I. INTRUDUCERE IN PSIHOTERAPIE 1.

DEFINIREA PSIHOTERAPIEI “Psihoterapia e interventia specifica si controlata asupra bolii si/sau personalitatii pacientului, care foloseste un ansamblul de metode conform unei conceptii despre personalitate si boala psihica.”(coord.M.Marian, 2006). “Psihoterapia presupune o aplicare sistematica si constienta a unor mijloace psihologice de influentare a comportamentului uman” (Holdevici, 2004). La baza oricarei psihoterapii exista convingerea ca persoanele cu probleme psihologice au capacitatea de a se modifica la diferite niveluri psihice in functie de orientarea terapeutica (emotii, ganduri, comportamente, personalitate). “Psihoterapia este o actiune psihologica sistematica, planificata si intentional, avand la baza un system theoretic conceptual bine pus la punct si trebuie exercitata de catre un psihoterapeut calificat asupra pacientului.” (Holdevici, 2004). “Psihoterapia poate fi privita ca o relatie interpersonala intre un psihoterapeut si pacient, relatie menita sa investigheze si sa inteleaga natura tulburarilor psihice ale pacientului in scopul de a corecta aceste tulburari si a-l elibera pe pacient de suferinta.” (holdevici, 2004). Psihoterapia este un process interactional constient si planificat ce isi propane sa influenteze tulburarile de comportament si starile de suferinta care, printr-un consens intre pacient si terapeut, sunt considerate ca necesitand un tratament, prin metode psihologice (prin comunicare verbal si nonverbal) in sensul unui scop bine definit pe cat posibil elaborate in comun (minimalizarea simptomelor si/sau schimbarea structural a personalitatii) cu ajutorul unor tehnici ce pot fi invatate in baza unei teorii a comportamentului normal si patologic. In general, aceasta implica o relatie emotional solida. (Strotzka 1978, cf. Huber 1994). Potrivit lui Huber (1997), o metoda de interventie poate fi considerata psihoterapie daca indeplineste urmatoarele conditii: - se bazeaza pe o teorie asupra personalitatii si tulburarilor sale - sa se intemeieze pe o teorie stiintifica asupra modificarii tulburarilor sip e o serie de tehnici verificate - prezinta evaluari empirice ale efectelor sale pozitive sau negative - ofera o interventie in tulburarile de comportament sau in starile de suferinta ce necesita ajutor - e practicata de o persoana calificata si competenta

1

2. OBIECTIVELE PSIHOTERAPIEI Majoritatea specialistilor vizeaza, in principal, urmatoarele aspectele (Holdevici, 2004): a) scoaterea pacientului din criza existential in care se afla; b) reducerea sau eliminarea simptomelor c) intarirea eului si a capacitatilor integrative ale personalitatii pacientului d) modificarea opiniilor eronate ale pacientilor despre ei insisi si despre lumea inconjuratoare; e) modificarea structurii personalitatii in vederea obtinerii unei functionary mature, cu o capacitate de adaptare eficienta la mediu; f) reducerea sau eliminarea acelor conditii de mediu care produc sau mentin comportamentul de tip dezadaptativ; g) dezvoltarea unui sentiment clar al identitatii personale h) rezolvarea sau restructurarea conflictelor intrapsihice ale pacientului Obiectivul major al psihoterapiei este imbunatatirea calitatii vietii prin schimbarea comportamentului si a stilului de viata, prin intelegerea despre sine, prin perfectionarea strategiilor de coping si imbunatatirea adaptarii la mediu. 3. CLASIFICAREA ABORDARILOR TERAPEUTICE 1) Dupa durata procesului terapeutic: a) de lunga durata(ani) – de exemplu, psihanaliza b) de scurta durata(10-50 sedinte) 2) Dupa profunzimea terapiei: a) terapii centrate pe symptom (psihoterapii scurte): isi propun sa inlature problema pentru care s-a prezentat pacientul b) terapii analitice: considera ca simpla inlaturare a simptomelor nu e suficienta, vizeaza o restructurare de profunzime a personalitatii, conflictelor si problemelor nerezolvate. Pentru ca altfel conflictele si probleme nerzolvate vor aparea sub alta forma 3) dupa numarul de pacienti: individuala, de grup sau de cuplu si familie 4) dupa conceptia teoretica aflata la baza terapiei: a) terapii dinamice, care pornesc de la idea conform careia simptomul e rezultatul unor conflicte intrapsihice inconstiente, nerezolvate iar terapeutul trebuie sa-l ajute pe pacinet sa le constientizeze si sa le rezolve b) terapii comportamentale care considera ca simptomele sunt rezultataul unor comportamente invatate iar inlaturarea acestora se face printr-un proces de reinvatare 2

c) terapii experiential conform carora simptomele si problemele psihopatologice au drept sursa disperarea existential, segmentarea Eului, procesul therapeutic avand la baza actualizarea disponibilitatilor nevalorificate. 4. RELATIA TERAPUTICA IN CONTEXTUL CELORLALTE INTERACTIUNI SOCIALE (Dafinoiu, 2000) Majoritatea psihoterapiilor sunt delimitate de campul psihocultural caruia ii apartin terapeutul si pacientul printr-un cadru ce implica doua aspecte: ansamblul de coduri de relationare (“regulile jocului”) si un anumit dispozitiv (Gilleron, 1977, cf. Dafinoiu, 2000). Oricare psihoterpaie presupune reguli de relationare care difera de regulile obisnuite, dar care sunt acceptate de societate pentru ca este vorba despre un tratament; de asemenea dispozitivul ethnic utilizat subliniaza aspectul therapeutic al relatiei si-i evidentiaza anumite caracteristici. Astfel, delimitarea campului psihoterapeutic in raport cu cu campul sociocultural se face in primul rand prin punerea sub semnul intrebarii a regulilor sociale acceptate in cultura respective: se stabilesc coduri psihoterapeutice diferite de codurile sociale conventionale. Prin aceasta, se instituie o bariera care delimiteaza clar relatia teraputica deosebind-o de celelelate forme de interactiune sociala. Astfel, in relatia psihoterapeutica, unele tabuuri sunt anulate dar sunt instaurate alte interdictii (de exemplu, pacientul nu poate face cadouri terapeutului). Aceste reguli modifica considerabil relatiile interpersonal obisnuite, atribuind fiecaruia dintre interlocutori un rol specific in care unul este ingrijit, iar celalalt ingrijeste. De aceea este contraindicate interferenta relatiei terapeutice cu alte tipuri de relatii (de rudenie, de prietenie etc). Tocmai noutatea rolului prescris de codurile relatiei psihoterapeutice, modul de comunicare deosebit de cel coditian asigura puterea relatiei terapeutice, care poate sparge astfel automatismul repetitiei (conceptualizat in psihanaliza prin termenul de transfer) raspunzator de dezachilibrul evident al pacientului in rapot cu mediul in care se afla. .In campul teraputic se instaureaza o noua realitate psihosociala deoarece codurile relationale psihoterapeutice transgreseaza in mod deliberat regulile obisnuite. Astfel, intr-un cadru in care pacientul nu mai este securizat de obiceiuri, uzante si coduri obisnuite, in care tabuurile socio-culturale sunt anulate si se afla sub impreriul altor reguli si interdictii, el traieste o stare in care sunt puse sub semnul intrebarii fundamentele pe care se sprijina echilibrul lui psiohologic. Tocmai pe acest fond de insecuritate va intervene terapeutul.

3

II. abstinenta. Prin insight pacientul descopera sursele si motivatiile ascunse care stau la baza comportamentelor si problemeleor sale. boala si sanatate. secret. inlaturarea simptomelor. Sarcina principala a terapeutului psihodinamic e sa-l ajute pe pacient sa descopere ce se intampla cu el. sa obtina insight-ul propriilor problem sis a utilizeze intelegerea obtinuta pentru a-si modifica stilul perturbat de a reactiona si de a se compoirta. sunt de natura inconstienta si sunt relative inconstiente. Astfel. b) terapeutul tinde sa adopte o atitudine profesionala neutra in schimbul uneia cu caracter personal. La aceste reguli se adauga un mod de comunicare specific care poate fi dominant verbal si nonverbal. Aceste surse si motivatii ascunse s-au structurat in copilarie. competent terapeutice inseamna capacitatea de a stabili o relatie dinamice in interiorul unui cadru spatiotemporal dat.Regulile care organizeaza aceasta relatie comporta un aspect etic (drepturile si indatoriile fiecaruia) si un aspect ethnic (neutralitate. omul e rezultatul unor forte intrapsihice aflacte in conflict. etc). maturizarea si dezvoltarea persoanei. Terapiile psihodinamice au cel putin 2 trasaturi comune: a) discutia cu pacientul e instrumentul de baza al terapiei. Psihoterapiile psihodinamice pun accent pe descoperirea de catre pacient a proceselor psihologice inconstiente ce stau la baza structuriil personalitatii sale si a formarii mecanismelor adaptative. in functie de acestea. Fiecare scoala psihoterapeutica presupune o anumita conceptie despre om. PSIHOTERAPII DE ORIENTARE DINAMICA Punctul de vedere dinamic isi are originea in fizica. Descoperirile bruste si intuitive poarta denumirea de insight. in functie de scoala careia ii apartine terapeutul. pasivitate). 4 . care spune ca oricare fenomen fizic este rezultatul interactiunii unor forte. in functie de obiective precise si prin raportarea lor la un model theoretic clar di definit. Codurile relationale si “regulile jocului therapeutic” capata dimensiuni si nuante specific. In acest context. utilizeaza un anumit dispozitiv ethnic pentru atingerea unor scopuri specific (realizarea insigthului. pacientul decide tema de discutie iar psihoterapeutul doar ghideaza. normal si patologic si.

Aici intervine paradoul pacientului: vine pt niste simptome pe care terapeutul le considera secundare. depresie. generatoare de tulburari (de natura emotional: anxietate. atitudini. Bazele teoretice ale psihanalizei: Psihanaliza este considerata o teorie psihologica asupra dinamicii umane. Fortele 5 . in relatiile si experientele timpurii). Psihanaliza utilizeaza criterii complexe de apreciere a succesului terapiei: profunda intelegere de sine a clientului. Terapia dinamica are doua obiective majore: sa modifice viziunea pacientului asupra propriei probleme si intregul sau mod de viata si sa formeze acestuia un nou mod de intelegere a propriei personae. Din aceste motive pacientul se afla intr-un permanent conflict cu sine. Prezenta la adult a acestor motivatii si conflicte e nociva din 2 motive: a) sunt specifice relatiilor din copilarie care nu mai exista. orientarea psihodinamica merge pe urmatoarea premisa: doar un insight corect va produce inlaturarea simptomelor si va genera patternuri eficiente de comportament. Pacientul are o serie de scopuri de viata. b) este dificil de aflat daca pacientul a avut cu adevarat un insight sau nu. Pentru teoria psihanalitica este centrala distinctia intre motivatii inconstiente si motivatii constiente ce stau la baza conduitei umane. Solutiile gasite sunt ineficiente pentru ca pun in actiune mecanismele defensive care reprezinta moduri nerealiste de adaptare. Principiul insightului genereaza mari dificultati: a) scopul terapiei dinamice nu este si scopul pentru care s-a prezentat pacientul la terapie. trairea sentimentului de fericire personala.Principiile terapiei psihodinamice: Principiul de baza e insightul. se simte amenintat si frustrat. ele opereaza din umbra dar eficient asupra pacientului aflat in present si astfel scapa controlului constient. Terapiile psihodinamice considera ca in cadrul tulburarilor nevrotice simptomele sunt mai putin importante decat fortele care le genereaza. b) nefiind constientizate. acuze somatoforme). functionare neadecvata. sunt caracterizate prin imaturitate si egocentrism. comportament symptomatic. Pe de alta parte poseda o serie de motivatii si conflicte inconstiente ce isi au originea in copilarie. o metoda de cercetare si abordare terapeutica. stabilirea unor relatii interpersonale mai eficiente si mai incarcate de satisfactie. opinii despre sine insusi de care este constient si pe care se straduieste sa le urmeze. motivatii.

ci.inconstiente influenteaza in fiecare moment comportamentul uman. La nevrotic. Structura personalitatii cuprinde 3 instante psihice: Ego-ul are urmatoarele functii: a) perceperea evenimentelor interne sau externe b) integrarea diferitelor continuturi psihice c) functie executive Id-ul cuprinde impulsuri inconstiente persistente de cautare a placerii si de ostilitate. Super-ego-ul cuprinde continuturi psihice de natura social-valorica. de multe ori. aceste tendinte sunt reprimate si deci nu sunt accesibile constiintei. principii morale. idealuri. Egoul militeaza impotriva aducerii lor in constiinta. Perspectiva psihanalitica are la baza urmatoarele principii fundamentale: 1) omul poseda impulsuri si tendinte instinctive. Tehnica terapeutica a psihanalizei isi propune sa aduca la nivelul constiintei emotiile. motivatiile. La adultul normal Ego-ul are suficienta forta pentru a face fata tendintelor inconstiente al id-ului prin transformarea si sublimarea acestora. comportamentul fiind adus sub controlul eului va determina ca pacientul sa faca fata dificultatilor existente intr-un mod matur si realist. iar psihanaliza se preocupa de modul in care aceste impulsuri sunt exprimate. Sanatatea mentala depinde de gradul in care viata psihica este condusa de forte de natura constienta si de constientizarea efectului unor forte inconstiente. experientele de care subiectul nu e constient pentru a-si extinde controlul constient asupra lor si a se elibera de energia psihica pe care aceste continuturi psihice o contin. Mai mult. care stimuleaza ego-ul in actiunea sa de a combate fortele id-ului. disocierea unor parti component ale unor continuturi psihice care ar trbui sa fie firesc impreuna. Inconstient nu inseamna numai ca anumite idei sau stari affective dispar complet din constiinta. Psihoanaliza pune accentul pe conceptul de sexualitate. 6 . Sanatataea mentala inseamna si intarirea eului. predispun adultul la dificultati de adaptare. ele interferand cu elementele constiente ale psihismului. care se refera nu doar la experiente legate de sfera genitala ci o larga varietate de experiente agreabile din copilarie care isi pun amprenta asupra personalitatii adulte. transformate sau refulate. punand in actiune diferite mecanisme de aparare. complexul lui Oedip sau complexul de castrare ar reprezenta fenomene normale in cursul dezvoltarii copilului iar cand nu sunt bine integrate. pulsiuni de natura inconstienta. De exemplu.

5) omul se confrunta cu conflictele dintre pulsiunile biologice. 6) determinismul psihic care spune ca fenomenele psihice si comportamentale nu apar intamplator ci sunt determinate de evenimente anterioare care daca nu sunt constientizate determina subiectul sa repete mereu aceleasi tipuri de comportamente. 2004) exista patru etape succesive in atingerea insightului psihoterapeutic: a) etapa pregatitoare caracterizata prin trairea sentimentului de frustrare. disperare. lipsa de motivatie si rezistenta la rezolvarea problemei. Procesul psihoteraputic este marcat de momentul de catharsis si momentele de insight. de a fugi de problema sa. b) exprimarea acestor sentimente produce pacientului o anumita usurare. Sarcina principala a terapeutului e sa aduca in constiinta inconstientul. urmata de activitatea febrila de cautare prin incercare si eroare a unei solutii la propria problema. Scopul major a psihanalizei este restructurarea personalitatii si rezolvarea tuturor conflictelor nevrotice. o recadere in vechile modele de comportamet si gandire in care subiectul nu mai vede o cale de iesire. cf. Obiectivul terapiei este acela de a motiva eul sa renunte la mecanismele de aparare patologice si sa gaseasca altele mai adecvate. in care se manifesta dorinta de a renunta. anxietate. substitutele acestora. c) etapa de iluminare in care problema devine clara pentru apcient si solutia se impune de la sin e(aparitia insight-ului) d) faza de evaluare si elaborare a solutiei Exista distinctie intre insight-ul de natura intelectuala si insight-ul de natura emotionala. 4) caracterul universal si persistent al complexului lui Oedip care ramane activ si neconstientizat. 7 . 3) dezvoltarea psihosexuala defectuoasa isi are originea in conflictele si traumele psihice din copilaria timpurie. instinctive. Dupa Hutchinson (1950. b) etapa de incubatie si de renuntare. mecanismele primare de aparare ale eului care incearca o mediere cu realitatea externa in acord cu standardele si principiile morale elaborate de societate. Catharsisul este un moment important in terapia psihanalitica pentru ca: a) terapia nu poate progresa daca pacientul nu-si exprima intr-o anumita masura trairile affective. fapt ce-l incurajeaza sa continue terapia.2) refularea are la baza in principal tendinte sexuale iar tulburarile psihice au la origine o dezvoltare libidinala (psihosexuala) defectuoasa. Holdevici.

Tehnicile psihanalizei: 1) Metoda asociatiilor libere prin care continuturile reprimate ale inconstientului vor iesi la iveala eliberand persoana de efectele lor. 2) Analiza viselor se realizeaza asupra visului in intregime, dar si asupra detaliilor semnificative. Exprima in mod simbolic dorintele subiectului. 3) Analiza actiunilor clientului 4) Analiza transferului, mecanism prin care raportarea la o alta persoana nu are legatura cu ceea ce este ea in realitate ci are un caracter irational si proiectiv. Daca teraputul isi mentine neutralitatea, majoritatea relatiilor emotionale ale clientului nu au legatura cu situatia prezenta ci izvorasc din tendinte ascunse. Analiza acestor reactii poate conduce la descoperirea unor experiente din copilaria clientului care au generat aceste tendinte precum si la cunoasterea motivatiilor inconstiente care au stat la baza comportamentului 5) Contratransferul. Nu numai clientul poate transfera asupra terapeutului atitudini, ganduri, sentimente care au legatura cu o imagine sau o amintire importanta din viata sa, dar si acesta poate raspunde emotional la solicitarile clientului. De aceea psihoanaliza recomanda ca fiecare teraput sa-si faca propria sa analiza. 6) Analiza rezistentelor. Rezistenta reprezinta orice fapt care interfereaza cu desfasurarea normala a sedintelor de terapie; ele sunt mecanisme prin care persoana se apara de anxietatea inerta a ducerii in constient a unor conflicte inconstiente.(neimparatsirea tuturor gandurilor, dezacordul cu teraputul, intarzierea la sedinte). 7) Analiza egoului-consta in analiza comportyamenului prezent al clientului. Rolul analizei este de a vedea daca clientul este pregatit, daca eul sau este suficiernt de puternic pentru a se confrunta cu o noua portie din inconstient. 8) Interpretarile. Intepretarea analitica consta in aceea ca teraputul ordoneaza materialul discontinuu produs de client in cursul asociatiilor libere si analizei viselor conferindu-I o explicatie ci sens prin prisma conceptelor psihanalitice. Terminarea curei analitice Scopul psihanalizei nu consta doar din a-l ajuta pe pacient sa resolve o anumita problema specifica, ci mai degraba sa-si puna in actiune resursele psihice pe baza carora va putea face fata oricarei problem de natura emotionala. Aceste este procesul psihoterapeutic de reeducare care este posibil doar dup ace pacientul si-a examinat, constientizat si inteles propriile problem si reactii. 8

Anumite studii au ajuns la concluzia ca rezultatele terapiei analitice sunt persistente cand pacientul dobandeste capacitatea de a-si accepta sexualitatea, obtine o mai buna adaptare sociala si dobandeste intelegerea mecanismelor care stau la baza dificultatilor sale. Alte criteria ale eficientei terapiei analitice: reducerea tendintei de a devein anxios, de a avea comportamente regressive, de a evita conflictele; dezvoltarea unei atitudini positive de tolerant si acceptare a celorlalti; disparitia amneziei infantile si dizolvarea relatiei transferentiale. Abordarile psihodianamice post-freudiene (coord .Mitrofan 2008). Teoria psihodianmica freudiana a fost completata si revizuita de o serie de psihanalisti care nu au fost deacord cu toate aspectele decise de Freud. Reprezentantii abordarii postfreudiene sunt: Alfred Adler; Carl Gustav Jung (terapia analitica), Melanie Klein, David Winnicot si Franqoise Dolto (au contribuit la dezv. Psihoanalizei aplicata pe copii) , Wilhelm Reich (a contribuit la constituirea scolii reichiene) ; Heinz Hartman, Eric Ericson si David Rapport (psih egoului); Ronald Fairbein, Otto Kernberg, Heinz Kohut (au constituit terapia relatiilor obiectuale); Michael Balint (psihodrama analitica de grup); David Malon (terapia dinamica de scurta durata); Karen Horney (neopsihanaliza); John Bowlby (teoria atasamentului). Adler accentueaza determinismul social in defavoarea celui biologic, influenta familiei si a factorilor de mediu in determinarea comportamentului individului. El considera ca influentele din copilarie pot da nastere unor complexe de inferioritate, iar tendinta de a le compensa constitue o sansa motivationala ce ar putea avea o influenta puternica pt destinul personal. In procesul de trapie clientii sunt incurajati sa isi asume responsabilitatea propiului detin. Carl Gustav Jung, in teoria lui asupra psihicului, acorda importanta si partii spirituale, mistice, traspersonale si creative din om. Este cunoscut mai ales pentru teoria arhetipurilor si pentru conceptual de inconstient colectiv, care a redimensionat semnificativ evolutia psihoterapiei, orientand-o catre abordarea umanista si transpersonala. In procesul de pshoterapie Jungian se folosesc asociatiile libere, interpretarea viselor (visele nu mai sunt analizate ca la Freud predominant sexual, ci acum ele au o functie mai importanta pentru viata psihica in ansamblu). In viziunea lui Jung visele au rolul de a echilibra persoana, dar si acela de a transmite informatii despre evolutia individuala. Interpretarea transferului si contratansferului se mentin ca obiective in terapia analitica. Scopul terapeiei este acela ca

9

persoanele sa devina armonioase cu lumea lor interna, fara a pierde contactul cu lumea externa (procesul de individuarea). Relatia terapeutica in psihanaliza (cf. Dafinoiu 2000): Teoria si practica psihanalitica a suferit o serie de dezvoltari si transformari. Aparitia terapiilor psihodinamice de scurta durata a modificat substantial relatia terapeutica intalnita in cura psihanalitica clasica. Dar, conform teoriei psihanalitice clasice, terapia tulburarilor nevrotice se realizeaza prin explorarea unor aspecte ale istoriei individului si prin descoperirea relatiei lor cauzale cu starea psihologica prezenta. Afirmatia fundamentala a psihanalizei este aceea conform careia simptomele prezente isi au originea in conflictele inconstiente. Procesul therapeutic consta, in principal, in aducerea acestor conflicte la suprafata, in constient. Conflictul nevrotic este rezolvat cand acele parti ale Eului, Supraeulyui si Sinelui, respinse din campul constientului in timpul dezvoltarii, sunt integrate. Obiectivul tratamentului este de a motiva Eul sa renunte la mecanismele de aparare patologice sau sa gaseasca altele mai adecvate. Aceste schimbari structural ale Eului sunt considerate a fi singura solutie viabila la conflictele bazale si, in acelasi timp, garantia unei permanente schimbari. Relatia terapeutica implica anumite reguri. Principala regula se refera la pacient si este regula asociatiei libere: pacientul are drept consemn sa spuna pe cat posibil tot ce ii vine in minte fara a inlatura gandurile care I se par prostesti, banale sau fara importanta. Aceaata regula se bazeaza pe afirmatia lui Freud ca inconstientul contine tendinte spre exprimare in plan constient prin incercarea de a depasi barierele Eului. Materialul psihologic produs in urma asociatiilor libere este analizat cu ajutorul unor tehnici orientate spre obtinerea insigthului (confruntarea, interpretarea, perlaborarea). Si comportamentul psihoterapeutului se conformeaza unor reguli specifice: 1. Tacerea psihanalistului trebuie sa permita asociatiilor pacientului sa se dezvolte. 2. Atenta flotanta. Asociatiilor libere ale pacientului, orientate de tenditele inconstiente ale acestuia, le corespunde atentia flotanta a psihanalistului, expresia “inconstientului expert” al acestuia. Terapeutul nu trebuie sa aiba idei preconcepute cand isi asculta pacientul, dar trebuie sa poata sa se lase surprins, sa recepteze, fara effort idei, in aparenta incongruente, suscitate de discursul pacientului.

10

Ipoteza care sta la baza acestei reguli afirma ca datorita acestor masuri de fustrare controlata. Nu-l judeca. Psihanalistul nu se pronunta asupra discursului pacientului. 5. pacientul. este neutru vizavi de ce spune pacientul. nu de anturajul sau. Interpretarea este instrumentul terapeutic principal al psihanalistului si consta in a ajuta pacientul sa perceapa originea reala a sentimentelor sale. Terapeutul trebuie sa se abtina in a da pacientului satisfactiile pe care acesta le cauta pentru a evita in a deveni complicele nevrozei acestuia si trebuie sa-si limiteze interventiile strict in domeniul interpretarii. nu se va mai teme de present). 4. el va trai maim ult in analiza conflictelor pe care cauta sa le resolve obisnuit in viata cotidiana.3. este plasat intr-o stare de dezechilibru: pe de o parte. privat de sursele de obtinere de satisfactie. pe de alta parte. a-l proteja de deciziile dificil reversibile ce ar putea fi legate de o faza tranzitorie a tratamentului. in cura analitica insasi. Astfel de “repetari ale trecuturilui” in relatie cu terapeutul pot 11 . Aceasta inseamna ca pacientii tind sa retraiasca relatiile trecute in cadrul tratamentului. Aceasta regula are un versant inclinat catre terapeut si unul catre pacient. Psihanalistul se intereseaza de lumea interna a pacientului. Abstinenta analistului si abstinenta recomandata pacientului au ca scop lupta impotriva”trecerii la act” (acting-out) adica impotriva exprimarii de catre pacient a conflictelor sale in limbajul actiunii. in loc a-l lasa sa actioneze in viata de zi cu zi intr-o maniera mai putin lucida. Neutralitatea. Uneori psihanalistul recomanda pacientului sa se abtina in luarea unor decizii importante in cursul tratamentului pt. dar. Aceste principii stau la baza a ceea ce s-ar putea numi intersubiectivizarea relatiei terapeutice si determina procesul psihanalitic. Acestea vor deveni “analizabile”. Este acolo doar pentru a intelege si interpreta. a temerilor sau a inhibitiilor sale (cand pacientul ajunge sa relationeze temerile sale de trecut. mai ales. neputand obtine de la analist satisfactiile pe care acesta i le refuza. 6. intr-un effort de caautare a gratificatiei. va incepe sa-si exprime conflictele intr-un mod mai direct. S-a afirmat ca pacientii nevrotici tint sa manifeste reactii transferentiale in care acestia se raporteaza la obiecte inconstiente (in acest caz terapeutul) spre care orienteaza impulsurile sale libidinale sau agresive. pentru a-l oblige sa verbalizeze conflictele sale pe divanul psihanalitic. Abstinenta. Regula abstinentei asigura o conversie fortata a conflictelor intr-o forma verbala. Evitarea interventiilor asupra anturajului pacientului. In timpul tratamentului relatia terapeutica insasi devine obiect al analizei.

ea poate stimuli nevoia pacientului de gratificare si dependent. Factorii inportanti pt relatia psihanalitica si care pot fi intalniti si in alte tipuri de psihoterapii sunt : 1. Relatiile afective inconstiente ale terapeutului sunt descrise ca relatii contratransferentiale si anume : o atitudine pozitiva a terapeutului fata de pacient pare sa fie o conditie necesara pentru o cura cu rezultate pozitive. pentru terapeut o provocare personala cu efecte asupra dezvoltarii si formarii sale profesionale. acceptarea insight-ului si a metodelor analitice 12 . non-directiv si non-evaluativ al terapiei 3. etc. un stil empatic. Totusi. rezistenta prin transfer : in acest caz pacientul vrea sa puna in act pasiunile sale fara sa tina seama de situatia reala. Titusi. daca aceasta atitudine depaseste un anumit nivel critic. respectul pt terapeut si furrnizeaza o baza a aliantei terapeutice ce conduce pacientul la o identificare cu atitudinea si demensul terapeutului. Contratransferul pozitiv sau negativ devine.conduce la manifestarea unor structuri libidinale sau comportamentale (de dependenta sau aggressive) foarte puternice fata de acesta. aceasta repetitie simbolica a trecutului in cadrul relatiei terapeutice asigura posibilitatea schimbarii si devine cel mai puternic dintre instrumentele trapeutice. identificarea pacientului cu terapeutul 4. Reactiile trasferentiale pot fi: a) Pozitive – includ reactii precum simpatia. accentul pus pe alianta terapeutica 2. contratransferul poate devein un obstacol in evolutia terapiei si poate ridica chiar problem etice. in aceste conditii. rezistenta la transfer : intreruperi ale asociatiilor. Ulterior pacientul este ajutat sa perceapa diferit situatiile si sa descopere noi modalitati de functionare b) Negative – pacientul actualizeaza vechile conflicte. 2. dragostea. Freud abordeaza in detaliu problema transferului in raport cu rezistentele si descrie doua situatii opuse: 1. taceri prelungite. Reactiile trasnferentiale constituie materialul esential ce va fi analizat si trebuie stimulat de catre terapeut. Astfel.

Personalitatea e vazuta ca functie a stimulilor externi. apud. care vizeaza in general modificarea interactiunilor dintre persoana si mediul sau. Watson. 1964.ORIENTAREA COGNITIV-COMPORTAMENTALA 1. cf. Terapia comportamentala este o terapie scurta centrata pe simptom. Ionescu 1994) afirma ca terapiile comportamentale pun accentul pe urmatoarele aspecte: 1) evidentiaza determinantii actuali mai degraba decat determinantii istorici ai comportamentului 2) prezinta schimbarea comportamentului manifest ca fiind criteriul major in evaluarea tratamentului 13 .” (Reyna. Terapia este un proces de eliminare a simptomelor si invatare a unor raspunsuri comportamentale mai adaptative. “Psihoterapia este un set de procedure destinate sa elimine o varietate de raspunsuri cu efecte emotionale negative. Paradigma stimul-raspuns (S-R) e structura fundamentala a oricarui proces de invatare. Dafinoiu 2008). Oamenii sunt produse ale proceselor de conditionare in care s-au angajat. Bazele sale teoretice cuprind ideile majore dezvoltate in cadrul cercetarilor privind conditionarea si invatarea. Obiectivul principal al terapiei este eliminarea raspunsurilor comportamentale indezirabile.III. Kazdin (1982. TERAPIA COMPORTAMENTALA (Dafinoiu. precum si comportamentele indezirabile si nefolositoare sis a creeze comportamente mai eficiente pentru controlul si adaptarea la anumite sarcini cotidiene. Thorndike. Comportamentele nevrotice de care persoana doreste sa scape sunt invatate (raspunsurile comportamentale indezirabile au fost invatate pentru ca in trecut i-au permis persoanei sa evite experientele dureroase). Wolpe (1958)si Eysenck (1962) care au dezvoltat strategii terapeutice care au valorificat rezultatele cercetarilro privind conditionarea si invatarea realizate de Pavlov. a interactiunilor si rolurilor sociale (factorii subiectivi interni. 2008) Terapia comportamentala s-a dezvoltat ca forma de protest fata de punctul de vedere psihanalitic ce considera ca in spatele tuturor tulburarilor comportamentale se afla forte subiective profunde si inconstiente. La nastere omul este o tabula rasa iar istoria scrisa pe aceasta este determinata de conditiile mediului. Tolman. procesele inconstiente sunt response ca nefiind cu adevarat stiintifice din moment ce nu pot fi studiate intr-o maniera sistematica si reproductibila). personae si situatii. Hull. Contributii majore le-au adus Skinner (1953). Dollard si Miller.

Bazele teoretice si empirice ale acestui process isi au originea in cercetarile privind invatarea la animale si om. actionand asupra consecintelor comportamentului-simptom (“beneficiile simptomului”) si utilizand ca intarire evenimentele descoperite ca influentand schimbarea comportamentului in directia dorita. Orice schimbare comportamentala voluntara este mediate de perceptiile subiectului in legatura cu capacitatea sa de a realiza comportamentul in chestiune. Abordarea socio-cognitiva are la baza ideea conform careia comportamentul e determinat de 3 sisteme interdependente ce interactioneaza intre ele si anume: a)evenimente-stimul exterene. Teama de un stimul e dobandita printr-un mecanism de conditionare clasica si fiind aversive. Comportamentul de evitare intarit de consecintele sale pozitive este principalul element al perpetuarii fobiei. Credintele subiectului 14 . terapeutul isi planifica intereventiile. Mowrer sunt evenimente importante in evolutia terapiei comportamentale. b)intarirea externa. Prescriptiile privind expunerea pacientilor la stimuli fobogeni sunt elemente centrale in majoritatea tehnicilor utilizate in terapia fobiilor. c)procesele cognitive mediatoare. pentru a explica teama si comportamentul de evitare. comportamentul este invatat mai bine daca observatorul realizeaza si el comportamentul respectiv. incluzand elemente ale conditionarii clasice si operante. Tehnica cea mai cunoscuta se numeste desensibilizare sistematica si are trei pasi: invatarea relaxarii. Cerecetarile lui Bandura au avut o mare importanta asupra factorilor cogntivi in terapia comportamentala. Un individ invata observand pe alticineva in timp ce realizeaza un comportament anume. O insemnatate deosebita au avut-o lucrarile lui Mowrer (1960) care au descries un model bifactorial. Utilizand principiile conditionarii operante. Primele cercetari au identificat doua paradigm ale invatarii la animale: conditionarea clasica (Pavlov) si conditionarea operanta (Skinner). Dezvoltarea acestor doua paradigm de conditionare si integrarea lor ulterioara de catre cercetatori precum Hull.3) valorifica cercetarea din psihologie pentru formularea ipotezelor cu privire la tratamentul si tehnicile folosite 4) defineste tratamentul in termeni operationali si specifici pentru ca metodele aplicate sa poata fi reproduse 5) subliniaza intr-o maniera precisa comportamentil vizat si tehnicile de evaluare Terapia comportamentala este un proces de reeducare si invatare. subiectul invata sa o reduca prin evitarea stimulilor conditionati. intocmirea listei ierarhice a situatiilor fobogene si expunerea. Comportamentul adaptativ este intarit iar comportamentul dezadaptativ este eliminat.

Dafinoiu 2008). in timpul terapiei nu se schimba in acelasi timp. • O ilustrare a acestei tendinte este aparitia demersului celor “trei sisteme” conceptualizat de Lang si Rachman. Autocontrolul implica trei stadii: autoobservarea.privitoare la capacitatea sa de a realiza un anumit comportament au fost conceptualizate sub denumirea de autoeficienta – element central al modelului referitor la autoreglare si autocontrol dezvoltat de acesta. Lang considera ca orice problema psihologica poate fi descrisa in termenii raspunsurilor manifestate in 3 sisteme interpendente: comportamental. autoevaluarea (raportata la anumite standard) si autointarirea. 15 . Aceasta atitudine a condus la adoptarea unui demers eclectic care a favorizat adaugarea la tehnicile comportamentale existente a unor component cognitive si a deschis calea dezvoltarii si aplicarii sistematice a tehnicilor cognitive. considerand ca majoritatea tratamentelor comportamentale nu mai pot fi conceptualizate doar in termenii teoriei invatarii. in definirea scopurilor si proceselor care permit atingerea lor. Influenta terapiei comportamentale se regaseste in structurarea sistematica a interviului therapeutic. in operationalizarea tehnicilor terapeutice si a evaluarii. • Unul dintre cei mai mari reprezentanti ai terapiei cognitive este Aaron Beck care sistematizeaza unele aspecte ale psihanalizei si a terapiei comportamentale. Integrand procesele cognitive interne in schema behaviorista clasica stimul-raspuns. precum si prin evidentierea interrelatiilor subtile dintre gandire. terapia comportamentala contemporana gaseste din ce in ce mai multe puncte comune cu terapia cognitiva astfel incat se foloseste tot mai frecvent sintagma terapie cognitivcomportamentala. cat si in dezvoltarea unor instrumente de evaluare sistematica a rezultatelor psihoterapiei. Aceasta perspective unitara asupra problemlor psihologice a avut un rol important atat in descrierea si conceptualizarea unui numar mare de simptome raportate de pacient. 1971 cf. sentiment si comportament. ele sunt nonsincrone. 2. Influenta psihanalizei se exprima prin accentual pus pe identificarea temelor importante si latent ale gandirii pacientului (“scheme cognitive”). tot mai multi cercetatori din domeniul terapiei comportamentale au simtit nevoia de a depasi notiunile mecaniciste ale practicii terapiei comportamentale (Lazarus. Aceste sisteme desi interdependente. TERAPIA COGNITIV-COMPORTAMENTALA In anii ’60-’70. cognitiv-afectiv si fiziologic (prin considerarea separate a raspunsurilor cognitive si affective rezulta 4 sisteme). in aceeasi masura sau in aceeasi directive.

Modelul lui Beck nu este alabil doar pentru depresie. biologice de dezvoltare sociale. Alcatuiesc un monolog interior specific pacientilor cu depresie. prin studii ce puneau fata in fata terapia cognitive si medicamentele antidepresive. El evidentiaza rolul cognitiilor in interactiunea complexa a acestora cu starile afective si comportamentale in general. dureroase. Nefiind produsul unei prelucrari rationale. In multe situatii aceste idei pot fi utile si pot orienta comportamentul in vederea obtinerii de performante. In cazul unui insucces.. care. Totusi aceasta idée face individual vulnerabil la anumite evenimente critice. Alterarile functionale ale capacitatii cognitive apar dupa Beck la urmatoarele 3 niveluri psihologice: a) nivelul cognitiilor (ganduri automate disfunctionale). este un cerc vicios care mentine depresia. Cognitiile 16 . fiind intr-o stransa relatie cu sistemul personal de credinte. Gandurile negative din depresie isi au originea in atitudinile (postulate disfunctionale) dobandite in prima copilarie. Terapeutul cognitivist rupe acest cerc vicios. Gandirea depresiva nu e cauza depresiei ci o parte a ei. psihologice. Indiferent de tema lor ele sunt plauzibile. Acest model nu implica faptul ca gandirea negativa detremina depresia. “Sunt un ratat!”. Depresia este vazuta ca rezultatul final al unor variabile complexe. apoi sa testeze postulatele dispunctionale care le determina. ele constituie gandirea automata. Studiul initial. creste probabbilitatea aparitiei gandurilor negative. Odata devenit depresiv. interventiile sistematice asupra lor sunt foarte utile. Aceste ganduri vor scadea dispozitia generala. Etapa stiintifica a fost atinsa prin anii ’70. Gandurile automate sunt greu de identificat de pacient pentru ca au un character habitual. Astfel depresia poate fi tratata ajutand pacientul sa identifice si sa modifice gandurile negative. arata pentru prima data faptul ca un tratament psihologic poate sa aiba efecte mai bune decat administrarea de antidepresive. acesta poate fi interpretat ca o pierdere majora si conduce la producerea unor ganduri automate negative “Nu sunt demn de incredere!”. publicat in 1977. In contrast cu perspectiva psihiatrica traditional asupra depresiei. Beck a emis ipoteza ca gandurile negative nu sunt doar un simptom ci au un rol central in mentinerea depresiei.In anii 60 Beck a dezvoltat o noua psihoterapie a depresiei. spontane si involuntare. Deoarece in psihogeneza depresiei cognitiile au o anumita prioritate temporal. invatand pacientul sa puna sub semnul intrebarii gandurile automante negative. De exemplu. trebuie sa am success” pare sa motiveze o activitate pozitiva. o afirmatie precum “Pentru a fi demn de incredere. la randul ei. repetitive. un set de distorsiuni cognitive exercita o influenta generala asupra functionarii cotidiene a persoanei.

O data schema activata modifica perceptia realitatii: depresivul vede evenimentele. reusita. experienta curenta negative (“Nimic din ce fac nu iese bine!”).persdonalizarea 5. b) nivelul proceselor cognitive.depresivilor au ca teme principale: autodepercierea. incapacitate si devalorizare. a nuantelor face persoana sa dezvolte un comportament rigid.abstarctie selctiva 3. le interpreteaza cu ajutorul acestei scheme. Aceste ganduri automate negative au fost sistematizate de Beck intr-o triada cognitiva: imaginea de sine (“Sunt un nimeni!”). Sta la baza primelor 2 niveluri si este responsabil de vulnerabilitatea la depresie. Pentru identificarea schemelor Beck propune in 1978 scala de atitudini disfunctionale (DAS) care cuprinde 7 clase de scheme depresogene: aprobarea. neadaptativ. hiperexigenta fata de sine. c) nivelul schemei cognitiev depresogene. dragostea. Autocomenzile imperative (Trebuie sa!) sunt specifice gandirii depresive.influenta arbitrara 4. respindgerea de catre ceilalti. autonomia. Acest chestionar are o dubla utilitate: scorul global obtinut este un indicator al intensitatii depresiei si permite evidentierea unor 17 . sentimental esecului. le traduce. Gandire dihotomica determina persoana sa evalueaze situatia in termeni extremi si absolute. Incapacitatea de a medita asupra diferentelor. Aceasta perceptive rigida si simplificata a evenimentelor conduce la atitudini radicale (totul sau nimic. alb/negru. filtrata de acest postulat silentios (de exemplu schema “Nu merit sa fiu iubit” poate fi activate de comportamentul negative al persoanei X). exagerarea dificultailor. omnipotenta. Pacientul se constrange sa realizeze actiuni care nu-I provoaca placere ceea ce conduce la sentimente de culpabilitate. Gandurile automate negative sunt produsul unor erori in procesarea intformatiei care conduc la distorsionarea imaginii individuale despre el insusi si despre realitatea inconjuratoare.suprageneralizarea 2. Este vorba de o lectura a realitatii. viitor negative (“Niciodata nu-mi va fi mai bine!”). exigenta. a fi/a nu fi). Schema cognitiva este o structura cognitiva sensibila care desi inactiva o buna parte din viata este reactivata de anumite evenimente.maximizarea unui eveniment minor 6. perfectionismul.minimizarea-deprecierea resurselor personale si a reusitelor. Gandurile si activitatile sunt formulate ca obligatii sau datorii. Exista 6 mari tipuri de erori: 1.

Tehnicile de restructurare cognitiva cuprind 2 etape: a) observarea si identificarea gandurilor si schemelor cognitive-disfunctionale b) evaluarea si modificarea acestora 1) Explicarea demersului terapeutic. Astfel se initiaza un lant cauzal circular ce il disociaza din ce in ce mai mult de realitate si ii transforma credintele in predictii care se autoimplinesc. Importanta acordata schemelor rezida in faptul ca ele determina un comportament rigid (individual amplifica evenimentele care sunt in accord cu schema sa si le minimalizeaza pe cele care nu sunt). mai adaptativa. iar aceasta este in functie de problemele pacientului si de nivelul cultural al acestuia. Aceste explicatii trebuie furnizate intr-o maniera empatica. Beck insista asupra importantei schemelor de: a) autonomie (necesitatea oricarei personae de a se centra pe realizareaobiectivelor sale fara control sau constrangere din partea celorlalti). Desi este o terapie centrata pe symptom.scheme de gandire ce vor deveni tinta interventiei terapeutice. continua cu identificarea si modificarea gandurilor automate si se finalizeaza cu identificarea si contracararea efectelor negative ale schemelor cognitive disfunctionale. In functie de accesibilitatea si dificultatea schimbarii lor. Pentru atingerea acestor obiective sunt utilizate tehnici cognitive si comportamentale cu ajutorul carora sunt testate si modificate credintele disfunctionale si e promovata o gandire realista. Schema cognitiva este o credinta foarte putrenica in legatura cu propria persoana care a fost interiorizata la o varsta precoce si este atat de puternica incat e traita ca adevarata. 18 . terapia cognitive vizeaza si obiectivul mai general de a corecta erorile sistematice de gandire. Schimbarea cognitive se manifesta la mai multe niveluri. Credibilitatea demersului therapeutic utilizat este o conditie indispensabila asigurarii caracterului colaborativ al relatiei terapeutive si succesului terapiei. Procesul schimbarii teraputice in terapia cognitiva: Obiectivele terapiei cognitive sunt: a) a corecta prelucrarea distorsionata a informatiilor si b) a ajuta pacientul sa-si modifice credintele ce mentin comportamentee si emotiile dezadaptative. Terapia incepe inca din momentul prezentarii tehnicii. interventia teraputica incepe prin abordarea gandurilor voluntare. b) sociotropienevoia individului de a primi atentie si incurajari din partea celorlalti.

Primul obiectiv al terapiei este identificarea gandurilor disfunctionale aflate in legatura cu simptomele. involuntare. vizualizare mintala a unor evenimente ce au provocat starile afective negative si prin jocul de rol cu terapeutul. Terapuetul. In cursul terapiei. ele pot devein obiectul extern al unei analize logice cresc probabilitatea invalidarii lor de pacient. Inaintea demararii unor tehnici mai specific este necesara o autoevaluare cognitive prelungita (3-4 sedinta). pe masura dezvoltarii de catre pacient a unei capacitate de reflective din ce in ce mai rationale. 2) Observarea gandurilor automate. sunt spontane. observarea cognitiilor se poate realiza prin: raspunsuri la intrebari directe. dificil de oprit si atat de evidente incat este usor sa crezi in ele. Efortul de sistematizare logica a gandurilor in procesul transcrierii precum si faptul ca. pacientul poate primi o lista cu ganduri disfunctionale ce apar in timpul starilor depressive. devine mai specifica si mai 19 . • • Cand gandurile negative sunt foarte multe si se succed cu mare viteza. daca starea pacientului evolueaza in acest sens.manifestand respect si incredere in resursele pacientului. O astfel de terapie este portivita pacientilor cu o anumita capacitate de introspectie si foarte motivati. terapeutul trebuie sa ia in considerare urmatoarele aspect: • pentru a facilita identificarea gandurilor negative. in colaborare cu pacientul. 3) Autoinregistrarea gandurilor automate. Terapeutul ajuta pacientul sa deosebeasca gandurile automate de celalalte ganduri reflexive mai elaborate. o data scrise. adaugand la ele si propriile ganduri. Criteriul principal este acela ca gandurile automate nu sunt rezultatul unui rationament constient. In timpul sedintelor. Centrarea excesiva pe ganduri negative prezinta riscul agravarii depresiei. intrebarile teraputului vor permite evaluarea validitatii unei gandirii globale si abstracte care. In realizarea acestor sarcini. Se explica clientului faptul ca imaginea lui despre el insusi si despre lume nu e gresita ci doar partiala. terapeutul se va orienta cat mai repede spre descoperirea alternativelor rationale la gandurile negative. pacientul poate inregistra pe o banda Sonora acest monolog interior. Realizarea acestei prescriptii are ca effect adoptarea de catre pacient a unui punct de vedere mai obiectiv in raport cu procesul sau de gandire. confrunta predictiile sau concluziile continute de gandurile automate cu realitatea. 4) Confruntarea cu realitatea. pacientul va consemna frecventa zilnica a acestor ganduri negative. Gandurile automate sunt dificil de observant pentru ca se desfasoara rapid.

urmand sa continue singur acasa. convingerea pacientului in credintele sale se va schimba. 6) Autoevaluarea gandurilor si emotiilor. Pentru stimularea unor raspunsuri alternative.Aceasta permite pacientilor sa investigheze progresiv elementele realitatii pe care le-a luat in considerare. cele pe care le-a ignorat si erorile de procesare a informatiei. In unele manual sunt enumerate o serie de intrebari pe care acestia si le pot pune pentru provocarea si invalidarea gandurilor negative. pacientul incepe aceasta activitate in timpul sedintei cu terapeul. Obiectivul restructurarii cognitive este de a provoca o deschidere mai mare gandirii pacientului. De exemplu: Nu cumva vad doar parte area a lucrurilor? (abstractive selective). terapeutul va evalua reprezentarile sale catastrofice. terapeutul poate sugera pacientului sa-si puna si altfel de intrebari: Ce altceva ar putea gandi altcineva intr-o situatie similara? Ce gandeam eu intr-o astfel de situatie inainte sa devin depresiv? Aceste intrebari faciliteaza identificarea alternativelor prin provocarea unor “decentrari”. facandu-l sa-si utilizeze cat mai bine capacitatile de elaborare logica a raspunsurilor cognitive. Confruntarea cu realitatea se poate practica diferit cand se abordeaza subiecte sensibile pentru pacient sau care sunt traite ca fiind amenintatoare. si in cel al provocarii de raspunsuri cognitive alternative.concreta. Nu-mi asum responsabilitatea pentru lucrurile care nu stat in puterea mea? (personalizarea). terapeutul poate utiliza un demers provocative prin ingerarea unor solutii evident inadecvate sau extreme. 5) Producerea de raspunsuri cognitive alternative. In acest caz. foaia de inregistrare a gandurilor ce trebuie completata de pacient intre sedinte va contine urmatoarele rubrici: data. Ca si in cazul identificarii gandurilor disfunctionale. gandurile disfunctionale associate gandurilor rationale posibile. in loc de a arata pacientului ca predictiile sale nu sunt fondate. In general aceste raspunsuri rationale ar putea fi provocate invatand pacientul sa-si puna urmatoarea intrebare: ”ce altceva as putea gandi in situatia X?” Cu cat pacientul are o capacitate mai mare de elaborare cognitive si rationalizare a situatiei in care se afla este mai bine organizata. pacientul poate reactiona la acestea propunand el insusi alternative mai realiste. De acum inainte. cu atat exista riscul ca raspunsurile alternative identificate sa fie doar variante mai elaborate ale gandurilor disfunctionale anterioare. situatia. emotiile. De indata ce aceasta viziune catastrofica asupra lumii nu va fi confirmata de realitate. . 20 . In cazul in care pacientul nu se poate implica in producerea de alternative. Nu cumva ma condemn in baza unui singur eveniment? (generalizare).

Scopul tehnicii este acela de a-l ajuta pe paciente sa identifice diversi factori ce ar putea contribui la o experienta negativa. exersandu-si capacitatea de a dezvolta puncte de vedere rationale in legatura cu acestea. depresivul are tendinta de a atribui propriilor deficiente evenimentele negative pe care le traieste (personalizarea). o scala cu cinci trepte sau un vector graphic. Relatia terapeutica in terapia cognitiv comportamentala: In cazul terapiei cocnitiv-comportamentale. va proceda asemanator si cu gandurile alternative rationale. sa li se redefineasca problema ca “Am nevoie sa intalnesc alte personae si sa fiu atent cu ele” 3. Redefinirea Este o cale de a mobiliza pacientul care crede ca o problema se afla in afara controlului sau. iar in terapia rogersiana. la modificarea progresiva a trairilor emotionale. mai ales. este o relatie directiva si o relatie de ghidare pentru ca teraputul ajuta pacientul sa ia decizii dar nu hotaraste in locul lui. in 21 . Alte tehnici cognitive: 1. Daca in psihanaliza. ca se ajunge. Pacientul va proceda intr-o maniera asemanatoare pentru evaluarea starilor affective initiale si a celor traite dupa dezvoltarea alternativelor rationale.Scopul este de a arata pacientului ca restructurarea cognitive permite modificarea nivelului credintelor associate cognitiilor negative initiale si. utilizand procente. El e incurajat sa se angajeze in diverse situatii. in final. Decentrarea E utila mai ales cu pacientii anxiosi care cred ca sunt in central atentiei cuiva. 2. terapeutul doreste sa fie si el o oglinda ce ofera pacientului o “imagine pozitiva neconditionata”. Astfel apare o diminuare a responsabilitatii personale a pacientului.prin identificarea alternativelor – pacientul va evalua din nou gradul de adeziune (convingere) la cognitiile initiale. terapeutul isi propune sa fie o “oglinda perfecta” care sa. Reatribuirea responsabilitatii In virtutea imaginii de sine.ofere pacientului o imagine ce contine in egala masura lumini si umbre. Pacientul este incurajat sa evalueze gradul de convingere sau de adeziune la gandurile disfunctionale. cu consecinte positive asupra imaginii de sine. se recomanda oamenilor singuri care cred ca “Nimeni nu-mi acorda atentie. De exemplu. pacientul isi va dezvolta capacitatea de a analiza mai rational din ce in ce mai multe situatii cotidiene. Pe masura ce terapia progreseaza. initial depresogene. Pentru evidentierea efectului procesarii mai rationale a situatiilor in care se afla .

culege datele si efectueaza analiza functionala a comportamentelor 2. Terapeutul formuleaza cu atentie o serie de intrebari cu scopul de a crea cadrul adecvat unor clarificari si unei noi invatari. b. aplica tehnica teraputica 7. mai degraba. Obiectivele intrebarilor terapeutului sunt: a) clarificarea si definirea problemelor. imaginilor si schemelor cognitive. Beck (1995) considera ca relatia terapeutica si atitudinea generala a teraputului pe parcursul terapiei cognitive pot fi descrise cu ajutorul a 3 concepte fundamentale: a. informeaza si dedramatizeaza 3. b) asistarea pacientului in identificarea gandurilor. terapeutul va fi mai putin incitativ si. il va asista pe acesta in demersul sau explorative.TCC. explica. Terapeutul evalueaza sursele problemelor si-l ajuta pe client sa-si clarifice obiectivele. intr-un process complex de autoajutor. colaborarea. identifica factorii de mentinere si cerceteaza beneficiile secundare ale acestuia 4. stimuleaza motivatia de participare la terapie a pacientului 6. ea este o relatie colaborativa in care schimburile verbale interactive fac din pacient un participant active ce transforma relatia de ajutor. testarea acestora prin confruntarea cu realitatea. din momentul in care pacientul va incepe sa utilizeze. alege strategia teraputica 5. terapeutul are un rol mai active. ce implica in egala masura procese precum: orientarea. intr-o maniera mai spontana. aceste tehnici. colaborare empirica Relatia terapeut-pacient se situeaza dincolo de simplul consimtamant de participare a celui din urma la terapie. dialog socratic interviul este instrumental principal al terapiei cognitive si in cadrul acestuia dialogul Socratic este metoda cea mai utilizata. Relatia terapeutica este de tip colaborativ. dezvoltarea unor cognitii alternative rationale si a unor comportamente mai adaptative sunt principalele aspect ale terapiei in care terapeutul si pacientul se intalnesc ca adevarati parteneri. Rolurile terapeutului in terapia cognitic-comportamenta sunt urmatoarele: 1. directive. defineste simptomul tinta. Terapeutul poate fi mai directive pe parcursul invatarii tehnicilor de identificare si evaluare a cognitiilor si emotiilor. ghidarea. parteneriatul. c) examinarea sensurilor 22 . pune capat realteii terapeutice conform contractului teraputic. Stabilirea colaborativa a obiectivelor. identificarea comportamentelor si cognitiilor disfunctionale. pe masura evolutiei terapiei.

Dialogul Socratic conduce pacientul spre concluzii logice bazate pe propriile raspunsuri la intrebarile terapeutului. intr-o maniera colaborativa. IV. relatia autentic empatica este vazuta ca un factor curativ crucial dar si ca factor facilitator al altor sarcini principale ale acestei orientari – si anume adancirea experientei clientilor in terapie. nu defensiva. 1994) In practica terapiei experientiale. mai degraba. importanta relatiei terapeutice in facilitarea schimbarii clientului b. Ele il ajuta pe terapeut sa inteleaga punctele de vedere ale pacientului si sunt puse intr-o maniera sensibila. scopuri. Greeenberg. fiinte subiective si agenti autoreflexivi. psihoterapia existentiala si geltatista. Aceste abordari umaniste accentueaza ideea ca clientii sunt persoane constiente. In ciuda schimabrilor de accent in evolutia practicii.) (Gendlin. (Gendlin1996. Obicectivul principal al terapiei experientiale este de a lucra cu constiinta clientilor atat bazanduse pe experienta subiectiva cat si prin promovarea reflexivitatii si activismului. c. 1993). importanta experientei clientului in terapie (reprezentarea si examinarea viziunilor subiective interioare: emotii.evenimentelor pentru pacient. d) evaluarea consecintelor mentinerii gandurilor si comportamentelor neadaptative. exista 2 factori important fundamentali ai abordarilor experientiale: a. Intrebarile nu sunt utilizate pentru a intinde “capcane”pacientului. ci. perceptii. modificarea comportamentelor si a credintelor neadaptative. empatica astfel incat sa ajunga sa-si examineze credintele intr-o maniera mai obiectiva. Terapeutul joaca rolul de “ghid” care clarifica problemele comportamentale si erorile logice prin planificarea unor noi experiente (experimente comportamentale) ce conduc la chizitionarea de noi deprinderi si perspective asupra realitatii.ORIENTAREA EXPERIENTIALA Terapia experientiala isi are originile in terapia centrata pe client. nici pentru a-l constringe sa ajunga la anumite concluzii sau a-l “ataca”. Rice. incurajarea acestuia de a utiliza informatii si fapte pentru obtinerea unei perspective realiste. Descoperirea ghidata nu implica indemnul si “seductia” pacientului de a adopta noi credinte. descoperirea ghidata este calea care asigura. 23 . valori etc.

Dezvoltand aceasta viziune. Rogers considera ca oamenii poseda in ei insisi resursele auto-intelegerii si capacitatea de a-si modifica comportamentul. In aceasta faza Rogesr s-a bazat pe intelegerea procesului de schimbare a clientilor si din aceasta examinare a rezultata componenta cruciala a terapiei: experienta clientului. Rogers a accentuat conditiile relationale : empatia . Focalizarea pe experienta clientului in terapie Sarcina primordial a abordarilor experiential este experienta clientului in terapie.1. (Rogers 1980) Procesul psihoterapeutic in terapia centrata pe client Terapia centrata pe client initiata de Rogers a foar dezvoltata ulterior de alti autori. s-a concentrate pe identificarea tehnicilor specific care sa faciliteze cresterea si dezvoltarea clientului (de exemplu. Rogers a recunoscut faptul ca este important ca terapeutul sa fie apreciat ca persoana in relatie sis a fie considerat de incredere la fel cum si el isi considera clientii de incredere. cu grupurile de intalnire si cu contextual sociopolitic mai larg. Rogers a accentuat ideea ca terapeutul sa fie autentic cu clientii pentru a facilita chimbarea clientilor. Aceasta viziune sublinia imersia sensibila in lumea clientului acompaniata de aprecierea clientilor astfel incat ei sa devina constienti de propriile emotii. consideratia pozitiva neconditionata. O schimbare importanta in procesul therapeutic este miscarea clientului de la un mod rigid de a fi in lume la un process mai fluid in care ei se afla in 24 . Pe masura ce a lucrat cu schizofreni. Aceasta necesita ca terapeutul sa verifice continuu propria intelegere a lumii interioara a clientilor si sa nu se ascunda in spatele profesiei ci sa releve experienta lor atunci cand procesul o cere. TERAPIA CENTRATA PE CLIENT: Practica acestei terapii a traversat mai multe stadii fiecare dintre ele a accentuat modalitati usor diferite de interactiune a terapeutului cu clientii. Prima etapa accentua caracterul non-directiv de actiune a terapeutului cu clientii. reflectarea). Rogers pleca de la ipoteza ca terapeutii promovau schimbarea prin evitarea sfaturilor sau a interpretarilor si prin recunoastea si acceptarea emotiilor clientilor. 1. congruenta. Rogers a accentuat ideea ca terapeutii care lucreaza cu o constientizare totala de sine isi pot folosi propiile cacapictati interioare astfel incat prezenta lor sa elibereze capacitatile de crestere a clientului. Ulterior Rogers a considerat ca accentul pus pe tehnicile specifice de reflectare este prea mecanicist si impiedica dezvoltarea unei relatii adevarate cu pacientii. rafinand conceptualizarea procesului therapeutic si a tehncilor utilizate.

a accentuat faptul ca clientii trebuie sa-si directioneze atentia catre propria experienta interioara.contact cu experienta interioara pas cu pas. imediata. terapeutii 25 . Aceasta a condus la dezvoltarea laturii experiential in terapia centrata pe client care accentua importanta clientului in terapie. Emotiile sunt senzatii fizice sau reactii care sunt raspunsuri la stimuli din mediu si releva semnificatia pre-reflectiva a lucrurilor. Experienta este un process si aparitia schimbarii depinde daca acest process inainteaza pe masura ce sentimental interior (inner sense) este continuu articulate. Experienta oamenilor a fost perceputa ca fiind corporala. intense. Rogers (1975) considera ca schimbarea in psihoterapie rezulta adesea dintr-un process nonlinear. cand o persoana ramane conectata la aceasta emotie pana cand urmatorul pas al actiunii sau limbajului se formeaza sic and persoana se reintoarce la emotie pentru a face si urmatorii pasi”. deplin care apare atunci cand o emotie (felt sense) se naste. In fiecare individ exista un flux al experientei la care persoana poate avea acces pentru a descoperi sensul diferitelor experiente pentru sine. se creeaza nu numai o schimbare psihologica simtita. Atat Rogers cat si Gendlin disting sentimentele de emotii: • • Sentimentele sunt rezultatul interactiunii dintre cognitive si emotie. capabila de diferentiere. pe masura ce se atinge o stare noua de insight”. bogata in detalii. Gendlin (1974) a dezvoltat tehnica focalizarii pentru a asista sclientii in recunoasterea si clarificarea emotiilor lor. sunt produsul simbolizarii experientei si releva sensurile cognitive ale experientei. Gendlin a considerat reflectarea ca un instrument primordial al terapiei experiential sau centrate pe client. Prin reflectare. Cheia terapiei experiential este focalizarea interna a atentiei pentru a articula experienta clar. Un aspect important al experientei este acela ca functioneaza ca un barometru dupa care reprezentarile experientei pot fi verificate. Schimbarea in terapie consta in schimbarea de directive interna in experinta clientului ca rezultat al reprezentarii adecvate a emotiilor interne simtite. Principiul essential al metodei experientiale: oamenii sa verifice orice se spune sau se face contra propriei experiente concrete simtite. fluida. Gendlin (1974) descrie terapia experiential astfel “Punctul crucial al terapiei experiential este procesul experiential bogat. “Cand o emotie reprimata este experimentata total si acceptata in constiinta. ci si un angajament pentru schimbarea fiziologica. Dialogul therapeutic urmareste directionarea atentiei clientului in interior pe masura ce se angajeaza in cautarea interna. Desi a accentuat rolul focalizarii si al experientei.

materialul experientei derivand atat din surse externe cat si interne. sursele externe ale informatiei constau dintr-o arie vasta de informatii care pot fi procesate prin simturi. • Clientii trebuie incurajati sa verifice ce spun terapeutii impotriva senzatiei interne a experientei. Acesti teoreticieni au fost influentati de idea lui Rogers ca oamenii sunt procesori active ai informatiei care isi construiesc si organizeaza active experienta. 2. Sursele interne ale informatiei constau din inputul sensorial din surse interioare si informatiile stocate in MLD. 1993. Informatia este organizata in scheme iar practica psihoterapeutica incepe prin a ajuta clientii sa-si cnstruiasca schemele sinelui si ale lumii.verifica propria intelegere a experientei clientilor si raman conectati la experienta lor din sesiune. Perspectiva procesarii constructivist/informationale Acesti autori din terapia centrata pe client au inceput sa conceptualizeze experienta clientilor in termeni de procesare informational cognitive-afectiva si construirea sensului (Rice 1974. Metodele de focalizare ale lui Gendlin accentueaza procesele schimbarii intrapsihice in client si mai putin procesul schimbarii interpersonal din cadrul relatiei terapeutice. 26 . Autorul considera ca sunt necesare doua cerinte pentru o buna reflectare: • Reflectarile trebuie sa distinga esenta a ceea ce incearca clientul sa spuna sau trebuie sa aiba calitatea de a stimuli diferentierea clientilor si explorarea propriilor experiente. schimbarea terapeutica si cresterea clientului apare din cresterea constientizarii propriei experiente si simbolizarea ei in cuvinte. Experienta este un process de organizare a informatiilor din surse externe si interne pentru a da sens lumii. Zimring 1974. Experienta este generate si construita in procesul organizarii si semnificarii acestor informatii. Epstein 1994). Aceasta latura a terapiei centrate pe client considera procesele cognitive ca actionand si transformand informatia. astfel clientii pot utiliza experienta ca barometru dupa care isi pot simboliza propria experienta. Astfel. oamenii descopera structura propriei experiente in procesul trairii acesteia iar in procesul organizarii informatiei sunt generate sentimente (Greenberg. Sachse 1990). Wexler 1974. Wexler si Rice 1974. Din aceasta perspective. oamenii sunt vazuti ca agenti activi care isi creeaza propria experienta si sunt recipientii acestuia. Toukmanian 1992. Modelul experiential al lui Gendlin se focalizeaza pe functionarea intrapsihica. Anderson 1974.

Functia terapeutului este de a ajuta clientii sa se ocupe de informatii. Toukmanian (1990. Daca cineva continua sa intalneasca situatii similar cu conditiile deformatoare atunci se formeaza o “constructive” a acestor evenimente care filtreaza experienta si ghideaza comportamentul. prin care terapeutul incearca sa reamorseze amintirile clientilor despre evenimente pentru a formula apoi relatari mai adecvate ale experientei lor. Pentru a facilita accesul la noi informatii. Pe de alta parte. sa-i asiste in organizarea informatiilor si integrarea sensului in timpul experientei si de a evoca noi fatete ale informatiei. 1992).Rice (1974) sugera idea ca oamenii au clase de experiente pe care nu le-au procesat adecvat. De exemplu. Aceste constructii sunt considerate de durata. Rice distinge intre: • • Factorii relationali care promoveaza procesul schimbarii clientilor in terapie Factorii de sarcini sau tehnicile specific pe care terapeutii le pot utiliza in moment diferite pentru a facilita experienta clientului si a-l asista in activitatea lor de procesare informational. parti din situatia-stimul pot fi lasate inafara reprezentarii clientului despre propria experienta si astfel reprezentarile clientilor despre evenimente pot fi neadecvate sau incomplete. din punctual de vedere al acestei abordari. clientul s-a simtit atat de anxios intr-o anumita situatie incat nu a reusit s-o proceseze. este de a diferentia si integra sensul. a extins functia terapeutului de procesare a informatiei prin ajutarea (sustinerea) clientilor de a diferentia active sensul propriei experiente si a reconstrui experineta prin examinarea amintirilor si evaluarilor evenimentelor. In ambele cazuri. foarte stabile daca nu sunt provocate de noi informatii. Relatia terapeutica in terapia centrata pe client a) Abordarea nondirectiva 27 . campurile specific de stimuli pot fi atat de largi sau pot contine atat de multa informative incat este dificil de procesat. Mai tarziu. Alte tehnici utilizate de terapeutii centrati pe client pentru a mari accesul clientilor la propria experienta sunt: limbajul viu (Butler 1974) si utilizarea metaforei. Rice (1974) a dezvoltat tehnica reflectarii evocative. Scopul terapiei centrate pe client. accentuand elementele de restructurare cognitive. Obiectivul este de a ajuta clientii sa acceseze mai multa informative pentru a induce schimbari in schemele lor defectuase si a permite o functionare imbunatatita.

Brodley (1990) afirma ca terapeutii nu produc schimbarea si doar o initiaza prin oferirea de conditii care sa sustina functionarea optima a tendintelor natural de crestere a clientilor.Initial. In plus. Singura intervetie este reflectarea. Reflectand anumite aspect ale 28 . Nondirectivitate inseamna ca terapeutii sa ofere un mediu structurat dar permisiv si neautoritar pentru client pentru ca ei sa se simta liberi sa se angajeze in autoexplorare fara a devein defensive sau preocupati de reactia terapeutului. fara judecata pozitiva sau negative. care erau considerate conditii necesare si suficiente ale schimbarii terapeutice. determina la acestia sa obtina insight asupra lor insisi si asupra situatiei lor. Reflectarea emotional este forma cea mai articulate soi precisa de raspuns empatic. singura cerinta era de a oferi clientului timp. Intentia primara a terapeutului este de a impartasi lumea fenomenologica si experiential a celuilalt si a o intelege. clientii ajungeau sa-si foloseasca experienta ca mijloc de evaluare a lucrurilor pentru sine sis a o utilizeze ca ghid pentru actiunea viitoare. Bozarth (1990) sugera ca nu conteaza ce fac sau spun terapeutii centrati pe client. Se utilizeaza reflectarea ca opusa interpretarilor si intrebarilor pentru a inainta in autoexplorare si cresterea clientului. Terapeutii prin nondirectivitatea lor cu clientii. Ulterior. atunci clientii nu numai ca puteau sa se dezvaluie liber in terapie. b) Abordarea centrata pe client clasica Atitudinile terapeutului sunt vazute ca central in promovarea schimbarii. dar ei puteau sa se ocupe de experienta lor interioara sis a o utilizeze ca sursa valida de informatii. libertate de exprimare si atentie concentrate pentru ca clientii sa resolve problemele. prin procesul validarii propriilor experiente. Astfel ei isi dezvoltau un locus al controlului intern astfel incat sa nu mai fie dependent de valorile introiectate ale altora. a fost formulat in termenii a trei conditii ale terapeutului: empatia. Scopul acestei abordari este ca clientii sa-si dezvolte strategii de actiune positive si proprii ca rezultat al unei noi intelegeri de sine. accentul pus de Rogers pe relatia terapeutica ca vehicol primordial al schimbarii. Daca terapeutii erau empatici cu experientele clientilor si incercau sa vada lumea prin ochii lor. consideratia pozitiva neconditionata si congruent. Aceasta perspective sugereaza ca terapeutii sa abandoneze controlul atat a procesului cat si a continuturilor sesiunilor in favoarea clientilor. Rogers (1942) a considerat ca relatia terapeutica este un vehicol essential al schimbarii clientului.

Rogers a incepu sa sublinieze rolul terapeutului ca factor important in procesul schimbarii. O sarcina importanta in terapia individuala si de grup este construirea si mentinerea unui mediu securizant. cu terapeutii actionand nu doar ca alterego al clientilor ci si ca particiapanti independent ai interactiunii si care isi pot exprima emotiile si face observatii despre ce se intampla intre participanti. El a distins doua aspect ale autenticitatii: • Aspectul intern al autenticitatii se refera la experienta interna a terapeutului cu clientul de care trebuie sa fie constienti in terapie. Lucrul cu grupurile a facut terapia centrata pe client mai interactionala. Urmand linia lui Rogers. S-a observant ca in timp ce terapia individuala promova insight-ul si explorarea intrapsihica a problemelor interpersonal. grupurile de intalnire si contextual sociopolitic mai larg. Terapeutii trebuie sa fie sufficient de mature si constienti de sine pentru a nu devein defensive cu clientii si a ramane deschisi la 29 . Totusi Lietaer si Dierick (1996) sugereaza ca terapeutii de grup trebuie sa fie mai directive in privinta proceselor de grup astfel incat sa clarifice ceea ce se intampla in “aici si acum” sis a mentina coeziunea grupului. Rogers a incercat sa faca asta nedirectionand grupul si ascultand foarte atent. terapeutii pot focaliza clientul pe anumite experiente.experientei clientilor. In bordare lui Brodley. terapia de grup este utila pentru a ajuta clientii sa se ocupe de paternurile relationale disfunctionale (Lietaer 1993). In ultimii ani. Accentual este pus pe autenticitate. accentual este pus pe asumarea de catre client a responsabilitatii directiei si procesului therapeutic. Practicienii acestei abordari interpersonal au fost influentati de teoria si practica terapiei existential (Yalom). Lietaer (1993) a identificat atenticitatea ca fiind aspectul cel mai important dintre conditiile terapeutice. Focalizarea in abordarea clasica nu este atat pe interactiunile interpersonal ale clientilor cat pe perceptiile. pe masura ce terapeutul adopta un focus mai interpersonal in cadrul “intalnirii terapeutice”. c) Abordarea interpersonala S-a nascut din munca lui Rogers cu schizofrenii. emotiile si experientele clientului. Focalizarea pe procesele interpersonal a intarit necesitatea autenticitatii in relatia interpersonala. focusul este intrapsihic ca opus interpersonalului. dar acesta nu este un scop primar.

Dupa al II lea razboi mondial s-au nascut doua viziuni ale terapiei existentiala: a. conflictul dintre libertate si limitele existentei. Abordarea existential-umanista Pe masura ce oamenii se dezvolta. Exista doua linii directoare pentru a fi transparent intr-o relatie: mesajele de tip Eu si terapeutii sa fie continuu deschisi la experienta clientilor si la impactul pe care autodezvaluirea o are asupra clientului. cu atat sunt mai congruenti. O relatiie terapeutica autentica e consiferata fundamentala pentru procesul terapeutic. Pe masura ce se dezvolta oamenii trebuie sa confrunte cu “daturile” existentei: inevitabilitatea mortii. Lietaer atrage atentia ca terapeutii trebuie sa-si exerseze transparent cu responsabilitate. daca aceste sisteme sunt inadaptate pentru exigentele lumii atunci trebuie revizuite. Felul in care oamenii se confrunta cu aceste daturi este determinat de sistemele construite ale sinelui si lumii. conditionare. lipsa de sens a existente. TERAPIA EXISTENTIALA Are ca scop ca oamenii sa isi realizeze potentialul. izolarea existential. Accentueaza lucrul cu persoana intreaga si nu pierderea unitatii (intregului) datorita unor concept ca: instinct. • Aspectul extern al autenticitatii se refera la abilitatea terapeutului de a releva experienta sa clientului (transparenta). nu au rolul de a invata clientii despre paternurile de interactiune care se nasc din istoriile lor psihogene. Acesti terapeuti cred ca dificultatile relationale care apar se pot evapora in masura in care clientii sunt expusi la experiente emotional corrective. Autodezvaluirea terapeutului trebuie sa evite implicarea adanca cu clientul. Revizuirea acestor sisteme este principala sarcina a terapiei existentiale. isi construiesc sisteme ale sinelui si ale lumii bazate pe experienta personala cu lumea.lumea celorlalti. Abordarea transpersonala 30 . 3. Transparent este intotdeauna utilizata intr-un climat empatic. Abordarea interpersonal ofera o anumita credibilitatea notiunii de trasfer. Nu este necesar ca terapeutul sa impartaseasca fiecare aspect al experientei sale cid oar acelea care faciliteaza procesul clientilor. arhetipuri. Dificultatile relationale intre client si terapeut pot aparea dar terapeutul centrat pe client nu are sarcina sa abordeze aceste dificultati ca mijloace de facilitare a schimbarii. b. Cu cat sunt mai capabili sa ramana in contact cu propria experienta.

terapia existential s-a nascut din psihanaliza. Tityakian 1962). Scopul terapiei este contracararea alienarii. conflictul aflat in miezul existentei umane nu implica impulsuri sexual sau aggressive. sfatul. Terapeutii utilizeaza o plaja larga de tehnici in practical or care include: interpretarea. confruntarea. in aceasta abordare oamenii sunt vazuti ca balansand forte constiente si inconstiente aflate in conflict. Scopurile analizari existentiale : 1. izolarea. ci si faptul ca sunt finite spirituale cu acces la diferite niveluri de constientizare. Procesul terapeutic in terapia existentiala Ca si terapie Gestalt. Anxietatea este considerata o rampa de lansare spere cautarea si conturarea unei noi vieti a unui nou mod de viata. in terapia existential. suportul si empatia (Swildens 1990). In consecinta. autenticitate si creativitate si obiective interpersonala. nu este o atitudine impulsiva. Autenticitatea consta in informarea concreta realista si schimbarea in conformitate cu valorile cunoscute. Daca acest drum existentia nu este parcurs il pot marca profund si poate duce la anxietatea existentiala. Obiectivul principal este de a determina clientii sa faca fata “daturilor” existentei sis a confrunte anxietatea pentru a invata sa traiasca mai authentic si responsabil. “daturile” existentei si anxietatea existential. Modul de viata neautentic este lipsit de responsabilitate personala si se afla sub controlul fortelor exterioare. Pentru aceasta terapie nu exista boala psihica ci numai impasuri existentiale care inseamna pierderea sensului existentei ca urmarii a scaderii si reprimarii potentialului uman. libertatea si lipsa de sens. Dat. Obiectivul principal este a determina oamenii sa devina constienti nu numai de lumea lor interioara. Cele patru preocupari de baza care defines conditia umana si cu care fiecare om se lupta sunt: moartea. este un conflict intre individ si “daturile” existentei (May si Yalom 1989.Pune accent pe spiritualitatea oamenilor si pe constiinta lor de ordin superior. acest lucru se realizeaza prin obiective interapersonale. spontaneitatea in relatiile cu semenii si integrarea sociala. Terapia existentiala nu lucreaza cu anormalitatea ci cu ceea ce inca e sanatos in fiinta umana. Constientizarea propriilor probleme si actualizarea potentialului energetic latent 31 . Sarcinile fundamentale ale clientilor in terapie sunt: explorarea si revizuirea sistemelor construite ale Sinelui si lumii. Experienta anxientatii existentiale: omul ca fiinta libera si creativa construieste proiecte existentiale si apoi se angajeaza in acestea.

Eliminarea disconfortului datorat impasului existential si maturizarea personalitatii. In contrast cu notiunea de relatie terapeutica a terapiei centrate pe client. Unul dintre cele mai importante concepte utilizate de May si yalom pentru a caracteriza autenticitatea in relatia terapeutica este prezenta. Acceptarea de sine si eliminarea conflictelor intrapsihice 5. Terapeutii existentialisti lucreaza pentru a obtine increderea clientului: chiar daca empatia este vitala pentru process. Autodesavarsirea personala Relatia terapeutica in terapia existentiala Terapeutii trebuie sa fie autentici cu clientii lor (May si Yalom 1989).2. deschidere si directivitate cu pacientii lor. Prezenta depaseste termenul de congruenta. Terapeutii lucreaza pentru a dezvolta un climat de siguranta si securitate pentru clientii lor inainte de a incepe sa-i confrunte cu responsabilitatea crearii propriilor situatii de viata si cu evitarile “daturilor” existentei care le provoaca anxietate si disperare. terapeutii incearca sa evite confruntarea clientilor pana in momentul cand acestia se simt securizati sip rind curaj pentru a se angaja in auto-explorare. Terapeutii existentialisti manifesta onestitate. 1990). In timpul acestei faze este important ca terapeutii sa fie suportivi sis a-si ajute active clientii sa-si gaseasca alternative la problemele actuale. considera modalitati de actiune si da sfaturi (Swildens. Terapeutul existentialist poate sugera alternative. conflictele si dependent. discuta pareri. In primele etape ale terapiei existential. ea nu este comunicata prin reflectare emotional. mai degraba. Mai tarziu in terapie. Rezolvarea crizei existentiale 7. rolul terapeutului este de a juta 32 . increderea si indoiala. accentual este pus pe o intelegere profunda a dificultatilor clientului fara verbalizare sau exprimarea acesteia neaparat. Terapeutii anticipeaza faptul ca clientii vor distorsiona aspect ale relatiei terapeutice datorita experientelor anterioare. Modificarea si metamorfozarea comportamentului inautentic 6. Acesti autori sunt preocupati de faptul ca focusul principal in terapia centrata pe client poate indeparta aspect ale experientei care necesita explorare. 3. Obtinera unei imagini de sine autentica 4. terapeutii existentialistic red ca terapeutul si clientul interactioneaza intr-un mod in care ambii “participa si in care iubirea si ura. (Swildens. apar si pot fi intelese si assimilate” (May si Yalom 1989. Deurzen-Smith 1988). 1990). terapeutul asuma o pozitie mai egala cu clientii pe masura ce ii ajuta sa examineze sis a abordeze slabiciunile si deficientele.

terapeutii existentialisti realizeaza puterea vindecatoare pe care o are asupra clientilor faptul ca sunt acceptati asa cum sunt. TERAPIA GESTALT Se bazeaza pe trei principii fundamentale (Resnick 1995): Teoria campului : totul se afla in relatie si in flux. se bazeaza pe analiza contactului dintre organism si mediu si implica urmarirea procesului moment cu moment prin contactul experiential cu situatia actual. . experienta si experimentul gestalt. o parte se focalizeaza pe experienta viscerala si favorizeaza experimentul activ determinand clientii sa faca lucruri care sa-i ajute sa aiba experiente. In 1960 Perls a accentuat trei mecanisme ale schimbarii in terapie: constientizarea.clientul sa delimiteze. 4. Teoria gestaltista s-a divizat in doua : a. Fenomenologia : accentuiaza experienta subiectiva si crearea sensului Dialogul : implica angajamentul deschis intre client si terapeut Practica terapiei gestalt a evolute de la o forma mai individualista (care accentua dezvoltarea propriului system de support) la o viziune mai interpersonal (care accentueaza importanta suportului de camp si interdependent) (Wheeler 1991). ca si terapeutii centrati pe client. Astfel. mai degraba decat sa vorbeasca despre problemele lor b. se focalizeaza pe sarcinile care faciliteaza 33 . Constientizarea intreruperilor contactului si restabilirea contactului sunt vazute ca fiind curative (mai degraba decat relatia cu sine). La inceput. Procesul therapeutic in terapia gestalt Utilizand metoda fenomenologica. Aceasta abordare considera costientizarea momentelor formarii contactului ca essential pentru functionarea sanatoase. distinga realitatea de distorsiuni. terapia gestaltista considera ca fundamentele abordarii sunt “aici si acum” si “Eu si Tu” dar relatia terapeutica nu juca un rol destul de important. Contactul este posibilitatea omului de a creste si de asi forma identitati prin experienta trasarii granitelor dintre eu si non eu dar si a interactiuni eu-lui cu non-eul prin mentinerea identitatii proprii. Se concentreaza pe a ajuta oamenii sa devina constienti de stadiile si procesul formarii contactului si cum sunt intrerupti. Un obiectiv important este de a sustine experientele clientilor. terapeutii gestaltisti au recunoscut puterea de accesare a experientei “aici si acum” (hic et nunc).

Cu acesti client. lucrul cu visele). procese motorii. Ofera clientilor mijloace de explorare a manierei de construire a realitatii in momentul in care apare. Experiemntele creative erau create pentru a intalni situatia clientului. Terapeutii cer clientilor sa constientizeze sis a experimenteze procesele care impiedica emotiile si nevoile sa fie exprimate si satisfacute. nevoi. Clientii vor avea stfel insigthul propriei experiente prin ddescoperire si nu prin interpretare (astfel. tehnica doua scaune. sentimente. dorinte. de exemplu tehnica scaunului gol. clientii puneau in act conflicte intre parti ale sinelui si purtau dialoguri cu cei cu care aveau “afaceri neincheiate”). Utilizarea creative a imageriei si experimentului implica indemnul “Incearca asta!” urmat de intrebarea “Ce simti acum?” (se refera la fenomenologia comportamentala in care comportamentele sunt incercate “aici si acum” pentru a genera experienta care este apoi explorata). Procesul central este marirea constientizarii prin focalizarea pe senzatii. 34 . Forma majora a interventiei este experimental gradat (construirea de sarcini in timpul sesiunii pentru a promova descoperirea proceselor interioare. Acestea au scopul de a ajuta oamenii sa devina constienti de rolul lor de agent in construirea realitatii si in identificarea si rezolvarea “afacerilor neincheiate” care impiedica contactul cu realitatea prezenta. Experienta clientului este apoi analizata pentru a vedea ceea ce a interrupt trairea.la client: constientizarea. dezvoltarea constientizarii este un obiectiv pe termen lung. In final. Un aspect central este facilitarea autenticitatii individului. Scopul este stimularea experientei pentru a forma o constientizare vie si se bazeaza pe idea ca experienta si actiunea preced intelegerea. experimentarea si contactul cu lumea externa. Foarte utile sunt si intrebariule menite sa sublinieze aspectele particulare ale functionarii clientului si a promova adaptarea creative la mediu: De ce anume esti constient? Ce simti? De ce anume ai nevoie? Ce doresti sa faci? Etc. la momentul potrivit se formuleaza intrebari legate de identitate> Cine esti tu? Cine vrei sa fii? Cu clientii mai fragile care nu si-au dezvoltat un sentiment puternic al Sinelui sau granite intre sine si ceilalti. relatia terapeutica este punctual de plecare. Terapia gestalt acorda o atentie deosebita la ceea ce apare la nivelul granitelor de contact dintre sine si altii si lucreaza pentru a mari constientizarea clientilor asupra propriilor procese. Se focalizeaza pe comportamentul nonverbal al clientilor sip e limbajul utilizat de client. experimentarea. Metoda experimental menita sa aduca dificultatile oamenilor la suprafata a devenit central atentiei terapeutice.

teoreticienii gestalt considera ca relatia terapeutica implica un contact real intre participant dar si posibilitatea ca clientii isi proiecteaza experienta anterioara in relatia terapeutica. Clientii erau adesea vazuti ca manipuland mediul pentru a obtine support. mai degraba decat pentru a dezvolta auto-suport. In aceasta variant. focalizandu-se pe “rupturile” contactului relationa ca sursa de descoperire si oportunitate de noi experiente. validarii lor ca surse autentice de experienta. transferentiale. angajament in dialog. Astfel terapeutii se focalizeaza pe contactele prezente dintre terapeut si client si se preocupa de dizarmioniile acestor contacte. relatia terapeutica este reala. altul decat un ecran de proiectie sau. terapia Gestalt era confruntativa. s-a acordat mai multa importanta respectarii clientilor. In timp. non-exploatare. ci ca nascandu-se din campul relational (Wheeler 1991. operand cu o viziune asupra manipularilor clientului (isi are origini psihodinamice). pentru acestia erau importante legatura empatica si relatia terapeutica). acestea erau abordate nu ca problem interpersonal cu terapeutul. Initial. In formularea initial. Cresterea clientului este facilitate de travaliul terapeutului cu clientul in scopul vindecarii rupturilor din relatie. Ca si teoreticienii centrati pe client. Terapeutii abordau o viziune experimental si mai putin una relationala. Totusi. Constiinta clientilor asupra 35 paternurilor propriilor experiente si . oferirii de support. ca si in terapia centrata pe client si in terapia existential. Clientii erau invitati sa-si puna terapeutul pe un scaun gol sis a dialogheze cu terapeutii lor imaginari.Relatia terapeutica in terapia Gestalt Terapeutii gestaltisti au vazut intotdeauna relatia terapeutica ca o sursa de invatare noua pentru clienti. Recent. ci ca proiectii care trebuie sa fie re-posedate. problemele in relatia terapeutica reflectau procese reflective. si relationarii cu ei mai putin autoritar (o influenta importanta a avut-o lucrul cu oamenii mai fragile si care sufera de tulburari de personalitate. autenticitate. Yontef 1991). nu exista o teorie puternica despre relatia terapeutica sau linii directoare pentru rolul relatiei terapeutice in practica. o forma mai interpersonal sau terapia Gestalt dialogica a inlocuit abordarea clasica in care experimental active era aspectul fundamental al terapiei. o “intalnire” existential intre doi oameni. includere. Aceasta perspective este ghidata de viziunea lui Martin Buber asupra relatiei “Eu-Tu” care subliniaza ca intalnirile intre indivizi trebuie caracterizate prin: prezenta. dimpotriva o sursa de contact authentic. Aceasta este o forma mai recenta in terapia Gestal care considera problemele relationale ale clientilor nu ca pe niste proiectii. Terapeutii sunt constienti de propriul lor impact asupra experientei actuale a clientilor.

.ca si in terapia centrata pe client. 5. etc. 1981 pune accent pe focalizare ca modalitate de a ajuta clientii sa acceseze propria experienta. Conduce clientii prin diferite stadia de la “curatarea” (cleaning) unui spatiu la simbolizarea emotiilor. Au fost dezvoltate diferite interventii pentru a ajuta clientii sa resolve problemele specific cognitive-afective si a mari accesul la experienta interioara. descrierea detaliata si concreta a mediului exterior. b) Greenberg si colab. dezvaluirea (unfolding) evocative sistematica.constientizarea modalitatilor in care se intrerup pe ei insisi. relatie este vazuta ca un vehicol important pentru schimbare. 1993 a articulate abordarea procesual-experientiala care reprezinta o fuziune a abordarilor: centrata pe client. Terapia procesual experientala acorda mare atentie intrebarilor/problemelor clientilor puse despre experienta lor pe masura ce-si exploreaza sentimentele. Accentueaza rolul emotiilor in dezvoltarea si functionarea personala. modalitatile proprii de a experimenta realitatea. Din punctual de vedere al conditiilor terapeutice (dupa Rogers si Perls) se pune accent pe necesitatea ca clientii sa devina constienti de propria experienta anterioara in terapie. Tendinta spre crestere se bazeaza pe experiente emotional adaptativa. 36 . acordand atentie emotiilor resimtite corporal. Procesul terapeutic in terapia experientiala O sarcina importanta este de a aface constiente emotiile si tendintele de actiune associate lor. existential. TERAPIA EXPERIENTIALA Recent au fost propuse alte doua versiuni ale terapiei experientiale: a) Gendlin. ca si dialogul experiential corectiv. Afrimatiile clientilor sunt marker care indica aspect ale experientellor care deranjeaza clientii si care indica faptul ca ei se chinuie sa resolve anumite experiente. gestalt. Toate tehnicile aplicate au ca scop marirea constientizarii experientei interne a clientilor astfel incat acestia sa poata fi simbolizate mai usor in constiinta. doua scaune. Obiectivul major este de a ajuta clientii sa integreze informatii din sistemul lor emotional si cognitive pentru a facilita o adaptare mai buna la mediu. identificare lor determina interventii differentiate. sunt vazute ca corrective. expectantele. clientii isi releva nevoile. Prin simbolizare simbolica a propriei experiente. Distinge intre conditiile relationale si conditiile terapeutice si le consider ape ambele ca contribuind in mod unic la schimbarea clientilor. De exemplu.

Lietaer. dar si experienta lor este validata in contextual realitatii lor curecte istorice. Sachess). Pe de alta parte. Shapiro 1992. Nu numai ca oamenii sunt confirmati ca surse de experienta si intelegere. Relatia terapeutica in terapia experientiala In abordarile experientiale (Gendlin. Cresterea este considerate ca aparand atat din procesele interpersonal dintre client si terapeut.Este important sa se evoce reactiile emotionale ale clientilor pentru a-i ajuta sa identifice impactul evenimentelor. experienta interna si comportamentul lor. Rice. Greenberg. raspunsuri exploratorii. 37 . sa-si descopere nevoile si scopurile si tendintele de aciune associate raspunsurilor emotionale. terapeutii trebuie sa creeze o balanta intre responsivitate si directivitate. si de aceea orice directionare sau sugestie din partea terapeutilor care nu se potriveste este abandonata in favoarea directiei clientului. O modalitate de a crea aceasta balanta este a acorda primordialitate experientei clientului in timpul sesiunii terapeutice. in general. Watson si Greenberg 1994). Aceste legaturi vor fi apoi examinate reflexive in lumina scopurilor curente. Aceasta se realizeaza in primul rand prin raspunsuri empatice. punctelor forte. scopurilor viitoare ale clientilor. Este important ca terapeutii si clientii sa formeze o alianta terapeutica puternica inainte de a se angaja in experimente gestalt mai active sau alte sarcini. Terapia experiential considera conditiile relationale importante in confirmarea si validarea oamenilor. Aceste interventii le permite clientilor sa constientizeze legaturile dintre mediul extern. clientii se afla in postura de a allege dintre alternative de adaptare si crestere. terapeutii procesuali-experientiali creeaza increderea si securitatea raspunzand la aspect reale. Astfel. Mahrer. cat si din reformularea clientului asupra propriilor procese intrapsihice. evidente ale povestii de viata a clientului. limbaj evocative si metafore care sa sublinieze semnificatia speciala a evenimentelor clientilor (Bohart 1993. Watson si Greenberg 1998). In momentul in care datele din sistemul emotional si rational au fost integrate. clientii raman expertii si arbitrii finali ai propriilor experiente in timpul sesiunii si in viata lor. sa simbolizeze reactiile lor. deci confirma capacitatea lor de crestere. terapeutii se focalizeaza pe cresterea posibilitatilor. Greenberg si Elliot 1997. valorilor si contingentelor de mediu. pa masura ce urmaresc drulul clientului sau propun o interventie mai specifica (doua scaune sau focalizarea). Ca si in abordarea centrata pe client. Lietaer 1992. utilizarea reflectarilor. Terapia experiential accentueaza nevoia de a creea un mediu securizant de lucru pentru clientii lor (Elliot.

Terapeutii se angajeaza si intr-un process de invatare experiential ajutand clientii sa constientizeze impactul diferitelor tipuri de procese interne (de exemplu auto-critica) si structureaza sesiunea utilizand sarcini concrete. Mai mult. mai ales daca ei devin prea manipulative in sesiune. doua scaune din terapia gestalt. INTRODUCERE IN PSIHODRAMA CLASICA Caracteristicile terapiei psihodramatice : Jacob Levy Moreno afirma ” Abordarea mea inseamna mai mult decat o metoda psihoterapeutica – cred cu tarie ca spontaneitatea si creativitatea ating radacinile profunde ale vitalitatii si dezvoltarii spirituale. Terapia procesual-experientiala incearca sa ofere o teorie comprehensive a tratamentului prin integrarea abordarilor Gestalt si centrata pe client. sarcinile. combina conditiile relationale (empatia. focalizarea si evocarea de la Gendlin. ne afecteaza implicarea in oricare sfera a vietii noastre”.Terapeutii difera de cei centrati pe client in sensul ca utilizeaza mai multe intrebari pentru a explora si stimuli experienta interioara a clientului si acorda mai multa atentie afirmatiilor care indica faptul ca clientii experimenteaza problem afectiv-cognitive specific (aceste afirmatii sunt utilizate apoi de terapeut pentru a crea un cadru si a focaliza activitatile clientilor in timpul sesiunii). clientii sunt incurajati sasi exprime disensiunile cu terapeutii pentru ca sa poata fi negociata o intelegere comuna. dezvoltarile lui Rice din terapia centrata pe client). reflectarile terapeutului sunt adecvate. cosideratia pozitiva neconditionata. V. Daca terapeutii sunt prea directive insa. Psihoterapia lui Moreno este o terapie de grup in care individul da viata pe scena 38 . o alta modalitate de a evita rolul de expert este de a face sugestii si a creea un cadru intelegerii lor pentru ca clientii sa fie incurajati sa se raporteze la propria experienta pentru a decide in ce masura formularile. O modalitate ca terapeutii sa ramana conectati la clientii lor este meta-comunicarea cu ei despre scopul si obiectivele interventiei pentru a determina daca clientii le vad drept congruente cu propriile expectante si scopuri in sesiune. ei pot pierde contactul cu focusul clientului si risca rupture relatiei. congruent) cu interventii mai active (scaunul gol. Terapeutii reusesc asta actionand nu ca experti ci ca facilitatori care sugereaza diferite sarcini pe care clientii le pot urma sau nu.

lumii sale interioare explorand anumite parti ale ei cu ajutorul celorlalti membri ai grupului care interpreteaza rolul personajelor desemnate de el. nou si creative). Ea este promtitudinea rapunsului in fata solicitarii. Psihodrama integreaza modalitatile analizei cognitive cu dimensiuni ale implicarii starii. setereotipa (raspuns adecvat insa nu nou sau creative) c. conceptul de tele – apare in urma schimburilor afective dintre membri grupului intre care se creaza legaturi de atractie respingere sau indiferenta . Spontenaitatea si anxietatea sunt invers proportionale. emotiilor si gandurilor sale astfel incat acesta sa ajunga la o echilibrare a continuturilor sale mentale in raport cu cerintele realitatii dar si cu nevoile sale interne. creativitatea – spontenatitatea este catalizatorul procesului creativ. Psihodrama presupune descarcarea unei tensiuni potential concretizarea si concretizarea ei prin interactiune cu altii. avand pe ceilalti martori la proces ne face sa fim mai usor conectati la emotiile si gandurile noastre. Raportul teleic este un curent de empatie reciproca intre doua personae 39 patologice prin . pregatirea omului pentru actiunea libera. astfel a trai kinsetezic o situatie. Psihodrama are ca scop rezolvarea unor probleme emotionale care blochaza spontenaitatea precum si antrenarea spontenaitatii punand subiectul in fata unor situatii care reclama solutii noi. Trasatura esentiala a spontaneitatii este aceea ca il face pe individ sa se organizeze in mod autonom fiind simultan adecvat nevoilor interioare si cerintelor exterioare dar pt a se actualiza spontenaitatea are nevoie de un mediu empatic si securizant asigurat de grup 2. rigide. spontenaitatea este capacitatea individului de a da un raspuns nou la o intrebare veche . Exista 3 tipuri de spontaneitate :a.este o capacitate naturala nu un act de vointa. Psihodrama accentueaza ideea ca oamenii au tendinta naturala de a-si exprima trairile si gandurile in actiune. Pentru ca starea de spontaneitate sa fie indusa e nevoie de un mediu care sa mentina anxietatea in limite acceptabile astfel incat sa nu duca la declansarea de raspunsuri stereotype. normala (raspuns adecvat. Scopul psihodramei este de a integra continuturile conflictuale ale individului in ansamblul perceptiilor. In psihodrama nu este importatant produsul creativitatii ci creativitatea in sine. Aceasta tendinta este numita foame de actiune. 3. patologica (raspuns nou dar neadecvat) b. implicarea personala fiind mai mare. Modalitatile specific de lucru psihodramatic au la baza 4 ingrediente vitale: 1. aceste curenti afectivi in dublu sens se numesc tele . Astfel cu cat spontaneitatea creste cu atat anxietatea scade si invers. Starea de spontanaitate este principiul esential al oricarei experiente creative.

spatiu si punandu-se la dispozitia nevoileor acestuia.4. Actioneza in situatii de realitate cand fiecare pers este trata ”aici si acum” cu Devine auditoriu cand cedeaza scena unui protagonist. vine pe scena si exprima propia realitate interioara. contruind toate instrumentele de expresie. Eurile auxiliare sunt cele care joaca rolurile atribuite de protagonist intr-un mod care sa fie functional pentru strategia terapeutica a conducatorului dispun in crearea rolului atribuit de o marja de libertate dar adaptata la strategia terapeutului. Grupul este cel care : actioneaza in interiorul regulilor gestionate de directorul de psihodrama. 40 . ofera o contributie interpretativa a dinamicilor psihice prin alegerea Creeaza conditii pentru ca fiecare persoana sa se poata confrunta cu conflictele garanteaza respectarea unor reguli relationale si protejeaza impotriva atacului. sale in interiorul mediului psihodramatic. retragandu-se in alt caracteristicile sale actuale. ”reciprocitate totala”).inseamna a fi capabil sa il intamprini pe celalalt si sa te simti intampinat in realitatea ta cea mai adecvata si profunda (”a fi impreuna”. Protagonistul este cel care: lumii sale int. Conducatorul terapeut este cel care este cel care i-a o atitudine activa si ii stimuleaza pe fiecare sa se exprime Ajuta fiecare personaj sa dea o forma continuturilor mentale si sa se exprime Nu formuleaza judecati de valoare. activitatilor grupurilor si prin secventa scenelor de explorat cu protagonistul. este insotit de un terapeut care dealungul unui drum in care sa poata atinge niv Alege din auditoriu eurile euxiliare care vor interpreta pe scena personajele max de spontenaitate. Intalnirea .

are 3 functii: a. poate fi un obiect sau o fiinta semnificativa (pisica.de exemplu. avand ocazia de a-si explora tensiunile intr-un mediu securizat.Aspecte tehnice si metodologice: Obiectivul psihodramei este acela de a construi un cadru psihodramatic care are ca model viata. de a integra in acest cadru toate modalitatile de a trai. el monteaza pe scena un aspect al vietii sale interioare. tine cont de dimensiunea orizontala si de cea vertical (balconul) 2. cosmos) si terminand cu detaliile si nuantele vietii. Moreno identifica 5 intrumente ale lucrului psihodramatic: 1. personaje fantastice (inteleptul. rol de dublu : in care ia locul protagonistului si il ajuta sa-si exprime trairile interioare mai clar c. tabloul) f. producator (transforma in actiune fiecare indiciu oferit de subiect) b. analist (poate integra interpretarile sale cu raspunsurile venite de la auditoriu) 41 .Realitatea clientului are nevoie sa fie supusa confruntarii si concretizarii astfel incat el sa isi dezvolte noi tehnici de viata. protagonistul este persoana – subiect al reprezentarii psihodramatice. il ajuta pe protagonist in explorarea problemelor sale. rolul unei persoane semnificative din viata protagonistului b. terapeut c. 3. complexele. Este ales de proganist in baza relatiei teleice care functioneaza intre ei. personaje generice (nu sunt cunoscute de protagonist dar servesc drept contraroluri in scena sa . de a-si exprima fanteziile. rolul unui concept abstract (biserica. contine obiecte cu rolul de repere spatial in scena reprezentata. el incarneaza fantasmele lumii protagonistului sau personae reale din viata acestuia. are pozitie circular. spatiu. trairile interiorizate. mostrul) e. societate ) 4. scena este spatiul care permite ineractiunea membrilor grupului sub toate aspectele. professor) d.. Atunci cand clientul intra in spatul terapeutic este stimultat sa descrie sa delimiteze cat mai fidel spatiul in care urmeaza sa se desfasoare situatia. incepand cu reperele universal (timp. vecin. eul auxiliar este orice membru al grupului ales de protagonist sa joace un rol in scena sa. Poate interpreta mai multe tipuri de roluri: a. zana cea buna. Directorul : este terapeutul profesionist ce il ajuta pe protagonist sa isi exploreze problema.

experiente. California. dincolo de simturi insa aducem in relatia cu lumea seturi de constructii subiective (idei. il ajuta pe protagonist sa concretizeze intr-o forma optima imaginile sale.”Harta nu este teritoriu”. propune grupului activitati care sa duca la schimburi semnificative intre membrii in scopul crearii retelei de tele pozitiv. masterand la psihologie. asistent la catedra de lingvistica si Richard Bandler. NLP este studiul structurii experientei subiective.Ne raportam la lume in primul rand prin simturi. cu serioase preocupari legate de psihoterapie. intervine in cursul actiunii cu propruneri utile evolutiei reprezentatiei. mosteniri educationale. familiale). respecta ritmul acestuia de actiune. convingeri. Cei doi au studiat folosind metoda modelarii. unde s-au intalnit cei doi fondatori ai sai – John Grinder. amintiri. eliberarii spontaneitatii si cresterii coeziunii grupului. Toate acestea se numesc filtre care mediaza relatia cu lumea. Instrumentul fundamental in psihodrama este inversiunea de rol. la sfarsitul psihodramei membrii auditoriului impartasesc cu potagonistul ceea ce au simtit dau un feed-back la evenimentele vazute. In timpul lucrului. Virginia Satir – celebra in terapia de familie si Milton Erickson – intemeietorul scolii terapeutice care ii poarta numele si astfel au pus bazele formale a ceea ce avea sa devina programarea neuro-lingvistiuca. da indicatii eurilor auxiliare pentru a acrea cat mai authentic atmosfera de aici si acum. sociale. 5. permite si identificarea patternurilor ineficiente sau patologice si ofera modalitati multiple de interventie in aceste situatii.La inceputul sedintei. VI. Presupozitii fundamentale ale NLP: 1. trei mari terapeuti ai timpului: Friederick Perls – fondatorul terapiei gestalt. auditoriul : cuprinde restul membrilor grupului neimplicati in reprezentare.Experienta subeictiva este asemenea constituirii unei harti. 42 . NLP este arta si stiinta eficientei personale. Scopurile fundamentale se refera la descoperirea patternurilor eficientei si utilizarea lor. PROGRAMARE NEURO-LINGVISTICA Anul nasterii NLP este 1972 la Universitatea din Santa Cruz.astfel se reconecteaza grupul si se restabilesc noi conexiuni.

Prezenta simptomului este cea mai buna solutie gasita de inconstientul persoanei pentru a evita un conflict interior major. Mintea si corpul sunt parti ale aceluiasi sistem. Orice comportament se bazeaza pe derularea unor procese nervoase si oefra informatii despre aceste procese. 4. Cuvintele constituie continutul mesajelor transmise in timp ce gesturile. Nu exista esec ci numai feed-back. 43 . Orice rezultat obtinut de orice om in orice domeniu poate fi utilizat ca informatie de autoreglaj. ( la fel si partenerul). Orice pattern de comportament reprezinta cea mai adaptativa formula disponibila persoanei in momentul in care a fost initiat. o fac prin filtrele active in acel moment. mimica si calitatile vocii formeaza contextul mesajului. Sensul comunicarii este raspunsul primit. nu raspund mesajului partenerului ci imaginii mele despre acesta. iar la un moment dat acesta a reprezentat cea mai buna alegere pentru persoana respectiva. 2. Schimbarile dintr-o parte a sistemului se rasfrang asupra celeilalte parti. Se refera la increderea in propriile posibilitati si la realismul scopurilor propuse. In spatele oricarui comportament uman exista o intentie inconstienta pozitiva . Se iau in vedere 2 tipuri de comportamente: a) simptomatice . 6.Schimband filtrele pe care le folosim atunci cand ne raportam la realitate putem practic schimba lumea in care traim. 3. 5. Impreuna dau sens mesajului. raspunsul meu la mesajul lui fiind determinat de raspunsul intern pe care decodificarea mesajului l-a prilejuit si care e dependent de filtrele folosite. Daca cineva din lume poate face un lucru si eu pot face acest lucru. de corectie. Exista posibilitati multiple de realizare pentru majoritatea oamenilor. Atunci cand decodific mesajul cuiva.atunci cand persoana se afla in deficit de resurse sau simptomul este o incercare de depasire a starii de impas. De fapt. Oamenii pozitivi orientate sunt capabili sa invete din majoritatea situatiilor. postura.Imaginea despre realitate nu este o relatie de identitate cu realitatea insasi.

a descoperi resursele de care dispui si a le folosi pentru a-ti atinge scopurile. Scopul NLP este ca oamenii sa dispuna de cat mai multe posibilitati de alegere (a allege inseamna a dispune de minim trei posibilitati). 8. 9. Orice problema poate fi definita in termeni de rezultate dorite.b) introiectate . 44 . evitare sau confruntare cu pericolul.in urma unor experiente traumatice trecute.a avea toate simturile bine deschise pt a percepe cat mai multe dintre cele care se intampla in jur. In momentul traumei aceste strategii au reprezentat solutia optima de depasire. Permite schimbarea de focus de la constrangerile unor situatii catre solutiile disponibile. ”Cum?” ofera posibilitatea de a intelege structura problemei. dar fara a face nimic pentru a schimba ceva. 3) Flexibilitatea – ”daca ceva nu merge incearca altceva”. ”A gandi in probleme” inseamna a analiza detaliat tot ce nu merge. Criterii ale eficientei persoanle: 1) Obiectivele: orice obiectiv trebuie sa fie bine definit si este bine definit daca raspunde la urmatoarele cerinte: a) sa fie definit in termeni pozitivi b) realizarea lui sa depinda de propria persoana c) sa fie definit cat mai specific d) sa dispuna de dovezi de tip senzorial e) cel care si l-a propus sa dispuna de resursele necesare redizarii lui f) sa aiba o dimensiune rezonabila. A lua in considerare psoibilitatile mai degraba decat necesitatile. NLP ofera o serie de principia si tehnici de dezvoltare. 7. de crestere a acuitatii senzoriale. posibil de realizat g) sa tina cont de o serie de criterii ecologice 2) Acuitatea senzoriala . Intrebarile “cum?” sunt mai utile decat intrebarile “de ce?”. a constientiza ce vrei. ”A gandi in rezultate” inseamna a afla. ”De ce?” obtin justificari si motive.

stocam si codam informatiile senzoriale pe plan mental se numesc sisteme reprezentationale. Folosim permanent toate cele 3 sisteme desi nu suntem in mod egal constienti de toate si avem tendinta de a favoriza pe unul dintre ele. competenta inconstienta (abilitatea) Procesul therapeutic urmeaza aceste stadia. emotii interne iar cuvintele prin care o facem indica sistemul reprezentational perfect si aici se urmaresc cuvintele cu baza senzoriala (predicatele). Sistemele de reprezentare sunt corespunzatoare principalelor modalitati senzoriale si pot fi utilizate intern sau extern: a) sistemul visual este folosit inafara atunci cand privim realitatea sau intern atunci cand vizualizam in planul intern mental. b) sistemul auditiv.Constient si inconstient din perspectiva NLP: Mintea noastra constienta este foarte limitata (poate procesa simultan 7+_2 elemente). Folosim limbajul extern pentru a comunica ganduri. Prin terapie clientul este de fapt ghidat in procesul de a descoperi aceste resurse. competenta constienta (invat exersand si performanta creste) 4. incompetenta inconstienta (nu stiu ca nu stiu) 2. Sistemul folosit in mod obisnuit de o persoana se numeste sistem primar. 45 . In NLP. Invatarea trece prin 4 stadii: 1.folosim simturile in afara pentru a putea percepe lumea si in interior pentru a ne reprezenta experientele. In cadrul sistemului primar suntem capabili sa facem distinctii si discriminari de mare finete. de temperature sau textura) si intern (include senzatiile amintite. de aducere a lor la nivelul constintei. experiente. incompetenta constienta (stiu ca nu stiu si incep sa invat) 3. Inconstientul fiind mai bogat decat mintea noastra constienta contine resursele noastre pentru rezolvarea diverselor probleme. emotiile si senzatiile interne de echilibru si constiinta corporala). modurile in care preluam. In terapie este important sa folosim predicate din sistemul reprezentational al clientului pentru a ajunge la nivelul de rezonanta al clientului. intern sau extern c) sistemul kinstezic extern (include senzatiile tactile. Structura experientei subiective: Sistemele reprezentationale .

Alti indicatori de acces au un character mixt. Indicatori de accens vizuali permit sa stim cum gandesc oamenii. stanga = vizualizam ceva din experienta noastra trecuta Ochii sus. respiratie. ritm al vorbirii. dreapta = cand construim imagini pornind de la cuvinte sau ne imaginam ceva ce n-am vazut niciodata Ochii lateral. mimica. cum acceseaza ei informatiile. Cei care gandesc in sunete: • Respire in toata cavitatea toracica Uneori au mici miscari ritmice ale corpului Vocea este clara. rezonanta Capul este bine echilibrat pe umeri sau inclinat usor ca si cum ar asculta pe cineva Cei care discuta cu sine: • Tin capul intr-o parte sau sprijinit cu mana sau pumnul. a. • • • • • • Ochii sus. • Cei care gandesc in imagini vizuale: • Vorbesc mai repede sip e un ton mai inalt decat ceilalti (este ca si cum ar incerca sa tina psul cu imaginile care se deruleaza rapid in mintea lor) Respiratia este superficial (in partea superioara a toracelui) Adesea apar tensiuni mkusculare (zona umerilor). deorece arata ca si cum ar vorbi la un telefon invizibil Persoanele kinestezice Respiratie profunda. etc) care apar atunci cand gandim intr-un fel sau altul. privier. dreapta = cand ne amintim senzatiile b. abdominal acompaniata adesea de relaxare muscular 46 . capul este tinut drept in sus iar fata e mai palida decat normal. expresiva. reunesc paternuri de postura. respiratie.Indicatorii de acces Este usor sa aflam in ce SR gandeste o persoana la un moment dat ghidandu-ne dupa modificarile fizice (postura. in pozitia ”telefonului”. stanga = sunete amintite Ochii lateral. stanga = dialogul intern Ochii jos. dreapta = sunete construite Ochii jos. mimica.

Sarcina terapeutului este de a identifica acele submodalitati care structureaza sensul unei experiente tocmai pentru a putea interveni si a schimba intr-un sens sau altul aceste semnificatii. starea prezenta. Procesul therapeutic este inteles in termini de schimbare (necesitatea constientizarii de catre client a nevoii de schimbare si existent unei dorinte de schimbare personala a acestuia). ritm lent cu pause multe Submodalitati: Fiecare dintre cele 3 sisteme reprezentationale dispune de numeroase distinctii interne specifice numite submodalitati. relatia – a construi si a mentine un raport de rezonanta cu clientul pt a stabili o atmosfera de incredere b. Abordarea terapeutica NLP Exista doua aspecte esentiale pentru fiecare terapeut care ajuta un om sa faca schimbari in propria viata. o sensibilizare in totalitatea stimularilor senzoriale – acuitate senzoriala. congruenta . a unui raport de rezonanta empatica intre cei doi parteneri. contact vizual in tonalitatea vocii. 47 . concomitant cu intentia de a raspunde necesitatilor de schimbare a persoanei. Ei au tendinta de a se oglindi de a se reflecta reciproc in postura gestica mimica. lipsa congruentei va genera mesaje amestecate si va scadea eficienta procesului de schimbare Cadrul obiectivelor este utilizat pentru a culege informatii despre problemele clientului. Pacing si leading – termeni introdusi de Milton Erickson. Este necesara acordarea unei atentii sporite. Flexibilitatea in alegerea tehnicilor este absolute necesara. cea dorita si resursele necesare. Urmarind situatii spontane in care in care aceasta armonizare apare vom constata ca partenerii rezoneaza la limbajul verbal cat si la cel nonverbal. armonizarea – este necesar ca terapeutul sa fie complet armonizat in tot ceea ce face. ca baza a unui climat de incredere reciproca in care pacientul se poate simti si manifesta liber.- Capul e lasat in jos iar vocea are o tonalitate profunda. In orice relatie de comunicare si cu atat mai mult in cadrul relatiei psihoterapeutice este vitala existenta unei legaturi . a.

tonalitatea vocii. asocieri dintre ceva din prezent si o experienta trecuta si care conduc la reexperimentarea acesteia. Importante sunt expresivitatea.distorsiunilor si lipsurilor informationale. prin repetitie (invatare conditionata) – aceasta modalitate nu implica rezonanta emotionala puternica b. Exista doua mari modalitati prin care apar ancorele: a.A prelua si a reflecta inseamna a te armoniza nu a mima. Aceste doua demersuri se numesc pacing (construirea unei punti intre terapeut si client. printr-o singura aparitie a asocierii. postura. terapeutul poate sa incepa sa isi modifice comportamentul iar clientul va avea tendinta natura sa il urmeze. Elicitation : procesul de ghidare a cuiva intr-o stare anume. Odata stabilit raportul de rezonanta empatica. facem aceasta prin mimica. Limbajul nu poate tine pasul. Contine doua aspecte diferie : a. gesturi. Ancora este un stimul care este legat de o stare si declanseaza o stare. Modelul META (intrebari terapeutice) elaborat de Bander si Grinder. sugestive. seductive ale terapeutului. Elicitation si calibration Stari emotionale Starea cuprinde totalitatea gandurilor. capacitatea de a sesiza ca o persoana se afla intr-o stare diferita sau ca starea s-a modificat b. Calibration – procesul pe baza caruia putem recunoaste diferitele stari ale celorlalti. Ancore Ancorele sunt declansatori. calitatile persuasive. capacitatea de a sesiza acele elemente care fac diferenta dintre o stare si alta. emotiilor si manifestarile fiziologice traite de o persoana la un moment dat. contine o viziune teoretica asupra limbajului si o serie de intrebari menite sa conduca la eliminarea generalizarilor . Vorbitorul dispune de o viziune o ideea 48 . in situatiile cand emotia este foarte puternica si daca exista o buna potrivire in timp (simultaneitate) intre stimul si starea emotionala. in nici o forma cu rapiditatea. sensibilitatea si varietatea gandirii el fiind doar o aproximare a acestuia. e bazat pe rezonanta si respect) si leading (modificarea propriului comportament astfel incat clientul sa urmeze aceste modificari).

cel mai rau” din care lipseste termenul comparatiei Intrebarea este „ In comparatie cu cine? Cu ce?” ... transformat in substantiv . Intrebarea este Cine a facut aceasta apreciere? Oe ce argumente se bazeaza ea? 5.creaza o stare de incompetenta si incapacitate . Ex Casa a fost construita in loc de X a construit casa . Substantivarile – situatiile in care un verb este inlocuit. exprimate prin cuvinte ca : „Nu pot sa”. Comparatiile sunt propozitii in care apar termeni ca ”cel mai bun. Foarte des termenul lipsa este nerealist si poate conduce persoana la sentimente de inferioritate 4.. 1. generalizari (specificarea tuturor conditiilor si exceptiilor ar face conversatia prea plictisitoare) c. Operatorii modali ai posibilitaii – Exprima reguli de conduita dincolo de care nu putem/ nu trebuie sa trecem. Pt a vorbi el scurcircuiteaza structura profunda si ceea ce spune de fapt se numeste structura de suprafata. selectam doar o parte din informatiile disponibile in structura profunda . „ nu trebuie sa” . distorsiuni (oferim o viziune simplificata a ceea ce dorim sa spunem care in mod inevitabil modifica intelesul) Modelul META contine o serie de intrebari care incearca sa clarifice toate lipsurile . argumentele pe care se bazeaza. Ex : „Nu pot refuza” „asa sunt eu” sau „e imposibil sa fac asta” Acest nu pot limiteaza.completa a ceea ce doreste sa spuna. Ex „Am o memorie slaba” in loc de „Nu retin” Intrebarea este ”ce informatii sunt dificil de memorat si cum procedezi pentru a le memora”? 6.. Verbele nespecificate : de ex „Ea isi face rau singura” sau „El m-a ajutat” .?”Ce te opreste. Substantive nespecificate : in care subiectul unei propozii poate fi anulat.?” „Cum faci sa te opresti de la a face. Judecatile sau evaluarile . operatie numita stergere de informatii b...? 49 . Intrebarea este cine ? ce ? (anume) 2. Intrebarea este cum/ce anume? 3. poate implica o viziune a lumii ca spectator pasiv in care lucrurile se intampla fara nici o responsabilitate din partea persoanei. O posibilitate de a intreba mai clar de a reformula fara a rupe rezonanta cu clientul este „Ce s-ar intampla data. este util sa aflam cine face o judecata cui apartine si care sunt motivele . In trecerea de la o stare profunda la o stare de suprafata in mod constient punem in functie trei structuri operationale: a.distorsiunile si generalizarile de limbaj. Ex „Sunt un egoist” .

„M-ai facut sa ma simt prost „ „m-ai ranit”. Exemplu: Daca nu te uiti la mine inseamna ca nu ma iubesti!” (doua chestii echivalente) Sunt generalizari ale propriilor experiente asupra tuturor celorlalti oameni care exclud faptul ca oamenii gandesc diferit. Cunatificatori universali – prin generalizare. Astfel sunt create filtre perceptuale (profetii autoimplinite). intotdeauna niciodata . altfel.. auzi? 12. Presupozitiile – toti dispunem de credinte si asteptari provenite din propia existenta care ne permite sa fim liberi sau ne limiteaza foarte mult . (de ex toti.. ceea ce ne indeparteaza de realitate. ele doar ne limiteaza alegerile si comportamentul.. fara dovezi obiective. Odata ce consecintele si ratiunea lor devin explicite. O alta metoda de a aborda acest tip de generalizari este prin exagerare si reducerea lor absurd. toate . Cauza efect ex. ce gandeste sau simte celalalt. Ex Niciodata nu fac nimic cum trebuie” (exagerare ce anuleaza toate exceptiile) -> caut exceptiile „Poti sa iti amintesti o situatie in care?”.?Ce anume ar trebui sa se intample pentru ca asta sa nu fie cauzata de cealalta? Cum anume procedezi pentru a te face sa te simti sau sa raspunzi intr-un anume fel la ceea ce vezi. Intrebarea este „Cum anume stii ca?” „Cum iti dai seama ca?” De ex : „De ce te uiti urat la mine?” Intrebarea este „Ce te 50 . 7. pt a clarifica „ Ce s-ar intampla daca ai / nu ai face asta ?”. unul sau mai multe exemple sunt considerate ca reprezentative pentru o multitudine de posibilitati. Citirea gandurilor este mecanismul prin care o persoana presupune ca stie.. Intrebare „Cum faci legatura dintre un lucru cu celalalt?” 10. 9. A crede ca cineva este responsabil pt propia stare implica ai acorda o putere asupra ta pe care el in mod real nu o are (asumarea propiilor stari) Intrebarea este Cum faci exact ca sa te simti..?” 11.. Operatorii modali ai necesitatii – exprmate prin ”ar trebui/n-ar trebui. Echivalenta complexa este situatia in care doua afirmatii sunt legate in asa maniera incat par sa semnifice acelasi lucru. nimeni).Cand cineva spune ca nu poate face ceva. identificarea barierelor este primul pas pentru a le trece.atunci cand celalalt. Apar sub forma intrebarilor de forma : „De ce?” face sa crezi ca . am/nu am obligatia sa . 8. pericolul de a deveni incapabili sa admitem existenta exceptiilor. ele pot fi asimilate si evaluate critic. el si-a definit un obiectiv si apoi l-a facut de neatins.

3. Intemeietor Eric Berne. Este utilizat modelul starilor Eului. parintele normativ este cel care dicteaza . interdictii. Oamenii isi pot allege destinul iar aceasta alegere poate fi modificata Modelul starilor eului Stare a Eului este un pattern consistent de ganduri si emotii legat direct de un pattern comportamental corespunzator. Astfel experienta subiectiva interioara si cea comportamentala exterioara se produc impreuna. In psihoterapie analiza tranzactionala se ocupa de o gama larga de manifestari de la framantari cotidiene pana la pshihoze severe.controleaza critica. mangaie. 1. are grija In polul pozitiv ofera incredere si protectie autentica .VII. AT identifica strategiile infatile care sunt reproduce in viata adulta (jocurile psihologice). Poate avea doua substari : a. El contine prejudecatile si judecatile noastre de valoare. modele de comportament autoritar. Parintele hranitor – ajuta incurajeaza. Oamenii sunt OK 2. Eul Parinte contine norme. Ca teorie a dezvoltarii copilului arata felul in care patternurile comportamentale prezente isi au radacinile in copilarie (scenariile de viata). sfatuieste. b. reglementari. in polul negative apare rolul de supraprotectorul sau salvator 51 . Oricine are capacitatea de a gandi. utilizand modelul trasaturilor umane. Ca teorie asupra psihopatologiei. ANALIZA TRANZACTIONALA Ca teorie a personalitatii ofera un tablou al felului in care este structurat natura umana. In polul pozitiv parintele normativ ii protejeaza pe ceilalti / in polul negative critica si devalorizeaza. Filosofia AT Asumptiile filosofice pe care AT se sprijina sunt: 1.devalorizeaza. cenzureaza. emite principii si norme. conduce. judecati despre oameni si lucruri. recompenseaza. Ca teorie a comunicarii analiza tranzactionala analizeaza schimburi verbale si nonverbale intre starile eului (tranzactii).

In polul pozitiv este atent.copil. spontenaitatea si creativitatea. compara evalueaza. Eul adult . intentii.adult) Adultul contine gandurile. De exemplu. colaboreaza si negocieaza si ia decizii. a. in polul negative apare rebelul sau victim. se conformeaza . cand A contamineaza C (iluzii) 52 . In polul negative este excesiv de analytic in relatiile interpersonale. interpreteaza. curios si joaca si nu asculta de reguli si limite. inregistreaza si comunica informatiile.2. asculta. In polul pozitiv. 3. este creative.energia nu e fixata in una din starile eului ea circuland liber de la o stare la alta in functie de situatie. Cand o stare a eului creste in intensitate altele trebuie sa coboare pentru a realiza echilibrul. e foate bine acceptat social . isi modifica/reprima trebuintele. Parintele contine amintiri ale gandrurilor. dorinte. Copilul adaptat – este supus. trairile si comportamentele in care persoana se angajeaza pt a raspunde situatiei “aici si acum”.contine zestrea instinctuala a unei personae si anume trebuinte. In polul pozitiv. Copilul liber – isi exprima emotiile si sentimentele spontan.analizeaza datele si faptele. Ecograma este balanta intre cele 3 stari ale eului. Copilul contine Eul copil – copilul somatic pentru care totul se rezuma la senzatie Parintele din copil (“parintele magic”) care este modul cvasicompulsiv in care copilul raspunde la imaginile magice ale pedepsei si recompensarii Adultul din copil – ”micul professor” Conceptul de contaminare – apare cand o stare a eului interfereaza prin continutele sale cu o alta stare a eului.Intr-o persoana sanatoasa autonoma. Fiecare figura parternala este interiorizata cu propriile sale stari (parinte. copilul liber reprezinta centrul fiintei umane care-I permite sa evolueze. cand A contamineaza P (prejudecatile). culege informatii indeplineste sarcini. Eul copil . accepta reguli. ine cont de cereri. trairilor si comportamentele parintilor nostri. In polul negativ poate avea consecinte sociale si personale neplacute b. le stocheaza.

planificata pare a nu avea nici o traire interioara. Tranzactia incrucisata P C A P C A A doua regula a comunicarii – cand o tranzactie e incrutisata. Parintele exclus inseamna ca persoana nu asculta decat de propiile reguli. sunt reci si neprietenoase. A treia regula a comunicarii – efectul unei tranzactii complicate este determinat la nivel psihologic si nu social Stroke este orice forma de recunoastere pozitiva sau negative. Adultul constant este o persoana calculate. Tranzactia complementara – intre aceleasi satari ale eului P ↔P C A C A Prima regula a comunicarii . Copilul constant la limita poate fi sociopatul lipsit de constiinta gandeste simte ca in copilarie . refuza sa creasca preferand sa ramana dependent pentru a fugi de responsabilitati Tranzactii 1.Excluderea – apare cand o stare a eului are frontiere rigide si nu permite circulatia libera a energiilor. Tranzactia complicata – apare cand sunt transmise doua mesaje simultan – unul direct deschis si unul ascuns. se produce o rupere in comunicare si cel putin unul din cei doi parteneri trebuie sa-si schimbe starea eului pt a restabili comunicarea 3. Orice tip de stroke e mai bun decat nici un stroke chiar daca este negative. 53 . Parintele constant este axat pe datorie si munca. verbala sau nonverbal.atat timp cat tranzactia ramane complementara comunicarea poate continua nedefinit 2. Copilul exclus = persoanele au amintirile blocate in copilarie . Adultul exclus nu testeaza realitatea. Constanta – apare cand sunt deconectate stari ale eului iar starea operationala se numeste stare de constanta. Oferind si primind orice tip de stroke obtinem o identitate.

Scenariul de viata – este un plan de viata facut in copilarie. Eu nu sunt OK. Realitatea este interpretata a.o oarecare masura cu situatia din copilarie Pozitiile de viata Pozitia de viata este suma credintelor convingerilor despre sine si ceilalti folosite pt a justifica deciziile si comportamentele. justificat de evenimentele ulterioare si cultimand intr-o alternative aleasa. ca el nu are valoare si ca nu poate avea incredere in nimeni). scenariul este orientat catre o plata finala (tinta) 3. Scenariul este intarit de parinti.i. Eu sunt OK. Radacinile scenariului de viata: a. tu nu esti OK = a scapa de 4. prin mesaje verbale si nonverbal pe care le ofera. deciziile sunt intemeiate pe trairi emotionale (Nu pot avea incredere in mama Nu pot avea incredere in oameni). 54 . tu esti OK = a fugi de (adopta rolul de victim. fiind luate inaintea asimilarii limbajului. 5. ci al unor procese de natura emotional. sunt depressive. Sunt adoptate la 3-7 ani. tu nu esti OK = a nu ajunge nicarieri (copilul e convins ca lumea nu are sens. dependente) 3. 1. 1. exista doi factori care le fac mai usor de recunoscut: a. scenariul este un plan de vaita 2. Scenariul e stocat sub pragul constiintei. AT afirma ca adultii recurg la strategii infantile pt a rezolva principalele probleme ale copilariei: cum sa obtina atentie si iubire neconditionata. Decizia copilului nu este un process rational. intarit de parinte. sitatia de acum si aici seamana intr. Eu sunt OK. Desi nu pot fi prezise exact momentele cand scenariul ne acapareaza si ne subjuga. 4. sa justifice scenariul. situatia acum si aici e perceputa ca stresanta b. tu esti OK = a merge mai departe 2. deciziile incorporate in scenariul de viata reprezinta cea mai buna strategie la care copilul poate recurge pt a supravietui intr-o lume perceputa ostila b. scenariul este expresia unei decizii realizate de copil (influentate de mediu dar alese de copil). Eu nu sunt OK. 6.

nu exista 2. iar această tendinţa “izolaţionistă” s-a accentuat odată cu intrarea psihoterapiei în domeniul cercetării 55 . EFICIENTA PSIHOTERAPIEI: Fiecare şcoală terapeutică s-a dezvoltat izolat de celelalte. Copilul decide ce sa faca cu ele.Schimbarea atitudinii de viata este posibila prin intelegerea acestei pozitii in terapie sau in urma impactului cu un eveniment f puternic Injonctiunile – sunt mesaje ambivalente ale parintilor care sunt interpretate de copil la nivel inconstient si cristalizate in jurul unor teme 1. nu fi tu insuti 3. nu actiona 7. nu gandi 12. În primul rând. AT considera ca exista 4 trairi autentice fundamentale: Furie Tristete Teama Bucurie. nu simti Injonctiunile sunt transmise cu tenacitate de parinti. nu reusi 6. Rivalitatea între orientările teoretice ale psihoterapiei are o istorie lungă. a condus la apariţia unei ostilităţi nedorite între cei care aderă la variatele şcoli de terapie. terapeuţii aparţinând diferitelor cadre teoretice au respins în mod consistent conceptualizările alternative ale şcolilor concurente. nu te amesteca cu ceilalti 9. fii bolnav 11. fără a le acorda vreo consideraţie ştiinţifică sau intelectuală. nu te maturiza 5. Identificarea si exprimarea lor este cea mai buna metoda de a rezolva problema aici si acum. nu fi copil 4. În al doilea rând. VIII. dar nu este obligatoriu ca ele sa fie asimilate de copil. pastreaza distanta 10. nu fi important 8. iar această stare de segregare în interiorul domeniului psihoterapiei a avut efecte cu consecinţe importante şi dramatice.

W. 1998 cf. Terapia cognitivcomportamentală este mai eficientă pentru depresia majora decât terapia psihodinamică de scurtă durată (Lambert & Bergin. 1977. metodele (de exemplu. Cristol. 1994 cf. Robinson. Reisner 2005). De exemplu. Wampold. Literatura de specialitate enumeră şi câteva studii care au demonstrat superioritatea unei forme de terapii faţă de alta. orientate spre insight versus suportive) şi structurile (de exemplu. Yorkson şi Whipple. 2001. Alte studii au arătat că terapia comportamentală. Stevens. Reisner 2005) indica ideea că dacă o terapie nu este pe listă terapiilor eficiente. Wampold şi al. 2000 cf. Concluzia esenţială a lui Drisko este aceea că factorii comuni tuturor formelor de psihoterapie constituie “ingredientele active” 56 . unde s-a încercat demonstrarea superiorităţii unor forme de terapie faţă de altele. Drisko. O concluzie majoră a studiilor meta-analitice este aceea că există diferenţe extrem de mici între diferitele tipuri de psihoterapie. individual versus grup sau familie). 1990. Experimentele comparative au început prin anii ‘30 şi au comparat diferite forme de terapie. Sloan. 1980. Cercetările de tip meta-analitic au arătat că nu există diferenţe semnificative de eficienţă a diferitelor forme de psihoterapie (Smith. Rezultatul conduce la ideea că teoriile şi tehnicile psihoterapeutice nu sunt de fapt factorii determinanţi ai schimbării terapeutice. (2004) trece în revistă o serie de meta-studii realizate asupra factorilor care determină schimbarea terapeutică şi analizează concluziile acestora. asta nu înseamnă că ea este ineficientă. Berman şi Neimeyer. Grawe. 1996. Hynan şi Allen. Elliot.. 1997. terapiile cognitiv-comportamentale sunt puternic reprezentate în categoria tratamentelor dovedite că eficiente. mai degrabă că nu există suficiente dovezi pentru a o sprijini. 2001. J. 1996 cf. Staples. Reisner 2005). Problema este că acestor două terapii le lipsesc studiile care să le dovedească eficienţa şi nu faptul că ar obţine rezultate negative (Chambless. Reisner 2005). The Task Force (1995 cf. Smith şi Glass.ştiinţifice. 1975. Ahn şi Wampold. ci. Glass şi Miller. şi că aceste terapii nu sunt inferioare tratamentului medicamentos (Elkin şi al. 1989 cf. terapiile psihodinamice şi experienţiale sunt mai slab reprezentate. Caspar şi Ambuhl. Prin contrast. contrastând orientările teoretice (de exemplu comportamental versus psihodinamic). punându-se accent pe aspectele specifice fiecărui model teoretic. Proiectul NIMH (National Institute of Mental Health) a demonstrat că atât terapia interpersonală cât şi cea cognitiv-comportamentală sunt eficiente pentru depresie. Drisko 2004).. 1990. Reisner 2005). terapia interpersonală şi terapia psihodinamică interpersonală sunt eficiente pentru tratamentul depresiei (DeRubeis & Crits-Christoph.

1998. 1994.. 1999. În ultimii ani a apărut o tendinţă majoră în cercetarea psihoterapeutică pentru a răspunde acestei dileme – cercetarea modalităţilor alternative de a caracteriza terapeuţii... 1998 Amundson şi al. Studiile privind eficacitatea accentuează validitatea externă şi felul în care sunt obţinute beneficiile. tehnică) produce efecte pozitive în psihoterapie?” la întrebarea “Cum apar aceste rezultate pozitive?”. 2001). Astfel. cercetătorii au început să facă distincţia între eficienţă (efficacy) şi eficacitatea (efectiveness) diferitelor forme de psihoterapie. Hubble. a luat naştere tendinţa către integrare în psihoterapie. Astfel. Beutler şi Harwood (2000). cf. de la întrebarea “Ce tehnică sau orientare funcţionează?” la “Ce mecanism al schimbării funcţionează?”. Duncan & Miller. Fishman (1999) sunt cei care au oferit cea mai mare distincţie între accentul pus pe eficacitate (aspecte generale care fac ca oamenii să se schimbe). Walmpold (2001). 2002. A devenit destul de clar că terapia funcţionează însă nu datorită schemelor teoretice explicative şi nici tehnicilor specifice adoptate. 2003). Amundson şi al. Wampold. în afară de orientarea teoretică. în învăţare sau terapie. 2001. Luborsky şi al. înseamnă că există alţi factori care explică variabilitatea rezultatelor terapeutice.cele mai importante ale psihoterapiei. Beutler (1998). MODELUL FACTORILOR COMUNI IN PSIHOTERAPIE 57 . Distincţia dintre eficienţă şi eficacitate este extrem de importantă pentru cercetările contemporane din domeniul psihoterapiei. În acest sens eficacitatea se referă la proces şi la cercetarea relaţiei între procesul terapeutic şi rezultatele terapeutice (Borkovec & Castonguay. care să depăşească neajunsurile teoretice. practice şi ştiinţifice din acest domeniu. însă mecanismele de schimbare se pare că sunt aceleaşi. respectiv succesul terapeutic. Practic. s-a trecut de la întrebarea “Ce (orientare. Eficacitatea este acea parte a cercetării psihoterapiei care accentuează descoperirea şi explicarea a ceea ce face ca un tratament să funcţioneze (Persons & Silberschatz. Dacă studiile au eşuat în a demonstra superioritatea vreunei abordări terapeutice faţă de alta. (Ahn & Wampold. Lambert & Bergin. şi accentul pus pe eficienţă (un model sau un set specific de tehnici). Ceea ce diferenţiază întradevăr şcolile de psihoterapie este limbajul. 2003). Acest ansamblu de factori par a fi mai importanţi pentru eficienţa terapiei decât sunt diferenţele în tehnicile terapeutice specifice.

Liste ale factorilor comuni au început să se realizeze începând cu anii ’80. 1999. 2005). 58 . Astăzi. 2005): a) o relaţie încărcată emoţional cu terapeutul. În 1961 J. schimbarea sensurilor. 1936 cf. denumită fie recadrare. deşi nici una dintre ele nu este derivată matematic (Hubble şi al. toţi trebuie să ia premii”. Davis 2005). resemnificare. Sprenkle şi Blow. Saul Rosenzweig este considerat a fi primul care a menţionat concepţia potrivit căreia eficacitatea diferitelor terapii se leagă mai mult de elementele comune decât de trăsăturile specifice pe care se întemeiază (Rosenzweig. “Persuasiune şi Vindecare”. fie externalizare). 2004 şi Davis. citând-o pe Dodo din “Alice din Ţara Minunilor”: “Toţi au câştigat. cum ar fi clientul. Conceptualizările restrânse ale factorilor comuni se focalizează pe aspectele nonspecifice ale diferitelor modele de tratament (de exemplu. relaţia şi expectanţele. Conceptualizarea largă subliniază factorii comuni care sunt unici cadrului terapeutic. majoritatea cercetătorilor utilizează unul dintre aceste cadre drept ghid pentru a-şi desfăşura cercetările. El afirmă că atunci când o terapie are succes.. Două liste de variabile comune s-au bucurat de cea mai mare popularitate în literatura dedicată factorilor comuni. Acestea au aparţinut lui Frank şi Frank (1991) şi lui Lambert (1992). Autorul considera că toate metodele psihoterapeutice sunt elaborări şi variaţii ale procedurilor de vindecare străvechi. Abordarea “factorilor comuni” oferă consideraţii largi pentru conceperea adecvată a practicii clinice dar şi pentru planificarea modalităţilor în care abilităţile terapeutice pot fi învăţate sau formate. 2004).Literatura de specialitate ce abordează factorii comuni care facilitează terapia în diverse orientări teoretice este capabilă să elibereze practicienii din arena duelului între teorii şi modele. în care sunt discutate dinamicile schimbării ce par a fi transcendente modelelor şi tehnicilor în sine. majoritatea listelor se împart în două categorii: restrânsă şi largă. În general. Frank publica un text devenit clasic. 1936 cf. terapeutul. În 1991 autorul argumenta faptul că toate formele de psihoterapie au patru componente de bază (cf. Mişcarea factorilor comuni a început cu aproape 75 de ani în urma. Reisner. cf. Blow & Sprenkle. această nu este o dovadă a corectitudinii teoriei pe care se bazează (Rosenzweig.

De remarcat este rolul central al psihoterapeutului în activarea acestora: a. sunt considerate. prin persuasiune. 59 . ceea ce influenţează expectanţele pacientului. 2005). terapeutul combate demoralizarea şi alienarea clientului prin dezvoltarea unei relaţii terapeutice puternice. 2004. emoţiile clientului sunt activate şi reprocesate (de către terapeut). c) un terapeut care oferă o schemă teoretică raţională şi plauzibilă pentru înţelegerea simptomelor pacientului. e. terapeutul facilitează crearea unui sentiment al competenţei sau auto-eficienţei. atât de terapeut cât şi de client. d) terapeutul care oferă un ritual credibil sau o procedură pentru a trata aceste simptome. Frank (1991) considera că modelele specifice şi tehnicile asociate lor sunt necesare atât pentru a oferi o structură coerentă a terapiei în care terapeuţii pot crede cât şi pentru a crea o experienţă care să pară credibilă pentru clienţi. Acestea. Mai târziu. d. terapeutul oferă oportunităţi pentru clientul care practică noi comportamente. Lambert (1998). f. Blow & Sprenkle. Davis. terapeutul oferă noi experienţe de învăţare. dacă sunt practicate cu convingere. de a transforma sensurile “toxice” ale emoţiilor şi simptomelor. Luborsky. Singer. Din primele trei componente se poate observa că psihoterapia nu vizează atât eliberarea de simptome cât determinarea clienţilor. b. terapeutul face conexiunea între speranţa de vindecare şi procesul terapeutic. Acelaşi autor enumera şase elemente pe care le considera comune pentru ritualurile şi procedurile menţionate. variabilele dinamice dintre terapeut şi client) şi nu în formatul terapeutic (model teoretic) (cf. Beutler (1998) şi Roth şi Fonagy (1996) au încercat să localizeze schimbarea în procesul terapeutic (de exemplu. c. Fără a discredita teoriile psihoterapiei. şi Luborsky (1976).b) un cadru considerat terapeutic (perceput ca un spaţiu special de securitate). în care clientul are convingerea că terapeutul este de încredere pentru a-i oferi ajutor. şi mai recent. a fi restauratoare ale sănătăţii.

b) Factorii relaţionali contează pentru 30% din varianţa rezultatelor terapeutice (Lambert 1992) şi se referă la variabilele oferite de terapeut (căldură. 1992). bazându-se pe revizuirea cercetărilor realizate de Lambert. după cum urmează: a) clientul şi factorii extraterapeutici. Tallman & Bohart. În acest volum.). grijă) precum şi cultivarea alianţei terapeutice. încurajare. 1999 apud. social. personale şi de mediu pe care clientul le aduce în terapie (de exemplu. Ottens şi Klein 2005). 2005). Mobilizarea resurselor extraterapeutice ale clientului se pot dovedi mai puternice decât tehnicile tipice aplicate de terapeuţi. înclinarea spirituală. 1999 apud. 2001 şi Ottens şi Klein. Blow & Sprenkle. Din punct de vedere istoric. şi în multe cazuri strategiile “populare” din cultura clienţilor pot fi soluţii foarte bune (Tallman & Bohart. Variabilele clientului şi contextele de viaţă ale clienţilor sunt estimate a conta pentru 40% din varianţa rezultatelor terapeutice (Lambert. Speranţele şi expectanţele pozitive ale clienţilor în ceea ce priveşte terapia sunt întărite printr-o relaţie terapeutică puternică şi prin 60 . deprinderile de coping. Acest factor cuprinde toate acele componente. 1992) a constituit un semnal către psihoterapeuţii contemporani să privească dincolo de modele pentru a descoperi factorii eficienţei. mai degrabă decât fiind un serviciu care se aplică clientului (Hubble et al. c) Placebo.. mişcarea pentru integrarea psihoterapiei a dat un imbold modelului factorilor comuni. empatie. speranţa şi expectanţele au fost estimate de Lambert (1992) ca participând în proporţie de 15% la rezultatele bune din terapie. perseverenţa. 1999. Ottens şi Klein 2005). forţa eului. O implicaţie foarte importantă a acestui factor este că terapia (cu procedurile şi tehnicile sale) are loc prin acest parteneriat terapeutic. Blow & Sprenkle. Michael Lambert (1992 cf. Asociată acestui factor este convingerea că clientul – şi nu terapeutul – este agentul primar al schimbării în terapie (Bohart & Tallman. El şi-a bazat modelul pe revizuirea studiilor empirice privind rezultatele psihoterapeutice şi a estimat procentajul de varianţă a rezultatelor în funcţie de fiecare factor. Hubble. Duncan şi Miller (1997 cf. Cartea Handbook of Psychotherapy Integration (Norcross & Goldfried. munca stabilă etc. 2004) propunea un model al schimbării bazat pe 4 factori comuni pentru realizarea schimbării din teoriile terapeutice.De asemenea. au propus modelul “Big Four” în care includeau toţi factorii comuni ai psihoterapiei. sistemul de suport familial. 1999). variabilele relaţionale au primit atenţia cea mai mare ca factor comun.

erau cei care actualizau mai mulţi “factori comuni”. Hubble ş. Shaw ş. Terapeuţii “mai buni”. placebo. Weinberger 1995. care influenţează schimbarea. pare a fi mai semnificativă indiferent de model sau abordare. Parloff 1986. Rosenzweig 1936. Garfield 1957. “o abordare holistică a factorilor comuni”. Beitman şi Soth 2006. Fishman 1999. Toţi acest factori ai eficacităţii par a transcende modelele teoretice. Wampold a realizat o deconstrucţie a modelului medical al psihoterapiei şi a prezentat dovezi pentru factorii eficienţei terapeutice. 2001) au adoptat o perspectivă nontradiţională în care “principala contribuţie a modelelor şi tehnicilor provin din potenţarea celorlalţi factori comuni – extraterapeutici. au existat mai multe liste de variabile nonspecifice tratamentului dezvoltate în literatura de specialitate (de exemplu.a. Beutler 2000. relaţionali. În acest sens. Raskin 2007). Karasu 1986. Lambert şi Ogles' 2004. b) Efectele generale. Aprecierea variabilelor legate de context sau de proces. (1999a.a. Pe baza unei cercetări extensive a studiilor făcute până în acel moment. utilizând acelaşi model. În 2001. autorul enumeră următoarele concluzii: a) Psihoterapiile sunt în mod uniform eficiente. Hubble ş. comparativ cu ingredientele specifice sau tehnicile. (1999) au examinat diferenţele “între terapeuţi” într-o cercetare focalizată pe eficienţă a terapiei cognitive-comportamentală. Prochaska şi Norcross 2003. speranţa şi expectanţele”. pe care îl juxtapune modelului medical. Blow & Sprenkle. cf. sunt cel mai puternic responsabile pentru rezultatele pozitive din psihoterapie 61 . Vom detalia în capitolul următor fiecare dintre aceste liste. (1999) sublinia că efectele placebo apar atunci când terapeuţii au încredere deplină în procedurile pe care le aplică. Wampold utilizează cele 4 dimensiuni enumerate de Frank (1961) pentru a dezvolta o meta-teorie alternativă a psihoterapiei. Conform modelului sau contextual. d) Modelele teoretice şi tehnicile contribuie cu 15% la rezultatele terapiei (Lambert 1992). În loc să considere modelele şi tehnicile din punctul de vedere al “celei mai bune”.a.utilizarea “ritualurilor de vindecare” (tehnici terapeutice). Conceptualizarea restrânsă a factorilor comuni vizează gruparea factorilor comuni în procese psihoterapeutice de bază. denumit modelul contextual. Beitman 1987.

acestea au rolul de a reduce variabilitatea dintre terapeuţi. terapeutul crede în valoarea lor şi se află în limitele adecvate tratamentului). o asemenea “standardizare a tratamentului poate elimina luarea în considerare a aspectelor terapiei care. d) Caracteristicile personale ale terapeutului şi potrivirea dintre terapeut şi client sunt mai importante decât tipul de tratament selectat. Cei 22% rămaşi nu i-a putut explica. Implicaţia acestei idei este că atunci când tehnicile sunt alese pentru a se potrivi mai mult cu valorile şi atitudinile clientului decât cu un protocol 62 . În opinia sa. el recomanda diminuarea accentului pus pe manualele de terapie. prin natura lor. Cu toate acestea. ci devin active numai într-un context de vindecare (de exemplu. meta-analiza sugerează că cel mult 8% din varianţa rezultatelor terapeutice se datorează contribuţiilor unice ale modelelor teoretice. dată fiind uniformitatea abordărilor (opusă eficienţei lor relative). Ottens şi Klein. Astfel. ele sunt compatibile cu valorile şi atitudinile clienţilor. cf. corelează pozitiv mai mult cu rezultatele decât aderenţa terapeutului sau măsura în care un anumit protocol de tratament este urmat. 2005). majoritatea ETS avantajează tratamentele comportamentale şi cognitiv-comportamentale în defavoarea tratamentelor psihodinamice şi umaniste. după cum punctează Wampold. În al treilea rând. Abordarea factorilor comuni susţine “exprimarea artistică” a terapeutului. 70%) din varianţa rezultatelor obţinute. 1992.c) Loialitatea terapeutului sau convingerea sa în eficacitatea tratamentului. Wampold (2001) argumentează în mod convingător că cele patru componente ale terapiei pot explica mare parte (aprox. În primul rând. Mai mult. autorul argumentează faptul că. căutarea unor tratamente empiric susţinute (empirically supported treatments-EST) este pusă pe baze greşite. există o explicaţie pentru utilizarea lor. În al doilea rând. produc schimbarea”. sunt produse ale gândirii medicale care prezumă faptul că aderenţa la un model îmbunătăţeşte eficienţa tratamentului. Acest lucru se întâmplă pentru că toate terapiile posedă un context asemănător şi factori comuni care determină rezultate benefice. Pe baza dovezilor care susţin modelul sau contextual. tehnicile nu sunt eficiente în şi prin ele însele. Pe de altă parte. Wampold (2001) a prezentat multiple implicaţii şi recomandări. permiţând o plajă mai largă de tehnici terapeutice decât dacă acesta ar adera la manualele de terapie (Garfield. în ciuda eficacităţii lor probabile.

Modelul factorilor comuni este susţinut şi de percepţiile clienţilor care beneficiază de psihoterapie. importanţa respectului. Aceştia rareori vorbesc despre tehnici şi teorii. Ei ar trebui să se gândească mai puţin la superioritatea acestora chiar dacă se întâmplă să fie empiric validată. “Considerăm că terapeuţii ar trebui să fie mai modeşti în privinţa modelelor adorate de ei. în contrast cu viziunea masculină despre ce priveşte piaţa sănătăţii mentale viabil manageriată. primeşte susţinere în literatura factorilor comuni. psihoterapia poate reveni la drumul unei practici a sufletului. Modelul medical ce consideră terapeutul un expert ce “repară” disfuncţii nu este compatibil cu perspectiva factorilor comuni. Sperăm că. preocuparea feminină legată de starea de bine a clientului. dacă factorii comuni sunt serios luaţi în considerare. Deşi încurajăm puternic modelele care nu au fost cercetate pentru a le demonstra eficienţa.standardizat. La fel. BIBILOGRAFIE PSIHOTERAPIE 63 . ni se pare arogant să presupunem automat că modelele validate empiric sunt mai eficiente sau superioare. nu va mai fi nevoie să continuam să investigăm modele! Sperăm că terapeuţii şi teoreticienii modelelor vor reflecta mai mult la ceea ce îi uneşte” susţineau recent doi cercetători americani (Sprenkle şi Blow. înţelegerii şi căldurii unui psihoterapeut sau schimbarea perspectivei clientului). 2004). aceasta nu a oferit încă dovezi convingătoare privind rezultatele diferenţiate relative la tratamentele eficiente. aceea că practicienii factorilor comuni apreciază şi dau dovadă de valori şi calităţi feminine. perspectiva luptei şcolilor de terapie pentru supremaţie – o manevră clasic masculină – nu găseşte nici o susţinere în cercetările factorilor comuni. Din acest punct de vedere. Ottens şi Klein (2005) introduc o perspectivă interesantă în privinţa modelului factorilor comuni. De exemplu. Ottens şi Klein (2005) argumentează faptul că prin aderarea la modelul factorilor comuni sau nonspecifici. ci descriu o psihoterapie “bună” referindu-se la factorii comuni (de exemplu. Deşi noi încurajăm validarea empirică. Tendinţa actuală în cercetare este de a studia impactul acestor aspecte comune tuturor formelor de psihoterapie asupra rezultatelor obţinute. autorii sunt de acord cu sugestia lui Stricker (1996) că factorii comuni constituie “inima psihoterapiei” şi promovează profunzimea psihoterapiei în multe privinţe. modelul contextual permite mai multă artă în practică şi ar putea mări plaja tehnicilor pe care terapeutul le are la dispoziţie.

(coord. Editura Trei. Psihoterapia ca relatie a schimbarii individuale. Ginger. (1997). Editura Polirom Dafinoiu. Ion. Ce psihoterapie sa alegem?.). Bucuresti Holdevici. Bucuresti Holdevici. (2004). vol. Editura SPER. Editura Aldomar. (1999). G..L. Psihoterapii scurte. D. Bucuresti Holdevici. Introducere in analiza jungiana. I. (1990). A.L. Introducere in terapia analitica. (coord. Iasi Dafinoiu. Bucuresti Dafinoiu. Jocuri pentru adulti. Hipnoza clinica. J. Elemente de psihoterapie. Editura Mar. Bucuresti Gogleaza. (1999). S. Editura Trei. I. Vargha.. W. Gandirea pozitiva. (2006). Bucuresti Mitrofan. Editura Didactica si Pedagogica R. I. Iasi. Editura Trei. Cursa cu obstacole a dezvoltarii umane.) (2003). Bucuresti Holdevici. Bucuresti Ionescu. Editura Polirom. 2 . (2001). Editura Polirom. Editura Amaltea. E. Tratat de psihanaliza si psihoterapie. A. Editura Sper. Vasile. (2001). J. Editura Polirom. Terapii de familie.. (2003). Editura CERES. (2000). (2002). Vasilescu. Editura INI. (2002). Bucuresti Mitrofan. Gestalt terapia. (2003). Psihoterapia existentiala. I. I.A. Hipnoza si fortele nelimitate ale psihismului. Minulescu. I.. “Tratat de psihoterapii cognitive si comportamentale”. (2000).Berne. Psihoterapie. 64 . Editura Ceres. I. (2005).. I. (coord. Hipnoza clinica. (2002). Editura Polirom Holdevici. Bucuresti Berne. Vargha. Ed. M. I. Bucuresti Ionescu. Ghid practic de psihoterapie rational-emotiva si cognitiv-comportamentala. (2001). I. I. 1 si vol.. Bucuresti. M. D. Bucuresti Mitrofan. Ce spui dupa Buna ziua?. Bucuresti Noua hipnoza ericksoniana. Iasi Elkaim. Editura SPER. Orientarea experientiala in psihoterapie. Iasi. Editura Stiinta si Tehnica. Editura Trei. Stiintifica Mertens. E. Elemente de psihoterapie integrativa. Bucuresti Enachescu. Iasi David. C. I. Ion. (2000). (2006). D. I. Bucuresti. (2002). Bucuresti. Bucuresti Holdevici. (2001). Editura Polirom.) (2007). B. Editura Herald. Psihoterapii scurte.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful