Escolar Documentos
Profissional Documentos
Cultura Documentos
Toader MUNTEANU
Fiabilitate şi Calitate în
Inginerie Electrică
- Note de Curs -
- 2009 -
Toader MUNTEANU Gelu GURGUIATU Ciprian BĂLĂNUŢĂ
FIABILITATE ŞI CALITATE
ÎN INGINERIE ELECTRICĂ
Note de Curs
Toader MUNTEANU Gelu GURGUIATU Ciprian BĂLĂNUŢĂ
FIABILITATE ŞI CALITATE
ÎN INGINERIE ELECTRICĂ
Note de Curs
Referenţi Ştiinţifici :
Conf. dr. ing. Nicolae MĂRĂŞESCU
Prof. dr. ing. Mariana DUMITRESCU
MUNTEANU, TOADER
Fiabilitate şi calitate în inginerie electrică : note de curs / Toader Munteanu, Gelu
Gurguiatu, Ciprian Bălănuţă. - Galaţi : Galaţi University Press, 2009
Bibliogr.
ISBN 978-606-8008-24-0
I. Gurguiatu, Gelu
II. Bălănuţă, Ciprian
539.4:621.3(075.8)
Calitatea este apanajul tehnologiilor de vârf, iar acestea sunt astăzi girul
competitivităţii. Extinderea tehnologiilor de vârf până la globalizare, presupune
utilizarea de noi resurse, ce a coincis ca moment cu perceperea limitării resurselor
terestre. Goana după tehnologii noi, care să transforme într-o mai mare măsură
resursele disponibile în produse utilizabile, a accentuat rolul jucat de calitate, generând
în bună parte conceptul managementului calităţii totale.
Proprietăţile sau însuşirile unui produs sunt numeroase. Printre acestea există una
care conferă calitate produsului, numită caracteristica de calitate. Deosebim astfel,
următoarele caracteristici de calitate:
a) caracteristici funcţionale - care sunt legate nemijlocit de utilizarea, unui anumit
produs cum ar fi: rezistenţa la rupere, indicatorii energetici, precizia prelucrărilor,
valoarea nutritivă a unui produs alimentar etc.;
b) caracteristici de material - care se referă la structura materialelor folosite, starea
de prelucrare a suprafeţelor, dimensiunile geometrice, volumul, greutatea etc.;
c) caracteristici psiho-senzoriale şi sociale - care se referă la latura estetică a
produsului (aspect exterior, eleganţa culorilor etc.), la aspectele organoleptice (gust,
miros), precum şi la aspectele legate de exploatarea acestuia (zgomot, confort etc.);
d) caracteristici de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate - care se referă la
proprietatea produsului de a fi apt pentru utilizare în orice moment al vieţii acestuia.
1.1.2. Calimetria
9
Capitolul 1 Noţiuni generale privind fiabilitatea elementelor şi sistemelor electrice
Q= P n [kW] (1.1)
V[m 3] ⋅ m[kg]
c) metoda ponderării defectelor (DEMERITELOR), recomandată pentru produse
finite complexe, în fabricaţie de serie, la producţia în loturi etc. Principiul metodei
constă dintr-o clasificare a defectelor (c-critic, p-principal, s-secundar, m-minor) şi
adaptarea unui sistem corespunzător de ponderi ( c , p , s , m ), notând numărul
defectelor pe categorii (n c , n p , n s , n m ), se determină „demeritul” unui eşantion de volum
N, conform relaţiei:
n cα c + n pα p + n sα s + n m α m
D= (1.2)
N
Fiecare produs parcurge diverse etape în timp, după o anumită spirală proprie
legată de proprietăţile calitative, care prezintă 13 puncte semnificative (figura 1.1): 1 -
cercetarea ştiinţifică; 2 - concepţia; 3 - proiectarea şi executarea prototipului; 4 -
10
Capitolul 1 Noţiuni generale privind fiabilitatea elementelor şi sistemelor electrice
Ciclul de viaţă al unui produs (figura 1.2) se compune din patru etape:
I - pregătirea fabricaţiei ;
II - lansarea fabricaţiei ;
III - fabricaţia propriu-zisa ;
IV - declinul (uzura morală tehnică).
11
Capitolul 1 Noţiuni generale privind fiabilitatea elementelor şi sistemelor electrice
12
Capitolul 1 Noţiuni generale privind fiabilitatea elementelor şi sistemelor electrice
Încetarea aptitudinii unui produs, bloc, sistem etc. de a-si îndeplini funcţia pentru
care a fost creat, se numeşte defectare sau cădere. Cauzele defectării pot fi foarte variate,
reprezentând circumstanţele legate de proiectare, fabricaţie sau utilizarea produsului,
care au condus la o comportare necorespunzătoare a acestuia.
Defectarea poate fi: inerentă (atunci când aceasta provine de la slăbiciuni proprii
produsului sau de la elemente ale acestui produs, livrate de terţi, în condiţii în care
solicitările reale nu depăşesc posibilităţile admisibile ale acestuia), sau datorată utilizării
13
Capitolul 1 Noţiuni generale privind fiabilitatea elementelor şi sistemelor electrice
Indicatorii de fiabilitate sunt mărimi care exprimă, sub o formă sau alta, calitativ şi
cantitativ, fiabilitatea produselor; indicatorii de fiabilitate mai sunt denumiţi şi
parametri sau caracteristici de fiabilitate.
lungul unei perioade de timp t i , o populaţie statistică formată din N o produse identice,
numărându-se cele „n" produse defecte:
N0 - n
R̂( t i ) = (1.5)
N0
14
Capitolul 1 Noţiuni generale privind fiabilitatea elementelor şi sistemelor electrice
F( ˆ t )= n
ˆ t ) = 1 - R( (1.8)
i i
N0
15
Capitolul 1 Noţiuni generale privind fiabilitatea elementelor şi sistemelor electrice
∫
F(t) = f(t) dt (1.11)
0
t ∞
R(t) = ∫
1 − f(t)dt =
f(t)dt ∫ (1.12)
0 t
16
Capitolul 1 Noţiuni generale privind fiabilitatea elementelor şi sistemelor electrice
Pentru foarte multe cazuri practice, funcţia z(t) se reprezintă ca în figura 1.5,
cunoscută şi sub numele de forma de „cadă de baie".
În figura ratei de defectare, se deosebesc trei zone ale graficului z(t):
- zona I, în care se manifestă căderile precoce, datorate unor cauze ascunse şi
deficienţelor de control de fabricaţie, durata 0-t 1 numindu-se şi perioadă de rodaj;
- zona II, în care se manifestă căderile aleatorii, normale, reprezentând perioada
de funcţionare normală; în acest interval de timp (t 1 -t 2 ), valoarea indicatorului z(t)
rămânând aproape constantă;
- zona III, în care se manifestă uzura sau îmbătrânirea materialelor constructive
ale produsului considerat .
Deci, intervalul 0-t 2 , reprezintă durata de viaţă utilă a produsului studiat.
∫ ∫
MTBF = m = t ⋅ f(t) ⋅ dt = R(t) ⋅ dt (1.16)
0 0
17
Capitolul 1 Noţiuni generale privind fiabilitatea elementelor şi sistemelor electrice
Dispersia (σ2) este indicatorul care exprimă în (h2) abaterea valorilor timpilor de
bună funcţionare fată de media aritmetică a acestora:
∞
2
σ 2=
∫ (t - m) ⋅ f(t) ⋅ dt (1.17)
0
N0
1
σ=
N0 - 1
∑(t i - m)2 (1.18)
i=1
Se remarcă faptul că, fiind dat sau determinat unul din cei patru indicatori de
fiabilitate R(t), F(t), f(t), z(t), se pot deduce ceilalţi indicatori, folosind relaţiile din tabelul
1.1.
Tabelul 1.1. - Relaţii între indicatorii de fiabilitate
t
dF(t) dR(t)
2 f(t)
dt
- −
dt ∫
z ( t ) exp[ − z(u)du]
0
∞ t
3 R(t) 1 − F (t) ∫ f(u)du - ∫
exp[ − z(u)du]
t 0
1 dF(t) f(t)
⋅ 1 dR(t)
∞ − ⋅
4 z(t) 1 − F(t) dt R(t) dt -
∫ f(u)du
0
∞ ∞ ∞ ∞ t
5 m ∫ [1 − F(t)]dt ∫ t f (t)dt ∫ R(t)dt ∫ exp[−∫ z(u)du]dt
0 0 0 0 0
18
Capitolul 1 Noţiuni generale privind fiabilitatea elementelor şi sistemelor electrice
În mod curent, fiabilitatea produselor este exprimată prin indicatorul z(t) sau prin
MTFB.
19
Capitolul 1 Noţiuni generale privind fiabilitatea elementelor şi sistemelor electrice
1 (t - m)2
f(t) = ⋅ exp - (1.19)
2
σ ⋅ 2π 2⋅σ
unde: m = MTBF are semnificaţia de la punctul 1.3.6. iar σ pe cea de la punctul 1.3.7.,
reprezentând parametrii distribuţiei normale.
Reprezentarea grafică a funcţiei f(t) este dată în figura 1.7 şi se numeşte curba
normală sau clopotul lui Gauss, cu valori maxime pentru = = MTBF .
t m
Variaţia indicatorilor de fiabilitate este data în figura 1.8, din care se remarcă faptul
că această lege este valabilă pentru sfârşitul duratei de viaţă a produselor, adică zona III
din figura1.5.
Figura 1.7. Clopotul lui Gauss (f(t)) Figura 1.8. Variaţia indicatorilor de fiabilitate
z(t) = λ (1.22)
1
m = MTBF = (1.23)
λ
1
σ2 = 2 (1.24)
λ
20
Capitolul 1 Noţiuni generale privind fiabilitatea elementelor şi sistemelor electrice
Graficele de variaţie ale indicatorilor de fiabilitate sunt prezentate în figura 1.9, din
care se vede că manifestarea acestei legi are loc pe durata vieţii utile a produsului, adică
zona II din figura 1.5.
Această distribuţie are caracterul cel mai general şi se utilizează acolo unde
distribuţia timpilor de defectare nu se supune nici legii normale şi nici celei
exponenţiale. Expresia matematică a acestei legi este:
β (t - t )β
f(t) = ⋅ (t - t 0 )β -1 ⋅ exp - 0
(1.25)
θ θ
sau:
β -1 t - β
β t - t0 t0 (1.26)
f(t) = ⋅ ⋅ exp -
η η η
unde: β, θ, η şi t o sunt parametrii distribuţiei Weibull şi au următoarele semnificaţii: β -
este parametrul de formă (reflectând nivelul procesului intim de degradare); θ - este
parametrul de scară; η - este viaţa caracteristică; t o - este parametrul de loc (exprimând
durata minimă până la care nu se manifestă nici un defect).
Graficele de variaţie ale indicatorilor de fiabilitate sunt prezentate în figura 1.10.
a b c
Figura 1.10. Variaţia indicatorilor de fiabilitate
21
Capitolul 1 Noţiuni generale privind fiabilitatea elementelor şi sistemelor electrice
Pentru cele trei legi de distribuţie prezentate se dau în tabelul 1.2 expresiile indicatorilor
de fiabilitate.
Tabelul 1.2 - Expresiile indicatorilor de fiabilitate
Indicator Legea de distribuţie
de Normală Exponenţială Weibull
fiabilitate
1 1 t−m 2 β t − to β− 1 t − to β
f(t) exp[ − ( ) ] λ exp( −λt) ( ) exp[ −( ) ]
σ 2π 2 σ η η η
t
1 1 t−m 2 t − to β
(t) 1−
∫σ 2π
exp[ − (
2 σ
) ]dt exp( −λt ) exp[ −(
η
) ]
0
t
1 1 t−m 2 t − to β
F(t) ∫σ 2π
exp[ − (
2 σ
) ]dt 1 − exp( −λt ) 1 − exp[ −(
η
) ]
0
1 1 t−m 2
exp[ − ( ) ]
σ 2π 2 σ
t β t − to β− 1
z(t) 1 1 t−m 2 λ ( )
1−
∫
σ 2π
exp[ − (
2 σ
) ]dt η η
0
∞ 1
1
MTBF m
λ ∫
t 0 + η t β exp( −t)dt
0
∞ 2 ∞ 1
η2 [ t β exp( −t)dt − ( t β exp( −t)dt)2 ]
σ² σ2
1
∫ ∫
λ2 0 0
22
Capitolul 1 Noţiuni generale privind fiabilitatea elementelor şi sistemelor electrice
Figura 1.11. Condiţii de exploatare R>>S Figura 1.12. Încercare de anduranţă S=S max <R
Un alt tip de încercare este încercarea la oboseală (mecanică, termică, electrică), unde
solicitarea are loc la o valoare S>S max , astfel încât rezerva de rezistenţă este minimă
(figura 1.13), urmărindu-se prin aceasta punerea în evidenţă a elementelor slabe ale
unui produs.
23
Capitolul 1 Noţiuni generale privind fiabilitatea elementelor şi sistemelor electrice
24
Capitolul 1 Noţiuni generale privind fiabilitatea elementelor şi sistemelor electrice
Figura 1.15. Test Grafic Exponenţial Figura 1.16. Test Grafic Normal
Testul se realizează plecând de la expresia funcţiei de defectare F(t) din cazul legii
normale (tabelul 1.2). Dacă rezultatele obţinute în urma experimentului sunt situate
aproximativ de-a lungul unei drepte fixe într-un sistem de coordonate care are pe
abscisa timpul, iar pe ordonata (în coordonate logaritmice) procentajul cumulat de
defectări (figura 1.16), atunci procesul fiabilistic respectiv este supus unei legi de
distribuţie normale.
25
Capitolul 1 Noţiuni generale privind fiabilitatea elementelor şi sistemelor electrice
t β
R(t) = exp - (1.29)
η
Prin inversare şi dublă logaritmare relaţia (1.29 ) devine:
1
y = ln ln = β (ln t - ln η) (1.30)
R(t)
Din relaţia (1.30) se vede ca pentru un β dat,
y = f (ln t) (1.31)
Hârtia de probabilitate pentru testul grafic Weibull este dată în figura 1.17, unde: pe
ordonata în coordonate logaritmice se fixează procentajul cumulat al defectelor
ˆ = 1 − R(t)
F(t) ˆ , iar pe abscisă, în coordonate logaritmice este fixat timpul de defectare.
26
Capitolul 1 Noţiuni generale privind fiabilitatea elementelor şi sistemelor electrice
Prezentarea noţiunilor din capitolul de faţă s-a făcut pentru produsele cu funcţie unică
(simplă), la care defectarea constituie şi finalul duratei lor de viaţă. Aceste concepte se
pot aplica şi la produse complexe, la care elementele defecte pot fi înlocuite cu altele
noi, produsele au caracter reparabil şi sunt denumite cu funcţie repetată sau sisteme cu
reînnoire (restabilire).
Ansamblul tuturor acţiunilor tehnico-organizatorice necesare, efectuate în scopul
menţinerii sau restabilirii unui produs în starea de îndeplinire a funcţiei curente, poartă
numele de mentenanţă. Personalul şi baza materială, necesare acestor acţiuni, constituie
suportul mentenanţei.
Deosebim următoarele tipuri de mentenanţă:
- mentenanţa reactivă - care are ca scop, depistarea naturii şi cauzelor unei
defecţiuni, repararea defectului prin înlocuirea completă sau parţială a unuia sau mai
multor elemente ce au reprezentat sediul defecţiunii, cu verificarea corectitudinii
operaţiunilor de mentenanţă întreprinse;
- mentenanţa preventivă - care constă din lucrări de revizie, reglaje, verificări şi
reparaţii planificate, executate în vederea evitării unor viitoare defecţiuni inerente;
- mentenanţa predictivă - este un concept nou care elimină unele neajunsuri
introduse de mentenanţa preventivă, prin repetatele intervenţii efectuate asupra
produselor sau elementelor componente ale acestora, verificarea stării în care se afla
sistemul făcându-se ON-LINE, prin tehnici avansate, iar la sistemele foarte importante
27
Capitolul 1 Noţiuni generale privind fiabilitatea elementelor şi sistemelor electrice
tr
∫
m( t r ) = M( t r ) = 1 - exp - µ( t r ) ⋅ d t r
(1.33)
0
28
Capitolul 1 Noţiuni generale privind fiabilitatea elementelor şi sistemelor electrice
ti ' - este timpul mediu apreciat pentru înlăturarea defectării unei componente
din grupul n i ;
MT̂R va fi:
r
29
Capitolul 1 Noţiuni generale privind fiabilitatea elementelor şi sistemelor electrice
Produsele reparabile prezintă, după cum s-a văzut, proprietăţi sau aptitudini de
fiabilitate şi mentenabilitate.
Aşadar, disponibilitatea, reprezintă aptitudinea unui produs de a-şi îndeplini funcţia
pentru care a fost creat, sub aspectele combinate de fiabilitate, mentenabilitate şi de
organizare a acţiunilor de mentenanţă, la un moment dat, sau într-un interval de timp
specificat.
Cantitativ disponibilitatea se exprimă tot ca o probabilitate:
A(t) = Prob (t > T r ) (1.39)
unde: T r - este o limită data pentru ca produsul să se afle în stare de bună funcţionare.
Ţinând cont atât de fiabilitate cât şi de mentenabilitate:
A(t) = R(t) + F(t) ⋅ M( t r ) (1.40)
Admiţând distribuţia exponenţială atât a timpilor de funcţionare, cât şi ai celor de
restabilire, se introduc următorii indicatori ai disponibilităţii:
- coeficientul de disponibilitate
MTBF µ
KD = = (1.41)
MTBF + MTR λ + µ
- coeficientul de indisponibilitate
MTR λ
K IN = = (1.42)
MTBF + MTR λ + µ
- proporţia disponibilităţii
MTR λ
K PD = = (1.43)
MTBF µ
- coeficientul de utilizare
MTBF
KU = (1.44)
TE
unde T E - este timpul calendaristic de utilizare.
Din punct de vedere economic, cu cât un echipament prezintă o fiabilitate mai
ridicată, în condiţii tehnologice date, costul său de investiţii C I este mai ridicat.
Costurile de mentenanţă C M sunt însă mai mici, având în vedere că defecţiunile sunt
rare şi de intensitate redusă. Invers, un echipament puţin fiabil şi mai ieftin implică
costuri de mentenanţă mai ridicate, rezultând astfel diagrama din figura 1.18, unde
curba rezultata C D =C I +C M reprezentă costul deţinerii produsului în stare de
30
Capitolul 1 Noţiuni generale privind fiabilitatea elementelor şi sistemelor electrice
disponibilitate.
31
CAPITOLUL 2
P(Ω) = 1 (2.2)
P( X ) = 1 - P( X ) (2.5)
Prin definiţie, probabilitatea realizării unui eveniment, este dată de raportul dintre
numărul cazurilor favorabile şi numărul cazurilor posibile.
33
Capitolul 2 Bazele matematice ale fiabilităţii
n n
P Ai =
∑ P(A i ) (2.6)
i =1 i=1
sau:
n n
∑
P Ai =
∑
P(Ai ) (2.7)
i =1 i =1
Dacă evenimentele A 1 , A 2 ,..., A n formează un sistem complet de evenimente
incompatibile, suma probabilităţilor lor este egală cu unitatea:
n
∑ P(A i ) = 1 (2.8)
i=1
n n n n n
P Ai
=∑
P(A i ) − ∑
P(A k ∩ A s ) + ∑
P(A k ∩ A s ∩ A z ) - ...+(-1)n-1 ⋅ P A i (2.10)
i 1=
i=1 K,S=1 K,S,Z i 1
K≠S K≠S≠Z
sau:
P(A 1 ,A 2 ,..., A n ) = ∑P(Ai ) − ∑P(Ai +A j ) + ∑ P(Ai +A j +Ak ) +(-1)n-1 ⋅ P(A1 +A2 +...+An ) (2.11)
i i,j i,j,k
sau:
P(A ⋅ B) = P(A) ⋅ P(B /A) = P(B) ⋅ P(A /B) (2.13)
34
Capitolul 2 Bazele matematice ale fiabilităţii
n
P Ai = P(A 1 ) ⋅ P A 1(A 2 ) ⋅ ... ⋅ P(A n )
(2.14)
i =1
sau:
P(A 1 ⋅ A 2 ⋅ ... ⋅ A n ) = P(A 1 ) ⋅ P(A 2 / A 1) ⋅ P(A 3 / A 1A 2 )...P(A n / A 1A 2...A n-1) (2.15)
n n
P
∏ Ai =
P(Ai ) ∏ (2.16)
i=1 i=1
sau:
n n
P Ai =
∏
P(A i ) (2.17)
i = 1 i=1
Probabilitatea unui eveniment A, care poate avea loc simultan cu unul din
evenimentele (ipotezele) H 1 , H 2 , ..., H n , formând un sistem complet de evenimente
incompatibile, este:
n
P(A) = ∑ P(Hi ) ⋅ P(A/ Hi ) (2.18)
i =1
P( H i ) ⋅ P (A/ H i )
P (H i /A ) = ; i = 1,2,3,..., n (2.19)
n
∑ P(H i ) ⋅ P (A/ H i )
i=1
Variabila aleatoare este variabila ce poate lua orice valoare dintr-un ansamblu
determinat de valori şi cu care este asociată o repartiţie de probabilităţi.
Se deosebesc două tipuri principale de variabile: discrete şi continue.
35
Capitolul 2 Bazele matematice ale fiabilităţii
x
X ; x ∈ [a, b] sau x ∈ (-∞, +∞) (2.21)
ϕ(x)
Mărimea notată ϕ( x ) , reprezintă densitatea de probabilitate a variabilei aleatoare
+∞
∫ φ(x) dx = 1 (2.24)
-∞
36
Capitolul 2 Bazele matematice ale fiabilităţii
Funcţia de repartiţie a unei variabile aleatoare, este funcţia care, pentru orice
valoare x, reprezintă probabilitatea ca variabila aleatoare X să fie inferioară sau egală cu
această valoare:
F(x) = P(X ≤ x) (2.25)
∫
F(x) = ϕ(t) dt (2.31)
0
37
Capitolul 2 Bazele matematice ale fiabilităţii
t
∫
1 - F(t) = [1 - F(0)] exp - z(u) du
(2.35)
0
t
∫
F(t) = 1 - exp - z(u) du
(2.36)
0
care este funcţia de repartiţie a momentului defectării.
În baza relaţiilor dintre indicatorii de fiabilitate se deduc în continuare:
t
∫
R(t) = 1 - F(t) = exp - z(u) du şi
(2.37)
0
d F(t) t
f(t) =
dt
∫
= z(t) exp - z(u) du
(2.38)
0
unde, f(t) reprezintă proporţia elementelor care fiind în stare de funcţionare la
momentul 0, se defectează între momentele t şi t+dt.
Pe de altă parte:
t
(2.39)
∫
f(t) dt = P (t < T < t + dt) = z(t) dt ⋅ exp - z(u) du , sau:
0
t
(2.40)
∫
f(t) dt = h(t) ⋅ exp - z(u) du
0
În concluzie, legea de defectare, poate fi definită prin una din funcţiile f(t), F(t) sau
z(t), între care există relaţiile:
f(t)
z(t) = (2.41)
1 - F(t)
t
∫
F(t) = f(u) ⋅ du , (2.42)
0
38
Capitolul 2 Bazele matematice ale fiabilităţii
∫ ∫
MTBF = m = t ⋅ f(t) ⋅ dt = R(t) ⋅ dt (2.43)
0 0
39
Capitolul 2 Bazele matematice ale fiabilităţii
ii) probabilitatea ca cel puţin unul din cele două elemente să fie defecte la
momentul t, este:
Fs (t) = 1 − R s (t) = 1 − R 1 (t) ⋅ R 2 (t) = 1 − [1 − F1 (t)] ⋅ [1 − F2 (t)] = F1 (t) + F2 (t) − F1 (t) ⋅ F2 (t) (2.50)
iii) probabilitatea ca cel puţin unul din cele două elemente sa fie în stare de
funcţionare la momentul t, este:
R p (t) = R 1 (t) + R 2 (t) - R 1 (t) ⋅ R 2 (t) (2.51)
40
Capitolul 2 Bazele matematice ale fiabilităţii
n
Rs (t) = exp
-∑ λi = exp (- Λs ⋅ t)
⋅ t
(2.54)
i=1
n
unde: Λs = ∑ λi este rata de defectare echivalentă a sistemului.
i =1
Sunt cazuri în care sistemul este în stare de defectare doar atunci când toate
elementele componente se defecrează. În consecinţă, sistemul funcţionează dacă cel
puţin un singur element este în stare de funcţionare. Spunem că aceste sisteme au o
schemă logică de fiabilitate de tip paralel.
Vom considera cazul general al unui sistem format din "n" elemente (figura 2.5).
41
Capitolul 2 Bazele matematice ale fiabilităţii
2.3.4. Redundanţa
42
Capitolul 2 Bazele matematice ale fiabilităţii
Schema logică de fiabilitate este dată în figura 2.6, pentru care vom analiza
funcţionarea în etape:
- dacă elementul principal A 0 , funcţionează, fiabilitatea sistemului este:
R(t) = R 0 (t) (2.58)
unde:
−λt λ⋅t
R 1(t) = e ⋅ (2.60)
1!
- dacă se defectează şi elementul A 1 , prin K 2 se pune în funcţiune cel de-al
doilea element aflat în aşteptare A 2 , fiabilitatea sistemului fiind:
R(t) = R 0 (t) + R1 (t) + R 2 (t) (2.61)
unde:
(λ ⋅ t )2
R 2 (t) = e-λt ⋅ (2.62)
2!
- dacă sistemul are "n" elemente aflate în aşteptare şi elementul principal A 0 nu
reintră în funcţiune, până la intrarea în funcţiune a elementului A n aflat în aşteptare,
atunci fiabilitatea unui asemenea sistem este:
n n
(λ ⋅ t )x
R(t) = R 0 + ∑ Ri (t) = e-λ⋅t + ∑ -
e ⋅λ⋅t
x!
(2.63)
i=1 x=1
43
Capitolul 2 Bazele matematice ale fiabilităţii
Este un tip de rezervare cu cel puţin trei elemente în paralel - redundanţă multiplă
(figura 2.7). La ieşirea elementelor redundanţe (A 1 , A 2 , A 3 ) se află un bloc de decizie
(voterul V) care permite alegerea semnalului (informaţiei) eliberat de majoritatea
elementelor componente (respectiv în situaţia din figura 2.7, dacă cel puţin două din
cele trei elemente furnizează acelaş semnal, acest semnal va indica starea în care se află
sistemul).
unde:
- m<n,
- R - este fiabilitatea oricăruia dintre elementele componente identice ale
sistemului.
44
Capitolul 2 Bazele matematice ale fiabilităţii
R s = [1 - (1 - R α ) ⋅ (1 - R β )] ⋅ Rγ (2.66)
unde:
R α = R 1 ⋅ R 2 ⋅ [1 - (1 - R 3 ) ⋅ (1 - R 4 )] (2.67)
Rβ = R 5 ⋅ R 6 (2.68)
R γ = R7 ⋅ R8 ⋅ R9 (2.69)
45
Capitolul 2 Bazele matematice ale fiabilităţii
Pentru exemplul din figura 2.9, s-a aplicat setul de ipoteze (H 1 , H 2 ) mai întâi
elementului A 3 (figura 2.10 şi figura 2.11), pentru care:
P ( A 3 /H1 ) = [1 - (1 - P(A 1 )) ⋅ (1 - P(A 2 ))] ⋅ [1 - (1 - P(A 4 )) ⋅ (1 - P(A 5 ))] (2.72)
R 3(t) = p 3(t) {1 - [1 - p1 (t)] ⋅ [1 - p2 (t)]} ⋅ {1 - [1 - p 4 (t)] ⋅ [1 - p5 (t)]} + [1 - p3 (t)] ⋅ {1 - [1 - p1 (t) ⋅ p 4 (t)] ⋅ [1 - p2 (t) ⋅ p5 (t)]} (2.75)
46
Capitolul 2 Bazele matematice ale fiabilităţii
47
CAPITOLUL 3
49
Capitolul 3 Fiabilitatea previzională a sistemelor electrice
50
Capitolul 3 Fiabilitatea previzională a sistemelor electrice
creşterea numărului de elemente componente (n), aşa cum se vede şi în figura 3.1.
3.3.2. Redundanţa
După cum se vede şi din figura 3.2, chiar dacă fiabilitatea componentelor utilizate
este redusă, odată cu majorarea nivelului de redundanţă creşte şi fiabilitatea sistemului
(a se vedea pct. 2.3.4).
51
Capitolul 3 Fiabilitatea previzională a sistemelor electrice
t ⋅ ∆A
R(t) = exp - ⋅ λ (3.5)
100
b) Regimul de impulsuri influenţează atât prin formă cât şi prin succesiunea
impulsurilor. În general, pentru rata de defectare se poate scrie o relaţie de forma:
t tp
λ = λi ⋅ i + λ p ⋅ + f ⋅ Nc (3.6)
T T
unde:
t i - durata impulsului;
t p - durata pauzei dintre două impulsuri succesive;
T - perioada impulsurilor;
f - frecvenţa de repartiţie a impulsurilor;
λ i - rata de defectare pe durata impulsului;
λ p - rata de defectare pe durata pauzei;
52
Capitolul 3 Fiabilitatea previzională a sistemelor electrice
Încă din faza de studiu tehnico-economic (STE) a unui proiect, trebuie specificată
fiabilitatea sistemului, plecând de la comparaţii cu produse similare considerate
satisfăcătoare sau foarte bune, ori de la cerinţele obiective particulare ale proiectului.
În acest scop, este necesar ca plecând de la fiabilitatea globală a sistemului, să se
determine (aloce) obiectivele de fiabilitate pe fiecare subsistem, modul, până la
elementele componente.
Dacă R* este fiabilitatea impusă sistemului, iar R i * fiabilitatea alocată subsistemului
i, se impune satisfăcută condiţia:
f(R 1* , R *2 , ..., R *n ) ≥ R * (3.8)
De exemplu, în cazul ipotezelor pentru calculul fiabilităţii previzionale, sistemul are
o schemă logică de fiabilitate de tip serie, pentru care se va scrie:
n
∏ R i* (t) ≥ R * (t) (3.9)
i=1
sau:
53
Capitolul 3 Fiabilitatea previzională a sistemelor electrice
1 1
∑ λi* ≤ ln (3.10)
t R * (t)
deoarece:
Păstrând aceeaşi proporţie, partea din rata de defectare a noului sistem (λ i *), alocată
subsistemului "i" va fi:
λi* = wi ⋅ λ * (3.14)
ui ⋅ λi ui* ⋅ λi*
= (3.18)
λ λ*
54
Capitolul 3 Fiabilitatea previzională a sistemelor electrice
ui λ *
λi* = * ⋅ ⋅ λi (3.19)
ui λ
ni ⋅ t ⋅ λ*
λ*i = (3.20)
n
ti ⋅ Ki ⋅ ∑ ni
i =1
Metoda se aplică în cazul unor rate de defectare variabile în timp, în două variante:
a) Procedeul general
Se defineşte coeficientul de creştere a fiabilităţii noului sistem R* în raport cu aceea a
vechiului sistem R, prin:
n
* ∏R i*
n
R i*
R
K =
=
R
i=1
n
= ∏ (3.21)
i=1 R i
Ri ∏
i=1
Repartiţia sarcinilor de fiabilitate se face după relaţia:
R i* 1
= K 1/n , pentru K 1/n < (3.22)
Ri Ri
sau:
55
Capitolul 3 Fiabilitatea previzională a sistemelor electrice
1/n
* (t)
R
R i* (t) = R i (t) (3.23)
R(t)
b) Procedeul ratei de defectare limită
Există anumite cazuri în care, din considerente tehnice sau economice, fiabilitatea
nu poate fi ridicată peste anumite limite. Dacă în urma aplicării metodelor anterioare, se
ajunge la situaţia depăşirii posibilităţilor de realizare a fiabilităţii cerute, este necesară
refacerea repartiţiei sarcinilor de fiabilitate pe subsisteme, ţinând cont de limitele de
fiabilitate impuse la o parte din componente, dar şi de satisfacerea fiabilităţii globale la
întreg sistemul. Se pleacă de la principiul repartiţiei armonice, expus mai sus, separând
cele n subsisteme în două (figura 3.6):
- o grupă, cu subsistemele pentru care a fost obţinută deja fiabilitatea limită;
- o a doua grupă, cu subsistemele pentru care se reface repartiţia sarcinilor de
fiabilitate.
Fiabilitatea noului sistem va fi:
n m n -m
R* = ∏ R i* = ∏ RLj ∏ Rk* (3.24)
i=1 j=1 k =1
56
Capitolul 3 Fiabilitatea previzională a sistemelor electrice
1 - exp (- λ * ⋅ t) λ * MTBF
C= = = (3.29)
1 - exp (-λ ⋅ t) λ MTBF*
Deci sarcinile de fiabilitate ce revin fiecărui subsistem sunt date de relaţia:
R i* = 1 - C ⋅ (1 - R i ) (3.30)
57
Capitolul 3 Fiabilitatea previzională a sistemelor electrice
unde:
- , a şi b sunt constante
- iar MTBF şi MTBF 0 sunt valorile timpilor medii de bună funcţionare,
corespunzătoare costurilor C şi C 0 .
58
Capitolul 3 Fiabilitatea previzională a sistemelor electrice
- modul minim de defectare - reprezintă setul cel mai mic de elemente primare care
fiind defecte simultan, conduc la defectarea sistemului;
- nivelul ierarhic - reprezintă totalitatea elementelor care sunt echivalente
structural şi care ocupa poziţii echivalente în structura arborelui de defectare.
Metoda are la bază logica binară, prin care în mod formal o funcţie a sistemului este
asimilată unei funcţii binare, ale cărei variabile sunt defecţiunile primare şi care este
sintetizată cu elemente NU, ŞI, SAU.
Pe baza analizei prin metoda arborelui de defectare, se poate obţine fie
probabilitatea de defectare, fie rata de defectare:
a) Evaluarea probabilităţii de defectare foloseşte proprietăţile porţilor logice: ŞI,
SAU, INVERSOR (figura 3.8).
Astfel, la ieşirile celor trei porţi logice, probabilitatea de a avea defect este:
- la ieşirea porţii ŞI
P(A) ⋅ P(B), pentru A si B independente
probabilitatea ( A defectşi B defect=) P(A ∩B ) =
P ( A /B ) ⋅ P(B) = P(A) ⋅ P ( B /A ) ,pentru evenimente dependente
- la ieşirea porţii SAU
59
Capitolul 3 Fiabilitatea previzională a sistemelor electrice
R ( t ) =1 − F ( t ) =1 − FA ( t ) − FB ( t ) + FA ( t ) ⋅ FB ( t ) =1 − FA ( t ) ⋅ 1 − FB ( t ) =R A ( t ) ⋅ R B ( t )
Cum:
( t ) exp( −λA ⋅ t) şi R B=
R A= (t) exp( −λ B ⋅ t) ;
( t ) exp( − λA ⋅ t − λB ⋅ t) ;
R=
unde:
1
αi = (3.36)
1 - exp(- λi ⋅ t)
Un caz particular îl constituie cel al elementelor identice legate în paralel, alcătuind
scheme redundante:
N⋅λ
λs = N -1 (3.37)
∑ αj
j=0
unde:
1
α= (3.38)
1 - exp(-λ ⋅ t)
Se observă că la limită:
t → 0 => α - > ∞ => λ s = 0
t → ∞ => α - > 1 => λ s = λ
În afară de simbolurile porţilor logice, se mai folosesc şi alte simboluri grafice
60
Capitolul 3 Fiabilitatea previzională a sistemelor electrice
pentru configurarea arborelui de defectare, semnificaţia acestora fiind dată în figura 3.9.
ROMBUL - simbolizează un
eveniment de defectare care nu este
analizat până la cauze.
DREPTUNGHIUL - simbolizează
defectarea ca eveniment rezultant al
propagării defectelor primare.
61
Capitolul 3 Fiabilitatea previzională a sistemelor electrice
62
Capitolul 3 Fiabilitatea previzională a sistemelor electrice
În baza formalismului din figura 3.10 şi figura 3.11 se pot defini următoarele
mărimi:
- P i (t), probabilitatea ca sistemul să fie în starea "i" la timpul "t" (starea "i"
poate fi o stare de defect sau una de bună funcţionare);
- A(t), disponibilitatea instantanee, care reprezintă probabilitatea ca un sistem să
63
Capitolul 3 Fiabilitatea previzională a sistemelor electrice
fie în stare de bună funcţionare la momentul "t", oricare ar fi starea în care acesta s-a
aflat iniţial;
- A F (t), disponibilitatea instantanee, pentru sistemul care iniţial se află în stare de
bună funcţionare;
- A D (t), disponibilitatea instantanee pentru sistemul care iniţial se află în stare de
defect.
Stările probabile ale unui sistem, pot fi reprezentate pe intervale discrete sau
continue, printr-un multigraf orientat, care poartă numele de diagrama Markov. Pentru
un sistem fără redundanţă, diagrama Markov este prezentată în figura 3.12.
Nodurile din diagrama Markov, reprezintă stările posibile ale sistemului (i=1, i=2).
Arcele orientate, dintre noduri, reprezintă tranziţiile dintre stările sistemului
caracterizate prin următoarele probabilităţi:
- p 12 (T), reprezintă probabilitatea ca sistemul să treacă din starea 1 în starea 2,
pe perioada T;
- p 21 (T), reprezintă probabilitatea ca sistemul să treacă din starea 2 în starea 1,
pe perioada T.
Buclele ataşate nodurilor din diagrama Markov au următoarea semnificaţie:
- b 1 (T)=1-p 12 (T), reprezintă probabilitatea ca sistemul să rămână în starea 1 pe
perioada T;
- b 2 (T)=1-p 21 (T), reprezintă probabilitatea ca sistemul să rămână în starea 2 pe
perioada T.
Dacă ratele de defectare şi cele de reparaţie (λ şi μ) sunt constante în timp, procesul
este staţionar, iar curbele disponibilităţii evoluează ca în figura 3.13.
64
Capitolul 3 Fiabilitatea previzională a sistemelor electrice
Dacă procesul este nestaţionar, curbele disponibilităţii iau forme diverse, aşa cum
se prezintă în figura 3.14 pentru perioada de tinereţe a sistemului, sau în figura 3.15
pentru cea de uzură/îmbătrânire.
65
Capitolul 3 Fiabilitatea previzională a sistemelor electrice
Figura 3.18. Profilul de funcţionare al fiabilităţii Figura 3.19 Diagrama MARKOV a fiabilităţii
sau:
[Pi (nT + T)] = [q(T)] ⋅ [Pi (nT)] (3.41)
unde:
T - mărimea eşantionului din algoritmul pentru calculator;
n - numărul de iteraţii care se aplică;
nt=T - durata misiunii pentru care se calculează disponibilitatea sistemului.
Din relaţia (3.40) se vede că suma elementelor de pe coloanele matricei q(T) este
egală cu unitatea.
66
Capitolul 3 Fiabilitatea previzională a sistemelor electrice
care pentru cazul în care sistemul iniţial se află în stare de bună funcţionare, devine:
67
Capitolul 3 Fiabilitatea previzională a sistemelor electrice
sau:
[P i (T)] = [q1 (T)] ⋅ [P i (0)] (3.48)
P 1(2T)
b 1" (T) p "21 (T) P 1 (T)
⋅ (3.49)
=
P 2 (2T) "
p 12 (T) b 2" (T) P 2 (T)
în care dacă se înlocuieşte matricea Pi ( T ) cu expresia (3.45) ori (3.48) se obţine:
1
0
unde: P i(0)] = dacă iniţial sistemul se află în stare de funcţionare
0 dacă iniţial sistemul se află în stare de defect
1
Evident, procesul fiind nestaţionar, la fiecare iteraţie se va calcula o nouă matrice
de tranziţie [q(T)] de forma:
b 1 (T) p 21 (T)
[q(T)] = (3.52)
p 12 (T) b 2 (T)
sau:
68
Capitolul 3 Fiabilitatea previzională a sistemelor electrice
Pentru orice sistem, probabilităţile tranziţiilor dintr-o stare în alta (p ij (T) şi p ji (T))
precum şi a buclelor, se pot scrie în funcţie de F(T) şi M(T):
p 12 (T) = F(T) (3.56)
unde:
F(T) - probabilitatea de defectare a sistemului în timpul T;
M(T) - probabilitatea ca sistemul defect să fie reparat în timpul T.
Desigur, pentru λ(t) şi μ(t) constanţi, F(t) şi M(t), nu se schimbă de la o iteraţie la
alta.
Pentru timpii de defectare şi reparaţie consideraţi distribuiţi exponenţial, expresiile
de mai sus devin:
F(T) = p12 (T) = 1 - exp(-λ ⋅ T) (3.60)
λ ⋅ T (λ ⋅ T)2 (λ ⋅ T)3 k ( λ ⋅ T)
k
exp(-λT) = 1 - + - +...+ (-1) ⋅ = 1 - λ⋅T (3.64)
1! 2! 3! k!
69
Capitolul 3 Fiabilitatea previzională a sistemelor electrice
d
£ Pi (t) = s [Pi (s)] - [Pi (0)] (3.69)
dt
şi
£[Pi (t)] = [Pi (s)] (3.70)
ecuaţia (3.68) devine:
P 1 (0) 1
=
P 2 (0) 0
în relaţia (3.71), se obţine ecuaţia matriceală:
λ + s - µ P 1 (s) 1
⋅ = (3.72)
- λ µ + s 2 0
P (s)
70
Capitolul 3 Fiabilitatea previzională a sistemelor electrice
s + λ 0 P 1 (s) 1
⋅ = (3.79)
- λ s P 2 (s) 0
din care:
1
P1 (s) = (3.80)
s+λ
Aplicând transformata Laplace inversă:
71
Capitolul 3 Fiabilitatea previzională a sistemelor electrice
s - µ P 1 (s) 0
⋅ = (3.83)
0 s + µ P 2 (s) 1
din care se obţine:
1
P 2 (s) = (3.84)
s+µ
Aplicând transformata Laplace inversă:
Cum P1 ( t ) + P2 ( t ) =
1 , rezultă că:
72
Capitolul 3 Fiabilitatea previzională a sistemelor electrice
73
CAPITOLUL 4
FIABILITATEA PARAMETRICĂ
75
Capitolul 4 Fiabilitatea parametrică
Figura 4.2 Evoluţie parametrică de tip polar Figura 4.3 Evoluţie parametrică uniformă
unde:
b - viteza constantă de degradare a parametrilor X io de la componentele
observate:
X i ′ - X i0
b= (4.4)
t′
76
Capitolul 4 Fiabilitatea parametrică
77
Capitolul 4 Fiabilitatea parametrică
- selecţia sistemului;
- stabilirea modelului matematic (funcţia de transfer);
- validarea experimentală a modelului.
Uneori, datorită complexităţii relaţiilor analitice şi a faptului că acestea nu ţin cont
de efectele mediului ambiant sau alţi factori necunoscuţi, se procedează la determinarea
funcţiei de transfer pe cale experimentală.
j a sistemului.
78
Capitolul 4 Fiabilitatea parametrică
y j = f( x1 , x 2 ,..., xm )
min
(4.7)
y j max = f( x1 , x 2 ,..., xm )
Aşa cum am arătat mai sus, dependenţa mărimilor de ieşire de cele de intrare este
de forma relaţiei (4.5), care în general este o ecuaţie diferenţială cu parametri variabili.
Pentru calcule, vom transcrie ecuaţia (4.5) sub forma dependenţei abaterilor absolute
ale mărimilor de ieşire de cele ale mărimilor de intrare ale schemei conceptuale din
figura 4.5:
∆ y j = a 1j ∆ x 1 + a 2j ∆ x 2 + ... + a mj ∆ x m (4.9)
În acest caz, condiţiile iniţiale fiind nule, ecuaţia (4.9) este o ecuaţie diferenţială
omogenă.
Considerând abaterile mici în comparaţie cu valoarea nominală, coeficienţii a ij se
pot determina din dezvoltarea în serie TAYLOR a expresiei (4.9) si neglijând derivatele
de ordin mai mare că:
m ∂yj
∆yj= ∑ ∆ xi
∂ xi
(4.10)
i =1
de unde rezultă:
∂yj
a ij = (4.11)
∂ xi
Scriind ecuaţia (4.10) sub forma abaterilor relative:
∆yj m ∂y j x ∆x
yj
= ∑ ⋅ i⋅
∂ xi y j xi
i (4.12)
i =1
79
Capitolul 4 Fiabilitatea parametrică
Cu notaţiile:
∆yj
δyj=
yj
(4.14)
δ xi = ∆ xi
xi
şi expresia senzitivităţii relaţia (4.9) devine:
m
δy j= ∑ Si δ xi (4.15)
i =1
80
Capitolul 4 Fiabilitatea parametrică
intrare.
Caracteristicile unui domeniu de funcţionare bidimensional, sunt date în figura 4.6.
81
Capitolul 4 Fiabilitatea parametrică
Metoda experimentală este o metodă simplă, nu necesită calcule, dar este de durată.
Se utilizează această metodă, când la proiectarea unui sistem nu se cunoaşte
suficient comportamentul la fiabilitate al elementelor componente (sau o parte a
acestora) şi constă în următorii paşi:
- având loturile cu componente reprezentative din distribuţii obişnuite, se alege
la întâmplare câte o componentă de fiecare tip, se realizează produsul şi se măsoară
parametrii de ieşire;
- se descompune sistemul în elementele folosite care se repun în loturile fiecărui
tip, se extrage din nou câte o componenta de fiecare tip, pentru reproducerea unui nou
sistem identic şi din nou se măsoară parametrii de ieşire;
- repetând aceste experienţe de un număr mare de ori, se obţine distribuţia
căutată a parametrilor de ieşire.
(X) : x 1 , x 2 ,..., x k
(4.16)
(Y) : y 1 , y 2 ,..., y k
82
Capitolul 4 Fiabilitatea parametrică
y = ab x (4.18)
sau:
y = ax 2 + bx + c (4.19)
Intuitiv, se observă din figura 4.7 că cea mai bună estimare a aproximării liniare a
funcţiei teoretice este o dreaptă trasată de aşa manieră, încât diferenţele dintre Y
observat şi Y aşteptat să fie minime. Această dreaptă, numită dreapta de regresie liniară
simplă sau dreapta diferenţei celor mai mici pătrate, este astfel încât suma pătratelor
ecartelor în Y să fie minimă.
Fie e i eroarea reziduală, respectiv diferenţa între valoarea observată y i pentru un x i
şi valoarea estimată y i plecând de la dreapta de regresie (4.17):
ei = yi - a - bxi (4.20)
cu soluţiile:
a = y - bx
K
(4.23)
∑
x i y i - K x⋅y
b = i=1
K
∑
x i2 - n x 2
i=1
83
Capitolul 4 Fiabilitatea parametrică
K
∑ xi
x = i=1
K
unde: K
(4.24)
∑ yi
y = i=1K
Procedând la fel, în cazul regresiei liniare multiple:
y j = a + b1 x1j + b2 x2j + ... + bn xnj (4.25)
Anulând derivatele parţiale de ordinul întâi ale expresiei (4.26), se obţine sistemul:
n
∂∆
∂a
=2 ∑[ y j - (a + b 1 x 1 j + b 2 x 2 j + ... + b n x nj )](-1) = 0
j =1
n
∂∆
∂ b1
=2 ∑[ y j - (a + b 1 x 1j + b 2 x 2j + ... + b n x nj )](- x 1j ) = 0 (4.27)
j =1
..............................................................................................
n
∂∆
∂ bn
=2 ∑[ y j - (a + b 1 x 1j + b 2 x 2j + ... + b n x nj )](- x nj ) = 0
j =1
n n n n
∑ ∑
na + b1 x1j + b 2 x 2j + ... + b n x nj =
∑ ∑ yj
j=1 j=1 j=1 j=1
n n n n n
∑x ∑x ∑x x ∑x x ∑y x
2
a + b1 + b 2 + ... + b n =
j=1 1j 1j 1j 2j 1j nj j 1j
j=1 j=1 j=1 j=1
(4.28)
n n n n n
∑ ∑ ∑
a x 2j + b1 x 2jx1j + b 2 x 22j + ... + b n x 2jx nj =
j=1
∑ ∑ y j x 2j
j=1 j=1 j=1 j=1
............................................................................................................
n n n n n
a
∑ x nj + ∑ +
b1 x njx1j b 2 x njx 2j ∑ + ... + ∑
b n x nj 2 =
∑ y jx nj
j=1 j=1 j=1 j=1 j=1
84
Capitolul 4 Fiabilitatea parametrică
n n n n
1 1
a= ∑
n j= 1
yi - b1
n j= 1 ∑
x 1j + b 2 ∑
x 2j + ... + b n x nj
∑ (4.29)
j= 1 j= 1
sau mai sintetic:
n n
1
a=y- ∑ b i x i ; xi = ∑
n j= 1
x ij (4.30)
j= 1
n
air =
∑xij xrj - xr
j=1
unde: (4.32)
n
a =
ip ∑y j xpj - y
j=1
85
Capitolul 4 Fiabilitatea parametrică
a1p
a2p
.
[Aip ] = (4.36)
.
.
anp
Cu aceste mărimi determinate se poate trasa distribuţia:
Y = f(x) = a + b1x1 + a 2 b2 +... + bn x n (4.37)
∂F( x1 , x2 ,..., xn )
; i = 1,2,..., n (4.39)
∂ xi
xi 0
∂F
În funcţie de valorile calculate, se procedează astfel:
∂ xi
x i0
∂F
- valorile mărimilor de intrare şi interne pentru care > 0 , se notează cu x iM şi
∂ xi
se introduc în relaţia (4.38), determinându-se:
86
Capitolul 4 Fiabilitatea parametrică
∂F
- valorile mărimilor de intrare şi interne pentru care < 0 , se notează cu x im şi
∂ xi
se introduc în relaţia (4.38), determinându-se
Y m = F( x 1m , x 2m ,...) (4.41)
Condiţia ca sistemul să funcţioneze este:
ymin ≤ Ym
(4.42)
YM ≤ ymax
Metoda este simplă şi nu necesita calcule lungi, mai ales că nu se calculează decât
cele doua cazuri nefavorabile.
Dacă cele două valori extreme sunt în afara domeniului de toleranţă (aceasta nu
înseamnă neapărat că sistemul a fost rău calculat, ci doar că metoda este
nesemnificativă în acest caz).
87
Capitolul 4 Fiabilitatea parametrică
xN T
k + 2xk
x ak = x N
k + η kh (4.44)
6
unde:
xN
k - valoarea nominală a parametrului xk ;
x Tk - toleranţa parametrului xk ;
x 1k ≤ x ak ≤ x 2k (4.45)
iii) Valorile lui x ak ce satisfac inecuaţia (4.45), se introduc în modelul (4.43), din
care, în urma datelor obţinute prin încercările privind variaţia parametrilor interni şi de
intrare, se determină densitatea de probabilitate f(y j ) a parametrilor de ieşire aleatori y j .
iv) Se formulează un criteriu cantitativ de determinare a fiabilităţii sistemului şi
anume, fiabilitatea unui sistem S la momentul t, P(S,t), se poate defini prin
probabilitatea ca parametrii de ieşire y j (t) la momentul t>0, să se încadreze în limitele
y j 1, y j 2, admise apriori pentru funcţionarea corectă a sistemului:
88
CAPITOLUL 5
FIABILITATEA EXPERIMENTALĂ ŞI OPERAŢIONALĂ
5.1. Introducere
Testele grafice de fiabilitate în cazul celor trei legi de distribuţie mai des utilizate,
folosind aşa-zisele hârtii de probabilitate, au fost prezentate la subcapitolul 1.7, urmând ca
într-o lucrare de laborator să fie prezentate în detaliu şi aspectele practice de validare a
legilor de distribuţie, precum şi metodologia de determinare a indicatorilor de
89
Capitolul 5 Fiabilitatea experimentală şi operaţională
fiabilitate.
5.4.1. Testul χ 2
unde θ este numărul gradelor de libertate (care de exemplu pentru distribuţia normală
este 2, respectiv media m şi abaterea medie pătratica σ, pentru distribuţia Weibull este 3
ş.a.m.d.).
90
Capitolul 5 Fiabilitatea experimentală şi operaţională
Concluzia se enunţă astfel: legea de distribuţie este cea presupusă, dacă pentru un
anumit prag de semnificaţie α este îndeplinită condiţia:
χ θ2 ≤ χ θ2 ,α (5.3)
unde:
X i ', sunt limitele intervalelor disjuncte în care s-au grupat observaţiile şi anume:
X i ': X 0 ' = - ∞,..., X K ' = + ∞.
În relaţia (5.4), F x (X i ) reprezintă funcţia de repartiţie teoretică care, de exemplu
pentru repartiţia normală cu N(0,1) are forma:
X i′
(X ) 2
1
F x (X i ′) =
2π ∫
exp - i d X i
2
(5.5)
-∞
5.4.2.Testul KOLMOGOROV-SMIRNOV
0 dacă i<0
i dacă 0 < i ≤ n
F n ( X i ) = P(X ≤ X i ) = (5.6)
n
1 dacă i>n
91
Capitolul 5 Fiabilitatea experimentală şi operaţională
λ
P dn ≤ α = 1 - α = K(λα ) (5.8)
n
Valoarea lui λ α se obţine din tabele în funcţie de nivelul de semnificaţie α.
În concluzie, dacă:
λα
dn < (5.9)
n
se acceptă ipoteza concordanţei dintre repartiţia empirică şi aceea teoretică, în caz
contrar se respinge.
92
CAPITOLUL 6
MENTENABILITATEA ŞI DISPONIBILITATEA SISTEMELOR
În subcapitolele 1.9 şi 1.10 ale acestei lucrări s-au prezentat bazele teoretice ale celor
două concepte de mentenabilitate şi disponibilitate, care permit caracterizarea unui
produs prin performanţe: tehnice, economice şi de disponibilitate.
Din aceste definiţii, rezultă următoarele observaţii:
- reducerea numărului de defectări şi importanţa acestora, constituie domeniul
fiabilităţii;
- reducerea duratei lucrărilor de mentenanţă şi a costurilor acestora, constituie
domeniul mentenabilităţii;
- realizarea unor produse cu durată de viaţă mare, siguranţă în exploatare şi preţ
de cost accesibil, constituie domeniul disponibilităţii.
Ca şi fiabilitatea, mentenabilitatea se creează în procesul de concepţie al produselor,
fiind necesar să se prevadă: accesul uşor la diferite locuri de intervenţii posibile,
posibilitatea de măsurare şi accesul uşor la punctele de măsurare, posibilitatea şi
uşurinţa de montare şi demontare a diferitelor elemente constructive, elaborarea de
instrucţiuni precise pentru defecţiuni previzibile.
Acţiunile de mentenanţă şi diagnoză, sunt simulate în laborator, pe prototip sau pe
model, pentru a putea garanta o mentenabilitate cât mai ridicată.
În continuare ne vom ocupa de problema evaluării şi optimizării previzionale a
mentenabilităţii.
93
Capitolul 6 Mentenabilitatea şi disponibilitatea sistemelor
Metoda examinări documentelor tehnice sau metoda lui BAZOVSKY, necesită o echipă
de specialişti în mentenanţă, prezintă dezavantajul incertitudinii asupra duratelor de
reparaţie evaluate şi nu se pretează la o verificare contractuală a obiectivelor de
mentenanţă.
Metoda arborilor de mentenanţă, elimină dezavantajele celor prezentate anterior, fiind
cel mai des utilizată. Arborele de mentenanţă este o reprezentare grafică a unei operaţii
logice de mentenanţă, furnizând procedurile calitative şi cantitative necesare acestei
operaţii. Potrivit acestei metode din analiza unei operaţii de mentenanţă se remarcă trei
etape:
I. faza localizării defectului - conţine o succesiune de măsurători făcute într-o
ordine logică şi eficientă, pentru localizarea cât mai rapidă a defectului, ca sediu şi
natură a acestuia;
II. faza de reparaţie - care constă în înlocuirea efectivă a componentei defecte a
sistemului;
III. faza de etalonare şi control - care constă în verificarea sistemului reparat şi
stabilirea conformităţii cu caracteristicile iniţiale, după remedierea defecţiunii.
Structura unui arbore de mentenanţă cu şase elemente reparabile, este dată în
figura 6.1.
94
Capitolul 6 Mentenabilitatea şi disponibilitatea sistemelor
Pentru cazul unui sistem compus din cinci elemente, cu schemă logică de tip serie
(figura 6.2), caracterizate prin ratele de defectare:
λ 4 > λ 5 > λ1 > λ 3 > λ 2 (6.1)
ordinea măsurătorilor pentru identificarea elementului defect este dată în figura 6.3,
fiind în funcţie de mărimea ratei de defectare.
1
F = max ; i = 1,2,3,4 (6.4)
Ti
Arborele de mentenanţă, atunci când se are în vedere criteriul accesibilităţii la
exemplul considerat, este dat în figura 6.5.
96
Capitolul 6 Mentenabilitatea şi disponibilitatea sistemelor
λ 1
F = max 6 i ⋅ ⋅ H ⋅ H * (6.7)
T
∑
i =1
λi i
98
Capitolul 6 Mentenabilitatea şi disponibilitatea sistemelor
Una din problemele economice care trebuie rezolvată este cea legată de
determinarea momentului cel mai avantajos pentru a efectua o acţiune de mentenanţă
preventivă. Condiţiile în care se justifică acţiunile de mentenanţă, sunt următoarele:
a) înlocuirea preventivă şi planificată a unui dispozitiv, trebuie să coste mai
puţin decât înlocuirile efectuate la avarie;
b) rata de defectare a componentei programate pentru acţiunea de mentenanţă
preventivă, trebuie să fie crescătoare (în perioada de uzură).
Notaţiile utilizate în continuare, au următoarele semnificaţii:
c 1 - costul înlocuirii unui element aflat în stare de funcţionare;
c 2 - costul unei defectări neaşteptate (c 2 >c 1 );
T - vârsta la care a ajuns elementul înlocuit;
f(t) - densitatea de probabilitate (a se vedea pct.1.3.4);
R(t) - funcţia de fiabilitate (a se vedea pct.1.3.1.);
m(t r ) - timpul mediu între reparaţii (a se vedea şi pct.1.9).
99
Capitolul 6 Mentenabilitatea şi disponibilitatea sistemelor
Valoarea timpului optim se determină grafic, fie pe baza costului unitar minim
(rel.(6.9)), aşa cum se vede în figura 6.9, fie pornind de la relaţia (6.11), aşa cum se vede
în figura 6.10.
Figura 6.9. Timpul optim folosind rel. (6.9) Figura 6.10. Timpul optim folosind rel. (6.11)
În acest caz, are loc o supraveghere continuă a vârstei fiecărui element, astfel încât
atunci când acesta atinge vârsta T, să fie înlocuit.
În comparaţie cu metoda precedentă, se impun următoarele observaţii:
- numărul de elemente schimbate se reduce;
- vârsta elementelor trebuie cunoscută, ceea ce implică o organizare specială;
- costul înlocuirilor este mai mare, deoarece nu se schimbă decât un element de
fiecare dată.
Determinarea preţului ce revine pe unitatea de timp şi produs, se face după cum
urmează.
Dacă se consideră un element înlocuit la momentul iniţial, el va fi înlocuit din nou
fie la un moment t<T, datorită avariei (mentenanţă reactivă), fie la un moment t=T
planificat (mentenanţă preventivă).
Speranţa matematică a duratei de viaţă va fi:
T
∫
M(T) = R(T)dt (6.12)
0
100
Capitolul 6 Mentenabilitatea şi disponibilitatea sistemelor
∫R(t)dt
0
Pentru minimizarea costului unitar K se procedează la derivarea şi apoi la anularea
expresiei (6.14), de unde se obţine valoarea optima T*.
Însă calculul se poate efectua şi în alt mod, care să pună în evidenţă diferenţa dintre
cele două tipuri de mentenanţă.
Astfel, scriind expresiile:
- timpului mediu între acţiunile de mentenanţă preventive:
T
∫ R(t)dt
MTBFP = 0 (6.15)
R(T)
- timpului mediu între acţiunile de mentenanţă reactive:
T
∫ R(t)dt
MTBFR = 0 (6.16)
1 - R(T)
inversul speranţei matematice a duratei de viaţă (6.12) se poate scrie:
1 1 1
= + (6.17)
M(T) MTBFP MTBFR
Deci, costul pe unitatea de timp şi produs este:
c1 c2 c R(T) c F(T)
K= + = 1 + 2 (6.18)
MTBFP MTBFR T T
R(t)dt ∫
R(t)dt ∫
0 0
unde: F(T) = 1 - R(T)
Determinarea timpului optim se face de asemenea grafic (figura 6.11).
101
Capitolul 6 Mentenabilitatea şi disponibilitatea sistemelor
∫
R(t)dt R(t)dt∫
0 0
6.2.3. Mentenanţa aleatoare
În acest caz, înlocuirile au loc când elementele au atins o vârstă critică, la momente
aleatoare de timp, astfel încât înlocuirile să fie practice şi economice.
Aceste momente depind de:
- imobilizarea întregului sistem (instalaţie) din diverse cauze, când se profită de
ocazia respectivă pentru a schimba elementele ce au depăşit vârsta critică;
- opririle pentru reparaţii periodice sau capitale.
Preţul ce revine pe unitatea de timp şi element în acest caz, depinde de frecvenţa
opririlor favorabile, precum şi de forma particulară a legii de distribuţie a timpilor de
defectare.
Calculele sunt foarte complexe şi de aceea vom prezenta o variantă empirică.
Fie M(v), timpul mediu până la defectarea unui element, ţinând cont de faptul că
acesta a atins vârsta "v" şi este în bună stare la momentul favorabil înlocuirii:
Notând în relaţia (6.20) cu:
∞ ∞ ∞
∫ f(t)dt ∫ f(t)dt
v v
∞
∫
R(v) = f(t)dt (6.21)
v
si rezolvând prin părţi prima integrală de la numărătorul fracţiei respective, obţinem:
∞
∫ R(t)dt
M(v) = v (6.22)
R(v)
102
Capitolul 6 Mentenabilitatea şi disponibilitatea sistemelor
103
Capitolul 6 Mentenabilitatea şi disponibilitatea sistemelor
∫ R(t)dt
MTBF(T) = 0 (6.26)
1 - R(T)
În figura 6.13 se reprezintă variaţia ratei de defectare a sistemului z(t), în cazul
sistemului fără operaţii de mentenanţă şi z m (T) pentru sistemul cu operaţii de
mentenanţă de periodicitate egală cu T.
unde:
104
Capitolul 6 Mentenabilitatea şi disponibilitatea sistemelor
n
t t T
IA c = t c1
MTBF1
+ t c2
MTBF2
+ ... = t ∑ MTBF
c
i
i
(6.30)
i =1
105
Capitolul 6 Mentenabilitatea şi disponibilitatea sistemelor
µ 2 + 2 λµ
A(∞ ) = (6.34)
(λ + µ ) 2
În cazul politicii nr. 2, stările posibile ale sistemului, sunt:
1 - cele două subansambluri funcţionează;
2 - un subansamblu funcţionează, iar celalalt este în restabilire;
3 - ambele subansambluri sunt defecte, echipa de mentenanţă lucrând pentru
repunerea în funcţiune a unuia din ele.
Diagrama MARKOV corespunzătoare stărilor sistemului, este dată în figura 6.15,
106
Capitolul 6 Mentenabilitatea şi disponibilitatea sistemelor
µ2 + 2 λµ
A(∞ ) = (6.37)
µ2 + 2 λµ + 2 λ 2
În cazul politicii nr. 3 de mentenanţă, stările posibile ale sistemului sunt:
1 - cele două subansambluri sunt în funcţiune;
2 - unul din cele două subansambluri funcţionează, iar celalalt este defect;
3 - ambele subansambluri sunt defecte;
4 - un subansamblu a fost repus în funcţiune de echipa de mentenanţă, care în
continuare va lucra la repunerea în funcţiune a celui de-al doilea subansamblu.
107
Capitolul 6 Mentenabilitatea şi disponibilitatea sistemelor
Diagrama MARKOV este dată în figura 6.16, iar matricea de tranziţie are forma:
1 - 2λ 0 0 µ
2λ 1 - λ 0 0
[q ] = (6.38)
0 λ 1-µ λ
0 0 µ 1 - (µ + λ )
3 µ 2 + 2 λµ
A(∞ ) = (6.40)
3 µ 2 + 4λµ + 2 λ 2
Aşadar, fiind date valorile λ şi μ, se poate deduce timpul mediu anual de
indisponibilitate, pentru fiecare din cele trei politici adaptate, iar apoi se pot evalua
următoarele costuri:
- costul unei ore de indisponibilitate pentru sistem;
- costul fix de manoperă pe subansamblu şi pe an;
- costul de înlocuire pe sistem, în cadrul fiecărei politici;
- costul anual de indisponibilitate;
- costul anual al manoperei;
- costul anual de repunere în funcţiune;
- costul anual total.
De asemenea, raportul µ / λ joacă un rol fundamental în gestiunea stocului de
materiale, deoarece permite să se adapteze efortul de mentenanţă la nivelul fiabilităţii
elementelor componente ale sistemului.
108
Capitolul 6 Mentenabilitatea şi disponibilitatea sistemelor
∫ ∫
n 5 = N dt φ( τ) ⋅ f(t - τ)dτ = n 3 ⋅ f( t − τ)dt (6.46)
0 0
sau:
t
∫
N ⋅ φ(t)dt = N ⋅ f(t)dt + N ⋅ dt φ( τ) ⋅ f(t - τ)dτ (6.48)
0
109
Capitolul 6 Mentenabilitatea şi disponibilitatea sistemelor
∫
φ(t) = f(t) + φ( τ) ⋅ f(t - τ)dτ (6.49)
0
f * (s)
φ * (s) = (6.53)
1 - f * (s)
sau:
* (s) = φ * (s)
f (6.54)
1 + φ * (s)
110
CAPITOLUL 7
PROBLEME SPECIALE ALE FIABILITĂŢII ŞI DISPONIBILITĂŢII
a) b) c)
111
Capitolul 7 Probleme speciale ale fiabilităţii şi disponibilităţii
În figura 7.1.a, cele două drepte sunt paralele deşi sarcinile sunt diferite (S B >S A ).
Timpii de cădere la sarcină mai mare sunt mai mici. Factorul de formă este acelaşi
(β A =β B ), deci mecanismul fizic de defectare este acelaşi. În această situaţie, se poate
defini un factor de accelerare:
ln t 1A ln t 2A
Ka = = = ... = const. (7.1)
ln t 1B ln t 2B
Fie acum t iA şi t iB , timpii de defectare determinaţi pe baza încercărilor; pentru
aceştia se poate aplica relaţia (7.1):
ln t iA
= K a = const. (7.2)
ln t iB
Altfel, impunându-se un anumit factor de accelerare K a şi determinându-se timpul
de defectare t iB la o încercare accelerată, se poate determina timpul normal de defectare:
ln t iA = K a ln t iB (7.3)
şi
t iA = exp (K a ln t iB ) (7.4)
În figura 7.1.b, cele două drepte nu mai sunt paralele. Deci factorul de accelerare nu
mai este constant, ceea ce înseamnă că cele două mecanisme fizice de defectare sunt
diferite.
În figura 7.1.c, pentru încercare accelerata S B >S A , se obţine o curbă B cu parametrul
de forma β, monoton crescător, ceea ce scoate în evidenţă situaţia unei îmbătrâniri
precoce, echivalentă cu S B >>S A .
Când nu se poate defini un factor de accelerare, se foloseşte metoda funcţiei de
accelerare.
Fie F A (t) şi F B (t) două funcţii de distribuţie cumulative ale timpilor de funcţionare,
la un produs supus solicitărilor S A şi S B , cu S B >S A , pentru care este evident că vom avea
F B >F A .
Dacă θ este timpul pentru care se obţine o probabilitate de defectare 1-R θ la
solicitarea S B şi τ este timpul pentru care se obţine aceeaşi probabilitate de defectare dar
la solicitarea S A , se poate scrie:
τ = ϕ(θ) (7.5)
şi respectiv:
FB (θ) = FA [φ(θ)] = FA ( τ) (7.6)
112
Capitolul 7 Probleme speciale ale fiabilităţii şi disponibilităţii
Se înţelege prin mediu ambiant sau climat tehnic, totalitatea factorilor fizico-chimici şi
biologici de solicitare a componentelor (produselor, sistemelor) tehnice, neproveniţi din
condiţiile interne de funcţionare a acestora, factori ce contribuie la caracterizarea
comportării componentelor (produselor, sistemelor), inclusiv a fiabilităţii,
mentenabilităţii şi disponibilităţii.
Studiul caracterizării mediului ambiant sub aspectele sale de: manifestare, efecte
asupra produselor tehnice, mijloace de protecţie faţă de efectele sale nocive, constituie
ştiinţa climatologiei tehnice.
Mediile pot fi naturale sau artificiale.
Mediul ambiant industrial, reprezintă o sumă de condiţii naturale şi artificiale
suprapuse.
La rândul lor, factorii de mediu sunt foarte diferiţi: temperatură, şocuri termice,
umiditate, radiaţii luminoase şi ionizante, câmpuri electrice şi/sau magnetice, praf,
substanţe chimice pulverulente, lichide sau gazoase, ceaţă salină, tangaj, vibraţii
mecanice, şocuri mecanice, acceleraţii, microorganisme şi alţi factori biologici,
imersiune, presiune atmosferică etc.
În ceea ce priveşte standardizarea acestor climate tehnice, aceasta s-a realizat
inclusiv la noi în ţară, numai pentru aşa-numitele climate geografice:
- macroclimate - care caracterizează în general o zonă geografică întinsă (cald
umedă, cald uscată, temperată sau rece), dar şi zone considerate pe verticala locului
(mare altitudine), ori spaţiul cosmic.
- mezoclimate - care se referă la particularităţi de detaliu geografic sau de altă
113
Capitolul 7 Probleme speciale ale fiabilităţii şi disponibilităţii
1 1
ln t 2 − ln t 1 = B − (7.10)
T2 T1
unde:
t 1 şi t 2 - duratele de viaţă ale materialului corespunzătoare temperaturilor de
funcţionare T 1 şi T 2 ;
B - o constantă de material, care depinde de energia de activare a reacţiilor
chimice de degradare (îmbătrânire).
În baza relaţiei lui ARRHENIUS se deduce şi viteza de degradare termică a
izolaţiilor electrice:
∆W
vT = A ⋅ exp - (7.11)
KT
unde:
A - o constantă de material ce se determină experimental;
ΔW - energia de activare a reacţiilor de degradare;
K=1,38⋅10-23J/oK - constanta lui BOLZMAN;
T - temperatura la care funcţionează dielectricul.
114
Capitolul 7 Probleme speciale ale fiabilităţii şi disponibilităţii
1 d
v = a ⋅ T b ⋅ exp − ⋅ exp c + (7.12)
T T
unde: a, b, c şi d - sunt constante.
Se obţine în cazul dielectricilor, pentru durata de viaţă (L):
β
ln L = α + (7.13)
T
Sau relaţii mai complexe:
β β β
ln L = α + 1 + 2 + 3 + ... (7.14)
T1 T 2 T 3
unde: şi β sunt constante.
În mod similar, se ajunge la stabilirea legii de îmbătrânire şi în cazul materialelor
mecanice. Dacă în relaţia lui ARRHENIUS se ţine cont de efectul intensităţii solicitărilor
mecanice asupra creşterii vitezei de îmbătrânire, se obţine pentru durata de viaţă o
relaţie de forma:
b -c⋅σ
ln L = a + (7.15)
T
unde: c - un coeficient ce ţine cont de contribuţia sarcinii mecanice σ.
Pentru cazul rulmenţilor, la care defectările se produc datorită încălzirilor globale şi
locale provenite din frecări, inclusiv datorită unei ungeri necorespunzătoare, expresia
duratei de viaţă devine:
b
ln L = a + (7.16)
d
T+
(δ - δmin )2/3
unde:
d - ţine cont de mărimea întrefierului funcţional (δ) al rulmentului asupra
încălzirii acestuia;
δ min - întrefierul minim admisibil.
Desigur, pentru a determina influenţa diverşilor factori asupra fiabilităţii
produselor, acestea se supun la o gamă de încercări climatice pe care CEI (Comitetul
Internaţional pentru Electrotehnică) le clasifică în următoarele grupe:
A - frig;
B - căldură uscată;
115
Capitolul 7 Probleme speciale ale fiabilităţii şi disponibilităţii
116
Capitolul 7 Probleme speciale ale fiabilităţii şi disponibilităţii
Categoriile sau tipurile de mediu prezentate în figura 7.2 reprezintă în acelaşi timp
grade sau clase de severitate. Pentru aceste severităţi, se prezintă curbele de distribuţie ale
valorilor unor parametri caracteristici de solicitare: în figura 7.3 se dau curbele de
distribuţie a valorilor temperaturii ambiante; în figura 7.4 se dau curbele distribuţiilor
valorilor umidităţii relative; în figura 7.5 se dau curbele distribuţiei valorilor sarcinilor
de vibraţie; în figura 7.6 se dau curbele distribuţiilor valorilor sarcinilor de şoc.
117
Capitolul 7 Probleme speciale ale fiabilităţii şi disponibilităţii
Tabelul 7.2 Grade de coroziune Tabelul 7.3 Clasificarea după locul de instalare
GRADE DE INTENSITATE ALE LOCUL DE INSTALARE
COROZIUNII MEDIULUI AMBIANT
1 Foarte puţin agresiv 1 În aer liber
2 Puţin agresiv 2 Sub acoperiş
3 Mediu agresiv 3 În încăperi închise neclimatizate
4 Puternic agresiv 4 În încăperi închise climatizate
5 Foarte puternic agresiv
După gradul de agresivitate, substanţele chimice se clasifică conform tabelului
7.4:
Tabelul 7.4 Substanţe chimice agresive
Nr. Denumirea agentului chimic Concentraţia normală Concentraţia
Crt. reprezentativ [%] de avarie
1 Bioxid de sulf (SO 2 ) 0,02
2 Acid clorhidric (HCl) 0,01 De 20 de ori
3 Oxizi de azot raportaţi la N 2 O 5 0,003 concentraţia
4 Amoniac (NH 3 ) 0,02 normală
118
Capitolul 7 Probleme speciale ale fiabilităţii şi disponibilităţii
119
Capitolul 7 Probleme speciale ale fiabilităţii şi disponibilităţii
În ce priveşte gradul de protecţie, acesta este IP-54 sau IP-65, conform STAS
5325/79.
În concluzie, fiabilitatea produselor poate fi asigurată numai prin mijloace
constructiv-tehnologice potrivite, încercări judicioase şi o organizare corectă a
exploatării şi mentenanţei.
120
BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ
121