Alimente pentru sanatatea creierului

Hrana ofera energie corpului, dar sutine si activitatea creierului, astfel ca orice mancati sau beti
va influenteaza intr-un anume fel starea de bine, psihica si fizica. O dieta sificienta si echilibrata
in nutrienti, vitamine si saruri minerale creste puterea de concentrare a creierului. Creierul este
cel mai avid organ din noi, avand nevoie constant de o cantitate de energie furnizata de glucoza,
oxigen si alti nutrienti.

10 reguli pentru o alimentatie sanatoasa:

-    Luati micul dejun in fiecare zi. El este necesar pentru refacerea stocului de energie consumat
si mentine creierul activ. Creierul nu se odihneste niciodata, nici macar in timpul somnului, asa
ca el are nevoie de energie cand va treziti.

-    Nu lasati sa treaca mai mult de 3 h intre mese. Cel mai bine e sa luati zilnic sase mese mici,
echilibrate. Mancand des si putin, consumati mai putin per total, dar mentineti si un nivel optim
de zahar in sange.

-    Mancati proteine de calitate. Ele contin aminoacizi, mai ales triptofan care ajuta la producerea
serotoninei. Hrana proteica ajuta la controlarea eliberarii de zahar in sange. Includeti in
alimentatie o gama mai variata de proteine de calitate, precum ouale soia, lintea, cerealele
integrale, nucile si semintele.

-    Asigurati-va ca fructele si legumele constituie 1/3 din alimentele consummate. Acestea sunt
bogate in antioxidanti care protejeaza creierul.

-    Mancati cel putin 5 tipuri de legume si fructe pentru a creste nivelul de fibre care asigura
sanatatea intestinului gros. Un transit intestinal greoi provoaca dureri de cap, oboseala, scaderea
libidoului, deci fibrele sunt importante, indirect, si pentru creier.

-    Mancati peste gras de 3 ori pe saptamana. Celulele creierului si altele din sistemul nervos au
nevoie de grasimi specializate, mai ales acizii grasi si Omega 3. Aceste grasimi se gasesc in
pestele gras, precum sardinele si macroul, dar si in nuci si legume cu frunze verzi.

 
-    Alimentele cu amidon trebuie sa constitie 1/3 din dieta pentru mentinerea unui nivel optim de
glucoza. Printre aceste alimente se numara painea integrala, orezul si cartofii.

-    Preferati hrana organica, proaspata, cat mai putin procesata. Hrana neprocesata se
descompune in organism mai lent, asigurand un nivel constant de zahar in sange.

-    Beti multa apa (plata in mod deosebit!), cel putin 1,5 l zilnic. Apa este vitala pentru creier.
Lipsa ei provoaca dureri de cap, nervozitate si scaderea puterii de concentrare.

-    Bucurati-va din cand in cand in cand de un pahar de vin rosu, de o ceasca sau de o tableta de
ciocolata neagra. O cantitate mica din ceea ce va place face bine creierului.

Alimente care favorizeaza activitatea creierului:

-    Coacazele: sunt bogate in antioxidanti si nutrienti care contribuie la agerimea creierului.
-    Legumele verzi: spanac, broccoli, salata etc., contin acid folic si vitamina B6, produc
serotonina, o substanta din creier care contribuie la starea de bine si controleaza ciclul veghe –
somn.
-    Pestele gras: cele mai bune surse de nutrienti sunt in pestele de apa sarata, precum macroul,
somonul, heringul si sardinele.
-    Sucul de struguri: bogat in antioxidanti care protejeaza creierul si celulele nervoase.

-    Orezul brun: contine proteine, vitamine si minerale de care creierul are mare nevoie.
-    Afine – bogate in antioxidant ice combat formarea radicalilor liberi. Se recomanda
consumarea unei cesti si jumatate cu aceste fructe pe zi, pentru a preveni numeroase afectiuni,
printre care ateroscleroza, diabetul si hipertensiunea.
-    Turmeric: substanta care da culoarea galbena celebrului amestec de condimente cunoscut sub
numele de curry. Este bogat in antioxidanti si combate declinul mental.
-    Uleiul de masline: este bogat in vitamina E, un antioxidant important si pentru functionarea
creierului.

-    Cacao: pudra de cacao contine o cantitate de antioxidanti de 2 ori mai mare decat vinul rosu,
de 3 ori mai mare decat ceaiul verde si de 4-5 ori mai mare decat ceaiul negru.
-    Usturoiul: antioxidant puternic, combate stresul indus de raceli si infectii. Este mai eficient in
stare proaspata.

 
Inamicii creierului:

-    Zaharul rafinat si in exces: variatiile mari de glicemie provoaca iritabilitate, lipsa de
concentrare si somnolenta.
-    Acizii trans-grasi si grasimile saturate: provoaca cheaguri de sange in artere si
obstructioneaza fluxul sangvin si alimentarea cu oxigen si nutrienti a creierului.
-    Alcoolul: distruge celulele creierului.
-    Tigarile: provoaca constrictia vaselor sangvine, restrictionand fluxul sangvin spre creier.
-    Cofeina: are efect stimulator asupra creierului, dar o cantitate mai mare de doua cesti de cafea
consumata zilnic provoaca scaderea fluxului de sange spre creier.
-    Substantele chimice precum aditivii alimentari utilizati in conservare si gatit sau fertilizatorii
utilizati in gradinarit sau zootehnie.

 
MOTTO: ”Nu pentru scoala, ci pentru viata invatam.” (Seneca)
Cu dragoste, respect și pretuire,

Dedic acestă lucrare de dizertație parinților mei: învățătoarea Eugenia I. Leoveanu, prof. dr. col.(r)
Toma A. Leoveanu, precum și dragei mele mătuși, nașe de botez, învățătoarea Virginia I. Pantu,
eminenți dascăli, de înaltă pregătire profesională și ținută morală educativă, „discipoli de școala
veche românească”, care au contribuit printr-o muncă neobosită, titanică și asiduă la vegherea
sanătății mele din fragedă pruncie și până astăzi, la formarea mea ca om și medic, demn urmaș al
unor minunați și deosebiți oameni prin toată ființa lor. Prin prezenta lucrare vreau să aduc un
omagiu și să cinstesc memoria dragului și iubitului meu tată prof. dr. col.(r) Toma A. Leoveanu care
prin educația militară și rigorile disciplinei oștășești mi-a insuflat și arătat drumul și sensul vieții,
cinstea, omenia și menirea de medic și nu în ultimul rând, dorința permanentă de a învăța mai mult,
mai bine, mai perseverent.

Vă mulțumesc din suflet pentru

tot ceea ce ați facut pentru mine.

Dr. Ionuț – Horia T. Leovean

ÎMBOLNĂVIRII ADOLESCENȚILOR

Modificările de structură ale populației sunt generate în special de reducerea

numărului de nașteri, creșterii avorturilor. Procentul populației din unitațile de
învățământ a scăzut constant în această perioadă de la 25% în anul 1996 la 19,6%
în anul 2002 și 18,01% în 2004. Această modificare determină reducerea cererii de
săli de clasă în liceele din România, implicit a numărului de cadre didactice și
personalului medical (medic, asistent medical). Reducerea numărului de clase de
elevi a determinat în majoritatea liceelor din România extinderea învățământului
într-o singură tură, reducerea numărului de elevi dintr-o clasă, dar și desființarea
anumitor școli / licee.

Dezvoltarea umană este programată genetic. Materializarea programului genetic

depinde în cea mai mare măsură de condițiile de mediu din care organismul aflat în
acest proces complex de creștere și dezvoltare își poate extrage factorii necesari,
energia și materialele plastice.

Supraviețuirea, creșterea și dezvoltarea în primii ani de viață sunt fundamentale

pentru viitorul societății în care s-a născut fiecare individ. Niciodată până acum
societatea umană n-a avut mai multe oportunități pentru a sprijini și asista familia,
la creșterea și educarea copiilor sănătoși. Au fost puse în evidență dovezi clare că
viața adulților este profund determinată de modul în care au fost crescuți și îngrijiți
încă din copilărie, de modul în care și-au trăit adolescența. (Dr. Vasile Moldovan
– “Medicina școlară”, vol. I, Ed. Universității Transilvania Brașov, 2005, pag.
42)

Comportamentul de Igienă Școlară este serviciul în care se adaptează și se aplică

programele naționale de sănătate publică la condițiile loco-regionale, în vederea
prevenirii îmbolnăvirilor/profilaxia și promovarea sănătății adolescenților.
Viziunea activității incorporează câteva concepte fundamentale:
1. Este orientată spre viitor, încercând să prevină îmbolnăvirile prin promovarea
deprinderii și a unui stil de viață sănătos;
2. Se concentrează asupra calitații asistenței medicale școlare;
3. Încearcă să aplice prin intermediul instituțiilor de învățământ cunoștiințele
legate de promovarea sănătății individuale, a familiei și comunității;
4. Metodele folosite sunt validate prin strategii bazate pe dovezi.
 . Sport – sănătate – producţie.

Structurile de specialitate ale statutului nostru, plecînd de la cunoaşterea

profundă a realităţii economice, social-politice şi culturale specifice ţării noastre,
acordă educaţiei fizice şi sportului un rol tot mai important în formarea
multilaterală a omului societăţii socialiste.

În spiritul umanismului contemporan ce caracterizează întreaga politică a

partidului şi statului nostru, în cadrul programului general de dezvoltare
economică şi socială a ţării, de ridicare a gradului de civilizaţie şi cultură — ţelul
suprem, esenţa însăşi a orînduirii noastre — se asigură bunăstarea şi fericirea
omului, progresul material şi spiritual al întregului popor. Aceasta constituie
chezăşia fermă a condiţiilor tot mai bune ce se creează în societatea noastră
tuturor cetăţenilor patriei pentru a duce o viaţă mai bună şi civilizată.

În acest scop, societatea alocă o parte importantă din mijloacele sale

materiale pentru înfăptuirea unui complex de măsuri economice, sociale,
culturale, care să conducă la dezvoltarea şi întărirea continuă a sănătăţii
populaţiei, la valorificarea factorilor naturali — apa, aerul, soarele — şi a mişcării
pentru consolidarea acesteia, călirea organismului uman, prevenirea şi
combaterea cauzelor îmbolnăvirilor, menţinerea crescută a capacităţii de muncă şi
prelungirea duratei active a vieţii omului.

Unul dintre mijloacele dovedite cu mare eficienţă în menţinerea stării de

sănătate şi fortificarea organismului este exerciţiul fizic practicat în diversele forme
ale educaţiei fizice, turismului şi sportului. Rolul şi locul exerciţiului fizic în
contextul regimului de viaţă şi de muncă moderne este relevat pe plan mondial şi
stă în atenţia specialiştilor, medicilor şi organizaţiilor chemate să vegheze la starea
de sănătate a oamenilor.

Revoluţia ştiinţifică şi tehnică contemporană a influenţat profund modul

nostru de a gîndi şi de a trăi. Industrializarea, progresul tehnic accelerat,
urbanizarea, creşterea impetuoasă a proceselor economice şi social-culturale
modifică simţitor modul de viaţă şi de muncă al oamenilor. În zilele noastre, alături
de binefăcătoarele daruri oferite de evoluţia tehnicii şi de avantajele unei vieţi
civilizate (creşterea nivelului de trai, îmbunătăţirea condiţiilor de locuit şi de
igienă, a confortului etc), se afirmă şi factori cu consecinţe şi inîluenţe care
acţionează negativ asupra sănătăţii. Modernizarea progresivă a producţiei prin
creşterea la un înalt grad a automatizării şi mecanizării, precum şi mijloacele
multiple cu un grad de comoditate pe care viaţa şi confortul secolului nostru le
pun la dispoziţia omului, îl eliberează tot mai mult de efortul fizic, dar îi solicită, în
schimb, un mare consum al resurselor intelectuale. o suprasolicitare nervoasă. Atît
manca sedentară, cît şi inactivitatea fizică continuă frecvent şi în timpul liber, ca
urmare a comodităţii în care mulţi se complac, îndepărtează omul de sursele
naturale ale menţinerii sănătăţii. de natură, de mişcare, de activitatea fizică —
factori esenţiali pentru întreţinerea vieţii şi a unei dezvoltări armonioase.

Sărăcia de mişcare, neglijenţa practicării voluntare a exerciţiilor fizice, a unui

minim de pregătire fizică, neglijarea ieşirii periodice din atmosfera poluată a
oraşelor şi centrelor industriale la locurile cu aer curat (păduri, parcuri, livezi, rîuri,
dealuri) conduc cu timpul, în funcţie de suma diverselor condiţii şi factori
stressanţi sau poluanţi, la apariţia unor modificări morfo-funcţionale ca :
reducerea vitalităţii organismului, a forţei musculare generale, slăbirea coordonării
activităţii fizice şi nervoase în activitatea profesională şi socială. Aceste modificări
la rîndul lor favorizează apariţia bolilor cardio-vasculare, a tulburărilor de
metabolism, a afecţiunilor hepatice şi ale aparatului digestiv. De asemenea,
activitatea fizică redusă, însoţită de un regim alimentar neraţional duce la
declanşarea unor reacţii psihice ca : oboseala cronică, surmenajul, astenia,
nervozitatea, insomnia şi în multe cazuri la obezitate.

Tabloul succint al factorilor nocivi caracteristici vieţii moderne conduce la

concluzia că realitatea prezentului şi perspectiva viitorului ne fac să înţelegem tot
mai clar că menţinerea stării de sănătate, călirea organismului, creşterea
rezistenţei acestuia la îmbolnăviri, dezvoltarea fizică armonioasă a oamenilor au
devenit cerinţe reale în viaţa socială, o componentă de mare însemnătate în
ansamblul măsurilor promovate de societatea noastră socialistă în scopul păstrării
capacităţii de muncă şi creativitate, a echilibrului somato-funcţional şi psihologic al
omului contemporan. De aceea, omul zilelor noastre are nevoie de mai multă
mişcare în aer liber. Acest lucru presupune ca el să aibă capacitatea de a practica
conştient şi în mod independent complexe de exerciţii fizice şi diferite sporturi pe
care să le integreze sistematic, zilnic, în programul de muncă şi în timpul liber pe
tot parcursul anului în vederea realizării ,şi menţinerii unui nivel de pregătire fizică
corespunzător.

Exerciţiul fizic are asupra corpului şi mai ales asupra aparatului locomotor
importante influenţe morfo-genetice şi fiziologice, primele determinînd forma şi
structura corporală, iar celelalte funcţionalitatea sistemelor organice. Prin
exerciţiul fizic se produc îmbunătăţiri nu numai în forma, volumul şi structura
muşchilor, ci mai ales în funcţiunile lor. îmbunătăţirile funcţionale se datoresc
intervenţiei unor factori fizico-chimici şi neuro-umorali, care intră în acţiune mai
ales în timpul efortului fizic intens şi prelungit.

Şi în aparatul cardiovascular în timpul efortului fizic au loc importante

fenomene de adaptare, atît la nivelul cordului, cît şi al vaselor sanguine. Exerciţiile
fizice mobilizează funcţiile de rezervă ale aparatului cardiovascular, perfecţionînd
mecanismele sale funcţionale şi adaptîndu-le necesităţii. în egală măsură sînt
mobilizaţi şi factorii ajutători ai circulaţiei : respiraţia, contracţiile şi relaxările
musculare, presiunea în cavităţi şi ţesuturi etc. Exerciţiile fizice activizează de
asemenea funcţiunile hematopoetice, influenţînd totalitatea proceselor implicate
în formarea şi dezvoltarea celulelor sanguine. Numărul globulelor roşii, cu rol
esenţial în transportarea oxigenului, creşte, iar cantitatea de hemoglobină şi
capacitatea de fixare a oxigenului se măresc. La rîndul lor, leucocitele se înmulţesc,
mărindu-se şi puterea lor funcţională şi de apărare a organismului.

Efortul fizic activizează funcţiile nutritive ale organismului. Sub influenţa

exerciţiilor fizice, circulaţia sîngelui în abdomen este mai activă ; glandele digestive
secretă cantităţi mai mari de substanţe necesare prelucrării alimentelor ; reglarea
proceselor mecanice şi chimice din stomac şi intestin se îmbunătăţeşte simţitor.
Prin exerciţii fizice, în special printr-o corectă gimnastică abdominală, se poate
ajunge la o mai bună contenţie a organelor în abdomen şi la o îmbunătăţire a
funcţiilor secretorii şi motorii ale tubului digestiv. Printr-o astfel de gimnastică se
combat stazele sanguine şi se asigură evacuarea la timp a resturilor alimentare.

La sedentari, funcţiunile digestive sînt încetinite din cauza lipsei excitanţilor

interni. La aceşti oameni se produc atonii, dilataţii şi ptoze (căderi) ale stomacului
şi intestinelor, staze (încetiniri) în circulaţia abdominală şi tendinţe la constipaţie.

Exerciţiile fizice stimulează procesele de nutriţie, activizează metabolismul

(transformările) tuturor substanţelor energetice. în timpul efortului, musculatura
— considerată ca principalul organ al metabolismului — angrenează pînă la 90—
95% din procesele metabolice. Lucrul muscular face ca hrana să fie utilizată pe
măsură ce este introdusă în organism, împiedicînd depunerea, sub formă de
rezerve, a substanţelor asimilate.

Exerciţiul fizic influenţează în acelaşi timp atît sistemul nervos cît şi viaţa
psihică a omului. Actele motoare şi psihice se influenţează reciproc şi contribuie la
îmbogăţirea experienţei senzoriale, la dezvoltarea morfo-funcţională a scoarţei
creierului şi a centrilor de sub scoarţa cerebrală, precum şi la formarea
deprinderilor motrice. Prin exerciţiu, mişcările omului capătă o mai bună
coordonare, o mai mare precizie şi mai multă eficacitate, iar prin suprimarea
mişcărilor inutile se realizează o economisire a energiei nervoase şi musculare.
Influenţele exerciţiilor fizice asupra vieţii psihice sînt multiple, iar valoarea lor
educativă — incontestabilă.

Efortul fizic bine condus stimulează activitatea intelectuală. Cele mai multe
exerciţii fizice se însoţesc de stări emoţionale, care imprimă caractere pozitive şi
bună dispoziţie asupra întregii stări psihice ; în acest fel se contribuie la întărirea
caracterului şi perfecţionarea personalităţii.

Ţinuta corectă a corpului este expresia unei armonioase dezvoltări a formei şi

a unui echilibru funcţional, oglindind o bună stare fizică şi psihică. Sub influenţa
exerciţiilor fizice, funcţiile organice se dezvoltă paralel cu corpul, !n concordanţă
cu vîrsta şi cu solicitările la care este supus organismul ; se stabileşte şi se întreţine
totodată o stare de echilibru între morfologic şi funcţional şi de sinergie între
funcţiuni.

Exerciţiul fizic generează şi efecte cu caracter profilactic (preventiv) şi

terapeutic, datorită influenţelor favorabile pe care le are asupra diverselor aparate
şi sisteme ale organismului. Cele profilactice rezultă din contribuţia exerciţiului
fizic la menţinerea şi îmbunătăţirea sănătăţii, la mărirea capacităţii de luptă a
organismului împotriva ageaţilor patogeni. Cele terapeutice reprezintă contribuţia
exerciţiului fizic corect dirijat la procesele de însănătoşire, de refacere morfologică
(corporală) şi restabilire a funcţiunilor, de recuperare a forţelor şi capacităţii de
muncă. Pentru adulţi, pentru oamenii muncii exerciţiul fizic este un apărător al
sănătăţii, un întăritor şi un factor de recuperare a forţelor de muncă şi de creaţie.
El face să crească îndemînarea. iniţiativa, curajul, judecata şi reduce sensibilitatea
exagerată.

În profilaxia îmbolnăvirilor, exerciţiul fizic are un rol indirect, dar foarte activ :
el contribuie la întărirea rezistenţei şi a forţelor de apărare împotriva factorilor
patogeni de agresiune. Oamenii antrenaţi cîştigă un fel de imunitate naturală, care
îi apără de o sumă de boli şi accidente. Forţele de apărare ale organismului cresc
nu numai prin lucrul neuromuscular, ci şi prin acţiunea simultană a factorilor
naturali — aerul, apa, soarele — care realizează, împreună cu mişcarea, călirea
corpului, formula cea mai bună de profilaxie.

Aşadar, la toate vîrstele exerciţiile fizice şi sportul practicate sistematic

perfecţionează deprinderile de mişcare, îmbogăţesc aptitudinile, măresc
randamentul activităţii fizice şi intelectuale, călesc organismul. Forţa, rezistenţa,
îndemînarea reprezintă calităţi motrice şi cerinţe de seamă în foarte multe profesii
şi chiar în viaţă, ele dezvoîtîndu-se prin practicarea exerciţiilor fizice şi sportului.

Un om multilateral pregătit din punct de vedere fizic este în primul rînd

proporţional dezvoltat, cu o ţinută frumoasă, care îşi stăpîneşte perfect mişcările,
puternic, cu un organism sănătos şi rezistent.

În lumina datelor furnizate de ştiinţă, călirea organismului prin practicarea

exerciţiilor fizice, a sportului şi turismului se dovedeşte a fi un mijloc deosebit de
eficient pentru dobîndirea unei mari rezistenţe la îmbolnăvirile provocate de
modificările complexe şi bruşte ale mediului înconjurător. Activitatea fizică
sistematică constitvie un mijloc de profilaxie la scară de masă.
 Un program de exerciţii fizice şi de mişcare, adaptat fiecărei vîrste şi practicat
raţional, după o metodă bine precizată şi cu regularitate, zi de zi, este o chestiune
de voinţă, de autodisciplină, de educaţie, care contribuie la asigurarea funcţionării
normale a tuturor organelor şi sistemelor corpului, aducînd armonie în funcţiile
organismului o întărire fiziologică şi o creştere a capacităţii de luptă împotriva
îmbolnăvirilor.

În acest context, timpul liber, modul cum acesta este folosit are o importanţă
deosebită. Timpul liber trebuie să ajute, prin felul cum este organizat, pe de o
parte, la recuperarea efortului din activitatea obişnuită, pe de altă parte, la
echilibrarea, la compensarea lipsei de mişcare din timpul afectat ocupaţiei
profesionale.

Desigur, realizarea acestor sarcini implică iniensîficarea propagandei sportive

prin intermediul căreia să se exercite în mod organizat o influenţă multiplă.
diversă, în scopul creării unui climat favorabil înţelegerii rolului educaţiei fizice şi
sportului de masă şi al convingerii tuturor oamenilor muncii asupra foloaselor ce le
aduce practicarea acestora în menţinerea stării de sănătate şi în călirea
organismului, prin mişcare, cît mai multă mişcare practicată sistematic. In nici un
sector de activitate nu poate fi vorba de randament sporit şi de înaltă
productivitate a muncii atîta timp cît nu există o preocupare serioasă pentru
sănătatea, pentru fortificarea organismului şi recuperarea rapidă a
capacităţilor morale şi fizice ale oamenilor muncii.

În acest cadru, al acţiunilor inspirate din necesitatea socială obiectivă de a

asigura, odată cu sporirea avuţiei materiale a societăţii, menţinerea vigorii şi
tinereţii po-porului nostru, precum şi formarea activă, completă a generaţiei
tinere, cultura fizică şi sportul alcătuiesc un ansamblu de factori cu o influenţă
multiplă de neînlocuit ce se exercită nu numai asupra menţinerii stării de sănătate
a populaţiei sau numai asupra cultivării voinţei de a înfrînge greutăţile, puterii de
autodepăşire individuală, ci şi, în genere, asupra întregii vieţi a societăţii,
influenţînd rezultatele activităţii economice, educative, organizarea timpului liber,
buna dispoziţie ş.a.m.d.

Strategia de dezvoltare a domeniului educaţiei fizice şi sportului pe perioada

2001-2008 au stabilit următoarele direcţii de acţiune :

Creşterea eficienţei educaţiei fizice şi sportului de masă în privinţa menţinerii

şi întăririi sănătăţii populaţiei :

— cuprinderea întregului tineret în practicarea exerciţiilor fizice, sportului şi

turismului în vederea creşterii unor generaţii dezvoltate armonios fizic, moral şi
intelectual, temeinic pregătite pentru muncă şi viaţă ;

— extinderea şi asigurarea continuităţii practicării exerciţiilor fizice, turismului

şi sportului în rîndul maselor de oameni ai muncii. Folosirea timpului liber pentru
recreere, refacerea capacităţii de muncă şi fortificarea organismului. Legarea mai
strînsă a educaţiei fizice şi sportului de activitatea de producţie în scopul creşterii
productivităţii muncii şi stimulării energiilor creatoare ale oamenilor muncii.

- prevenirea şi combaterea influenţelor nocive ale sedentarismului prin

activităţi fizice şi sportive compensatorii.

De asemenea, pe linia responsabilităţii pentru aplicarea în practică a acestor

direcţii de acţiune, Programul prevede că sindicatele — care răspund de
activitatea sportivă de masă, desfăşurată în rîndul oamenilor muncii din
întreprinderi şi instituţii împreună cu asociaţiile, cluburile sportive şi federaţiile
naţionale sportive acţiuni săptămînale, pe categorii de vîrstă, cu prioritate în aer
liber, care să cuprindă crosuri, excursii, cicloturism, fotbal, tenis de cîmp şi de
masă, volei, canotaj popular, patinaj, şi altele.

Sindicatelor, asociaţiilor, federaţiilor naţionale şi cluburilor sportive le revin

sarcini deosebite pe linia dezvoltării unei reale activităţi de educaţie fizică şi sport
de masă, pusă în slujba sănătăţii oamenilor muncii şi intereselor economice ale
ţării.

Prin această lucrare autorii şi-au propus să evidenţieze rolul şi importanţa

socială a educaţiei fizice şi sportului de masă, sarcinile ce revin sindicatelor,
asociaţiilor, federaţiilor cluburilor sportive din întreprinderi şi instituţii şi
conducerilor unităţilor economice pe linia creării condiţiilor, conştientizării şi
antrenării masei de oameni ai muncii de a practica sistematic, independent sau
organizat, diferite exerciţii fizice, turismul şi sportul de masă in vederea
menţinerii stării de sănătate, călirii organismului şi creşterii capacităţii de muncă,
pentru a participa din plin la îndeplinirea cu succes a sarcinilor economice, sociale
şi de educaţie care stau în faţa întregului popor în perioada pe care o străbatem.
Totodată, să pună la dispoziţia sindicatelor, asociaţiilor, federaţiilor şi cluburilor
sportive din întreprinderi şi instituţii metodologia organizării, căile, metodele şi
mijloacele de îmbunătăţire şi rentabilizare a conţinutului activităţii de educaţie
fizică şi sport.

Concluziile, metodele şi mijloacele ce le prezentăm în această lucrare sînt

rezultatul studiului şi experimentelor efectuate în mai multe unităţi economice cu
specific diferit de activitate.

CAPITOLUL 6. CONŢINUTUL ŞI OBIECTIVELE SPORTULUI PENTRU TOŢI ÎN

CADRUL ÎNVĂŢĂMÎNTULUI ŞCOLAR

6.1. Formele de organizare. Cerinţele privind realizarea principiului de

întărire a sănătăţii

Şcoala şi organizaţiile extraşcolare îşi îndreaptă întreaga lor activitate spre

realizarea normelor şi programelor de educare a unui om nou, care să îmbine
armonios bogăţia spirituală, puritatea morală şi perfecţiunea fizică. Unul din
factorii de bază ai dezvoltării multilaterale a omului este educaţia fizică. De aceea,
în activitatea şcolii şi a organizaţiilor extraşcolare i se acordă o atenţie din ce în ce
mai mare.

Rolul important şi locul educaţiei fizice în sistemul instruirii generale a

copiilor şi tineretului de vîrstă şcolară sînt stabilite prin legislaţia Republicii
Moldova. Educaţia fizică este prezentă în toate planurile de învăţămînt ale tuturor
instituţiilor de stat care asigură învăţămîntul mediu (de cultură generală şi
speciale), precum şi a şcolilor tehnice profesionale. Mijloacele culturii fizice şi
sportului sînt incluse printre mijloacele de bază ale educaţiei, utilizate în afara
planului de învăţămînt al şcolii. Una din condiţiile esenţiale ale dezvoltării
educaţiei extraşcolare a fost crearea unei reţele vaste de şcoli sportive pentru
copii şi tineret, de baze pentru tinerii turişti şi de alte instituţii care satisfac
nevoile copiilor şi tineretului în ceee ce priveşte sportul, care contribuie la
organizarea petrecerii timpului liber într-un mod civilizat şi la întărirea sănătăţii.
Normative legale prevăd colaborarea dintre şcoală, familie şi opinia publică în
educarea copiilor şi tineretului, inclusiv în domeniul educaţiei fizice.

Sarcini

In conformitate cu scopul general al sistemului naţional de educaţie fizică, în

perioada şcolară trebuie să se asigure în fiecare etapă de vîrstă o perfecţionare
fizică consecventă şi pe această bază să se garanteze, la terminarea şcolii medii,
nivelul de pregătire fizică multilaterală necesar viitoarelor forme de activitate
importante din punct de vedere social (învăţămîntul de specialitate, munca
productivă, serviciul militar).

Acest scop se concretizează în raport cu particularităţile etapelor de

dezvoltare ontogenetică a elevilor şi cu etapele învăţămîntului şcolar
corespunzător acestora (în linii mari). Sub acest raport se evidenţiază trei etape
mari : de la 7 la 9 ani (clasele I—III ale şcolii elementare), de la 10 la 15 ani (clasele
IV—VIII), de la 15 la 17—18 ani (clasele IX—X ori XI ale şcolii medii sau perioada
de şcolarizare în şcolile medii tehnice sau speciale). În ansamblu, principalele
grupe de sarcini care se rezolvă în aceste etape în procesul de educaţie fizică şi
concretizarea lor pe etape constau în următoarele :

Prima grupă de sarcini — sarcinile instruirii fizice. Ţinînd seama de logica

generală a învăţămîntului şcolar şi de posibilităţile elevilor de vîrste diferite, se
prevede :

a) transmiterea cunoştinţelor accesibile din domeniul culturii fizice şi

sportului şi însuşirea acestora de către elevi, respectiv:

- la vîrsta şcolară mică - consolidarea şi perfecţionarea priceperilor şi

deprinderilor căpătate în perioada preşcolară, completarea lor pe baza „şcolii"
exerciţiilor de gimnastică, cărei învaţă pe elevi șă dirijeze diferenţiat diferitele
mişcări şi să le coordoneze, însuşirea formelor accesibile ale tehnicii exerciiţilior
aplicative şi a anumitor ramuri de sport (formele iniţiale ale tehnicii sprintului în
atletism, alergării de cros, săriturilor în lungime şi înălţime etc.) ;

- la vîrsta şcolară medie — perfecţionarea priceperilor şi deprinderilor

motrice dobîndite în etapa precedentă, pornind de la nivelul crescînd al
posibiltăţilor funcţionale ale organismului şi condiţiile de trecere a normelor
stabilite în curriculum de educaţie fizică în şcoala medie, îmbogăţirea experienţei
motrice prin învăţarea de noi acţiuni motrice prevăzute de programa şcolară şi
prin specializarea iniţială în ramurile de sport alese;

—la vîrsta şcolară mare — însuşirea aprofundată a tehnicii acţiunilor motrice

incluse în curriculum de educaţie fizică în şcoala medie, lărgirea fondului
deprinderilor motrice sportive şi nemijlocit aplicative (turistice, militar-aplicative
etc), formarea priceperilor de a le aplica în condiţii complicate, aducerea
priceperilor şi deprinderilor motrice însuşite anterior pînă la gradul de
perfecţiune, conform curriculumului de educaţie fizică în şcoala medie;

c) formarea şi consolidarea deprinderilor (adică a deprinderilor care

contribuie la respectarea regulilor igienei personale şi sociale), de la deprinderile
de menţinere a curăţeniei corpului şi păstrarea în ordine a echipamentului
sportiv, pînă la deprinderile autocontrolului sistematic asupra stării organismului
in timpul lecţiilor.

A doua grupă de sarcini — pe linia contribuţiei la formarea armonioasă a

organismului în creştere, întărirea sănătăţii, educarea multilaterală a aptitudinilor
fizice. În funcţie de etapele dezvoltării ontogenetice a elevilor se prevede :

-călirea organismului, inclusiv creşterea rezistenţei generale a acestuia faţă

de acţiunea unor factori care se accentuează treptat, de la o etapă la alta, cum
sînt oboseala fizică, influenţele de temperatură ale mediului ambiant, radiaţia
solară etc. ;

- educarea aptitudinilor fizice, printre care :

-la vîrsta şcolară mică — asigurarea dezvoltării multilaterale a calităţilor

fizice, a aptitudinilor de coordonare şi mai ales de viteză (în primul rînd a celor ce
nu sînt legate de rezistenţă în regim de viteză şi se manifestă în acţiuni motrice de
forme nestandardizate) ;

- la vîrsta şcolară medie — acelaşi lucru, cu accentuarea

preponderentă a influenţelor asupra unor calităţi de viteză-forţă
(nelegate de eforturile maxime de forţă propriu-zise) şi asupra
rezistenţei cu caracter aerob ; atingerea unei capacităţi de lucru
care să permită executarea normelor, incluse în curriculum de educaţie fizică în
şcoala medie;
 - la vîrsta şcolară mare — asigurarea unui grad înalt de dezvoltare a
calităţilor fizice (coordonare, viteză, viteză-forţă, forţă, rezistenţă de diferite tipuri
etc), care să permită executarea normelor incluse în curriculum de educaţie fizică
în şcoala medie;

c) formarea (în special la vîrsta şcolară mică) şi consolidarea (în etapele

următoare) a ţinutei corecte în diferite condiţii de activitate motrică şi corectarea
anumitor particularităţi ale conformaţiei corpului (a volumelor musculare, a
greutăţii corpului etc), dacă este nevoie de aşa ceva.

A treia grupă de sarcini — ce decurg din interdependenţa dintre educaţia

fizică, morală, intelectuală, estetică şi de muncă, ca laturi ale unui proces
instructiv-educativ unitar care se realizează în şcoală şi în instituţiile extraşcolare.
O serie de astfel de sarcini se rezolvă nemijlocit în procesul de educaţie fizică.
Dintre acestea fac parte, în special, sarcinile privind asigurarea motivaţiei
necesare a activităţii de cultură fizică şi sportive (nevoilor şi intereselor), formarea
bazelor ei etice, educarea calităţilor volitive, precum şi de pregătire în vederea
activităţii obşteşti în calitate de organizator sportiv, instructor şi arbitru sportiv (la
vîrsta şcolară mai mare).

Forme de organizare

Educaţia fizică a copiilor şi tineretului de vîrstă şcolară se organizează în

general în trei sfere :

 în instituţiile de învăţămînt care alcătuiesc sistemul învăţămîntului

mediu general ;
 în organizaţiile care realizează educaţia extraşcolară ;
 în condiţiile vieţii de familie.
Fiecare din aceste sfere se caracterizează, de obicei, printr-o varietate de
forme concrete de alcătuire a lecţiilor de exerciţii fizice. De importanţă
primordială sînt formele de tipul lecţiilor şcolare (lecţiile de educaţie fizică din
şcoală etc). În cadrul acestora se rezolvă principalele sarcini instructiv-educative,
sub conducerea nemijlocită a profesorului de educaţie fizică, a antrenorului-
instructor. O completare indispensabilă a lecţiilor o constituie formele de
activitate în afara lecţiilor, a căror utilizare se prevede de la vîrsta şcolară mică (de
exemplu, înviorarea igienică de dimineaţă în condiţiile vieţii de acasă, jocurile de
mişcare spontane, executarea temelor pentru acasă la educaţia fizică).

În instituţiile de învăţămînt mediu, activitatea de educaţie fizică se

organizează sub forma lecţiilor obligatorii de educaţie fizică (după planul de
învăţămînt), a orelor de activitate după planul de lucru al secţiilor sportive şcolare
şi al grupelor de pregătire fizică generală, precum şi sub forma gimnasticii
dinaintea începerii lucrului didactic, a pauzelor de cultură fizică, a joсurilor şi
distracţiilor sportive în recreaţiile mari şi în programul zilei şcolare prelungite.

Organizaţiile şi instituţiile extraşcolare îşi desfăşoară munca de educaţie

fizică :

 sub forma întrecerilor şi în afara lor, cu un contingent constant de

elevi ;
 sub forma întrecerilor de masă, a concursurilor, jocurilor. excursiilor şi
altor activităţi din afara lecţiilor, ou un. contingent schimbător de copii — de
diferite vîrste, stare a sănătăţii şi nivel de pregătire.
Educaţia fizică a elevilor în familie se realizează cel mai adesea în forme ca :
gimnastica igienică de dimineaţă, „minutul de cultură fizică" sau pauzele de
cultură fizică în procesul de pregătire a temelor pentru acasă, activităţi de unul
singur pentru însuşirea exerciţiilor fizice învăţate la lecţiile şcolare, jocurile de
mişcare şi întrecerile de amatori (la domiciliu), plimbări, excursii şi băi la ştrand cu
părinţii etc.

Concretizarea principiilor generale

 Transpunînd în activitatea de educaţie fizică a copiilor şi tineretului de vîrstă
şcolară principiile generale ale sistemului sovietic de educaţie fizică, este necesar
să ne con-ducem după o serie de cerinţe, în care se concretizează aceste principii
în concordanţă cu particularităţile contingentului. de elevi şi condiţiile de lucru.

Cerinţele privind realizarea principiului dezvoltării multilaterale armonioase

a individului

Rolul de frunte al acestui principiu în educaţia fizică a copiilor şi tineretului

de vîrstă şcolară este exprimat în ansamblul sarcinilor de bază urmărite în această
verigă a sistemului de educaţie fizică. Pentru înfăptuirea consecventă a acestor
sarcini este nevoie, pe lîngă toate celelalte, de următoarele :

1. Să se pornească de la însemnătatea primordială a unei largi pregătiri

fizice generale în raport cu specializarea. Pregătirea fizică generală a copiilor de
vîrstă şcolară este principala garanţie a dezvoltării lor fizice multilaterale
armonioase şi a instruirii fizice, ceea ce serveşte şi ca una din premisele
hotărîtoare ale specializării cu succes într-o formă sau alta de activitate (de
producţie, sportivă etc).

Pregătirea fizică multilaterală a tinerei generaţii nu exclude, în anumite

condiţii, pregătirea sportivă şi chiar speciali-zarea sportivă. Pregătirea sportivă, în
etapa sa de început, trebuie să includă exerciţii fizice variate, a căror componenţă
se specializează doar treptat, în funcţie de alegerea şi precizarea obiectului
perfecţionării sportive aprofundate. Dar chiar după începerea specializării
sportive la vîrsta copilăriei, dominantă trebuie să rămînă orientarea către
multilateralitatea educaţiei calităţilor fizice şi lărgirea sistematică a fondului de
priceperi şi deprinderi motrice dobîndite.

2. Să se lege organic aplicarea mijloacelor educaţiei fizice^a

elevilor de educaţia lor intelectuală.
 Cercetările speciale şi practica au confirmat că elevii care se prezintă bine la
lecţiile de educaţie fizică şi activează în cadrul secţiilor sportive ale colectivului
şcolar îşi însuşesc de obicei bine materiile de cultură generală, dispun de o înaltă
capa-citate de lucru didactică. Şi dimpotrivă, copiii molatici, care se mişcă puţin,
rămîn adesea în urmă în ceea ce priveşte dezvoltarea psihică.

Bineînţeles, nu trebuie admisă preocuparea exagerată a copiilor pentru

formele de exerciţii fizice preferate, care se poate transforma, după expresia lui A.
S. Makarenko, „într-o pasiune atotcuprinzătoare". Aceasta s-ar reflecta negativ nu
nu-mai asupra interesului pentru învăţătură în general şi a dezvoltării psihice a
elevilor, ci ar putea dăuna chiar şi dezvoltării fizice.

3. Să se utilizeze permanent şi pe deplin, în procesul de educaţie fizică,

posibilităţile favorabile formării bazelor etice necesare ale comportării, a
disponibilităţii de a îndeplini regulile convieţuirii socialiste ; să se formeze o
cultură estetică. Pornind de la conţinutul şi condiţiile organizării diferitelor forme
de lucru pe linia educaţiei fizice, elevii trebuie aduşi de la re-prezentările iniţiale,
cele mai simple, despre normele şi regulile moralei comuniste pînă la o înţelegere
mai complexă, mai adîncă şi la respectarea lor atît în practicarea exerciţiilor fizice,
cît şi în viaţa de toate zilele.

Este necesar să se utilizeze şi posibilităţile extrem de bogate pe care le

prezintă acţiunile motrice ale elevilor pentru depăşirea dificultăţilor mereu
crescînde, în scopul educării perseverenţei, iniţiativei, fermităţii, curajului şi a
altor calităţi voitive. Practicînd în colectiv jocurile de mişcare, gimnastica, turismul
şi îndeosebi sportul, elevii capătă practic o reprezentare plastică vie despre
însemnătatea acţiunilor comune bine închegate, despre spiritul tovărăşesc.
Totodată, educarea unei atitudini pline de grijă faţă de valorile materiale puse la
dispoziţie pentru activitatea aceasta contribuie la rezolvarea înaltelor sarcini ale
educării atitudinii socialiste faţă de avutul obştesc.
 Tot atît de important este să se utilizeze posibilităţile pe care ni le pun la
dispoziţie cultura fizică şi sportul pentru educarea aptitudinii de a vedea, simţi,
aprecia corect, la justa valoare comportarea ireproşabilă în diferitele situaţii care
survin în practicarea exerciţiilor fizice, în calităţile pozitive ale sportivilor, în
manifestările sentimentului datoriei şi răspunderii. Gusturile estetice ale copiilor
se formează, în special, pe exemplele unei tehnici sportive perfecte şi în general a
tehnicii exerciţiilor fizice. Acurateţea, curăţenia şi eleganţa adecvată a costumului
sportiv, o ţinută corectă, precizia şi ritmicitatea executării în comun a exerciţiilor,
ordinea la locurile de desfăşurare a activităţii — toate acestea pot şi trebuie să
slujească educaţiei estetice. Totodată, este deosebit de important să se educe
necesitatea şi capacitatea de a participa activ la crearea şi afirmarea valorilor
estetice în sfera culturii fizice şi sportului, de a fi luptători principiali împotriva a
tot ce contravine adevăratelor norme etice şi estetice, inclusiv împotriva
încălcărilor normelor eticii sportive, a regulilor sociale de comportament, a unui
regim de viaţă sănătos etc.

Cerinţele privind realizarea principiului de întărire a sănătăţii

Caracterul proceselor fireşti de formare şi creştere al organismului copiilor

de vîrstă şcolară — procese care nu se încheie la această vîrstă —, plasticitatea
ridicată a organismului în aproape toate etapele acestei perioade de dezvoltare
ontogenetică impun respectarea minuţioasă a principiului întăririi sănătăţii în
procesul de educaţie fizică. în speţă, este necesar : 1. Să se asigure o strictă
concordanţă a conţinutului, volumului şi intensităţii activităţii motrice a elevilor cu
particularităţile lor de vîrstă în diferitele etape ale dezvoltării (7—9, 10—11, 12—
13, 14—15, 16—17—18 ani), precum şi cu particularităţii lor de sex. Aceasta nu
înseamnă că trebuie să se „adapteze" în mod pasiv conţinutul şi metodica lecţiilor
la nivelul manifestărilor funcţionale atins în mod firesc. Trebuie să se acţioneze în
sensul dorit asupra proceselor dezvoltării funcţionale a organismului, în aşa fel
încît să se asigure tempourile lor optime, cu condiţia obligatorie a întăririi
sănătăţii şi prevenirii abaterilor nedorite (de exemplu, să se prevină sau să se
corecteze la timpul potrivit deficienţele ţinutei, să se întărească grupele
musculare relativ slabe, să se niveleze întîrzierile îa dezvoltarea unor calităţi
fizice).

Este bine cunoscut faptul că influenţa formativă a exerciţiilor fizice se

manifestă în cea mai mare măsură asupra sistemelor şi funcţiilor organismului în
creştere. Datorită volumului suficient al activităţii motrice, copiii cresc mai
repede, se dezvoltă mai bine, devin mai sănătoşi, mai rezistenţi. După cum au
demonstrat numeroase cercetări, la copiii care practică în mod sistematic
exerciţiile fizice se îmbunătăţesc substanţial indicatorii dezvoltării fizice (în special
greutatea, înălţimea, circumferinţa toracică, capacitatea vitală, productivitatea
sistemului cardiovascular etc), ceea ce constituie baza unei sănătăţi depline.
Necesitatea crescută a copiilor de a se mişca poate fi satisfăcută prin organizarea
raţională a practicării exerciţiilor fizice nu numai în şcoală, ci şi în familie, în cadrul
organizaţiilor extraşcolare.

Conform unor date ale cercetărilor (N. N. Iakovlev cu colab. şi alţii), o

influenţă pozitivă asupra dezvoltării calităţilor fizice la vîrsta copilăriei o exercită
eforturile cu caracter alternativ, cu momente pronunţate de manifestări de viteză.
În acelaşi timp, cu condiţia să fie minuţios dozate, încă de la vîrsta de 10—12 ani
pot fi utile şi exerciţiile fizice cu o durată destul de mare, de exemplu alergarea cu
intensitate moderată pînă la 30 min (A. N. Makarov şi colab.).

Emoţiile pozitive izvorîte din practicarea exerciţiilor fizice au de asemenea o

mare înrîurire asupra întăririi sănătăţii. Desfăşurarea vie, captivantă a lecţiilor le
creează copiilor bună dispoziţie, îi stimulează la activitate dinamică, optimizează
însuşi comportamentul lor. în schimb, manifestarea unor emoţii negative
(mîhnirea, teama, mînia etc), în afară de efectul nefavorabil în sine, este
dăunătoare şi sănătăţii copiilor.

Să se mărească efectul exerciţiilor fizice asupra întăririi sănătăţii prin

obişnuirea sistematică a elevilor cu un regim raţional de activitate şi odihnă, cu
utilizarea condiţiilor igienice şi a factorilor naturali de călire. Aceşti factori şi
condiţii determină în mare măsură efectul general al educaţiei fizice — de
întărire a sănătăţii.

Să se asigure un control medical-pedagogic sistematic asupra stării

sănătăţii, a dinamicii indicatorilor dezvoltării fizice şi a gradului de pregătire fizică
a copiilor. Caracterul periodic şi conţinutul controlului medical în şcoală sînt
reglementate de norme şi instrucțiuni speciale. Pe baza datelor iniţiale asupra
stării sănătăţii, a indicatorilor dezvoltării şi pregătirii fizice, elevii se împart în trei
grupe, pe criterii medicale : de bază, pregătitoare şi specială. în conformitate cu
aceasta se stabilesc recomandări diferenţiate privind utilizarea mijloacelor
educaţiei fizice. Controlul medical-pedagogic include, de ase-menea, observaţiile
pe etape şi observaţiile curente asupra desfăşurării lecţiilor şi înrâuririi mijloacelor
educaţiei fizice în şcoală şi în afara ei. Adăugînd la toate acestea indicatorii
exerciţiilor de control, se obţine informaţia necesară pentru structurarea
raţională a procesului pedagogic, ceea ce permite ca eforturile să fie adecvat
dozate, să se obţină un efect optim pe linia întăririi sănătăţii.

Orientarea de cultură fizica şi cea de intărire a sănătăţii şi recreativă

Utilizarea orientată a mijloacelor culturii fizice în condiţiile vieţii zilnice a

oamenilor muncii şi în organizarea odihnei sănătoase (în zilele de odihnă şi în
timpul concediilor) prezintă o mare însemnătate socială, fiind un factor
indispensabil asigurării unui mod de viaţă sănătos. Cu ajutorul mijloacelor culturii
fizice se creează, în timpul liber, condiţii optime pentru refacerea capacităţii de
lucru şi întărirea sănătăţii, se asigură un regim de viaţă motric şi general corect
din punct de vedere igienic, necesar pentru funcţionarea normală a organismului,
regim care contribuie la profilaxia bolilor şi îndepărtează reducerea capacităţii de
lucru datorită înaintării în vîrstă. în această privinţă, cultura fizică se leagă organic
cu igiena socială.

Cultura fizica in condiţiile vieţii cotidiene

In viaţa de toate zilele, cultura fizică se utilizează de cele mai multe ori sub
forma exerciţiilor de gimnastică igienică, executate ou regularitate, a procedurilor
de călire şi prin optimizarea regimului activităţii casnice şi al odihnei conform cu
cerinţele igienei. Paralel cu aceasta, în viaţa cotidiană a oamenilor muncii pătrund
tot mai mult plimbările, alerga-rea, mersul pe schiuri, înotul, alte exerciţii fizice —
contribuind toate la întărirea sănătăţii — care se execută în pauzele relativ scurte
din programul zilei sau în timpul special rezervat pentru aceasta (cu deplasare la
parc, la bazin, la stadion etc), individual sau sub îndrumarea instructorului, a
metodistului.

Gimnastica igienică, deşi este de scurtă durată, reprezintă un element extrem

de important al culturii fizice în viaţa cotidiană. In regimul zilei unui om adult
trebuie să se rezerveze timp pentru efectuarea gimnasticii igienice de mai multe
ori. Dealtfel, aceasta îndeplineşte diferite funcţii : dimineaţa (imediat după somn)
contribuie la o mai rapidă trecere a organismului de la starea de somn la o stare
de dinamism activ, în timpul zilei previne sau îndepărtează oboseala, asigurînd
odihna activă, înainte de culcare favorizează un somn normal. După cum scria
academicianul A. A. Bogomoleţ, 10—15 min cheltuite în fiecare zi pentru
practicarea gimnasticii nu asigură numai vioiciunea, ci şi mulţi ani de viaţă.

Complexe de gimnastică zilnică de dimineaţă de tip general se transmit şi la

radio. Oamenii suficient pregătiţi din punct de vedere fizic pot executa gimnastica
de dimineaţă cu eforturi destul de mari, la care pot adăuga exerciţii cu îngreuieri
suplimentare (haltere, greutăţi, extensor etc). Gimnastica dinaintea somnului
trebuie să se încheie neapărat cu exerciţii de respiraţie şi deconectante, care aduc
organismul într-o stare de calm.

Plimbările este de dorit să fie incluse, pe lîngă gimnastica igienică, în partea

obligatorie a regimului de mişcare cotidiană. Plimbările se pot efectua pe drumul
către locul de muncă şi spre casă, ziua sau seara înainte de culcare, pe jos, cu
schiurile, pe bicicletă. în acest caz, efor-tul, solicitarea se reglează prin lungimea
traseului şi viteza de deplasare. Mersul cu o viteză de 3 km pe oră la un om adult,
practic sănătos, aproape că nu are efect de antrenament. Mersul cu viteza de 5—
6 km pe oră activează moderat activitatea sistemelor cardiovascular şi respirator.
Pentru majoritatea oamenilor sănătoşi se recomandă plimbarea pe jos cu o viteză
de 6—7 km pe oră. În funcţie de vîrstă şi de nivelul de pregătire fizică, lungimea
traseului oscilează între 2 şi 10 km. Plimbările pe schiuri se recomandă să ajungă
treptat pînă la 15 km, iar cele pe bicicletă pînă la 20 km (la început cu viteză
redusă, apoi moderată).

De mare popularitate se bucură în ultima vreme alergarea de întărire a

sănătăţii. Este un mijloc excelent de îmbunătăţire a activităţii vitale a sistemelor
cardiovascular şi respirator, factor important de contracarare a hipodinamiei din
viaţa cotidiană şi din producţie. Alergarea de întărire a sănătăţii este accesibilă,
practic, tuturor oamenilor, cu condiţia să nu sufere de boli care contraindică
aplicarea acestui mijloc al culturii fizice. Pe măsura creşterii gradului de
antrenament al organismului, durata alergării poate fi mărită. Dealtfel, pentru
menţinerea funcţionării normale a sistemelor cardiovascular şi respirator este
suficient, de obicei, să se alerge cîte 3—5 km zilnic sau la două zile. Se poate
alerga oriunde există condiţii pro-pice, dar este mai util să se alerge în parc, în
pădure. Orele cînd se practică alergarea, în cadrul regimului zilei, se aleg
individual, dar este mai potrivit ca aceasta să se petreacă dimineaţa sau în a doua
jumătate a zilei, nu prea tîrziu însă. Se consideră bună reacţia sistemului
cardiovascular cînd frecvenţa pulsului, la 1 min după încheierea alergării, scade cu
20%. la 3 min — cu 30%, după 5 min — cu 50% şi după 10 min — cu 70—75"/o
din cea maximă, înregistrată în primele 10 s după terminarea alergării (după V. S.
Nesterov).

Plimbările şi alergările de întărire a sănătăţii se recomandă a fi practicate pe

orice vreme, în scopul călirii organismului (iarna, la temperaturi nu mai scăzute de
minus 12— 15°). Celor ce suferă de insomnie li se recomandă să facă plimbările
seara, iar celor predispuşi la îngrăşare — şi după masa de prînz.

Un număr tot mai mare de oameni de vîrstă adultă doresc să activeze sub
conducerea unor metodişti cu experienţă în cadrul unor grupe de sănătate. Astfel
de grupe se înfiinţează în colectivele de cultură fizică, la bazele sportive şi în
centrele de odihnă cu caracter obştesc. Grupele se alcătuiesc ţinîndu-se seama de
starea sănătăţii (pornind de la concluziile medicului), de vîrsta, sexul şi nivelul de
pregătire fizică ale celor ce doresc să activeze în cadrul lor. Din conţinutul
activităţii, paralel cu practica, face parte şi teoria. Exerciţiile fizice se aleg în primul
rînd după efectul lor tonifiant şi fortifiant general.

Metodica lecţiilor practice în grupele de sănătate se caracterizează prin

utilizarea cu precădere a metodelor exerciţiului riguros standardizat, dozarea
minuţioasă a eforturilor, gradul relativ redus de creştere a acestora. în reglarea
eforturilor, mai ales la început, trebuie să se creeze posibilitatea derogărilor
individuale de la parametrii stabiliţi cu privire la volumul şi intensitatea exerciţiilor
(durata lor, numărul de repetări, tempoul etc.) în funcţie de starea subiecţilor.
Semnele cele mai evidente şi uşor reperabile în legătură cu accesibilitatea
eforturilor aplicate sînt, de obicei, oboseala fizică uşoară şi plăcută, respiraţia
liberă, moderat accelerată, senzaţia de satisfacţie, o uşoară transpiraţie. Toate
acestea trebuie luate permanent în consideraţie.

Lecţiile în grupele de sănătate se desfăşoară de 2—3 ori pe săptămînă cîte o

oră (sau ceva mai mult).

Utilizarea mijloacelor culturii fizice

În zilele de odihni şi în timpul concediului, mijloacele culturii fizice şi sportului

sînt din ce în ce mai mult folo-site ca factori de refacere după activitatea
productivă, de întărire a sănătăţii şi organizare judicioasă şi plăcută a timpu-lui
liber al oamenilor muncii. De locul pe care îl ocupă cultura fizică în bugetul de
timp liber depinde în mod hotărîtor utilitatea folosirii acestui timp atît pentru
normalizarea şi îmbu-nătăţirea stării sănătăţii oamenilor, cît şi pentru însuşirea
valorilor culturale (tocmai în acest sens se vorbeşte de odihnă eficientă sau
ineficientă).

Formele tonifiante şi recreative de organizare a timpului liber, care se

bazează în întregime sau în mare măsură pe utilizarea mijloacelor culturii fizice,
sînt foarte variate şi diversificate. Acestea sînt execursiile turistice în zilele de
odihnă şi în timpul concediilor, excursiile legate de activitatea motrică, acţiuni de
cultură fizică şi sportivă cu caracter de masă (incluzînd jocuri de mişcare, distracţii
sportive, întreceri deschise etc).

Se înţelege că toate acestea capătă un rol considerabil în întărirea sănătăţii

oamenilor numai cu condiţia alegerii iudicioase a exerciţiului, normării corecte —
care să nu contravină cerinţelor elementare metodice şi igienice — a eforturilor şi
a pregătirii bine gîndite (elaborarea planului de desfăşurare a activităţii, instruirea
activului voluntar, amenajarea şi utilarea locurilor respective, anunţarea din timp
a participanţilor etc).
 La organizarea majorităţii acţiunilor şi manifestărilor cu caracter de masă pe
linia culturii fizice şi întăririi sănătăţii se va avea în vedere ca acestea să fie astfel
concepute încît să ofere o largă posibilitate de alegere a activităţii în funcţie de
înclinaţiile individuale ; de asemenea, trebuie să se ţină seama de componenţa în
continuă schimbare a participanţilor, lipsa de omogenitate în ceea ce priveşte
vîrsta şi nivelul de pregătire. Trebuie să se prevadă, astfel, limitări ale efortului
(prin alegerea traseului corespunzător în excursii, repartizarea timpului pentru
activitatea motrică şi odihnă, alegerea unor exerciţii fizice ce pot fi dozate cu
uşurinţă etc.) pentru ca, în ansamblu, acesta să fie relativ redus, să nu provoace
oboseală accentuată. Condiţii obligatorii pentru participare la acţiuni în care sînt
posibile eforturi mari (crosuri, excursii de lungă durată cu regim de mers sever,
concursuri de forţă etc.) sînt pregătirea fizică prealabilă şi avizul medicului.

Posibilităţile cele mai favorabile pentru utilizarea raţională a mijloacelor şi

metodelor educaţiei fizice în zilele de odihnă şi în timpul concediilor se creează în
taberele pentru întărirea sănătăţii, preventorii şi case de odihnă. Taberele pentru
fortificarea sănătăţii, care au dobîndit o popularitate din ce în ce mai mare, se
creează în sînul asociaţiilor sportive voluntare, al întreprinderilor, instituţiilor
locale. Există tabere de 1—2 zile (pentru zilele de odihnă) şi de mai multe zile
(pentru perioada concediului de odihnă), atît unele cît şi altele putînd să fie de
vară şi de iarnă, staţionare şi mobile (turistice). Viaţa în taberele de întărire a
sănătăţii se organizează în mare măsură pe bază de autoservire şi este sub-
ordonată totodată unui regim general raţional. în programul zilei sînt prezente
forme de practicare organizată a exerciţiilor fizice, de odihnă activă, procedee de
călire şi alte acţiuni igienice şi de cultură fizică.

Formele de activităţi şi repartizarea timpului pentru diferitele componente

ale regimului zilei într-o tabără de 24 de ore pot fi, de exemplu, următoarele :

Gimnastica de dimineaţă : 20—30 min pe zi.

 Pregătirea fizică generală (inclusiv concursurile) : cîte 2—3 ore pe săptămînă.

Călire şi băi : 2 ore pe zi.

Informare politică : 20—30 min pe zi.

Prelegeri şi colocvii privind cultura fizică şi sportul : 12 ore pe serie.

Acţiuni culturale de masă cu caracter general: 2 ore pe zi jocuri şi distracţii la

alegere : 2 ore pe zi.

Muncă voluntară obştească de amenajare a taberei : 1 oră pe zi.

Excursii turistice : 2—3 excursii pe serie.

Timpul care se planifică individual : 2 ore pe zi.

Alimentaţia : IV2 ore pe zi.

Toaleta, curăţenia : 1 oră pe zi.

Somnul de noapte : 8 ore din 24.

Privind problema orgarazării sănătoase a timpului liber al oamenilor muncii

ca o chestiune de mare importanţă socială, societatea socialistă îi acordă cea mai
mare atenţie. In această activitate sînt atraşi specialişti şi un activ voluntar larg.
Pa-ralel cu sarcinile de refacere şi întărire a sănătăţii, în procesul de organizare a
timpului liber trebuie să se prevadă şi sarcini ce decurg din ţelul general de
formare a unui mod de viaţă sănătos şi de dezvoltare mltilaterală a individului.

INTRODUCERE

În prezentul act se utilizează realizările naţionale în domeniul culturii fizice

şi sportului, precum şi ideile conceptuale, părerile, realizările ştiinţifice,
experienţa şi practica reflectată în actele normative internaţionale, inclusiv ale
organelor şi subdiviziunilor specializate din Consiliul Europei şi Organizaţia
Naţiunilor Unite.

Domeniul culturii fizice şi sportului exercită în societate o funcţie socială de

primă importanţă şi cuprinde toate categoriile de vîrstă ale populaţiei.
Grija faţă de cultura fizică şi sport este o componentă importantă în politica
socială a statului. Potenţialul social al culturii fizice şi sportului trebuie folosit
maximal pentru prosperarea societăţii. Cultura fizică şi sportul cu mijloace
minimale şi efect maximal poate, într-un termen scurt, contribui la dezvoltarea
etică şi fizică armonioasă a tuturor naţionalităţilor din Republica Moldova.
Practica mondială ne demonstrează, că de dezvoltarea culturii fizice şi
sportului în diferite unităţi administrativ-teritoriale, în primul rînd în municipii şi
oraşe, se ocupă organele municipale/orăşeneşti, iar în raioane şi sate – consiliile
locale, cheltuind în aceste scopuri 1-3 % din bugetul anual total, elaborînd şi
implementînd în comun cu organizaţiile locale politica de cultură fizică şi sport.
Comitetul pentru Dezvoltarea Sportului al Consiliului Europei (CDDS)
observă o tendinţă constantă de creştere a rolului social al culturii fizice şi
sportului, a interesului faţă de sportul de performanţă care reflectă schimbările
fundamentale în cultura contemporană. Educaţia fizică este un mecanism universal
de întremare a populaţiei, formă de auto-realizare şi dezvoltare, precum şi mijloc
de combatere a fenomenelor antisociale.
Prezenta Concepţie defineşte scopul, obiectivele, principiile şi mecanismele
politicii de stat în domeniul culturii fizice şi sportului.

Obiectivul principal al elaborării concepţiei este sensibilizarea factorilor de

răspundere, a politicienilor, autorităţilor publice centrale şi locale, instituţiilor de
specialitate, societăţii civile etc. asupra problemelor dezvoltării culturii fizice şi
sportului. Se mizează pe faptul că documentele elaborate vor constitui suportul
organizaţional pentru promovarea în Republica Moldova a unei politici eficiente şi
clare în domeniul dezvoltării culturii fizice şi sportului.
 La elaborarea Concepţiei au participat specialişti în domeniu, reprezentanţi
ai Guvernului Republicii Moldova şi ministerelor de resort.

Curiozităţi

 Cele mai bune performante ale memoriei sunt atinse între 15 si 25 de ani?
Dupa anumite estimari, 50% din informatia primita se uita dupa o ora si
80% dupa o luna?
 In timpul unui efort fizic, cantitatea de singe ce trece prin inima creste cu
10-35%, iar ritmul cardiac poate sa se dubleze si chiar sa se tripleze?
 Rinichii filtreaza 1,2 litri de singe pe minut, adica 2000 litri pe zi?
 Moartea survine in aproximativ 10 zile fara somn si in cateva saptamani
fara mancare?
 Viteza aerului expirat in cazul unui stranut poate depasi 160 km/ora?
 Daca ramaneti orb de un ochi, pierdeti doar 1/5 din capacitatea de a vedea
dar nu mai puteti vedea in profunzime?
 Femeile clipesc de 2 ori mai des decat barbatii?
 Unghiile degetelor de la mana cresc de 4 ori mai repede ca unghiile
degetelor de la picioare?
 Oamenii sunt singurele animale care plang cu lacrimi?
 Este imposibil sa stranuti cu ochii deschisi?
 In fiecare luna creste un nou strat de piele?
 Stomacul produce un nou strat de mucus la fiecare 2 saptamani?
 Inima creaza suficienta presiune ca sa poata arunca sange la o distanta de
10 metri?
 Pastrand proportiile, cel mai puternic muschi al omului este limba?
 Nu te poti sinucide tinandu-ti respiratia?
 Rinichii consuma 8% din oxigenul utilizat de organism in repaus?
 Viteza de conducere a impulsului nervos atinge 120m/s in fibrele nervoase
mielinizate si doar 2 m/s prin cele nemielinizate?
 Secretam circa un litru de saliva pe zi si inghitim in mediu de doua ori pe
minut?
 Viteza de propagare a bolului alimentar in intestinul subtire este de 2 cm pe
minut, in colon el avanseaza 5 cm pe ora?
 Ne schimbam pozitia de 30-40 de ori pe noapte?
 Nevoile medii de somn sunt de 14-22 ore pe zi la un copil pina la o luna,
13-15 ore la unul spre 1 an, 10-12 ore pina la 6 ani, 9 ore la 12 ani si 7 ore
si jumatate la un om adult?
 Urechea umana percepe sunetele a caror frecventa variaza intre 20 si 20
000 hertzi(Hz)?
 Corpul uman este compus din 206 oase?
 Dureaza aproximativ 7 secunde pentru ca mancarea sa ajunga din gura in
stomac?
 Un fir de par poate sa sustina aproximativ 3 kg?
 Dreptacii traiesc in medie cu 9 ani mai mult decat stangacii?
 Daca clipiti cu un ochi, miscati mai mult de 200 de muschi?
 Ficatul indeplineste peste 5oo de functii diferite?
 Durata vietii unei celule intestinale este de 12 ore
 Durata de viata a unei celule a peretelui stomacului e de 2 zile?
 O celula din piele traieste 4 saptamâni ?
 O celula nervoasa poate trai pâna la 60 de ani?
 Copilul cunoaste 1200-2000 de cuvinte cand incepe scoala si 3000-5000
cand o termina?
 Femurul are o rezistenta la compresiune mai mare decat betonul?
 Inima unei femei bate mai repede decat cea a unui barbat?
 Exista peste 1 miliard de bacterii pe talpa piciorului?
 Pielea unei persoane normale cantareste de 2 ori mai mult decat creierul?
 Se secreta mai mult cerumen atunci cand sunteti speriati?
 Pentru a sta in picioare sunt folositi peste 300 de muschi?
 Daca saliva nu poate dizolva ceva, atunci nu puteti simti gustul acelui
obiect?
 Tusea produce un curent de aer care se poate deplasa cu o viteza de pana la
100 km/ora?
 Dupa ce petreceti multe ore in fata calculatorului si va uitati la o foaie de
hartie alba, aceasta va aparea cel mai probabil roz?
 Exista in medie 100.000 de fire de par pe capul unui om?
 O celula sangvina are nevoie de 60 de secunde pentru a face un tur al
corpului si a se intoarce in locul de unde a plecat?
 Copiii se nasc cu 300 de oase, dar adultii au numai 206?
 Firul de par din barba are cea mai rapida crestere?
 Persoanele blonde au parul mai des decat cele brunete?
 Amprenta limbii este unica?
 Rolul amprentelor este de a asigura o mai buna prindere a obiectelor?
 In fiecare ora o persoana pierde aproximativ 600.000 de celule ale pielii?
 Asta inseamna aproximativ 50 de kg pierdute pana la varsta de 70 de ani?
 Intestinul subtire are 7 metri?
 Rasul scade nivelul de stres si intareste sistemul imunitar? Un copil de 6
ani rade in medie de 300 de ori pe zi in timp ce un adult de 15 pana la 100
de ori?
 Femeile spun in medie 7.000 de cuvinte/zi in timp ce barbatii 2.000?

 Exista persoane care nu au amprente?

 Corpul uman contine suficient fier pentru a face o unghie de 7.5 cm, carbon
pentru a face 900 de creioane, grasime pentru 7 bucati de sapun, fosfor
pentru 2200 de bete de chibrit?
 Muschii cantaresc 40% din greutatea corpului?
 Creierul uman contine 85% apa?
 Singurul os al corpului care nu este legat de alt os, este hioidul? El este
situat la baza limbii si are rolul de a o sustine.
 Singura data in istorie cand populatia lumii a fost in scadere a fost in 1347
cand in Europa a fost epidemie de ciuma neagra?
 Exista peste 70 km de fibre nervoase in pielea unui om?
 Exista aproximativ 100.000 de km de vase de sange in corpul uman?
 Desi cantareste doar 2% din toata masa corporala, creierul foloseste 20%
din oxigenul necesar corpului?
300 de milioane de celule mor in fiecare minut in corpul uman?
 Femeile ard grasimile mai incet decat barbatii?
 Toti bebelusii se nasc cu ochii albastri. Dupa cateva ore de la nastere, culoarea se poate
schimba. Majoritatea oamenilor ajung pana la urma sa aiba ochi de alta culoare.

 Organismul uman contine aproximativ cinci litri de sange.

 Atunci cand v-ati nascut aveati 350 de oase, iar dupa terminarea copilariei 144 dintre ele s-au
unit intre ele.

 Cresterea creierului se opreste in jurul varstei de 15 ani. Creierul continua sa transmita

semnale sub forma de impulsuri electrice timp de aproximativ 37 de ore dupa moarte.

 O persoana sub 30 de ani inhaleaza de doua ori mai mult oxigen decat una de peste 80 de ani.

 O persoana obisnuita respira cam 74 de milioane de litri de aer de-a lungul vietii

 Muschiul ochiului este cel mai rapid din organism. El se contracta in mai putin de o sutime de
secunda.

 Unghia degetului mijlociu creste cel mai repede. O unghie ajunge la lungimea normala cam in
150 de zile.

 Inima pompeaza mai mult de 3.500 de litri de sange in timp de o ora. De-a lungul vietii inima
bate de aproximativ 2.700.000.000 de ori. In corpul nostru sunt mai mult de 12.00 de km de
vase de sange.

 Un barbat obisnuit mananca in jur de 50 de tone de alimente de-a lungul vietii pentru a
mentine o greutate de 80 de kg.

 In momentul primei respiratii un nou nascut trebuie sa inspire cam de cincizeci de ori mai
puternic decat un adult.

 Omul are aproximativ 76 000 de fire de par pe cap.

 Atunci cand tesuturile si organele sunt private de oxigen, sangele capata culoarea albastra
 Sunt necesare aproximativ 200.000 de incruntari pentru aparitia unui rid permanent deasupra
sprancenelor.

 Inima femeii bate mai repede decat cea a barbatului.

 O persoana rade in medie de circa 15 ori pe zi.

 Dintii unui om sunt tari aproape ca piatra.

 Copilul pana sa se nasca viseaza aproape tot timpul. Copii nascuti prematur vor visa mai mult
la maturitate decat ceilalti.