Gestiunea riscului de curs de schimb

la Banca Transilvania

Localizarea Băncii Transilvania în cadrul sistemului bancar românesc

Istoria băncii a început în Cluj-Napoca, în 1994, din

inițiativa unor oameni de afaceri din Cluj. Ideea a fost aceea
de a crea o bancă locală, un brand de Cluj. Spiritul
antreprenorial al fondatorilor săi a determinat consolidarea
poziției Băncii Transilvania, într-o primă etapă, în Cluj și,
ulterior, la nivel regional. Banca și-a orientat la început
activitatea spre sectorul IMM și, datorită cererii pieței, în scurt
timp aceasta a început să se dedice și domeniului retail. În
anul 1997 Banca Transilvania a devenit prima instituție
bancară din România, care a fost cotată la Bursa de Valori
București. BT este cea mai mare instituție bancară cu capital
majoritar românesc, iar Banca Europeană pentru
Reconstrucție și Dezvoltare, care deține 15% din capitalul
social, este acționar semnificativ.
Din anul 2002, Banca Transilvania are un management modern, cu un know-how
internațional, care a imprimat băncii un stil diferit, caracterizat prin deschidere și flexibilitate.
Un alt moment important pentru bancă a fost anul 2003, când s-a schimbat identitatea de
corporație, conform noii sale misiuni. Re-branding-ul a însemnat modificarea logo-ului
băncii, precum și implementarea unui concept nou, standard, privind unitățile sale.

Banca Transilvania este azi una dintre cele mai importante instituții financiar –
bancare din România și una dintre cele mai atractive companii listate la Bursa de Valori
București. O prioritate a activității sale este perfecționarea continuă a serviciilor și a
angajaților, așa încât calitatea să fie cea care face diferența. Banca Transilvania este un
jucător activ pe piață, devenind, datorită accelerării implementării stategiei de creștere, o
bancă recunoscută la nivel național.

În plus, Banca Transilvania înseamnă un grup financiar puternic, Grupul Financiar

BANCA TRANSILVANIA, care oferă pieței servicii integrate – banking, administarea
investițiilor, finanțarea consumatorilor, leasing, tranzacții mobiliare, factoring, pensii private -
prin intermediul companiilor sale: BT Asset Management S.A.I. S.A., BT Direct, BT Leasing,
BT Medical Leasing, BT Securities, BT Finop Leasing IFN SA și Compania de Factoring. În
toate acțiunile sale, Banca Transilvania are suportul Băncii Europene pentru Reconstrucție și
Dezvoltare (BERD), care este acționarul său semnificativ, precum și a altor acțtionari
puternici, cum sunt: Bank of Cyprus si IFC - divizie a Băncii Mondiale.
Banca Transilvania este structurată pe patru linii de afaceri: retail, IMM, corporate și
Divizia pentru Medici. Astfel, banca și-a format echipe specializate și un portofoliu complex
de produse și servicii, pentru a susține dezvoltarea acestor trei direcții. Banca Transilvania
are aproximativ 1,5 milioane de clienți activi. 

Banca Transilvania este prezentă în toate centrele economice importante din

România, deținând peste 500 sucursale și agenții. Banca Transilvania beneficiază de un
sistem informatic performant, centralizat, care oferă clienților, ca principal avantaj,
posibilitatea accesării contului curent din oricare unitate din țară.
Banca Transilvania are și șapte sub-brand-uri: BT Café®, BT Golf Cup™, Academia
BT®, BT Tennis CUP, Crosul BT, Clujul Are Suflet® și Clubul Intreprinzatorului Roman™.
Dintre acestea, proiectul care s-a bucurat de cel mai mare succes este BT Café™, prima
cafenea bancară din România. Banca deține trei astfel de locații, aflate în București și Cluj-
Napoca.
 
Echipa Băncii Transilvania este formată din peste 5.000 de angajați care împărtășesc
cultura organizațională și valorile BT, eforturile lor fiind canalizate in jurul aceluiași obiectiv:
calitatea muncii lor, pentru mulțumirea clienților.
Banca Transilvania a demonstrat că, prin sprijinul acționarilor și prin planurile
ambițioase dezvoltate, a devenit o bancă puternică, deschisă, flexibilă și modernă.

Structura Acționariatului Băncii Transilvania

Structura Acționariatului la 31.12.2010

Structura acționariatului după tipul

capitalului:
Român - 51.03 %
Străin - 48.97 %
 Structura acționariatului după
grupele de acționari:

1. Persoane Fizice cu cetățenia română -

28.46%

2. Persoane juridice cu capital român - 22.57%

    din care SIF - 15.11%

3. Persoane Fizice cetățeni ai altor țări

- 2.60%

4. Persoane Juridice cu capital străin - 46.37 %

Structura activelor și datoriilor pe valute

Banca este expusă riscului valutar ca urmare a tranzacțiilor valutare efectuate între
moneda noastră și celelalte valute. Principalele valute cu care Banca operează sunt EURO și
USD. Banca urmarește poziția valutară prin modificarea raportului între active și pasive.
Pozițiile valutare deschise reprezintă o sursă de risc valutar. În vederea unei gestiuni
eficiente a riscului valutar Banca Transilvania S.A. corelează evoluția pozițiilor deschise, atât
din perspectiva valutei cât și a mărimii lor, cu evoluția ratelor de schimb de pe piață,
respectând limitele impuse de reglementările de risc sau legale incidente.
Consiliul de Administrație a delegat responsabilitatea pentru managementul riscului
valutar către Comitetul de Monitorizare a Activelor și Pasivelor (ALCO).
Activele și pasivele exprimate în RON și în alte valute la 31 decembrie 2009 sunt după
cum urmează:
 Activele și pasivele exprimate în RON și în alte valute la 31 decembrie 2008 sunt după
cum urmează:
 Activele și pasivele exprimate în RON și în alte valute la 31 decembrie 2007 sunt după
cum urmează:
 Cauze ale riscului de curs de schimb

La originea acestui risc se află operaţiile bancare în valută: pasivele şi activele externe.
Aceste elemente sunt integrate în bilanţul societăţii bancare prin conversie în moneda naţională la
cursul zilei; variaţia acestui curs poate antrena pierderi sau câştiguri independente de eforturile
băncii sau de calitatea managementului său.
În România, riscul de curs de schimb este semnificativ pentru toate băncile, deoarece
majoritatea au licenţă pentru astfel de operaţii pe care le oferă clienţilor şi pe care le folosesc
şi ca o modalitate de protejare a capitalului şi activelor în condiţii de inflaţie ridicată.
În cazul băncii riscul de curs de schimb este cu atât mai mare cu cât bilanțul său
cuprinde mai multe valori exprimate în monede străine. Mai mult chiar, riscul se poate
extinde și în afara bilanțului prin angajamentele extrabilanțiere acceptate sau acordate de
bancă. Gestiunea sa urmarește menținerea unui echilibru între active și pasive, respectiv între
angajamente primite și acordate de bancă, astfel încat pierderile datorate modificării cursului
de schimb să se compenseze cu câștiguri din partea cealaltă a bilanțului. Este bine ca acest
echilibru să se realizeze pentru fiecare deviză in parte.

Pozițiile valutare ale băncii

Expunerea la riscul de curs de schimb este reprezentată de poziția valutară: PVi. PVi
reprezintă soldul net al patrimoniului băncii în moneda i și se calculează ca sumă între PV
bilanțieră și PV extrabilanțieră în moneda i. Poziția valutară individuală se obține prin
transformarea poziției valutare la cursul de schimb de referință al BNRdin ziua pentru care
banca face raportare a pozițiilor valutare la BNR.
 La sfârşitul fiecărei zile bancare lucrătoare, poziţiile valutare ale unei bănci
sunt supuse urmatoarelor limitări: a) maximum 10% din fondurile proprii ale băncii pentru
oricare dintre poziţiile valutare individuale ajustate; şi b) maximum 20% din fondurile proprii
ale băncii pentru poziţia valutară totală.

Pozițiile valutare individuale ale băncii sunt preluate din tabelele de mai sus, deja
calculate. Am ales ca valută reprezentativă pentru elementul „Alte valute” francul elvețian:
CHF.

Anul Poziție valutară Poziție valutară Poziție valutară

individuală (USD) individuală (EUR) individuală (CHF)
2007 4.389.182 41.678.261 12.430.699

2008 -28.915.259 135.119.920 20.207.089

2009 -24.681.204 23.751.617 17.518.115

Cursurile de schimb la sfârșitul anilor 2007, 2008 și 2009 pe cele trei valute:

Anul USD/RON EUR/RON CHF/RON

2007 2,4564 3,6102 2,1744
2008 2,8342 3,9852 2,6717
2009 2,9361 4,2282 2,8496

Anul Poziție valutară Poziție valutară Poziție valutară

USD EUR CHF
2007
1.786.835 11.544.585 5.716.841
2008
-10.202.264 33.905.430 7.563.382
2009
-8.406.118 5.617.429 6.147.570

Fondurile proprii ale băncii, conform reglementărilor legale în vigoare privind

adecvarea capitalului includ:
• fonduri proprii de nivel I, care cuprind capitalul social subscris și vărsat, prime de capital,
rezerve eligibile (pentru data de 31.12. decembrie 2009 calculul s-a făcut pe baza
Regulamentului BNR nr.18/2006 modificat prin Regulamentul BNR 6/2009) din care se
deduc valoarea imobilizărilor necorporale, 50% din valoarea acțiunilor și a altor titluri de
capital deținute în alte instituții de credit sau financiare, care depășesc 10% din capitalul
social al acestora precum și 50% din participațiile deținute în societăți de asigurare și
reasigurare;
• fonduri proprii de nivel II care cuprind rezervele din reevaluare și valoarea împrumuturilor
subordonate din care se deduc 50% din valoarea acțiunilor și a altor titluri de capital deținute
în alte instituții de credit sau financiare, care depășesc 10% din capitalul social al acestora
precum și 50% din participațiile deținute în societăți de asigurare și reasigurare.
 Fondurile proprii ale băncii preluate tot din rezultatele financiare sunt:

Anul Fonduri proprii totale

2007 1.777.070.506
2008 1.705.291.962
2009 1.273.600.870

În etapa următoare am calculat poziția valutară totală. Poziţia valutară totală va fi

lungă (∑PVIAJ lungi) atunci când totalul poziţiilor valutare individuale ajustate lungi este
mai mare decât totalul poziţiilor valutare individuale ajustate scurte şi va fi scurtă (∑PVIAJ
scurte) atunci când totalul poziţiilor valutare individuale ajustate scurte este mai mare decât
totalul poziţiilor valutare individuale ajustate lungi.

Anul Poziția valutară totală

2007 58.498.142
2008 155.327.009
2009 41.269.732

Voi verifica dacă banca a respectat cele două limitări prudențiale stabilite de BNR.
Poziția individuală ajustată este aceeași cu poziția individuală deoarece banca nu are capital
social în cele trei valute echivalent în RON și nici prime de emisiune.

Anul PVIAJ/FP (USD) PVIAJ/FP PVIAJ/FP PVT/FP

(EUR) (CHF)
2007 0,25% 2,35% 0,70% 3,29%
2008 -1,70% 7,92% 1,18% 9,11%
2009 -1,94% 1,86% 1,38% 3,24%

Valoarea la Risc pentru riscul de curs de schimb

Unul dintre indicatorii de măsurare a riscului de curs de schimb este Value-at-Risc.

VaR măsoară pierderea potențială pentru un portofoliu de instrumente financiare, care variază
într-un interval de încredere pentru un anumit orizont de timp. Una dintre metodele de
determinare a Valorii la Risc pentru riscul valutar este metoda parametrică.

În continuare am utilizat metoda parametrică pentru calcularea VaR pentru măsurarea

riscului valutar aferent portofoliului de valute deținut de Banca Transilvania.
 VaR pentru anul 2007

1.Identificarea pozițiilor valutare pe fiecare valută deținută în portofoliul băncii,

preluate din rapoartele financiare. La data 31.12.2007 s-a desprins următoarea situație a
portofoliului de valute deținute de Banca Transilvania:
Valuta Poziția valutară Curs valutar 31.12.2007
USD 1.786.835 2,4564
EUR 11.544.585 3,6102
CHF 5.716.841 2,1744

2. Construirea bazei de date care în acest caz presupune identificarea cursurilor de

schimb zilnice înregistrate de fiecare valută deținută de portofoliul băncii. Pentru
determinarea VaR am luat în considerare cursurile pe o perioadă de doi ani: 31 decembrie
2005 - 31 decembrie 2007 (o perioadă de 510 zile).

3. Calculul rentabilităților zilnice pentru fiecare valută din portofoliu. În acest scop am
recurs la calculul rentabilității zilnice în timp discret: Rit=((Pi,t-Pi,t-1)/Pi,t-1)*100. Pentru fiecare
valută vom avea un număr de rentabilități mai mic cu 1 decât numărul de cursuri luate în
calcul (adică 509 rentabilități calculate pentru fiecare din cele trei valute deținute în
portofoliul bancar).

4. Calculul volatilității exprimate ca abatere medie pătratică (standard deviation)

pentru fiecare valută din portofoliu, după formula:

T
σi= √∑
t =1
¿ ¿ ¿¿ ¿

Cu ajutorul funcției stdev din Excel, aplicată pe cele 509 de rentabilități zilnice am
calculat volatilitățile zilnice ale valutelor.

Valute Volatilități zilnice

USD 0,006091
EUR 0,004034
CHF 0,005143

5. Calcularea coeficienților de corelație pentru fiecare două valute din portofoliu și

apoi construirea matricei coeficinților de corelație aferentă tuturor valutelor din portofoliu.
Calculul unui coeficient de corelație se face după următoarea formulă:

∑ ( Rit − Ŕi )∗( R jt − Ŕ j )

σ ij
ρij = ; σ ij = t=1
σ i∗σ j T
 Coeficienții de corelație au fost calculați cu ajutorul funcției correl aplicată
rentabilităților valutelor, două câte două.

Matricea coeficienților de corelație

USD EUR CHF

USD 1,000 0,711 0,618
EUR 0,711 1,000 0,909
CHF 0,618 0,909 1,000

6. Stabilirea probabilității cu care vrem să calculăm pierderea maximă aferentă

portofoliului bancar de valute (adică a probabilității cu care vrem să-l calculăm pe VaR).
Identificarea apoi a coeficientului de încredere (α) aferent probabilității stabilite. Pentru
băncile din România, BNR recomandă calculul VaR cu o probabilitate de 99%, iar în acest
caz coeficientul de încredere este α=2,33.

7. Calcularea VaR zilnic pentru fiecare valută din portofoliu după formula:

VaRi=PVi,0* α*σi, unde:

PVi,0=poziția valutară pentru valuta luată in considerare,
α=coeficientul de încredere (α=2,33),
σi=volatilitatea zilnică a valutei „i”.

Valuta Poziția valutară Deviațiile standard VaR zilnic (99%)

USD 1.786.835 0,006091 25.359,29
EUR 11.544.585 0,004034 108.514,4
CHF 5.716.841 0,005143 68.507,7

8. Calculul VaR zilnic pentru întregul portofoliu de valute (VaRp), după următoarea
formulă matriceală:

ρ11 ρ12 ⋯ ρ1 n VaR 1

(
VaR p2=(VaR1 VaR ¿ ¿ 2 …VaR n) x ρ21 ρ22
⋯ ⋯
ρn 1 ρn 2
⋯
⋯
⋯ ρnn
)( )
ρ2 n ¿ VaR 2
…
x
⋯
VaR n

Am calculat VaRp2 cu ajutorul funcției mmult prin apăsarea simultană

CTRL+SHIFT+ENTER. Prin aplicarea acesteia primelor două matrici se obține ca rezultat o
matrice, apoi se aplică din nou funcția noii și ultimei matrici. Calculând radical de ordinul 2
din VaRp2 rezultă VaRp=191.586.
 1 0,711 0,618 25.359,29
(
( 25.359,29 108.514,42 68.507,7 )x 0,711 1
0,618 0,909 )(
0,909 x 108.514,42 =
1 68.507,7 )
25.359,29
( )
( 144.931,2 188.888,6 182.939,7 )x 108.514,42 =36.705.272.267
68.507,7

Se poate calcula Valoarea la Risc a unui portofoliu de valute și ca o sumă ale

deținerilor de fiecare valută din portofoliu; în acest caz, VaR-ul obținut prin însumarea VaR-
urilor individuale ale valutelor din portofoliu este mai mare decat VaRp determinat luând în
calcul coeficienții de corelație ai valutelor din portofoliu.

9. Calculul VaR pentru portofoliul ales la orizontul de timp stabilit h:

VaR ph=VaR p∗√ h, este VaR calculat pentru un orizont de timp de o zi.

VaR p , 10=605848 , h=10 zile.

În mod similar, se parcurg aceiași pași pentru anii 2008 și 2009. Drept urmare am scris
numai rezultatele principale.

VaR pentru anul 2008

1. La data 31.12.2008 s-a desprins următoarea situație a portofoliului de valute

deținute de Banca Transilvania:

Valuta Poziția valutară Curs valutar 31.12.2008

USD -10.202.264 2,8342
EUR 33.905.430 3,9852
CHF 7.563.382 2,6717

2. Pentru determinarea VaR am luat în considerare cursurile pe o perioadă de doi ani:

31 decembrie 2006 - 31 decembrie 2008.

4.

Valute Volatilități zilnice

USD 0,009756
EUR 0,005994
CHF 0,008720
 5.
Matricea coeficienților de corelație

USD EUR CHF

USD 1,000 0,677 0,648
EUR 0,677 1,000 0,878
CHF 0,648 0,878 1,000

7.

Valuta Poziția valutară Deviațiile standard VaR zilnic (99%)

USD -10.202.264 0,009756 -231.924,2
EUR 33.905.430 0,005994 473.566,7
CHF 7.563.382 0,008720 153.680,2

8. VaRp=484.191

9. VaRp,10=1.531.148

VaR pentru anul 2009

1. La data 31.12.2009 s-a desprins următoarea situație a portofoliului de valute

deținute de Banca Transilvania:

Valuta Poziția valutară Curs valutar 31.12.2009

USD -8.406.118 2,9361
EUR 5.617.429 4,2282
CHF 6.147.570 2,8496

2. Pentru determinarea VaR am luat în considerare cursurile pe o perioadă de doi ani:

31 decembrie 2007 - 31 decembrie 2009.

4.

Valute Volatilități zilnice

USD 0,011054
EUR 0,005702
CHF 0,008733
 5.
Matricea coeficienților de corelație

USD EUR CHF

USD 1,000 0,623 0,591
EUR 0,623 1,000 0,840
CHF 0,591 0,840 1,000

7.

Valuta Poziția valutară Deviațiile standard VaR zilnic (99%)

USD -8.406.118 0,011054 -216.508,5
EUR 5.617.429 0,005702 74.644,2
CHF 6.147.570 0,008733 125.100,5

8. VaRp=177.860

9. VaRp,10=562.444

Acoperirea riscului de curs de schimb prin instrumente financiare derivate

Managementul riscului de curs de schimb presupune protejarea, măsurarea riscului şi

gestiunea propriu-zisă. Protejarea, limitarea sau acoperirea riscului de curs de schimb,
presupune atât diversificarea portofoliului de active şi pasive în valută, cât şi utilizarea unor
tehnici de reducere a riscului.
Modalităţile de evitare a riscului valutar au fost dezvoltate pe piaţa derivatelor, prin
utilizarea unor instrumente de hedging (de neutralizare, de compensare a riscului).
Cele mai importante instrumente financiare derivate utilizate de managerii instituţiilor
financiare pentru a reduce riscul, sunt: contractele la termen (forward contracts), operaţiunile
futures, opţiunile (options) şi swap-urile.
Contractele la termen reprezintă acordul încheiat între două părţi care se angajează
să realizeze o tranzacţie financiară la o data viitoare specificată (forward) şi la un preţ
specificat. Aceste contracte sunt contracte ferme şi obligatorii încheiate pentru achiziţionarea
sau vânzarea unei cantităţi specificate dintr-o valută stabilită la un curs de schimb fixat la data
la care contractul este încheiat pentru a fi realizat în viitor conform acordului stabilit la
semnarea contractului.
Una din părţile semnatare a contractului la termen îşi asumă o poziţie lungă şi este de
acord să cumpere bunul care face obiectul contractului la o dată viitoare specificată şi pentru
un anumit preţ specificat. Cealaltă parte îşi asumă o poziţie scurtă şi este de acord să vândă
bunul respectiv la aceeaşi dată şi pentru acelaşi preţ. Preţul specificat într-un contract la
termen va fi referit ca preţul de livrare. Un contract la termen este decontat la scadenţă.
 Alte două instrumente a căror utilizare pe pieţele financiare a crescut rapid în ultimii
ani sunt opţiunile şi swap-urile. Ambele instrumente ajută instituțiile financiare să se protejeze
împotriva riscului.
Utilizarea unei opţiuni pe curs de schimb acordă dreptul de a cumpăra sau vinde o
anumită cantitate de valută la un curs de schimb acceptat (cunoscut şi sub denumirea de preţ
de exerciţiu sau execuţie) într-o perioadă de timp specificată, dar nu crează obligaţia de a
proceda astfel.
Contractele de opţiuni sunt întocmite de către două părţi contractante, cumpărătorul şi
emitentul (vânzatorul) opţiunii şi sunt înregistrate şi comercializate în cadrul unei tranzacţii la
termen. Vânzătorul opţiunii este obligat să cumpere sau să vândă instrumentul financiar
cumpărătorului dacă posesorul opţiunii îşi exercită dreptul de a cumpăra sau vinde.
Contractele de opţiuni sunt oferite atât pentru titluri lichide (purtătoare de dobândă pe
termen scurt şi lung, cursurile de schimb, acţiunile fără dobândă fixă pentru companiile mici
şi indicii bursei de valori), cât şi pentru contractele la termen (futures contracts). Pentru
opţiunile asupra titlurilor lichide (prima plătită pentru opţiuni), cumpărătorul plăteşte preţul
întreg sau prima pentru opţiunea respectivă la momentul cumpărării. Pentru opţiunile asupra
contractelor la termen (opţiuni cu prima variabilă), cumpărătorii şi vânzătorii sunt limitaţi şi
concentraţi pe piaţă la fel ca şi pentru contractele efective la termen.
Băncile pot emite opţiuni personalizate sau care nu pot fi tranzacţionate pentru clienţii
lor. Acestea sunt cunoscute ca opţiuni OTC (la ghişeu) şi continuă să deţină o poziţie majoră
în valoarea totală a opţiunilor vândute.
Swap-urile valutare reprezintă contracte pentru schimbarea valutelor la un curs de
schimb specificat şi apoi re-swap-area valutelor la o dată ulterioară (de regulă, la cursul de
schimb originar). Acestea implică schimbarea plăţilor de capital şi de dobândă într-o anumită
valută pentru capital şi într-o altă valută pentru plata dobânzii.
Swap-urile reprezintă contracte financiare care obligă una din părţile contractante la
schimbul (swap-ul) unui set de plăţi aflate în posesia acesteia, pentru un alt set de plăţi aflate
în posesia celeilalte părţi.
Swap-urile valutare (swap-uri pe cursul de schimb) implică schimbarea unui set de
plăţi dintr-o anumită ţară pentru un set de plăţi denominat în altă valută. Acestea sunt simple
tranzacţii prin care se cumpără simultan o valută la cursul de schimb la vedere şi se vând la
termen, sau se vând la cursul de schimb la vedere şi se cumpără la termen.
Un swap valutar parcurge trei etape, după cum urmează:
1. un schimb iniţial al capitalului (principal): cele două părţi contractante schimbă
sumele de capital la un curs de schimb acceptat. Acesta poate fi un schimb noţional din
moment ce scopul său este de a stabili sumele de capital ca punct de referinţă pentru
calcularea plăţilor de dobândă şi retransformarea sumelor de capital;
2. schimbul plăţilor dobânzii la datele acceptate pe baza unor sume restante de capital
şi a ratelor fixe acceptate ale dobânzii;
3. re-schimbarea sumelor de capital la un curs de schimb predeterminat, astfel încât
părţile vor rămâne cu sumele iniţiale în valută.
Un contract financiar futures reprezintă un acord de tranzacţionare (cumpărare sau
vânzare) a unei cantităţi standard dintr-o anumită valută la o dată viitoare specificată şi la un
preţ stabilit de părţi.
 Instrumentele financiare derivate sunt clasificate ca active sau pasive financiare
deținute pentru tranzacționare și sunt recunoscute inițial la valoarea justă. După recunoașterea
inițială, acestea sunt măsurate la valorile de piață fără nicio deducere legată de costurile
aferente vânzării.
Instrumentele financiare derivate includ contracte forward pe curs de schimb și swap
pe curs de schimb încheiate de Bancă cu clienții săi și cu alte bănci. Cea mai bună dovadă a
valorii de piață a unui instrument financiar derivat la recunoașterea inițială este prețul de
tranzacționare (exemplu: valoarea justă a sumei plătite sau primite), doar dacă valoarea de
piață a acelui instrument nu este evidențiată prin comparație cu alte tranzacții similare din
piață cu același tip de instrument (exemplu: fără modificări sau reformulări) sau bazate pe o
tehnică de evaluare ale cărei variabile includ numai informații din piețe de referință.
Instrumentele financiare derivate folosite de Banca Transilvania sunt contracte
forward și swapurile FX. Instrumentele derivate sunt fie standardizate și tranzacționate prin
schimburi regulate, fie sunt contracte negociate individual. Valoarea justă a acestor
instrumente derivate se bazează pe modele de preț cu date introduse din piață la data
bilanțului.
Ponderea acestui tip de operațiuni în totalul operațiunilor Băncii, precum și valoarea
justă a acestor instrumente derivate la 31 decembrie 2008 și 31decembrie 2009 este
nesemnificativă.

Măsuri de diminuare/eliminare a riscului de curs de schimb

În vederea limitării riscului valutar, băncile au următoarele obligații:

a) să dispună de un sistem de evidenţă care să permită în permanenţă atât înregistrarea
imediată a operaţiunilor în devize şi calcularea rezultatelor acestora, cât şi determinarea
poziţiilor valutare individuale ajustate şi a poziţiei valutare totale;
b) să deţină un sistem de supraveghere şi de gestiune a riscului valutar pe bază de
norme şi proceduri interne, aprobate de consiliul de administraţie al băncii;
c) să dispună de un sistem de control permanent pentru verificarea respectării
procedurilor interne.
Diminuarea acestui gen de risc se obține prin monitorizarea zilnică a gradului de
balansare a structurii activelor și obligațiunilor în valuta straină, stabilirea adecvată a cursului
valutar în operatiunile de cumpărare si vânzare a valutelor atât la clientela băncii, cât și pe
piața interbancară, controlul continuu al structurii portofoliului creditelor acordate în valute
străine pe termenii respectivi și ratele dobânzilor, reglementarea altor active în valută,
aplicarea unei politici flexibile de atragere a mijloacelor în valută străină pentru termenii
corespunzători costului lor etc.

Managementul riscurilor este parte integrantă a tuturor proceselor decizionale și de

afaceri în cadrul Băncii Transilvania S.A.
Consiliul de Administrație are o responsabilitate generală în ceea ce privește stabilirea
și monitorizarea cadrului general pentru managementul riscurilor în Bancă. Consiliul de
Administrație a desemnat Comitetul Executiv de Management, Comitetul de Administrare a
Riscurilor Bancare, Comitetul pentru Administrarea Activelor și Pasivelor (ALCO),
Comitetul de Risc privind Operațiunile, Comitetul de Credite (politica de creditare),
Comitetele de credite și risc din centrala băncii (aprobare credite), Comitetul de Credit si Risc
din Sucursale/Agenții, care sunt responsabile pentru formularea și/sau monitorizarea
politicilor de managementul riscului în domeniul lor de expertiză. Consiliul de Administrație
revizuiește periodic activitatea desfășurată de aceste comitete.
Consiliul de Administrație monitorizează conformitatea politicilor de risc ale Grupului
și adecvarea cadrului general de management al riscului în corelație cu riscurile la care este
expusă Banca.
Departamentul de Audit Intern, Departamentul de Inspecție de Risc de Credit și
Serviciul de Monitorizare și Control Risc Operațional din cadrul Direcției Managementul
Riscului sunt responsabile pentru monitorizarea respectării politicilor și normelor interne, prin
realizarea de controale regulate și ad-hoc.
Strategia Băncii Transilvania privind administrarea riscurilor semnificative are în
vedere asigurarea realizării indicatorilor bugetari previzionați în condiții de risc controlat care
să asigure atât continuitate în desfășurarea activității băncii pe baze sănătoase cât și protejarea
intereselor acționarilor și clienților.
Banca Transilvania S.A. se asigură că strategia sa de administrare a riscurilor este
adecvată, în termenii profilului de risc asumat, naturii, dimensiunii și complexitătii activității
desfășurate precum și ai planului de afaceri.
Organizarea funcției de administrare a riscurilor în interiorul Băncii se bazează pe
următoarele principii, care se aplică tuturor activităților și tipurilor de risc:
• protecția stabilității financiare: Banca Transilvania S.A. controlează riscul pentru a
limita impactul evenimentelor potențiale adverse asupra capitalului și veniturilor.
• perspectiva independentă: managementul riscului este un proces structurat pentru a
identifica, evalua, monitoriza și raporta riscul. Managementul riscului precum și funcțiile
legale și de conformare operează independent de fleit office pentru a asigura integritatea
proceselor de control ale băncii. Funcțiile managementul riscului se referă la implementarea
tuturor politicilor de risc relevante.
• diversificarea portofoliului pentru a evita riscurile de concentrare a expunerilor.
• abordare omogenă și o urmărire globală a riscurilor la nivelul Băncii.
O revizuire sistematică a principalelor elemente de administrare a riscurilor băncii este
realizată periodic (de regulă anual) cu participarea membrilor Comitetului Executiv de
Management, Comitetului de Administrare a Riscurilor și responsabilii Direcțiilor implicate.
Începând cu anul 2008 Banca aplică Regulamentul BNR 13/2006 privind determinarea
cerințelor minime de capital și a adoptat metoda standard conform anexelor I, II și IV a
Regulamentului BNR 22/2006 pentru calculul cerințelor minime de capital pentru riscul
valutar.
Banca este expusă riscului valutar ca urmare a tranzacțiilor valutare efectuate între
moneda noastră și celelalte valute. Principalele valute cu care Banca operează sunt EURO și
USD. Banca urmarește poziția valutară prin modificarea raportului între active și pasive.
Pozițiile valutare deschise reprezintă o sursă de risc valutar. În vederea unei gestiuni
eficiente a riscului valutar Banca Transilvania S.A. corelează evoluția pozițiilor deschise, atât
din perspectiva valutei cât și a mărimii lor, cu evoluția ratelor de schimb de pe piață,
respectând limitele impuse de reglementările de risc sau legale incidente
 Concluzii

În concluzie, deoarece riscul valutar este o sursă de cheltuieli neprevăzute, gestiunea

adecvată a acestuia poate stabiliza veniturile în timp, având rolul unui amortizor de șoc. În
același timp, consolidarea valorii acțiunilor bancare se poate realiza doar printr-o comunicare
reală cu piețele financiare și implementarea unor programe adecvate de gestiune a riscurilor
bancare. Toate băncile și instituțiile financiare trebuie să-și îmbunătățească înțelegerea și
practica gestiunii riscurilor bancare pentru a-și putea gestiona cu succes diferite game de
produse. Dacă procesul de gestiune a riscului valutar și sistemul global de management sunt
efective, atunci banca va avea succes. Băncile pot gestiona cu succes riscul valutar dacă
recunosc rolul strategic al gestiunii riscurilor, dacă folosesc paradicma de analiză și gestiune
în vederea creșterii eficienței, dacă adoptă măsuri precise de adaptare a performanței la risc și,
în fine, dacă vor crea mecanisme de raportare a performanței în funcție de risc, pentru a se
asigura că investitorii înțeleg impactul gestiunii riscului asupra valorii instituției bancare.

Metoda VAR este utilizată, în prezent, de către toate marile bănci pentru evaluarea
riscului de piaţă, care poate avea mai multe cauze, dintre care: modificarea ratei de dobândă
ca urmare a intervenţiilor băncilor centrale în activitatea celorlalte bănci. Metoda VAR
permite determinarea nivelului pierderilor pe o perioadă dată şi face posibilă evaluarea
capitalului, deci a fondurilor proprii necesare acoperirii riscului de pierderi potenţiale.

Obiectivul fiecărei bănci este acela de a-şi maximiza valoarea de piaţă în condiţiile
menţinerii riscurilor la un nivel acceptabil, de aceea este nevoie de o bună gestionare şi
previziune a acestora.
Bibliografie

Dedu Vasile, „Gestiune și audit bancar”, Editura Didactică și Pedagogică, București,

2008

Moinescu, Bogdan; Codirlașu, Adrian „Strategii și instrumente de administrare a

riscurilor bancare”, Editura ASE, București 2009

www.bancatransilvania.ro, Rapoarte financiare anuale

www.bnro.ro, Cursuri de schimb - istoric

Seminarii Gestiune bancară

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE FINANȚE ASIGURĂRI BĂNCI SI BURSE DE VALORI

Gestiunea riscului de curs de schimb la

Banca Transilvania

Cătălin Andreea Oana

An III, Seria A, Grupa 1548

București - 2011