Tema: Înotul curativ ca mijloc de reabilitare fizică

Felurile de exerciţii curative pentru persoane cu mişcări limitate

aplicate la toate etapele de tratament, în special, în perioada de reabilitare.

Acţiunea curativă a exerciţiilor fizice în apă se vor realiza în baza:

- influenţii de stimulare - procesul de schimbare a intensităţii care se petrece
în organism (majorarea tonusului);
- acţiuni trofice – îmbunătăţirea proceselor de schimb, proceselor de
regenerare;
- formării compensaţiei – înlocuirea permanentă sau vremelnică a exerciţiilor
de înot şi obţinerea funcţiei pierdute;
- revenirii la normal – restabilirea funcţiei organelor şi a organismului în
general.

La planificarea lecţiilor curative de gimnastică în bazin vom ţine cont de

specificul influenţii mediului de apă asupra organismului. Un rol important îl va
juca micşorarea greutăţii corpului în apă sub influenţa forţei de împingere. Aceasta
este foarte principal în timpul antrenamentului fizic pentru persoanele cu afecţiuni
şi traume a aparatului locomotor, cu afecţiuni a sistemului nervos, sistemului
cardiovascular, şi alte sisteme.
Exerciţiile în apă manifestă influenţa psihoterapeutică: mişcările simplificate şi
fără dureri ameliorează starea bolnavului, întăreşte încrederea în vindecare.

METODICA LECŢIILOR CURATIVE DE ÎNOT

Înotul curativ uneşte un tot unitar două procese de antrenament cu caracter

specific şi pedagogic.
În procesul de antrenament cu caracter specific acţiunile curative vor
reprezenta:
Mijloacele curative generale (fortificarea sănătăţii, dezvoltarea şi consolidarea
mişcărilor, calităţilor volitive);
Mijloacele curative speciale (restabilirea funcţiei organismului).
Procesul pedagogic educă la bolnav o atitudine conştientă către utilizarea
exerciţiilor fizice, deprinderilor generale de regim (regim de mişcare),
deprinderilor igienice şi călirea organismului.
La elaborarea programei „înotul curativ” se va ţine cont de principiile metodice
generale care permit o asigurare efectivă înaltă a exerciţiilor curative în apă: din
timp se va începe măsurările de reabilitare, aplicarea diferitor mijloace în complex,
programa individualizată (în dependenţă de vârsta bolnavilor, caracterul şi
afecţiunea, starea generală a organismului, gradul de pregătire fizică, iscusinţa de a
se ţine pe apă).; creşterea adecvată şi treptată a încărcăturii, acţiunea sistematică
(alegerea migăloasă a exerciţiilor şi succesiunea lor de îndeplinire) cu caracter
ciclic, influenţa cu regularitate şi durat lui, aplicarea exerciţiilor noi diferenţiate,
aplicarea metodelor de control.
 (tab. 24 pag.224).
Aplicarea exerciţiilor de gimnastică în apă la peretele bazinului pot fi cele mai
diverse şi vor fi clasificate prin următoarele simptoame:
- prin simptoame anatomice –pentru dezvoltarea grupelor de muşchi mici
(mişcări cu degetele, cu talpa, cu palma), pentru dezvoltarea grupului de muşchi
medii (mişcări cu gîtul, cu gamba, cu femurul, cu umerii), pentru dezvoltarea
grupelor de muşchi mari (mişcări cu membrele superioare şi inferioare, cu
trunchiul);
- cu caracter de contracţie musculară - exerciţiile dinamice şi statice, cînd
muşchiul se încordează, dar mişcarea nu se efectuează (se adaugă exerciţii
respiratorii)
- prin gradul activităţii –active (mişcări de sine stătătoare (independente)),
activ-pasive (de ex. –a ajuta cu mîna sănătoasă - pasivă)
De asemenea se aplică exerciţii: de întindere în echilibru, îndreptate pentru
majorarea mobilităţii în articulaţii; de coordonare; fortificare (întărirea) muşchilor
slabi şi relaxarea muşchilor încordaţi, relaxarea cu aplicarea obiectelor şi a
aparatelor; exerciţii respiratorii.
Toate exerciţiile se împart în exerciţii de dezvoltare fizică generală şi speciale.
Totodată unu şi aceleaşi exerciţii poate depinde de scopul şi sarcinile
complexelor de exerciţii. La unele afecţiuni se examinează exerciţiile speciale, la
altele –exerciţiile de dezvoltare fizică generală.
Dozarea exerciţiilor se realizează în dependenţă de poziţia iniţială (stînd la
peretele bazinului, culcat pe apă, în mişcare); de mişcări complicate (gradul de
efort, amplitudinea mişcărilor, încărcătura asupra grupelor de muşchi mici şi mari),
elementele din înot simplificat şi de încărcături adăugătoare, de durata tempoului,
de numărul repetării.
Neapărat se selectează o proporţie optimală de exerciţii de dezvoltare fizică
generală şi respiratorii, la peretele bazinului şi în înot, pe elemente şi în coordonare
într-un tempo relaxat şi accelerări, cu odihnă activă (înot relaxat); cu odihnă pasivă
(relaxare, cu pauza de odihnă) cu plonjări la diferite adîncimi.
Volumul general al mişcărilor va corespunde regimului de activitate motrice al
bolnavului.
Deosebim trei perioade pentru cultura fizica curativa:
Perioada întîi – de economisire (regim de pat, nici funcţional, nici anatomic,
organismul nu-i restabilit)
Perioada a doua – funcţional (regimul staţionar liber de salon - organul
anatomic restabilit, dar funcţiile nu-s restabilite);
Perioada a treia – de antrenament (regimul de antrenament şi de cruţare) -
organul anatomic şi funcţional restabilit, dar se cere restabilirea funcţiilor cu
precizie:
Perioada a doua a cruţării fizice curative se aplică complexe de exerciţii
speciale în apă, acomodarea cu apa, însuşirea tehnicii, care vor decurge sub
controlul medicului specialist.
În perioada a treia se aplică în linii generale înotul în mod de antrenament
curativ şi cu repetarea exerciţiilor învăţate.
 Metodele principale pentru desfăşurarea lecţiilor: individuale, în grup, de
sine stătător.
Metoda individuală fiind aplicată în înotul curativ va fi cel mai prioritar,
mai ales la începutul cursului de reabilitare şi la boli grave.
Metoda în grup va fi aplicată cu un grup mic de 6-7 persoane.
În metoda de sine stătătoare se va ocupa de persoanele care a trecut în
perioada a treia, dar la recomandarea medicului şi sub conducerea instructorului
sau a specialistului reabilitolog.
Lecţiile în bazin se vor desfăşura în formă de lecţii determinate, introducînd
partea pregătitoare de bază şi de încheiere a lecţiei.
În partea pregătitoare a lecţiei se aplică exerciţiile de dezvoltare fizică
generală, stînd la peretele bazinului, în mers, se repetă exerciţiile de acomodare cu
apa şi însuşirea tehnicii înotului.
În partea de bază se va aplica înotul, exerciţiile speciale la peretele bazinului
şi înotul curativ, jocuri şi distracţii în apă.
În partea de încheiere a lecţiei se vor aplica jocuri mai puţin active,
exerciţiile simplificate la peretele bazinului şi exerciţiile de relaxare, exerciţiile
respiratorii.
Conţinutul lecţiilor depinde de pregătirea nautică, de perioada şi a sarcinilor
de reabilitare.
Periodic pentru fiecare bolnav în timpul lecţiilor se va alcătui o curbă
fiziologică de încărcătură.
De aceea pînă a intra în apă, la fiecare 1-3min (în dependenţă de durata
lecţiei) se numără pulsul, apoi se alcătuieşte un grafic.
La începutul cursului de înot curativ (perioada a doua, curba fiziologică cu
încărcătură va fi cu două vîrfuri (la lecţie sunt prezente două încărcături de vîrf,
principale, iar la etapa de încheiere, cu trei vîrfuri (des 4.1pag.227)).
În procesul executării exerciţiilor fizice în apă pentru aprecierea reacţiei
organismului bolnavilor către încărcătură fizică, eficacităţii conducerii lecţiilor,
instructorul va urmări starea sănătăţii celor ce se ocupă, va aprecia prin semne
exterioare gradul de oboseală, va măsura pulsul, frecvenţa respiraţiei şi a. în acest
caz se va folosi metoda individuală de desfăşurare a lecţiei.
Aplicînd lecţiile curative în bazin, instructorul poate înlocui exerciţiile
propuse, a micşora sau a majora dozarea lor, a modifica corelaţia exerciţiilor
speciale, de pregătire fizică generală şi respiratorii în dependenţă de numărul
persoanelor şi de particularităţile individuale (vârsta, gradul de pregătire,
complicaţiile de pe urma bolii, etc.).

METODICA GENERALĂ A ÎNOTULUI CURATIV ÎN TRAUMATOLOGIE

La persoanele cu limitarea mobilităţii în aparatul locomotor, în urma

suportării unei traume un rol important la lecţiile de înot îl va juca micşorarea
greutăţii corpului în apă sub acţiunea forţei de împingere.
Datorită presiunii hidrostatice apare simţul de stabilitate (rezistenţă) în
articulaţiile membrelor.
 Începînd cu perioada a doua se indică exerciţiile fizice în apă caldă cu t°-28º.
Ameliorînd în regiunea leziunii circulaţia sîngelui, alimentarea ţesuturilor,
relaxarea muşchilor, eliminarea durerii, astfel de exerciţii vor contribuie la
vindecarea rapidă ca urmare, restabilirea deplină.
Exerciţiile se vor aplica în raport de 1:1 cu exerciţiile de pregătire fizică
generală; după al treilea sau al patrulea exerciţiu se va executa respiraţie; tempoul
executării exerciţiilor lent şi mediu, amplitudinea mişcărilor-posibilităţi maximale.
Sarcinile – ameliorarea circulaţiei sîngelui şi circulaţiei limfatice,
metabolismului, lupta cu complicaţiile (atrofia muşchilor, contracturii), restabilirea
funcţiei pierdute şi a capacităţii de muncă.
În perioada aceasta se aplică complexe de exerciţii speciale şi exerciţii de
acomodare cu apa.
Partea de încheiere a etapei a II de reabilitare este perioada de restabilire a
funcţiilor. Lecţiile se vor desfăşura de sine stătător aproximativ 75% exerciţii
speciale. Se va aplica înotul terapeutic.
Sarcinile perioadei a doua
La traumarea claviculei, omoplatului, articulaţiei umorului, humersului,
sarcinile perioadei a 2 vor fi: majorarea amplitudinii mişcărilor în articulaţiile
umărului, întărirea grupelor de muşchi a centurii humerale, restabilirea mobilităţii
membrului superior.
Lecţiile în bazin se vor desfăşura la o temperatură nu mai puţin de 28º cu o
durată de 20-30min.
În afară de exerciţiile de acomodare cu apa şi cele de dezvoltare fizică
generală se vor executa exerciţiile speciale pentru articulaţiile cotului şi articulaţia
radiocarpal (exerciţiile de rotaţie în articulaţiile antebraţului mişcări cu palma şi
degetele). Toate exerciţiile se execută în tempoul mic, alternîndu-se cu exerciţiile
de respiraţie şi exerciţiile de relaxare.
La sfîrşitul fiecărui exerciţiu se execută exerciţiile pentru relaxarea
muşchilor.
Atît timp cît amplitudinea mişcării va fi limitată se va practica înotul pe o
parte (poziţia pe partea sănătoasă, vîslind uşurat cu mîna semiîndoită).
Trecînd la a treia perioada de reabilitare vor fi rezolvate următoarele sarcini:
Restabilirea amplitudinii depline a mişcărilor în toate axele, forţei maximală
a muşchilor centurii humerali şi a capacităţilor de muncă generală. Se aplică
exerciţiile speciale de acomodare cu apa din perioada a doua (cu repetări de
exerciţii de mai multe ori şi într-un tempo mediu).
Lecţiile se completează cu exerciţiile noi speciale, însuşirea procedeelor
sportive de înot, elemente de jocuri cu mingea.
Toate exerciţiile se execută cu o amplitudine maximală, se adaugă exerciţiile
de forţă, de acomodare, de abilitate, de elasticitate, creşte rezistenţa generală.
Se învaţă şi se execută exerciţii noi speciale: din diferite poziţii iniţiale ale
braţelor (înainte, lateral, îndoite în articulaţiile coatelor cu un braţ sau cu ambele),
a încerca de a apăsa o plută; ridicarea din apă la un perete mai înalt, înot numai cu
ajutorul braţelor craul pe piept şi carul pe spate, bras; prinderea şi aruncarea mingii
în ţintă. Se recomandă înot craul pe piept, pe spate şi bras. Ocupaţiile în bazin vor
dura 40-60min.

Metodica desfăşurării lecţiilor de înot curativ în perioada a doua şi a

treia în cazul traumatismelor membrelor superioare.

În perioada a doua de tratament se prelucrează articulaţiile începînd cu

articulaţiile degetelor ajungînd la articulaţiile umărului.
Sarcina principală – prevenirea apariţiei şi a mobilităţii slabe în articulaţii.
Se aplică exerciţii speciale şi exerciţii pentru acomodare cu apa, care se
alternează cu exerciţiile respiratorii şi exerciţiile de relaxare în tempo lent şi mediu
cu durata de 30min.
În perioada a treia de restabilire se execută mişcări în toate articulaţiile cu
amplitudinea maximală, creşte numărul exerciţiilor cu caracter de forţă (cu
rezistenţă, cu încărcături), se aplică exerciţiile complicate, exerciţiile de
coordonare cu mingea. Încărcături asupra membrelor la finele perioadei a treia va
fi fără limitare.
Sarcinile principale – restabilirea totală a amplitudinii mişcărilor în
articulaţii şi restabilirea forţei muscale, înlăturarea sarcinii motrice, adaptarea
bolnavului către efort (condiţii de viaţă, capacitatea productivă), însuşirea unor
elemente din tehnica înotului sportiv.
La lecţii se introduc exerciţii noi speciale, însuşirea tehnicii înotului
(însuşirea mişcărilor de braţe se vor începe cu mîna sănătoasă), jocuri cu mingea.
Durata lecţiei este de 60min.

Caracteristica generală a lecţiilor curative de înot în cazul

traumatismelor membrelor inferioare.

Perioada funcţională durează din momentul scoaterii (anulării) imobilizării

pînă la restabilirea parţială a funcţiilor (mers de sine stătător, la traumare
complicată – cu sprijin).
Activitatea în bazin includ exerciţiile de dezvoltare fizică generală pentru
toate grupele de muşchi şi mişcări variate în articulaţiile piciorului traumat (în
diferite direcţii, din diferite poziţii iniţiale, mişcări activ-pasive).
Amplitudinea mişcărilor treptat se măreşte, se aplică exerciţiile de rezistenţă,
cu obiecte.
Antrenament cu mers variat. Ocupaţiile în bazin durează aproximativ 40min.
cu leziuni complicate sarcinile principale vor fi: învăţarea mersului corect la
început cu cîrja, apoi cu un baston, apoi mers obişnuit.
Perioada a treia (de antrenament) se începe peste 2-3 luni şi durează pînă la
restabilirea totală de mişcări în toate articulaţiile şi a mersului corect. În bazin se
aplică înotul cu ajutorul mişcărilor de picioare craul pe piept (inclusiv şi cu labele
de gumă), la finele perioadei –înot bras. Lecţiile în bazin vor dura 60min.
 Aplicarea înotului curativ în cazul traumei articulaţiei coxofemurale şi a
femurului.

În cazul traumei articulaţiei coxofemurale şi a femurului se rezolvă

următoarele sarcini: restabilirea funcţiei membrului traumat , majorarea tonusului
muscular, învăţarea mersului (cu cîrja, cu bastonul, fără sprijin), lucrul cu piciorul
traumat împotriva umflăturii.
Pe fonul exerciţiilor de dezvoltare fizica generală şi a exerciţiilor respiratorii
se recomandă diferite exerciţii speciale pentru articulaţiile piciorului traumat. O
mare parte de exerciţii se execută la adîncime –apa pînă la umeri (condiţii maximal
simplificate), stînd la peretele bazinului.
Perioada a treia se va începe cu următoarele sarcini: restabilirea funcţiei
totale a piciorului şi mersului normal.
Ocupaţiile în bazin vor include mişcări şi exerciţii: mers fără sprijin, alergare
lentă, păşirea peste un obiect se află la fundul bazinului, de coordonare de
echilibru. Totodată se execută exerciţiile de pregătire fizică generală pentru
corectarea ţinutei, jocuri mobile, însuşirea mişcărilor de picioare craul, pe piept şi
pe spate, apoi în a doua jumătate a acestei perioade-bras.

Înotul curativ şi sarcinile principale în tratamentul articulaţiilor

genunchiului, gambei, talocrurale şi a piciorului (propriu-zis).

La traumatismelor articulaţiei genunchiului se rezolvă următoarele sarcini:

restabilirea amplitudinii totale de mişcări în articulaţiile genunchiului,
nominalizarea funcţiei aparatului neuro-muscular şi restabilirea mersului normal.
Activitatea în apă se va începe cu mers pe fundul bazinului, la început se
protejează piciorul traumat, apoi mers cu ambele picioare (apăsînd treptat pe
piciorul bolnav, cu sprijin mîna de perete), se vor aplica exerciţii pentru
acomodare cu apa şi speciale. La început mişcări activ-pasive (cu ajutorul braţelor,
piciorului sănătos, folosind greutatea corpului), treptat amplitudinea mişcărilor se
va majora, se utilizează exerciţii cu rezistenţa, cu obiecte.
Sarcinile perioadei a treia:
restabilirea totală a funcţiei aparatului locomotor, membrului traumat,
adaptarea la mers îndelungat, alergare lentă, restabilirea forţei maximale a
muşchiului femurului şi a capacităţii de muncă.
La exerciţiile perioadei a doua se adaugă exerciţiile speciale pentru mărirea
volumului şi forţei muşchilor, normalizării mersului (la adîncimea minimală se
adaugă genuflexiuni cu o amplitudine mare, alergări), însuşirea şi înotul cu
procedee sportive (craul pe piept, craul pe spate, învăţarea mişcărilor de braţe
bras, mai tîrziu se învaţă şi picioarele bras). La sfîrşitul perioadei a treia se folosesc
şi labele de gumă.
În bazin: mers (cu încărcarea treptată a lucrului pe piciorul bolnav), mers
pasiv treptat trecînd la mers activ cu ajutorul mîinilor şi cu ajutorul piciorului
sănătos, folosind greutatea corpului. Treptat amplitudinea mişcărilor se măreşte, se
aplică exerciţii la rezistenţă, cu obiecte.
 La leziunile gambei, articulaţiei talocrulare şi a tălpii în perioada a doua vor
fi urmărite aşa sarcini: restabilirea mobilităţii normale în toate articulaţiile, (опрно-
рессорной) funcţiei tălpii, întărirea muşchilor, profilactica traumatica a tălpii plată
şi alte deformaţii a tălpii şi a degetelor.
A treia perioadă se va începe, cînd amplitudinea muşchilor s-a restabilit şi
persoana se deplasează bine. Sarcinile principale: restabilirea normală
biomecanică a mersului, capacitatea de a alerga, sărituri, restabilirea forţei şi a
rezistenţei muşchilor tălpii şi gambei.
În bazin se aplică exerciţii cu labe de gumă, sărituri alergări, repetarea
exerciţiilor.

Caracteristica generală a înotului curativ în ortopedie

În programa de reabilitare fizică cu copii cu deficienţe limitate înotul curativ

reprezintă cel mai efectiv mijloc.
În condiţii hidrostatice imponderabile şi poziţiei orizontale a corpului în apă
coloana vertebrală se eliberează de greutate.
Repartizarea egală şi simetrică a încărcăturii în toate grupele de muşchi şi a
poziţiei de lucru a înotătorului, contribuie la formarea corsetului muscular şi a
ţinutei corecte.
Sarcinile speciale, care se rezolvă pe parcursul cursului înotului curativ vor
fi:
1) corectarea defectelor ţinutei, formarea şi întărirea deprinderii ţinutei
corecte;
2) întărirea corsetului muscular (dezvoltarea rezistenţei de forţă) a
muşchilor spatelui şi abdomenului;
3) majorarea posibilităţilor funcţionale a organismului (antrenamentul
sistemului respirator şi cardio-vascular).

Etapa de baza în bazin se începe cu exerciţii speciale şi de imitare la peretele

bazinului. O atenţie deosebită se va acorda înotului sportiv şi procedeelor
„curative” speciale individual recomandate. La sfîrşitul etapei de bază se aplică
jocuri.
O mare atenţie se acordă lunecărilor îndelungate, mişcărilor de picioare,
respiraţiei corecte.
Exerciţiile principale – înot la distanţă pînă la 400m în tempo lent, fără opriri
cu procedeul individual recomandat în coordonarea deplină, înlocuind cu
procedeul bras pe piept cu pauza de lunecare mai îndelungată.
Pentru ţinuta asimetrică în combinare cu deficienţe în plan se aplică exerciţii
pentru ţinuta asimetrică.
Sarcinile se combină cu exerciţii pentru respiraţie pentru relaxare, poziţia
culcat pe apă.
Pentru îmbunătăţirea stării emoţionale la copii, pentru înlăturarea oboselii,
consolidării şi perfecţionării deprinderilor nautice se folosesc diferite jocuri,
ştafete, jocuri cu elemente din polo pe apă, cu plonjări în lungime şi adîncime.
 Din procedeele aplicative de înot se însuşesc procedeele de înot pe spate şi
pe piept, plonjări în lungime pînă la 10-15m, scufundări cu ajutorul mişcărilor de
picioare craul cu labele de gumă.
Pentru spate săriturile în apă se vor executa de la înălţimi mici prin cădere
din poziţia grupat.
Pentru spate rotund, săritura se execută din poziţia drept.

Procedeele de înot recomandate la deficienţele de atitudine (ţinuta corpului)

Tabel
Felurile deficienţelor de Semne convenţionale Procedeele de înot
atitudine recomandate.
Încovoiere a spinării, În.,R., Bras pe spate cu pauză
spate rotund îndelungată de lunecare
Spate încovoiat intern În., intern. Craul pe spate, vîslirea cu
ambele braţe concomitent
Spate plat PL., Fluture (picioare bras)
(braţele din apă nu se
scot)
Spate plat încovoiat În ext. Bras pe piept cu vîslirea
extern îngustă, picioarele-craul
Ţinută asimetrică Ţ.as. Înot bras pe spate totodată
înlocuind cu pauza de
alunecare îndelungată şi
craul pe spate, vîslirea cu
ambele braţe concomitent.

Aplicarea înotului curativ la persoanele

cu scolioză de gradul I, II, III, IV şi sarcinile de
bază .

La lecţiile curative de înot în momentul executor mişcărilor de vîslire se antrenată

aproximativ toate grupele de muşchi, dispare lucrul asimetric muşchilor
(межпозвонковых) se restabilesc condiţiile pentru creşterea normală a corpurilor
vertebrelor. Totodată se va întări muşchii abdominali, spatelui şi a membrelor, se
perfecţionează coordonarea mişcărilor. O însemnătate deosebită vom acorda
exerciţiilor respiratorii, aşa cum, cutia toracică e slab dezvoltată şi deformată.
Se va accentua atenţia la îmbinarea exerciţiilor cu respiraţie.
La etapa de pregătire şi cea de încheiere a activităţii la peretele bazinului se
aplică exerciţii speciale simetrice analogice deficienţelor de atitudine.
La etapa de bază exerciţiile vor fi îndreptate spre dezvoltarea forţei unor
grupe de muşchi. Exerciţii cu caracter de corectare se va executa într-un tempo lent
şi mediu.
 Procedeul principal de înot în tratamentul scoliozei la copii îl reprezintă
bras pe piept cu o pauză de lunecare îndelungată în momentul căreia coloana
vertebrală se întinde maximal, iar muşchii corpului vor fi încordaţi static.
De aceea centura humerală va fi instalată paralel suprafeţei apei şi perpendicular
mişcărilor, mişcărilor de braţe şi picioare simetrice, se execută pe o suprafaţă
plană.
În acest caz posibilitatea de a majora mobilitatea în coloana vertebrală şi a
mişcărilor circulare cu trunchiul vor fi minunate.
Procedeele de înot craul, fluture nu se vor aplica la activităţile cu copiii ce au
scolioză, dar vor fi practicate unele elemente.
La scolioză de gradul I accentul se va face la exerciţiile de înot simetrice:
bras pe piept cu o lunecare îndelungată, înot cu ajutorul mişcărilor de picioare
craul pe piept.
La scolioză de gradul II, III sarcinile de corectarea deformaţiei dictează
utilizarea poziţiei iniţiale asimetrice.
Înot în poziţia de corecţie după însuşirea tehnicii procedeului bras pe piept
va constitui 40-50% din toată activitatea.
Poziţia iniţială de corecţie se alege strict individual în dependenţă de tipul
scoliozei.
De exemplu, la (грудной тип сколиоза) pentru micşorarea compresiei din
partea concavă a arcului se practică poziţii iniţiale asimetrice pentru centura
humerală a braţului din partea concavă a scoliozei în momentul înotului se va duce
înainte.
La scolioza de tip (поясничном, грудопясном) pentru corecţia arcului pot fi
aplicate poziţii iniţiale asimetrice, pentru centura bazinului (для тазового пояса):
în momentul înotului din partea convexa (поясничной дуги) se va duce la fixarea
bazinului pe pluta.
La scolioza de tip combinat o atenţie deosebită se va acorda corecţiei arcului
cutiei toracice.
La scolioza de gradul IV se propune sarcina de ameliorare a stării generale
a organismului starea funcţională a sistemului cardio-vascular şi respiratoriu. De
aceea se practică exerciţiile de înot simetrice, un număr mare de exerciţii
respiratorii. Pentru antrenamentul sistemului cardio-vascular şi majorarea
rezistenţei de forţă a muşchilor se practică înotul la viteză pe porţiuni mici (la
control strict). Se va perfecţiona tehnica înotului la copii cu simptoame instabile în
coloana vertebrală.

Metodica înotului curativ şi sarcinile de reabilitare

în tratamentul piciorului plat

Sarcina principală de reabilitare în tratamentul piciorului plat o constituie

corecţia poziţiei tălpii prin întărirea muşchilor tălpii şi a gambei. De aceea se vor
aplica exerciţii speciale de înot pentru intarirea muşchilor gambei şi a tălpii. Se
exclude mersul cu tălpile desfăcute interior, atunci cînd forţa greutăţii revine pe
partea interioară a tălpii. Exerciţiile speciale vor fi alternate cu exerciţiile de
dezvoltare fizică generală pentru toate grupele de muşchi, cu exerciţii de educaţie a
ţinutei corecte şi de relaxare. (va fi executată însuşirea mişcărilor de picioare craul
pe piept, mişcări de picioare craul pe piept cu labe de gumă).
În bazin se aplica exerciţii speciale pentru întărirea muşchilor gambei şi
tălpii, muşchilor exteriori ai tălpii. Mişcări de picioare craul, ridicarea pe vîrfuri,
exerciţii „bicicleta”, aşezări pe vîrfuri, jocuri, mişcări active cu degetele de la
picioare, îndoire şi dezdoire, rotirea tălpii, apucarea jucăriilor mici cu degetele,
(перекатывать) mingea pe fundul bazinului, înot cu labele de guma.

Metodica înotului curativ şi sarcinile de reabilitare

în tratamentul regiunii cervicale

Pentru tratamentul de reabilitare în regiunea cervicală se utilizează înotul,

atunci, cînd inflamaţiile descoperite vor fi lichidate complet, senzaţia de dureri se
micşorează.
Sarcinile înotului curativ: întărirea muşchilor gîtului şi centurii humerale;
restabilirea mobilităţii în regiunea cervicală; adaptarea bolnavului la încărcăturile
de trai şi de muncă.
La început se vor executa exerciţii statice cu rezistenţă, exerciţii variate
pentru muşchii centurii humerale, cu greutăţi, mişcări (маховые) exerciţii pasive
pentru relaxare în apă caldă (aproximativ 30º) (se utilizează exerciţiile de
acomodare cu apa, exerciţiile de respiraţie (mişcări cu capul vor fi limitate);
însuşirea înotului craul pe piept şi bras cu reţinerea respiraţiei); exerciţii speciale
pentru majorarea mobilităţii în coloana vertebrală, „Dop” cu trecerea în „Steluţă”;
exerciţiile de relaxare: „Meduza”; atîrnări la un perete înalt; lunecări pe apă cu
sprijin şi fără sprijin; exerciţii de respiraţie.
La sfîrşitul perioadei a doua se vor aplica cu atenţie mişcări active cu capul:
respiraţie cu întoarcere şi ridicarea capului, cu expiraţie îndelungată; exerciţii
speciale şi de dezvoltare fizică generală pentru muşchii gîtului şi mărirea
mobilităţii în coloana vertebrală cu mişcarea capului. Tempoul executării lent cu
un număr mic de repetări.

Caracteristica generală a înotului curativ în tratamentul afecţiunile

sistemului cardio-vascular

Particularităţile caracteristice a exerciţiilor fizice în apă (spre deosebire de

gimnastica în sală)- influenţa asupra organismului a unui complex de factori: nu
numai însuşi exerciţiile în apă, dar şi poziţia orizontală a corpului, presiunea
hidrostatică a apei, temperatura, viscozitatea (rezistenţa mişcărilor).
Poziţia orizontală a corpului uşurează lucrul sistemului cardiovascular.
Deplasarea sîngelului spre inimă depinde de presiunea apei pe suprafaţa corpului;
lucrul grupurilor mari de muşchi; lucrul diafragmei din cauza respiraţiei profunde;
ritmul corect al mişcărilor şi respiraţiei.
Presiunea apei contribuie la comprimarea vaselor sanguine periferice,
îmbunătăţeşte elasticitatea lor ajutînd fluxului mai bun al sîngelui.
Alternanţa ritmică a încordării şi relaxării muşchilor, mişcările active în
toate articulaţiile activează mecanismele de rezervă a organismului, îmbunătăţind
lucrul inimii, şi al circulaţiei.
Învingerea înotului uniform pe diferite distanţe într-un tempo lent, cele mai
efective exerciţii care favorabil influenţează asupra activităţii aparatului cardio-
vascular.
Înotul curativ, îndeosebi, se aplică la etapa de reabilitare în sanatorii şi
dispansarele clinice, la staţionare specializate. Metodica desfăşurării activităţii,
programa şi complexele de exerciţii se alcătuiesc de specialişti - reabilitologi,
medicul cardiolog, instructorul de înot.
La primele lecţii se vor utiliza exerciţiile fizice cu intensitate mică şi
tempoul mic, în deosebi, exerciţiile de acomodare şi de instruire, exerciţiile
speciale, de respiraţie , pentru relaxarea muşchilor.
Pentru ameliorarea stării sănătăţii bolnavului înotul terapeutic continuă
pentru realizarea sarcinilor curative şi treptat se va majora efortul fizic. La început
din contul repetării exerciţiilor, apoi mărirea amplitudinii şi a tempoului mişcării,
includerea exerciţiilor mai complicate a sarcinilor.
De la exerciţiile cu intensitatea mică vom trece la exerciţiile cu intensitatea
medie şi mare.
La sfîrşitul cursului de restabilire şi la bolile cronice se va aplica înotul
pentru menţinerea rezultatelor obţinute sau cu scopul profilactic. Etapa va începe
cu antrenament sistematic, unde în principiu, se va aplica înot sportiv la distanţe
medii cu tempo lent.
Dozarea încărcăturii depinde de boala şi starea funcţională a bolnavului.
Pentru persoanele cu afecţiuni în sistema cardio-vasculară se efectuează un
control periodic de medicul cardiolog, medicul reabilitolog, controlul permanent al
frecvenţei cardiace, tensiunii arteriale, se va acorda atenţia asupra semnelor de
oboseală şi a stării generale.
Înotul curativ se recomandă la toate bolile în sistema cardio-vasculară.
Contraindicaţii în înotul curativ va fi la stadia cu afecţiuni acute (miocardită,
endocardită, infarctul miocardului, exprimarea încărcăturii ritmului inimii),
insuficienţa de inimă de gradul II şi III. La ameliorarea stării generale se va începe
activitatea în bazin.