ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

CONTABILITATEA SI GESTIUNEA CREANTELOR SI DATORIILOR UNEI

SOCIETATI COMERCIALE

COORDONATOR STIINTIFIC

ABSOLVENT

1
 CUPRINS

1.NOŢIUNI

1.1.CREANŢELE ŞI DATORIILE COMERCIALE

1.2.CLASIFICAREA CREANŢELOR ŞI DATORIILOR COMERCIALE

2.EVALUAREA ŞI CONTABILITATEA CREANŢELOR COMERCIALE

2.1.CREANŢE COMERCIALE
2.2.CLIENŢI ŞI CONTURI ASIMILATE( TEORIE + EXEMPLE)

3.EVALUAREA ŞI CONTABILITATEA DATORIILOR COMERCIALE

3.1. DATORII COMERCIALE

3.2.FURNIZORI ŞI CONTURI ASIMILATE( TEORIE + EXEMPLE)

4.CONTABILITATEA IMPOZITULUI PE PROFIT, TVA ŞI A IMPOZITULUI

PE VENIT( TEORIE + EXEMPLE)

5. CONCLUZII

2
 1. NOŢIUNI

În procesul de aprovizionare, întreprinderea cumpără bunuri economice

de diverse forme de la alte persoane juridice şi fizice, bunuri pentru care îşi
creează datorii; de asemenea vinde produsul activităţii sale în cadrul procesului
de desfacere, proces în urma căruia rezultă creanţele. Creanţele pe termen scurt
reprezintă active ale întreprinderii rezultate în urma tranzacţiilor cu persoane
juridice sau fizice, relaţii în urma cărora întreprinderea a livrat un bun, a prestat
un serviciu sau a executat o lucrare şi pentru care trebuie să primească un
echivalent valoric sau o contraprestaţie, într-o perioadă de timp de până la un an.
Creanţele reprezintă valorile economice avansate temporar de către titularul de
patrimoniu altor persoane fizice sau juridice şi pentru care urmează să se
primească un echivalent valoric. Acest echivalent poate fi reprezentat de o sumă
de bani, de o lucrare sau un serviciu.
Datoria reprezintă sursa de finantare externă pusă la dispoziţia întreprinderii de
instituţii financiare, furnizori sau terţi.

1.1. CREANŢELE ŞI DATORIILE COMERCIALE

Conform Standardului Internaţional de Contabilitate IAS 39 Instrumente

financiare: Recunoaştere şi Evaluare, creanţele întreprinderii reprezintă activele
financiare create de întreprindere prin furnizare de bunuri sau prestare de servicii
direct unui debitor, altele decât cele ce sunt iniţiate cu intenţia de a fi vândute
imediat sau în termen scurt, care trebuie categorisite ca reţinute pentru
tranzacţionare.

3
 Datoriile pe termen scurt provin din tranzacţiile cu persoane fizice sau
juridice (cumpărarea de bunuri, lucrări sau servicii, utilizarea forţei de muncă,
plata impozitelor şi taxelor etc.), în care întreprinderea trebuie să efectueze o
plată sau o contraprestaţie într-o perioadă de timp de până la un an.
Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 1 Prezentarea Situaţiilor
Financiare clasifică o datorie ca datorie curentă atunci când:
• se aşteaptă să fie achitată în cursul normal al ciclului de exploatare
al întreprinderii; sau
• este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului.

Datoriile contingente reprezintă o obligaţie potenţială aparută ca urmare a

unor evenimente trecute,anterior datei bilanţului şi a căror existenţă se confirmă
numai de apariţia sau neapariţia mai multor evenimente.

Creanţele reprezintă valorile economice avansate temporar de către

titularul de patrimoniu altor persoane fizice sau juridice şi pentru care urmează să
se primească un echivalent valoric. Acest echivalent poate fi reprezentat de o
sumă de bani, de o lucrare sau un serviciu.
Prin noţiunea de “datorie” se desemnează angajamentul asumat de o
anumită persoană de a plăti o sumă de bani, livra un bun, executa o lucrare sau
a presta un serviciu. O persoană fizică sau juridică care are o datorie este
denumită în general debitor. Într-o altă abordare a acestui termen, datoria
reprezintă o obligaţie actuală a întreprinderii ce decurge din evenimente trecute
şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care
încorporează beneficii economice.i Este vorba de datoriile create în cadrul
relaţiilor de decontare ale societăţii cu alte persoane juridice. Acestea reprezintă
o obligaţie curentă a întreprinderii rezultată din evenimente trecute si prin
lichidarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează
beneficii economice.
Ca sursă străină de finanţare, datoriile sunt prezente şi funcţionează din
momentul naşterii angajamentelor şi până în momentul plăţii lor. De multe ori,

4
firma nu dispune de resursele necesare de a-şi achita obligaţiile faţă de
partenerii externi chiar şi la scadenţă. În acest caz putem sa amintim despre
noţiunea de arierat, care reprezintă datorii scadente, ajunse la termenul de plată,
dar încă neachitate.
Evenimentul angajat reprezintă evenimentul care generează o obligaţie
legală sau implicită, astfel încât întreprinderea să onoreze obligaţia respectivă.
Obligaţia legală este cea rezultată din contract, legislaţie sau alt efect al
legii.
Obligaţie implicită reprezintă obligaţia rezultată din acţiunile unei
întreprinderi bazată pe practici anterioare, pe politici sau declaraţii prin care
indică partenerilor ei, că îşi asumă şi onorează anumite responsabilităţi.
Obligaţia contingentă este o obligaţie curentă, apărută ca urmare a unor
evenimente trecute şi a carei existenţă va fi confirmată numai de apariţia sau
neapariţia uneia sau mai multor evenimente viitoare care nu pot fi în totalitate
sub controlul întreprinderii.ii
Realizarea activităţilor specifice activităţii de exploatare impune ca
întreprinderea să se angreneze în mediul economico- social în care activează, să
intre în relaţie cu o multitudine de persoane fizice şi juridice (cunoscute sub
denumirea generică de “terţi”), cum sunt: furnizorii,clienţii,personalul, organisme
de asigurări şi protecţie socială, bugetul statului, unităţile din cadrul grupului,
asociaţii, diverşi debitori şi creditori. Legăturile stabilite între întreprindere şi terţii
săi se concretizează în raporturi economico – juridice, cunoscute sub denumirea
generică de „datorii şi creanţe”. Datorită impactului pe care îl au datoriile şi
creanţele asupra mărimii şi structurii patrimoniului, contabilitatea financiară a
relaţiilor cu terţii deţine locul central în sistemul informaţional contabil al fiecărei
unităţi. Informaţiile furnizate de această componentă a contabilităţii sunt utile, în
egală măsură, conducerii întreprinderilor şi terţilor cu care aceasta intră în relaţii.
Pentru a-şi realiza obiectul de activitate în vederea obţinerii de profit, orice
întreprindere cu activitate industrială, comercială, de servicii sau de altă natură,
efectuează în mod curent tranzacţii de cumpărări şi vânzări de bunuri şi servicii.
În procesul de aprovizionare ,întreprinderea cumpără bunuri economice de

5
diverse forme de la persoane fizice şi juridice din afara unităţii sau din interiorul
ei, bunuri pentru care îşi crează obligaţii (datorii).
Derularea operaţiilor de cumpărări de bunuri şi servicii pentru activitatea
curentă a întreprinderii presupune selecţia furnizorilor în funcţie de o serie de
parametri, dintre care menţionăm: preţurile şi tarifele practicate de furnizori,
termenele de livrare, mod de livrare, capacitate de plată, capacitate de producţie
pentru a face faţă cererii, calitatea produselor, garanţiile de bună execuţie, etc.
Cumpărările de bunuri şi servicii destinate consumului pentru obţinerea de
alte bunuri şi servicii sunt desemnate prin noţiunea economică de consum
intermediar (echivalentă cu denumirea contabilă de “consumaţie provenind de la
terţi”).

1.2. CLASIFICAREA CREANŢELOR ŞI DATORIILOR COMERCIALE

După influenţa pe care relaţiile dintre agenţii economici, o transmit în

patrimoniul întreprinderii se disting două mari categorii de relaţii cu terţii:
-relaţii cu terţii de natura datoriilor, respectiv a obligaţiilor;
-relaţii cu terţii de natura drepturilor de creanţă.
Deci, în funcţie de natura juridică, relaţiile pot fi:
-generatoare de obligaţii (datorii);
-generatoare de drepturi (creanţe).
În majoritatea cazurilor, relaţiile cu terţii sunt drepturi şi obligaţii reciproce,
de exemplu, în relaţiile comerciale cu furnizorii, unitatea patrimonială are
obligaţia plăţii contravalorii bunurilor, lucrărilor sau serviciilor primite, dar şi
drepturi asupra acestuia pentru avansul sau acontul acordat, iar în relaţiile
comerciale cu clienţii, unitatea patrimonială are dreptul de a încasa
contravaloarea livrărilor sau prestaţiilor făcute, dar şi obligaţia decontării
avansului primit de la clienţi.

6
 Persoanele fizice şi juridice faţă de care unitatea are obligaţii băneşti sunt
denumite generic creditori. Definit prin această prismă creditorul reprezintă
persoana care în cadrul unui raport patrimonial a avansat o valoare economică şi
urmează să primească un echivalent valoric sau o contraprestaţie.iii
Datoriile se clasifică, după natura operaţiilor ce le generează, astfel:
- datori comerciale generate de aprovizionări de bunuri şi servicii sau din
avansuri primite în contul unor livrări ulterioare;
- datorii financiare care au la origine operaţii de creditare (altele decât
primiri de împrumuturi);
- datorii salariale cauzate de folosirea forţei de muncă de către
întreprindere;
- datorii fiscale generate de impozite, taxe, contribuţii şi vărsăminte
datorate potrivit prevederilor legale;
- datorii salariale şi sociale reprezentate prin contribuţii datorate
organismelor de asigurări sociale;
- alte datorii.
După scadenţa sau termenul de plată, acestea se împart în:
- datorii pe termen lung;
- datorii pe termen scurt.

După conţinutul economic şi obiectul acestor datorii, ele au structura:

- datorii faţă de furnizori, provenind din cumpărări cu decontare ulterioară;
- datorii faţă de furnizori, provenind din cumpărări cu decontarea ulterioară
prin intermediul efectelor de comerţ;
- datorii faţă de clienţi pentru avansurile şi aconturile primite de la aceştia,
precum şi din operaţii realizate cu ambalaje care circulă pe sistemul restituirii;
- datorii faţă de buget sau organisme specializate;
- datorii faţă de salariaţi pentru munca prestată de aceştia;
- datorii faţă de organismele de asigurări şi protecţie socială;
- datorii faţă de acţionari şi societăţi din cadrul grupului ;
- alte datorii.

7
 Datoriile comerciale trebuie clasificate ca fiind curente, indiferent de
scadenţa lor.
Creanţele şi datoriile pe termen scurt pot fi împărţite în următoarele
categorii:
• creanţe şi datorii comerciale;
• creanţe şi datorii salariale;
• creanţe şi datorii sociale;
• creanţe şi datorii fiscale;
• creanţe şi datorii diverse.

Datoriile reprezintă obligaţiile pe termen scurt (temporare) ale unităţii,

respectiv surse atrase la finanţarea activităţii acesteia.
După natura operaţiilor ce le generează pot fi:
– datorii comerciale;
– datorii financiare;
– datorii fiscale;
– datorii salariale şi sociale;
– alte datorii.

Creanţele denumite şi „active în curs de decontare“ reprezintă drepturile

pe termen scurt ale unităţii, respectiv mijloace în curs de încasare adică drepturi
ale creditorilor de a pretinde anumite sume, bunuri sau lucrări.
După natura operaţiilor care le generează pot fi:
– creanţe comerciale;
– creanţe financiare;
– alte creanţe.

După conţinutul economic şi obiectul creanţelor pot fi:

– creanţe asupra clienţilor pentru produse vândute, lucrări executate şi
servicii prestate;

8
– creanţe asupra furnizorilor generate de avansurile şi aconturile acordate
anticipat de către cumpărător;
– creanţe generate de deţinerea unor bilete la ordin, cupoane, bonuri de
tezaur;
– diverse creanţe asupra debitorilor provenite din operaţii necomerciale.

9
 2. EVALUAREA ŞI CONTABILITATEA CREANŢELOR COMERCIALE

Creanţele comerciale sunt printre posturile recomandate de IAS 1 în

structura minimală a bilanţului. Se precizează că activele şi datoriile fiscale
trebuie prezentate separat. Criteriile de recunoaştere creanţelor în bilanţ sunt
prezentate în IAS 39. Acestea trebuie recunoscute doar atunci când
întreprinderea devine parte a unui contract şi, ca urmare, are dreptul legal de a
primi numerar sau, respectiv, are obligaţia legală de a plăti.
Creanţele comerciale reflectă relaţiile întreprinderii cu alte întreprinderi
legate de aprovizionarea şi desfacerea de bunuri şi servicii. Creanţele comerciale
reflectă drepturile întreprinderii faţă de alte persoane fizice sau juridice,
determinate de vânzări de bunuri, executări de lucrări şi prestări de servicii,
pentru care aceasta trebuie să primească un echivalent valoric sau o
contraprestaţie.

Evaluarea creanţelor se face în momentul apariţiei lor la valoarea

nominală, astfel:
– la data apariţiei datoriilor, cu sumele în lei, datorate;
– la data apariţiei creanţelor, cu sumele în lei, de încasat ori de decontat.

Valoarea nominală a creanţelor este dată de suma înscrisă în

documentele care consemnează apariţia lor.
Contabilitatea sintetică a creanţelor precum şi a operaţiilor asimilate
acestora se realizează cu ajutorul conturilor din clasa 4 „Conturi de terţi“, din care
fac parte 10 grupe care cuprind conturi sintetice de gradul I, unele desfăşurându-
se şi pe conturi sintetice de gradul II care sunt operaţionale.

Se debitează la crearea creanţelor asupra terţilor, se creditează la

decontarea creanţelor, soldul conturilor este debitor şi reprezintă creanţele
întreprinderii asupra terţelor persoane.

10
 2.1. CREANŢE COMERCIALE

Din categoria creanţelor comerciale fac parte:

• creanţele rezultate din vânzarea de bunuri, prestarea de lucrări sau
servicii ce fac obiectul de activitate al întreprinderii;
• creanţele pentru efectele de credit (comerciale);
• creanţele legate de lipsurile de bunuri, de natura stocurilor sau de altă
natură, descoperite la efectuarea recepţiei acestora şi care se impută. Aceste
creanţe sunt evidenţiate în contabilitate cu ajutorul contului Clienţi.
După funcţia contabilă, contul Clienţi este un cont de activ, iar după
conţinutul economic este cont de active circulante de natura creanţelor.
Se debitează cu drepturile faţă de client pentru livrarea bunurilor, lucrărilor sau
serviciilor evaluate la nivelul preţului de vânzare la care se adaugă şi taxa pe
valoare adăugată aferentă.
Se creditează în momentul încasării contravalorii bunurilor, lucrărilor sau
serviciilor vândute prin debitul conturilor de mijloace băneşti sau de efecte
comerciale sau, în cazul în care clientul prezintă risc de neîncasare, prin trecerea
acestuia din categoria clienţilor cerţi (obişnuiţi) în categoria clienţilor incerţi.
Titlurile de credit de forma cambiei, biletului la ordin sau cecului care
circulă între întreprinderi şi atestă angajamentul debitorului de a efectua o plată,
la o dată ulterioară, numită scadenţă, înscrisă pe efect. Diferenţa între cambie şi
bilet la ordin este în legătură cu persoana care are iniţiativa emiterii efectului
comercial. În cazul cambiei, creditorul (trăgătorul) dă un ordin debitorului (trasul)
de a efectua o plată către creditor sau un terţ desemnat de creditor. În cazul
biletului la ordin, debitorul emite efectul comercial, angajându-se că va efectua
plata la scadenţă.
Tot în categoria creanţelor comerciale poate fi inclus şi contul Furnizori
debitori, cont de activ care înregistrează avansurile acordate de întreprindere
furnizorilor săi. Aceste avansuri constituie creanţe din momentul acordării lor şi
până în momentul apariţiei documentelor justificative ce atestă transferul

11
dreptului de proprietate al bunului, lucrării sau serviciului. Se debitează cu
avansul acordat furnizorilor de bunuri, lucrări sau servicii, prin creditul conturilor
de mijloace băneşti şi se creditează în momentul apariţiei datoriei faţă de
furnizori. Soldul contului este debitor şi reprezintă avansurile acordate.

2.2. CLIENŢI ŞI CONTURI ASIMILATE

Contul clienti si conturi asimilate este reprezentat in Planul de Conturi prin

următoarele conturi:

41 CLIENŢI ŞI CONTURI ASIMILATE

411 CLIENŢI
4111 Clienţti
4118 Clienţi incerţi sau în litigiu

413 Efecte de primit

418 Clienti - facturi de intocmit
419 Clienti - creditori

Contul 411 „Clienţi“.este un cont de activ.

În debitul contului 411 „Clienţi“ se înregistrează:
- preţul de vânzare al mărfurilor, produselor, semifabricatelor etc. livrate,
lucrărilor executate şi serviciilor prestate, la care se adaugă TVA colectată
aferentă ;
- valoarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate anterior şi care abia acum
se facturează;
- contravaloarea creanţelor reactivate;

12
 - valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire facturate clienţilor;

În creditul contului 411 „Clienţi“ se înregistrează:

- sumele încasate de la clienţi în conturile de disponibilităţi bancare sau în
numerar ;
- contravaloarea efectelor comerciale acceptate şi preluate în contul
livrărilor sau prestaţiilor făcute ;
- sumele datorate de către clienţii rău platnici, dubioşi sau cu care unitatea
se află în litigiu;
- diferenţe nefavorabile de curs valutar constatate cu ocazia încasării
creanţelor exprimate în devize;
- valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, primite de la
clienţi;
- valoarea sconturilor acordate clienţilor.

Soldul debitor al contului reprezintă sumele datorate de către clienţi, deci

creanţele faţă de aceştia neîncasate încă.

Tipuri de înregistrări:
D 411 = 701 ... 708 C 512 = 411
411 = 4427 531 = 411
411 = 4428(rate) 413 = 411
411 = 418 4118= 411
411 = 754 419 = 411
411 = 419 665 = 411
667 = 411
(ambalaj) 419 = 411

13
Exemplul 1 :
Societatea Industry Trading vinde un utilaj in valoare de 70.000 lei.
Inregistrarea vĂnzarii utilajului.

411 = % 83.300
„Clienţi” 2131 70.000
„Echipamente tehnologice”
4427 3.300
„TVA colecta”

5121 = 411 83.300

„Conturi la bănci în lei” „Clienţi”

Exemplul 2 :
Societatea Industry Trading vinde produse finitei în valoare de 6.000 lei.
Vânzarea produselor:

411 = % 7.140
„Clienţi” 345 6.000
„Produse finite”
4427 1.140
„TVA colecta”

Înregistrarea veniturilor din vanzarea produselor:

345 = 701 6.000

„Produse finite” „Veniruri din vânzarea produselor finite”

Încasarea banilor de la client

5121 = 411 7.140
„Conturi la bănci în lei” „Clienţi”

14
Contul 413 „Efecte de primit“ este un cont de ACTIV.
Reflectă drepturile de creanţă stabilite pe bază de efecte comerciale pentru
livrările de bunuri şi servicii. Aceleaşi efecte comerciale sunt înregistrate în
contabilitatea cumpărătorului la contul 403 „Efecte de plătit“.
Poate fi caracterizat astfel:
- după conţinutul economic este un cont de creanţe;
- după funcţia contabilă este un cont de activ;
- se debitează cu sumele datorate de clienţi reprezentând valoarea
efectelor comerciale acceptate;
- se creditează cu efectele comerciale primite de la clienţi;
- soldul debitor reprezintă valoarea efectelor comerciale de primit;
- se dezvoltă pe analitice deschise pe clienţi şi efecte de primit.
Contul 418 „Clienţi – facturi de întocmit“
Este cont de activ.

Se debitează cu contravaloarea bunurilor livrate, a lucrărilor executate

sau a serviciilor prestate către clienţi aferente exerciţiului în curs pentru care nu
s-au întocmit facturi, inclusiv TVA aferentă, prin creditul conturilor 701 la 708 şi
4428 „TVA neexigibilă“;

Se creditează în momentul facturării bunurilor livrate anterior sau a

lucrărilor executate şi serviciilor prestate anterior, prin debitul contului 4111
„Clienţi“, precum şi cu diferenţele nefavorabile de curs valutar constatate cu
ocazia facturării, prin debitul contului 665 „Cheltuieli din diferenţe de curs
valutar“;

Soldul debitor al contului reprezintă valoarea bunurilor livrate, a

serviciilor prestate sau a lucrărilor executate pentru care nu s-au întocmit încă
facturi.

15
Exemplul 3 :
Socitatea Industry Tradeing vinde piese de chimb în valoare de 5.000 lei unui
client. Acestă va platii cei 6.000 lei cu CEC.

411 = % 5.950
„Clienţi” 3024 5.000
„Piese de schimb”
4427 950
„TVA colecta”

413 = 411 5.950

„Efecte de primit” „Clienţi”

Încasarea cecului:

5121 = 413 5.950

„Conturi la bănci în lei” „Efecte de primit”

Contul 418 „Clienţi – facturi de întocmit“ este cont de activ.

Se debitează cu contravaloarea bunurilor livrate, a lucrărilor executate

sau a serviciilor prestate către clienţi aferente exerciţiului în curs pentru care nu
s-au întocmit facturi, inclusiv TVA aferentă, prin creditul conturilor 701 la 708 şi
4428 „TVA neexigibilă“;

Se creditează în momentul facturării bunurilor livrate anterior sau a

lucrărilor executate şi serviciilor prestate anterior, prin debitul contului 4111
„Clienţi“, precum şi cu diferenţele nefavorabile de curs valutar constatate cu
ocazia facturării, prin debitul contului 665 „Cheltuieli din diferenţe de curs
valutar“;

16
 Soldul debitor al contului reprezintă valoarea bunurilor livrate, a
serviciilor prestate sau a lucrărilor executate pentru care nu s-au întocmit încă
facturi.

Exemplul 4:
Societatea Industry Tradeing vinde unui client bunuri în laoare de 3.000
lei fara a întocmi factură.

418 = 411 3.570

“Clienti facturi de întocmit” “Clienţi”

La întocmirea facturii:

411 = 418 3.570

„Clienţi” „Clienţi facturi de întocmit”

411 = % 3.570
„Clienţi” 345 3.000
„Produse finite”
4427 570
„TVA colecta”

5121 = 411 3.570

„Conturi la bănci în lei” „Clienţi”

17
Contul 419 „Clienţi – creditori“ este un cont de pasiv.

Se creditează cu:
- sumele încasate de la clienţi, sub formă de avansuri sau de aconturi
pentru livrări, executări sau prestări viitoare, prin debitul conturilor care
arată modalitatea de încasare
- valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire facturate
clienţilor

Se debitează cu:
- valoarea avansurilor sau aconturilor primite, decontate clienţilor pe
seama livrărilor de bunuri, a prestărilor de servicii sau executărilor de
lucrări, facturate acestora
- diferenţele favorabile de curs valutar consatate cu ocazia decontării
avansurilor în devize
- valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire primite de la
clienţi
- valoarea ambalajelor care circulă în sistem de redistribuire nerestituite
de clienţi

Soldul creditor al contului reprezintă datoriile unităţii faţă de clienţi pentru

avansurile sau aconturile primite şi nedecontate, încă.

Tipuri de înregistrări:
C 512 = 419 D 419 = 411
531 = 419 419 = 765
411 = 419 419 = 411
419 = 708

18
Exemplul 5:
Societatea Industry Trading vinde unui client o instalatie in valoare de 60.000 lei.
Conform contractului clientul trebuie să plătească un avans in valoare de 15.000
lei cu o luna înainte livrării instalatiei.

411 = % 17.850
„Clienţi”
419 15.000
„Clienţi creditori”
4427 2.850
„ TVA neexigibila”

5121 = 411 17.850

„Conturi la bănci în lei” „Clienţi”

% = 411 17.850
419 „Clienţi” 15.000
„Clienţi creditori”
4427 2.850
„TVA colecta”

La livrarea instalaţiei:

411 = % 71.400
„Clienţi” 2131 60.000
„Echipamente tehnologice”
4427 11.400
„TVA colecta”

19
 5121 = 411 53.550
„Conturi la bănci în lei” „Clienţi”

20
 3. EVALUAREA ŞI CONTABILITATEA DATORIILOR COMERCIALE

Datoriile comerciale se referă la obligaţiile întreprinderii faţă de terţe

persoane fizice sau juridice, rezultate din achiziţia de bunuri sau utilizarea
serviciilor.
Prin noţiunea de “datorie” se desemnează angajamentul asumat de o
anumită persoană de a plăti o sumă de bani, livra un bun, executa o lucrare sau
a presta un serviciu. O persoană fizică sau juridică care are o datorie este
denumită în general debitor. Într-o altă abordare a acestui termen, datoria
reprezintă o obligaţie actuală a întreprinderii ce decurge din evenimente trecute
şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care
încorporează beneficii economice.iv Este vorba de datoriile create în cadrul
relaţiilor de decontare ale societăţii cu alte persoane juridice. Acestea reprezintă
o obligaţie curentă a întreprinderii rezultată din evenimente trecute si prin
lichidarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează
beneficii economice.

3.1. DATORII COMERCIALE

Datoriile comerciale se împart în mai multe categorii, astfel:

• datorii faţă de furnizorii de stocuri, lucrări şi servicii;
• datorii faţă de furnizorii de imobilizări corporale şi necorporale;
• datorii pentru efectele comerciale.

Aceste datorii se referă la bunurile, lucrările şi serviciile achiziţionate de

întreprindere, ca exemplu, materii prime, materiale, mărfuri, reparaţii la bunurile
de folosinţă îndelungată, servicii telefonice, poştale etc. Evidenţa acestor datorii

21
se ţine cu ajutorul contului Furnizori, care este un cont de pasiv, de datorii
comerciale pe termen scurt. Se creditează cu valoarea nominală a datoriei
întreprinderii faţă de furnizori, valoare ce cuprinde costul de achiziţie al bunului,
lucrării sau serviciului la care se adaugă TVA aferentă. Se debitează cu
decontarea contravalorii bunurilor, lucrărilor şi serviciilor. Soldul contului este
creditor şi reflectă valoarea bunurilor, lucrărilor şi serviciilor nedecontate. Contul
Furnizori se dezvoltă în analitice pe fiecare furnizor.

Evaluarea datoriilor se face în momentul apariţiei lor la valoarea

nominală, astfel:
– la data apariţiei datoriilor, cu sumele în lei, datorate;
– la data apariţiei datoriilor, cu sumele în lei, de încasat ori de decontat.

Valoarea nominală a datoriilor comerciale este dată de suma înscrisă

în documentele care consemnează apariţia lor.
Contabilitatea sintetică a datoriilor precum şi a operaţiilor asimilate
acestora se realizează cu ajutorul conturilor din clasa 4 „Conturi de terţi“, din care
fac parte 10 grupe care cuprind conturi sintetice de gradul I, unele desfăşurându-
se şi pe conturi sintetice de gradul II care sunt operaţionale.
– datoriile - funcţie contabilă de pasiv.
Se creditează cu datoriile create în mod curent faţă de terţi, se debitează
la decontarea datoriilor, soldul este creditor şi reprezintă datoriile în curs de
decontare.
Datoriile comerciale se referă la obligaţiile întreprinderii faţă de terţe
persoane fizice sau juridice, rezultate din achiziţia de bunuri sau utilizarea
serviciilor. Datoriile comerciale se împart în mai multe categorii, astfel:
- datorii faţă de furnizorii de stocuri, lucrări şi servicii ;
- datorii faţă de furnizorii de imobilizări corporale şi necorporale ;
- datorii pentru efecte comerciale.
Datoriile comerciale create în cadrul relaţiilor de decontare cu furnizorii
pentru aprovizionările de bunuri materiale, lucrări şi servicii se delimitează

22
patrimonial sub forma furnizorilor, efectelor de plătit şi avansurilor acordate
furnizorilor.v
Aceste datorii se referă la bunurile, lucrările şi serviciile achiziţionate de
întreprindere, ce de exemplu, materii prime, materiale, mărfuri, reparaţii la
bunurile de folosinţă îndelungată, servicii telefonice, poştale etc.
Datoriile comerciale, ca surse de finanţare, sunt prezentate şi
funcţionează din momentul naşterii angajamentelor faţă de terţi şi până în
momentul stingerii lor.
Cumpărările de bunuri şi servicii generează datorii către furnizori, a căror
stingere urmează să se facă în perioadele următoare.
Noţiunea generică de furnizori exprimă în contabilitate datoria unei
întreprinderi care s-a aprovizionat cu bunuri şi servicii, plata lor urmând să se
facă ulterior. Dacă plata acestor obligaţii se face prin efecte de comerţ acceptate
de furnizor, atunci aceste obligaţii faţă de ei sunt cunoscute sub denumirea de
efecte de plată. Prin aceste efecte, beneficiarii de bunuri şi servicii recunosc că
datorează furnizorilor o contrapartidă pentru livrările făcute.

După natura cumpărărilor efectuate se disting:

- datorii din cumpărări de bunuri şi servicii destinate activităţii de
exploatare;
- datorii din cumpărări de imobilizări.

După modalitatea stingerii datoriilor se disting:

- datorii din cumpărări pe credit comercial, a căror stingere se face pe
bază de instrumente de decontare obişnuite;
- datorii din cumpărări pe credit cambial, a căror stingere se face pe bază
de efecte de comerţ de tip cambial.

După scadenţa datoriilor se disting:

- datorii exigibile, al căror termen de plată este indicat în documentele
furnizorilor şi respectiv ale celor de decontare cu aceştia;

23
 - datorii neexigibile pentru cumpărări ce nu sunt însoţite de facturile
furnizorilor şi al căror termen de plată se va preciza ulterior de către furnizori.

3.2. FURNIZORI ŞI CONTURI ASIMILATE(EXEMPLE)

Contul 401 „Furnizori“ este un cont de pasiv.

Se creditează cu:
- valoarea materiilor prime, materialelor consumabile, a animalelor, a
mărfurilor şi a ambalajelor intrate în patrimoniu la preţ de achiziţie, precum
şi cu diferenţele de preţ aferente acestor bunuri, dacă evidenţa acestora
se ţine la preţuri prestabilite
- valoarea lucrărilor executate sau a serviciilor prestate de terţi (inclusiv de
colaboratori)
- valoarea facturilor primite ulterior, bunurile fiind sosite anterior, fără factură
- TVA înscris în factură de furnizori
- valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, facturate la
furnizori

Se debitează cu:
- sumele achitate furnizorilor, prin creditul conturilor care arată modalitatea
de plată
- valoarea efectelor comerciale acceptate în contul datoriei faţă de furnizori
şi care urmează a se achita la scadenţă
- diferenţele favorabile de curs valutar constatate cu ocazia lichidării
datoriilor faţă de furnizori, exprimate în devize
- valoarea avansurilor virate anterior furnizorilor, cu ocazia regularizării
plăţilor cu aceştia
- cu valoarea sconturilor obţinute de la furnizori

24
 - valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, predate
furnizorului

Soldul creditor al contului reprezintă datoriile unităţilor patrimoniale faţă de

furnizori, rămase neachitate.

Tipuri de înregistrări:

C 30x = 401 D 401 = 162

371 = 401 401 = 512
308 = 401 401 = 531
611 = 401 401 = 542
408 = 401 401 = 541
4426 = 401 401 = 403
409 = 401 401 = 765
621 = 401 401 = 767
628 = 401 401 = 409

Exemplul 6:
Societatea Industry Trading achiziţionează materii prime în valoare de 5.000 lei.

% = 401 5.950
„Furnizori” 5.000
„Materii prime”
4426 950
„TVA deductibila”

401 = 5121 5.950

„Furnizori” „Conturi la bănci în lei”

25
Exemplul 7:
Societatea Industry Trading plateste factura de utilităţi în valoare de 2.000 lei.

% = 401 2.380
605 „Furnizori” 2.000
„Cheltuieli privind energia şi apa”
4426 380
„TVA deductibila”

401 = 5121 2.380

„Furnizori” „Conturi la bănci în lei”

Exemplul 8:
Societatea Industry Trading plăteşte rata la bancă în valoare de 700 lei pentru un
împrumut pe 10 ani.

401 = 1621 700

„Furnizori” „Credite bancare pe termen mediu si lung”

Contul 461 „Debitori diverşi“, acesta este un cont de activ şi are următoarea
funcţiune:
În debitul contului se înregistrează:
- valoarea bunurilor şi a producţiei în curs de execuţie, constatate lipsă sau
deteriorate, imputate terţilor;
- preţul de vânzare al imobilizărilor cedate;
- suma împrumuturilor obţinute la valoarea de rambursare a obligaţiunilor
emise;

26
 - dividende de încasat aferente titlurilor de plasament sau a celor
imobilizate ;
- valoarea despăgubirilor şi a penalităţilor datorate de terţi;

În creditul contului se înregistrează:

- valoarea sconturilor acordate debitorilor;
- valoarea debitelor încasate.

Soldul debitor al contului reprezintă creanţele unităţii patrimoniale faţă de

debitorii săi.
461 = 758 667 = 461
461 = 4427 512 = 461
461 = 161 531 = 461
461 = 762

Decontările cu creditorii diverşi

Unităţile patrimoniale au uneori obligaţii faţă de terţi provenite ca urmare a
unor sentinţe judecătoreşti rămase definitive şi din alte operaţii. Evidenţa acestor
obligaţii şi a decontării lor se ţine cu ajutorul contului 462 „Creditori diverşi“, cont
de pasiv.
Soldul creditor al contului reflectă obligaţiile unităţii faţă de diverşi
creditori.

Exemplul 9:
Societatea Industry Trading înregistrează diferenţe de curs valutar favorabile la
sfârşitul exerciţiului financiar în valoare de 70 lei.

461 = 765 70
„Debitori diverşi” „ Venituri din diferenţe de curs valutar”

27
Exemplul 10:
Societatea Industry Trading încasează chirii pentru spaţiile închiriate către terţi în
valoare de 1.500 lei.

461 = % 1.785
„Debitori diverşi” 706 1.500
„Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune
şi chirii”
301 285
„TVA colecta”

Contul 403 „Efecte de plătit“

Efect de comerţ = biletul la ordin.

Biletul la ordin, ca formă a cambiei, reprezintă un înscris financiar emis de

cumpărător prin care acesta se obligă să achite necondiţionat furnizorului, la o
anumită dată şi printr-o anumită bancă, o datorie provenită din cumpărări.

Caracteristici:
– după conţinutul economic este un cont de datorii pe termen scurt;
– după funcţia contabilă este un cont de pasiv;
Se creditează cu datoriile către furnizor acceptate de acesta de a se plăti
prin efecte de comerţ;
Se debitează cu plăţile efectuate la scadenţă pe bază de efecte
comerciale;
Soldul creditor reprezintă valoarea efectelor de plătit;
401 = 403 403 = 512

Exemplul 11:
Societatea Industry Trading plăteşte unui furnizor valoarea unei facturi de materii
prime, achiziţie în valoare de 25.000 lei cu bilet la ordin.

28
Înregistrarea achiziţiei de materii prime:
% = 401 29.750
„Furnizori” 25.000
„Materii prime”
4426 4.750
TVA deductibila”

Înregistrarea emiterii biletului la ordin:

401 = 403 29.750
„Furnizori” „Efecte de plătit”

Plata efectelor la scadenţă.

403 = 5121 29.750

„Efecte de plătit” „Conturi la bănci în lei”

Contul 404 „Furnizori de imobilizări“ este un cont de pasiv.

Se creditează cu:
- valoarea imobilizărilor facturate de furnizori
- valoarea lucrărilor executate sau a serviciilor prestate de terţi (inclusiv de
colaboratori)
- TVA înscris în factură de furnizori

Se debitează cu:
- sumele achitate furnizorilor de imobilizări, prin creditul conturilor care arată
modalitatea de plată
- valoarea efectelor comerciale acceptate în contul datoriei faţă de furnizori
şi care urmează a se achita la scadenţă
- diferenţele favorabile de curs valutar constatate cu ocazia lichidării
datoriilor faţă de furnizori, exprimate în devize

29
 - valoarea avansurilor virate anterior furnizorilor, cu ocazia regularizării
plăţilor cu aceştia
- cu valoarea sconturilor obţinute de la furnizori

Soldul creditor al contului reprezintă datoriile unităţilor patrimoniale faţă de

furnizorii de imobilizări, rămase neachitate.

Tipuri de înregistrări:

C 20x = 404 D 404 = 162

211 = 404 404 = 512
212 = 404 404 = 531
213 = 404 404 = 542
214 = 404 404 = 541
4426 = 404 404 = 405
404 = 765
404 = 767

Exemplul 12:
Societatea Industry Trading achiziţionează de la un furnizor un utilaj în
valoare de 50.000 lei.

% = 404 59.500
2131 „Furnizori de imobilizări” 50.000
„Echipamente tehnologice”
44279.500
„TVA colecta”

404 = 5121 59.500

„Furnizori de imobilizări” „Conturi la bănci în lei”

30
Contul 405 „Efecte de plătit pentru imobilizări“
Se aseamănă, în ce priveşte conţinutul şi funcţia sa, cu contul 403 „Efecte de
plătit“.
Caracterizare:
- după conţinutul economic este un cont de datorii pe termen scurt;
- după funcţia contabilă este un cont de pasiv;
Se creditează cu datoriile către furnizorii de imobilizări acceptate de
aceştia de a se plăti prin efecte de comerţ;
Se debitează cu plăţile efectuate la scadenţă pe bază de efecte
comerciale;
Soldul creditor reprezintă valoarea efectelor de plătit;
Se dezvoltă pe analitice, deschise pe furnizori de imobilizări şi efecte de plătit.

Exemplul 13:
Societatea Industry Trading achiziţionează de la un furnizor un mijloc de
transport în valoare de 30.000 lei iar plata o face cu BO la 30 zile.

Înregistrarea achiziţiei mijloacelor de transport:

% = 404 35.700
2133 „Furnizori de imobilizări” 30.000
„Mijloace de transport”
4426 5.700
„TVA deductibila”

Înregistrarea plaţii facturii cu BO.

404 = 405 35.700

„Furnizori de imobilizări” „Efecte de plătit pentru imobilizări”

31
 La scadenţă:

405 = 5121 35.700

„Efecte de plătit pentru imobilizări” „Conturi la bănci în lei”

Contul 408 „Furnizori – facturi nesosite“ este un cont de pasiv.

Se creditează cu:
valoarea bunurilor constatate ca fiind sosite fără factură
valoarea lucrărilor terminate şi a serviciilor pentru care nu s-a
primit încă factura de la furnizori
TVA aferentă bunurilor, lucrărilor şi serviciilor intrate fără factură
Se debitează atunci când soseşte factura de la furnizor.
Soldul creditor al contului reflectă valoarea estimată a facturilor nesosite încă.
Tipuri de înregistrări:
C 20x = 408 D 408 = 401
30x = 408
371 = 408
611 = 408
628 = 408
4428 = 408

Avansurile reprezintă sumele achitate cu anticipaţie furnizorilor de către unităţile

patrimoniale, înaintea începerii execuţiei unei comenzi, deci pentru bunuri, lucrări
sau servicii ce urmează a se primi ulterior.

Exemplul 13:
Societatea Industry Trading contractează o firmă de construcţii pentru a repara o
clădire. Valoarea reparaţiei se ridica la suma de 10.000 lei conform contractului.

32
Reparaţia este efectuată dar factura pentru serviciile prestate de firma de
construcţii nu este emisă.

% = 408 11.900
611 „Furnizori- facturi nesosite” 10.000
„Cheltuieli cu întreţinerea
şi reparaţiile”
4426 1.900
„TVA deductibila”

La sosirea facturii:

408 = 401 11.900

„Furnizori-facturi nesosite” „Furnizori”

401 = 5121 11.900

„Furnizori” „Conturi la bănci în lei”

Contul 409 „Furnizori – debitori“ este un cont de activ.

Se debitează cu:valoarea avansurilor acordate furnizorilor valoarea ambalajelor

care circulă în sistem de restituire facturare la furnizori

Se creditează cu:valoarea avansurilor regularizate cu furnizorii, la primirea

bunurilor, lucrărilor sau serviciilor pentru care au fost acordate valoarea sumelor
restituite de furnizori din avansuri valoarea ambalajelor care circulă în sistem de
restituire înapoiate furnizorilor valoarea ambalajelor care circulă în sistem de
restituire, nerestituite furnizorilor, reţinute în stoc

33
Soldul debitor al contului reflectă creanţele unităţii faţă de furnizori, constând în
avansuri şi aconturi acordate acestora şi nedecontate încă.

Tipuri de înregistrări:
D 409 = 512 C 401 = 409
409 = 531 512 / 531 = 409
409 = 401 401 / 608 = 409
381 = 409

Exemplul 14:
Societatea Industry Trading contractează o firmă de publicitate pentru a fabrica
banere publicitare. Valoarea contractului este de 10.000 lei din care, conform
contractului societatea Industry Trading trebuie să plătească un avans de 2.000
lei.

Înregistrarea facturii de avans :

623 = 409 2.000

„Cheltuieli de protocol, reclamă „Furnizori – debitori”
Şi publicitate”

Plata avansului:
409 = 5121 2.000
„Furnizori- debitori” „Conturi la bănci în lei”
Emiterea facturii pentru valoarea totală si stornarea avansului:

% = 401 11.900
409 „Furnizori” 2.000
„Furnizori – debitori”

34
 623 8.000
„Cheltuieli de protocol, reclamă
şi publicitate”
4426 1.900
„TVA colecta”

Plata diferentei catre furnizor:

401 = % 11.900
„Furnizori” 409 2.000
„Furnizori – debitori”
5121 9.900
„Conturi la bănci în lei”

35
 4. CONTABILITATEA IMPOZITULUI PE PROFIT, TVA SI
IMPOZITULUI PE VENIT

Impozitul pe profit reprezintă unul din principalele venituri bugetare cu

frecvenţă lunară în ceea ce priveşte operaţiile de calcul şi înregistrare contabilă
dar trimestrială, în ceea ce priveşte decontarea cu bugetul statului.

Rezultatul contabil reprezintă suma globală a profitului sau pierderii

exerciţiului financiar reflectat în soldul creditor sau debitor al contului 121 „Profit
şi pierdere“.
Rezultatul fiscal reprezintă profitul impozabil sau pierderea fiscală a
exerciţiului, stabilit potrivit regulilor fiscale, în funcţie de care se calculează
volumul impozitelor exigibile. Profitul impozabil se calculează în funcţie de
rezultatul contabil corectat în mod corespunzător cu elementele reintegrate şi
deduse definitiv după formula:*

Elementele Elementele
Rezultatul = Rezultatul + nedeductibile – deductibile
fiscal contabil fiscal fiscal

Cota impozit = 16%

Decontarea - lunar
- trimestrial

36
 441 „Impozitul pe profit“
după conţinutul economic poate fi un cont de:
– datorii, când obligaţiile de plată depăşesc sumele achitate;
– creanţe, când obligaţiile de plată sunt inferioare sumelor achitate.
după funcţia contabilă este un cont bifuncţional, care funcţionează astfel:
– ca un cont de pasiv, când exprimă datorii;
– ca un cont de activ, când exprimă creanţe.
Se creditează cu impozitul pe profit datorat bugetului statului;
Se debitează cu impozitul pe profit achitat bugetului statului;
soldul contului poate fi:
– creditor, când exprimă datorii şi reprezintă sume datorate ca impozit pe
profit;
– debitor, când exprimă creanţe şi reprezintă sume vărsate în plus ca
impozit pe profit.
nu necesită dezvoltare analitică.

C 691 = 441 D 441 = 5121

Exemplul 15:
Societatea Industry Trading pleşte impozitul pe profit în valoare de 75.000 lei.

691 = 441 75.000

„Cheltuieli cu impozitul pe profit” „Impozitul pe profit”

441 = 5121 75.000

„Impozitul pe profit” „Conturi la bănci în lei”

Baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată

Baza de impozitare a TVA-ului o reprezintă preţurile de achiziţie sau, în
lipsa acestora, preţul de cost, determinat la momentul livrării bunurilor sau
prestării serviciilor ce formează obiectul impozitării.

37
 Cotele de impozitare: 19%, 9%, 0%

Gradul de participare al bunurilor şi serviciilor achiziţionate la realizarea de

operaţiuni impozabile se determină lunar, ca raport între suma reprezentând
contravaloarea bunurilor livrate şi serviciilor prestate supuse taxei pe valoarea
adăugată şi totalul operaţiunilor realizate în luna respectivă. Acest coeficient este
numit în metodologie prorata.

Prorata = (Val fact pt op impozabile) / (Totalul valorii facturilor emise) x 100

Reflectarea în contabilitate a TVA se face utilizând contul 442 „Taxă pe

valoare adăugată“, care se dezvoltă pe următoarele conturi sintetice de gradul
II: 4423 „TVA de plată“
4424 „TVA de recuperat“
4426 „TVA deductibilă“
4427 „TVA colectată“
4428 „TVA neexigibilă“

Din cele cinci conturi necesare pentru a înregistra pe flux operaţiunile

realizate de unitatea patrimonială plătitoare de taxă pe valoarea adăugată,
conturile 4426 „TVA deductibilă“ şi 4427 „TVA colectată“ sunt utilizate pentru
evidenţa curentă în tot cursul lunii a taxei pe valoarea adăugată aferentă intrărilor
în vederea deducerii şi pentru colectarea din vânzări şi prestări executate.
Conturile 4424 „TVA de recuperat“ şi 4423 „TVA de plată“ intervin
numai la sfârşitul lunii, pentru înregistrarea taxei pe valoarea adăugată de
decontat (de recuperat sau de plată) rezultată în urma efectuării deducerilor la
care unitatea este îndreptăţită.
Contabilitatea TVA deductibilă se organizează cu ajutorul Registrului
JURNAL PENTRU CUMPĂRĂRI. Pentru organizarea contabilităţii taxei pe
valoarea adăugată colectată se foloseşte Registrul JURNAL PENTRU VÂNZĂRI.

38
 Contul 4423 „TVA de plată“ este un cont de pasiv şi ţine evidenţa TVA
datorată bugetului de stat şi determinată la finele lunii.
Se creditează la finele lunii cu:
– diferenţa dintre TVA colectată mai mare şi TVA deductibilă mai mică
Se debitează cu:
– sumele virate la bugetul statului, reprezentând TVA datorată
– valoarea TVA de recuperat, compensată

Soldul creditor al contului arată nivelul TVA datorată bugetului.

4427 = 4423 4423 = 5121

Exemplul 16:
Societatea Industry în urma calculelor bazate pe Registrul Jurnal de
Vănzări şi Registrul jurnal de Cumpărări repectiv TVA deductibila şi TVA colecta
stabileşte că :
a) 4427 > 4426 Diferenţă : 20.000 lei
180.000 160.000

4427 = % 180.000
„TVA colecta” 4426 160.000
„TVA deductibila”
4423 20.000
„TVA de plată”

4423 = 5121 20.000

„TVA de plată” „Conturi la bănci în lei”

b) 4427 > 4426 Diferenţă: 20.000 lei

180.000 160.000
Societatea are TVA de recuperat în valoare de 5.000 lei

39
 4427 = % 180.000
„TVA colecta” 4426 160.000
„TVA deductibila”
4423 20.000
„TVA de plată”

4423 = 4424 5.000

„TVA de plată” „TVA de recuperat”

4423 = 5121 15.000

„TVA de plată” „Conturi la bănci în lei”

Contul 4424 „TVA de recuperat“ este un cont de activ şi ţine evidenţa

TVA de recuperat de către unităţile patrimoniale de la bugetul statului.
Se debitează la finele lunii cu diferenţa dintre TVA deductibilă mai mare şi
TVA colectată mai mică
Se creditează cu sumele încasate de la bugetul statului reprezentând TVA
cuvenită, pe baza cererii de rambursare ; cu suma ce reprezintă TVA cuvenită de
la buget, neîncasată până la finele perioadei şi compensată în lunile următoare
cu TVA datorată bugetului
Soldul debitor al contului reflectă contravaloarea TVA cuvenită de la
bugetul statului, deci creanţa unităţii faţă de buget.
4424 = 4426 5121 = 4424

Exemplul 17:
Societatea Industry în urma calculelor bazate pe Registrul Jurnal de
Vănzări şi Registrul jurnal de Cumpărări repectiv TVA deductibila şi TVA colecta
stabileşte că :

40
 4427 < 4426 Diferenţă: 20.000 lei
160.000 180.000

% = 4426 180.000
4427 „TVA deductibilă” 160.000
„TVA colecta”
4424 20.000
„TVA de recuperat”

Diferenţa de 20.000 lei se recuperează astfel:

a ) prin reţinere din TVA de plată a lunii viitoare ( 4423 = 4424)

b ) prin încasarea ei de la bugetul statului (aceastecuperare are loc mai

rar)

5121 = 4424 20.000

„Conturi la bănci în lei” „TVA de recuperat”

Contul 4426 „TVA deductibilă“ este un cont de activ cu ajutorul căruia

se ţine evidenţa TVA înscrisă în facturile emise de furnizori, pentru bunurile,
lucrările sau serviciile cu care se aprovizionează unitatea şi care este deductibilă
din punct de vedere fiscal.
Se debitează în cursul lunii cu:
- sumele reprezentând TVA înscrisă în facturi de către furnizori
- sumele reprezentând TVA aferentă mijloacelor fixe realizate în
regie proprie
Se creditează la sfârşitul lunii cu:
- sumele constatate ca find nedeductibile, ca urmare a utilizării
bunurilor şi serviciilor pentru operaţiuni scutite de TVA

41
 - sumele ce reprezintă TVA recunoscută la deducere şi care pot fi
reţinute din TVA colectată
- sumele ce reprezintă TVA deductibilă care depăşeşte valoarea
TVA colectată şi care urmează a se încasa de la bugetul statului
-
Soldul debitor al contului arată că nivelul TVA deductibilă depăşeşte pe
cea colectată şi ca atare reflectă creanţa unităţii faţă de buget.

4426 = 401/404 635 = 4426

4426 = 4427 4427 = 4426
4424 = 4426

Contul 4427 „TVA colectată“ este un cont de pasiv, cu ajutorul căruia se

ţine evidenţa TVA înscrisă în facturi aferente vânzărilor de bunuri, prestărilor de
servicii sau executărilor de lucrări.
Se creditează în cursul lunii cu:
- valoarea TVA aferentă vânzărilor sau pentru lucrările executate sau
serviciile prestate, facturate terţilor
- valoarea TVA aferentă mijloacelor fixe realizate în regie proprie

Se debitează la sfârşitul lunii cu sumele reprezentând TVA deductibilă

recunoscută la deducere .

Soldul creditor arată nivelul TVA colectată care depăşeşte pe cea

deductibilă şi ca atare se datorează bugetului de stat. După înregistrarea acestui
sold în creditul contului 4423, contul „TVA colectată“ se soldează.

C 411 / 461 = 4427 D 4427 = 4426

4426 = 4427

42
 Contul 4428 „TVA neexigibilă“ este un cont bifuncţional şi ţine evidenţa
TVA neexigibilă
Se creditează cu:
- sumele reprezentând TVA înscrisă în factură şi emisă clienţilor,
pentru livrări sau prestaţii cu plata în rate
- sumele reprezentând TVA aferentă lucrărilor sau prestaţiilor
efectuate clienţilor dar pentru care nu au fost întocmite documente
- sumele reprezentând TVA devenită exigibilă, aferente ratelor
devenite scadente la cumpărăturile făcute cu plata în rate, precum şi cu TVA
înscrisă în facturile sosite de la furnizori şi care anterior figurau la facturi nesosite
- valoarea TVA aferentă mărfurilor intrate în unităţile cu amănuntul

Se debitează cu:
- sumele reprezentând TVA înscrisă în facturile furnizorilor, aferente
cumpărărilor cu plata în rate
- sumele reprezentând TVA aferentă cumpărăturilor sosite fără
factură
- sumele reprezentând TVA devenită exigibilă, aferentă ratelor
devenite scadente, pentru livrările făcute cu plata în rate, precum şi cu TVA
înscrise în facturile emise clienţilor şi care anterior figurau la facturi de întocmit
- valoarea TVA aferentă vânzărilor de mărfuri din unităţile comerciale
cu amănuntul

Soldul contului reprezintă sume în aşteptare care pe măsură ce devin

exigibile se trec în debitul contului TVA deductibilă, pentru cumpărări, sau în
creditul contului TVA colectată, pentru vânzări.

43
 Impozitul pe venit

Impozitele pe venit sunt acele impozite la care platitorul (una si acceesi

persoana cu suportatorul) sunt persoana fizica sau juridica care realizeaza
venit.Modul de asezare si perceperea impozitului pe venitul persoanelor fizice
difera de cel pe venitul persoanelor juridice si de aceea le vom analiza separat.

Astfel, impozitul pe venit imbraca doua forme principale:

• impozitul pe venitul persoanelor fizice;

• impozitul pe venitul persoanelor juridice.

Impozitul pe venitul persoanelor fizice

In practica finantelor publice se cunosc doua modalitati principale de

asezare a impozitelor directe in raport de tratamentul veniturilor:

a) impunerea separata a fiecarui tip de venit realizat din surse si locuri diferite;

b) impunerea globala ce presupune cumularea tuturor tipurilor de venit indiferent

de sursa acestora.

Mai poate exista si o modalitate de impunere mixta, situatie in care se foloseste

impunerea globala dar, exista si unele venituri care nu se globalizeaza si se
impoziteaza separat.

In tara noastra s-a trecut la impozitarea globala incepand de la 1 ianuarie

2000.Prezentam in continuare impozitul pe venitul global (pe cazul Romaniei).

Impozitul pe venitul global

Impozitul pe venitul global este suma datorata de contribuabil pentru toate

veniturile sale realizate in anul fiscal.

44
Venitul anual global impozabil este reprezentat de suma veniturilor anuale nete
realizate din activitati independente, din salarii si din cedarea folosintei bunurilor,
din care se scad pierderile fiscale si deducerile personale.In afara acestor
venituri ale persoanelor fizice care se globalizeaza exista si alte venituri, cum
sunt cele din dividende si dobanzi si altele, a caror impunere este finala si se
impoziteaza separat, asupra carora vom reveni.De asemenea exista si venituri
care nu se impoziteaza, deci care nu trebuie declarate si nu vor fi impuse, din
care enumeram selectiv: bursele, bunurile primite sub forma de sponsorizare,
sumele incasate din asigurari cu titlu de compensatiei pentru pagubele suportate,
veniturile din agricultura si silvicultura etc.

Venitul anual global impozabil se poate determina dupa formula:

unde:

V1 – venituri nete din activitati independente;

V2 – venituri nete din salarii;

V3 – venituri nete din cedarea folosintei bunurilor;

V4 – venituri de aceeasi natura, obtinute din strainatate;

Pf – pierderi fiscale reportate;

Dp – deduceri personale.

Veniturile din activitati independente (V1) provin din trei surse principale:

- activitati comerciale;
- profesii liberale (medici, avocati, consultanti etc);
- drepturi de proprietate intelectuala (brevete, marci, drepturi de
autor etc).

45
Veniturile nete din activitati independente se determina astfel:

V1 = Venituri brute incasate – Cheltuieli aferente deductibile

(inclusiv echivalentul in lei al veniturilor in natura)

Pentru ca o cheltuiala sa fie considerata deductibila trebuie sa indeplineasca

cumulativ urmatoarele trei conditii:

- sa fie efectuata in interesul direct al activitatii;

- sa fie cuprinsa in cheltuielile exercitiului financiar in cursul caruia au
fost platite;
- sa fie justificata cu documente.

Exista insa si cheltuieli care nu sunt deductibile si dintre acestea prezentam

cateva, selectiv:

- amenzi si penalitati, altele decat cele de natura contractuala;

- donatiile;
- heltuieli de sponsorizare, de protocol, de deplasare si detasare
care depasesc un anumit nivel;
- valoarea bunurilor constatate lipsa din gestiune sau degradate si
neimputabile, precum si sumele care reprezinta depasirea limitelor
de perisabilitati stabilite conform legii.

Veniturile din salarii (V2)

In vederea determinarii venitului net impozabil, din venitul brut din salarii se scad
o serie de cheltuieli deductibile:

V2 = Venituri obtinute in baza – Cheltuieli deductibile

unui contract de munca

(in bani sau natura)

46
 Contul 444 “Impozitul pe salarii” este un cont de datorii curente, cu
funcţie contabilă de pasiv.
Se creditează cu sumele reţinute de către entitatea economică din
veniturile salariale ale personalului reprezentând impozitul pe venitul din salarii.

Exemplul 18:
Societatea Industry retine impozitul pe venit din veniturile salariale ale
angajatilor.

% = 444
“Impozitul pe salarii”
421
“Personal-salarii datorate”
423
“Personal-ajutoare materiale datorate”
424
“Prime reprezentând participarea salariaţilor
la profit”

Se debitează cu sumele virate la bugetul statului reprezentând impozitul pe

veniturule de natura salariilor.

Exemplul 19:
Societatea Industry vireaza la bugetul statului sumele aferente impozitului pe
sqalarii.

444 = %
“Impozitul pe salarii „ 5121
“Conturi la bănci în lei”
sau / si

47
 5311
“Casa în lei”

Contribuţiile la asigurările sociale, adică procentele din salariul brut pe care

angajatorul şi contribuabilul trebuie sa le plătească statului:

Contribuţii angajator
CAS (pensii) 19,5% respectiv 18,00% din decembrie 2008
Sănătate 5,5% respectiv 5,2% din decembrie 2008
Şomaj 1,00% respectiv 0,50% din 1 decembrie 2008
Fondul pentru accidente de Între 0,40-2,00% (în funcţie de codul CAEN - obiectul de
muncă activitate)
Concedii şi îndemnizaţii 0,85%
0,75% sau 0,25% în funcţie de locul în care se păstrează
carnetele de muncă (respectiv ITM sau sediul
Contribuţia la ITM angajatorului)
Fond de garantare a
salariilor 0,25%
Total contribuţii angajator minim 27,25% - maxim 28.85% din salariul brut

Contribuţii angajaţi
CAS (pensii) 9,50%
Sănătate 6,50% respectiv 5,50% (de la 1 iulie 2008)
Şomaj 0,50%
16% din venitul net (Venitul brut mai puţin total contribuţii
Impozit salarii si deducerea personală)
Total contribuţii angajaţi minim 29,50% din salariul brut realizat

Deducerile personale (Dp)

Deducerile personale care se acorda personalului imbraca doua forme: deduceri

personale de baza si deduceri personale suplimentare.

48
Pentru un venit brut lunar din salarii de pana la 10.000.000 lei:
Fara persoane in intretinere: 2.500.000
Cu o persoana in intretinere: 3.500.000
Cu 2 persoane in intretinere: 4.500.000
Cu 3 persoane in intretinere: 5.500.000
Cu 4 persoane in intretinere: 6.500.000

Pentru un venit brut lunar din salarii cuprins intre 10.000.001 si 30.000.000 lei:
Fara persoane in intretinere: 2.500.000 x [1-(VBL-10.000.000)/20.000.000]
Cu o persoana in intretinere: 3.500.000 x [1-(VBL-10.000.000)/20.000.000]
Cu 2 persoane in intretinere: 4.500.000 x [1-(VBL-10.000.000)/20.000.000]
Cu 3 persoane in intretinere: 5.500.000 x [1-(VBL-10.000.000)/20.000.000]
Cu 4 persoane in intretinere: 6.500.000 x [1-(VBL-10.000.000)/20.000.000]

Pentru un venit brut lunar din salarii peste 30.000.000: Deducerea personala
lunara este 0 (zero).

Contabilitatea sintetică a decontărilor cu bugetele de asigurări şi protecţie socială

se realizează cu ajutorul grupei 43 “Asigurări sociale, protecţie socială şi
conturi asimilate”, care cuprinde următoarele conturi :

Contul 4311 “Contribuţia unităţii la asigurările sociale”

După conţinutul economic este un cont de datorii pe termen scurt, iar după
funcţia contabilă este un cont de pasiv.
Se creditează cu contribuţia entităţii la asigurările sociale.
6451 = 4311
“Cheltuieli privind contribuţia unităţii “Contribuţia unităţii la asigurările
la asigurările sociale” sociale”
Se debitează cu plata contribuţiei de asigurări sociale
4311 = 5121
“Contribuţia unităţii la asigurările “Conturi la bănci în lei”

49
 sociale”
Soldul este creditor şi reprezintă sumele datorate de către entitatea
economică bugetului asigurărilor sociale.

Contul 4312 “Contribuţia personalului la asigurările sociale”

După conţinutul economic este un cont de datorii pe termen scurt, iar după
funcţia contabilă este un cont de pasiv, utilizat pentru evidenţa decontărilor
privind contribuţia personalului la asigurările sociale.
Se creditează cu contribuţia personalului la asigurările sociale.
421 = 4312
“Personal – salarii datorate” “Contribuţia personalului la
asigurările
sociale”
Se debitează cu sumele virate asigurărilor sociale.
4312 = 5121
“Contribuţia personalului la asigurările “Conturi la bănci în lei”
sociale”
Soldul este creditor şi reprezintă sumele datorate asigurărilor sociale.

Contul 4313 “Contribuţia angajatorului pentru asigurări sociale de

sănătate”
După conţinutul economic este un cont de datorii pe termen scurt, iar după
funcţia contabilă este un cont de pasiv.
Se creditează cu contribuţia entităţii la asigurările sociale de sănătate.
6453 = 4313
“Cheltuieli privind contribuţia angajatorului “Contribuţia angajatorului pentru
pentru asigurările sociale de sănătate” asigurile sociale de sănătate”
Se debitează cu sumele virate asigurărilor sociale de sănătate.
4313 = 5121
“Contribuţia angajatorului pentru “Conturi la bănci în lei”

50
 asigurările sociale de sănătate”
Soldul este creditor şi reprezintă sumele datorate asigurărilor sociale de
sănătate.

Contul 4314 “Contribuţia angajaţilor pentru asigurările sociale de

sănătate”
După conţinutul economic este un cont de datorii pe termen scurt, iar după
funcţia contabilă este un cont de pasiv.
Se creditează cu contribuţia angajaţilor la asigurile sociale de sănătate.
421 = 4314
“Personal-salarii datorate” “Contribuţia angajaţilor pt.asig.soc.de
sănătate”
Se debitează cu sumele virate asigurărilor sociale de sănătate.
4314 = 5121
“Contribuţia angajaţilor pt.asig.soc.de “Conturi la bănci în lei”
sănătate”
Soldul final este creditor şi reprezintă sumele datorate asigurărilor sociale
de sănătate.

Contul 4371 “Contribuţia unităţii la fondul de şomaj”

După conţinutul economic este un cont de datorii pe termen scurt, iar după
funcţia contabilă este un cont de pasiv.
Se creditează cu contribuţia entităţii la ajutorul de şomaj.
6452 = 4371
“Contribuţia unităţii pt.ajutorul de şomaj” “Contribuţia unităţii la fondul de
şomaj”
Se debitează cu sumele virate privind contribuţia entităţii la fondul de
şomaj.
4371 = 5121
“Contribuţia unităţii la fondul de şomaj” “Conturi la bănci în lei”

51
 Soldul final este creditor şi reprezintă sumele datorate privind fondul de
şomaj.

Contul 4372 “Contribuţia personalului la fondul de şomaj”

După continutul economic este un cont de datorii pe termn scurt, iar după funcţia
contabilă este un cont de pasiv.
Se creditează cu contribuţia personalului la ajutorul de şomaj.
% = 4372
421 “Contribuţia personalului la fondul de şomaj”
“Personal-salarii datorate”
423
“Personal-ajutoare materiale datorate”
Se debitează cu sumele virate privind contribuţia personalului la fondul de
şomaj.
4372 = 5121
“Contribuţia personalului la fondul “Conturi la bănci în lei”
de şomaj”
Soldul final este creditor şi reprezintă sumele datorate privind fondul de
şomaj.

Contul 4381 “Alte datorii sociale”

După conţinutul economic este un cont de datorii pe termen scurt, iar după
funcţia contabilă este un cont de pasiv.
Se creditează cu contribuţia entităţii pentru accidente de muncă şi boli
profesionale.
6458 = 4381
“Alte cheltuieli privind asigurările şi “Alte datorii sociale”
protecţia socială”
Se debitează cu sumele virate asigurărilor sociale reflectate ca alte
datorii.
4381 = 5121

52
 “Alte datorii sociale” “Conturi la bănci în lei”
Soldul final este creditor şi reprezintă alte datorii sociale.

Contul 4382 “Alte creanţe sociale”

După conţinutul economic este un cont de creanţe, iar după funcţia contabilă
este un cont de activ.
Se debitează cu sumele de încasat de la bugetul asigurărilor sociale,
datorate personalului ca indemnizaţii sociale.
4382 = 4281
“Alte creanţe sociale” “Alte datorii în legătură cu
personalul”
Se creditează cu sumele încasate de la bugetul asigurărilor sociale,
reflectate anterior ca alte creanţe sociale.
5121 = 4382
“Conturi la bănci în lei” “Alte datorii în legătură cu
personalul”
Soldul final este debitor şi reprezintă alte creanţe sociale.

Exemplul 20:
Societatea Industry plateste datoriile aferente salariilor catre bugetul de
stat.
Înregistrarea retinerilor aferente salariilor

421 = %
„Personal – remuneratii datorate” 4372
„Contributia personalului
la fondul de somaj”
4312
„Contributia personalului
pentru pensia suplimentara”
4314

53
 „Contributia personalului la
asigurarile sociale de sanatate”

Inregistrarea cheltuielilor unitatii:

6451 = 4311
„Cheltuieli privind contributia „Contributia unitatii la
unitatii la asigurarile sociale” asigurarile sociale”

6452 = 4371
„Cheltuieli privind contributia „Contributia unitatii la fondul de somaj”
unitatii pentru ajutorul de somaj”

54
 5.CONCLUZII

Peisajul raportării financiare din toate ţările se modifică fundamental în acesti ani.
Cuvântul „schimbare de paradigmă” nu apare des, dar redă totuşi în mod adecvat
caracterul acestei transformări revoluţionare.
În viitorul apropriat, pentru toţi care se ocupă cu raportarea financiară în Germania vor fi
relevante şi mai multe sisteme de raportare financiară: rămâne Codul Comercial, poate
chiar un drept fiscal independent, IFRS şi pentru unii şi US-GAAP. În viitor, Codul
Comercial German va dobândi, eventual, o poziţionare de „produs de nişă” pentru
întreprinderile mici.
Este posibil ca legiuitorul german să comită o greşeală dacă acum configurează Codul
Comercial şi pe „obiceiuri” internaţionale şi îi răpeşte acestei legi avantajele sale de
specializare pentru această grupă de utilizatori. Efectele suplimentare deja se prevăd.
Rămâne de văzut însă dacă IFRS va fi impus drept sistem orientat pe piaţa de capital
acceptat internaţional.
Contabilul va trebui să se obişnuiască cu multe lucruri noi. Astfel, dinamica
evoluţiei conţinutului în direcţia unei „contabilizări integrale la valoarea justă” va contribui
la faptul că noi trebuie să ne despărţim mai întâi de ceea ce numim raportare
verificabilă. Teoreticienii bilanţului vor cunoaşte deja această evoluţie, deoarece în acest
caz este vorba de o altă încercare de apropriere de vechea idee a „profitului economic”.
Această idee fascinantă teoretic a fost totuşi legată de problema că este dificil de
transpus în realitate. În această privinţă se speră că cei responsabili din IASB ştiu într-
adevăr ce aşteaptă de la întreprinderea raportoare, de la auditorii ei, însă mai ales de la
utilizatorii raportării. Subiectivizarea recunoaşterii şi evaluării bilanţiere este simultană cu
standardele cuprinzătoare, detaliate şi care nu sunt formulate mereu exact din punct de
vedere juridic şi care cu greu pot fi interpretate teleologic (în raport cu obiectivele). În
ciuda posibilelor aspiraţii către o contabilitate bazată pe principii, valoarea redusă a
poziţiei cadrului conceptual IASB (sau FASB) şi nevoia raportorilor şi auditorilor de
siguranţă juridică în întocmirea situaţiilor financiare anuale arată că regulile detaliate vor
continua să se afle în prim-plan. În acest caz, nu se preconizează sisteme consistente
de reguli. Acest proces ar putea transforma situaţiile financiare anuale dintr-un calcul
decizional pentru investitori într-un calcul de ocolire a responsabilităţii pentru
management şi auditori.

55
 Bibliografie:

1. O. Calin, I. Vaduva, M. Ristea, H.. Neamtu: Bazele contabilitatii, Editura

Didactica şi Pedagogica, 1995, pg. 7-166; 197-248;
2. N. Feleaga, I. Ionascu, Tratat de contabilitate financiara, vol I, Editura
Economica, Bucuresti, 1998, pg. 9-185; 241-501;
3. N. Feleaga (coordonator),Contabilitatea aprofundata, Editura Economica,
1996, pg. 123-218;
4. M. Ristea, Contabilitatea societatilorcomerciale, vol I, Editata de Corpul
Expertilor Contabili şi Contabililor autorizati din Romania, 1995, pg. 5-487;
5. Gh. Cristea, O. Calin, Circulatia costurilor, Editura Didactica şi
Pedagogica, 1980, pg. 18-169; 247-285;
6. N. Feleaga si L. Feleaga, Contabilitate financiara –O abordare europeana
si internationala, editia a doua, Editura Economica, Bucuresti 2007;
7. N.Feleaga,I Ionascu, Tratat de contabilitate financiara, Editura Economica,
Bucuresti 1998;

56
i
ii
iii
iv