Atentia vizuala

In fata unui sistem hipercomplex al mediului, pentru a lua decizii

adaptative rapide, fiinta umana apeleaza la mecanisme psihofiziologice
etichetate cu temenul de atentie.

Modelul poate fi invocat si pentru explicarea atentiei voluntare. In urma intentiei

de a prelucra in detaliu un anumit stimul, cortexul activeaza formatiunea
reticulata. Aceasta sporeste nivelul de activare al cortexului, mesajul mai activat
face obiectul unor procesari preferentiale, inhiba celelalte mesaje prin inhibitie
laterala, rezultand o selectie automata a informatiilor ce urmeaza a fi prelucrata
in detaliu.

Concluzie: Atentia nu este un proces de selectie a informatiilor, deoarece

aceasta selectie se realizeaza automat. Nu este cauza selectiei, ci efectul
activarii unitatii cognitive, care inhiba alte unitati cognitive, ceea ce se numeste
atentie, care este decupajul unor unitati cognitive.

Informatiile sunt selectate de procesele ascendente intensitatea stimulului,

frecventa, noutatea si descendenta – valuarea motivationala adaptativa, baza de
cunostinte care, activeaza anumite mesaje.

Atentia nu este realizata de o singura unitate de control centrala, ci de mai

multe structuri neurobiologice. Prelucrarea primara a informatiei vizuale si o mare
parte din cea secundara sunt preatentionale, atentia operand numai asupra
imaginii tridimensionale.

*Modelarea atentiei

La nivel algoritmic, problematica atentiei vizeaza criteriile pe baza carora

se realizeaza procesarea informatiei, cand si cum se realizeaza segreagarea
informatiei. In functie de raspunsul la aceasta s-au conturat trei tipuri de modele
de integrare:

1. Modelul filtrajului timpuriu, care considera ca informatia are loc ca

segregare la nivelul senzorial. Stimulii receptionati la nivelul analizatorilor –» se
extrag informatiile –» informatiile sunt stocate intr-o memorie senzoriala sau de
scurta durata –» informatia trece prin memoria de lunga durata. Filtrele ar fi
acele mecanisme care blocheaza unele informatii si favorizeaza altele.
Experimentele provin din scultarea dihotomica:

ex. Daca la o petrecere ascultam mesajul unui prieten din multimea de mesaje,
il receptionam; daca se pronunta numele nostru inteleem chiar daca nu suntem
atenti, deci am putea spune ca mesajul ignorat din care nu se retine decat
caracteristici fizice are loc inca de timpuriu, inainte de procesarea semantica a
stimulului.
 Dupa acest model selectia informatiei se face dupa caracteristici fizice la
nivel primar, dar experimentele au dovedit ca exista o prellucrarea semantica
inconstienta a informatiei.

2. Modelul filtrajului tarziu, potrivit careia procesarea stimulilor la nivel

senzorial (prelucrarea primara) se ralizeaza automat –» stimulii initiaza detectorii
de trasaturi , care in majoritate functioneaza automat fara atentie –»
recunoasterea lor se face prin punerea in corespondenta a trasaturilor
detectatecu modelele din memoria de lunga durata –» temporar unele din
aceste modele sunt activate, partea activata formand memoria de scurta durata
–» aceasta activare temporara este mentinuta de mecanisme de pertinenta,
carea stabilesc INFORMATII, care sunt relevate sub aspectul motivational –»
selectivitatea intervine, deci dupa initierea procesarilor semantice. Toate
mesajele sunt prelucrate nediscriminativ pana la nivelul prelucrarilor semantice,
moment in care cele cu valori relevante pentru sarcina, fac obiectul procesarii,
iar celelalte sunt ignorate.

Acest model nu poate reactiona, de ce intampinam dificultati in situatia

prezentarii a doua mesaje diferite cu aceeasi intensitate ceea ce nu ar trebui sa
se produca daca filtrarea s-ar face la nivel semantic. De aceea odata cu
inmultirea distractorilor, timpul de reactie ramane constant, doar in cazul in care
identificarea se face dupa procesarea unei singure trasaturi, cand identificarea
presupune procesarea conjugata a doua trasaturi , timpul de reactie creste
liniar. Prima procesare este automata, iar procesarea unei conjunctii de trasaturi
este un proces atentional neautomat.

3. Modelul filtrelor atenuante, este un model hibrid cu ideea de baza ca

filtrul nu functioneaza in maniera totul sau nimic, ci atenueaza semnalele
receptionate procedand la selectii succesive. Stimulii, la care subiectul nu este
atent, sunt prelucrati mai mult sau mai putin in functie de gradul de solicitare a
sistemului cognitiv, daca nu ridica probleme, celelelalte mesaje pot beneficia si
ele de procesari laborioase, daca stimulul solicita o mare parte din resursele
cognitive, procesarea clelorlalte este mult redusa.

4. Modelul neoconexionist porneste de la ideea alocarii de resurse

cognitive, deoarece sistemul cognitiv dispune de un volum llimitat de
reprezentari sau procesari si de aceea el trebuie sa-si elaboreaze o anumita
politica de gesionare a resurselor cognitive.
 Atentia
Neurofiziologia atentiei

Principala formatiune implicata in realizarea atentiei este sistemul

reticulat. Formatiunea reticulata pregateste cortexul si caile senzoriale pentru a
raspunde adecvat la un stimul. Lezarea accidentala sau experimentala a acestei
formatiuni duce la coma profunda. Invers, o serie de cercetari experimentale au
aratat ca stimularea acestei zone duce la trezire in cazul in care animalul (ex.
Pisica) sau subiectul uman ce participa la experiment se afla in stare de somn.
Stimularea formatiunii reticulate atunci cand subiectul se afla in stare de veghe
duce la aparitia reflexului de orientare. Asadar, contributia formatiunii reticulate la
realizarea atentiei nu mai poate fi pusa la indoiala. Aceasta formatiune se afla in
stranse conexiuni cu cortexul. Pe baza sistemului reticulat activator ascendent,
formatiunea reticulata activeaza cortexul, facandu-l disponibil pentru
receptionarea si procesarea semnalelor de la analizator. Formatiunea reticulata
din trunchiul cerebral genereaza o reactie tonica, se alerteaza cortexul, in vreme
ce proiectiile talamice ale sistemului reticulat genereaza o reactie fazica,
implicata in concentrarea si comutarea atentiei. La randul sau, cortexul,
actionand descendent, are o actiune excitatoare sau inhibitoare asupra
formatiunii reticulate.

Stimulii receptionati la nivelul analizatorilor sunt transmisi spre cortex fie

direct, prin caile lemniscale, la zonele specifice de proiectie, fie indirect, colateral,
prin medierea formatiunii reticulate. In functie de nivelul de activare indus de
sistemul reticulat, cortexul realizeaza o procesare selectiva a informatiei
receptionate de la analizatori. Daca anumite patternuri de activare receptate de
cortex sunt dublate de un nivel de activare adecvat indus de formatiunea
reticulata, atunci procesarea acestor patternuri este prioritara, selectiva. Unitatile
de informatie mai activate sunt selectionate si fac obiectul unor procesari
ulterioare, mai laborioase. Informatiile subactivate, insuficient sustinute de
sistemul reticulat activator ascendent, sunt ignorate sau slab procesate. Aceasta
subactivare se poate datora fie intensitatii reduse a stimulului receptionat, fie
valorii sale motivationale reduse, fie unei analize descendente insuficiente.
Putem ilustra cele spuse anterior facand apel la experienta noastra cotidiana. Un
stimul de intensitate redusa sau un stimul care nu prezinta interes pentru noi nu
intra in campul atentiei. Asadar cortexul poate activa, la randul sau, formatiunea
reticulata care sustine insuficient energetic o anumita informatie, adica un anumit
pattern de activare. Odata activata, formatiunea reticulata sustine activitatea
cortexului de prelucrare a mesajului receptionat.
 Relatiile dintre formatiunea reticulata si cortex au fost modelate deja de
Sokolov (1963), pentru a explica reflexul de orientare. Reflexul de orientare este
un conglomerat de modificari neurofiziologice si comportamentale care apar
cand organismul este confruntat cu un stimul nou si semnificativ din punct de
vedere motivational. El consta intr-o redirectionare a atentiei asupra acestui
stimul, a locatie sale sau a canalului senzorial care la receptat.Dupa 10-15
prezentari ale stimulului apare efectul de habituare,intensitatea reflexului de
orientare scazand in intensitate.

Pe EEG se inregistreaza o activitate semnificativa doar in zona de

proiectie a stimulului respectiv care dispare si ea dupa alte 25-30 de
stimulari.Aceste modificari neurofiziologice l-au facut pe Sokolov sa postuleze
existenta unui model acceptor,concretizat,eventual,sub forma unor patternuri de
activare specifice, de care dispune cortexul in vederea identificarii stimulului.
Stimulul,o data receptionat,este transmis de receptor direct la cortex in zonele de
proiectie sau indirect,prin canale colaterale,spre formatiunea reticulata-cortex

Daca stimulul corespunde unui model acceptor din cortex care permite
identificarea sa rapida, (cvasi)automata, cortexul inhiba caile colaterale de la
receptor spre formatiunea reticulara ( = sistemul arousal) care nu mai induce
sporirea nivelului de activare in cortex.

Din propia experienta stim ca un eveniment neasteptat ne atrage mai mult

atentia decat unul predictibil sau banal. Odata cu trecerea timpului, multe lucruri
sau persoane din universul nostru cotidian inceteaza sa ne mai capteze
atentia.Toate aceste date de observatie pot fi explicate prin modelul lui
Sokolov.Desi pare speculativ, acest model explica si prezice o serie de
comportamente,manifeste si este in concordanta cu date neurofiziologice mai
recente. Daca, la un moment dat, intr-o succesiune de sunete cu intensitate
joasa e inserat un sunet cu intensitate ridicata, potentialele evocate se modifica
brusc,din zona de protectie, pe durata a catorva sutimi de secunda. Nu se
constata o astfel de modificare la aparitia independenta a stimulului cu intensitate
ridicata,deci daca el nu este inclus intr-o astfel de succesiune. Deci, aceste
modificari bioelectrice corespund discrepantelor dintre stimul si modelul acceptor
existent, nu prezentei sau absentei stimulului respectiv. Ipoteza unui acceptor
incepe sa capete validitate neurofiziologica.

Cum explica un astfel de model atentia voluntara, adica, centrarea atentiei

pe un stimul/mesaj, in mod deliberat, fara o modificare prealabila a
caracteristicilor acestuia care sa-l puna in incompatibilitate cu un model
acceptor? Ni se pare plauzibil faptul ca, in acest caz, in urma intentiei de a
prelucra in detaliu un anumit stimul (ex.:acest text) cortexul activeaza
formatiunea reticulara care la rindul sau prin SRAA (sistem reticular activator
ascendent) sporeste nivelul de activare a cortexului; mesajul receptionat de
catrecortex este dublat de un nivel de activare mai ridicat.
 Fiind mai activate decit restul mesajelor receptate in acelasi moment de
catre cortex, el face obiectul unor procesari preferentiale,segregative. Cu cat un
mesaj este mai activat, cu atat mai multsunt inhibate celelalte mesaje, prin
mecanismul inhibitiei laterale.

Unitatile informationale activate inhiba automat unitatile invecinate. Astfel

se realizeaza o selectie automata a informatiei ce urmeaza a fi procesata
automat. Deci, atentia nu e cauza selectiei informatiei, ci, este un efect. Este
efectul activarii unor unitati informationale care inhiba alte unitati cognitive. Ceea
ce numim atentie este decupajul, pe baza introspectiei a celor mai activate unitati
cognitive.

Desi are rolul esential in procesualitatea atentiei,formatiunea reticulara, nu

este singura zona implicata in acest fenomen. Cercetari noi au scos in evidenta
caracterul distribuit al atentiei si ca la realizarea ei participa, in diferite momente
zone cerebrale diferite. Roland si Friberg (utilizand tehnica inregistrarii fluxului
snagvin local) au relevat participarea unor zone corticale diferite in faza de
pregatire si in cea de executie a unei sarcini atentionale. Posner si colaboratorii
sai (utilizand aceeasi tehnica) in anul 1988, au solicitat subiectilor sa detecteze
un anumit stimul pe un display si apoi sa-i urmareasca miscarea. S-a constatat
ca in directia tintei este implicat cortexul cingulat anterior, iar in urmarirea tintei –
comutarea atentiei –, cortexul cingulat posterior si formatiunea reticulara din
creierul mijlociu. Implicatiile majore ale acestor cercetari este aceea ca atentia, in
speta cea spatiala, apare ca o functie distribuita, la realizarea careia participa
mai multe structuri diferite. Altfel spus, modului diferiti realizeaza sarcini diferite a
ceea ce, la nivel macroscopic, numim atentie. Analiza componentiala a
operatiilor implicate in realizarea unei sarcini de atentie se impune de la sine
pentru un diagnostic neuropsihologic mai acurat.

Ar putea avea relevanta deosebita o a treia categorie de date, pentru

elaborarea unui model al atentiei cercetarile de neuropatologie. A fost foarte
redusa pana acum ponderea acestor rezultate in modelarea proceselor
atentionale. Lezarea unor regiuni cerebrale care participa la realizarea atentiei
pot determina neglijarea stimulilor dintr-o anumita locatie. De exemplu pacientii
cu leziunea lobului frontal drept nu-si pot localiza atentia asupra stimulilor din
partea stanga a campului vizual, iar cei cu lobul parietal stang lezat nu pot
constientiza elementele din campul vizual drept. Acest simptom apare in
conditiile mentionarii intacte a analizatorilor. Ei pot ignora, nu numai obiecte sau
persoane din spatiul extern, ci si propriile segmente ale corpului (brate, picioare,
etc.). Dra, important ni se pare, mai ales faptul ca aceasta ignorare selectiva ale
stimulilor din mediu nu afecteaza integralitatea obiectilor. Sunt ignorate obiectele
in intregime, nu fragmente ale acestora. Un astfel de pacient ignora sau nu
telefonul aflat in campul sau vizual stang (respectiv drept), nu o jumatate de
telefon. Faptul ca lezarea zonelor cerebrale implicate in atentie duce la ignorarea
selectiva a obiectelor in integralitatea lor arata ca aceste arii nu sunt implicate in
formarea imaginii 3D.
 Procesarile primare si in mare parte cele secundare nu sunt controlate
atentional. Atentia, mecanismele de procesare segregativa a informatiei se
initiaza dupa formarea imaginii perceptive (3D) a obiectului.

In cercetarile neurochimiei atentiei au reusit sa puna in evidenta rolul

activator al catecolaminelor si rolul inhibator al monoaminooxidei (MAO) (Kulcsan
1988). Dar, dinamica acestor substante este inca incomplet cunoscuta, desi
aceste cercetari nu prezinta relevanta imediata asupra modelarii pe care o avem
in vedere.

Din investigatiile, din neurobiologia atentiei vom prezenta cateva concluzii

relevante pentru modelarea nivelurilor computational si reprezentational.

1. Nu atetia selecteaza itemii sau informatia care urmeaza a fi procesata

mai laborios, ci o multime de procese ascendente si descendente activeaza
anumite mesaje sau unitati cognitive. Prin inhibatia laterala, ele reduc nivelul de
activare a mesajelor concurente, intrand in campul atentiei. Deci, atentia, nu este
o cauza a selectiei, ci un efect al activarii si inhibitiei laterale a unor mesaje.
Structura neurofiziologica principala implicata in acest proces e sistemul cortico-
reticular.

2. Atentia nu e realizata de o singura unitate centrala de control. Exista

mai multe structuri neurobiologice care realizeaza diverse aspecte ale atentiei.
Asadar, din punct de vedere neurofiziologic, atentia nu e un mecanism unitar, ci
o multime de procese distribuite.

3. Prelucrarea primara a in formatiei vizuale si o mare parte din

procesarile secundare sunt preatentionale. Atentia opereaza asupra
configuratiilor complexe ale imaginii 3D deja constituite (vezi deficitul vizual
selectiv).

 
 BIBLIOGRAFIE:

 Introducere in terapia cognitiv-comportamentala

Helen Kennerley, David Westbrook, Joan Kirk
EDITURA: POLIROM

 Psihologia cognitive
MIRCEA MICLEA
EDITURA: POLIROM

 Internet