Escolar Documentos
Profissional Documentos
Cultura Documentos
Agresivitatea pasivă
2011
Cuprins
Mânia ......................................................................................5
Tipuri de mânie
Fazele mâniei
Trăsăturile copilului mânios
2
Agresivitatea pasivă
Persoana pasiv-agresivă:
1) se opune pasiv îndeplinirii sarcinilor sociale şi profesionale de rutină;
2) se plange că nu este înţeles şi apreciat de alţii
3) este sumbru şi certăreţ;
4) critică şi dispreţuieşte fără motiv autoritatea;
5) îşi exprimă invidia şi resentimentele fată de cei evident mai prosperi;
6) îşi exprimă în mod exagerat şi persistent acuzele de neşansă personală;
7) alternează între sfidare ostilă şi penitenţă.
Theodore Millon a identificat patru subtipuri de negativişti (pasiv-agresivi):
• negativişti indirecţi
• negativişti abrazivi
• negativişti nemultumiţi
• negativist ezitant.
Să luăm un exemplu din mediul şcolar! Sunt părinţi care vin să se plângă
uneori profesorilor că fiul este nedreptăţit în ceea ce priveşte evaluarea. Indiferent de
contactul cu realitatea al părintelui respectiv, unii profesori nu pot conţine psihic
cererea şi o resimt ca fiind agresivă (mai mult sau mai puţin îndreptăţit). Astfel,
profesorul răspunde uneori printr-un comportament pasiv-agresiv manifestat prin
faptul că ascultă şi neagă verbal acuzaţiile într-o atitudine aşa-zis neutră, ignorând
complet cererea inconştientă a celuilalt care are nevoie de a fi liniştit de către el.
Această lipsă de conţinere afectivă a nevoii celuilalt de a fi liniştit este receptată ca
agresiune, răspunsul verbal neutru al profesorului respectiv nefiind satisfacator pentru
părinte. Acesta din urmă, neprimind răspuns la cererea sa latenta (care suna astfel:
“linişteşte-mă şi convinge-mă că nu este aşa”), îşi confirmă temerea, chiar dacă
această temere ţine doar de o fantasmă a sa persecutorie, din cauza faptului că
profesorul căruia i s-a adresat nu i-a putut conţine cererea. Profesorul s-a apărat printr-
3
un comportament pasiv-agresiv. De ce anume s-a apărat el? În cazul în care părintele
a sesizat o realitate, este uşor de înteles faptul că s-a apărat de vinovaţia venită atât din
partea solicitantului cât şi din instanţele psihice proprii. Există totuşi situaţii, după
cum am menţionat mai sus, în care, profesorul se apară el însuşi de o fantasmă
persecutorie percepându-l pe celălalt ca agresor, iar pe sine ca victimă, ca nedreptăţit.
Răspunsul latent al său este: “Ceea ce-mi reproşezi este neadevărat şi mă
nedreptăţeşti”. Atunci nu va mai putea conţine neliniştea celuilalt şi se va apăra,
posibil, pasiv-agresiv resimţind ca umilitor a se justifica, ca şi cum ar trebui acceptată
varianta că ar putea fi vinovat.
Dar cea mai îngrijorătoare situaţie este aceea când întâlnim comportamente
pasiv-agresive ale părinţilor faţă de copii. S-ar putea spune că evitarea părintelui de a-
şi exprima furia protejează copilul, dar de fapt, îl expune imposibilităţii de a reacţiona
la această furie a părintelui pe care oricum o simte. La rândul său, copilul nu va fi
capabil a învăţa să-şi gestioneze propria furie.
4
Mânia
Agresivitatea pasivă, ca parte din tabloul mai amplu al mâniei latente, poate fi
asociată cu unele dintre simptomele următoare:
• Iritabilitate cronică şi depresie cronică;
• Egocentrism/ narcisism/ vanitate( o persoana a autotintitulării);
• Grad scăzut de apreciere;
• Comportament autodistructiv sau demonstrativ;
• Abuz de substanţe care creează dependenţă şi comportament adictiv;
• Conduită inadmisibilă care se vede scuzată din multe motive.
Sunt momente în care însă mania poate servi unui scop util sau valoros, mai
ales dacă există o intenţie pozitivă şi un deznodământ pozitiv. Atunci când te aperi pe
tine însuţi , ascunzându-ţi furia, sau pentru că încerci să te concentrezi pe rezolvarea
unei probleme, sentimentul de mânie poate fi folositor. Te poate determina să te
exprimi prin comunicare raţională, onestă şi directă (mănie productivă), mai degrabă
decât prin manipulare, pasivitate şi evitare ( mânie neproductivă).
Oamenii care îşi ascund sentimentele de mânie din forul interior fac acest
lucru ca să salveze aparenţele şi să nu fie respinşi de cei din jur, deoarece acceptarea
socială este nevoie fundamentală pentru ei. Pesoanele pasiv-agresive sunt şireţi, adică
ştiu exact ce şi cum să spună ca să arunce vina asupra celorlalţi.
Ambiguitatea este şi ea o componentă-cheie în aceste situaţii. De foarte multe ori,
cineva care îşi ascunde mânia procedează aşa fiindca nu reuşeşte să se decidă.
5
trecătoare. Se ştie că adolescenţii manifestă acea ambiguitate de tipul ,, du-te-ncolo
vino-ncoace, lasă-mă şi nu-mi da pace”, care ilustrează prefect dilema unei persoane
pasiv-agresive. E o bătălie clasică între a dori să joci un rol activ, dar, în acelaşi timp,
să te bucuri de avantajee şi de dezavantajele commode ale pasivităţii. Numai atunci
când un tipar neîntrerupt de pasivitate, ambivalenţă sau obstrucţionism se prelungeşte
şi în perioada maturităţii începe să semnaleze prezenţa unei probleme reale.
Fazele mâniei:
Mânia începe cu o acumulare (,, umplerea paharului”) care poate izvorî din
rememorarea unor vechi conflicte nerezolvate , din acţiunile unor factori de stres
evolutivi sau din deficienţe la nivelul capacităţii de rezolvare a problemelor.
O scânteie, mare sau mică, declanşează conflictul. Fiecare din noi
reacţionează altfel la o scânteie, care ar putea fi o situaţie, un gând. Poate fi un
sentiment de gelozie, de mândrie rănită sau de dezamăgire, care aprinde scânteia
mâniei.
Stadiul al treilea,- explozia – se manifestă prin ţipete, ceartă, lucruri sparte.
Poarte fi considerată o erupţie vulcanică sau atunci când este disimulată, un uiuit lent
ce rămâne ascuns în subteran. Dacă oamenii îşi ascund mânia, s-ar putea să folosească
metode indirecte, cum ar fi: sunt sarcastici, critica nejustificat, opun rezistenţă, ţin
lucrurile pe loc, tergiversează, sabotează, emit semnale incongruente sau devin trişti,
neliniştiţi sau hipersensibili. Atunci când mânia indirectă îmbracă o formă negativă
vom vedea atacuri pe furiş: vandalism, furt, viruşi informatici, etc.
Stadiul al patrulea şi cel final al mâniei este stadiul consecinţelor – cel mai
frecvent scăpat din vedere şi totuşi cel mai important, pentru că, dacă nu te preocupi
de incidentul petrecut şi nu rezolvi cauzele problemei, va contribui la acumularea de
data viitoare. Rezolvarea problemei este scopul.
1. Îşi face singur viaţa amară: atunci când o persoană mânioasă adoptă o
concepţie asupra lumii ce prezumă pierderea, s-ar putea să-şi mascheze furia
printr-un comportament impropiu social care să-i minimizeze indirect
6
pierderea anticipată. Procedând astfel, poate să simtă că păstrează controlul şi,
adeseori, acest lucru îi atenuează temerile sau alte sentimente.
2. Nu poate să analizeze problemele: refuzul taciturn de a discuta despre ce te
roade, preferâd să te complaci in autocompătimire este exemplul classic al
acestei trăsături. Este de asemenea o atitudine întâlnită frecvent care se
numeste ,, gândire afectivă”- a face confuzii între sentimente şi realitate.
3. Dă vina pe alţii pentru necazurile lui: indivizii psivi-adresivi au adeseori
resentimente faţă de alţii, considerând că tot restul lumii se bucură de felurite
avantaje şi viaţa lor este mai uşoară, pe când ei treuie să se lupte cu cele mi
mari greutăţi. Astfel, sentimentele neplăcute devin sentimente furibunde, cu o
gamă foarte limitată a posibilităţilor de exprimare.
4. Îi lipseşte capacitatea de empatie: cei care obstrucţionează dorinţele celorlalţi
creează situaţii din care nimeni nu poate ieşi câştigător şi se prefac nevinovaţi,
astfel încât ceilalţi nu mai înţeleg nimic se se simt jenaţi. Persoanelor
deprimate cronic le lipseţte empatia pentru că sunt prea preocupaţi să-şi plângă
de milă.
5. Îi atacă pe ceilalţi, mai degrabă decât să resolve o problemă: mânia indirectă
se referă laatacurile pe furiş, remarcile muşcătoare făcute ca din întâmplare,
dorinţa de răzbunare cu tot dinadinsul sau punerea în ecuaţie a lucrurilor în
ideea de a controla o situaţie pe care oamenii nu o pot stăpâni altfel cu success.
Rezolvarea problemelor impune să existe resprect pentru partea cealaltă, o
convingere de tipul ,, poate nu sunt de acord cu tine, dar n-are importanţă, câtă
vreme rezolvăm problema pe care o avem”. Însă, pe cei care îşi disimulează
mânia nu ii interesează să ajungă la un compromis sau o rezolvare, iar dacă
există narcissism sau gândire egocentrică, lupta se va duce deobicei din orice
alt motiv decât acela de a rezolva problema.
6. Foloseşte mânia ca să capete putere: oamenii pasiv-agresivi vor să capete
control şi putere. De aceea tot ce îi interesează este să iasă învingători din
orice întâmplare, să distrugă sau eventual o fac chiar numai din plăcerea de-a
fi dezagreabili şi negativişti.
7. Se complace în dialoguri interioare distuctive: cel în cauză se plânge, se vaită,
găseşte vinovaţi, tăgăduieşte, îşi proiectează stările emoţionale sau le transferă
asupra unui substitut, joacă partitura inocenţei sau găseşte o cale de ieşire din
situaţie asa fel încât să nu-şi asume nici o răspundere.
8. Face confuzie între mânie şi stimă de sine: nivelul scăzut al respectului pentru
sine îi va submina persoanei starea interoară de bine sufficient de mult încât
să-i afecteze performanţele, relaţiile interpersonale şi succesul viitor. Oamenii
absorbiţi exclusive de sine ajung să provoace sentimente de frustrare ,
deoarece nu sunt obişnuiţi să audă ,,nu”. A avea un respect pentru sine nu este
unul şi acelaşi lucru cu a avea un psihic sănătos. Închisorile noastre sunt pline
de oameni care au o părere bună despre ei însuşi.
9. Poate fi drăguţ şi amabil, atunci când şi vrea: această trăsătură iustrează faptul
că mânioşii nu sunt sută la sută răi, ci chiar capabili să se poarte frumos. Dar,
dacă unu copil n-are nici pe departe intenţia să dea o mână de ajutor şi ,,uită”
deliberat să-şi facă apariţia mai tarsi, el îl manipulează pe profesor, dând
impresia de ,,copil cuminte” atunci când acest lucru contează şi., probabil,
zădărnicind planurile sau satisfacţia celorlalţi.
7
Agresivitatea pasivă în contexte de viaţă diferite
8
negative de comportamente ale unuia dintre soţi, cum ar fi pretenţii sau critice
exagerate, par să sporească posibilitatea de apariţie a unor probleme de sănătate
cronice. Dacă purtăm în suflet resentimente,trăiri emoţionale nemărturisite şi
probleme nerezolvate ne va readuce la zero starea de spirit a noastra dar şi a cea a
persoanei iubite. Iar dacă situaţia se înrăutăţeşte semnificativ, poate să devină una de
abuz emoţional.
9
Bibliografie
Murrphy Tim, Oberlin Hoff Lorian, Agresivitatea pasivă- cum să o recunoşti şi
controlezi la tine şi ceilalţi, Editura Trei, Bucureşti, 2007
10