ce este dreptatea

hans kelsen

Aceasta carte are la baza o intrebare la care nici Iisus Hristos nu a stiut sa
raspunda, asta este dreptatea, apoi Hans Kelsen incepe prin a spune ca omul
drept este cel care actioneaza dupa regulile stabilite de o ordine sociala, mai tarziu
se refera că o ordine socială va fi exact atunci când îi face pe majoritatea supușilor
săi sau guvernați fericiți, asta pentru că nici un guvern sau ordine socială nu poate
avea toți guvernați complet fericiți, deoarece întotdeauna vor exista oameni care
nu sunt de acord cu anumite idei, provocându-le. resentimente și o idee subiectivă
că ceea ce este stabilit de o ordine socială este nedrept, exemplu: taxele.

Din cele de mai sus pot concluziona că oamenii se comportă corect, din momentul
în care decid să respecte ordinele guvernului lor, totuși o ordine socială va acționa
corect, când majoritatea guvernaților ei merg după regulile create de ea. Un alt
aspect foarte important în cadrul justiției este fericirea, întrucât din punctul meu de
vedere și după criteriul autorului, justiția are două fețe în ceea ce privește aplicarea
ei, întrucât atunci când este aplicată între două sau mai multe persoane, una dintre
acestea provoacă fericire și alta o idee că ceea ce s-a făcut a fost incorect, de
exemplu: într-o relație de muncă între un angajator și un lucrător în care oricine
decide că este corect în conformitate cu legea federală a muncii, afirmând că zilele
de concediu ale lucrătorului sunt de șase zile pe un an de serviciu , acest lucru
fiind respectat de ambii, din punctul de vedere al angajatorului este corect
deoarece nu sunt multe zile in care acesta este lipsit de munca sa si elementul
principal al angajatorului respectiv, ceea ce ii provoaca fericire la aceasta, contrar
acesteia, muncitorul crede că șase zile este prea puțin, provocându-i, în
consecință, nefericire și ideea că este nedrept.

În ideea anterioară, este foarte important să menționăm că niciunul dintre cele

două puncte de vedere nu trebuie considerat drept sau nedrept, întrucât, așa cum
am spus mai înainte, cel capabil să spună că este corect sau nedrept este legea și
celălalt. norme de ordine socială sau guvernare.

Continuând cu ideea anterioară, este important să precizăm că însuși guvernul

este cel care dictează ceea ce este corect și nedrept prin regulile sale, întrucât noi,
ca guvernați, am delegat o anumită libertate a noastră, pentru ca acestea să se
consolideze ca un statul și, la rândul său, statul respectiv protejează interesele
majorității; Exemple de aceste interese sunt: viața, egalitatea, securitatea,
libertatea etc.
Lăsând puțin subiectul, vreau să menționez contractul social la care se referă Juan
Jacobo Rousseau: care a fost celebrat între societatea însăși, astfel încât renunța
la libertatea absolută și delega unui guvern posibilitatea de a reglementa anumite
comportamente ale societății, rezultând în crearea de infracțiuni, precum și instituții
familiale precum căsătoria.

Pentru a finaliza această idee, trebuie să se înțeleagă că în cele din urmă guvernul
este împuternicit să spună ce este corect sau nedrept prin legi, întrucât noi înșine îi
delegăm această putere.

Un alt aspect foarte important menționat este conflictul de valori care apare în
aplicarea justiției, atât ca indivizi, cât și ca societate, întrucât în anumite ocazii ne
aflăm în nevoia de a decide între două valori pe care le considerăm importante,
fiind nevoiți să alegeți unul dintre cele două și aruncați-l pe celălalt, despre cele de
mai sus autorul dă un exemplu al acestui conflict; Când un medic și pacientul său
vorbesc despre situația sau starea acestuia din urmă, medicul, pornind de la ideea
că boala pacientului este cronică și fatală, trebuie să decidă între a spune adevărul
sau a avea compasiune și a-i oferi o oarecare speranță. pana la urma sunt false.

Din acest exemplu se poate observa că medicul trebuie să facă o judecată între
aceste două valori, care sunt: adevărul și compasiunea, dând un exemplu clar al
acestui conflict de valori.

Aceeași situație apare atunci când guvernul nostru trebuie să decidă asupra
anumitor probleme, de exemplu: avortul, între dacă ar trebui legalizat sau nu, apoi
căderea într-o controversă între două valori care sunt: integritatea și libertatea
femeii asupra corpului tău. împotriva vieții și sănătății produsului, iată un exemplu
la nivel social.

Un alt aspect de care se ține cont atunci când se aplică justiția este egalitatea,
bazată pe ideea că aceasta este; trata oamenii în mod egal indiferent de statutul
lor, nivelul economic, sex, religie etc. Cele de mai sus, legate de justiție, implică că
nu ar trebui să existe nicio discriminare la momentul aplicării justiției, întrucât
constituția noastră garantează și egalitatea.

Un alt lucru pe care îl comentează cartea este că dreptatea este valoarea supremă
pe care cade sistemul nostru juridic, raportându-l la o mare întrebare pe care și-a
pus-o Platon, adică; ceea ce este bun, el spune că comportamentul uman va fi bun
atunci când majoritatea oamenilor sunt de acord cu anumite gânduri.

Există o relație între ceea ce este bine și dreptate, întrucât pentru ca legea să
indice ceea ce este drept, societatea trebuie mai întâi să fie de acord cu anumite
comportamente sau gânduri, considerându-le bune pentru ca ulterior acele
comportamente să devină lege și să fie obligatorii.

Despre nașterea dreptății ca valoare, mai multe școli au încercat să explice apariția
ei, printre care se remarcă școala naturalistă, asta explică faptul că nașterea
acestor valori merge mână în mână cu nașterea ființei umane, asta înseamnă că
din momentul în care ne-am născut suntem deținători ai tuturor acestor valori,
inclusiv a dreptății, rezultând că nu putem fi lipsiți de niciuna dintre acestea, așa că
prin însăși natura lor ele trebuie respectate instinctiv.

Spre deosebire de cele de mai sus, există o altă poziție care denaturează gândirea
naturalistă, întrucât spune că natura, prin ea însăși, nu are voință, cu atât mai puțin
posibilitatea de a face, respectând dreptatea în caz de nerespectare, ajungând să
o discrediteze cu următorul caz: legea răzbunării, care spune ochi pentru ochi,
dinte pentru dinte.

Acesta a fost un mod eronat de a aplica justiția, deoarece răzbunarea a fost

adesea disproporționată cu prejudiciul cauzat victimei, rezultând inegalitatea între
infracțiune și pedeapsă. Terminând cu distrugerea gândului că numai natura poate
impune dreptatea.

În încheiere, autorul menționează că nu există cu adevărat un răspuns definitiv și

total acceptat despre ce este dreptatea, totuși spune că dreptatea este o valoare
supremă pe care se aplică și se sprijină pacea, binele comun, libertatea, egalitatea
și printre altele. valori ale ierarhiei inferioare.

Concluzie și contribuție personală

Din punctul meu de vedere, pot spune că dreptatea este: acea valoare supremă a
transcendenței individuale și sociale, menită să ofere fiecărei persoane ceea ce îi
corespunde așa cum este indicat de legea unui guvern sau a unei ordini sociale,
care prin norme morale și juridice, urmăresc binele comun.

Consider că există clasificări ale justiției, de exemplu: justiție individuală și justiție

socială, justiție morală și justiție legală obligatorie, printre altele care ar putea
continua să apară datorită aplicării lor.