6.3.

ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT

Evaluarea riscului intrării şi menţinerii în afaceri a firmei pe o piaţă concurenţială

presupune utilizarea unor metode statistice între care pe termen scurt menţionăm metoda
scorurilor sau „credit-scoring”. Ţinta acestei metode este de a stabili pentru fiecare firmă
un indicator de sinteză denumit „scor”, care să permită estimarea stării de faliment a
firmei.
Unul dintre modelele de analiză al stării de faliment este modelul Altman,
denumit şi modelul „Z”.
Modelul Altman este un model statistico-matematic de prognoză a stării de
faliment a firmelor, fiind dezvoltat în S.U.A., în anul 1968, de profesorul Altman. 1
Modelul „Z” cuprinde cinci variabile considerate a fi cele mai reprezentative substări
financiare ale unei companii. Cu ajutorul acestui model, profesorul Altman a reuşit să
prevadă aproximativ 75% din falimentele unor firme cu aproximativ doi ani înaintea
producerii acestora.2
Coeficienţii variabilelor selectate au fost stabiliţi în urma analizei stării economice
şi financiare a unui număr mare de firme, dintre care unele au dat faliment.
Modelul „Z” se prezintă astfel:

Z = 1,2X1 + 1,4X2 + 3,3X3 + 0,6X4 + 1,0X5

unde:

variabila X1 este măsura flexibilităţii firmei şi se determină ca raport între

capitalul circulant (active circulante de exploatare – pasive circulante de exploatare) (KC)
sau fond de rulment (FR), şi activul bilanţier (AB):

KC FR
X1 = sau X1 =
AB AB

1
-A. Neagoe, „Metode de evaluare a riscurilor de faliment”, Tribuna Economică nr. 47, Bucureşti, 1992
2
-G. Vintilă, „Evaluarea statistică a riscului de faliment”, Tribuna Economică nr. 8, Bucureşti, 1996, p. 43
 variabila X2 reprezintă rata autofinanţării activelor totale şi se determină ca raport
între profitul reinvestit (PRI) şi activul bilanţier:

PRI
X2 =
AB

Profitul reinvestit se determină ca diferenţă între rezultatul net al exerciţiului

(RNE) şi dividendele acordate acţionarilor (DIV), adică:

PRI = RNE – DIV

variabila X3 reprezintă rata rentabilităţii economice şi se calculează ca raport între

rezultatul brut al exerciţiului şi activul bilanţier:

RBE
X3 =
AB

variabila X4 pune în evidenţă capacitatea de îndatorare a firmei şi se calculează ca

raport între valoarea de piaţă a acţiunilor (CSVP) şi datoriile pe termen mediu şi lung
(DTML) ale firmei:

CSVP
X4 =
DTML

Pentru firmele necotate la bursă, valoarea de piaţă a acţiunilor va fi egală cu

capitalul social.

variabila X5 măsoară randamentul activelor şi se calculează ca raport între cifra de

afaceri (CA) şi activul bilanţier (AB):
 CA
X5 =
AB

În funcţie de scorul realizat, firmele se ierarhizează pe trei nivele, şi anume:

nivelul I: firme solvabile pentru Z ∈(3, +∞)
nivelul II: firme cu dificultăţi financiare temporare pentru Z ∈(1,8 ; 3)
nivelul III: firme falimentare pentru Z ∈(- ∞; 1,8)
Între dezavantajele aplicării acestei metode amintim:
utilizarea unor informaţii „istorice”
contabilizarea diferită a mişcării patrimoniului
contabilitate „creativă”
evaluări contabile depăşite
Modelul profesorului Altman poate fi aplicat cu bune rezultate pentru firmele
cotate la bursa de valori.

La S.C. ARGOS S.A. vom avea următoarele rezultate ale variabilelor pentru
determinarea modelului „Z”:

Flexibilitatea firmei:

AC - DTS
X1 =
AB

12 .534 .916 −10 .222 .721

X 1 1998 = = 0,1099
21 .021 .879
15 .788 .341 −13 .833 .043
X 1 1999 = = 0,0768
25 .460 .278
18 .851 .916 −15 .885 .301
X 1 2000 = = 0,0949
31 .261 .606
Rata autofinanţării activelor totale:

RNE - DIV
X2 =
AB
 2.226 .872 − 2.039 .370
X 2 1998 = = 0,0089
21 .021 .879
3.836 .397 − 3.141 .753
X 2 1999 = = 0,0273
25 .460 .278
7.015 .474 − 2.051 .876
X 2 2000 = = 0,1588
31 .261 .606
Rata rentabilităţii economice:

RBE
X3 =
AB

3.750 .086
X 3 1998 = = 0,1784
21 .021 .879
6.188 .631
X 3 1999 = = 0,2431
25 .460 .278
8.022 .104
X 3 2000 = = 0,2566
31 .261 .606
Capacitatea de îndatorare:

CS
X4 =
DTML

Întrucât firma nu a contractat în perioada analizată nici un credit pe termen mediu

sau lung, nu am putut calcula valorile pentru variabila X4 din modelul Altman. Prin
urmare, variabila X4 va lua valoarea 0.

Randamentul activelor:

CA
X5 =
AB

27 .420 .838
X 5 1998 = = 1,3044
21 .021 .879
 46 .964 .964
X 5 1999 = = 1,8446
25 .460 .278
67 .812 .346
X 5 2000 = = 2,1692
31 .261 .606
Variabila „Z” din modelul Altman va avea următoarele valori:

Z1998 = 1,2 ⋅ 0,1099 + 1,4 ⋅ 0,0089 + 3,3 ⋅ 0,1784 + 0,6 ⋅ 0 + 1,0 ⋅1,3044 = 2,0375

Z1999 = 1,2 ⋅ 0,0768 + 1,4 ⋅ 0,0273 + 3,3 ⋅ 0,2431 + 0,6 ⋅ 0 + 1,0 ⋅1,8446 = 2,7772

Z 2000 = 1,2 ⋅ 0,0949 +1,4 ⋅ 0,1588 + 3,3 ⋅ 0.2566 + 0,6 ⋅ 0 + 1,0 ⋅ 2,1692 = 3,3522

MODELUL DE ANALIZĂ A RISCULUI “ALTMAN”

DENUMIRE INDICATORI SIMBOL 1998 1999 2000

Flexibilitatea firmei X1 0,1099 0,0768 0,0949
Rata autofinanţării activelor totale X2 0,0089 0,0273 0,1588
Rata rentabilităţii economice X3 0,1784 0,2431 0,2566
Capacitatea de îndatorare X4 0 0 0
Randamentul activelor X5 1,3044 1,8446 2,1692
Variabila “Z” 2,0375 2,7772 3,3522

Evolutia variabilei "Z" din modelul Altman la SC ARGOS SA

2000 3.3522

1999 2.7772 Variabila "Z"

1998 2.0375

0 1 2 3 4

După cum se observă şi din grafic, în anii 1998 şi 1999 valoarea variabilei “Z” s-a
situat în intervalul de siguranţă [1,8 ; 3], firma având în aceşti ani uşoare dificultăţi
financiare, dar adoptând o strategie corespunzătoare pentru relansarea activităţii, în anul
următor, 2000, a înregistrat o creştere depăşind valoarea de 3, ajungând la 3,3522, ceea ce
înseamnă că firma are un risc redus de faliment în perioada următoare.
 Un alt model de analiză a riscului de faliment este modelul Canon-Holder.
Modelul J. Canon şi M. Holder se aplică întreprinderilor industriale cu un număr de 10
până la 500 de salariaţi şi se bazează pe analiza “lichiditate-exigibilitate”. Modelul a fost
construit în anul 1978 prin observarea unui număr de 31 rate pe un eşantion de 190
întreprinderi mici şi mijlocii, din care jumătate au dat faliment în perioada 1970 – 1975.
Modelul Canon şi Holder se bazează tot pe un model Z cu următoarea structură:

Z=16X1+22X2-87X3-10X4+24X5

în care:
variabila X1 reprezintă rata lichidităţii intermediare şi se determină ca raport între
creanţe (CR) şi disponibilităţi băneşti (TR) pe de o parte şi datoriile pe termen scurt, pe
de altă parte, adică:

CR * + TR AC * − S
X1 = =
DTS DTS
unde:
CR* - creanţe, conturi de regularizare şi asimilate, prime privind rambursarea
obligaţiunilor

variabila X2 reprezintă stabilitatea financiară a firmei şi se determină ca raport

între capitalul permanent (CPM) şi pasivul bilanţier (PB):

CPM
X2 =
PB

variabila X3 evidenţiază gradul de finanţare a vânzărilor din surse externe şi se

calculează ca un raport între cheltuielile financiare (CF) şi veniturile din vânzări (CA):

CF
X3 =
CA
 variabila X4 exprimă gradul de remunerare a personalului şi se calculează ca
raport între cheltuielile cu personalul (CP) şi valoarea adăugată (VA), adică:

CP
X4 =
VA

variabila X5 reflectă ponderea rezultatului exploatării în totalul valorii adăugate şi

se calculează ca un raport între rezultatul brut din exploatare (RBE) şi valoarea adăugată:

RBE
X5 =
VA

Gruparea firmelor în funcţie de scorul “Z” Canon-Holder se face astfel:

Z<4 ( firmă aflată într-o situaţie financiară dificilă
4<Z<9 ⇒ firmă cu o situaţie financiară incertă
Z>9 ( firmă cu o situaţie financiară solidă

Între dezavantajele aplicării acestui model menţionăm următoarele:

sunt utilizaţi numai indicatori de stare financiară
indicatorii folosiţi vizează numai o parte din remunerarea capitalului
stabilitatea financiară se poate realiza printr-un grad mare de îndatorare a firmei
lichiditatea intermediară se poate realiza prin creşterea creditului comercial
acordat clienţilor.

Întrucât SC ARGOS SA dispune de mai mult de 1000 de salariaţi, deci cu mult

peste limita de 500 de salariaţi prevăzută pentru modelul Canon-Holder, am considerat
inoportună calcularea variabilelor acestui model şi prin urmare l-am prezentat doar
teoretic.