"Secretul copilăriei"

By Maria Montessori
Embrionul spiritual
• Dacă înțelegem prin "educație" dezvoltarea psihică și nu
intelectuală a copilului, putem spune cu adevărat că
educația unui copil ar trebui să înceapă la naștere. (pagina
29)
• Dovada vieții psihice a unui copil poate fi găsită în distincția
care se face între activitățile sale conștiente și
subconștiente. Dar chiar dacă ne limităm la concepte mai
evidente și de bază, trebuie să recunoaștem că există un joc
de instincte în interiorul unui copil nu numai în ceea ce
privește creșterea și hrănirea sa fizică, ci și în ceea ce
privește diferitele operații psihice. (pagina 29)
• Filosofii au fost întotdeauna intrigați de starea unui copil atât
de neajutorat după naștere, dar până în prezent profesorii și
medicii au fost prea puțin preocupați de ea. Ca multe alte
lucruri care stau ascunse în subconștient, starea copilului a
fost considerată pur și simplu ca un fapt fără nici o
semnificație specială. (pagina 33)

Perioada sensibilă
• Un copil învață să se adapteze și să facă achiziții în perioadele
sale sensibile. Acestea sunt ca un fascicul care luminează
în interior sau o baterie care furnizează energie. (pagina
40)
• Această sensibilitate este cea care permite copilului să intre în
contact cu lumea exterioară într-un mod deosebit de intens.
Într-un astfel de moment totul este ușor; Totul este viață și
entuziasm. (pagina 40)

Ordine
• Copilul nu a fost interesat să găsească obiectul, ci în
 găsind-o la locul ei. (pagina 54)
• Este un fel de simț interior care distinge relațiile dintre diferite
obiecte, mai degrabă decât obiectele în sine. Astfel,
creează un întreg dintr-un mediu în care mai multe părți
sunt dependente reciproc. Atunci când o persoană este
orientată într-un astfel de mediu, își poate direcționa
activitatea spre atingerea unor obiective specifice. Un
astfel de mediu oferă fundamentul unei vieți integrate.
(pagina 55)

Drepturile copilului
• Studiul forțat a adus frică, oboseală și epuizare nervoasă. Ei au
devenit descurajați, iar melancolia le-a înlocuit veselia
naturală. (paginile 210 & 211)
Mișcare
• Prin mișcare, el acționează asupra mediului său extern și astfel
își îndeplinește propria misiune personală în lume.
Mișcarea nu este doar o impresie a ego-ului, ci este un
factor indispensabil în dezvoltarea conștiinței, deoarece
este singurul mijloc real care plasează ego-ul într-o relație
clar definită cu realitatea externă. Mișcarea, sau activitatea
fizică, este astfel un factor esențial în creșterea intelectuală,
care depinde de impresiile primite din exterior. Prin
mișcare intrăm în contact cu realitatea exterioară și prin
aceste contacte dobândim în cele din urmă chiar și idei
abstracte. Activitatea fizică conectează spiritul cu lumea,
dar spiritul are nevoie de acțiune în două sensuri, pentru a
dobândi concepte și pentru a le exprima în exterior.
(pagina 97)

Mâna
• Cele două mișcări corporale cele mai intim legate de
inteligența omului sunt cele ale limbii, pe care o folosește
pentru vorbire, și cele ale mâinilor sale, pe care le folosește
pentru muncă. (pagina 80)
• Prima mișcare a mâinii sale mici spre obiecte exterioare ar
trebui, prin urmare, să fie așteptată cu nerăbdare. (pagina
82)
• Prima mișcare inteligentă a acestor mâini minuscule, prima
împingere a acelei mișcări care reprezintă efortul ego-ului
de a pătrunde în lume ar trebui să umple mintea unui adult
de admirație. Dar, în schimb, îi este frică de acele mâini
mici care se întind pentru lucruri care nu au valoare și
importanță în sine și se străduiește să le țină departe de
copil. El spune în mod constant: "Nu atinge!", la fel cum
repetă în mod constant: "Fii liniștit! Taci!" (pagina 82)
• Pentru a-și dezvolta mintea, un copil trebuie să aibă obiecte în
mediul său pe care le poate auzi și vedea. Deoarece trebuie
să se dezvolte prin mișcările sale, prin munca mâinilor
sale, are nevoie de obiecte cu care să poată lucra, care să
ofere motivație pentru activitatea sa. (pagina 82)

AUD ȘI UIT;
VĂD ȘI ÎMI AMINTESC;
O FAC ȘI ÎNȚELEG.

DE MARIA MONTESSORI