Siyar A 'laam an-Nubala' , 20/441

Ibn Katheer (Allah să aibă milă de el) a spus: Avea o purtare demnă și a tăcut, cu excepția
faptului că a poruncit ceea ce este bine și a interzis ceea ce este rău; avea foarte puțin interes
pentru câștigul lumesc (adică era un ascet); i se atribuiau miracole; adepții și tovarășii săi au
vorbit mult despre el și au povestit din el cuvintele, acțiunile și miracolele sale, dar majoritatea
relatărilor despre miracolele sale sunt exagerate. El a fost drept și evlavios și a scris cărți numite
al-Ghunyah și Futooh al-Ghayb , în care sunt lucruri bune și în care a citat și hadith-uri da'eef
(slab) și mawdoo' (fabricate). Pentru a rezuma, el a fost unul dintre liderii șeici.

Al-Bidaayah wa'n-Nihaayah , 12/768

5.

Unii studenți au decis să cerceteze „aqeedah (doctrina) și povestea vieții lui Jilaani, așa cum a
făcut Shaykh Sa'eed ibn Musfir în cartea sa Shaykh 'Abdul-Qaadir Jilani wa Araa'uhu al-
I'tiqaadiyyah wa's-Sufiyyah (Shaykh Abdul- Qadir Jilani și credințele sale doctrinare și sufite),
care a fost teza sa de doctorat la Universitatea Umm al-Qura [din Makkah]. Rezumând
cercetările sale, el a spus:

În primul rând: Shaykh 'Abd al-Qaadir al-Jilaani a fost Salafi în 'aqeedah (credinţele) sale, în
conformitate cu metodologia lui Ahl as-Sunnah wa'l-Jamaa'ah în toate problemele de 'aqeedah,
cum ar fi problemele de credinţă , Tawheed (afirmarea unității lui Allah), Profeția și Ziua de
Apoi. El a afirmat, de asemenea, că este obligatoriu să se supună celor care dețin autoritate și că
nu este permis să se răzvrătească împotriva lor.

În al doilea rând: El a fost unul dintre liderii șahici sufiți în stadiile lor incipiente, când
conceptele lor erau moderate și mai apropiate de Sunnah și, în majoritatea cazurilor, se bazau pe
Coran și Sunnah, cu un accent deosebit pe faptele inimii ( spiritualitate).

În al treilea rând: în ceea ce privește învățarea științelor tasawwuf de la șeihii cărora le lipseau
cunoștințele bazate pe Coran și Sunnah, cum ar fi șeicul său ad-Dabbaas, care era analfabet și nu
știa nici să citească, nici să scrie, el – Allah să aibă milă de el – a căzut în unele greșeli și a
practicat unele inovații în închinare, dar aceste derapaje sunt înlocuite de numărul mare al
faptelor sale bune. Nimeni nu este infailibil în afară de Profeți; toate celelalte sunt supuse erorilor
și, dacă volumul de apă ajunge la două vase mari, nu poate fi contaminată cu impurități (după
cum se spune în cărțile de fiqh).

În al patrulea rând: cele mai multe dintre ceea ce i se atribuie lui Shaykh 'Abd al-Qaadir al-Jilani
al miracolelor ( karaamaat ) sunt exagerate, iar unele dintre ele nu sunt povestite în mod
temeinic. Dintre cele care pot fi acceptate, ele se încadrează fie sub titlul de perspicacitate
(firaasah) fie de miracole (karaamaat) despre care Ahl as-Sunnah wa'l-Jamaa'ah crede că se pot
întâmpla, sub rezerva ghidurilor Shar'i care sunt explicate în anexa la prezenta teză. Citat de
final.

Shaykh 'Abd al-Qaadir al-JIlaani wa Araa'uhu al-I 'tiqaadiyyah wa's-Sufiyyah , p. 660, 661
Vezi și răspunsurile la întrebările nr. 12932 , 45435

În al doilea rând:

În ceea ce privește Mu'een ad-Deen Chishti (Moinuddeen Chishti):

1.

Numele său complet este: al-Khawaja Mu'een ad-Deen Hasan ibn al-Khawaja Ghiyath ad-Deen
al-Sijzi, care este cunoscut ca „Ghareeb Nawaaz” (“ajutorul săracilor” sau „dăruitorul săracului”
”).

2.

S-a născut în Sistan – în nord-estul Iranului – în 536 AH și a murit în 627 AH.

3.

El este unul dintre cei mai faimoși awliya' („sfinți”) din nordul Indiei – dacă nu cel mai faimos
dintre ei – și mormântul său este unul dintre cele mai frecvente sanctuare vizitate de sufiți și de
cei care cred în mituri; este vizitat chiar și de hinduși!

4.

S-a spus despre motivul pentru care a îmbrățișat sufismul că, în timp ce Mu'een ad-Deen Chishti
își uda plantele în grădina lui, el a fost vizitat de un bărbat sufit, al cărui nume era Shaykh
Ibraaheem Kunduz. Tânărul Mu'een ad-Deen Chishti s-a apropiat de el și i-a oferit niște fructe,
iar în schimb, Shaykh Ibraaheem Kunduz i-a dat o șuviță din barbă și i-a cerut să o mănânce!
„Sfântul” Mu'een ad-Deen a făcut acest lucru și a devenit iluminat și s-a trezit într-o lume
ciudată. După acest incident, el și-a dispărut grădina și toate bunurile sale și și-a împărțit averea
săracilor. El a renuntat la aceasta lume si a mers la Bukhara sa caute cunoastere.

5.

Chishti a călătorit în multe locuri, apoi a decis să plece în India din cauza unui vis în care
Profetul (Binecuvântarea și pacea lui Allah fie asupra lui) l-a instruit să facă acest lucru. Așa că a
plecat în India și a rămas în Lahore, apoi după o scurtă perioadă de timp a mers la Ajmer – în
regiunea Rajasthan – unde s-a stabilit și unde a murit.

6.

El este fondatorul ordinului sufi inovat, care este cunoscut în India ca Chishtiyyah – după orașul
Chisht din Herat, în nord-vestul Afganistanului.

7.
Ordinul lui Mu'een ad-Deen nu este diferit de alte ordine sufite inovate; într-adevăr, unele dintre
aceste ordine au credințe care constituie kufr (neîncredere).

În această ordine există ceva pe care ei îl numesc al-muraaqabah al-chishtiyyah (meditația

Chishti). Asta înseamnă să petreci o jumătate de oră pe săptămână la mormânt. Mureed
(discipolul sufi) își acoperă capul și recită dhikr, spunând „Allahu haadiri Allahu naaziri (Allah
este cu mine, Allah veghează asupra mea).

Fără îndoială, aceasta este o inovație și o direcție greșită; într-adevăr, există o teamă că ar putea
deschide ușa pentru a atribui parteneri lui Allah, fie El să fie înălțat, pentru că sufitul poate fi
influențat de ocupantul mormântului, iar gândirea, meditația și concentrarea lui ar putea fi pentru
el, ceea ce intră sub incidența lui. rubrica de major shirk.

În al treilea rând:

Savanții Comitetului Permanent au fost întrebați:

Sper că ne veți face onoarea de a scrie pentru noi câteva scurte comentarii despre sufism și sufi,
ce este sufismul, care sunt credințele lor, părerea lui Ahl as-Sunnah wa'l-Jamaa'ah cu privire la ei
și ce anume cine este din Ahl as-Sunnah wa'l-Jamaa'ah ar trebui să facă sau cum ar trebui să
interacționeze cu ei dacă acești sufiși insistă asupra credințelor lor și cred că urmăresc adevărul
chiar și după ce le-au fost explicate faptele și le-au devenit clare.

Ei au răspuns:

Cuvântul sufism este derivat din „soof”, adică lână, deoarece purtau haine din lână, ceea ce este
mai probabil din punct de vedere lingvistic și mai aproape de realitatea modului lor de viață. În
ceea ce privește opinia conform căreia cuvântul Sufism este derivat din „as-suffah” deoarece
sunt asemănători cu săracii Sahaabah (Allah să fie mulțumit de ei), care obișnuiau să se adună
lângă suffah (banca) în moscheea Profetului, sau că este derivat din „safwah” (puritate) din cauza
purității inimilor și faptelor lor, toate acestea sunt greșite și nu sunt corecte, deoarece adjectivul
derivat din sufah este suficient, iar adjectivul derivat din safwah este safawi. Aceste două sensuri
nu le sunt aplicabile, deoarece în majoritatea cazurilor convingerile lor sunt corupte și urmează o
mulțime de inovații.

Toate ordinele sufite (tareeqahs) sau ceea ce se numește tasawwuf (sufism) în zilele noastre sunt
pline de acțiuni care sunt inovate și constituie shirk, sau mijloacele care conduc la acesta, precum
și credințe corupte care sunt contrare Coranului și Sunnah, cum ar fi căutarea ajutorului morților
și aqtaab (sing. qutb, adică un om sfânt sau sfânt) spunând „ Madad ya seedi (Ajutor, stăpânul
meu)”, sau „ Madad ya Sayyidah Zaynab (Ajutor, O, Lady Zaynab),” sau „ Madad ya Badawi
(Ajutor, O Badawi)” sau „Ya Dasooqi (O Dasooqi)” și alte strigăte de ajutor pentru șeici și
„sfinți”, crezând că pot vedea în inimile oamenilor și că ei au cunoaștere a nevăzutului și a ceea
ce ascund inimile și că au puteri secrete care le permit să facă lucruri extraordinare și să cheme
pe Allah cu nume pe care El nu și-a numit Sine, cum ar fi „Hu Hu Hu” și „Ah Ah Ah .”
Sufiții au inovat awraad (sing. wird) și du'aa (cerințe) care nu sunt prescrise în Islam. Ei își iau
un angajament de la discipolii lor (mureeds) că îl vor menționa pe Allah în ritualurile și
închinarea lor cu anumite nume divine specifice, la unison, cum ar fi spunând „Allah, Hayy
(Toate Vii) și Qayyoom (Auto-susținere). ” Ei o repetă în fiecare zi și noapte și nu recită alte
nume ale lui Allah decât cu permisiunea șeihilor lor, altfel ar nu ascultă de șeici și s-ar teme de
slujitorii acestor nume. Ei fac toate acestea în timp ce se legănă, se înclină, se ridică, dansează,
cântă și bat din palme și alte acțiuni pentru care nu există nicio bază și care nu sunt cunoscute în
Cartea lui Allah sau în Sunnah a Mesagerului Său (binecuvântările și pacea lui Allah fie asupra
lui).

Niciun musulman nu ar trebui să stea în adunările lor și trebuie să evite să se amestece cu ei,
astfel încât să nu fie influențat de credințele lor corupte, ca să nu cadă în aceeași sustragere și
inovație în care au căzut ei. El ar trebui să-i sfătuiască și să le explice adevărul, în speranța că
Allah îi va călăuzi prin mâinile lui, afirmând în același timp acele chestiuni în care sunt în
conformitate cu Coranul și Sunnah și denunțând acele chestiuni în care se îndreaptă împotriva
lor. . Făcând acest lucru, el trebuie să adere la metodologia Ahl as-Sunnah wa'l-Jamaa'ah, pentru
a-și proteja angajamentul religios. Cine dorește să afle despre sufiți și credințele lor în detaliu ar
trebui să citească Madaarij as-Saalikeen de Ibn Qayyim al-Jawziyyah și Hadhihi hiya as-
Soofiyyah de 'Abd ar-Rahmaan al-Wakeel.

Shaykh 'Abd al-'Azeez ibn Baaz, Shaykh 'Abd al-'Azeez Aal ash-Shaykh, Shaykh Saalih al-
Fawzaan, Shaykh Bakr Abu Zayd.

Fataawa al-Lajnah ad-Daa'imah , vol. 2, 88-90

Vezi și răspunsul la întrebarea nr. 20375 pentru decizia de aderare la ordinele sufi.

Și Allah știe cel mai bine.