Definitii si Clasificari ale Ariilor Protejate sistemul de clasificare al IUCN - The World Conservation Union

La baza constituirii ariilor protejate a stat in primul randul faptul ca acestea satisfac nevoi ale oamenilor. Din necesitatea ariilor protejate au rezultat o varietate de tipuri de arii protejate, care se diferentiaza in principal functie de gradul de protectie (sau gradul permis al interventiei umane) si functie de scopul ariei protejate. S-au constituit astfel arii protejate care protejeaza cele mai naturale zone de pe glob, in care interventia omului este aproape inexistenta, dar si zone in care interventia omului este prezenta, cum e cazul peisajelor modificate ce au o importanta peisagistica si culturala deosebita. Asfel, forul care si-a propus sa rezolve aceasta problema dificila a fost Uniunea Internationala de Conservarea Naturii (IUCN The World Conservation Union) care prin misiunea sa avea competenta necesara sa o faca. IUCN ncearca sa influenteze, sa ncurajeze si sa asiste societatile din toata lumea pentru conservarea integritatii si diversitatii naturii si pentru a asigura ca orice utilizare a resurselor naturale este echitabila si durabila. Un sistem pentru definirea si clasificarea ariilor protejate a rezultat ca urmare a activitatii desfasurata de IUCN n acest domeniu timp de aproape un sfert de secol. Acest sistem a fost adoptat de catre guverne si explicat prin linii directoare. In prezent categoriile IUCN sunt raspandite in intreaga lume si sunt luate drept referinta in orice dezbateri privind ariile protejate. Scopul acestui sistem de definire si clasificare a ariilor protejate este acela de a contribui la cresterea gradului de ntelegere a tuturor celor interesati a diferitelor categorii de arii protejate. Principiul central pe care se bazeaza liniile directoare este acela ca ariile protejate trebuie sa fie definite de obiectivele lor de management, nu de titlul ariei si nu de eficienta managementului n ndeplinirea respectivelor obiective. Problema eficientei management-ului trebuie desigur luata in considerare, dar ea nu este vazuta ca un criteriu de categorisire. Vom prezenta astfel traducerea lucrarii "Liniile directoare pentru categoriile de management ale ariilor protejate" realizata de catre IUCN. Se spera ca aceste linii directoare sa fie utilizate pe scara larga de catre toti cei implicati n procesul declararii de noi arii protejate si in revizuirea celor existente. Ele sunt proiectate pentru a forma o baza utila pentru crearea planurilor sistemelor nationale de arii protejate. Trebuie subliniat faptul ca aceste linii directoare nu sunt mecanismul de conducere pentru guverne sau organizatii n procesul de decidere a scopurilor ariilor protejate potentiale. Ariile protejate trebuie sa fie declarate pentru a ndeplini obiectivele conforme cu scopurile si cerintele nationale, locale sau private (sau un amestec al acestora) si numai dupa aceea etichetate cu o categorie IUCN corespunzatoare obiectivelor de management. Aceste categorii au fost elaborate pentru facilitarea comunicarii si informarii, si nu pentru a conduce sistemul.

CUPRINS

Istoricul aparitiei categoriilor de management ale ariilor protejate Concepte fundamentale asupra dezvoltarii sistemului IUCN Baza pe care s-a dezvoltat sistemul IUCN Aplicarea Categoriilor IUCN

Categoriile de management IUCN Ia - Rezervatie Naturala Stricta Ib - Arie Naturala Salbatica II - Parc National III - Monument Natural IV - Arie de Gestionare a Habitat./Spec. V - Peisaj Terestru/Marin Protejat VI - Arie Protejata cu Resurse Gestionate

Desemnari Internationale BR WHNS R AIA SPA SAC - Rezervatie a Biosferei - Sit al Patrimoniului Mondial - Zona Ramsar - Arie de Importanta Avifaunistica - Arie de Protectie Speciala - Arie Speciala de Conservare

Istoricul aparitiei categoriilor IUCN

(primele clasificari si diferente fata de sistemul din 1978) Prin Comisia Mondiala asupra Ariilor Protejate (WCPA) cunoscuta in trecut sub numele de Comisia asupra Parcurilor Nationale si Ariilor Protejate (CNPPA), IUCN a oferit pe plan international consultanta asupra categorisirii ariilor protejate timp de mai mult de un sfert de secol. Scopul acestei consultante a fost: - constientizarea guvernelor asupra importantei ariilor protejate; - incurajarea guvernelor sa dezvolte sisteme de arii protejate a caror obiective de management sa fie conforme cu conditiile nationale si locale; - reducerea confuziei generate de adoptare a numerosi termeni diferiti pentru a descrie tipuri diferite de arii protejate; - asigurarea unor standarde internationale pentru a ajuta contabilizarea si compararea globala si regionala intre tari; - asigurarea unui cadru pentru colectarea, procesarea si diseminarea datelor privitoare la ariile protejate; - imbunatatirea comunicarii si intelegerii intre toti cei implicati in actiuni de conservare. Prima etapa a fost definirea termenului de "parc national" in 1969 de catre Adunarea Generala IUCN. Multa munca de pionierat a fost desfasurata de Dr. Ray Dasmann, care a elaborat un sistem preliminar de categorisire publicat de catre IUCN in anul 1973. In 1978 IUCN-ul a publicat raportul CNPPA "Categorii, Obiective si Criterii pentru Ariile Protejate", raport elaborat de Comitetul CNPPA asupra Criteriilor si Nomenclaturii prezidat de Domnul Dr. Kenton Miller. Acest raport a propus urmatoarele 10 categorii: I. Rezervatie Stiintifica/Rezervatie Naturala Stricta II. Parc National III. Monument Natural IV. Rezervatie de Conservare a Naturii/ Rezervatie Naturala Gospodarita V. Peisaj Protejat VI. Rezervatie de Resurse VII. Arie Naturala Biotica/Rezervatie Antropologica VIII. Arie Gestionata pentru Utilizari Multiple/Arie cu Resurse Gospodarite IX. Rezervatie a Biosferei X. Sit al Patrimoniului Mondial Natural Acest sistem de categorisire a fost utilizat pe scara larga. A fost incorporat in anumite legislatii nationale, utilizat in dialogul intre managerii ariilor protejate de pe tot globul si a format structura organizatorica a Listei Natiunilor Unite asupra Parcurilor Nationale si Ariilor Protejate (in editiile recente acoperind Categoriile I - V). Experienta a aratat ca sistemul de categorisire din 1978 necesita o revizuire si o actualizare pentru a fi adaptat la conditiile variate. Astfel, diferentele existente intre anumite categorii nu sunt intotdeauna foarte clare si modalitatea de abordare a conservarii zonelor marine necesita o atentie mai mare. Categoriile IX si X nu reprezinta categorii de

management, ci desemnari internationale care se acorda categoriilor I - VI. Anumite criterii trebuie sa fie interpretate mai flexibil pentru a satisface conditiile variate intalnite pe glob. In final, limbajul utilizat pentru descrierea unor concepte care stau la baza categorisirii necesita actualizarea, pentru a reflecta noua viziune asupra mediului si asupra interactiunilor dintre acesta si om, viziune care s-a dezvoltat in ultimii ani. Ca urmare, in 1984 CNPPA a stabilit un Comitet Coordonator, pentru revizuirea sistemului de categorisire. Acest proces a trebuit sa ia in considerare si cateva decizii ale Adunarii Generale referitoare la interesele populatiei indigene, ariile de salbaticie si peisajele terestre si acvatice protejate. Raportul Comitetului Coordonator a fost prezentat la o intalnire a CNPPA, in timpul Adunarii Generale a IUCN din Perth, Australia, 1990, concluzia fiind ca primele cinci categorii ale sistemului vechi trebuie sa fie mentinute pentru a forma baza sistemului actualizat; de asemenea s-a propus abandonarea categoriilor VI - X. Raportul a fost bine primit si supus unei revizuiri mai largi la cel de al IV-lea Congres Mondial al Parcurilor Nationale si Ariilor Protejate desfasurat in Caracas, Venezuela in februarie 1992. Grupul de lucru care s-a ocupat de acest subiect in cursul Congresului a beneficiat de o analiza anterioara a procesului prezentata de consultantul IUCN John Foster. Membri grupului de lucru au revizuit materialul si au recomandat elaborarea unor linii directoare care sa le inlocuiasca pe cele adoptate in 1978. Aceasta concluzie a fost inclusa in Recomandarea nr. 17 a Congresului. Liniile directoare revizuite au fost ulterior pregatite si revizuite din nou de catre Comitetul Coordonator CNPPA si Consiliul IUCN conform Recomandarii nr. 17. Rezultatul este reprezentat de aceste linii directoare, care incorporeaza principiile fundamentale care stau la baza categoriilor de management ale ariilor protejate si prezentarea fiecarei categorii in parte. Ca urmare, se poate spune ca liniile directoare prezente reprezinta punctul culminant al unui proces extensiv, care a implicat o revizuire pe scara larga a ariilor protejate, de-a lungul unui mare numar de ani. Parerile celor implicati in proces au fost numeroase. Astfel, unii au recomandat modificari radicale ale sistemului din 1978, iar altii au optat pentru nici o modificare. Unii au considerat oportun sa existe versiuni regionale ale acestor linii directoare; altii ca aceste categorii ar trebui sa fie adoptate rigid la scara globala. Concluzia o reprezinta aceste linii directoare, care: - adera la principiile elaborate in 1978 si reafirmate in raportul Grupului de Lucru din 1990; - actualizeaza liniile directoare din 1978 pentru a reflecta experienta castigata de-a lungul anilor in aplicarea sistemului de categorisire; - retin primele cinci categorii, simplificand terminologia si prezentarea; - adauga o noua categorie; - recunosc ca sistemul trebuie sa fie suficient de flexibil pentru a se adapta complexitatii lumii reale; - ilustreaza fiecare dintre cele sase categorii cu un numar de studii de caz pentru a arata cum sunt aplicate categoriile; - pun la dispozitie un instrument de management si nu o prescriptie restrictiva.

Concepte Fundamentale I (asupra dezvoltarii sistemului international IUCN de categorisire a ariilor protejate)
Definitia Ariei Protejate: O arie terestra / marina dedicata special protectiei si mentinerii diversitatii biologice si a resurselor naturale si culturale asociate si gospodarita legal sau prin alte mijloace eficiente. Desi toate ariile protejate satisfac scopurile generale ale acestei definitii, practic insa, scopurile clare pentru care sunt gospodarite ariile protejate difera foarte mult. S-au evidentiat 9 scopuri majore ale managementului: - cercetare stiintifica - protectia salbaticiei - protectia diversitatii speciilor si a diversitatii genetice - mentinerea serviciilor - protectia unor trasaturi naturale si culturale specifice - turism si recreere - educatie - utilizare durabila a resurselor ecosistemelor naturale - mentinerea caracteristicilor culturale si traditionale Ariile protejate sunt definite de obiectivele de management si nu de titlu, rezultand cele sase categorii IUCN:

Arii gospodarite in special pentru protectie stricta conservarea ecosistemelor & recreere conservarea trasaturilor naturale conservare prin management activ conservare si recreere utilizarea durabila a resurselor

Denumire rezervatie naturala stricta/ arie salbatica parc national monument natural arie de gestionare a habitatelor/speciilor peisaj terestru/marin protejat A.P. cu resurse gestionate

C. I.a I.b II III IV V VI

Dar ariile protejate prezinta de asemenea si obiective secundare de management: Relatia dintre obiectivele de management si categorii Obiectiv de management Cercetare stiintifica Protectia salbaticiei Protectia diversitatii speciilor/genetice Mentinerea serviciilor Protectia trasaturilor naturale/culturale Turism si recreere Educatie Utilizarea durabila a resurselor ecosist. Mentinerea atrib. cultural traditionale Legenda: 1 - obiectiv primar 2 - obiectiv secundar 3 - obiectiv potential aplicabil - - obiectiv neaplicabil

I.a I.b II 1 3 2 2 1 2 1 2 1 2 1 1 - 2 2 1 - 2 3 3 - -

III 2 3 1 1 1 2 -

IV 2 3 1 1 3 3 2 2 -

V VI 2 3 - 2 2 1 2 1 1 3 1 3 2 3 2 1 1 2

Aceasta analiza reprezinta baza pe care s-a dezvoltat sistemul international IUCN de categorisire a ariilor protejate si liniile directoare de aplicare a acestor categorii. Cateva aspecte principale sunt demne de retinut: - baza categorisirii este reprezentata de obiectivul primar de management; - atribuirea unei anumite categorii nu reprezinta un comentariu asupra eficientei managementului; - sistemul de categorisire este international; - numele nationale pentru ariile protejate pot varia; - o noua categorie de management este introdusa; - toate categoriile sunt importante in mod egal; - dar toate implica o gradare a interventiei umane. In aplicarea categoriilor e utila clarificarea unor aspecte ca: - marimea ariei protejate - zonarea in interiorul ariei protejate - responsabilitatea de management - proprietatea terenului - variatiile regionale - clasificarile multiple

- zonele care inconjoara ariile protejate - desemnarile internationale

Concepte Fundamentale II (baza pe care s-a dezvoltat sistemul IUCN)

Baza categorisirii este reprezentata de obiectivul primar de management Acesta este cel mai important principiu. Intr-o prima faza, categoriile trebuie sa fie atribuite pe baza obiectivului primar de management, asa cum este prezentat in definitiile legale pe baza carora a fost stabilit; obiectivele de management specifice ariei respective sunt de valoare suplimentara. Aceasta abordare asigura o baza solida sistemului si este mult mai practica. Ca urmare, in procesul de includere a unei arii protejate intr-o anumita categorie, legislatia nationala (sau metode eficiente similare, cum ar fi acorduri de principiu sau obiectivele declarate ale unei organizatii non-guvernamentale) trebuie sa fie examinata pentru a identifica obiectivul primar pentru care aria trebuie sa fie gospodarita. Atribuirea unei anumite categorii nu reprezinta un comentariu asupra eficientei managementului In interpretarea sistemului din 1978, unii au avut tendinta sa confunde eficienta managementului cu obiectivele de management. De exemplu, unele arii declarate legal cu obiective corespunzatoare categoriei II - Parc National au fost mai tarziu incluse in categoria V - Peisaje Protejate pentru ca nu au fost protejate eficient impotriva interventiei brutale a omului. Aceasta reprezinta o confuzie a doua rationamente diferite: ceea ce se intentioneaza a fi o arie protejata si cum aceasta este administrata. WCPA este in proces de a dezvolta un sistem separat de monitorizare si inregistrare a eficientei managementului, in colaborare cu WCMC.. Cand acesta va fi gata, va fi promovat impreuna cu sistemul de categorisire. Informatia asupra eficientei managementului va fi de asemenea colectata si inregistrata la nivel international. Sistemul de categorisire este international Sistemul de categorisire a fost elaborat pentru a pune la dispozitie o baza de comparatie internationala. Mai mult decat atat se intentioneaza a fi utilizat in toate tarile. Ca urmare, liniile directoare sunt in mod inevitabil generale si trebuie sa fie interpretate cu flexibilitate la nivele nationale si regionale. De asemenea, din natura internationala a sistemului si din necesitatea aplicarii consecvente a categoriilor, rezulta ca responsabilitatea finala pentru determinarea categoriilor trebuie sa fie luata la nivel international (IUCN, avand drept consultant WCPA si/sau Centrul Mondial pentru Monitorizarea Conservarii (WCMC) in colaborare cu IUCN). Numele nationale pentru ariile protejate pot varia

Intr-o lume perfecta categoriile IUCN ar fi prioritare, iar sistemele nationale ar trebui sa urmeze terminologia standard. Practic insa, sistemele nationale utilizeaza o serie intreaga de denumiri. De exemplu, 'parcuri nationale' inseamna lucruri total diferite in diferite tari. Multe 'parcuri nationale' declarate la nivel national nu respecta strict criteriile stabilite de Categoria II in sistemul din 1978. in Marea Britanie, de exemplu, "Parcurile nationale" contin asezari umane si o utilizare extensiva a resurselor si ar putea fi atribuite corespunzator categoriei V. In America de Sud, un studiu IUCN recent a descoperit ca 84 la suta din parcurile nationale prezinta populatii umane rezidente semnificative; unele dintre acestea ar putea sa fie incluse mai bine in alta categorie. Intrucat o foarte mare confuzie a fost cauzata de catre aceasta in trecut, liniile directoare identifica categoriile pe baza obiectivelor lor primare de management, ca si pe baza titlurilor lor specifice. Se face de asemenea referire la titlurile urtilizate in sistemul din 1978, intrucat, cel putin unele, au devenit cunoscute pe scara larga Bineinteles ca, la nivel national, vor continua sa fie utilizate numeroase titluri. Datorita acestui fapt, este inevitabil ca un acelasi titlu sa insemene lucruri total diferite in tari diferite, dupa cum titluri diferite in tari diferite pot fi utilizate pentru descrierea aceleiasi categorii de arie protejata. Acesta reprezinta cel mai important motiv pentru care se accentueaza necesitatea unui sistem international de categorisire identificat pe baza obiectivelor de management, un sistem care nu depinde de titluri. O noua categorie de management este introdusa Recomandarea adoptata la Congresul de la Caracas a invitat IUCN sa ia in considerare mai in detaliu punctele de vedere ale anumitor experti potrivit carora o noua categorie este necesara pentru a acoperi predominant arii naturale care sunt "gospodarite pentru protectia diversitatii biologice intr-o asemenea modalitate incat sa asigure un flux durabil de bunuri si servicii comunitatii." Considerarea acestei cereri a condus la includerea in aceste linii directoare a unei categorii in care principalul scop de management este utilizarea durabila a ecosistemelor naturale. Punctul cheie este acela ca aria trebuie sa fie gospodarita astfel incat sa fie asigurata protectia si mentinerea diversitatii biologice pe termen lung. In particular, trebuie sa fie indeplinite patru cerinte: - aria trebuie sa se incadreze in definitia unei arii protejate, - cel putin doua-treimi din arie trebuie sa fie si sa continue sa fie in stare naturala, - plantatiile mari nu trebuie sa fie incluse, - trebuie sa fie stabilita o autoritate de management. Numai daca toate aceste cerinte sunt satisfacute, o arie protejata este indreptatita sa fie inclusa in aceasta categorie. Toate categoriile sunt importante Numarul atribuit unei categorii nu reflecta importanta sa: toate categoriile sunt necesare pentru conservare si dezvoltare durabila. Ca urmare IUCN incurajeaza tarile sa-si dezvolte un sistem de arii protejate care sa indeplineasca obiectivele patrimoniului lor natural si cultural si numai apoi sa aplice una sau toate categoriile corespunzatoare. Pentru ca fiecare categorie umple o anumita "nisa" in termeni de management, toate tarile trebuie sa considere intreaga varietate de categorii de arii protejate, conform necesitatilor.

... Dar ele implica o gradare a interventiei umane Aceste categorii prezinta grade variate ale interventiei umane. Este adevarat ca cercetarile arata ca modificarile umane din trecut asupra ecosistemelor au fost de fapt mai mari decat s-a crezut initial si ca nici o parte a globului nu poate scapa de efectele poluarii la distanta si a modificarilor climatice induse de om. In acest sens, nici o zona de pe planeta nu poate sa fie considerata cu adevarat "naturala". Ca urmare, termenul este utilizat aici, asa cum a fost definit in "Purtand de Grija Pamantului" ("Caring for the Earth - A Strategy for Sustainable Living", publicata de IUCN in 1991, reprezentand o actualizare a "Strategiei Mondiale de Conservare", IUCN, 1980): "naturale" sunt ecosistemele in care de la revolutia industriala (1750) impactul uman nu a fost mai mare decat al oricarei specii native si nu a afectat structura ecosistemelor. Modificarile climatice sunt excluse din aceasta definitie. In raport cu aceasta definitie, categoriile I, II si III sunt legate in special de protectia unor arii naturale in care interventia umana directa si modificarea mediului au fost limitate; in categoriile IV, V si VI o interventie semnificativ mai mare va fi inregistrata. Intrucat Categoria VI a fost adaugata sistemului mai tarziu, nu se incadreaza in modelul general foarte bine, dar din punct de vedere conceptual se afla intre Categoria III si IV.

Concepte Fundamentale III (aplicarea categoriilor IUCN)

Marimea ariei protejate Marimea unei arii protejate trebuie sa corespunda teritoriului terestru sau acvatic necesar pentru realizarea obiectivelor de management. Astfel pentru o arie de Categoria I, marimea trebuie sa fie aceea care sa asigure mentinerea integritatii ariei pentru a realiza obiectivele de management de protectie stricta, fie ca arie de baza sau zona de cercetare, fie pentru protejarea salbaticiei. In schimb, in ariile de Categoria II, granitele trebuie trasate suficient de larg ca sa contina unul sau mai multe ecosisteme integrale, nesupuse modificarilor ca urmare a exploatarii si locuirii. Pentru scopuri practice, Lista Natiunilor Unite include numai arii de cel putin 1000 ha sau 100 ha in cazul unor insule protejate integral, dar acestea sunt, intr-o oarecare masura, cifre arbitrare. Autoritatile care declara ariile protejate au obligatia sa vada daca managementul nu va fi perturbat de presiunile exercitate din zonele adiacente. Pot fi necesare aranjamente de management suplimentare si compatibile pentru acele arii, chiar daca nu sunt declarate ca parte a ariei protejate afectate. Zonarea in interiorul ariei protejate Desi obiectivele primare de management vor determina categoria care va fi atribuita ariei protejate, planurile de management contin adesea zone de management pentru o varietate de scopuri care tin cont de conditiile locale. Pentru stabilirea categoriei corespunzatoare, cel putin doua treimi si preferabil mai mult din suprafata ariei trebuie sa fie gospodarite pentru scopurile primare, iar managementul zonei ramase nu trebuie sa intre in conflict cu acel scop primar. Cazurile in care parti ale unei singure unitati de management sunt clasificate legal ca avand diferite obiective de management sunt discutate la subcapitolul referitor la clasificari multiple. Responsabilitatea managementului Guvernele au o responsabilitate fundamentala de la care nu trebuie sa abdice pentru existenta si buna functionare a unui sistem national de arii protejate. Ele trebuie sa considere asemenea arii drept componente importante ale strategiilor nationale de conservare si dezvoltare durabila. Dar responsabilitatea pentru managementul unor arii protejate individuale poate fi atribuita organizatiilor guvernamentale si nonguvernamentale centrale, regionale sau locale, sectorului privat sau comunitatilor locale. Ca urmare, aceste linii directoare sunt suficient de flexibile pentru autoritatea manageriala in cazul fiecarei categorii. Conditia este ca autoritatea desemnata sa fie capabila sa indeplineasca obiectivele de management. In practica, ariile protejate din Categoria I - III se afla de obicei in responsabilitatea unui organism guvernamental.

Responsabilitatea pentru categoriile IV si V este atribuita adesea administratiilor locale, desi acestea lucreaza de obicei in cadrul legislatiei nationale. Proprietatea pamantului La fel ca in cazul autoritatii de management, conditia cheie este ca tipul de proprietate sa fie compatibil cu realizarea obiectivelor de management ale ariei respective. In multe tari proprietatea apartinand unui organism public (fie el national sau local), sau unui NGO cu obiective de conservare, faciliteaza managementul si ca urmare este de preferat in conditiile Categoriilor I, II si III in particular. Oricum, aceasta situatie nu este universal adevarata si - in categoriile ramase - proprietatea particulara este cea mai comuna, adesea reprezentand forma predominanta de proprietate asupra pamantului. Mai mult decat atat, indiferent de proprietate, experienta arata ca succesul managementului depinde intr-o mare masura de dorinta si sprijinul comunitatilor locale. In asemenea cazuri, autoritatea de management trebuie sa aiba sisteme eficiente consultative si de comunicare si mecanisme eficiente care pot include stimulente pentru a asigura conformarea cu obiectivele de management. Variatiile regionale Sistemul de categorii se intentioneaza sa opereze in acelasi mod in toate tarile pentru a facilita colectarea si procesare unor date comparabile si pentru a imbunatati comunicarea intre tari. Ca urmare, IUCN nu favorizeaza standarde diferite care sa fie aplicate in diferite parti ale lumii. Dar conditiile de stabilire si de management pentru ariile protejate variaza larg de la o regiune la alta, si de la tara la tara. De exemplu regiuni ca Europa, cu peisaje ocupate de asezari umane, gospodarite de mult timp si aflate in proprietate multipla, nu sunt, general vorbind, corespunzatoare pentru stabilirea ariilor protejate de Categoria II, cum sunt alte regiuni. Pe de alta parte, insa, conditiile in care se afla sunt mai adecvate pentru stabilirea ariilor apartinand Categoriilor IV si V. Marea flexibilitate, inerenta acestor linii directoare, trebuie sa ajute aplicarea acestora in functie de conditiile variate aflate in diferite regiuni si tari. Clasificari multiple Arii protejate de diferite categorii adesea sunt alaturate si uneori o categorie se gaseste in interiorul alteia. Astfel, multe Categorii V contin in interior arii de Categoria I si IV; altele se adauga ariilor de Categoria II. Unele arii de Categoria II contin arii de Categoria I a si I b. Acest lucru este in deplina concordanta cu aplicarea sistemului de clasificare, daca se dovedeste ca ariile respective sunt identificate separat pentru inregistrare si raportare. Desi beneficiile detinerii unei arii intregi in responsabilitatea unei autoritati manageriale sunt evidente, in unele cazuri, totusi, nu este cea mai buna solutie. in asemenea cazuri, stabilirea unor relatii de cooperare stransa intre autoritati este esentiala.

Ariile care inconjoara ariile protejate Ariile protejate nu sunt unitati izolate. Din punct de vedere ecologic, economic, politic si cultural ele sunt legate de ariile care le inconjoara. De aceea, planificarea si managementul ariilor protejate trebuie sa fie incorporate in planificarile regionale si suportate de politicile adoptate pentru zone mai largi. In scopul aplicarii sistemului de categorisire, acolo unde o arie este utilizata pentru a "tampona" sau a inconjura o alta, ambele categorii trebuie sa fie identificate si inregistrate separat. Desemnari internationale Sistemul din 1978 a identificat categorii separate pentru Siturile Patrimoniului Mondial (natural) si Rezervatiile Biosferei. Acestea nu sunt categorii de management, ci desemnari internationale. Practic, aproape toate zonele apartinand Patrimoniului Mondial sunt desemnate la nivel national si ca urmare se vor inregistra ca una din cele sase categorii. Acelasi lucru este valabil si pentru Rezervatiile Biosferei, siturile Ramsar si alte arii desemnate in cadrul acordurilor regionale. Ca urmare, urmatorul principiu va continua sa se aplice: daca aria este identificata prin acorduri nationale pentru o protectie speciala, atunci trebuie sa fie inregistrata corespunzator in una din categoriile standard. Statutul sau special international va fi inregistrat, de exemplu, in Lista Natiunilor Unite si in toate publicatiile IUCN corespunzatoare.

Categorii de Management IUCN

CATEGORIA I.a Rezervatie Naturala Stricta arie protejata gestionata n principal pentru cercetare stiintifica Denumirea categoriei in Romania - Rezervatie Stiintifica/Zona Strict Protejata/ Zona de Protectie Integrala Categoria Echivalenta in Sistemul din 1978 Rezervatie Stiintifica/ Zona Strict Protejata EN/FR/ES - Strict Nature Reserve/ Reserve naturelle integrale/Reserva Naturala Estricta O zona terestra si/sau acvatica care prezinta ecosisteme, trasaturi geologice sau fiziologice si/sau specii deosebite sau reprezentative, disponibila primar pentru cercetare stiintifica si/sau monitorizare. Obiective de Management - protectia habitatelor, ecosistemelor si speciilor ntr-o stare ct mai nealterata posibil; - mentinerea resurselor genetice n stare dinamica si evolutiva; - mentinerea proceselor ecologice; ocrotirea trasaturilor structurale de peisaj sau expunerea rocilor; - pastrarea exemplelor de mediu natural pentru studiile stiintifice, monitoringul mediului si educatie, inclusiv zone n care accesul este exclus; - minimizarea deteriorarilor prin planificarea atenta si desfasurarea cercetarii si a altor activitati permise; - limitarea accesului publicului. Linii Directoare pentru Selectare Zona trebuie sa fie suficient de mare pentru a asigura integritatea ecosistemelor si pentru a ndeplini obiectivele de management pentru care este protejata. Zona trebuie sa fie exclusa de la interventiile umane directe si sa ramna asa. Conservarea biodiversitatii zonei trebuie sa fie posibila prin protectie si nu necesita un management substantial activ sau manipularea habitatului (ca la Categoria IV). Responsabilitati Organizatorice Proprietatea si controlul trebuie sa fie realizata la nivel national sau la alt nivel guvernamental, printr-o agentie calificata profesional sau prin fundatii private, universitati sau institutii care prezinta functii de cercetare sau conservare sau de catre proprietari care lucreaza n cooperare cu oricare din organizatiile guvernamentale sau institutiile private mentionate anterior. Activitatile de paza si control adecvate protectiei pe termen lung trebuie sa fie asigurate nainte de desemnarea ariei. Acordurile internationale asupra ariei n cauza, care reprezinta subiectul unei dispute asupra suveranitatii nationale pot reprezenta exceptii.

CATEGORIA I.b Arie Naturala Salbatica arie protejata gestionata n principal pentru protectia salbaticiei Denumirea categoriei in Romania - nu exista nici o A.P. incadrata in aceasta categorie in Romania Categoria Echivalenta in Sistemul din 1978 - subcategoria nu apare in sistemul din 1978 EN/FR/ES - Wilderness area/ Zone de nature sauvage/Area Natural Silvestre Arie mare terestra si/sau acvatica nemodificata sau slab afectata, care retine caracterul si influenta naturala, fara o habitare permananta sau semnificativa, care este protejata si gestionata pentru pastrarea conditiilor naturale. Obiective de Management - asigurarea ca generatiile viitoare vor avea posibilitatea sa nteleaga si sa se bucure de zone care nu au fost afectate de catre actiunile umane de a lungul unei mari perioade de timp; - mentinerea pe termen lung a atributelor si calitatilor naturale esentiale; - asigurarea accesului publicului ntr-o modalitate care sa satisfaca cel mai bine att starea fizica si spirituala a vizitatorilor, ct si mentinerea calitatilor de salbaticie ale ariei pentru generatiile prezente si viitoare; - permiterea comunitatilor umane indigene sa traiasca n densitati mici si n echilibru cu resursele disponibile pentru mentinerea modurilor lor de viata. Linii Directoare pentru Selectare Zona trebuie sa prezinte calitati naturale deosebite, sa fie supusa primar legitatilor naturale, fara interventii umane, si sa fie n stare sa continue sa prezinte aceste atribute daca este gestionata corespunzator. Zona trebuie sa contina valori semnificative ecologice, geologice, fizico-geografice sau alte trasaturi de valoare stiintifica, educationala, estetica sau istorica. Zona trebuie sa ofere posibilitati deosebite pentru solitudine, vizitatorii sa se bucure odata ajunsi aici prin mijloace simple, nezgomotoase, nepoluante si neintrusive (ex. nemotorizate) Zona trebuie sa aiba o marime suficienta pentru a face practic posibila protectia si utilizarea. Responsabilitati Organizatorice Idem I.a Proprietatea si controlul trebuie sa fie realizata la nivel national sau la alt nivel guvernamental, printr-o agentie calificata profesional sau prin fundatii private, universitati sau institutii care prezinta functii de cercetare sau conservare sau de catre proprietari care lucreaza n cooperare cu oricare din organizatiile guvernamentale sau institutiile private mentionate anterior. Activitatile de paza si control adecvate protectiei pe termen lung trebuie sa fie asigurate nainte de desemnarea ariei. Acordurile internationale asupra ariei n cauza, care reprezinta subiectul unei dispute asupra suveranitatii nationale pot reprezenta exceptii.

CATEGORIA II Parc National arie protejata gestionata in principal pentru protectia ecosistemelor si recreere Denumirea categoriei in Romania - Parc National Categoria Echivalenta in Sistemul din 1978 - Parc National EN/FR/ES -National Park/Parc national/Parque Nacional O arie naturala terestra si/sau acvatica, desemnata pentru (a) protectia integritatii ecologice a unuia sau mai multor ecosisteme pentru generatiile prezente si viitoare, (b) excluderea exploatarii sau locuirii care contravine scopului desemnarii si (c) punerea la dispozitie a unei baze care sa asigure posibilitati spirituale, stiintifice, educationale, recreationale si de vizitare, toate trebuind sa fie compatibile cu principiile de protectie a mediului si cu diversitatea culturala. Obiective de Management - protectia ariilor naturale de semnificatie nationala si internationala pentru scopuri spirituale, stiintifice, educationale, recreative si turistice; - perpetuarea, intr-o stare cat de naturala posibila, a unor esantioane reprezentative de regiuni fizico-geografice, comunitati biotice, resurse genetice si specii, pentru a asigura stabilitatea si diversitatea ecologica; - gestionarea utilizarii de catre vizitatori pentru scopuri inspirative, educationale, culturale si recreative la un nivel care va mentine aria intr-o stare naturala sau apropiata de natural; - eliminarea si apoi prevenirea exploatarii sau locuirii care contravine scopurilor desemnarii; - mentinerea respectului pentru atributele ecologice, geomorfologice, sacre sau estetice care garanteaza desemnarea; - luarea in considerare a necesitatilor populatiei indigene, inclusiv utilizarea resurselor necesare supravietuirii, astfel incat sa nu exercite efecte adverse asupra celorlalte obiective de management. Linii Directoare pentru Selectare Aria trebuie sa contina esantioane reprezentative de regiuni naturale, trasaturi naturale sau estetice, unde speciile de plante si animale, habitatele si siturile geomorfologice au o semnificatie speciala spirituala, stiintifica, educationala, recreationala si turistica. Aria trebuie sa aiba o suprafata suficient de mare pentru a contine unul sau mai multe ecosisteme intacte nealterate semnificativ de catre exploatarea sau habitarea umana curenta. Responsabilitati Organizatorice Proprietatea si managementul trebuie sa apartina normal celei mai inalte autoritatii competente a statului, in jursidictia caruia se afla. Parcurile nationale pot sa se afle in proprietatea si managementul altor nivele guvernamentale, consilii locale, fundatii sau alte organisme stabilite legal care au ca scop conservarea pe termen lung a ariei.

CATEGORIA III Monument Natural arie protejata gestionata n principal pentru conservarea trasaturilor naturale specifice Denumirea categoriei in Romania - Monument Natural/Monument al Naturii Categoria Echivalenta in Sistemul din 1978 - Monument Natural EN/FR/ES - Natural Monument/ Monument naturel/Monumento Natural Zona care contine una sau mai multe trasaturi naturale/culturale specifice, care este de o valoare deosebita sau unica datorita raritati proprii, calitatii reprezentative sau estetice sau semnificatiei culturale. Obiective de Management - protectia sau pastrarea perpetua a trasaturilor remarcabile specifice datorita semnificatiei lor naturale, calitatii de unicat sau de reprezentativitate sau semnificatiei culturale; - asigurarea, ntr-o masura conforma cu obiectivul anterior, posibilitatilor de cercetare, educatie, interpretare si apreciere publica; - eliminarea si apoi prevenirea exploatarii sau ocuparii mpotriva scopului pentru care a fost desemnata; - aducerea de beneficii oricarei populatii rezidente conforme cu celelalte obiective de management. Responsabilitati Organizatorice Proprietatea si managementul trebuie sa apartina guvernului national sau, cu masuri corespunzatoare de paza si control, altui nivel guvernamental, consiliu local, organizatii non-profit, corporatii sau n mod exceptional, unui organ privat, daca se dovedeste ca protectia pe termen-lung a caracterului propriu al zonei este asigurata nainte de desemnare. Linii Directoare pentru Selectare Aria trebuie sa contina una sau mai multe trasaturi de semnificatie deosebita (trasaturi naturale corespunzatoare includ cascade spectaculoase, pesteri, cratere, depuneri fosile, dune de nisip si trasaturi marine, mpreuna cu fauna si flora unica sau reprezentativa; trasaturi culturale asociate pot include asezaminte speologice, fortarete, situri arheologice sau situri naturale care au o semnificatie de patrimoniu pentru populatia indigena). Aria trebuie sa aiba o suprafata suficient de mare pentru a proteja integritatea acestor caracteristici si a zonelor din imediata vecinatate.

CATEGORIA IV Arie de Gestionare a Habitatelor/Speciilor arie protejata gestionata n principal pentru conservare prin interventii de management Denumirea categoriei in Romania - Rezervatie Naturala Categoria Echivalenta in Sistemul din 1978 - Rezervatii pt Conservarea Naturii/ Sanctuar al Salbaticiei/ Rezervatii Naturale supuse Managementului EN/FR/ES - Habitat/Species Management Area/ Aire de gestion des habitats/especes/ Area de Manejo de Habitat/Especies O arie terestra si/sau acvatica care face obiectul unei interventii active in scopul managementului pentru a asigura mentinerea habitatelor si/sau indeplinirea necesitatilor unor anumite specii. Obiective de Management - pastrarea si mentinerea conditiilor de habitat necesare pentru protectia unor specii semnificative, grupuri de specii, comunitati biotice sau trasaturi fizice ale mediului acolo unde acestea necesita o manipulare specifica din partea omului pentru un management optim; - facilitarea cercetarii stiintifice si monitorizarii ca activitati primare asociate cu managementul durabil al resurselor naturale; - dezvoltarea unor arii limitate pentru educatia publicului si aprecierea caracteristicilor habitatului in cauza si pentru managementul vietii salbatice; - eliminarea si apoi prevenirea exploatarii si ocuparii impotriva scopului pentru care a fost desemnata; - aducerea de beneficii oricarei populatii rezidente conforme cu celelalte obiective de management. Responsabilitati Organizatorice Proprietatea si managementul trebuie sa apartina guvernului national sau, cu masuri corespunzatoare de paza si control, altui nivel guvernamental, consiliu local, organizatii non-profit, corporatii sau in mod exceptional, unui organ privat. Linii Directoare pentru Selectare Aria trebuie sa joace un rol important in protectia naturii si supravietuirea speciilor, (incorporand, corespunzator, arii de reproducere, zone umede, recife de coral, estuare, pajisti, paduri sau zone de depunere a icrelor, inclusiv zone marine bentonice). Aria trebuie sa fie aceea in care protectia habitatului este esentiala pentru flora importanta la nivel national si local sau pentru fauna rezidenta sau migratoare. Conservarea acestor habitate si specii trebuie sa depinda de interventia activa din partea autoritatii de management, daca este necesar prin manipularea habitatului. Marimea ariei trebuie sa depinda de cerintele de habitat ale speciei care trebuie sa fie protejata si poate varia de la relativ mica la arii foarte vaste.

CATEGORIA V Peisaj Terestru/Marin Protejat arie protejata gestionata n principal pentru conservarea peisajelor terestre/marine si recreere Denumirea categoriei in Romania Rezervatie Peisagistica Categoria Echivalenta in Sistemul din 1978 - Peisaj Protejat EN/FR/ES - Protected Landscape/Seascape/ Paysage terrestre/marin protege/ Paisaje Terrestre y Marino Protegido O arie terestra, cu zona costiera si marina, dupa caz, unde interactiunea oamenilor cu natura de a lungul timpului a generat o suprafata cu trasaturi distincte, cu valori semnificative estetice, ecologice si/sau culturale si adesea cu o diversitatea biologica mare. Ocrotirea integritatii unei asemenea interactiuni traditionale este vitala pentru protectia, mentinerea si evolutia ariei. Obiective de Management - mentinerea interactiunii armonioase intre natura si cultura prin protectia peisajelor terestre si/sau marine si continuarea utilizarii traditionale a pamantului, prin crearea de practici si manifestari culturale si sociale; - sustinerea modurilor de viata si a activitatilor economice care se afla in armonie cu natura si pastrarea calitatilor sociale si culturale ale comunitatilor in cauza; - mentinerea diversitatii peisajului si a habitatului si a speciilor si ecosistemelor asociate; - eliminarea, acolo unde este cazul, si apoi prevenirea, utilizarii pamantului si a activitatilor care sunt necorespunzatoare ca scara si/sau caracter; - asigurarea oportunitatilor pentru publicul vizitator printr-o proiectare a recrearii si turismului corespunzatoare ca tip si scara calitatilor esentiale ale ariei; - incurajarea activitatilor stiintifice si educationale care vor contribui la bunastarea pe lunga durata a populatiei rezidente si la dezvoltarea sprijinului publicului pentru protectia unor asemenea arii; - obtinerea de beneficii si contributia la bunastarea comunitatii locale prin asigurarea produselor naturale (cum ar fi colectarea fructelor de padure, pescuitul) si serviciilor (cum ar fi apa curata sau venitul derivat din formele de turism durabil). Linii Directoare pentru Selectare Aria trebuie sa prezinte un peisaj terestru si/sau marin costier si insular de o calitate impresionanta cu diverse habitate asociate, flora si fauna, impreuna cu manifestari ale unor calitati unice sau traditionale de utilizare a pamantului si organizari sociale, evidentiate in asezarile umane si traditii locale, moduri de viata si credinte. Aria trebuie sa prezinte oportunitati de petrecere a timpului liber a publicului prin recreere si turism in cadrul normal al modalitatilor de viata si activitatilor economice. Responsabilitati Organizatorice Aria poate sa se afle in proprietatea unei autoritati publice, dar este mai probail sa contina un mozaic de proprietati publice si private care sa opereze regime variate de management.

Aceste tipuri de management trebuie sa fie supuse unui anumit grad de planificare sau control si sustinute, dupa caz, prin fonduri publice si alte tipuri de stimulente, pentru a asigura mentinerea pe termen lung a calitatii peisajului terestru si/sau marin si a traditiilor locale relevante si credintelor.

CATEGORIA VI Arie Protejata cu Resurse Gestionate arie protejata gestionata in principal pentru utilizarea durabila a ecosistemelor naturale Denumirea categoriei in Romania -Nu exista nici o A.P. incadrata in aceasta categorie in Romania Categoria Echivalenta in Sistemul din 1978 - categoria nu corespunde nici unei categorii anterioare EN/FR/ES - Managed Resource Protected Area/ Aire protegee de ressources naturelles geree/ Area Protegida con Recursos Manejados O arie care contine predominant sisteme naturale nemodificate, gestionate pentru asigurarea pe termen lung a protectiei si mentinerii diversitatii biologice, asigurand in acelasi timp in mod durabil bunuri si servicii pentru satisfacerea nevoilor comunitatilor. Obiective de Management - protectia si mentinerea pe termen lung a diversitatii biologice si a altor valori naturale ale ariei; - promovarea practicilor de management pentru o productie durabila; - protectia bazei de resurse naturale impotriva instrainarii acesteia prin utilizarea pamantului in detrimentul diversitatii biologice a ariei; - contributia la dezvoltarea regionala si nationala. Linii Directoare pentru Selectare Aria trebuie sa fie cel putin doua treimi in stare naturala, desi poate de asemenea sa contina suprafete limitate cu ecosisteme modificate; plantatiile mari nu sunt corespunzatoare pentru a fi incluse. Aria trebuie sa aiba o suprafata destul de mare pentru a absorbi utilizarile durabile ale resurselor fara ca aceasta sa fie in detrimentul valorilor naturale pe termen lung. Responsabilitati Organizatorice Responsabilitatea de management trebuie sa apartina organismelor publice cu scopuri clare de conservare si realizate in parteneriat cu populatia locala sau managementul poate sa fie asigurat pe baza traditiilor locale, dar cu suportul agentiilor guvernamentale sau non-guvernamentale. Proprietatea poate fi nationala sau sa apartina unui alt nivel guvernamental, comunitatii, sau unor persoane fizice sau unei combinatii a acestora.

DESEMNARI INTERNATIONALE
BR - Rezervatie a Biosferei desemnare internationala acordata prin programul MAB UNESCO Rezervatiile Biosferei au fost incluse in sistemul de categorisire IUCN din 1978 drept categoria IX. Liniile directoare prezente nu le trateaza la fel deoarece ariile protejate sunt desemnate la nivel national, sistemul de categorisire IUCN reprezinta o modalitate de clasificare a ariilor protejate pe baza obiectivelor de management iar rezervatiile Biosferei presupun o gama variata de obiective de management. Ca urmare, clasificarea Rezervatiilor Biosferei ca alta categorie ca in sistemul din 1978, nu face altceva decat sa conduca la confuzii, de aceea s-a renuntat la aceasta clasificare. Pe de alta parte, Rezervatiile Biosferei contin adesea o serie de zone de management cu obiective de management diferite, fiecare putand corespunde unei categorii de management IUCN. Astfel, Rezervatiile Biosferei sunt considerate arii care contin una sau mai multe categorii IUCN de arii protejate si nu o categorie separata. Trebuie sa se mentioneze faptul ca Rezervatiile Biosferei echivalente unei singure categorii de management IUCN nu corespund in totalitate conceptului de Rezervatie a Biosferei. Practic insa, situatia Rezervatiilor Biosferei si a ariilor protejate desemnate national este foarte complicata. Unele tari au legislatie conform careia sunt desemnate Rezervatiile Biosferei. Mai comun, termenul este aplicat ariilor protejate existente desemnate sub legislatia nationala. in foarte putine cazuri, Rezervatiile Biosferei nu includ nici o parte a unei arii protejate desemnate. De asemenea delimitarile variaza mult, existand cazuri in care Rezervatiile Biosferei se suprapun cu anumite arii protejate si cazuri in care acestea sunt mai mari sau mai mici. Rezervatiile Biosferei sunt arii protejate, care imbina conservarea, reprezentand ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila, servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. Ele formeaza o retea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea ecologica si reprezinta zone pentru constientizare, educatie si instruire in domeniul mediului. In mod normal, sunt arii cu o zonare particulara, cu diferite intensitati ale managementului si anume: - zona strict protejata - pentru protectia stricta a ecosistemelor naturale, care poate fi listata national drept categoria I, II, III sau IV IUCN. - zona tampon - pentru a tampona efectele asupra zonei strict protejate, care poate fi listata national drept categoria IV, V sau VI. - zona de tranzitie - pentru dezvoltarea activitatilor economice intr-un mod durabil. O Rezervatie a Biosferei poate include mai multe zone strict protejate si asezari umane.

Relatiile dintre categoriile IUCN si zonele Rezervatiei Biosferei Categoria de Management IUCN Zonele Rezervatiei Biosferei Protejata Tampon I.a da nu I.b da nu II da nu III da nu IV da da V nu da VI poate da da - compatibilitatea obiectivului de management nu - incompatibilitatea obiectivului de management poate - obiectivul de management poate fi compatibil

Tranzitie nu nu nu nu nu poate poate

Procedura de Desemnare Ariile protejate declarate la nivel national ca apartinand uneia din categoriile IUCN, care respecta criteriile de eligibilitate pentru a fi inscrise pe lista rezervatiilor biosferei sunt inaintate Comitetului National MAB al tarii respective, care le va analiza si trimite Secretariatului Programului UNESCO - MAB (Paris) pentru aprobarea lor ca rezervatii ale biosferei. in particular, fiecare rezervatie a Biosferei trebuie sa indeplineasca trei functii complementare: - de conservare a biodiversitatii - accentuand conservarea unui esantion reprezentativ al unor ecosisteme majore; de dezvoltare - cu un accent asupra populatiei umane in cadrul biosferei, subliniind un rol integrator pentru comunitatile locale; - logistica - realizand combinarea intre cercetarea, educatia, instruirea si monitorizarea in domeniul conservarii. Organisme Responsabile International - Programul UNESCO - MAB (Man and Biosphere) National - Comitetul National MAB Situatia la Nivel Mondial UNESCO a aprobat pana acum un numar de 311 rezervatii ale biosferei, dintre care 127 sunt in Europa. (IUCN, Parks for Life, 1994) Situatia in Romania In Romania au fost declarate pana acum trei rezervatii ale biosferei, si anume: - Delta Dunarii - declarata la 1 septembrie 1990 prin Decretul 983 - Parcul National Retezat - declarat la 10 ianuarie 1980 - Pietrosul Rodnei - declarat la 10 ianuarie 1980

WHNS - Sit al Patrimoniului Mondial Cultural si Natural desemnare internationala acordata de catre comitetul patrimoniului mondial cultural si natural EN - World Heritage Site Situri de o valoare universala deosebita, cu un rol important n conservarea diversitatii biologice a planetei, a caror protectie trebuie sa fie n atentia si responsabilitatea comunitatii internationale. Siturile Patrimoniului Mondial Cultural si Natural au fost incluse n sistemul de categorisire IUCN din 1978 drept categoria X. Pentru evitarea confuziilor generate de faptul ca Siturile Patrimoniului Mondial Cultural si Natural reprezinta un titlu international si nu o categorie de management s-a renuntat la aceasta desemnare. Organisme Responsabile International - Comitetul Patrimoniului Mondial Cultural si Natural - Conventia Patrimoniului Mondial a fost adoptata de UNESCO n 1972 si a intrat n vigoare n 1976. National - Comisia Nationala UNESCO, Secretariatul National al Conventiei Patrimoniului Mondial. Procedura de Desemnare Siturile sunt nominalizate de catre Guvernele nationale si naintate spre aprobare Comitetului Patrimoniului Mondial. Dupa acceptare, zonele vor fi nscrise pe Lista Patrimoniului Mondial ca Situri ale Patrimoniului Mondial Natural/Cultural Situatia la Nivel Mondial Lista Patrimoniului Mondial include un numar de 411 situri la nivel mondial. (UNEP, UNESCO - Report of the International Workshop Managing Tourism in Natural World Heritage Sites, noiembrie 1993) n Europa au fost declarate numai 15 situri ale patrimoniului mondial natural si 120 situri culturale. (IUCN, Parks for Life, 1994) Situatia in Romania Romnia a ratificat Conventia asupra Protectiei Patrimoniului Mondial Cultural si Natural prin Legea nr. 178/1990. Delta Dunarii - 50 % din suprafata sa a fost inclusa pe Lista Patrimoniului Mondial Natural n Decembrie 1991.

R - Zona Ramsar zona umeda de importanta internationala in special ca habitat al pasarilor de apa Conventia asupra Zonelor Umede de Importanta Internationala, n special ca Habitat pentru Pasarile de Apa, cunoscuta sub numele de Conventia Ramsar, adoptata la Ramsar, Iran n anul 1971 si intrata n vigoare la sfrsitul anului 1975, este un tratat interguvernamental care asigura cadrul pentru cooperarea internationala n domeniul conservarii zonelor umede. Partile Contractante ale Conventiei Ramsar sunt obligate sa: - desemneze cel putin o zona umeda pentru a fi inclusa pe Lista Zonelor Umede de Importanta Internationala (Lista Ramsar); - promoveze utilizarea durabila a tuturor zonelor umede de pe teritoriul lor; - promoveze cooperarea internationala n domeniul zonelor umede; - informeze Secretariatul Conventiei asupra oricaror schimbari survenite n caracterul ecologic al oricarui sit listat. Zonele Ramsar sunt zone umede de importanta internationala n special ca habitat al pasarilor de apa. O zona umeda poate fi inclusa pe Lista Ramsar daca ndeplineste unul din criteriile: - Criterii de evaluare a valorii zonelor umede reprezentative sau unice. O zona umeda poate fi considerata importanta international daca reprezinta un exemplu bun pentru un anumit tip de zona umeda caracteristic regiunii respective. - Criterii generale pentru utilizarea plantelor sau animalelor pentru identificarea zonelor umede de importanta internationala. O zona umeda poate fi considerata importanta international daca: - suporta populatii apreciabile de specii sau subspecii de plante si animale rare, vulnerabile sau periclitate sau un numar apreciabil de indivizi ai categoriilor de specii mai sus mentionate; - este de o valoare speciala pentru mentinerea diversitatii genetice si a sistemelor ecologice a unei regiuni; - este de o valoare speciala ca habitat al plantelor si animalelor aflate ntr-un stadiu critic al ciclurilor lor biologice; este de o valoare speciala pentru speciile sau comunitatile sale de plante si animale endemice. Criterii specifice pentru utilizarea pasarilor de apa pentru identificarea zonelor umede importante. O zona umeda poate fi considerata importanta international daca: - suporta n mod regulat mai mult de 20.000 pasari de apa; - suporta n mod regulat un numar substantial de indivizi apartinnd unor grupuri particulare de pasari de apa, indicatori ai productivitatii sau diversitatii; - daca suporta n mod regulat 1 % din indivizii unei populatii apartinnd unei specii sau subspecii de pasari de apa.

Organisme Responsabile International - Secretariatul Independent al Conventiei Ramsar, administrat de IUCN si IWRB (International Wetlands Research Bureau) reprezinta structura permanenta pentru suportul administrativ, stiintific si tehnic. UNESCO reprezinta depozitarul Conventiei. National - Secretariatul National Ramsar. Procedura de Desemnare Zonele sunt nominalizate de Partile Contractante (statele care au ratificat Conventia) si naintate spre considerare si aprobare de catre Secretariatul Ramsar. Situatia la Nivel Mondial 654 zone Ramsar n lume, n Europa sunt 394. (IUCN, Parks for Life, 1994) Situatia in Romania Romnia a ratificat Conventia Ramsar prin Legea 5/1991. Delta Dunarii este singura arie protejata din Romnia desemnata ca zona Ramsar.

AIA - Arie de Importanta Avifaunistica arii de valoare deosebita pentru protectia si conservarea pasarilor EN: IBA (Important Bird Area) Arii de o valoare deosebita pentru protectia si conservarea pasarilor, ncepnd de la nivel mondial si mergnd pna la nivel national sau regional al unei tari. Criteriile pe baza carora se constituie aceste zone trebuie sa ndeplineasca anumite conditii si sa adaposteasca anumite specii rare sau periclitate. Ariile trebuie sa fie suficient de ntinse pentru a permite populatiilor locale de pasari sa se autosustina din punct de vedere biologic, iar pasarilor migratoare sa le fie asigurate conditiile de existenta pe durata prezentei lor n regiunea respectiva. Este preferabil ca ariile sa se suprapuna (cel putin partial) peste zone deja protejate si daca este posibil sa se delimiteze de zonele nconjuratoare din punct de vedere al conditiilor de mediu. Organisme Responsabile International - BirdLife International Programul IBA pentru identificarea si protectia habitatelor unor anumite specii de pasari a fost initiat n anul 1984 de catre Consiliul International pentru Protectia Pasarilor (ICBP), devenit n anul 1994 BirdLife International si a vizat ntr-o prima etapa identificarea si descrierea din punct de vedere avifaunistic a ariilor de importanta europeana. National - Societatea Ornitologica Romna (SOR) Procedura de Desemnare Ariile sunt identificate si descrise de catre SOR dupa o metodologie standard, formularul fiind trimis Programului IBA al BirdLife International. Situatia la Nivel Mondial n Europa au fost identificate pna acum 2479 de arii de importanta avifaunistica, conform publicatiei ICBP, 1989 - Arii de Importanta Avifaunistica din Europa. Situatia in Romania Au fost identificate un numar de 59 de Arii de Importanta Avifaunistica (Anexa 3) de catre SOR. (SOR, Buletin A.I.A. nr.1/decembrie 1994)

SPA - Arie de Protectie Speciala desemnare a Uniunii Europene EN: Special Protection Area Arii desemnate pentru a asigura un statut favorabil de conservare pentru cele 175 specii si subspecii de pasari vulnerabile, precum si pentru speciile migratoare, n special pentru cele caracteristice zonelor umede. Organisme Responsabile International: Uniunea Europeana - Directiva asupra Conservarii Pasarilor (79/409/EEC) cunoscuta sub denumirea de Directiva de Pasari, a intrat n vigoare n 1981. Procedura de Desemnare Statele membre ale UE elaboreaza listele nationale de situri candidate ca arii de protectie speciala care vor face parte din reteaua SPA. Listele vor fi naintate Comisiei Europene si adoptate de catre aceasta. Directiva asupra Conservarii Pasarilor si Directiva asupra Conservarii Habitatelor Naturale si a Faunei si Florei Salbatice asigura un cadru pentru desfasurarea politicilor in domeniul conservarii naturii de catre Statele membre UE si reprezinta cele mai semnificative angajamente internationale luate de aceste State in directia conservarii naturii. Printre acestea: se adreseaza unei game variate de probleme si contin obligatii concrete, in special referitor la realizarea unei retele coerente de arii protejate. Aceste doua Directive stabilesc nivelul minim de standarde pentru conservarea biodiversitatii adoptate de catre Statele membre si care reprezinta o parte esentiala a Celui de al Cincilea program de Actiune in domeniul Mediului. Mai mult decat atat, conform Tratatului de la Roma (Articolul 130 r), amendat de Actul European Unic si ulterior de catre Tratatul de la Maastricht, masurile UE in domeniul mediului trebuie sa fie integrate in alte politici ale UE. Aceasta inseamna ca toate politicile si instrumentele UE trebuie sa fie conforme cu cadrul juridic al UE in domeniul mediului, lucru aplicabil si acestor doua directive. Procesul complex de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana presupune si cunoasterea si implementarea acestor doua Directive de o relevanta deosebita pentru declararea unor noi tipuri de arii protejate, sau acordarea acestor titluri unor arii protejate deja existente si incadrate in sistemul de categorisire IUCN. Cele doua Directive mentionate mai sus, presupun printre altele, desemnarea de Arii de Protectie Speciala si Arii Speciale de Conservare, care se presupune ca vor forma impreuna in viitor o retea ecologica denumita Natura 2000 cu scopul de mentinere si refacere a habitatelor si speciilor listate la un statut favorabil de conservare. Cand cele doua directive for fi implementate integral, Natura 2000 va deveni o retea de mii de arii protejate. De asemenea, Directivele, incurajeaza Statele membre sa stabileasca coridoare intre ariile protejate. Situatia in Uniunea Europeana 1109 de situri din tarile UE au fost clasificate ca Arii de Protectie Speciala Situatia in Romania

Procesul nu a demarat, desi celelalte tari est si central europene, care nu sunt nca State Membre ale UE, au nceput deja de ctiva ani identificarea acestor arii. SAC - Arie Speciala de Conservare desemnare a Uniunii Europene EN: Special Area of Conservation Arii desemnate n principal pentru protectia celor mai mult de 200 tipuri de habitate si a siturilor pentru 193 de specii de animale si 300 specii de plante listate n Anexele directivelor. Organism Responsabil International - Uniunea Europeana Directiva asupra Conservarii Habitatelor Naturale si a Faunei si Florei Salbatice (92/43/EEC), cunoscuta ca Directiva Habitatelor a fost adoptata n anul 1992. Scopul principal al acesteia este de a mentine si reface habitatele naturale si speciile de interes European ntr-o stare de conservare favorabila, prin desemnarea Ariilor Speciale de Conservare. Procedura de Desemnare Statele membre ale UE elaboreaza listele nationale de situri candidate ca arii de protectie speciala care vor face parte din reteaua SPA. Listele vor fi naintate Comisiei Europene si adoptate de catre aceasta. Directiva asupra Conservarii Pasarilor si Directiva asupra Conservarii Habitatelor Naturale si a Faunei si Florei Salbatice asigura un cadru pentru desfasurarea politicilor in domeniul conservarii naturii de catre Statele membre UE si reprezinta cele mai semnificative angajamente internationale luate de aceste State in directia conservarii naturii. Printre acestea: se adreseaza unei game variate de probleme si contin obligatii concrete, in special referitor la realizarea unei retele coerente de arii protejate. Aceste doua Directive stabilesc nivelul minim de standarde pentru conservarea biodiversitatii adoptate de catre Statele membre si care reprezinta o parte esentiala a Celui de al Cincilea program de Actiune in domeniul Mediului. Mai mult decat atat, conform Tratatului de la Roma (Articolul 130 r), amendat de Actul European Unic si ulterior de catre Tratatul de la Maastricht, masurile UE in domeniul mediului trebuie sa fie integrate in alte politici ale UE. Aceasta inseamna ca toate politicile si instrumentele UE trebuie sa fie conforme cu cadrul juridic al UE in domeniul mediului, lucru aplicabil si acestor doua directive. Procesul complex de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana presupune si cunoasterea si implementarea acestor doua Directive de o relevanta deosebita pentru declararea unor noi tipuri de arii protejate, sau acordarea acestor titluri unor arii protejate deja existente si incadrate in sistemul de categorisire IUCN. Cele doua Directive mentionate mai sus, presupun printre altele, desemnarea de Arii de Protectie Speciala si Arii Speciale de Conservare, care se presupune ca vor forma impreuna in viitor o retea ecologica denumita Natura 2000 cu scopul de mentinere si refacere a habitatelor si speciilor listate la un statut favorabil de conservare. Cand cele doua directive for fi implementate integral, Natura 2000 va deveni o retea de mii de arii protejate. De asemenea, Directivele, incurajeaza Statele membre sa stabileasca coridoare intre ariile protejate.

Situatia la Nivel Mondial Nu exista nca o lista oficiala. Situatia in Romania Procesul nu a demarat, desi celelalte tari est si central europene, care nu sunt nca State Membre ale UE, au nceput deja de ctiva ani identificarea acestor arii.

Culegere si prelucrare date, tehnoredactare computerizata: