciodat` dovedi c` ar fi un 18 Briciul lui Occam este principiul conform c`ruia argu-

Marple, experien]a dobândit` în cunoa[terea naturii mincinos. mentele nu trebuie multiplicate dincolo de necesit`]ile
umane. P`rintele Brown, detectivul lui G. K. Chester- Filmul The Recruit, al lui Roger Donaldson, mizeaz` ra]ionamentului (Pluralitas non est ponenda sine neccesitate).
ton, rezolv` orice mister, excluzând de la bun început pe aceea[i p`rere r`spândit` despre puterea societ`]ilor 19 Carl Sagan, Creierul lui Broca. Editura politic`, col. Idei

aparen]ele supranaturale. Fiind credincios, nu putea fi secrete. Un tân`r dotat [i dezorientat (Colin Farrel) este contemporane, Bucure[ti, 1989, pag. 87. j
supersti]ios. antrenat de un specialist rasat (Al Pacino), pentru a
Fenomenele paranormale au devenit materie pen- deveni agent CIA de elit`. Antrenamentul presupune
tru imagina]ie [i subiect de colportaj. Ele constituie, supunerea recrutului la nenum`rate situa]ii limit`, pe
pentru mul]i, unicul domeniu în care-[i exercit` in- care el le crede reale, pân` când realizeaz`, cu stupoare,
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
40

Arta de a arunca
cu piatra în Noica (III)
DEZBATERI

o SORIN LAVRIC o

S
ÎNT c`r]i la a c`ror lectur` a numai zece pagini, cu citate din cam conceptuale de tip ontologic. Nici o str`in` gur`“?: democra]ie, moderni-
sim]i nevoia s` te întrebi tot atîtea c`r]i, ceea ce ar fi un lucru alt` carte a lui Noica nu este mai tate, libertate, totalitarism.
dac` nu cumva filozofia a cît se poate de l`udabil dac` între închegat` [i mai lipsit` de sincope dis-
înc`put pe mîna chibi]ilor acele c`r]i ar exista o cît de mic` cursive ca aceasta. În compara]ie cu Ontologie
ideologici. Iar pragul coeren]` sau similitudine tematic`. De ea, De Caelo aduce cu strîngerea con- de categorie grea
chibi]`riei în materie de exegez` pild`, a înghesui în dou` pagini citate juctural`, între coper]ile aceleia[i
filozofic` se atinge în momentul în din trei c`r]i (Cuvînt împreun` despre c`r]i, a unor articole [i eseuri ce nu se Rezultatul compil`rii unor citate ce
care lipsa unei idei proprii face cas` rostirea româneasc`, De Caelo [i {ase îmbuc` între ele decît în chip silnic: s` sînt legate prin subterfugiul
bun` cu prevalen]ele politice. Acesta e maladii ale spiritului contemporan) [i a începi cu gnoseologia, s` sari la socio- întreb`rilor retorice sau al poncifelor
cazul c`r]ii Filozofie [i na]ionalism. declara cu senin`tate c` „de la De Caelo logie [i la filozofia culturii [i s` închei consacrate în materie de Noica
Paradoxul Noica. Citind-o, î]i dai seama pîn` la {ase maladii ale spiritului con- cu considera]ii de etic` cre[tin` – (I–D–G, „e bietul eu sub noi“, ethosul
c` nimic nu este mai dezolant decît s` temporan, din 1937 pîn` în 1978“ (p. amalgamul acesta tematic d` lucr`rii neutralit`]ii, contradic]ia unilateral`)
vezi cum un filozof cu idee, ca Noica, 117) concep]ia lui Noica nu s-a aspectul zdren]uit al unei c`r]i f`cute este c` cititorul închide cartea avînd
este comentat de un exeget f`r` idee, modificat în privin]a iluziilor pe care în prip`, lucru în întregime atipic pen- impresia c` Noica s-a fr`mîntat toat`
tru un scriitor ca Noica, a c`rui virtute via]a spre a rezolva probleme de
st`tea chiar în înl`n]uirea pas cu pas, filozofie politic` [i c` acestea, [i nu
ca într-o schel`rie etajat`, a ideilor altele, au fost marile [i predilectele lui
c`rora le d`dea glas. Într-un cuvînt, în teme de gîndire, cînd de fapt
{ase maladii…, Noica face o urzeal` de democra]ia, modernitatea [i libertatea
filigran într-o montur` curat ontolo- indivizilor e tot ce poate fi mai secun-
gic`, în schimb, în De Caelo, acela[i dar în cadrul filozofiei lui Noica. În
Noica brodeaz` conceptual în aceast` filozofie e vorba de cu totul [i
postavul opac al unei eseistici f`r` cu totul altceva, bun`oar` de o fiin]`
idee. {i atunci, a spune c`, în privin]a ce este gîndit` simultan dup` schema
iluziilor catastrofale cu care epoca hegelian` individual-determina]ii-
modern` a gîndit autonomia subiectu- general [i dup` modelul fizic al ordinii
lui uman, concep]ia lui Noica nu s-a în]elese ca entropie mic` [i informa]ie
modificat esen]ial în timpul scurs mult`, apoi e vorba de trecerea dialec-
între redactarea lui De Caelo [i a celor tic` de la un palier al fiin]ei la altul pe
{ase maladii… (dou` c`r]i în care Noica baza unui algoritm tetradic de tip cir-
trateaz` problema individului uman) cular, de gîndirea paradoxal` a esen]ei
e totuna cu a spune c`, de pild`, între (model ontologic) ca fiind ulterioar`
La mormîntul lui Aron Pumnul (1866) [i existen]ei (element) [i de ob]inerea
Luceaf`rul (1883) – dou` poezii în care din esen]` [i existen]` a fiin]ei ca
este vorba de un „luceaf`r“ – viziunea fiin]`, [i dup` aceea mai e vorba de
lui Eminescu despre luceaf`r a r`mas formularea unui principiu sui generis
ca Alexandra Lavastine. Spuneam în lumea modern` le-a avut despre liber- în linii mari aceea[i. În fine, nu exist` al individua]iei inspirat de modelul
episodul trecut c` ceea ce d` c`r]ii tatea individului înseamn`, exegetic carte mai nereprezentativ` pentru ondulatoriu al no]iunii de cîmp din
Alexandrei Lavastine un statut aparte vorbind, a fi pur [i simplu în afara umoarea speculativ` a lui Noica decît fizic` [.a.m.d. Numai c` tocmai aceast`
este perfidul ei efect psihologic. Acest chestiunii. Între De Caelo [i {ase mala- De Caelo, [i asta deoarece solu]ia pe ontologie, pe care Lavastine o consid-
efect î[i trage în mare m`sur` vigoarea dii… exist` cam aceea[i leg`tur` ca cea care o propune pentru salvarea [i er` o doctrin` croit` în etuva mental-
din procedeul pe care autoarea, scriin- dintre Alexandra Lavastine [i ontolo- reabilitarea individului în fa]a for]elor it`]ii legionare, tocmai ea nu intr` în
du-[i cartea, îl aplic`. El const` în gia lui Noica, adic` nici una. S` pre- anonime – istoria, lumea fizic` [i sfera de preocupare a exegetei noastre,
îmbinarea a cinci elemente ce sînt cizez: cînd î[i scria De Caelo, Noica era mul]imile anonime – este una rezultatul fiind c` distinsa autoare
adunate la un loc gra]ie unui dozaj ce un eseist al c`rui talent de scriitor nu cre[tin`: spiritualizarea agonic` prin uit` am`nuntul crucial c` Noica este
mimeaz` consisten]a compact` a unui era deocamdat` înso]it de o viziune credin]`, c`in]` [i remu[care. Numai ontolog, nu gînditor politic, nu soci-
discurs exegetic: 1) citatele 2) frazele proprie de tip filozofic; pe scurt, în c` aceast` solu]ie cre[tin`, dat` unei olog [i nici agent de propagand`.
de exegez` neutr` [i inofensiv` 3) 1937 Noica nu era înc` un gînditor, ci probleme filozofice, este de neg`sit în {i pentru c` neglijeaz` acest lucru,
întreb`rile retorice [i insinuante 4) un eseist sclipitor posedînd o incon- vreo alt` carte a lui Noica, [i cu atît autoarea începe s` amestece planurile
laudele discrete 5) verdictele ideolo- testabil` cultur` filozofic`: îi lipsea mai pu]in în {ase maladii…, unde de [i reperele în func]ie de care Noica
gice. S` le lu`m pe rînd. îns` viziunea, îi lipsea ideea [i, de[i în altfel numai de solu]ii nu e vorba, ci poate fi judecat. Dac`, de pild`, a[ lua
privin]a stilului st`tea pe propriile de o schem` conceptual`: individu- un boxer de categorie supergrea [i l-a[
Citatele picioare, centrul de greutate al gîndirii al–determina]ii–general (I–D–G) [i de a[eza pe cîntarul destinat unuia din
sale era în afara lui. În schimb, în trei paliere ale fiin]ei: 1. extraindivid- categoria pan`, explicînd apoi pub-
Jum`tate din carte este alc`tuit` 1978, anul public`rii celor {ase mala- ual 2. individual [i 3. intraindividual, licului nu numai c` for]a pumnului [i
din citate, citate [i iar`[i citate, ca în- dii…, Noica î[i c`p`tase ideea [i, cu mutarea succesiv`, de pe un palier alonja bra]ului sînt asem`n`toare, dar
tr-o crestoma]ie în care criteriul ale- implicit, viziunea ontologic` asupra pe altul, a unghiului de vedere din c`, pe deasupra, nu ar fi nici o dram`
gerii [i în[iruirii lor este unul hot`rît lumii: avea o alt` anvergur`, o alt` care Noica î[i prezint` exemplele. dac` în ring i-a[ împinge la lupt` pe
exclusiv de autorul ei. Vrea cititorul s` coeren]`, ba chiar [i un alt stil al Numai c`, în ochii Alexandrei amîndoi, a[ proceda întocmai ca
afle ce crede Noica despre democra]ie? scrisului, [i ajunsese astfel s` fie ceea Lavastine, fleacurile acestea ontolog- autoarea noastr`. C`ci a pune în
Sau despre modernitate? Sau despre ce în perioada interbelic` nu fusese ice p`lesc în fa]a cople[itoarei impor- acela[i ring al discu]iei, adic` în
libertatea individului? Nu-i r`mîne deloc: un filozof, iar nu un simplu tan]e pe care gînditorul politic Noica acela[i context tematic, gîndirea lui
decît s` caute capitolul în care exeget comentînd [i compilînd ideile o acord` în carte adev`ratelor teme Noica cu cea a lui Arendt sau a lui
Lavastine ne prezint`, prin citate, con- altora. Iar {ase maladii… nu este nimic care îl preocupau. S` le mai scriu oare, Patocka înseamn` a confunda cate-
cep]ia lui Noica despre aceste teme. În altceva decît aplicarea pe un caz con- sau totul seam`n` cu o poveste ce „îmi goriile pugilistice [i a crea o confuzie
felul acesta te pomene[ti, pe parcursul cret – cultura uman` – a unor scheme pare c` ea cur` încet repovestit` de o l pag. 42
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
42
l din care nici unul dintre cei politice [i na]ionale?“, p. 62). administrarea loviturii de gra]ie. Cum îmbr`ca pe Kant în haina unei idei
pomeni]i nu au nimic de cî[tigat. Pe Procedeul acesta de sudare a s-ar putea s`-]i treac` prin minte c` un originale.
Noica nu îl compari cu Arendt decît în citatelor prin propozi]ii neutre, de a exeget care îl laud` din loc în loc pe
dou` situa]ii: cînd nu ai în]eles o iot` c`ror valabilitate nu se îndoie[te Noica ar putea s` nu aib` dreptate Verdictele
din spiritul operei lui Noica, sau cînd nimeni pentru simplul motiv c` nu atunci cînd, în alte locuri, îl critic` pe
vrei s` reduci b`taia ontologic` a unei spun nimic, [i prin intercalarea în acesta pîn` la desfiin]are? Palmele Al cincilea element din seria ingre-
gîndiri de tip enciclopedic la traiectoria exces a întreb`rilor retorice, menite a venite din partea unui om ce mai întîi dientelor ce intr` în compozi]ia c`r]ii
flasc`, dar aflat` în vog`, a verdictelor umple lipsa unei gîndiri exegetice pro- te-a s`rutat nu se poate s` nu fie înte- sînt verdictele ideologice. Le-am
ideologice. Neîndoielnic c` spiritul lui prii, fac cititorul s` simt` nevoia sîcîi- meiate, c`ci ele au acea plauzibilitate pomenit de atîtea ori încît nu mai are
Noica este unul „totalitarist“, atîta doar toare de a relua deseori lectura unora pe care le-o confer` satisfacerea, rost s` le în[ir din nou. Important este
c` totalitarismul de care este vorba în din pagini, [i asta numai în speran]a printr-un s`rut, a amorului t`u pro- îns` altceva: c` ele sînt premerse de
cazul lui ]ine de cuprinderea „totului“, de c` la a doua lectur` va în]elege ceea ce priu. Cum s-ar spune, tu ai crezut c` te aprecierile laudative [i de frazele
în]elegerea întregului acestei lumi, iar nu nu pricepuse de prima dat`. Numai c` iubea, cînd de fapt, s`rutîndu-te, se inofensive din punct de vedere
de o convingere filozofic` antidemocra- recitirea paginilor nu ajut` la nimic, [i preg`tea deja s` te spînzure. Aceasta e exegetic. Amestecul acesta are un
DEZBATERI

tic` pe care Noica a c`p`tat-o în tinere]ea asta deoarece textul c`r]ii este precum situa]ia aprecierilor exegetice ale Ale- efect cu mult mai d`un`tor decît dac`
legionar` [i a dus-o cu sine în mormînt. o ap` tulbure a c`rei curgere este atît xandrei Lavastine. De pild`, comen- toat` cartea ar fi con]inut numai
În fa]a unei gîndiri totale ce n`zuie[te s` de lini[tit` c` nimic nu ]i se tînd aberant categoria de „autonomie“ invective la adresa lui Noica.
prind` totul – regn mineral, vegetal, ani- întip`re[te în minte, dar asta numai cu care Noica înlocuie[te categoria Explica]ia am dat-o deja: demolarea
mal [i uman – nu po]i veni cu sentin]ele pîn` în momentul cînd, brusc, unda kantian` a „comunit`]ii“ din clasa unui gînditor e întotdeauna mai credi-
fade ale unui ideolog indignat de unui vîrtej î]i atrage aten]ia: un ver- rela]iei (inutil s` mai spun c` ra]iunile bil` cînd [tii s-o împlete[ti cu mici
nep`sarea cu care Noica refuz` pur [i dict ideologic, o anatem` politic` sau pentru care Noica face aceast` înlo- reveren]e m`gulitoare.
simplu s` gîndeasc` în tiparele modei o sentin]` spus` în jargonul scrobit al cuire scap` în întregime Alexandrei {i înc` un lucru: \n chimie exist`
politice. terminologiei politice vin s`-]i spun` Lavastine), autoarea noastr` scrie la a[a-numi]ii „indicatori“, ni[te sub-
ceva clar [i r`spicat: fascist, legionar, un moment dat: „Asta ar însemna, cre- stan]e a c`ror culoare, schimbîndu-se,
Exegez` inofensiv` colaborator. Psihologic vorbind, pro- dem, s` comitem un contrasens [i s`-l indic` mediul acid, bazic sau neutru al
[i întreb`ri retorice cedeul este eficient: cînd prive[ti o subestim`m pe finul exeget al lui Kant unei solu]ii. Culoarea indicatorului
întindere deprimant` prin care a fost întotdeauna Noica.“ (p. 128) corespunde acelei variabile stranii [i
S` trec îns` la urm`toarele dou` desf`[urarea monoton` a unor fraze Ca cititor, te sim]i de-a dreptul flatat totu[i atît de banale pe care chimi[tii
elemente (considera]iile exegetice f`r` tonus [i verv`, e firesc s`-]i sar` în s` vezi c` în rîndurile finilor exege]i o numesc „pH“. Cu alte cuvinte, ceea
neutre [i întreb`rile retorice) ce intr` ochi cea mai mic` abatere doctrinar` kantieni se num`r` [i un român, dar ce culoarea indicatorului ne spune în
în melanjul lucr`rii Alexandrei de care se face vinovat Noica. {i în tresari imediat amintindu-]i c` plan vizual ne spune [i m`rimea pH-
Lavastine: întrucît, în orice carte, felul acesta paginile trec într-o atonie afirma]ia aceasta este f`cut` într-un ului în plan matematic. Numai c` cea
citatele nu pot fi aruncate alandala pe strivitoare, întrerupt` doar de ciupitu- context în care Lavastine pune în evi- dintîi este doar expresia sensibil` a
pagin`, ci trebuie legate printr-un ra previzibil` a unei noi categorisiri den]` furorul antidemocratic ce a ali- unui calcul de tip inteligibil, un calcul
liant care s` lase impresia unei ideologice, pentru ca la sfîr[it, în lipsa mentat mereu gîndirea lui Noica, [i al c`rui rezultat este întotdeauna o
înaint`ri narative coerente, Lavastine unor idei clare cu care autoarea s` atunci bucuria de la început se cifr`, o simpl` [i anodin` cifr`. Pe cît
recurge la dou` pun]i de leg`tur` între p`[easc` în aren`, în mintea cititoru- risipe[te toat` [i întreag`, cu atît mai de anodin` e cifra aceasta a pH-ului,
calupurile de fragmente citate: mai lui r`mîn s` zumz`ie doar acele mult cu cît complimentul adus lui pe atît de important` este ea în sta-
întîi, autoarea folose[te o serie de fraze cuvinte care au reu[it s`-i atrag` Noica sub forma finei exegeze bilirea naturii acide sau bazice a sub-
aseptice [i aparent nep`rtinitoare, a aten]ia. {i atunci, iar`[i: fascist, antide- ascunde, pe alt plan, o desconsiderare. stan]ei pe care o studiez. Dac` [tiu
c`ror lips` de virulen]` d` aparen]a mocrat, legionar, colaborator, intelec- De ce? Deoarece exegeza a ]inut [i va semnifica]ia chimic` a acestei cifre,
unei analize obiective [i, în al doilea tual la[, spirit totalitar etc. În rest, ]ine întotdeauna de e[alonul doi al atunci nu numai c` în]eleg de ce
rînd, exegeta face uz de toat` gama Alexandra Lavastine nu poate dovedi gîndirii filozofice, adev`ra]ii gînditori aceea[i substan]` î[i poate modifica
nefiind de obicei ni[te fini exege]i a pH-ul, colorînd diferit acela[i indica-
predecesorilor lor. Exegeza cere tor, dar în plus în]eleg de ce indicatori
cumin]enia impersonal` a unui diferi]i sînt colora]i diferit de aceea[i
cercet`tor care a fost în întregime substan]`. Dac` îns` nu [tiu
confiscat de opera pe care [i-a ales-o semnifica]ia chimic` a pH-ului, atunci
drept obiect de studiu. Un om cu idei nu în]eleg nimic din culorile pe care
în filozofie nu mai are nevoie s` fac` le v`d în cazul acelei substan]e,
exegez`, cum tot a[a unul ce nu î[i ner`mînîndu-mi decît s` interpretez
g`se[te ideea nu poate s`-[i justifice dup` cum m` taie capul ni[te culori al
existen]a în filozofie decît a[a, f`cînd c`ror substrat chimic oricum nu îl
exegez`. {i dac` lumea filozofiei a în]eleg. În limbaj filozofic, sensibilul
ajuns s` fie ast`zi atît de plin` de nu are sens decît prin inteligibilul a
exege]i este pentru c` gînditorii ei au c`rui expresie este.
început s` apar` tot mai rar. Lavastine este precum un chimist
Altfel spus, dac` Noica ar fi fost un care, necunoscînd semnifica]ia pH-
exeget al lui Kant, nu ar fi reu[it nicio- ului, se chinuie s` studieze substan]a
dat` s` fac` acea str`lucitoare inter- operei lui Noica dup` culoarea pe care
pretare a categoriilor kantiene pe care o las` ea pe benzile impregnate cu
o întîlnim în Încercare asupra filozofiei indicator. Dac` indicatorul interbelic
tradi]ionale (vol. I din Devenirea întru al lui Noica este verde, atunci gîndul
fiin]`), asta însemnînd c` o asemenea s`u acid este unul legionar. Dac` îns`
interpretare cere for]a unei gîndiri de indicatorul este ro[ul postbelic, atunci
care exege]ii duc cu des`vîr[ire lips`: gîndul lui Noica este o baz` coroziv`
întreb`rilor strategice aflate azi în uz: c` ontologia noician` are un profil î]i trebuie o idee proprie, î]i trebuie de tip comunist. Problema este c` din
acestea din urm` sînt fie retorice, ele na]ionalist pentru bunul motiv c` nu arm`tura unor scheme dure ca s` po]i culoarea verde sau ro[ie (sau orice alt`
fiind formulate cu scopul de a umple a în]eles-o [i nici nu [i-a propus vreo- s` faci ce face Noica în acea carte: culoare) nu pot deriva statutul acid
goluri de coeren]` [i de a da impresia dat` s` o în]eleag`. acolo vezi literalmente cum tabelul sau bazic al gîndirii lui Noica decît
de înaintare a gîndului („Cum s` categoriilor kantiene se tope[te la pro- dac` îi cunosc pH-ul. Or, doamna
în]elegem acest pasaj?“ p. 129 sau „Ce Laudele otr`vite priu, preschimbîndu-se în forma Lavastine nu cunoa[te pH-ul lui
s` în]elegem prin aceast` formul`?“, p. lichefiat` a unor termeni ce trec unul Noica, adic` nu îi cunoa[te ontologia,
109, doar c` din explica]ia care Al patrulea element ce intr` în în altul, desf`cîndu-se [i împletindu-se nevrînd s` în]eleag` nimic din arit-
urmeaz` întreb`rilor de acest fel citi- melanjul lavastinian sînt laudele mod- rînd pe rînd, ca într-o cascad` ce curge metica intim` a operei sale. Mai mult,
torul nu poate s` în]eleag` ce anume erate, f`cute cu aerul unui exeget univoc în ritmul straniu al cifrei chiar dac` i-ar cunoa[te perfect pH-ul,
trebuia de fapt în]eles din pasajul sau c`ruia exigen]a obiectivit`]ii îi cere ca, patru. Cînd reu[e[ti s` r`suce[ti con- Lavastine nu va putea s` converteasc`,
formula lui Noica), fie sînt întreb`ri de înainte de a critica, s` recunoasc` ceptele acelea inerte [i s` le preschim- în verdicte ideologice, aciditatea sau
tip insinuant, prin care cititorului i se meritele filozofului analizat. Laudele bi în trombele vii ale unei gîndiri cu bazicitatea lui Noica decît dac` va con-
sugereaz` r`spunsul („Textele cele în cauz`, avînd înf`]i[area unor sens, atunci interpretarea ta nu mai funda cu bun` [tiin]` planurile [i
mai abstracte, cele mai «tehnice», aprecieri menite a fixa în memoria este interpretare propriu-zis`, adic` reperele filozofice. Ceea ce de fapt
filozofice[te cele mai «pure» ale lui cititorului o calitate indubitabil` a lui comentariu smerit al unui exeget sîr- autoarea noastr` face f`r` scrupule de-
Noica – precum ontologia sau logica Noica, au de fapt rolul de a preg`ti, guincios, ci este gîndirea proprie a a lungul întregii sale c`r]i. j
sa – s` fie total lipsite de inten]ii sub forma m`gulirii, terenul pentru unui om care are puterea de a-l
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
43

Cartea de consum
o ALFRED BULAI o

A
M citit de curând o carte

PRETEXTE
care se anun]a teribil de
interesant`. Un autor timi-
[orean promitea într-un
volum destul de volumi-
nos o excursie istoric` cu totul inedit`.
Era vorba de o istorie a be]iei la români.
Cartea lui Mircea B`lan, ap`rut` la
Editura Eurostampa, chiar a[a se [i
cheam`: Istoria be]iei la români. Un
asemenea titlu este nu doar provocator,
dar cu siguran]` unul care treze[te
deopotriv` interesul cump`r`torului
obi[nuit, dar [i al celui avizat. O per-
spectiv` inedit` de analiz` a istoriei
românilor este, desigur, incitant` [i vine
s` acopere numeroasele caren]e ale
analizelor istorice existente la noi. Nu
suntem [i nu am fost obi[nui]i, cel
pu]in la nivelul publicului larg, s` priv-
im istoria na]ional` altfel decât ca isto-
rie politic`, ca istorie a luptei seculare,
eroice, pentru independen]`, pentru…
Cu siguran]` c` temele mici, cotidi-
ene, temele care nu vizeaz` conducerea
politic` sau r`zboaiele, ci cultura, men-
talit`]ile, modurile de via]` existente la
mai vechii sau mai noii români consti-
tuie o parte insignifiant` a istoriografiei
române deschise marelui public. Nu c`
nu ar exista nimic, dar cu siguran]`
cercetarea istoric` de la noi nu ne-a
obi[nuit cu aceste tipuri de perspective
paradigmatice, care dicolo de un peri-
metru academic nu prea au trans-
paren]`.
Iat` prin urmare o lucrare care pro-
mite foarte mult. Istoria be]iei este cu
siguran]` un subiect interesant, subiect
care ar putea s` ne fac` s` gândim altfel,
poate chiar mai corect, numeroasele
aspecte ale istoriei vie]ii cotidiene de pe
aceste meleaguri, ori, de ce nu, am putea citeasc`. liu minor. S` admitem de dragul dis- În realitate, nu prea [tim foarte
crede c` avem [ansa s` în]elegem mai Am deschis [i eu aceast` carte [i cu]iei c` nu avem înc` o problem`. multe despre popula]iile care au tr`it
bine istoria recent` sau chiar prezentul chiar am încercat s` o citesc. Trebuie s` Totu[i, dac` citim primul capitol al aici înaintea cuceririi romane [i, de fapt,
tumultuos pe care îl tr`im [i nu întot- recunosc c` am avut din start o mic` lucr`rii sim]im oarecum c` suntem un chiar [i pentru o bun` perioad` de dup`
deauna îl în]elegem. Bineîn]eles, nu este problem` consultând cuprinsul. Auto- pic în[ela]i. Autorul vorbe[te relativ p`r`sirea provinciei de c`tre romani.
obligatoriu s` ne construim aceste rul nu ne vorbe[te doar de români, ci, în pu]in despre ge]i [i daci [i mai mult de Apare atunci destul de exagerat s` vor-
tipuri de a[tept`ri atunci când ne întâl- dulcea tradi]ie a istoriografiei noastre, traci, mergând pe o logic` a induc]iei. bim despre obiceiuri, despre modul de
nim cu o astfel de lucrare, ea poate s` fie cartea începe cu ge]ii [i dacii. Mai Ce este valabil pentru traci o fi [i pentru via]` sau despre be]ie la aceste popula]ii
mai pu]in spectaculoas`, mai pu]in con- degrab` autorul vorbe[te de geto-daci, daci, c` doar fac parte din acest neam. despre care m`rturiile arheologice sunt
sistent` decât am dori noi, sau poate de[i acest hibrid nu a existat ca atare Ca s` fiu sincer, întrebarea pe care mi- practic singurele care conteaz` cu
chiar decât [i-a propus autorul. Este îns` niciodat`, ge]ii fiind numi]i a[a de greci, am pus-o este una pe care o am în minte adev`rat. Pe undeva nici autorul nu
cert c` ne a[tept`m la o lectur` intere- fiind localiza]i în Dobrogea, iar dacii, de mult, înc` din facultate, când am vorbe[te prea mult. Pagini întregi sunt
sant`, savuroas` [i obligatoriu provo- numi]i a[a de romani, ceva mai târziu fost confruntat destul de des cu acest tip
catoare pentru orice intelectual, dar [i îns`, fiind localiza]i în principal în de abordare. Pe vremea aceea eram
pentru oricare cititor care „gust`“ su- Nordul Dun`rii [i în Transilvania. Pro- înv`]at c` aproape orice începe fie în
biectele istorice, care iube[te provoc`- babil c` erau to]i de origine tracic`, de[i antichitate, cu geto-dacii, fie în evul
rile c`r]ii. singura descriere a fizionomiei dacilor mediu, cu Dimitrie Cantemir. Am avut
Da, cu certitudine trebuie s` re- ne spune c` erau cam blonzi, înal]i [i cu un profesor care chiar a scris o carte l Mircea B`lan
cunoa[tem c` ideea titlului este una ochi alba[tri. Cercetarea istoric` se- despre etica geto-dacilor. ISTORIA BE}IEI LA
ingenioas` [i un lucr`tor destoinic în rioas` ne poate dovedi oricând c` pe A]i putea întreba: care este hiba? Nu ROMÂNI
marketing ar putea fi invidios. Este aceste meleaguri, dar [i în cele învecin- pare s` fie ceva grav. Problema este Editura Eurostampa,
foarte probabil c` prima tenta]ie a celui tate, au tr`it numeroase triburi, inclusiv totu[i aceea c` întreaga istoriografie Timi[oara, 2004, 344 pp.
care intr` frecvent într-o libr`rie este s` cele ale ge]ilor [i dacilor, dar ace[tia nu universal` nu ne ofer` decât câteva
pun` mâna aproape instinctiv pe o ast- au format un popor de sine st`t`tor în men]iuni despre ge]i, respectiv despre
fel de carte [i cel pu]in s` o r`sfoiasc`. La sensul în care istoriografia glorioas` a daci. Referin]ele la ace[tia sunt cumplit
fel de posibil este ca aceast` idee de deceniilor trecute a încercat s` ne fac` de pu]ine, de multe ori fiind vorba doar
marketing s` îi fac` pe foarte mul]i s` s` credem. de simple preciz`ri colaterale altor
cumpere cartea [i poate chiar s` o [i Bun, dar s` nu exager`m cu un deta- prezent`ri.
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
44
dedicate – este drept, nu doar în acest una [tiin]ific`. Ea este departe de stan- Marketingul a p`truns [i la noi în lucr`rii, [i de aici permanente întreb`ri,
capitol – problemei cultiv`rii vi]ei de dardele unui eseu, pentru c` este foarte libr`rii [i în mod cert multe c`r]i se alternative de interpretare [i de r`spuns,
vie sau a prezent`rii unor dovezi arhe- departe de a avea un stil [i un rafina- vând bine doar pentru c` sunt prezen- dar mai ales o expresie des întâlnit`,
ologice, care ne sugereaz` c` ge]ii sau ment care s` ne cucereasc`. Autorul nu tate, au o imagine foarte atractiv`, au crunt`, dar foarte cinstit`: „lucrul `sta
dacii au f`cut comer], inclusiv cu vin. ne propune îns` nici o lucrare [tiin]i- titluri profunde, pompoase sau sexy [i nu îl putem [ti“.
De fapt nu se vorbe[te prea mult de fic`, pentru c` nu interpreteaz` [i nu din p`cate doar atât. Senza]ia mea este Cartea autorului francez nu este ne-
be]ie în acest capitol, cu excep]ia analizeaz` practic nimic. Ea abund` de c` multe, foarte multe din lucr`rile cu ap`rat o capodoper` [i am putea cu sig-
prezent`rii episodului Deceneu. citate [i referiri la documente, dar se adev`rat valoroase sunt corigente de uran]` s`-i g`sim o mul]ime de caren]e.
Trebuie s` spunem îns` c` registrul prezint` mai degrab` ca un material multe ori la capitolul marketing. Nu ne-am propus îns` s` o analiz`m. Ea
tematic al be]iei nu este prea clar documentar, care a încercat s` strâng` Poate c` nu e chiar a[a, poate c` exa- are îns`, dincolo de orice minusuri, o
nic`ieri în carte [i cel mai probabil nici într-o lucrare cam tot ce se g`sea la dis- ger`m, îns` cred cu convingere c` tre- calitate cert`. Reu[e[te s` fie decent`,
pentru autor. Într-o form` [col`reasc`, pozi]ie privitor la consumul [i fabri- buie s` se instaureze [i la noi o decen]` chiar dac` are [i ea o voca]ie izvorât`
domnul B`lan ne d` defini]ia be]iei, a carea alcoolului, la vânzarea sau cum- a editorilor [i autorilor. Un singur exem- din principiile marketingului [i s-a
alcoolismului etc., înc` la începutul p`rarea de alcool etc. Mai mult, sursele plu: cu ceva timp în urm` a fost tradus` raportat evident la cerin]ele impuse de
c`r]ii, utilizînd surse bibliografice de utilizate sunt într-un mod cu totul nese- la noi o lucrare destinat` marelui pu- pia]a c`r]ii.
PRETEXTE

„mare autoritate“, cum ar fi Dic]ionarul rios amestecate, fiind pu[i împreun` blic, a unui autor francez, Dominique Marketingul, atunci când este vorba
explicativ al limbii române, sau Dic]ionarul autori care în mod normal nu au ce s` Simonnet, Cea mai frumoas` istorie a de carte, de[i cred c` putem vorbi [i la
de psihologie din anii 70 al lui P. Popescu caute în aceea[i mas` de studiu. iubirii. Cartea este departe de a fi o ana- modul general, trebuie s` pun` în va-
Neveanu. De fapt, în carte, cel mai ade- Poate totu[i avem de-a face cu o liz` istoric` serioas`, fiind scris` sub loare calit`]ile unui lucru, ale unui pro-
sea be]ia este redus` la consumul de al- simpl` lucrare de „popularizare“, cu o sceptrul revela]iei pe care o astfel de dus, construindu-se eventual o imagine
cool, ceea ce cu siguran]` ne transform` carte destinat` unui public larg, care tem` o poate atrage prin lectur` [i medi- pozitiv`, a[tept`ri, sau poate dorin]e, în
pe noi, marea majoritate a locuitorilor iube[te mai mult nara]iunea istoric` ta]ie pentru cititorii s`i. Cartea se bazea- raport cu produsul. Deontologia în
planetei, în be]ivi. Exist`, prin urmare, decât istoria. Este foarte posibil ca z` pe interviurile realizate de celebrul rela]ia cu clien]ii se impune în timp pe
o u[oar` perspectiv` malefic` în lucrare. lucrurile s` stea a[a. Este cert c`, în jurnalist francez cu personalit`]i de o pia]` matur` [i evident liber`. Ea ne
Aproape to]i românii, în toate epocile [i multe din episoadele sale, cartea ofer` excep]ie din Fran]a, cum ar fi: Jacques le oblig` s` în]elegem c` marketingul nu
la toate nivelele de organizare social`, nara]iuni care pot s` fie spumoase, care Goff, Jacques Sole, Jean Courtin, Paul presupune s` min]im [i s` spunem c`
au fost be]ivi. Este drept, cartea se vrea pot s` te fac` s` pari spiritual, sau ca Veyne sau Pascal Bruckner. Tocmai de un produs are o calitate pe care de fapt
o istorie a be]iei, dar pare mai degrab` c` având, în fa]a unor prieteni, eventual la aceea cartea are un stil savuros, curge nu o are, c` cele mai importante atri-
ea pur [i simplu afirm` c` oamenii un pahar, o cultur` general` solid`. interesant [i deopotriv` captivant. bute pozitive, care sunt prezentate ca
obi[nui]i, conduc`torii, clerul [i cine Acesta este indiscutabil un merit al De ce am dat acest exemplu? Pentru certe, nu se reg`sesc în fapt în produsul
mai vrem noi au b`ut „de-au stins“ de-a c`r]ii [i strategia de marketing, de care c` cele dou` lucr`ri au vrut în fond ace- pe care îl vinzi. Marketingul presupune
lugul întregii istorii. Este o exagerare de vorbeam la început, probabil c` d` la[i lucru, o excursie prin istoria unui s` exagerezi, dar este o naivitate s` gân-
dragul exager`rii, care nu are acoperire roade [i cartea se va vinde bine. fenomen social [i individual universal dim c` el se reduce la a inventa mesaje
în fapt în numeroasele texte [i m`rturii {i de ce atâta tevatur`? – a]i putea [i deopotriv` izbitor de cotidian. Care pe care cump`r`torii vor s` le aud`,
istorice pe care chiar autorul le prezint`. întreba în final. Nu este decât o carte de este diferen]a? Autorul francez ne pro- chiar dac` nu au leg`tur` cu produsul.
Este foarte adev`rat, exager`rile au vacan]`, de citit în momentele libere, o pune nu Istoria universal` a iubirii sau Poate c` nu o fi detergentul pe care toc-
voca]ia sublinierii, a presiunii capabile carte care se vrea destinat` marelui pub- Istoria iubiririi la francezi, ci Cea mai fru- mai l-ai cump`rat cel mai bun de pe pia-
s` schimbe perspectivele de în]elegere, lic, care are nevoie [i de acest gen de moas` istorie a iubirii. Pe de alt` parte, ]`, [i po]i accepta exagerarea, dar cu sig-
ele sunt utile spre exemplu eseistului lucr`ri. Lucrurile nu stau din p`cate atât el cât [i to]i cei intervieva]i sub- uran]` nu avem în minte c` în cutia fru-
care vrea s` reliefeze importan]a unui chiar a[a. Lucrarea se vrea în realitate liniaz` permanent dificultatea proble- mos colorat` este praf de cret` sau var.
element, la care poate nici nu ne gândis- una foarte serioas`, una referen]ial` în maticii, subiectivismul propriilor ana- Trebuie s` recunosc sincer c` nu am
em, pentru a surprinde [i în]elege un cercetarea acestei tematici [i nic`ieri lize, temerile [i variantele de inter- putut s` termin întreaga carte a lui
crâmpei al realit`]ii. Din acest motiv, nu ni se sugereaz` c` lucrurile ar sta alt- pretare posibile. Cartea lui Simonnet Mircea B`lan. Undeva pe la jum`tate am
dac` lucrarea ni s-ar fi propus ca un fel. Nu este desigur problema acestei nu se vrea [tiin]ific`, ci doar o provocare început doar s` o r`sfoiesc. Într-un final
eseu [i ar fi fost înnobilat` cu stilul [i lucr`ri, ci o problem` general` a c`r]ii pentru gândire, pentru reflec]ie, pen- m-am oprit. Apropierea de contempo-
savoarea pe care acest gen literar trebuie publicate în România de azi. Aproape tru medita]ia asupra unor probleme rani nu schimba nimic în istoria noas-
s` le de]in`, probabil c` am fi adus chiar oricine poate s` scrie [i pu]ini sunt cei existen]iale universale. Atât autorul, cât tr`. M-am speriat [i v-am scris aceste
o laud` în acest articol. care încearc` s` dea coeren]` [i claritate [i personalit`]ile intervievate încearc` rânduri. j
Cartea lui Mircea B`lan se vrea îns` torentului de pagini scrise sau traduse. s` dea aceast` dimensiune intelectual`

Lumina, remu[carea
o MIRCEA MIH~IE{ o

R
ELA}IILE lui Leonard i-a dominat întreaga existen]`, e posi-
Cohen cu lumea industriei bil ca adev`rul s` fie undeva la mijloc:
muzicale n-au fost niciodat` inginerii de sunet, orchestratorii, ma-
cordiale. La sfâr[itul anilor nagerii erau, cu siguran]`, obtuzi, dar
‘90, când discurile i se nici Cohen nu se dovedea capabil s`
cump`rau incredibil de bine („Doar în explice exact ce voia. Situa]ia avea s`
era CD-ului a vândut peste treispre- dureze mult` vreme, pân` când,
zece milioane de exemplare“ – înv`]ând s` cânte la pian, a reu[it s`-[i
Boucher, 2004: 45), nu-[i putea repri- impun` punctele de vedere. În fond,
ma resentimentul fa]` de felul în care ceea ce încercau speciali[tii de la
fusese tratat la primele înregistr`ri. Columbia Records era s` amplifice
Victim` perfect` a tehnicienilor de pu]in sunetul, s` dea consisten]` liniei
studio, i se p`rea c` ace[tia îl for]eaz` melodice, dar mai ales s` ascund`
s` intre în una din categoriile la mod`. imperfec]iunile vocii prin relevarea
Adic` s`-l transforme într-un Bob calit`]ilor glasului – adic` ale timbru-
Dylan cu acompaniament de viori, lui inconfundabil. Într-adev`r, la
sau, în cel mai bun caz, într-un folk-ist pu]ini cânt`re]i distinc]ia dintre voce
ceva mai exotic. [i glas poate isca atâtea argumente pro
Cunoscând mania persecu]iei care sau contra ca în cazul lui Cohen.
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
45
C` inginerii de sunet au lucrat cu d`duse [i în patima oarb` a vegetari- neputin]ei de a lua o hot`râre, de a
unit`]i de m`sur` infinitezimale anismului, urmând o ciudat` „diet` opta pentru o situa]ie sau alta. Exist`
mi-am dat seama în ultimii ani, când macrobiotic`“) vorbe[te în favoarea o fractur` dureroas` în fiecare cântec,
am putut compara variantele masteri- autenticit`]ii sentimentelor ei pentru o tânjire f`r` obiect, o durere miste-
zate, de pe CD-uri, cu vechile înregis- cânt`re]. Ira B. Nadel, cel mai bun rioas` \ncorporat` în fiecare strof`.
tr`ri, de pe band` de magnetofon. biograf al lui Cohen, sus]ine c` simpli- Piesele albumului sunt mai degrab`
Printr-o stranie selec]ie a sunetului, în tatea în care tr`iau, vecin` cu mizeria, fragmentele unei t`ceri întrerupte de
variantele „poor-quality“ accesibile se reflecta [i în faptul c` adeseori ]ipete, decât p`r]i ale unui discurs
mie în anii ’70 -’80, m` g`seam cuplul „nu avea nimic altceva de oferit muzical intersectat de necesare pauze.
aproape de ceea ce p`rea a fi fost ide- întâmpl`torilor musafiri decît ceai de Urm`rindu-l cum cânt` la chitar`,
alul lui Cohen: adaosurile din studio soia“ (Nadel, 166). fascinat de geometria sever` a ges-
se estompaser` aproape cu totul, audi- „Izolarea romantic`“ a acelei turilor [i de perfec]iunea plastic` a
bile fiind doar vocea [i ghitara bardu- perioade s-a dovedit fructuoas`, chiar întregului tablou, Johnston avea s`
lui. Precaritatea tehnic` m` transfor- dac`, în planul vie]ii psihice, Cohen spun` mai târziu c` nu se putea sus-
mase în destinatarul ideal al „mini- continua s` sufere la fel de mult. trage vrajei hipnotice r`spândite de
malistului“ Cohen! Misterioasa lui melancolie nu putea fi acel „p`ianjen veninos“ ce domesticea

MUZICA
Realitatea e c` problemele de stu- vindecat` nici de lini[tea f`r` margini sunetele. Pe cât de nesigur în privin]a
dio de la înregistrarea primului disc a p`durii ce se întindea în fa]a casei, propriei vie]i [i voca]ii, pe atât de
dispar, ca prin minune, la al doilea. au decurs diferit. Fiin]a lui întunecat`, nici de puritatea idilic` a pârâului ce sigur de sine s-a dovedit Cohen pe par-
„Terori[tii“ din New York au fot aerul misterios, total nepotrivit cu se prelingea chiar pe sub verand` [i cursul înregistr`rii discului.
înlocui]i de „provincialii“ din degajarea „sudicilor“, cuvintele rostite nici de desf`t`rile erotice pe care Contrastul puternic cu felul de
Nashville, Tennessee, unde cânt`re]ul rar, cu aerul lor de pre]iozitate Suzanne i le oferea din plin („Totul muzic` practicat în studiorile din
se deplaseaz` pentru munca de studio. îndelung studiat`, impuneau deîndat` pentru poet!“, obi[nuia ea s` descrie, Nashville (doar vioara lui Charlie
Cu pu]in` vreme în urm` îl întâlnise respect. Contrastul era evident atât cu amuzament cinic, situa]ia lor din Daniels, un emul al lui Bob Dylan, ce
pe Bob Johnston, specialistul num`rul pentru muzicieni, cât [i pentru tehni- acei ani.) Dar o dat` intrat în studio, avea s` fac` ulterior o serioas` carier`,
unu în produc]ia folk-rock, pe care cieni, obi[nui]i s` aib` de-a face cu Cohen s-a mobilizat în mod nea[tep- amintea, vag, de patria „Country and
Cohen p`rea, de bine, de r`u, s-o ilus- indivizi mai degrab` neciopli]i, simple tat, admirabil sus]inut de Bob Western“-ului) a contribuit în mare
treze. Johnston se ocupase [i de dis- anexe ale unui talent natural, dar cât Johnston. Acesta sesizase „fragilitatea m`sur` la reu[ita albumului: cei din
curile lui Bob Dylan (par]ial de Blonde se poate de limitat. Ei bine, Cohen le cântecelor [i amestecul lor de poezie studio sim]eau c` se afl` în fa]a unei
on Blone [i în întregime de John Wesley promitea tuturor acestora o schimbare [i muzic`“ (Nadel, 167) [i încerca din provoc`ri [i, prin urmare, erau stimu-
Harding [i Nashville Skylines), a[a c` major` – de ton [i de stil. r`sputeri s` li se subordoneze. la]i s` ias` din rutin`, ba chiar s`-[i
probabil casa de discuri nu renun]ase Aventura la Nashville a fost mai Bon Johnston a sesizat un lucru dep`[easc` limitele.
la ideea de a-l clona pe autorul lui A îndelungat` decât î[i imaginase esen]ial în leg`tur` cu piesele lui Songs From A Room con]ine zece
Hard Rain’s A-Gonna Fall în diverse ini]ial. Cele câteva s`pt`mâni proiec- Cohen: ele nu erau, ca mod de com- piese, dintre care una singur`, „The
variante: de la aceea hard, aproape tate de înregistr`ri au devenit aproape pozi]ie, în primul rând crea]ie muzi- Partisan“, apar]ine altui autor.
metal, a lui Bruce Springsteen, la doi ani, petrecu]i într-un or`[el, cal`, ci crea]ie plastic`: ni[te „picturi“ Melodia e un vechi cântec din timpul
aceea sulfuroas`, mistico-erotic`, a lui Franklin, situat la vreo câteva zeci de sonore care trebuiau tratate a[a cum Rezisten]ei franceze, interpretat` în
Cohen. kilometri de studiouri. Cohen a fost pictorul trateaz` culorile pe [evalet: ambele limbi, atât în original, cât [i în
înso]it acolo de frumoasa Suzanne amestecându-le încet, cu grij`, privi- englez`, Cohen fiind acompaniat

N
ASHVILLE era atunci, la Elrod, muza pe care-o întâlnise, exact legiind semitonurile [i armonia, ca de-un grup de trei fran]uzoaice. Data
mijlocul anilor [aizeci – [i a ca pe Janis Joplin, într-un lift, la New premise ale expresivit`]ii. Amintin- oficial` a lans`rii albumului e martie
r`mas [i ast`zi –, un bastion York. A fost o dragoste fulger`toare, de du-[i de rolul jucat în timpul înregis- 1969. În ciuda premiselor, discul a
al conservatorismului repu- ambele p`r]i: de[i „între]inut`“ de un tr`rilor, Johnston se definea drept un consolidat „reputa]ia lui Cohen de
blican, locul de origine al industriei om de afaceri bogat, ea n-a ezitat se se „bodyguar musical, care-l proteja pe prin] consort al pesimismului“ (Nadel,
„Country and Western“, dominat de mute în mica înc`pere de la Chelsea Cohen [i muzica lui de intruziunile 168). E drept c` autorul [i instrumen-
un cre[tinism militant ce se transfor- Hotel a lui Cohen. Rela]ia lor plin` de artificiale [i de falsificarea sunetului“. ti[tii puseser` mult` culoare în pasta
ma, nu arareori, în formule ale na]io- conflicte, dar [i de intens` comuni- Dac` Leonard Cohen a [tiut vreo- sonor`, dar asta nu înseamn` c`
nalismului agresiv. Îns`[i ideea de a-l care, avea s` dureze zece ani. Mam` a dat` s` exploreze cu asemenea preg- nuan]ele dominante erau altceva
trimite pe acest „evreu lugubru, de celor doi copii ai lui Cohen, Lorca [i nan]` latura fragil`, vulnerabil`, de-o decât obi[nuitul cenu[iu-negru al
extrac]ie urban`“ (Nadel, 1996:164), Adam, Suzanne era o surs` perma- infinit` delicate]e a personalit`]ii sale, muzicii coheniene.
ultrasofisticat [i nevrotic, în groapa cu nent` de paradoxuri: pasional` pân` la atunci cu siguran]` Song From A Room „Aspru, ap`s`tor [i emo]ionant“ –
lei populat` de b`ie]i coborâ]i direct marginea s`lb`ticiei, era [i o delicat` e documentul unei experien]e sub aceast` etichet` avea s` ias` în
de la ferm` pentru a-[i cânta iubirea plastician`, specializat` în ceramic` [i str`lucite. O experien]` stranie, îns`: a lume al doilea disc al lui Cohen, [i sub
fa]` de p`mânt, de acareturi, de natura reproduceri dup` operele arti[tilor cla- © David Boswell
înconjur`toare, [i abia la urm` de tot sici. Un biograf avea perfect` dreptate
despre fata care-i a[tepta în pridvor cu s-o descrie drept „o pisic` persan` în
cina aburind`, poate p`rea o glum` de salonul unei doamne, gata s` sar` în
prost-gust. orice clip`, cu ghearele scoase“.
În teorie, lucrurile chiar a[a [i (Am avut curiozitatea s` accesez
st`teau. În practic`, ele erau mai site-ul Suzannei Elrod, care tr`ie[te
nuan]ate. Vechea [coal` a cow-boy- actualmente la Paris [i Los Angeles.
ilor „puri [i duri“ era, încet-încet, con- Am descoperit o artist` total lipsit` de
trabalansat` de câ]iva cânt`re]i care originalitate, virând puternic spre
încercau s` modernizeze dac` nu kitsch. Deseneaz` [i ast`zi portrete în
con]inutul, cel pu]in sunetul de tip maniera mae[trilor de odinioar`.
Nashville. Johnny Cash, Kris Totodat`, posed` o incredibil` capaci-
Kristofferson (acesta alternând identi- tate de a reproduce la perfec]ie
tatea de vedet`, peste zi, cu aceea de lucr`rile unor vechi arti[ti. Câteva
paznic de noapte chiar la studiourile instantanee o înf`[i[eaz` la Luvru,
pentru care înregistra!), Elvis Presley, „copiind“ cu râvn` uleiuri renascen-
Buffy Sainte-Marie [i, mai ales, Ray tiste. O fotografie a lui Suzanne poate
Charles au operat o muta]ie esen]ial` fi v`zut` pe coperta discului din 1977
în însu[i conceptul „Country and al lui Cohen, Death of a Ladies’ Man).
Western“. Diferen]a de vârst` dintre Cohen [i
Insuficient pentru Cohen, care n-a Suzanne – cincisprezece ani – n-a fost
ezitat s` se autodefineasc`, în contrast un impediment. Natur` profund artis-
cu to]i cei de mai sus, drept un tic` ea îns`[i, Suzanne a avut o
cânt`re] de „Country and Eastern“! Era influen]` durabil` asupra crea]iei
formula persiflatorie prin care el, fiu cânt`re]ului. Ironia sor]ii face, îns`, ca
al Torei, se delimita de Nashville-ul piesa de pe albumul anterior, marele
care, între altele, era [i capitala ameri- lui hit, s` fi fost inspirat de alt`
can` a produc]iei de Biblii. Suficiente femeie! Faptul c` a acceptat s`
motive, a[adar, pentru un start cât se petreac` doi ani în Tennessee într-o
poate de prost. Din fericire, lucrurile singur`tate deprimant` (Cohen
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
46
acest drapel urma s` înfrunte timpul. asemeni unei chem`ri la ordine: unsprezecelea“, e la fel de lipsit` de înt`rire, ci de preg`tire a anticlimaxu-
Clasamentele americane îl primesc cu „Notele piesei par s` m` retrimit` la [anse precum metaforica zbur`toare lui: „Tonight will be fine, will be fine,
o c`ldur` moderat` (ca single, melodia îndatoririle asumate. Nu [tiu de ce, încremenit` într-un zbor frânt. will be fine, will be fine… / For a
„The Old Revolution“ a urcat pân` pe dar n-am reu[it niciodat` s` fac din ea Regimul metaforei [i cel al while“. Aceea[i stragem` retoric` e
locul 63 la „Billboard“), în schimb, un cântec des`vâr[it. Kris parabolei au egal` îndrept`]ire de a aplicat` în [i în „The Old Revolution“,
Europa e de-a dreptul sedus`: Le Kristofferson sus]ine c` a[ fi furat o exista în majoritatea cântecelor discu- unde neputin]a de a alege îl determin`
Nouvel Observateur îl declar` „le folk- parte a melodiei de la un compozitor lui. Una dintre cele mai comentate pe eroul liric s` lupte simultan în
singer de l’année“, iar criticii muzicali din Nashville. Dar a mai spus [i c` o balade este „The Story of Isaac“, o ambele tabere: [i de partea Stafiei, [i
îl ova]ioneaz` f`r` rezerve: „Dac` o s`-[i graveze primele versuri pe mor- transpunere a episodului biblic de aceea a Regelui.
fran]uzoaic` posed` un disc, e foarte mânt. Am s` m` simt vexat dac` n-are (Geneza, 22, 1-14) în care Dumnezeu îi În „Lady Midnight“ se p`streaz` o
probabil s` fie unul de Leonard s-o fac`!“. Compozitorul la care se cere lui Avraam s`-[i sacrifice unicul logic` similar` a activ-pasivului: dac`
Cohen“, nota un reporter. „Ulterior, s-a refer`, în interviul din care am citat fiu. Perceput ca un manifest în cântecul men]ionat anterior
aflat c` însu[i pre[edintele Georges rândurile de mai sus, se nume[te Lefty antir`zboinic (ne afl`m în plin` cânt`re]ul „evadeaz` în închisoare“, ca
Pompidou avea obiceiul s` ia cu sine Fitzell, iar piesa se intituleaz` „Mom perioad` a r`zboiului din Vietnam), într-un loc paradiziac, al pl`cerii [i
în vacan]` discurile lui Leonard & Dad’s Waltz“. N-am avut posibili- textul lui Cohen este, în realitate, salv`rii, în acesta seduc]ia e o formul`
Cohen“ (Nadel, 169). tatea s` verific afirma]ia lui mult mai ambiguu. Nimic din de identificare cu for]a magnetic` a
Songs From A Room e, într-o formul` Kristofferson, dar sunt de acord c` ver- milostivenia universal` a flower-power- necunoscutului: „I said: Lady, unfold
MUZICA

abstract`, cel mai confesiv dintre surile de început ale cântecului merit` ului nu transpare în versurile me, but she scorned me/ And told me I
albumele artistului. Dac`, ulterior, o re]inute: „Like a bird on the wire/ Like caden]ate aspru, ca într-un ritual was dead and could never return.[…] /
seam` de cântece au fost legate direct a drunk in a midnight choir / I have p`gân. Cuvintele nemiloase ale tat`lui „She said: Don’t try to use me, or slyly
de o experien]` sau alta, acum el î[i tried in my way to be free“. sugereaz` un personaj fanatic, supus refuse me/ just win me or lose me – / it
face un portret psihic [i moral indi- Dac` primul disc, Songs Of Leonard Legii oarbe, pe care [i-o asum` cu o is this that darkness is for“.
rect, cam în felul în care, în romane, [i Cohen, stabilise temele [i oferise tona- hot`râre transuman`: „He said «I’ve Mult` vreme nu mi-am dat seama
mai ales în The Favourite Game, î[i litatea în care avea s` evolueze întrea- had a vision/ and you know I’m strong de mesajul pe care Cohen a vrut s`-l
deconspira adev`rata identitate [i ga muzic` a autorului, Songs From A and holy»“. transmit` prin contra-coperta acestui
adev`ratele aspira]ii. „Vocea Room e plan[eul solid pe care se vor Ritualul sacrific`rii e identic celui album de-o neobi[nuit` sofisticare. E
r`spânde[te disperare [i durere, a[eza crea]iile urm`toare. E „the most din textul biblic, dar motiva]ia opririi fotografia alb-negru a unei camere
reflectând cu fidelitate starea basic of all Cohen albums“, spunea un m`celului nu rezid` în voin]a divin`, mobilate sumar. În prim-plan, o mas`
sufleteasc` a cânt`re]ului“ (Boucher, critic. Într-adev`r, în multe sensuri, ci în denun]ul fraudei, al p`catului pe care, indistinct, stau dou` obiecte.
113), aruncând asupra realit`]ii o dâr` cântecele acestui album reprezint` întemeietor. Versul-cheie al poemului, În fundal, obloanele de lemn ale unui
întunecat`, sumbr`, produs` de o gradul zero al suferin]ei, al fragilit`]ii, „A scheme is not a vision“, modific` geam prin care p`trunde o dâr`
con[tiin]` torturat`. al blânde]ii, al disper`rii, al nevrozei, raportul de for]e între cel ce se consi- sub]ire de lumin`. În dreapta, un pat
al cinismului, al remu[c`rii, al bolii, al der` sfânt în numele credin]ei oarbe [i simplu, acoperit cu o p`tur` alb`. În
neputin]ei (ce e acel „worm on a victima poten]ial`, aflat` de partea stânga, la o m`su]`-birou, a[ezat` pe
hook“ din primul cântec al discului ra]iunii. „Scheme“, cuvânt plurise- un scaun cu sp`tar, Marianne Ihlen
decât metafora eternului prizonierat, a mantic, înseamn` [i „plan“, [i pare c` scrie la ma[in`. Are fa]a
înfrângerii asigurate chiar dinainte „metod`“, dar [i „conspira]ie“ – nu e acoperit` pe jum`tate de p`rul blond-
de-a te fi n`scut?). suficient s` pl`nuie[ti pentru a putea argintiu. E bronzat` [i zâmbe[te enig-
„Bird on a Wire“ concentreaz`, în s` te consideri alesul Divinit`]ii. matic înspre aparatul de fotografiat:
formula unei balade ce-[i afirm` cu Resemnat în premisele sale, textul e încântare, timiditate, speran]`,
mândrie ascenden]a ilustr` („Like a esen]ialmente conflictual, încheind, în resemnare, uimire. Fotografia pare o
knight from some old-fashioned book/ indeterminare [i paradox, cu o subtil` metafor` a t`cerii plin` de sugestii.
I have saved all my ribbons for thee“), not` de perversitate: adu[i la acela[i Sunetele s-au evaporat cu totul. La fel
o vast` poetic` a resemn`rii [i spe- nivel de fr`]ia crimei, victima [i [i culorile. Ca într-o conspira]ie
ran]ei. Cufundat în noroaie [i plutind c`l`ul, r`zboinicul [i omul p`cii, îndelung urzit` – iat`, „the scheme“
în aerul plin de primejdii al libert`]ii, p`c`tosul [i sfântul sunt prin[i în poate fi „a vision“! –, femeia [i cân-
cânt`re]ul adreseaz` un ]ip`t sfâ[ietor plasa ambiguit`]ilor existen]iale: „And tecul intr` [i ies, ies [i intr` în / din
lumii cu polii inversa]i: cer[etorul e if you call me Brother now,/ forgive if camera secret` a remu[c`rilor târzii
cel ce d` poman`, copilul refuz` s` se I enquire:/ Just according to whose ale lui Leonard Cohen.
nasc`, viermele prins în cârlig nu mai plan?/ When it all comes dust to dust,/
ispite[te prada acvatic`, iar iubita I will kill you if I must,/ I’ll help you if l
preia ini]iativa strategiilor seduc]iei I can./ When it all comes dust to dust,/ David Boucher, Dylan & Cohen, Poets of
O parte a cântecelelor de pe disc amoroase: „I saw a beggar leaning on I will help you if I must/ I’ll kill you if Rock and Roll, Continuum: New York, 2004.
sunt compuse, ori schi]ate, în Grecia. his wooden crutch/ He said to me: I can./ And mercy on our uniform,/ Ira B. Nadel, Various Positions. A Life of
Cohen se aflase acolo, câ]iva ani mai «You must not ask for so much»/ And man of peace, man of war – / the pea- Leonard Cohen, Vintage Canada: Toronto,
devreme, împreun` cu Marianne a pretty woman leaning on her dark- cock spreads his fan!“. 1966.
Ihlen. Pe Marianne o întâlnise pe insu- ened door/ She cried to me «Hey, why Nu sunt sigur c` p`unul din ulti-
la Hydra, ca prieten` a lui Axel Jensen, not ask for more»“. mul vers este un simbol al Am folosit, de asemenea, informa]ii
un romancier norvegian. Marianne Precaritatea p`s`rii pe sârm` este, „solarit`]ii“, al „puterii de [i scurte citate de pe site-urile
lucrase ca model, în Norvegia, Grecia desigur, o metafor` a vie]ii fragile, a transmuta]ie“, al „nemuririi“, a[a cum www.leonardcohenfiles.com,
[i Fran]a, dar desp`r]indu-se, la scurt aspira]iilor niciodat` împlinite. Com- sugereaz` dic]ionarele. Îl v`d, mai www.birdonthewire.com. j
timp, de Jensen r`m`sese, practic, f`r` pus, într-o prim` variant`, în Grecia, degrab`, ca pe o cezur` coborât` brusc
acoperi[. Cohen o ad`poste[te împre- într-o perioad` în care în insula Hydra peste scenariul încremenit în sensuri
un` cu copilul ei, devenind muza lui nu erau nici telefoane [i nici curent uzate: e semnul sfâr[itului, al sus-
vreme de mai mull]i ani. electric, cântecul e rezultatul obser- pend`rii vitalit`]ii lucrurilor. În ulti-
Întrupare a „femeii europene“, v`rii felului agresiv în care civiliza]ia ma pies` a discului, „Tonight Will Be
Marianne era doar cu un an mai îl urm`re[te pe om pretutindeni. Fine“, ideea, subliniat` de râsul sar-
tân`r` decât Cohen. „E des`vâr[it`“, Lumea timpuriu-medieval` în care se donic al cânt`re]ului, revine, în cheie
avea el s-o evoce într-o scrisoare. vedea plonjat, un imaginar „secol al ironic`. Repeti]ia nu are rol de
„Chiar felul în care-mi cere s` scriu
capodopere e blând [i amuzant [i mult
mai subtil decât î[i d` ea seama.“ Cert
este c` Marianne, cu tandre]ea [i
l LEONARD COHEN
în]elepciunea ei deprinse nu se [tie de SONGS FROM A ROOM
unde, a fost un bun paznic al exceselor Bird on the Wire/ Story of Isaac/ A
lui Cohen. Nu l-a lecuit de droguri, dar Bunch of Lonsome Heroes/ The
Partisan/ Seems So Long Ago, Nancy/
i-a diminuat dorin]a de a le lua. {i, mai
The Old Revolution/ The Butcher/ You
presus de orice, l-a inspirat [i l-a obli-
Know Who I Am/ Lady Midnight/
gat s` scrie [i s` compun`. Tonight Will Be Fine.
„Bird on the Wire“, piesa care Columbia Records: New York, N.Y.,
deschide discul, a fost mult` vreme [i 1969
cântecul de debut al concertelor lui
Leonard Cohen. Melodia f`cea apel la
un resort psihic secret, func]ionând
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
47

h
Petre Stoica

POEM
E timpul beatitudinii

Noapte bun` fericire [i trage z`voarele grele

s` nu intre furnicile viet`]ile acestea blindate

î]i m`nânc` idealurile trage perdelele jupoaie pielea

lupului din oglind` ora e foarte mentolat` foarte altfel

luna î[i înfoaie coada verzuie sub pl`pumi uzate

b`trânii c`s`tori]i recit` alfabetul e timpul beatitudinii

ascult` cum î]i cre[te barba de cupru în h`]i[ul ei

apostolii arunc` s`mân]a încerc`rii mai [tii

poate în zori te scoli r`zvr`tit dar fii f`r` grij`

potopul se amân` cu câteva zile cisternele

sunt înc` pe drum 

Carnaval prenocturn, Cartea Româneasc`, Bucure[ti, 2004, p. 108


NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
48

Timpul tuturor lucrurilor


[i timpul muzicii
TEORIA MUZICII

o ANDREI POGORILOWSKI o

Trei enun]uri neagr` ai [tiin]elor creierului, univer- rela]ii simple, aritmetice, \ntre durate, nit`r` [.c.l.) produs` de pasagiile mai
sit`]ile [i Internetul. pe „doi [i cu doi fac patru“. Nota]ia rapide de cinci pulsa]ii pe secund`. Au
UNU. S` fie vreo dou`zeci de ani de aferent` exact asta reprezint`, iar com- mai descoperit c` sunetele \n[irate
când am aflat [i eu c` unii compozi- TREI {I… |n fine, ce au f`cut plexific`rile ulterioare nu au spart \n cam câte zece pe secund` reprezint`
tori contemporani sunt \n c`utarea oamenii ace[tia cu percep]ia/cogni]ia chip incontestabil atotputernicia aces- nu numai limita cea mai de sus a
unui nou sistem de exprimare muzi- sunetelor muzicale nu [tiu foarte bine, tei viziuni. ambitusului pomenit mai devreme,
cal` care s` func]ioneze ca un fel de dar [tiu ce au f`cut cu percep]ia tim- Aici intr` \n ecua]ie termenul de dar [i c` de-acolo-ncolo totul sun` ca o
numitor comun, larg acceptat de pului muzical: au disecat-o \n labora- „competen]`“, a[a cum l-au definit contopire c`reia \n principiu nu-i mai
comunitatea savant` a „artei toare [i au modelat-o (de la „model- corifeii gramaticii generative. A[a putem discerne valen]e ciclice (me-
sunetelor“ – ceva asem`n`tor „prac- ling“) pe computere pân` au limpezi- cum flor`reasa de la col]ul blocului trice). Acestea, [i multe, foarte multe
ticii comune“ din vremea celor care t-o, cu toate c` nu exist` \nc` o singur` meu ar putea vorbi fluent latin`, basc` lucruri asem`n`toare au descoperit
compuneau muzica pe care ast`zi o carte care s` spun` d-a fir a p`r [i chiar româna literar` (dac` [i-ar oamenii cu [ublerul.
ascult`m la Ateneu [i pe care o povestea acestui proces. pune mintea), tot astfel muzicienii ar |ntre toate aceste praguri percep-
numim „clasic`“. Sisteme noi exist`, avea competen]a s` se exprime tempo- tuale exist` alte sub-praguri [i mult`
dup` cum exist` nenum`rate teorii, Povestea timpului muzical e mai ral [i dincolo de patafizica lui „doi [tiin]` & fundament experimental
dar nici unele nu au fost, se pare, complicat`. De[i timpul este singurul plus doi“ dac` ar cunoa[te savantlâcul gata s` le defineasc`. Cum \n muzic`
destul de ofertante \ncât s` atrag` parametru sine qua non al muzicii (gramatic` & vocabular) care duce la o pragurile adesea coexist`, o \ntreag`
\ndeajuns de mul]i muzicieni [i s` (sunetul cu \n`l]ime determinat` nu astfel de abilitate. Or, chestia e c` teo- gramatic` temporal` poate fi dedus`
putem vorbi azi de un nou „limbaj este o precondi]ie, dar gâdil` auzul ria metro-ritmului nu duce acolo, pe din felul \n care acestea
comun“. Nici o problem`. \ntr-un mod pl`cut), teoria timpului când cunoa[terea [i asimilarea interac]ioneaz`. Autorul acestor rân-
muzical a fost aruncat`, \n conserva- temeiurilor perceptuale [i cognitive duri a inventat chiar [i o nota]ie care
ale felului \n care putem pl`m`di s` reprezinte timpul muzical \n ace[ti
forme de timp da – adic` duce! {i termeni (ai percep]iei). Mai e un pas…
anume, undeva unde teoria timpului
muzical st` pe picior de egalitate cu Pu]in` istorie
armonia [i cu celelalte discipline mu- & geografie temporal`
zicale academice deja clasicizate.
Totul a \nceput \n a doua jum`tate
Elemente de vocabular a secolului al XIX-lea, când ni[te psi-
hologi germani precum W. Wundt [i
V` aminti]i de cei cu [ublerul? K. Vierordt s-au pus s` studieze felul
Printre primele lucruri pe care le-au \n care oamenii percep timpul. Au
descoperit a fost c` oamenii posed` nu f`cut câteva experimente [i au deschis
numai un ambitus sonor (pe câte un drum urmat \n secolul urm`tor [i
octave, de la „b`!“ din piept la „hi!“ din de al]ii, printre care H. Piéron, H.
cap se pot \ntinde), ci [i unul tempo- Woodrow [i, mai târziu, J. Piaget [i G.
ral. Au descoperit adic` faptul c`, Oléron – care au asumat cu respect
atunci când ne punem s` \n[ir`m la psihologia experimental`, \ncadrând
nesfâr[it durate egale, nu o putem face percep]ia timpului \n propria sa
nici oricât de lent [i nici oricât de ontologie. Dar figura care a dominat
repede, cauzele acestor limit`ri secolul XX \n acest domeniu a fost
nefiind de natur` fiziologic`. Au Paul Fraisse, ale c`rui studii [i c`r]i
descoperit c` „cea mai lent` melodie despre psihologia timpului au tot
posibil`“ \n[ir` cam dou` sunete la ap`rut, cu o frecven]` ame]itoare,
trei secunde, dincolo de acest prag \ntre 1937 [i 1984. Tot el este cel care a
DOI. Pe de alt` parte, \n ultima toare, undeva \n bra]ele teoriei gene- abilit`]ile noastre de a produce durate v`zut printre primii cât de importante
jum`tate de secol s-a adunat atât de rale a muzicii. Mai pe [leau spus, egale intrând \n zona lamentabilului pot fi descoperirile lui [i ale colegilor
mult patati-patata teoretic \n satul exist` profesori [i catedre de armonie, [i a vagii estim`ri. Au mai descoperit s`i pentru muzicieni. Au fost urechi s`
academic global, „patriotismele“ de de contrapunct, de forme muzicale, c` sistemul nostru nervos central aud` ce spunea Fraisse, dar nu destule.
natur` estetic` [i discu]iile au devenit dar nu [i de timp muzical (m`car \n func]ioneaz` ca un pahar de cristal Pe de alt` parte, \n 1966 un vizionar pe
\ntr-atât de \ncâlcite \ncât unii muzi- varianta „ritm [i metric`“). Dac` care \ncepe s` vibreze [i apoi se chiar nume J. T. Fraser crea The
cieni, cu \nclina]ie spre [tiin]ele intra]i de curiozitate \ntr-o bibliotec` sparge din pricina acutei unei International Society for the Study of
exacte [i laborator, au scos exceda]i muzical` [i v` pune]i s` compara]i soprane, adic` intr` \n rezonan]` \n Time (ISST, \n care este membru [i un
[ublerul din garaj [i au inventat „mu- opurile dedicate armoniei [i sis- jurul unei anumite frecven]e (\n jur de român), un club aflat sub semnul
zicologia cognitiv`“. Adic` au l`sat temelor de organizare sonor` cu cele 0.5 secunde), ceea ce explic` perfect interdisciplinarit`]ii [i pe care J. T.
estetica \n hibernare (sau \n vacan]` care trateaz` timpul muzical o s` feet-tapping-ul, DJ-ii (bâci-bâci-bâci- Fraser \l tuteleaz` [i ast`zi ca
\n Fran]a – unde, de altfel, estetica se face]i repede distinc]ia dintre fanfar` bâci…) [i, pe ringurile de dans, sparge- pre[edinte fondator. Sunt mul]i muzi-
simte mi-nu-nat) [i s-au pus s` [i sfârâiac. Ciudat, nu? rea-n figuri fix \n jurul acestui tempo. cieni printre cei trei sute [i ceva de
studieze ce naiba auzim noi de fapt – Lucrurile stau a[a [i nu altfel pen- Au mai descoperit c` dou` pulsa]ii membri ai societ`]ii iar câmpul larg
adic` au pornit s`-[i descopere [i tru c`, din ra]iuni de sincronizare a aflate la 0.18-0.2 secunde una de de dezbatere i-a ajutat pe ace[tia s`
\nst`pâneasc` creierul, capacit`]ile lui vocilor [i a instrumentelor muzicale, o cealalt` intr` \ntr-o rela]ie de con- scoat` domeniul timpului muzical din
cognitive [i mecanismele percep]iei viziune dura]ional` – [i nu perceptu- topire perceptual` (de tip Gestalt) [i condi]ia de cenu[`reas` a disciplinelor
muzicii. Le-au venit \n ajutor colegi al` – a acaparat domeniul timpului c`, odat` ce te-ai hot`rât s` le produci, muzicale \n câteva universit`]i impor-
din domeniul psihologiei cognitive, muzical \n emisfera vestic` [i, prin nu mai po]i da \napoi, ceea ce explic` tante (de ex. Columbia [i Indiana
psihologiei experimentale, globalizare, \n toat` lumea. Astfel, teo- senza]ia de vertij virtuoz, punere-n Universities). Dou` nume ies aici (ca
psihofizicii, purt`tori de centur` ria clasic` a ritmului se bazeaz` pe abis (mami]o, Pederaski, m-a-nnebu- Afrodita) din spume: Lewis Rowell [i
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
49
compozitorul Jonathan Kramer,
ultimul fiind ani de zile
vicepre[edinte al ISST [i primul muzi-
cian care a produs o carte-sintez` &
reper despre timpul muzical (The
Time of Music, 1988). {apte ani mai
târziu, din satul de laurea]i Nobel
(Massachusetts Institute of
Technology) a ap`rut un al doilea

TEORIA MUZICII
tom, la fel de important, intitulat
Shaping Time [i scris de dirijorul &
muzicologul David Epstein.
Muzicienii aveau \n sfâr[it o baz`
solid`, pe care nu mai trebuia s` o
culeag` din mii de articole r`zle]ite [i
capitole de c`r]i. |n aceea[i perioad`,
muzicienii cu [ublerul (cei preocupa]i
de cogni]ia percep]iei/produc]iei tim-
pului) \ncepuser` s` \ncing`
Internetul, s` capete bani pentru deru-
larea proiectelor [i s` organizeze con-
ferin]e. Voi numi doar câteva nuclee:
Rhythm Perception and Production
Workshop (Belgia), Music, Mind and
Machine Group (Olanda), The Society
for Music Perception and Cognition
(SUA), The International Conference
of Music Perception and Cognition (o
organiza]ie tutelar`). Ast`zi literatura
din domeniu dep`[e[te capacitatea de
absorb]ie a unui om care ar vrea s` o
citeasc` 16 de ore pe zi timp de 40 de
ani (adic` pân` la nani, respectiv pen-
sie).
{i, cu toate acestea, dac` m` \ntâl-
nesc mâine pe strad` cu un muzician
doxat [i \i povestesc de toate cele
scrise pân` aici, \n nou` cazuri din
zece va da din umeri: „Exist` a[a
ceva?“. Da, nu numai c` exist`, dar…

Practica comun`
[i percep]ia educat`
… Mai e un pas [i tot acest savantlâc
adunat cu trud` se va transforma din
teorie \n limbaj. Un limbaj de sine
st`t`tor care va releva caracterul
func]ional al timpului muzical, imen-
sa lui ofert` (zdrobitoare \n raport cu
teoria clasic` a metro-ritmului) [i care
nu doar va studia muzica existent`, ci
o va [i (re)crea dup` chipul [i
asem`n`rea sa prin intermediul unei
gramatici [i a unei semiografii anco-
rate \n fenomenele percep]iei umane.
Anul trecut a ap`rut deja o prim`
lucrare \n care muzicologia cognitiv`
referitoare la timp se \mbin` fericit cu
aparatul teoretic preexistent: Hearing
in Time, scris` de profesorul Justin
London de la Carleton College. Nu \n teoria metro-ritmului [i capacitatea praguri perceptuale, rezonan]`, De aceea
este pasul decisiv dar este \nc` un pas, de a produce, cu timpul, structuri tem- antrenare, iner]ie, actoni, structuri
adunat \ntre copertele unei singure porale dificile. Un limbaj, a[adar, pulsatorice de tip Gestalt, integrare noul limbaj comun care va s` vin`
c`r]i. asem`n`tor unui instrument muzical interpulsatoric` de toate soiurile, de la va avea tupeul s` fie prizat de \ntreaga
Compozitorii care [i-au tot dorit n`r`va[ care nu poate fi strunit decât contopire la „chunking“ [i „pattern- comunitate muzical` – pentru c`
reapari]ia unei „practici comune“ pot cu pre]ul unor „copil`rii ratate“. ing“, goluri temporale, dihotomii de nimeni nu va putea s`-[i reformateze
sta lini[ti]i: vine. Nu este rodul unei Sistemele de organizare a tip accent-neaccent, de la accentul de creierul sau s`-i nege mecanismele
singure min]i de geniu ci, asemeni \n`l]imilor sonore nu au putut face durat`, de intensitate, prozodic, cognitive dovedite. Un vals care \[i va
armoniei tonale, al unui \ndelungat abstrac]ie de un fenomen acustic ori- subiectiv la cel de climax [i cele de tip \n[ira fiecare dintre cei trei timpi din
efort colectiv (deocamdat` mai mult ginar: armonicele naturale ale unui „top-down“ [i „bottom-up“. Mai exist` cinci \n cinci secunde nu va invita pe
teoretic), nu va „asigura preeminen]a sunet fundamental. Ele sunt vinovate o \ntreag` poetic` a „momentului nimeni la dans niciodat`, decât dac`
muzicii germane pentru o sut` de ani“ se pare, de taxinomia subiectiv` „con- prezent“ care pune \n perspectiv` vom deveni foarte gra[i [i foarte
(Schönberg dixit), nu va fi (cum se sonan]`-disonan]`“, adic` „sun` bine- toate aceste fenomene… Nu este locul lene[i.
b`nuia) ceva despre \n`l]imi sonore [i sun` r`u“. Timpului muzical, a[a cum s` explic aici aceast` terminologie, ci Muzicienii vor trebui s` fac` fa]`
nu va fi la \ndemâna oricui. De ce? este el predat \n [colile de azi, nu i se doar s` ar`t c` felului \n care creierul acestei noi provoc`ri. |n momentul \n
Pentru c` asemenea auzului armonic (re)cunoa[te un astfel de fundament nostru proceseaz` informa]iile de care, a[a cum spuneam, teoria se va
(capacitatea de a numi rapid ce acor- (psiho)fizic. Sistemul nostru nervos natur` temporal` nu i se poate sus- transforma \n limbaj [i nota]ie, iar
duri [i ce func]ii armonice \nl`n]uie central proceseaz` percep]ia timpului trage nici un muzician, pentru c` acestea vor presupune efort de asimi-
\ntr-o compozi]ie) [i tipul de auz tem- pe mai multe paliere simultan. Exist` „baza“ raport`rii noastre la percep]ia lare, [motru, specula]ie creativ` [i ta-
poral din noul limbaj presupune un categorii de aten]ie, de memorie (de la formelor de timp discret se afl` bine lent prev`d o epoc` interesant` \n isto-
efort uria[ de (re)educare a percep]iei. ceea ce se nume[te „working memory“ ferecat` \n circumvolu]iuni [i sinapse ria muzicii. Mi-ar pl`cea s`-i prind, la
Mai presupune asimilarea unui cu la memoria pe termen scurt [i cea pe care nu le putem elibera nici cu b`trâne]e, primele tres`riri. j
totul alt vocabular decât cel existent analitic`), exist`, cum am v`zut, LSD, [i nici cu rachiu aprig de Câln`u.
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
50

Despre manufacturi,
trambuline & alte
cacealmale
POLEMICI

o EUGEN CIURTIN o

A
CEST text este o polemic`. torand român ca s` func]ioneze. „Chiar tea crezându-se inedit. atâta orientalistic` pe cât ]ine s` aib`“.
Pe magistrala foarte gola[` [i o scurt` monografie“ e un volumen 8. Se discrediteaz` complet afir- LB crede c` ofensez „indiani[ti ro-
a studiilor indiene publi- pe care i l-am [i semnalat la timp, [i mând, de pild`, c` editorul are „surse mâni“, care vede [i el c` nu exist`, c`ci
cate la noi, efluviile de re- recenzat în Bulletin d’études indiennes, recente, cel mai adesea de prima mân`, îi exemplific` cu dou` institu]ii (!!),
cenzent ale dlui L. Borda[ Paris, 21 (2003), p. 283-286. Edi]ia nici dar f`r` s` le poat` controla“ (sic!). care, zice, „au [i sec]iuni de indologie
(aici LB) nu ne arunc`, ancorat în patru nu e m`car „cea mai recent` apari]ie“ Portretul acesta de magician afazic nici mai mult sau mai pu]in ocupate“ plus
pagini din num`rul anterior al ID, nici despre JMH. nu e prea distractiv. Sursele nu sunt patru cercet`tori exila]i (în Japonia,
m`car un colac de salvare. Am citit 2. Nu „dore[te s` se înscrie progra- „recente“, ci egal repartizate pe ultime- Elve]ia, Germania [i Australia), inegali
stupefiat, apoi amuzat comentariul ti- matic“ pe urmele lui Arion Ro[u, ci edi- le dou` secole. ca preg`tire, dintre care conteaz` profe-
trat lung [i mediatic pe care l-a livrat torul utilizeaz` [i rezultatele unui stu- 9. Ce pricepe LB prin „control“ e sorul Florin Deleanu, citat în edi]ie, pe
edi]iei mele din memoriile lui Honig- diu în curs de apari]ie într-un periodic ame]itor: despre Körösi Csoma [i Ho- care îl admir foarte mult, precum
berger (Polirom, 2004; aici JMH). Con- asiatic din Occident, elaborat împre- nigberger, LB 2004 declara c` „au privit întreaga [coal` de indianistic` de la
cluziile comentariului îl apropie de un` cu Arion Ro[u. JMH cuprinde de înspre filozofiile [i religiile Indiei din Tokyo cu care colaborez. LB nu pricepe
impostura afacerii Sokal. Rog redac]ia fapt dou` c`r]i: traducerea c`r]ii din prisma preten]iei lor fundamentale – c` afirma]ia, cu volumul din jurul ei de
[i cititorii s`-mi permit` s` fiu plictisi- 1851/1852 [i montura istoric` necesar` aceea de a fi demersuri transforma- pild`, ofenseaz` doar vidul [i impos-
tor, r`spunzând unor critici false, ca- unui public divers. Grav este îns` c` tive“. Acum opusul: „Ca om practic turile (aici [i a sa).
lomnioase [i care, ca tematic`, apar în discrediteaz` absurd aceast` colabo- care nu se încurc` prea mult cu filo- 14. M` acuz` complet toxic de
premier` absolut` ([i nu doar la noi) rare în subiecte de indianistic` care alt- sofia [i ideile religioase, Honigberger „inten]ii [i politici de imagine de tip
într-o publica]ie cultural` de larg tiraj. minteri i-au r`mas inaccesibile. privea fie cu indiferen]` fie cu superi- monopolist“, f`r` leg`tur` nu numai
Pentru a nu incomoda eventuala oste- 3. Despre editor spune c` „se pro- oritate religiile indiene“… cu JMH, dar chiar cu restul recenziei
neal` a celui care va dori s` fac` con- nun]` cu exigen]`“: cum [i LB e discu- 10. LB e absurd crezând c` îl „ro- sale! Nu am livrat nic`ieri, ca LB, aser-
fruntarea – din ra]iuni pe care aceast` tat (p. 385, 439, etc.). |ntre exigen]e e [i mânizez“: de la primul subtitlu (p. 15: ]iuni despre „indiani[ti români“ citând
revist` le ap`r` chiar [i pentru cei ce nu aceea ca, atunci când cineva va dori „Un sas din Bra[ov în Panjab [i Kash- expatria]i [i concurând, a[adar, retori-
le ilustreaz` – voi prelua ordinea obiec- s`-[i bat` de joc de volum sau s`-l mini- mir“) pân` la sfâr[it (p. 439: „nu era ca PSD despre exilul creierelor, nici nu
]iilor. Textul s`u continu` altele: a de- malizeze, s` se fac` singur de râs. român, ci un farmacist sas din Bra[ov am f`cut recomand`ri-trambulin`
butat cu unul scurt despre mai multe 4. LB crede c` un control [tiin]ific [i în amintirea c`ruia scriu aceste pa- unei edituri (de ce nu mai multora?).
volume pe care le-am editat [i a ajuns, o „evaluare profesionist`“ lipsesc edi- gini“) spun contrariul. Hans Barth, un 15. LB e îns` [i exact în critici, cele
iat`, la dou` recenzii intitulate, foarte ]iei. E abuziv [i neinformat, ignorând istoric sas, a recenzat JMH ajungând [i despre Eliade: nu putem, vai, coincide,
lungi, despre o singur` carte. Cum a grav pe cele trei din volum (Arion aici (e drept, gra]ie „respectului cole- c`ci, o spune singur (2004), „demersul
redactat, cinci ani dup`, [i interven]ii Ro[u, Bernard Le Calloc’h, Jean-Marie gial“ cu care m` îndatoreaz`) la con- meu – pornit mai degrab` dintr-un
foiletonistice la un singur articol, e Lafont, care nu sunt „francofoni“, ci cluzii total opuse lui LB („Ein großer instinct ‘organic’ (scuze pentru ter-
autorul unei mici monografii despre francezi, iar editorul a publicat india- Siebenbürger Sachse – den wir ver- men) decât ca urmare a unui moment
mine. Regretabil, pentru c` în rest LB nistic` mai mult la Paris), manipulând gessen haben“, Siebenbürgische Zeitung, de decizie ra]ional` — este unul de tip
are prezen]e publice minore, de[i grosolan contextul interna]ional în München, Folge 3, 2005). ‘anarhist’, adic` opus simetric elitismu-
glosând despre ce am publicat a scris care se desf`[oar` cercetarea asupra lui 11. Din 444 pagini în care vâneaz` lui [i democra]iei în cultur`. (…) Eliade
zeci de pagini debutând nu numai la JMH (pp. 87-89). gre[eli, LB flutur` ca fanion doar Devā însu[i era un ‘anarhic’, c`ci ierarhia de
Zal`u. LB î[i contrazice în recenzie alte 5. Vrea s` fac` „un prim [i modest (în loc de Devı̄ ), dar la p. 70 vorbesc partea c`reia se situa nu f`cea parte, [i
dou` texte: „Scrisori de la un alt Pont pas, asociat (…) cu un rol benefic“. De despre „‘so]ia fidel`’, al c`rei model nu poate face parte, din lumea sublu-
Euxin“, Caiete silvane nr. 1/2000 (LB vreme ce ]ine s` publice concomitent mitic este zei]a (Devā, Durgā, Parvatı̄)“. nar`.“ Opus „elitismului [i democra]i-
2000) [i un interviu în seria „|ntâlni- dou` articole, „un prim pas“ e de fapt A[adar mn. Devā (f. Devı̄) corespunde ei“ simetric? Eliade nu a fost anarhic de-
rilor cu sacrul“, Convorbiri literare (LB salt de-a binelea. acelui „model mitic“ (precedat de „al cât prin 1937, iar LB, cu o recenzie anar-
2004). Timp de câ]iva ani, nu a recen- 6. |n gol, îns`. Anun]` c` va discuta c`rei“, nu de „un… care“), iar pofta de hist`, a produs excogita]ii suficient de
zat nici un alt, cum s` spun, autor nede- „meritele [i sc`derile edi]iei“, dar nu feminine e r`spl`tit` cu dou`, care îi alarmante ca s` mai fie considerat
cedat, fie el indianist, [ansonetist sau discut` nici un merit, în dezacord abso- sunt zei]ei chiar nume. N-am scris nici obiectiv când atac` JMH, o edi]ie sub-
pomicultor. Dac` am putut pân` acum lut cu to]i cei care au discutat-o, [i abia Daiva, nici deya („dat“), nici deśa („re- lunar` dar strâns` din toate continen-
ignora bizareria, cititorii pot, într-un o optime din ce cuprinde JMH. Ignor` giune“), nici deha („corp“), nici m`car tele lui Honigberger. LB nu are ce
rând, afla c` „profesionalismul“ venti- totul cu privire la: por]iunile de istorie devr. i („frate vitreg“). corecta? Dimpotriv`. Despre Eliade
lat de LB deriv`, de fapt, dintr-o fixa]ie, a medicinii, identific`rile botanice, is- 12. M` v`d exclus dintr-un condei (n`scut la 28 februarie) [i LB scrie LB
[i c` obiec]iile – din care una nu e fon- toria Panjabului, episoadele principale nombrilist [i dintre indiani[ti, [i dintre (2004): „eram prezida]i de constela]ii
dat` – sunt lejer maniacale. Mai mult ale biografiei sale, colegii s`i de la necunosc`torii – inombrabili! – ai san- asem`n`toare datorate datei identice la
mofturos decât indianist [i, decât mof- Lahore. scritei. LB d` – nechemat, nerespins – care ne-am n`scut“. Despre data de
turos, mai mult recenzor cu agend`, 7. Sc`derile îi apar]in. „Pare“, „poa- verdicte: un „ne-indianist“. Nu sufl` un na[tere a lui LB, doar LB a mai scris
[i-a ales o ]int` unde nu las` urme, te“ [i „probabil“, „nu pu]ine“, „nu toc- cuvânt despre impostorii parohiali de (2000, p. 42): „Pe 27 februarie corpul
chiar dac` tirul de specialist al lui mai“ [i „adesea“, sursele sale „profesio- la noi care scriu despre sine c` sunt meu a intrat în cel de-al 27-lea an de
„de[i“ (cum [i începe…) poate fi zgomo- niste“ de [leau, escaladeaz` afirma]ii „indiani[ti“, nu compar`, ci, viclean, î[i existen]` terestr`“. Aici e [i nivelul
tos. S` o lu`m pe rând. grave. Stupefiant e c` tot ce poveste[te etaleaz` fixa]ia. |l sup`r` afirma]ia mea cacealmalei produse de LB. Sper din
1. La lucr`rile anonime despre Ho- ca [i cum ar lipsi din JMH se afl` exact c` „România nu are indiani[ti“, sur- atât penibil s` nu ias`, în loc de vreo
nigberger din „ultimul deceniu“, LB acolo. Poate verifica oricine: celor câ- prinz`toare, ce-i drept. edi]ie sau m`car o recenzie corect`,
putea cita exact studiile noastre, nu torva zeci de fraze ale lui LB le cores- 13. Dar de ce-ar fi surprinz`toare? vreun mit. Ca [i textul, aici, polemica
l`sa impresia c` sunt ultimul venit; pund zeci de pagini din edi]ie. Spune Am sprijinit-o cu o eviden]` limpede [i s-a încheiat, c`ci reajung la vorba lui
unele au ap`rut în centre de indianis- îns` „de obicei trecute cu vederea sau concis`: „(…) cultura român` are ori- C`t`lin Avramescu: ce mai am eu de
tic` care nu a[teapt` p`rerile unui doc- minimalizate“, [i poveste[te prost car- cum – exact ca Anglia [i ca Argentina – demonstrat aici? j
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
52

Unde ar trebui amplasat`


Catedrala Patriarhal`
SCRISORI

Stimate domnule subterane par a fi fost trasate \n a[a fel \ns` c` ar fi extrem de improbabil ca o vreau (nu vreau) eu“. Necazul este c`
Horia-Roman Patapievici \ncât s` descurajeze din fa[` orice astfel de coeren]` s` rezulte doar din astfel am fost trata]i de c`tre cei care
inten]ie rezonabil` de modelare. jocul \ntâmpl`rii. ne conduc, nu doar de [aizeci de ani,
Subiectul scrisorii mele este unul Astfel s-a \mp`mântenit ideea tacit` c` inducându-ni-se, ca popor, un blocaj
despre care nu sunt sigur c` a]i mai acel amplasament nu mai este utili- Ceva r`mâne totu[i de rezolvat mental atât de total [i de insidios,
vrea s` auzi]i: Catedrala Patriarhal`. zabil. \ntre noi: de regul`, interven]ii \ncât nici nu-l mai percepem ca atare
Cred \ns` c` vina pentru aceast` even- {i totu[i, dac` ar fi s` se ridice o ca- „neortodoxe“ precum aceasta sunt pur [i care ne plafoneaz` dramatic
tual` lehamite nu subiectul o poart`, tedral`, acolo [i numai acolo trebuie [i simplu ignorate, dintr-un gen de aspira]iile. {i nu sunt prea dese ocazi-
ci maniera \n care este el \ndeob[te ridicat`, pentru toate motivele din reac]ie care combin` comoditatea \n ile care, precum cea de fa]`, s` ne ofere
abordat. lume. F`când pentru moment gândire cu tot felul de aprehensiuni, [ansa de a avea o perspectiv` coerent`
C`ci ideea, ap`rut` odat` cu abstrac]ie de ce se afl` \n subteran, transformabile la rigoare \n verdicte de dizlocare a lui, de ie[ire din
Patriarhia [i revenit` de câte ori s-a observ`m c` locul dispune \n prezent ex cathedra: fie tehnice (cum s` con- marasm. C`ci o astfel de zidire are
putut, pune \n discu]ie un concept de o geometrie riguros determinat` [i struie[ti peste metrou!), fie economice \nainte de orice o puternic`
esen]ial, definit prin chiar titulatura ideal` pentru o astfel de cl`dire: biseri- (e prea scump [i n-avem atâ]ia bani!), \nc`rc`tur` simbolic`, exprimând
obiectivului: Catedrala Mântuirii ca ar trebui centrat` pe intersec]ia din- fie mai ales dogmatice (o biseric` orto- ceva esen]ial despre constructorul ei.
Neamului. Inspirat nume, pe care ar fi tre axul Bulevardului Unirii (perfect dox` trebuie s` respecte tradi]ia!). Definind rela]ia noastr` cu
bine s` [i-l merite. Strategia \ns` nu „orientat“) [i cel al aleii care coboar` Poate chiar a[a e, sau poate nu… S` le Dumnezeu, cu noi \n[ine [i cu lumea,
este prea clar`. Cum proced`m: \ntâi de la Mitropolie, punct marcat deja de lu`m pe rând: pentru un bun inginer, rezultatul, fie el [i dezam`gitor, nu
ne mântuim [i apoi ridic`m o cate- jedoul fântânii principale. Beneficiind aproape orice este posibil, dac` merit` poate fi decât adev`rat. Ace[tia sun-
dral` \ntru celebrarea evenimentului, de perspectiva bulevardului, ea ar (dar asta urmeaz` s` se stabileasc`). {i tem. Acum. Faptul \nsu[i de a o afla ar
sau folosim prilejul unic al edific`rii scoate \n acela[i timp din anonimat n-ar fi exclus ca problema tehnic` s` reprezenta un uria[ pas \nainte.
spre a pune ordine \n ceea ce suntem patrulaterul tern [i deocamdat` mult fie aici mai simpl` decât pare. Cât |n acest moment, Biserica, \n cali-
[i a porni astfel pe respectiva cale? prea risipit al Pie]ei Unirii, conferind despre cea economic`, trebuie spus c` tate de beneficiar, se afl` \n pozi]ia cea
C`ci, evident, o catedral` a mântuirii relief peisajului urban. Asta doar prin ceea ce se va cheltui \n plus pe cali- mai favorabil` s` \l fac`. Ce alt prilej
\n afara ideii de mântuire nu are sens, simpla prezen]` ca obiect. tatea elementelor constructive (proba- mai bun pentru o adev`rat` con-
de[i, din p`cate, problema tocmai ast- {tim \ns` c` exact acolo nu se poate bil din o]el inoxidabil [i cristal) va fruntare de opinii, de natur` s`-i
fel se pune. Dovada este c` nu [tim construi. Dedesubt este plan[eul proveni \n bun` m`sur` din cuprind` toate ierarhiile, de la
nici cum, nici unde s` o facem. {i nici sta]iei de metrou, care, desigur, nu a renun]area la imensul volum de mate- Patriarh [i pân` la Enoria[, decât ela-
de ce… |n astfel de situa]ii, \nainta[ii fost proiectat s` suporte o asemenea riale grele care, altfel, ar trebui puse \n borarea temei pentru proeictul cate-
no[tri, con[tien]i de faptul c` o biseri- sarcin`. Aici intervine \ns` principala oper` [i finisate ([i pentru care am fi dralei? {i sunt atâtea lucruri fasci-
c` este Casa Domnului, cereau mai virtute a locului: aceea de a determina avut bani). nante de discutat, numai dintre cele
\ntâi consim]`mântul S`u. Primirea caracteristicile compozi]ionale ale Iar tradi]ia bisericilor ortodoxe, direct legate de aceasta! Despre nucle-
lui era \nso]it` de semne care precizau cl`dirii, expresia [i propor]iile cele ancorat` undeva, oriunde, \n pre- ul tare al Dogmei, cel ale c`rui limite
cel mai adesea locul, caracteristicile mai favorabile. Dac` nu poate fi modernitate, nu cred c` este atât de nu trebuie cu nici un pre] dep`[ite.
formale, uneori pân` la detaliu, masiv`, de ce s` nu fie supl`? Dac` nu exclusiv` pe cât se afirm`. Vorbind Despre libertate [i \n ce m`sur` poate
rezultând. Primim noi astfel de poate fi grea, de ce s` nu fie u[oar`, ca despre reu[ite, pu]ine asem`n`ri pot fi fi ea folosit` \n redescoperirea
limpeziri? Avem Consim]`mântul? o pas`re, ca un \nger? O structur` me- g`site \ntre, s` zicem, bisericile din resurselor expresive ale ortodoxiei.
Greu de spus. Este drept c` \n talic`, eventual tridimensional`, poate Bucovina [i cele maramure[ene. Atât Despre scopul major al investi]iei. {i
Bucure[ti a existat pe timpuri un lua orice form`, chiar [i pe aceea de \n privin]a stilului, cât [i a pro- câte altele. Momentul nu ar trebui
amplasament privilegiat, semnalat biseric`. {i abia dac` are nevoie de por]iilor [i materialelor. Ele exprim` ratat cu nici un pre], c`ci, indiferent
chiar de patriarhul Miron Cristea: la reazeme. Ceva \mi spune c` acolo cu mijloacele cele mai potrivite spiri- de rezultatul imediat, chiar punerea
baza Dealului Mitropoliei, \n Pia]a unde ne vor trebui, le vom avea. Chiar tul locului [i al timpului, de aceea [i problemei ar \nsemna lansarea unei
Bibescu, oferind posibilitatea consti- c` merit` \ncercat! sunt reu[ite. E[ecurile, da, au toate un campanii pentru o adev`rat`
tuirii unei axe sacramentale \n tan- Acum, c` am amplasat Catedrala [i stil comun: un eclectism searb`d, metanoia, o schimbare de mentalitate
dem cu biserica mitropolitan`. Totu[i, o avem \n ninte ca alur`, ne putem provenit din lipsa de idei [i de curaj, care nu poate s` r`mân` \n timp f`r`
de[i s-au alocat [i fondurile necesare, imagina [i un alt tip de impact. de sensiblitate, \n]elepciune [i cultur`, ecou. Succesul ei ne-ar oferi o
proiectul nu s-a realizat, poate, cred Privind \n lungul Bulevardului Unirii, cel mai adesea a comanditarului, fa]` desprindere calm` de trecut, ne-ar va-
eu, [i datorit` faptului c` „locul“ nu constat`m c` pia]a omonim` nu de care arhitectul nu a avut de regul` lora prezentul, ne-ar poten]a viitorul.
era \nc` suficient „preg`tit“, oferind exist` vizual decât din momentul \n alt` vin` \n afara aceleia de a fi con- Succesul ei ne-ar ajuta s` iert`m [i s`
prea pu]ine indicii despre „cum“ tre- care p`trundem \n ea. Exist` \ns` Casa sim]it. Uria[` vin`! M` \ndoiesc c` fim ierta]i. Ar fi \nceputul unui proces
buie s` arate noua construc]ie. Ceea ce Poporului, cu asupra de m`sur`, asta este tradi]ia bisericilor ortodoxe de purificare moral` având drept
\nsemna c` pur [i simplu nu-i venise aducând ansamblului o tonalitate care ar trebui \ncurajat`, iar o biseric` c`l`uz` „Catedrala Mântuirii
\nc` vremea. {i c` menirea ei trebuia frustrant` care nu poate fi atenuat` de câteva mii de locuri oricum nu face Neamului“, denumire care abia a[a
s` fie cu mult mai cuprinz`toare decât decât contrapunctic. De ceva foarte parte din nici o tradi]ie autohton`. cap`t` un \n]eles. Privit` astfel, ridi-
se putuse aprecia. puternic, dar distinct, atât \n spirit, cât Cred c` tocmai de aceea ar trebui carea ei este pentru noi de o stringent`
De atunci [i pân` nu demult, [i \n materie. Masivitatea Casei nu schimbat ceva \n abordarea subiectu- actualitate.
demol`rile, canalizarea Dâmbovi]ei, poate fi concurat` de o alt` masivitate, lui, nu prin renun]area la tradi]ie, ci
construc]ia metroului [i mai ales dar poate fi \mblânzit` [i supus` prin prin reg`sirea ei, anume a spiritului Tudor Miric`
Bulevardul Victoria Socialismului, gra]ie [i elegan]`. De notat c` nu orice creator din vremurile \n care arhitec-
acea funie monumental` atârnat` de fel de obiect \[i permite a[a ceva. Un tura noastr` religioas` avea \nc` drep- Bucure[ti, 27 februarie 2005
trupul monstruos al Casei Poporului, teatru sau o sal` de sport, nu… O cate- tul s` dea capodopere.
au tensionat semnifica]iile zonei pân` dral`, da. Interesant c`, \ntr-o astfel de Vor putea oare societatea N.B.: Aceasta este o idee pe care v-o
aproape de paroxism, mai dramatic viziune, pare c` \nse[i vicisitudinile româneasc` [i Biserica ei s` fac` acest ofer. A[tept, prin intermediul dum-
decât oriunde \n Bucure[ti. |n timp ce epocilor trecute lucreaz` pentru pro- pas? C` este greu se vede din calitatea neavoastr`, dialogul.
lucr`rile de suprafa]` au populat situl pria lor izb`vire. Nu \mi asum acum argumenta]iei desf`[urate cu ocazia
cu toate fantomele Epocii de Aur (care \ndr`zneala de a califica acest fel de confrunt`rilor care au loc periodic,
\l bântuie [i ast`zi nestingherite), cele \ndrept`ri drept „semne“, m` gândesc rezumabil` \n esen]` la „pentru c` a[a
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
53

Scrisoare deschis`
(c`tre cine vrea s-o deschid`)

În nr.2, 10-16 martie, Observatorul un compendiu provizoriu (un manual ral, programul este limitat [i în con- tre recunosc cu o sinceritate simpati-

SCRISORI
cultural public` mai multe lu`ri de tip`rit la Universitatea „Spiru Haret“ centrarea c`tre specializare. De[i c`: „am ales o variant` conservatoare,
pozi]ie în leg`tur` cu reforma din înv`]`mîntul paralel, particular). numai 3-4 genera]ii ne despart de vre- care nu reprezint` un plan nou, ci mai
„bolognez`“ prin care înv`]`mîntul Totu[i, nivelul de cuno[tin]e constatat mea cînd se scria române[te în alt alfa- degrab` o prescurtare a celui vechi“.
nostru univeristar se preg`te[te s` la examene e foarte redus [i nu trece bet decît ast`zi, paleografia chirilic` Dac` varianta de patru ani este
treac`. Am re]inut din aceste de marginile „modulului“ respectiv, este o materie op]ional`, a[a c`, în socotit` prea costisitoare – c`ci, la
observa]ii [i reflec]ii c` Medicina, a[a c`, dac` a înv`]at ceva despre „bi- locul ei, cineva poate alege epigrafia urma urmei, de economii e vorba sub
Dreptul [i Teatrul (nu [i Arhitectura?) seric` [i cultur`“, absolventul nu [tie greac` sau egiptean` sau paleografia pretextul moderniz`rii înv`]`mîntu-
vor p`stra durata lor actual`. Între mai nimic despre „stat [i institu]ii“ turco-osman`, caz în care absolventul lui superior –, chiar în cuprinsul a trei
aceste excep]ii de la reducerea genera- sau despre „economie [i societate“. Facult`]ii de Istorie va fi incapabil s` ani mai este posibil` o reorganizare a
l` a primului ciclu de preg`tire nu se Pentru a înghesui toat` materia în descifreze pisania unei biserici sau domeniului care s` p`streze în via]`
num`r` [i Istoria, cum ar fi dorit unele 20 de ore pe s`pt`mîn`, autorii proiec- inscrip]ia de pe o piatr` de mormînt. mo[tenirea unei tradi]ii umaniste de
cadre didactice de la respectiva tului de plan de înv`]`mînt care e pe S` nu mai vorbim de faptul c` care nu ne putem înstr`ina decît
Facultate a Universit`]ii din Bucure[ti. cale de a fi adoptat nu au putut face absen]a din planul de înv`]`mînt a uitînd ce a fost cultura româneasc`.
La [edin]a catedrei de Istorie univer- loc unor cursuri de istorie a literaturii unor elemente de metodologie a Dar team` mi-e c` ast`zi universitatea,
sal` (medie, modern` [i contempo- [i a artei, de[i necesitatea lor era cercet`rii sau de scriere academic` ne ca [i societatea, str`juite amîndou` de
ran`) la care am participat luna tre- demult foarte vizibil`. În definitiv, noi îndreapt`, sigur [i nu tocmai încet, cele mai rigide conven]ii intelectuale,
cut`, partizanii men]inerii unei durate urm`rim s` preg`tim înainte de toate spre o performan]`: studentul care nu se prosterneaz` înaintea unui viitor cu
de patru ani au avut quasi-unanimi- oameni de cultur` capabili s` cite[te, dar nici nu [tie s` scrie. În atît mai înce]o[at cu cît e f`r` trecut.
tatea, ceea ce îns` nu se reflect` în în]eleag` istoria. Rezultatul constrîn- schimb, de cî]iva ani, a p`truns în
concluziile Consiliului profesoral, gerilor pe care le-au impus ultimele curriculum, ca materie independent` Andrei Pippidi
unde s-a adoptat f`r` ezitare un plan reforme este c`, a doua zi dup` un (nu, cum ar fi normal, ca parte din cea
de înv`]`mînt pe trei ani. Nu e locul exerci]iu mecanic de memorizare prin mai recent` istorie),“integrarea euro-
s` st`rui acum asupra motivelor care a ob]inut, cu chiu cu vai, nota de atlantic`“, înc` un exemplu al repezi-
(numai b`nuite) pentru care opinia trecere, studentul r`mîne, cum spunea ciunii cu care imit`m.
divergent` a disp`rut din scripte. Ceea Bogdan Murgescu, „privat de o viziune Colegii care ar fi avut prilejul de a
ce mi se pare urgent, cît înc` nu s-au de ansamblu“. îndrepta m`car unele din aceste
f`cut pa[i mai departe într-o direc]ie Limitat în extinderea sa spre gene- defecte de organizare a studiilor noas-
care ar prejudicia grav viitorul
meseriei noastre, este s` atrag aten]ia
asupra noilor gre[eli care, ad`ugate la
altele mai vechi, ne vor aduce în
impas. În acela[i m`nunchi de articole
din Observatorul cultural exist` [i unul
semnat de colegul Bogdan Murgescu,
exprimînd mari rezerve fa]` de aceast`
situa]ie. Spre deosebire, îns`, de ple-
doaria sa pentru o reîmp`r]ire
inteligent` a materiei pe trei ani, eu
sînt de p`rere c` patru ani (la cî]i s-a
ajuns dup` 1990 prin reducerea celor
cinci din trecut) reprezint` un minim
indispensabil.
Primejdia pentru domeniul de
cunoa[tere pe care-l avem în vedere a
ap`rut de cînd a crescut necontrolat
num`rul studen]ilor, accepta]i dup`
un examen de admitere indulgent sau
pe locuri suplimentare pl`tite. Nu
numai c` ei vin dintr-un liceu unde
calitatea înv`]`mîntului istoriei s-a
deteriorat, dar au dificult`]i s` se ori-
enteze în sistemul actual de reparti-
zare a materiilor, care-i oblig` s`
absoarb` simultan preistorie, antichi-
tate [i Ev Mediu, a[a încît ies de la o
lec]ie despre conflictul dintre papali-
tate [i imperiu ca s` se întoarc` la
fra]ii Gracchi. Seminarul de istorie
medieval` european`, neap`rat nece-
sar fiindc`-i deprinde cu analiza critic`
a documentelor, este în prezent limi-
tat la dou` [edin]e pe lun`.
Alt neajuns al situa]iei c`reia-i sîn-
tem prizonieri de trei ani este
împ`r]irea pe „module“ a problema-
ticii unei epoci pe care alt`dat` o
prezenta un singur curs magistral. E
adev`rat c`, în principiu, informa]ia
general` îi este oferit` studentului de
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
54

Corec]ii
CRONICA TRADUCERILOR

de Jonathan Franzen
o RADU PARASCHIVESCU o

Jonathan Franzen a aterizat Vidal, Philip Roth, Andrei Co- incertitudini [i – din când în un lac artificial în`l]at [i cuminte nios proiectul autorului. Tu[ele
în România pe aripile elogiilor drescu, Christopher Buckley sau când – mici puseuri jubilative. devenea un accident entropic, care caricaturale sunt la fel de groase,
din alte z`ri. Romanul de a c`rui Jonathan Franzen pe de alta. Cornelia Bucur transpune în se transforma într-o delt`. Aseme- aluziile la fel de precise. Nu lip-
traducere m` ocup în cele ce Avem de-a face, a[a stând lu- român` toat` aceast` viitur` nea sacrificii ale ordinii produceau se[te nimic: nici s`ge]ile trimise
urmeaz` a primit un premiu crurile, cu un om care ]ine în epic` f`r` s` i se schimbe pulsul. utila segregare a sarcinilor elec- spre excesele globaliz`rii, nici
important – The National Book buzunar chei potrivite pentru Ea nu trebuie s` sape cu disper- trice, pe care el o punea la treab` deruta familial`, nici clivajul
Award în 2001 – [i a fost cufun- toate u[ile limbii engleze [i ale are dup` solu]ii. Le are la înde- acas`“ (pag. 262-63). dintre p`rin]i [i copii, nici goana
dat într-o baie de elogii. Citin- veri[oarei sale transatlantice. mân`, fiindc` de aproape cinci- Evident, nu m-am oprit în- dup` himere. Radiograf al Mid-
du-l în original, te dumire[ti c` Nu m` simt dator cu un „enko- sprezece ani asta face: traduce tâmpl`tor asupra acestui frag- west-ului, Jonathan Franzen nu
î[i merit` acoladele. Par- myon“ fa]` de Cornelia Bucur, ci meticulos, uneori pedant, alte- ment. El ilustreaz` doar unul scrie în func]ie de o agend`
curgându-l în traducere, sim]i doar cu plasarea ei într-un plu- ori n`valnic, niciodat` negli- dintre palierele limbii engleze anume. El nu [i-a propus s`
nevoia s` a[ezi lâng` statuia ton de angli[ti sârguincio[i [i jent. Ve]i spune, poate, c` nu e mobilizate de Franzen pentru epateze, s` tulbure sau s` indis-
ampl` a lui Franzen un monu- disponibili (Mona Antohi, mare scofal`. Am onoarea s` v` Corec]ii. Americanul schimb` pun`. Dorin]a lui este s` adune
men]el dedicat celei care a George Volceanov, Irina Horea, contrazic. {i m` gr`besc s` ex- pe nesim]ite registrul [i te între coperte pove[ti ai c`ror
mijlocit întâlnirea cu publicul Liviu Bleoca, Radu Pavel Gheo, plic de ce. Fiindc` traduc`toarea treze[ti, cititor versat cum te protagoni[ti am putea fi noi
român. Diminutivez fiindc` Dana Cr`ciun) care au preluat lui Franzen are totodat` în spate [tii, c` ai alunecat din engleza în[ine. Dac` nu cumva am fost
oricât de mult ar sclipi t`lma- [tafeta de la mae[tri [i le-au experien]a redactorului de cvasi[tiin]ific` în dialoguri deja, f`r` s` ne d`m seama.
ciul, el tot vioara a doua r`mâne, c`lcat decis pe urme. M` simt carte. Ca unul care a înnobilat familiale strepezitor de comune Ne desp`r]im de Corec]ii cu
mereu în umbra maestrului [i dator s` constat, în schimb, c` din umbr` destule traduceri sau din dinamica jargonului sentimentul unui prilej fruc-
gata s`-l slujeasc` într-un ano- nu e treab` u[oar` s` recompui submediocre, [tiu foarte bine publicitar în proiec]iile simp- tificat. Al unei rela]ii în triunghi
nimat simplu [i umil. Cornelia în român` un tratat de descom- ce reflexe declan[eaz` aceast` tomatologice ale bolnavilor care – autor, traduc`tor, cititor – în
Bucur a tras pesemne mult aer punere în englez`. Fiindc` asta dubl` postur` – de re-creator [i populeaz` romanul. Este, în care nimeni nu a (fost) tri[at.
în piept înainte de a se pune pe ascund de fapt Corec]iile lui de monitor al textului. Este aceste condi]ii, Jonathan Fran- Romanul lui Jonathan Franzen
treab`. Avea toate motivele. Jonathan Franzen, un studiu vorba, în primul rând, de o zen un mare jongleur? Cate- curge ca un râu unde nu te po]i
Cartea este extenuant` prin acru-am`rui despre dezagre- form` de bun` cuviin]` fa]` de goric da, spune]i, dac` nu citi]i l`sa în voia apei, fiindc` nu [tii
dimensiuni, iar autorul n`r`va[, gare, o fotografie nemi[cat`, dar omul care cite[te în urma ta, cu coperta a patra. Dac` o citi]i, niciodat` când ajungi pe buza
versatil [i greu predictibil. mi[c`toare a bolilor care nu-i pixul în mân`. Iar în al doilea afla]i c` i-au trebuit zece ani ca cascadei sau în mijlocul vârte-
Franzen î[i complic` textul cu rod doar pe indivizi, ci [i rela]iile rând de ambi]ia de a nu preda s` rescrie întruna ceea ce a jului. Trebuie s` înot`m mai
bun` [tiin]`, recurgând la mai dintre genera]ii apar]in`toare traducerea pân` nu ai cl`tit-o sim]it c` va fi cartea care îl va departe [i s` nu ne gândim la
multe tipuri de discurs, fiecare aceleia[i familii, o fresc` pe care în câteva ape ale ochiului. Pân` lansa pe orbita scriitorilor inter- maluri. Avem mult de lucru
cu seva [i rostul lui. În plus, sis- dalta a lucrat când cu violen]`, nu e[ti sigur c` po]i sta în fa]a continentali. Asta înseamn` c` pân` la cap`tul drumului, chiar
temul de a[tept`ri al cititoru- când cu vârful învelit în vat`. celui mai riguros redactor f`r` Franzen nu e neap`rat un geniu dac` Franzen ne avertizeaz` c`
lui de aici a înglobat deja marile Pentru ca textul s`-[i p`stre- teama de a ro[i sub repro[uri. exploziv, ci mai degrab` un nu tot ce facem e bine: „Specia
complimente ale criticii occi- ze percu]ia, nuan]ele [i melo- E greu s` alegi un fragment [lefuitor tenace [i incontur- uman` primise dreptul de a
dentale la adresa Corec]iilor. Pu- dicitatea, el trebuie încredin]at din povestea familiei Lambert nabil. Probabil c` metoda flau- st`pâni p`mântul [i profitase de
blicul nostru a[tepta, vezi bine, unui profesionist grijuliu, unui ca s` probezi c` laudele pentru bertian` de citire a frazelor cu ocazie pentru a extermina alte
capodopera anun]at`. {i nimeni om capabil deopotriv` de cu- traduc`tor sunt meritate. Nu voce tare, pân` la suprapunerea specii, pentru a supraînc`lzi atmos-
nu l-ar fi iertat pe traduc`tor fundarea total` în fluidul nara- fiindc` ai avea mult de c`utat, ci deplin` cu ritmurile fire[ti ale fera [i, în general, pentru a dis-
dac` ar fi ratat execu]ia. Dac` tiv [i de necesara deta[are care din cauz` c`, optând pentru un respira]iei, e desuet` în ochii truge totul în jur, dar pl`tea scump
s-ar fi isc`lit pe un surogat. Dac` se cuvine s` înso]easc` efortul decupaj anume, nedrept`]e[ti prozatorilor gr`bi]i ai începutu- pentru aceste privilegii: trupul de
în loc de un meniu pantagruelic rotund [i mereu împrosp`tat al multe altele. S` încerc`m, to- lui de mileniu. Cu toate aces- carne perisabil [i limitat al acestei
ar fi împins sub nasul mesenilor traducerii. Este nevoie, altfel tu[i: „Din nefericire, metalul în tea, în Corec]iile lui Jonathan specii con]inea un creier capabil de
o zeam` chioar` [i un coltuc de spus, de un ochi cald [i de unul stare liber` – o bar` zdrav`n` de Franzen se contopesc maies- a concepe infinitul [i de a dori s` fie
pâine uscat`. rece. De empatie (nu încetez s` o]el sau un sfe[nic solid de alam` – tuozitatea lene[` a clasicilor [i el însu[i infinitul. Venea îns` o
Cornelia Bucur are un pal- repet acest termen, capital pen- reprezenta un nivel superior de imboldul furibund al contem- vreme când moartea înceta s` mai
mares bine calibrat, fiind unul tru succesul oric`rei versiuni ordonare, în timp ce Natura era poranilor. Americanul scrie fie simbolul acestei limit`ri [i înce-
dintre speciali[tii care au tradus fidele) [i de încredere în propria [leamp`t` [i prefera dezordinea. masiv [i totodat` nervos. Intr` pea s` apar`, în schimb, ca o ultim`
[i din literatura englez`, [i din capacitate de a crea [i de a rege- Fragilitatea ruginei. Promiscui- în detalii microscopice [i în [ans` pentru o transformare ra-
cea american`. Rostim câteva nera. Cornelia Bucur [i-a asumat tatea moleculelor în solu]ie. Haosul acela[i timp are mereu sub ochi dical`, singura cale posibil` c`tre
nume [i ne l`murim: Salman textul lui Franzen cu naturale]e obiectelor calde. St`rile de dezor- tabloul întreg. Poate dezvolta infinit. Dar faptul de a fi v`zut ca
Rushdie, Julian Barnes, William [i i-a creat o dublur` care nu dine aveau mult mai multe [anse cu aceea[i lejeritate teorii me- o carcas` finit`, într-o mare de
Golding, Lawrence Durrell sau numai c` nu-i face deservicii, de a se declan[a spontan decât dicale [i traiectorii ale perso- sânge, de a[chii de os [i de materie
Ian McEwan pe de o parte, Gore dar chiar îl instaleaz` conforta- cuburile perfecte de fier. În confor- najelor. E limpede c` a scris cenu[ie – faptul de a le impune alto-
bil în vitrina cu izbânzi. C`ci e mitate cu a doua lege a termodi- citind. Romanul lui debordeaz` ra aceast` versiune a sa – consti-
mare lucru s`-]i pliezi respira]ia namicii, era nevoie de o cantitate de informa]ii, trimiteri sur- tuia o violare atât de profund` a
pe un autor care scrie o carte mare de efort pentru a rezista în prinz`toare [i plonjoane în tre- propriei intimit`]i, încât se p`rea c`
l Jonathan Franzen extrem de vie despre moarte. fa]a tiraniei probabilului, pentru cut. Totul se transfer` ca atare în aceast` imagine îi va supravie]ui.
COREC}II Despre sfâr[itul trupului [i, în a for]a atomii unui metal s` se com- limba român`, f`r` scurgeri [i De asemenea, se temea c` ar putea
Editura Polirom egal` m`sur`, despre apusul porte cum se cuvine. Alfred era con- perisabilit`]i. Gimnastica lui s` doar`“ (pag. 449-50). j
Colec]ia „Biblioteca Polirom“
speran]elor. Despre un Parkin- vins c` electricitatea putea face Franzen include flash-back-uri
Traducere din englez` de
son la propriu [i un Alzheimer acest lucru. Curentul care circula în nea[teptate, inser]ii la limita
Cornelia Bucur
558 pagini, pre] neprecizat la figurat. Despre tensiunea re]ea echivala cu ordinea impus` [tiin]ifico-fantasticului, b`l`celi
niciodat` aceea[i a raporturilor de la distan]`. În termocentrale, sordide în mla[tina captivit`]ii
dintre ni[te oameni colinda]i bucata de c`rbune devenea un noastre trupe[ti. Traducerea
pe rând de frustr`ri, spaime, meteorism de gaze inutile [i calde; Corneliei Bucur conserv` armo-
NUM~RUL 4 (7) h APRILIE 2005
55

Despre r`ul
colectivismului

ACORD/DEZACORD
o H.-R. PATAPIEVICI o

D
E{I scriu despre un om, care se întîmpl` trebuie s` îi jertfim totul. Or, cînd e vorba de jertfit bil, pentru c` [tim c` urmarea lor este fie stigmati-
s`-mi fie prieten, vreau s` ating un prin- ceva în societate, cel aruncat la Moloh este întotdeau- zarea, fie excomunicarea, fie moartea. Oricum, se
cipiu. Omul este Alex. Leo {erban, iar prin- na individul. Nu colectivit`]ile se jertfesc, ci omul sin- sufer` din demasc`ri [i denun]uri, iar suferin]a adus`
cipiul este spa]iul de siguran]` al indi- gur, omul f`r` de partid, cel f`r` de lobby [i de grup de de ele este atroce.
vidului. R`ul f`cut sensibilit`]ii [i sim- presiune; individul, omul privat, particularul lipsit de
]ului de demnitate ale acestui om nu poate fi reparat, func]ii [i putere. Pornind de la ideea evident` [i salu- Colectivitatea
dup` ce acestea au fost ultragiate, [i nu un articol de tar` c` nici o guvernare nu poate guverna împotriva
ziar o va putea face. Dar principiul care a fost agresat opiniei publice, s-a acreditat ideea populist` [i fals` c` În beneficiul cui se produce demascarea? În bene-
prin acest ultraj trebuie reafirmat. Acesta este scopul opinia public` trebuie s` [tie totul. {i c` presa are ficiul unui monstru nes`]ios, tîmp [i nesim]it numit
articolului pe care îl citi]i acum. datoria s` scruteze totul, f`r` limit`, opreli[te sau colectivism. Societ`]ile sunt cum sunt, comunit`]ile
Un ziar imund, proprietatea unor in[i care fac bani r`gaz. E fals. Opinia public` nu trebuie cu nici un chip la fel – dar colectivismul este oribil: o agregare de indi-
din nenorocirea semenilor lor sub pretextul c` respec- s` [tie ce face în casa lui fiecare individ în parte, tot a[a vizi care [i-au pierdut, delegat ori negat individuali-
t` [i informeaz` opinia public`, a publicat un num`r cum nici un vecin nu este îndrept`]it în vreun fel tatea [i care, de dragul ad`postului gregar, au ales s`
de poze intime cu Alex. Leo {erban. Din comentariile s`-mi intre în cas`, pe motivul c` opinia public` a stea sub semnul mas`rii [i comas`rii. Cînd un om este
care înso]esc fotografiile, ar p`rea c` autorii denun- vecin`t`]ii e datoare s` [tie tot ce mi[c` în vecin`tate. denun]at pentru intimul s`u, indivizii pierd, masele
]ului în imagini nu prea [tiu cine este Alex. Leo {er- De unde? Opinia public`, format` cum [tim din totali- triumf`. Colectivismul pretinde ca totul s` fie pus în
ban. Acesta e prezentat ca fiind „impresionat“ de tatea indivizilor care î[i pot în principiu forma o colectiv. Intimul însu[i trebuie supus regulii scoaterii
oamenii celebri pe care îi frecventeaz`, ca fiind „mîn- opinie, este limitat` în prerogativele ei la spa]iul pri- în vileag, cu scopul de a transforma în bun integral
dru“ c` este primit în anumite cercuri – pe scurt, vat al fiec`ruia. Guvernarea, fiind public`, are a da public ceea ce ar fi trebuit, potrivit logicii individu-
portretul este acela al unui b`iat de presta]ie profe- seam` opiniei publice. Dar indivizii, fiind persoane alit`]ii, s` r`mîn` un bun integral privat. Orice teorie
sional` incert` care se gudur` pe lîng` mai marii cul- private, nu. Dac` opinia public` este suveran` în care ne îmbie s` ne transform`m privatul în public, s`
turii. Pentru cine cunoa[te presta]ia intelectual` a lui raport cu guvernarea, [i indivizii trebuie s` fie d`m intimul în vileag [i s` subordon`m individul
Alex. Leo {erban, elegan]a, talentul, sagacitatea, cul- suverani în raport cu ea. Este, deci, legitim ca ziarele s` societ`]ii este în esen]a ei colectivist`, indiferent de
tura, fine]ea, spiritul, mordantul, iu]imea [i sub]iri- se ocupe de via]a privat` a indivizilor? Nu. Orice inten]iile bune cu care î[i justific` inevitabilul drum
mea lui, acela [tie c` sugestia acestor comentarii înc`lcare a acestui principiu este un viol. Travestirea înspre iad. Marea înfruntare a epocii noastre este relu-
grosolane e inept`. În plus, tonul lor afecteaz` c` acestui viol în gratuitatea monden` a bîrfei (în revis- area procedeelor totalitare în cheie progresist`, folo-
redac]ia a f`cut publice aceste fotografii anume pen- tele de cancanuri) nu poate ascunde faptul c` toate sind atuurile democra]iei, invocînd formal cultul pen-
tru a-i informa pe Lucian Pintilie, R`zvan Vasilescu, aceste „[tiri“ [i „informa]ii“ sunt scoase cu furca [i în tru op]iunile individuale ale marginalilor de pe vre-
Nae Caranfil c` e compromi]`tor s` apar` în public mod violent din via]a privat` a fiec`rui VIP (chiar muri, dar mobilizînd în permanen]`, al`turi de pasi-
al`turi de Alex. Leo {erban. De ce? Deoarece atunci dac`, în incon[tien]a lor narcisiac`, aceste vipuri se unea pentru denun] [i demascare a revolu]ionarilor,
cînd e singur acas` Alex. Leo {erban se fotografiaz` las`, ba [i vor). A bîrfi este a-]i înmuia limba în sîngele argumentele [i seduc]iile colectivismului. În mod
nud, iar în intimitate ar practica sexul oral cu b`rba]ii. aproapelui. Suculen]a bîrfei mascheaz` monden, [i straniu, ast`zi [i dreptul la individualitate este reven-
Altfel spus, Lucian Pintilie, Nae Caranfil et alii sunt prost, truculen]a instinctelor, care cer imol`ri. Dac` dicat în mod public sub forma dreptului de a fi con-
avertiza]i c` s-au „înh`itat“ cu cineva nefrecventabil. citim cu aviditate ziarele care colporteaz` aceste siderat colectivitate. Nimeni, sau prea pu]ini, mai
Chestiunea ridicat` de acest atac are mai multe „[tiri“ [i aceste „informa]ii“, umplîndu-i astfel de bani îndr`znesc s` fie originali sau excentrici f`r` s` se
straturi: presa, opinia public`, intimitatea, colectivi- pe cei care violeaz` intimitatea semenilor no[tri pen- afilieze. Ast`zi e de rigoare originalitatea înregimen-
tatea, r`ul. tru ca în felul acesta curiozitatea noastr` s` fie servit`, tat`, cu pînzele profitabil orientate în direc]ia de unde
s` ne asum`m în mod curajos [i responsabilitatea fap- bate vîntul istoriei. Alex. Leo {erban a fost [i a r`mas
Presa tului c` ceea ce facem este un viol: nu unul direct, ci, un individualist nu doar în op]iunile sale, ci [i în felul
cum e mai la[, prin delega]ie. în care [i le asum` public. Îndr`znesc s` afirm c`
Ca om de pres`, ce m` impresioneaz` extrem de În concluzie, despre omul privat, chiar dac` e per- demascarea sa ca homosexual a stîrnit satisfac]ia
nepl`cut la unii dintre colegii mei este tonul vulgar, soan` public`, opinia public` nu este îndrept`]it` s` tuturor colectivismelor acum active: [i colectivismu-
superficialitatea satisf`cut`, arogan]a groas`. Vulga- afle NIMIC, dac` nu e cu voia celui vizat. Iar presa care lui na]ionalist, [i celui politic corect, [i celui gay [i
ritatea vine din sentimentul, pe care prea mul]i jur- violeaz` acest principiu este o pres` de viol. celui straight [i celui, foarte numeros, al netalenta]ilor,
nali[ti îl au, c` tr`im într-o lume în care nimic nu invidio[ilor [i mediocrilor.
merit` admirat. Or, dac` nimic nu merit` admirat, Intimitatea
atunci raportul natural cu lumea este de tras de [ire- R`ul
turi [i de b`taie pe burt`. Superficialitatea satisf`cut` Oricare dintre noi are un propriu [i un intim.
vine din presiunile inumane ale scoaterii cu orice pre] Uneori, cînd iubim sau cînd c`ut`m pl`cerea (solitar` R`ul const` în suspendarea interesat` a capacit`]ii
a edi]iei, situa]ie oarecum de în]eles, dac` nu s-ar com- ori ba), intimul ne inund` chipul. Nu aceasta este fa]a de a ne pune în pielea semenului nostru. R`ul este
bina în chip resping`tor cu incultura [i cu încredin- noastr` public`, fa]a pe care o ar`t`m în mod curent întrebarea „Sunt eu paznicul fratelui meu?“, aruncat`
]area jurnalistului c` el nu e responsabil decît în fa]a semenilor no[tri [i care este una de contact. Fa]a de de Cain, deja criminal, unui Dumnezeu îngrijorat de
patronilor s`i [i deloc în fa]a adev`rului ori a drept`]ii. contact este pentru toat` lumea, chipul nostru intim soarta nu numai a victimei, ci [i a uciga[ului. S`-mi
În fine, arogan]a groas` provine din sentimentul c` este îns` ascuns: pe el nu îl d`ruim decît intimilor, sin- spun` cei care citesc aceste rînduri, cui i-ar pl`cea s`
presa este singura putere de care se tem toate celelalte gur`t`]ii sau lui Dumnezeu. Este un chip în alt fel apar` într-un ziar cu poze din timpul actului sexual, al
puteri [i care nu are a se teme de nici o alta. Tonul jur- inteligent, frumos ori expresiv decît cel public. De defeca]iei, al scobitului în nas, din timpul clipelor de
nali[tilor care au comentat pozele intime ale lui Alex. aceea este un sacrilegiu s` aduci chipul intim al cuiva, prostra]ie (pe care to]i le avem), al rug`ciunii sau al
Leo {erban are toate viciile enun]ate mai sus. Pre- cu for]a, în public. Intimul nu este f`cut s` fie dat în certurilor în familie? Nim`nui. Atunci de ce savur`m
caritatea nivelului de informare, dispropor]ia dintre vileag, nu numai pentru c` intimul are alte criterii de violul, cînd victima nu e a noastr`? Pentru c` ne ima-
modestia intelectual` a textelor [i vizibilitatea pe care evaluare decît cele publice, ci [i pentru c` intimul nu gin`m c` nu ne va veni rîndul. Vestea proast` este c`
tirajul [i institu]ia presei libere le-o acord`, toate aces- poate decît s` fie strivit de lumina necru]`toare a tuturor ne va veni, dac` acest tip de pres` va continua
tea transform` ireversibil uzul de pres` într-un abuz spa]iului public. Orice joc ori fantezie din spa]iul s` prospere. A doua veste proast` este c`, dac` nu vom
de pres`. intim poate p`rea o bizarerie idioat` ori scelerat` în spune public c` „Alex. Leo {erban ca victim` sunt [i
lumina spa]iului public. Intimul este ludic, spontan, eu“, atunci nu mai este posibil` nici o veste bun`. j
Opinia public` necenzurat, iresponsabil (în felul regilor) [i, de[i muri-
tor, tr`itor printre zei (ca semizeii). Nu po]i s`-l
În societ`]ile democratice, opinia public` a devenit dezv`lui f`r` s`-l dema[ti. Orice dezv`luire este, de
un zeu. Iar acestui zeu, spun ideologii democra]iei, aceea, un denun], iar denun]urile, nou`, ne sun` ori-