Você está na página 1de 34

Necesitatea ariilor protejate Ariile Protejate sunt percepute inca de foarte multi oameni doar in sensul lor "conservationist"

fiind considerate adevarate oaze ale naturii salbatice intr-un desert al dezvoltarii economice, care trebuiesc protejate numai pentru conservarea speciilor care le populeaza. Foarte putin este recunoscut faptul ca zonele aflate in regim natural si seminatural constituie de fapt suportul "vietii" si implicit al dezvoltarii socio-economice. De asemenea, dezvoltarea socio-economica s-a facut avand la baza resursele si serviciile oferite de capitalul natural, insa pana in prezent in foarte putine cazuri s-a tinut cont de capacitatea productiva si capacitatea de suport a capitalului natural atunci cand s-a proiectat dezvoltarea economica. Ariile protejate prin valoarea lor naturala si gradul redus al interventiei umane pe teritoriul lor sunt cele mai bune exemple si modele pentru sistemele ecologice naturale si seminaturale. Totodata pentru a realiza tranzitia de la actualul model de dezvoltare la un model de dezvoltare durabila este necesara cercetarea, cunoasterea si experimentarea teoriilor pentru implementarea conceptului de dezvoltare durabila. Astfel, atat evaluarea si monitorizarea starii capitalului natural, cat si dezvoltarea cunoasterii se poate realiza in cadrul unor zone pilot cum sunt ariile protejate. "Capitalul Natural al tarii se constituie din reteaua sistemelor ecologice care functioneaza in regim natural si seminatural si din reteaua sistemelor antropizate prin transformarea si simplificarea primelor categorii. Resursele naturale regenerabile (inclusiv apa si solul) si neregenerabile (petrol, carbune), precum si serviciile (controlul climei, al calitatii apei si aerului etc.) asigurate de catre componentele Capitalului Natural constituie unul dintre factorii cheie ai functiei de productie a sistemelor economice si de suport al dezvoltarii sistemelor socio-economice. Capitalul Natural si componentele sale au o anumita capacitate productiva care trebuie cunoscuta pentru a evita supraexploatarea si, respectiv , o anumita capacitate de suport (parametru esential pentru a dimensiona corect presiunea antropica si a evita deteriorarea). Pentru a garanta dezvoltarea socio-economica durabila este absolut necesar sa se asigure conservarea unei structuri diverse si echilibrate a CN si utilizarea resurselor si serviciilor produse de acesta in limitele capacitatii de suport a componentelor sale." - Angheluta Vadineanu. Astfel conservarea Capitalului Natural presupune in principal mentinerea unui raport acceptabil intre ecosistemele naturale, seminaturale si antropizate, cu mentinerea heterogenitatii in cadrul fiecarui tip de ecosisteme si asigurarea conectivitatii intre aceste ecosisteme. "Pentru conservarea structurii ecologice la scara complexelor macroregionale de ecosisteme este necesar sa se identifice configuratia viabila a unui mozaic de ecosisteme naturale si seminaturale care sa includa toate tipurile de ecosisteme. Conectivitatea dintre diferitele tipuri de ecosisteme naturale si seminaturale, asigurata prin coridoare naturale si/sau obtinuta prin diferite lucrari de reconstructie ecologica, este o conditie fundamentala pentru atingerea obiectivelor conservarii diversitatii habitatelor si a sistemelor ecologice. In spatiile acestei matrice trebuie sa se distribuie ecosistemele antropizate, ecosistemele urbane si rurale, complexele industriale si reteaua rutiera." Daca am trai intr-o lume ideala, atunci toate aceste consideratii ar fi puse in practica si ar fi integrate in toate politicile si strategiile sectoriale (agricultura, transporturi, industrie, turism, ...). Dar totusi noi traim intr-o lume reala, in care sistemele ecologice naturale se confrunta cu nenumarate amenintari la adresa biodiversitatii si in care exista tendinta degradarii ireversibile a capitalului natural. Astfel infiintarea de arii protejate si managementul eficient al acestora e o necesitate deoarece:

ariile protejate sunt exponente ale ecosistemelor naturale si seminaturale care pot fi evaluate si monitorizate, exprimand intr-o anumita masura starea acestora la un moment dat. Ecosistemele naturale si seminaturale reprezinta principalele componente ale capitalului natural care asigura resursele si serviciile ce stau la baza dezvoltarii socio-economice. ariile protejate sunt zone in care se dezvolta cunoasterea necesara pentru asigurarea tranzitiei la un model de dezvoltare durabila. ariile protejate sunt adevarate "sali de clasa in aer liber" in care oamenii pot fi educati cu privire la rolul naturii si necesitatea conservarii naturii si a dezvoltarii durabile. Definitii si Clasificari ale Ariilor Protejate sistemul de clasificare al IUCN - The World Conservation Union La baza constituirii ariilor protejate a stat in primul randul faptul ca acestea satisfac nevoi ale oamenilor. Din necesitatea ariilor protejate au rezultat o varietate de tipuri de arii protejate, care se diferentiaza in principal functie de gradul de protectie (sau gradul permis al interventiei umane) si functie de scopul ariei protejate. S-au constituit astfel arii protejate care protejeaza cele mai naturale zone de pe glob, in care interventia omului este aproape inexistenta, dar si zone in care interventia omului este prezenta, cum e cazul peisajelor modificate ce au o importanta peisagistica si culturala deosebita. Asfel, forul care si-a propus sa rezolve aceasta problema dificila a fost Uniunea Internationala de Conservarea Naturii (IUCN The World Conservation Union) care prin misiunea sa avea competenta necesara sa o faca. IUCN ncearca sa influenteze, sa ncurajeze si sa asiste societatile din toata lumea pentru conservarea integritatii si diversitatii naturii si pentru a asigura ca orice utilizare a resurselor naturale este echitabila si durabila. Un sistem pentru definirea si clasifi- carea ariilor protejate a rezultat ca urmare a activitatii desfasurata de IUCN n acest domeniu timp de aproape un sfert de secol. Acest sistem a fost adoptat de catre guverne si explicat prin linii directoare. In prezent categoriile IUCN sunt raspandite in intreaga lume si sunt luate drept referinta in orice dezbateri privind ariile protejate. Scopul acestui sistem de definire si clasificare a ariilor protejate este acela de a contribui la cresterea gradului de ntelegere a tuturor celor interesati a diferitelor categorii de arii protejate. Principiul central pe care se bazeaza liniile directoare este acela ca ariile protejate trebuie sa fie definite de obiectivele lor de management, nu de titlul ariei si nu de eficienta managementului n ndeplinirea respectivelor obiective. Problema eficientei managementului trebuie desigur luata in considerare, dar ea nu este vazuta ca un criteriu de categorisire. Vom prezenta astfel traducerea lucrarii "Liniile directoare pentru categoriile de management ale ariilor protejate" realizata de catre IUCN. Se spera ca aceste linii directoare sa fie utilizate pe scara larga de catre toti cei implicati n procesul declararii de noi arii protejate si in revizuirea celor existente. Ele sunt proiectate pentru a forma o baza utila pentru crearea planurilor sistemelor nationale de arii protejate. Trebuie subliniat faptul ca aceste linii directoare nu sunt mecanismul de conducere pentru guverne sau organizatii n procesul de decidere a scopurilor ariilor protejate potentiale. Ariile protejate trebuie sa fie declarate pentru a ndeplini obiectivele conforme cu scopurile si cerintele nationale, locale sau private (sau un amestec al acestora) si numai dupa aceea etichetate cu o categorie IUCN corespunzatoare obiectivelor de management. Aceste categorii au fost elaborate pentru facilitarea comunicarii si informarii, si nu pentru a conduce sistemul. Istoricul aparitiei categoriilor de management ale ariilor protejate Prin Comisia Mondiala asupra Ariilor Protejate (WCPA) cunoscuta in trecut sub numele de Comisia asupra Parcurilor Nationale si Ariilor Protejate (CNPPA), IUCN a oferit pe plan

international consultanta asupra categorisirii ariilor protejate timp de mai mult de un sfert de secol. Scopul acestei consultante a fost: - constientizarea guvernelor asupra importantei ariilor protejate; - incurajarea guvernelor sa dezvolte sisteme de arii protejate a caror obiective de management sa fie conforme cu conditiile nationale si locale; - reducerea confuziei generate de adoptare a numerosi termeni diferiti pentru a descrie tipuri diferite de arii protejate; - asigurarea unor standarde internationale pentru a ajuta contabilizarea si compararea globala si regionala intre tari; - asigurarea unui cadru pentru colectarea, procesarea si diseminarea datelor privitoare la ariile protejate; - imbunatatirea comunicarii si intelegerii intre toti cei implicati in actiuni de conservare. Prima etapa a fost definirea termenului de "parc national" in 1969 de catre Adunarea Generala IUCN. Multa munca de pionierat a fost desfasurata de Dr. Ray Dasmann, care a elaborat un sistem preliminar de categorisire publicat de catre IUCN in anul 1973. In 1978 IUCN-ul a publicat raportul CNPPA "Categorii, Obiective si Criterii pentru Ariile Protejate", raport elaborat de Comitetul CNPPA asupra Criteriilor si Nomenclaturii prezidat de Domnul Dr. Kenton Miller. Acest raport a propus urmatoarele 10 categorii: I. Rezervatie Stiintifica/Rezervatie Naturala Stricta II. Parc National III. Monument Natural IV. Rezervatie de Conservare a Naturii/ Rezervatie Naturala Gospodarita V. Peisaj Protejat VI. Rezervatie de Resurse VII. Arie Naturala Biotica/Rezervatie Antropologica VIII. Arie Gestionata pentru Utilizari Multiple/Arie cu Resurse Gospodarite IX. Rezervatie a Biosferei X. Sit al Patrimoniului Mondial Natural Acest sistem de categorisire a fost utilizat pe scara larga. A fost incorporat in anumite legislatii nationale, utilizat in dialogul intre managerii ariilor protejate de pe tot globul si a format structura organizatorica a Listei Natiunilor Unite asupra Parcurilor Nationale si Ariilor Protejate (in editiile recente acoperind Categoriile I - V). Experienta a aratat ca sistemul de categorisire din 1978 necesita o revizuire si o actualizare pentru a fi adaptat la conditiile variate. Astfel, diferentele existente intre anumite categorii nu sunt intotdeauna foarte clare si modalitatea de abordare a conservarii zonelor marine necesita o atentie mai mare. Categoriile IX si X nu reprezinta categorii de management, ci desemnari internationale care se acorda categoriilor I - VI. Anumite criterii trebuie sa fie interpretate mai flexibil pentru a satisface conditiile variate intalnite pe glob. In final, limbajul utilizat pentru descrierea unor concepte care stau la baza categorisirii necesita actualizarea, pentru a reflecta noua viziune asupra mediului si asupra interactiunilor dintre acesta si om, viziune care s-a dezvoltat in ultimii ani. Ca urmare, in 1984 CNPPA a stabilit un Comitet Coordonator, pentru revizuirea sistemului de categorisire. Acest proces a trebuit sa ia in considerare si cateva decizii ale Adunarii Generale referitoare la interesele populatiei indigene, ariile de salbaticie si peisajele terestre si acvatice protejate. Raportul Comitetului Coordonator a fost prezentat la o intalnire a CNPPA, in timpul Adunarii Generale a IUCN din Perth, Australia, 1990, concluzia fiind ca primele cinci categorii ale sistemului vechi trebuie sa fie mentinute pentru a forma baza sistemului actualizat; de asemenea s-a propus abandonarea categoriilor VI - X.

Raportul a fost bine primit si supus unei revizuiri mai largi la cel de al IV-lea Congres Mondial al Parcurilor Nationale si Ariilor Protejate desfasurat in Caracas, Venezuela in februarie 1992. Grupul de lucru care s-a ocupat de acest subiect in cursul Congresului a beneficiat de o analiza anterioara a procesului prezentata de consultantul IUCN John Foster. Membri grupului de lucru au revizuit materialul si au recomandat elaborarea unor linii directoare care sa le inlocuiasca pe cele adoptate in 1978. Aceasta concluzie a fost inclusa in Recomandarea nr. 17 a Congresului. Liniile directoare revizuite au fost ulterior pregatite si revizuite din nou de catre Comitetul Coordonator CNPPA si Consiliul IUCN conform Recomandarii nr. 17. Rezultatul este reprezentat de aceste linii directoare, care incorporeaza principiile fundamentale care stau la baza categoriilor de management ale ariilor protejate si prezentarea fiecarei categorii in parte. Ca urmare, se poate spune ca liniile directoare prezente reprezinta punctul culminant al unui proces extensiv, care a implicat o revizuire pe scara larga a ariilor protejate, de-a lungul unui mare numar de ani. Parerile celor implicati in proces au fost numeroase. Astfel, unii au recomandat modificari radicale ale sistemului din 1978, iar altii au optat pentru nici o modificare. Unii au considerat oportun sa existe versiuni regionale ale acestor linii directoare; altii ca aceste categorii ar trebui sa fie adoptate rigid la scara globala. Concluzia o reprezinta aceste linii directoare, care: - adera la principiile elaborate in 1978 si reafirmate in raportul Grupului de Lucru din 1990; - actualizeaza liniile directoare din 1978 pentru a reflecta experienta castigata de-a lungul anilor in aplicarea sistemului de categorisire; - retin primele cinci categorii, simplificand terminologia si prezentarea; - adauga o noua categorie; - recunosc ca sistemul trebuie sa fie suficient de flexibil pentru a se adapta complexitatii lumii reale; - ilustreaza fiecare dintre cele sase categorii cu un numar de studii de caz pentru a arata cum sunt aplicate categoriile; - pun la dispozitie un instrument de management si nu o prescriptie restrictiva. Concepte fundamentale asupra dezvoltarii sistemului IUCN Definitia Ariei Protejate: O arie terestra / marina dedicata special protectiei si mentinerii diversitatii biologice si a resurselor naturale si culturale asociate si gospodarita legal sau prin alte mijloace eficiente. Desi toate ariile protejate satisfac scopurile generale ale acestei definitii, practic insa, scopurile clare pentru care sunt gospodarite ariile protejate difera foarte mult. S-au evidentiat 9 scopuri majore ale managementului: - cercetare stiintifica - protectia salbaticiei - protectia diversitatii speciilor si a diversitatii genetice - mentinerea serviciilor - protectia unor trasaturi naturale si culturale specifice - turism si recreere - educatie - utilizare durabila a resurselor ecosistemelor naturale - mentinerea caracteristicilor culturale si traditionale Ariile protejate sunt definite de obiectivele de management si nu de titlu, rezultand cele sase categorii IUCN:

Arii gospodarite in special pentru protectie stricta conservarea ecosistemelor & recreere conservarea trasaturilor naturale conservare prin management activ conservare si recreere utilizarea durabila a resurselor

Denumire rezervatie naturala stricta/ arie salbatica parc national monument natural arie de gestionare a habitatelor/speciilor peisaj terestru/marin protejat A.P. cu resurse gestionate

C. I.a I.b II III IV V VI

Dar ariile protejate prezinta de asemenea si obiective secundare de management. Relatia dintre obiectivele de management si categorii Obiectiv de management Cercetare stiintifica Protectia salbaticiei Protectia diversitatii speciilor/genetice Mentinerea serviciilor Protectia trasaturilor naturale/culturale Turism si recreere Educatie Utilizarea durabila a resurselor ecosist. Mentinerea atrib. cultural traditionale Legenda: 1 - obiectiv primar 2 - obiectiv secundar 3 - obiectiv potential aplicabil - - obiectiv neaplicabil

I.a 1 2 1 2 -

I.b 3 1 2 1 2 3 -

II 2 2 1 1 2 1 2 3 -

III 2 3 1 1 1 2 -

IV 2 3 1 1 3 3 2 2 -

V 2 2 2 1 1 2 2 1

VI 3 2 1 1 3 3 3 1 2

Aceasta analiza reprezinta baza pe care s-a dezvoltat sistemul international IUCN de categorisire a ariilor protejate si liniile directoare de aplicare a acestor categorii. Cateva aspecte principale sunt demne de retinut: - baza categorisirii este reprezentata de obiectivul primar de management; - atribuirea unei anumite categorii nu reprezinta un comentariu asupra eficientei managementului; - sistemul de categorisire este international; - numele nationale pentru ariile protejate pot varia; - o noua categorie de management este introdusa; - toate categoriile sunt importante in mod egal; - dar toate implica o gradare a interventiei umane. In aplicarea categoriilor e utila clarificarea unor aspecte ca: - marimea ariei protejate - zonarea in interiorul ariei protejate - responsabilitatea de management

- proprietatea terenului - variatiile regionale - clasificarile multiple - zonele care inconjoara ariile protejate - desemnarile internationale Baza pe care s-a dezvoltat sist. IUCN Baza categorisirii este reprezentata de obiectivul primar de management Acesta este cel mai important principiu. Intr-o prima faza, categoriile trebuie sa fie atribuite pe baza obiectivului primar de management, asa cum este prezentat in definitiile legale pe baza carora a fost stabilit; obiectivele de management specifice ariei respective sunt de valoare suplimentara. Aceasta abordare asigura o baza solida sistemului si este mult mai practica. Ca urmare, in procesul de includere a unei arii protejate intr-o anumita categorie, legislatia nationala (sau metode eficiente similare, cum ar fi acorduri de principiu sau obiectivele declarate ale unei organizatii non-guvernamentale) trebuie sa fie examinata pentru a identifica obiectivul primar pentru care aria trebuie sa fie gospodarita. Atribuirea unei anumite categorii nu reprezinta un comentariu asupra eficientei managementului In interpretarea sistemului din 1978, unii au avut tendinta sa confunde eficienta managementului cu obiectivele de management. De exemplu, unele arii declarate legal cu obiective corespunzatoare categoriei II - Parc National au fost mai tarziu incluse in categoria V Peisaje Protejate pentru ca nu au fost protejate eficient impotriva interventiei brutale a omului. Aceasta reprezinta o confuzie a doua rationamente diferite: ceea ce se intentioneaza a fi o arie protejata si cum aceasta este administrata. WCPA este in proces de a dezvolta un sistem separat de monitorizare si inregistrare a eficientei managementului, in colaborare cu WCMC. Cand acesta va fi gata, va fi promovat impreuna cu sistemul de categorisire. Informatia asupra eficientei managementului va fi de asemenea colectata si inregistrata la nivel international. Sistemul de categorisire este international Sistemul de categorisire a fost elaborat pentru a pune la dispozitie o baza de comparatie internationala. Mai mult decat atat se intentioneaza a fi utilizat in toate tarile. Ca urmare, liniile directoare sunt in mod inevitabil generale si trebuie sa fie interpretate cu flexibilitate la nivele nationale si regionale. De asemenea, din natura internationala a sistemului si din necesitatea aplicarii consecvente a categoriilor, rezulta ca responsabilitatea finala pentru determinarea categoriilor trebuie sa fie luata la nivel international (IUCN, avand drept consultant WCPA si/sau Centrul Mondial pentru Monitorizarea Conservarii (WCMC) in colaborare cu IUCN). Numele nationale pentru ariile protejate pot varia Intr-o lume perfecta categoriile IUCN ar fi prioritare, iar sistemele nationale ar trebui sa urmeze terminologia standard. Practic insa, sistemele nationale utilizeaza o serie intreaga de denumiri. De exemplu, 'parcuri nationale' inseamna lucruri total diferite in diferite tari. Multe 'parcuri nationale' declarate la nivel national nu respecta strict criteriile stabilite de Categoria II in sistemul din 1978. in Marea Britanie, de exemplu, "Parcurile nationale" contin asezari umane si o utilizare extensiva a resurselor si ar putea fi atribuite corespunzator categoriei V. In America de Sud, un studiu IUCN recent a descoperit ca 84 la suta din parcurile nationale prezinta

populatii umane rezidente semnificative; unele dintre acestea ar putea sa fie incluse mai bine in alta categorie. Intrucat o foarte mare confuzie a fost cauzata de catre aceasta in trecut, liniile directoare identifica categoriile pe baza obiectivelor lor primare de management, ca si pe baza titlurilor lor specifice. Se face de asemenea referire la titlurile urtilizate in sistemul din 1978, intrucat, cel putin unele, au devenit cunoscute pe scara larga. Bineinteles ca, la nivel national, vor continua sa fie utilizate numeroase titluri. Datorita acestui fapt, este inevitabil ca un acelasi titlu sa insemene lucruri total diferite in tari diferite, dupa cum titluri diferite in tari diferite pot fi utilizate pentru descrierea aceleiasi categorii de arie protejata. Acesta reprezinta cel mai important motiv pentru care se accentueaza necesitatea unui sistem international de categorisire identificat pe baza obiectivelor de management, un sistem care nu depinde de titluri. O noua categorie de management este introdusa Recomandarea adoptata la Congresul de la Caracas a invitat IUCN sa ia in considerare mai in detaliu punctele de vedere ale anumitor experti potrivit carora o noua categorie este necesara pentru a acoperi predominant arii naturale care sunt "gospodarite pentru protectia diversitatii biologice intr-o asemenea modalitate incat sa asigure un flux durabil de bunuri si servicii comunitatii." Considerarea acestei cereri a condus la includerea in aceste linii directoare a unei categorii in care principalul scop de management este utilizarea durabila a ecosistemelor naturale. Punctul cheie este acela ca aria trebuie sa fie gospodarita astfel incat sa fie asigurata protectia si mentinerea diversitatii biologice pe termen lung. In particular, trebuie sa fie indeplinite patru cerinte: - aria trebuie sa se incadreze in definitia unei arii protejate, - cel putin doua-treimi din arie trebuie sa fie si sa continue sa fie in stare naturala, - plantatiile mari nu trebuie sa fie incluse, - trebuie sa fie stabilita o autoritate de management. Numai daca toate aceste cerinte sunt satisfacute, o arie protejata este indreptatita sa fie inclusa in aceasta categorie. Toate categoriile sunt importante Numarul atribuit unei categorii nu reflecta importanta sa: toate categoriile sunt necesare pentru conservare si dezvoltare durabila. Ca urmare IUCN incurajeaza tarile sa-si dezvolte un sistem de arii protejate care sa indeplineasca obiectivele patrimoniului lor natural si cultural si numai apoi sa aplice una sau toate categoriile corespunzatoare. Pentru ca fiecare categorie umple o anumita "nisa" in termeni de management, toate tarile trebuie sa considere intreaga varietate de categorii de arii protejate, conform necesitatilor. ... Dar ele implica o gradare a interventiei umane Aceste categorii prezinta grade variate ale interventiei umane. Este adevarat ca cercetarile arata ca modificarile umane din trecut asupra ecosistemelor au fost de fapt mai mari decat s-a crezut initial si ca nici o parte a globului nu poate scapa de efectele poluarii la distanta si a modificarilor climatice induse de om. In acest sens, nici o zona de pe planeta nu poate sa fie considerata cu adevarat "naturala". Ca urmare, termenul este utilizat aici, asa cum a fost definit in "Purtand de Grija Pamantului" ("Caring for the Earth - A Strategy for Sustainable Living", publicata de IUCN in 1991, reprezentand o actualizare a "Strategiei Mondiale de Conservare", IUCN, 1980): "naturale" sunt ecosistemele in care de la revolutia industriala (1750) impactul uman nu a fost mai mare decat al oricarei specii native si nu a afectat structura ecosistemelor. Modificarile climatice sunt excluse din aceasta definitie.

In raport cu aceasta definitie, categoriile I, II si III sunt legate in special de protectia unor arii naturale in care interventia umana directa si modificarea mediului au fost limitate; in categoriile IV, V si VI o interventie semnificativ mai mare va fi inregistrata. Intrucat Categoria VI a fost adaugata sistemului mai tarziu, nu se incadreaza in modelul general foarte bine, dar din punct de vedere conceptual se afla intre Categoria III si IV. Aplicarea Categoriilor IUCN Categoriile de management IUCN CATEGORIA I.a Rezervatie Naturala Stricta I.a I.b arie protejata gestionata n principal pentru cercetare stiintifica II III IV V VI IUCN

Denumirea categoriei in Romania - Rezervatie Stiintifica/ Zona Strict Protejata/ Zona de Protectie Integrala Categoria Echivalenta in Sistemul din 1978 - Rezervatie Stiintifica/ Zona Strict Protejata EN/FR/ES - Strict Nature Reserve/ Reserve naturelle integrale/ Reserva Naturala Estricta O zona terestra si/sau acvatica care prezinta ecosisteme, trasaturi geologice sau fiziologice si/sau specii deosebite sau reprezentative, disponibila primar pentru cercetare stiintifica si/sau monitorizare. Obiective de Management protectia habitatelor, ecosistemelor si speciilor ntr-o stare ct mai nealterata posibil; mentinerea resurselor genetice n stare dinamica si evolutiva; mentinerea proceselor ecologice; ocrotirea trasaturilor structurale de peisaj sau expunerea rocilor; pastrarea exemplelor de mediu natural pentru studiile stiintifice, monitoringul mediului si educatie, inclusiv zone n care accesul este exclus; minimizarea deteriorarilor prin planificarea atenta si desfasurarea cercetarii si a altor activitati permise; limitarea accesului publicului. Linii Directoare pentru Selectare Zona trebuie sa fie suficient de mare pentru a asigura integritatea ecosistemelor si pentru a ndeplini obiectivele de management pentru care este protejata. Zona trebuie sa fie exclusa de la interventiile umane directe si sa ramna asa. Conservarea biodiversitatii zonei trebuie sa fie posibila prin protectie si nu necesita un management substantial activ sau manipularea habitatului (ca la Categoria IV). Responsabilitati Organizatorice Proprietatea si controlul trebuie sa fie realizata la nivel national sau la alt nivel guvernamental, printr-o agentie calificata profesional sau prin fundatii private, universitati sau institutii care prezinta functii de cercetare sau conservare sau de catre proprietari care lucreaza n cooperare cu oricare din organizatiile guvernamentale sau institutiile private mentionate anterior. Activitatile de paza si control adecvate protectiei pe termen lung trebuie sa fie asigurate nainte de desemnarea ariei. Acordurile internationale asupra ariei n cauza, care reprezinta subiectul unei dispute asupra suveranitatii nationale pot reprezenta exceptii.

CATEGORIA I.b Arie Naturala Salbatica I.a I.b arie protejata gestionata n principal pentru protectia salbaticiei

II

III IV V VI IUCN

Denumirea categoriei in Romania - nu exista nici o A.P. incadrata in aceasta categorie in Romania Categoria Echivalenta in Sistemul din 1978 - subcategoria nu apare in sistemul din 1978 EN/FR/ES - Wilderness area/ Zone de nature sauvage/ Area Natural Silvestre Arie mare terestra si/sau acvatica nemodificata sau slab afectata, care retine caracterul si influenta naturala, fara o habitare permananta sau semnificativa, care este protejata si gestionata pentru pastrarea conditiilor naturale. Obiective de Management asigurarea ca generatiile viitoare vor avea posibilitatea sa nteleaga si sa se bucure de zone care nu au fost afectate de catre actiunile umane de a lungul unei mari perioade de timp; mentinerea pe termen lung a atributelor si calitatilor naturale esentiale; asigurarea accesului publicului ntr-o modalitate care sa satisfaca cel mai bine att starea fizica si spirituala a vizitatorilor, ct si mentinerea calitatilor de salbaticie ale ariei pentru generatiile prezente si viitoare; permiterea comunitatilor umane indigene sa traiasca n densitati mici si n echilibru cu resursele disponibile pentru mentinerea modurilor lor de viata.

Linii Directoare pentru Selectare Zona trebuie sa prezinte calitati naturale deosebite, sa fie supusa primar legitatilor naturale, fara interventii umane, si sa fie n stare sa continue sa prezinte aceste atribute daca este gestionata corespunzator. Zona trebuie sa contina valori semnificative ecologice, geologice, fizico-geografice sau alte trasaturi de valoare stiintifica, educationala, estetica sau istorica. Zona trebuie sa ofere posibilitati deosebite pentru solitudine, vizitatorii sa se bucure odata ajunsi aici prin mijloace simple, nezgomotoase, nepoluante si neintrusive (ex. nemotorizate) Zona trebuie sa aiba o marime suficienta pentru a face practic posibila protectia si utilizarea. Responsabilitati Organizatorice Idem I.a Proprietatea si controlul trebuie sa fie realizata la nivel national sau la alt nivel guvernamental, printr-o agentie calificata profesional sau prin fundatii private, universitati sau institutii care prezinta functii de cercetare sau conservare sau de catre proprietari care lucreaza n cooperare cu oricare din organizatiile guvernamentale sau institutiile private mentionate anterior. Activitatile de paza si control adecvate protectiei pe termen lung trebuie sa fie asigurate nainte de desemnarea ariei. Acordurile internationale asupra ariei n cauza, care reprezinta subiectul unei dispute asupra suveranitatii nationale pot reprezenta exceptii.

CATEGORIA II Parc National I.a I.b II III IV V VI arie protejata gestionata in principal pentru protectia ecosistemelor si recreere IUCN Denumirea categoriei in Romania - Parc National Categoria Echivalenta in Sistemul din 1978 - Parc National EN/FR/ES -National Park/Parc national/Parque Nacional O arie naturala terestra si/sau acvatica, desemnata pentru (a) protectia integritatii ecologice a unuia sau mai multor ecosisteme pentru generatiile prezente si viitoare, (b) excluderea exploatarii sau locuirii care contravine scopului desemnarii si (c) punerea la dispozitie a unei baze care sa asigure posibilitati spirituale, stiintifice, educationale, recreationale si de vizitare, toate trebuind sa fie compatibile cu principiile de protectie a mediului si cu diversitatea culturala. Obiective de Management protectia ariilor naturale de semnificatie nationala si internationala pentru scopuri spirituale, stiintifice, educationale, recreative si turistice; perpetuarea, intr-o stare cat de naturala posibila, a unor esantioane reprezentative de regiuni fizico-geografice, comunitati biotice, resurse genetice si specii, pentru a asigura stabilitatea si diversitatea ecologica; gestionarea utilizarii de catre vizitatori pentru scopuri inspirative, educationale, culturale si recreative la un nivel care va mentine aria intr-o stare naturala sau apropiata de natural; eliminarea si apoi prevenirea exploatarii sau locuirii care contravine scopurilor desemnarii; mentinerea respectului pentru atributele ecologice, geomorfologice, sacre sau estetice care garanteaza desemnarea; luarea in considerare a necesitatilor populatiei indigene, inclusiv utilizarea resurselor necesare supravietuirii, astfel incat sa nu exercite efecte adverse asupra celorlalte obiective de management.

Linii Directoare pentru Selectare Aria trebuie sa contina esantioane reprezentative de regiuni naturale, trasaturi naturale sau estetice, unde speciile de plante si animale, habitatele si siturile geomorfologice au o semnificatie speciala spirituala, stiintifica, educationala, recreationala si turistica. Aria trebuie sa aiba o suprafata suficient de mare pentru a contine unul sau mai multe ecosisteme intacte nealterate semnificativ de catre exploatarea sau habitarea umana curenta. Responsabilitati Organizatorice Proprietatea si managementul trebuie sa apartina normal celei mai inalte autoritatii competente a statului, in jursidictia caruia se afla. Parcurile nationale pot sa se afle in proprietatea si managementul altor nivele guvernamentale, consilii locale, fundatii sau alte organisme stabilite legal care au ca scop conservarea pe termen lung a ariei.

CATEGORIA III Monument Natural I.a I.b II arie protejata gestionata n principal pentru conservarea trasaturilor naturale specifice

III IV V VI IUCN

Denumirea categoriei in Romania - Monument Natural/Monument al Naturii Categoria Echivalenta in Sistemul din 1978 - Monument Natural EN/FR/ES - Natural Monument/ Monument naturel/ Monumento Natural Zona care contine una sau mai multe trasaturi naturale/culturale specifice, care este de o valoare deosebita sau unica datorita raritati proprii, calitatii reprezentative sau estetice sau semnificatiei culturale. Obiective de Management protectia sau pastrarea perpetua a trasaturilor remarcabile specifice datorita semnificatiei lor naturale, calitatii de unicat sau de reprezentativitate sau semnificatiei culturale; asigurarea, ntr-o masura conforma cu obiectivul anterior, posibilitatilor de cercetare, educatie, interpretare si apreciere publica; eliminarea si apoi prevenirea exploatarii sau ocuparii mpotriva scopului pentru care a fost desemnata; aducerea de beneficii oricarei populatii rezidente conforme cu celelalte obiective de management.

Responsabilitati Organizatorice Proprietatea si managementul trebuie sa apartina guvernului national sau, cu masuri corespunzatoare de paza si control, altui nivel guvernamental, consiliu local, organizatii nonprofit, corporatii sau n mod exceptional, unui organ privat, daca se dovedeste ca protectia pe termen-lung a caracterului propriu al zonei este asigurata nainte de desemnare. Linii Directoare pentru Selectare Aria trebuie sa contina una sau mai multe trasaturi de semnificatie deosebita (trasaturi naturale corespunzatoare includ cascade spectaculoase, pesteri, cratere, depuneri fosile, dune de nisip si trasaturi marine, mpreuna cu fauna si flora unica sau reprezentativa; trasaturi culturale asociate pot include asezaminte speologice, fortarete, situri arheologice sau situri naturale care au o semnificatie de patrimoniu pentru populatia indigena). Aria trebuie sa aiba o suprafata suficient de mare pentru a proteja integritatea acestor caracteristici si a zonelor din imediata vecinatate.

CATEGORIA IV Arie de Gestionare a I.a I.b II Habitatelor/Speciilor arie protejata gestionata n principal pentru conservare prin interventii de management

III IV V VI IUCN

Denumirea categoriei in Romania - Rezervatie Naturala Categoria Echivalenta in Sistemul din 1978 - Rezervatii pt Conservarea Naturii/ Sanctuar al Salbaticiei/ Rezervatii Naturale supuse Managementului. EN/FR/ES - Habitat/Species Management Area/ Aire de gestion des habitats/especes/ Area de Manejo de Habitat/Especies O arie terestra si/sau acvatica care face obiectul unei interventii active in scopul managementului pentru a asigura mentinerea habitatelor si/sau indeplinirea necesitatilor unor anumite specii. Obiective de Management - pastrarea si mentinerea conditiilor de habitat necesare pentru protectia unor specii semnificative, grupuri de specii, comunitati biotice sau trasaturi fizice ale mediului acolo unde acestea necesita o manipulare specifica din partea omului pentru un management optim; - facilitarea cercetarii stiintifice si monitorizarii ca activitati primare asociate cu managementul durabil al resurselor naturale; - dezvoltarea unor arii limitate pentru educatia publicului si aprecierea caracteristicilor habitatului in cauza si pentru managementul vietii salbatice; - eliminarea si apoi prevenirea exploatarii si ocuparii impotriva scopului pentru care a fost desemnata; - aducerea de beneficii oricarei populatii rezidente conforme cu celelalte obiective de management. Responsabilitati Organizatorice Proprietatea si managementul trebuie sa apartina guvernului national sau, cu masuri corespunzatoare de paza si control, altui nivel guvernamental, consiliu local, organizatii nonprofit, corporatii sau in mod exceptional, unui organ privat. Linii Directoare pentru Selectare Aria trebuie sa joace un rol important in protectia naturii si supravietuirea speciilor, (incorporand, corespunzator, arii de reproducere, zone umede, recife de coral, estuare, pajisti, paduri sau zone de depunere a icrelor, inclusiv zone marine bentonice). Aria trebuie sa fie aceea in care protectia habitatului este esentiala pentru flora importanta la nivel national si local sau pentru fauna rezidenta sau migratoare. Conservarea acestor habitate si specii trebuie sa depinda de interventia activa din partea autoritatii de management, daca este necesar prin manipularea habitatului. Marimea ariei trebuie sa depinda de cerintele de habitat ale speciei care trebuie sa fie protejata si poate varia de la relativ mica la arii foarte vaste.

CATEGORIA V Peisaj Terestru/Marin Protejat I.a I.b arie protejata gestionata n principal pentru conservarea peisajelor terestre/marine si recreere

II

III IV V VI IUCN

Denumirea categoriei in Romania Rezervatie Peisagistica Categoria Echivalenta in Sistemul din 1978 - Peisaj Protejat EN/FR/ES - Protected Landscape/Seascape/ Paysage terrestre/marin protege/ Paisaje Terrestre y Marino Protegido O arie terestra, cu zona costiera si marina, dupa caz, unde interactiunea oamenilor cu natura de a lungul timpului a generat o suprafata cu trasaturi distincte, cu valori semnificative estetice, ecologice si/sau culturale si adesea cu o diversitatea biologica mare. Ocrotirea integritatii unei asemenea interactiuni traditionale este vitala pentru protectia, mentinerea si evolutia ariei. Obiective de Management mentinerea interactiunii armonioase intre natura si cultura prin protectia peisajelor terestre si/sau marine si continuarea utilizarii traditionale a pamantului, prin crearea de practici si manifestari culturale si sociale; sustinerea modurilor de viata si a activitatilor economice care se afla in armonie cu natura si pastrarea calitatilor sociale si culturale ale comunitatilor in cauza; mentinerea diversitatii peisajului si a habitatului si a speciilor si ecosistemelor asociate; eliminarea, acolo unde este cazul, si apoi prevenirea, utilizarii pamantului si a activitatilor care sunt necorespunzatoare ca scara si/sau caracter; asigurarea oportunitatilor pentru publicul vizitator printr-o proiectare a recrearii si turismului corespunzatoare ca tip si scara calitatilor esentiale ale ariei; incurajarea activitatilor stiintifice si educationale care vor contribui la bunastarea pe lunga durata a populatiei rezidente si la dezvoltarea sprijinului publicului pentru protectia unor asemenea arii; obtinerea de beneficii si contributia la bunastarea comunitatii locale prin asigurarea produselor naturale (cum ar fi colectarea fructelor de padure, pescuitul) si serviciilor (cum ar fi apa curata sau venitul derivat din formele de turism durabil).

Linii Directoare pentru Selectare Aria trebuie sa prezinte un peisaj terestru si/sau marin costier si insular de o calitate impresionanta cu diverse habitate asociate, flora si fauna, impreuna cu manifestari ale unor calitati unice sau traditionale de utilizare a pamantului si organizari sociale, evidentiate in asezarile umane si traditii locale, moduri de viata si credinte. Aria trebuie sa prezinte oportunitati de petrecere a timpului liber a publicului prin recreere si turism in cadrul normal al modalitatilor de viata si activitatilor economice. Responsabilitati Organizatorice Aria poate sa se afle in proprietatea unei autoritati publice, dar este mai probail sa contina un mozaic de proprietati publice si private care sa opereze regime variate de management. Aceste tipuri de management trebuie sa fie supuse unui anumit grad de planificare sau control si sustinute, dupa caz, prin fonduri publice si alte tipuri de stimulente, pentru a asigura mentinerea pe termen lung a calitatii peisajului terestru si/sau marin si a traditiilor locale relevante si credintelor.

CATEGORIA VI Arie Protejata cu Resurse I.a I.b II III IV V VI Gestionate arie protejata gestionata in principal pentru utilizarea durabila a ecosistemelor IUCN naturale Denumirea categoriei in Romania -Nu exista nici o A.P. incadrata in aceasta categorie in Romania Categoria Echivalenta in Sistemul din 1978 - categoria nu corespunde nici unei categorii anterioare EN/FR/ES - Managed Resource Protected Area/ Aire protegee de ressources naturelles geree/ Area Protegida con Recursos Manejados O arie care contine predominant sisteme naturale nemodificate, gestionate pentru asigurarea pe termen lung a protectiei si mentinerii diversitatii biologice, asigurand in acelasi timp in mod durabil bunuri si servicii pentru satisfacerea nevoilor comunitatilor. Obiective de Management protectia si mentinerea pe termen lung a diversitatii biologice si a altor valori naturale ale ariei; promovarea practicilor de management pentru o productie durabila; protectia bazei de resurse naturale impotriva instrainarii acesteia prin utilizarea pamantului in detrimentul diversitatii biologice a ariei; contributia la dezvoltarea regionala si nationala.

Linii Directoare pentru Selectare Aria trebuie sa fie cel putin doua treimi in stare naturala, desi poate de asemenea sa contina suprafete limitate cu ecosisteme modificate; plantatiile mari nu sunt corespunzatoare pentru a fi incluse. Aria trebuie sa aiba o suprafata destul de mare pentru a absorbi utilizarile durabile ale resurselor fara ca aceasta sa fie in detrimentul valorilor naturale pe termen lung. Responsabilitati Organizatorice Responsabilitatea de management trebuie sa apartina organismelor publice cu scopuri clare de conservare si realizate in parteneriat cu populatia locala sau managementul poate sa fie asigurat pe baza traditiilor locale, dar cu suportul agentiilor guvernamentale sau nonguvernamentale. Proprietatea poate fi nationala sau sa apartina unui alt nivel guvernamental, comunitatii, sau unor persoane fizice sau unei combinatii a acestora.

DESEMNARI INTERNATIONALE BR - Rezervatie a Biosferei BR WHNS R AIA SPA SAC desemnare internationala acordata prin programul MAB - UNESCO DESEMNARI Rezervatiile Biosferei sunt arii protejate, care imbina conservarea, reprezentand ecosistemele majore ale globului si dezvoltarea durabila, servind ca model de dezvoltare pentru medii particulare. Ele formeaza o retea mondiala pentru cercetarea si monitorizarea ecologica si reprezinta zone pentru constientizare, educatie si instruire in domeniul mediului. In mod normal, sunt arii cu o zonare particulara, cu diferite intensitati ale managementului si anume: zona strict protejata - pentru protectia stricta a ecosistemelor naturale, care poate fi listata national drept categoria I, II, III sau IV IUCN. zona tampon - pentru a tampona efectele asupra zonei strict protejate, care poate fi listata national drept categoria IV, V sau VI. zona de tranzitie - pentru dezvoltarea activitatilor economice intr-un mod durabil. O Rezervatie a Biosferei poate include mai multe zone strict protejate si asezari umane. Relatiile dintre categoriile IUCN si zonele Rezervatiei Biosferei Categoria de Management IUCN Zonele Rezervatiei Biosferei Protejata Tampon Tranzitie I.a da nu nu I.b da nu nu II da nu nu III da nu nu IV da da nu V nu da poate VI poate da poate da - compatibilitatea obiectivului de management nu - incompatibilitatea obiectivului de management poate - obiectivul de management poate fi compatibil Procedura de Desemnare Ariile protejate declarate la nivel national ca apartinand uneia din categoriile IUCN, care respecta criteriile de eligibilitate pentru a fi inscrise pe lista rezervatiilor biosferei sunt inaintate Comitetului National MAB al tarii respective, care le va analiza si trimite Secretariatului Programului UNESCO - MAB (Paris) pentru aprobarea lor ca rezervatii ale biosferei. in particular, fiecare rezervatie a Biosferei trebuie sa indeplineasca trei functii complementare: - de conservare a biodiversitatii - accentuand conservarea unui esantion reprezentativ al unor ecosisteme majore; - de dezvoltare - cu un accent asupra populatiei umane in cadrul biosferei, subliniind un rol integrator pentru comunitatile locale; - logistica - realizand combinarea intre cercetarea, educatia, instruirea si monitorizarea in domeniul conservarii.

Rezervatiile Biosferei au fost incluse in sistemul de categorisire IUCN din 1978 drept categoria IX. Liniile directoare prezente nu le trateaza la fel deoarece ariile protejate sunt desemnate la nivel national, sistemul de categorisire IUCN reprezinta o modalitate de clasificare a ariilor protejate pe baza obiectivelor de management iar rezervatiile Biosferei presupun o gama variata de obiective de management. Ca urmare, clasificarea Rezervatiilor Biosferei ca alta categorie ca in sistemul din 1978, nu face altceva decat sa conduca la confuzii, de aceea s-a renuntat la aceasta clasificare. Pe de alta parte, Rezervatiile Biosferei contin adesea o serie de zone de management cu obiective de management diferite, fiecare putand corespunde unei categorii de management IUCN. Astfel, Rezervatiile Biosferei sunt considerate arii care contin una sau mai multe categorii IUCN de arii protejate si nu o categorie separata. Trebuie sa se mentioneze faptul ca Rezervatiile Biosferei echivalente unei singure categorii de management IUCN nu corespund in totalitate conceptului de Rezervatie a Biosferei. Practic insa, situatia Rezervatiilor Biosferei si a ariilor protejate desemnate national este foarte complicata. Unele tari au legislatie conform careia sunt desemnate Rezervatiile Biosferei. Mai comun, termenul este aplicat ariilor protejate existente desemnate sub legislatia nationala. in foarte putine cazuri, Rezervatiile Biosferei nu includ nici o parte a unei arii protejate desemnate. De asemenea delimitarile variaza mult, existand cazuri in care Rezervatiile Biosferei se suprapun cu anumite arii protejate si cazuri in care acestea sunt mai mari sau mai mici. Organisme Responsabile International - Programul UNESCO - MAB (Man and Biosphere) National - Comitetul National MAB Situatia la Nivel Mondial UNESCO a aprobat pana acum un numar de 311 rezervatii ale biosferei, dintre care 127 sunt in Europa. (IUCN, Parks for Life, 1994) Situatia in Romania In Romania au fost declarate pana acum trei rezervatii ale biosferei, si anume: - Delta Dunarii - declarata la 1 septembrie 1990 prin Decretul 983 - Parcul National Retezat - declarat la 10 ianuarie 1980 - Pietrosul Rodnei - declarat la 10 ianuarie 1980 WHNS - Sit al Patrimoniului Mondial Cultural si BR WHNS Natural desemnare internationala acordata de catre comitetul patrimoniului mondial cultural si natural R AIA SPA SAC DESEMNARI

Situri de o valoare universala deosebita, cu un rol important n conservarea diversitatii biologice a planetei, a caror protectie trebuie sa fie n atentia si responsabilitatea comunitatii internationale. Siturile Patrimoniului Mondial Cultural si Natural au fost incluse n sistemul de categorisire IUCN din 1978 drept categoria X. Pentru evitarea confuziilor generate de faptul ca Siturile Patrimoniului Mondial Cultural si Natural reprezinta un titlu international si nu o categorie de management s-a renuntat la aceasta desemnare.

Organisme Responsabile International - Comitetul Patrimoniului Mondial Cultural si Natural - Conventia Patrimoniului Mondial a fost adoptata de UNESCO n 1972 si a intrat n vigoare n 1976. National - Comisia Nationala UNESCO, Secretariatul National al Conventiei Patrimoniului Mondial. Procedura de Desemnare Siturile sunt nominalizate de catre Guvernele nationale si naintate spre aprobare Comitetului Patrimoniului Mondial. Dupa acceptare, zonele vor fi nscrise pe Lista Patrimoniului Mondial ca Situri ale Patrimoniului Mondial Natural/Cultural EN - World Heritage Site Situatia la Nivel Mondial Lista Patrimoniului Mondial include un numar de 411 situri la nivel mondial. (UNEP, UNESCO - Report of the International Workshop Managing Tourism in Natural World Heritage Sites, noiembrie 1993) n Europa au fost declarate numai 15 situri ale patrimoniului mondial natural si 120 situri culturale. (IUCN, Parks for Life, 1994) Situatia in Romania Romnia a ratificat Conventia asupra Protectiei Patrimoniului Mondial Cultural si Natural prin Legea nr. 178/1990. Delta Dunarii - 50 % din suprafata sa a fost inclusa pe Lista Patrimoniului Mondial Natural n Decembrie 1991. R - Zona Ramsar BR WHNS R AIA SPA SAC zona umeda de importanta internationala in special ca habitat al pasarilor DESEMNARI de apa Zonele Ramsar sunt zone umede de importanta internationala n special ca habitat al pasarilor de apa. O zona umeda poate fi inclusa pe Lista Ramsar daca ndeplineste unul din criteriile: - Criterii de evaluare a valorii zonelor umede reprezentative sau unice. O zona umeda poate fi considerata importanta international daca reprezinta un exemplu bun pentru un anumit tip de zona umeda caracteristic regiunii respective. - Criterii generale pentru utilizarea plantelor sau animalelor pentru identificarea zonelor umede de importanta internationala. O zona umeda poate fi considerata importanta international daca: - suporta populatii apreciabile de specii sau subspecii de plante si animale rare, vulnerabile sau periclitate sau un numar apreciabil de indivizi ai categoriilor de specii mai sus mentionate; - este de o valoare speciala pentru mentinerea diversitatii genetice si a sistemelor ecologice a unei regiuni; - este de o valoare speciala ca habitat al plantelor si animalelor aflate ntr-un stadiu critic al ciclurilor lor biologice; - este de o valoare speciala pentru speciile sau comunitatile sale de plante si animale endemice. - Criterii specifice pentru utilizarea pasarilor de apa pentru identificarea zonelor umede importante. O zona umeda poate fi considerata importanta international daca:

- suporta n mod regulat mai mult de 20.000 pasari de apa; - suporta n mod regulat un numar substantial de indivizi apartinnd unor grupuri particulare de pasari de apa, indicatori ai productivitatii sau diversitatii; - daca suporta n mod regulat 1 % din indivizii unei populatii apartinnd unei specii sau subspecii de pasari de apa. Organisme Responsabile International - Secretariatul Independent al Conventiei Ramsar, administrat de IUCN si IWRB (International Wetlands Research Bureau) reprezinta structura permanenta pentru suportul administrativ, stiintific si tehnic. UNESCO reprezinta depozitarul Conventiei. National - Secretariatul National Ramsar. Conventia asupra Zonelor Umede de Importanta Internationala, n special ca Habitat pentru Pasarile de Apa, cunoscuta sub numele de Conventia Ramsar, adoptata la Ramsar, Iran n anul 1971 si intrata n vigoare la sfrsitul anului 1975, este un tratat interguvernamental care asigura cadrul pentru cooperarea internationala n domeniul conservarii zonelor umede. Partile Contractante ale Conventiei Ramsar sunt obligate sa: - desemneze cel putin o zona umeda pentru a fi inclusa pe Lista Zonelor Umede de Importanta Internationala (Lista Ramsar); - promoveze utilizarea durabila a tuturor zonelor umede de pe teritoriul lor; - promoveze cooperarea internationala n domeniul zonelor umede; - informeze Secretariatul Conventiei asupra oricaror schimbari survenite n caracterul ecologic al oricarui sit listat. Procedura de Desemnare Zonele sunt nominalizate de Partile Contractante (statele care au ratificat Conventia) si naintate spre considerare si aprobare de catre Secretariatul Ramsar. Situatia la Nivel Mondial 654 zone Ramsar n lume, n Europa sunt 394. (IUCN, Parks for Life, 1994) Situatia in Romania Romnia a ratificat Conventia Ramsar prin Legea 5/1991. Delta Dunarii este singura arie protejata din Romnia desemnata ca zona Ramsar. AIA - Arie de Importanta Avifaunistica BR WHNS R AIA SPA SAC arii de valoare deosebita pentru protectia si conservarea pasarilor DESEMNARI Arii de o valoare deosebita pentru protectia si conservarea pasarilor, ncepnd de la nivel mondial si mergnd pna la nivel national sau regional al unei tari. Criteriile pe baza carora se constituie aceste zone trebuie sa ndeplineasca anumite conditii si sa adaposteasca anumite specii rare sau periclitate. Ariile trebuie sa fie suficient de ntinse pentru a permite populatiilor locale de pasari sa se autosustina din punct de vedere biologic, iar pasarilor migratoare sa le fie asigurate conditiile de existenta pe durata prezentei lor n regiunea respectiva. Este preferabil ca ariile sa se suprapuna (cel putin partial) peste zone deja protejate si daca este posibil sa se delimiteze de zonele nconjuratoare din punct de vedere al conditiilor de mediu.

Organisme Responsabile International - BirdLife International Programul IBA pentru identificarea si protectia habitatelor unor anumite specii de pasari a fost initiat n anul 1984 de catre Consiliul International pentru Protectia Pasarilor (ICBP), devenit n anul 1994 BirdLife International si a vizat ntr-o prima etapa identificarea si descrierea din punct de vedere avifaunistic a ariilor de importanta europeana. National - Societatea Ornitologica Romna (SOR) EN: IBA (Important Bird Area) Procedura de Desemnare Ariile sunt identificate si descrise de catre SOR dupa o metodologie standard, formularul fiind trimis Programului IBA al BirdLife International. Situatia la Nivel Mondial In Europa au fost identificate pna acum 2479 de arii de importanta avifaunistica, conform publicatiei ICBP, 1989 - Arii de Importanta Avifaunistica din Europa. Situatia in Romania Au fost identificate un numar de 59 de Arii de Importanta Avifaunistica (Anexa 3) de catre SOR. (SOR, Buletin A.I.A. nr.1/decembrie 1994) SPA - Arie de Protectie Speciala desemnare a Uniunii Europene BR WHNS R AIA SPA SAC DESEMNARI

Arii desemnate pentru a asigura un statut favorabil de conservare pentru cele 175 specii si subspecii de pasari vulnerabile, precum si pentru speciile migratoare, n special pentru cele caracteristice zonelor umede. Organisme Responsabile International: Uniunea Europeana Directiva asupra Conservarii Pasarilor (79/409/EEC) cunoscuta sub denumirea de Directiva de Pasari, a intrat n vigoare n 1981. Procedura de Desemnare Statele membre ale UE elaboreaza listele nationale de situri candidate ca arii de protectie speciala care vor face parte din reteaua SPA. Listele vor fi naintate Comisiei Europene si adoptate de catre aceasta. Directiva asupra Conservarii Pasarilor si Directiva asupra Conservarii Habitatelor Naturale si a Faunei si Florei Salbatice asigura un cadru pentru desfasurarea politicilor in domeniul conservarii naturii de catre Statele membre UE si reprezinta cele mai semnificative angajamente internationale luate de aceste State in directia conservarii naturii. Printre acestea: se adreseaza unei game variate de probleme si contin obligatii concrete, in special referitor la realizarea unei retele coerente de arii protejate. Aceste doua Directive stabilesc nivelul minim de standarde pentru conservarea biodiversitatii adoptate de catre Statele

membre si care reprezinta o parte esentiala a Celui de al Cincilea program de Actiune in domeniul Mediului. Mai mult decat atat, conform Tratatului de la Roma (Articolul 130 r), amendat de Actul European Unic si ulterior de catre Tratatul de la Maastricht, masurile UE in domeniul mediului trebuie sa fie integrate in alte politici ale UE. Aceasta inseamna ca toate politicile si instrumentele UE trebuie sa fie conforme cu cadrul juridic al UE in domeniul mediului, lucru aplicabil si acestor doua directive. Procesul complex de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana presupune si cunoasterea si implementarea acestor doua Directive de o relevanta deosebita pentru declararea unor noi tipuri de arii protejate, sau acordarea acestor titluri unor arii protejate deja existente si incadrate in sistemul de categorisire IUCN. Cele doua Directive mentionate mai sus, presupun printre altele, desemnarea de Arii de Protectie Speciala si Arii Speciale de Conservare, care se presupune ca vor forma impreuna in viitor o retea ecologica denumita Natura 2000 cu scopul de mentinere si refacere a habitatelor si speciilor listate la un statut favorabil de conservare. Cand cele doua directive for fi implementate integral, Natura 2000 va deveni o retea de mii de arii protejate. De asemenea, Directivele, incurajeaza Statele membre sa stabileasca coridoare intre ariile protejate. Uniunea Europeana (UE), cunoscuta anterior sub numele de Comunitatea Europeana este unicul organ supranational din lume cu responsabilitate in domeniul elaborarii cadrului legislativ. Pentru tarile membre ale UE, deciziile strategice cheie in domeniul conservarii naturii sunt luate la nivelul UE, si nu la nivel national. Directivele emise de UE sunt legi ale UE care se adreseaza Statelor membre si subliniaza anumite obiective specifice care trebuie sa fie atinse intr-o anumita perioada de timp, lasand in responsabilitatea Statelor membre decizia asupra modalitatii in care acestea sunt realizate. Directivele sunt adoptate de catre Consiliul Ministrilor, care este constituit din reprezentantii guvernamentali ai fiecarui Stat membru, de obicei la nivel ministerial. Spre deosebire de celelalte tratate internationale, UE pune la dispozitia Statelor membre, din fondurile sale, grant-uri pentru implementarea Directivelor. Daca un Stat membru, nu implementeaza o Directiva, Comisia Europeana poate sa-l dea in judecata la Curtea Europeana de Justitie. Astfel, se poate spune ca Directivele UE au avantaje foarte mari comparativ cu tratele internationale in domeniul mediului si reprezinta un transfer original de elaborare a politicilor de la nivel national catre nivel European. EN: Special Protection Area Situatia in Uniunea Europeana 1109 de situri din tarile UE au fost clasificate ca Arii de Protectie Speciala Situatia in Romania Procesul nu a demarat, desi celelalte tari est si central europene, care nu sunt nca State Membre ale UE, au nceput deja de ctiva ani identificarea acestor arii. SAC - Arie Speciala de Conservare desemnare a Uniunii Europene BR WHNS R AIA SPA SAC DESEMNARI

Arii desemnate n principal pentru protectia celor mai mult de 200 tipuri de habitate si a siturilor pentru 193 de specii de animale si 300 specii de plante listate n Anexele directivelor. Organism Responsabil

International - Uniunea Europeana Directiva asupra Conservarii Habitatelor Naturale si a Faunei si Florei Salbatice (92/43/EEC), cunoscuta ca Directiva Habitatelor a fost adoptata n anul 1992. Scopul principal al acesteia este de a mentine si reface habitatele naturale si speciile de interes European ntr-o stare de conservare favorabila, prin desemnarea Ariilor Speciale de Conservare. Procedura de Desemnare Statele membre ale UE elaboreaza listele nationale de situri candidate ca arii de protectie speciala care vor face parte din reteaua SPA. Listele vor fi naintate Comisiei Europene si adoptate de catre aceasta. Directiva asupra Conservarii Pasarilor si Directiva asupra Conservarii Habitatelor Naturale si a Faunei si Florei Salbatice asigura un cadru pentru desfasurarea politicilor in domeniul conservarii naturii de catre Statele membre UE si reprezinta cele mai semnificative angajamente internationale luate de aceste State in directia conservarii naturii. Printre acestea: se adreseaza unei game variate de probleme si contin obligatii concrete, in special referitor la realizarea unei retele coerente de arii protejate. Aceste doua Directive stabilesc nivelul minim de standarde pentru conservarea biodiversitatii adoptate de catre Statele membre si care reprezinta o parte esentiala a Celui de al Cincilea program de Actiune in domeniul Mediului. Mai mult decat atat, conform Tratatului de la Roma (Articolul 130 r), amendat de Actul European Unic si ulterior de catre Tratatul de la Maastricht, masurile UE in domeniul mediului trebuie sa fie integrate in alte politici ale UE. Aceasta inseamna ca toate politicile si instrumentele UE trebuie sa fie conforme cu cadrul juridic al UE in domeniul mediului, lucru aplicabil si acestor doua directive. Procesul complex de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana presupune si cunoasterea si implementarea acestor doua Directive de o relevanta deosebita pentru declararea unor noi tipuri de arii protejate, sau acordarea acestor titluri unor arii protejate deja existente si incadrate in sistemul de categorisire IUCN. Cele doua Directive mentionate mai sus, presupun printre altele, desemnarea de Arii de Protectie Speciala si Arii Speciale de Conservare, care se presupune ca vor forma impreuna in viitor o retea ecologica denumita Natura 2000 cu scopul de mentinere si refacere a habitatelor si speciilor listate la un statut favorabil de conservare. Cand cele doua directive for fi implementate integral, Natura 2000 va deveni o retea de mii de arii protejate. De asemenea, Directivele, incurajeaza Statele membre sa stabileasca coridoare intre ariile protejate. EN: Special Area of Conservation Situatia la Nivel Mondial Nu exista nca o lista oficiala. Situatia in Romania Procesul nu a demarat, desi celelalte tari est si central europene, care nu sunt nca State Membre ale UE, au nceput deja de ctiva ani identificarea acestor arii.

ARIILE PROTEJATE IN LUME Este unanim recunoscut pe intreg globul ca ariile protejate sunt printre cele mai eficiente mijloace destinate conservarii biodiversitatii. Astfel, de-a lungul ultimului secol, au fost investite resurse importante pentru constituirea de arii protejate in intreaga lume. Aceste eforturi au avut ca rezultat pentru majoritatea tarilor crearea sau cel putin planificarea unui sistem national de arii protejate. In prezent exista in lume peste 1388 de titluri care desemneaza arii protejate, fiecare dintre ele fiind desemnata prin lege la nivel national. Se pot gasi astfel arii protejate care au denumiri diferite, dar care au acelasi scop, cum ar fi: rezervatie naturala stricta in Bhutan; rezervatie pentru managementul naturii in Bahamas; rezervatie naturala in Ontario - Canada; rezervatie naturala nationala in Cehia; rezervatie naturala marina in Indonesia; arie pentru conservarea naturii in Japonia si rezervatie naturala stricta in Sri Lanka, dar toate reprezentand acelasi lucru, si anume o Rezervatie Strict Protejata categoria I-a conform IUCN. De asemenea acelasi titlu al unei arii protejate poate implica obiective de mangement si caracteristici foarte diferite in tari diferite. Exemplul clasic este dat de larg utilizata denumire de Parc National, care a inceput sa fie uzitata odata cu infiintarea Parcului National Yellowstone in anul 1872. Astfel, in timp ce in multe parti ale lumii (America, Africa, Asia de Sud si Sud-Est, Australia si Noua Zeelanda) parcurile nationale sunt mari teritorii naturale, in Europa se gasesc arii protejate care poarta denumirea de parc national dar in care interventia omului este evidenta, cum ar fi toate cele 11 parcuri nationale din Anglia si Tara Galilor, majoritatea parcurilor nationale din Germania si Parcul National Cevennes din Franta. Eliminarea acestor diferente de terminologie se poate face doar utilizand sistemul IUCN de clasificare care se bazeaza pe principalul obiectiv de management al ariei protejate. Se folosesc astfel 6 categorii pentru ariile protejate care implica si o gradatie a interventiei umane, variind de la o interventie umana nula proprie categoriilor Ia/Ib pana la o interventie umana de un nivel mai ridicat in cazul categoriei V. Categoria VI este singura care a fost adaugata ulterior, astfel incat din punctul de vedere al interventiei umane se intercaleaza intre categoriile III si IV. Oricum, toate categoriile sunt la fel de importante si relevante pentru conservarea biodiversitatii. Colectarea datelor referitoare la ariile protejate din intreaga lume a fost initiata de catre IUCN prin comisia sa "Comisia pentru Parcuri Nationale si Arii Protejate" (CNPPA) ca raspuns la doua rezolutii ale Natiunilor Unite care recunosc importanta ariilor protejate si care a condus la realizarea primei liste a ariilor protejate (World List of National Parks and Equivalents Reserves -1961/1962). In 1981, CNPPA a constituit Protected Areas Data Unit care a devenit parte a World Conservation Monitoring Centre (Centrul Mondial pentru Monitorizarea Conservarii ) care mentine o baza de date a ariilor protejate din intreaga lume. Baza de date a ariilor protejate realizata de catre World Conservation Monitoring Centre contine 30,350 de inregistrari de arii protejate recunoscute de catre IUCN, 13,915 de inregistrari ale unor arii care nu sunt recunoscute de catre IUCN si alte 16,288 de arii protejate care au un statut incert. Baza de date se actualizeaza periodic, aproximativ la fiecare trei ani pentru a asigura producerea unei noi editii a Listei cu Arii Protejate a Natiunilor Unite. Prin integrarea datelor specifice acestui numar impresionant de arii protejate a rezultat urmatoarea analiza, care in limita erorilor acceptate defineste intr-o anumita masura situatia ariilor protejate la nivel global. Reteaua mondiala a ariilor protejate cuprinde 30,350 de arii protejate care se intinde pe o suprafata de 13,232,275 km ce reprezinta 8.83% din suprafata terestra a globului. Oricum acest procentaj trebuie considerat cu precautie deoarece poate fi mai mare cu peste un procent datorita numarului mare de arii protejate marine sau care au in componenta teritorii marine. Aceasta retea a ariilor protejate pare a fi foarte intinsa dintr-o perspectiva globala, insa are foarte multe goluri la nivel national.

Ariile protejate sunt considerate adesea insule naturale intr-un ocean al dezvoltarii, astfel cu cat acestea au o suprafata mai mare cu atat ele sunt mai protejate de presiunile exterioare. Situatia actuala releva faptul ca 17,892 (59%) de arii protejate au o suprafata mai mica de 1,000 ha care totalizeaza o suprafata de 28,713 km care inseamna doar 0.2% din suprafata totala a ariilor protejate. In schimb doar 1,673 (6%) din ariile protejate depasesc 1,000 km dar care totalizeaza 11.56 mil. km , adica 87% din suprafata totala a ariilor protejate. Distributia ariilor protejate functie de obiectivele de management ale acestora , bazata pe categoriile IUCN (Tabelul 1) arata preucuparile la nivel global pentru diferitele scopuri ale ariilor protejate. Categoria de management IUCN Ia Ib II III IV V VI TOTAL numar (%) 4,389 809 3,384 2,122 11,171 5,578 2,897 30,350 14% 3% 11% (7%) 37% 18% 10% 100% supraf. (km) (%) 978,698 940,360 4,001,605 193,021 2,459,703 1,057,448 3,601,440 13,232,275 supraf. medie a (%)supraf unei AP (km) terestra 7% 223 0.65% 7% 1,162 0.63% 30% 1,183 2.67% 1% 91 0.13% 19% 220 1.64% 8% 190 0.71% 27% 1,243 2.40% 100% 436 8.83%

Este evident din tabel ca intreg spectrul serviciilor oferite de catre ariile protejate este foarte bine reprezentat la nivelul retelei globale a ariilor protejate. Exceptie face totusi Categoria III IUCN - Monumente ale Naturii, care este mai putin aplicata, ceea ce invita la reflectii asupra rolului limitat ce se atribuie conservarii trasaturilor naturale specifice. Categoria IV este cea mai numeroasa dintre categoriile aplicate, cuprinzand peste o treime din totalul ariilor protejate,ceea ce indica importanta managementului activ si a interventiilor in mentinerea biodiversitatii, acestea fiind insa printre cele mai mici arii ca suprafata. O alta categorie care apare cu o frecventa ridicata este Categoria V, dar care in ciuda rolului important pe care il au "peisajele protejate" pentru conservarea biodiversitatii in special in Europa si America de Nord, acestea sunt printre cele mai mici arii. Cele mai mari ca suprafata sunt Categoriile II - Parc national si VI - Arie protejata cu resurse gestionate, ceea ce reflecta rolul acestora in protectia unor intregi ecosisteme naturale.Putine la numar, ele totalizeaza 57% din reteaua globala a ariilor protejate datorita suprafetei lor foarte mari care este adesea mai mare cu un ordin de marime decat celelalte tipuri de arii protejate. Ariile strict protejate - Categoria Ia sunt numeroase si tind sa aiba o suprafata mica. O parte dintre acestea sunt zone centrale in cadrul zonarii functionale a unor arii protejate mai mari cum sunt parcurile nationale, dar totusi foarte multe sunt zone izolate. Categoria Ib - Arie naturala salbatica sunt mai putin numeroase dar prin definitie au o suprafata foarte mare care contribuie semnificativ la suprafata totala a retelei globale a ariilor protejate. Acest tip de arie protejate sunt intalnite in special pe teritoriile vaste din America de Nord si Asia de Est si mult mai putin in celelalte regiuni ale globului. Din punctul de vedere al reprezentarii tuturor biom-urilor ( conform clasificarii biogeografice a lui Udvardy) in cadrul retelei globale a ariilor protejate (Tabelul 2), trebuie subliniat ca foarte multe dintre biom-uri au ramas reprezentate sub pragul de 10% admisibil

pentru protectia eficienta a acestora conform cu prevederile adoptate la al-IV-lea Congres Mondial al Parcurilor.

Biomuri (Udvardy, 1975) Suprafata Denumire (km) 1. Tropical humid forests 10.513.210 2. Subtropical/temperate rain 3.930.979 forests/woodlands 3. Temperate needle-leaf 15.682.817 forests/woodlands 4. Tropical dry 17.312.538 forests/woodlands 5. Temperate broad-leaf 11.216.659 forests 6. Evergreen sclerophylous 3.757.144 forests 7. Warm deserts/semi-deserts 24.279.843 8. Cold-winter deserts 9.250.252 9. Tundra communities 22.017.390 10. Tropical 4.264.832 grasslands/savanas 11. Temperate grasslands 8.976.591 12. Mixed mountain systems 10.633.145 13. Mixed island systems 3.252.563 14. Lake systems 517.695 TOTAL 145.605.658

Arii protejate Numar 1.030 977 1.492 1.290 3.905 1.469 605 290 171 100 495 2.766 1.980 66 16.636 Suprafata (km) 922.453 404.497 897.375 1.224.566 403.298 164.883 1.173.025 546.168 1.845.188 316.465 88.127 967.130 530.676 5.814 9.489.665 % biom protejat 8,77% 10,29% 5,72% 7,07% 3,60% 4,39% 4,83% 5,90% 8,38% 7,42% 0,98% 9,10% 16,32% 1,12% 6,52%

Ariile protejate sunt distribuite functie de marile zone geografice conform Tabelului 3. Regiune Antarctica Europa Zona Pacificului Zona Caraibelor Australia/Noua Zeelanda America Centrala Asia de Sud Asia de Sud-Est America de Nord Arii protejate Suprafata (km) 3,788 603,601 13,113 108,637 1,109,024 86,049 212,924 518,864 4,083,806

Numar 99 9,325 152 579 5,882 384 719 1,524 6,711

Suprafata medie (km) 38 65 86 188 189 224 296 340 609

Asia de Est Eurasia de Nord America de Sud Africa (de Est/Sud) Africa (de Nord/ mijloc Est) Africa (Vest/Centrala)

1,078 648 1,437 927 542 343

883,681 657,935 1,838,826 1,318,615 1,037,576 755,836

820 1,015 1,280 1,422 1,914 2,204

Pe baza setului de date existente si admitand erorile generate de lipsa unor informatii de mare importanta (cum ar fi absenta informatiilor despre suprafata a 75% din totalul de 30,350 de arii protejate cunoscute), se pot trage urmatoarele concluzii: reteaua globala a ariilor protejate ocupa o suprafata relativ mare care continua sa creasca.Numai in cateva regiuni (Africa de Est/Sud, America de Nord, Caraibe si Pacific) exista unele semnale privind declinul ratei de crestere a auprafetei ariilor protejate. numarul ariilor protejate marine este foarte limitat in comparatie cu numarul ariilor protejate terestre. exista o preponderenta a ariilor protejate cu suprafata mica fata de cele cu suprafata mare ceea ce pune in pericol integritatea acestora. o lipsa a aplicarii tuturor categoriilor IUCN in unele regiuni, limitand astfel beneficiile date de fiecare tip de arie protejata in parte. neatingerea obiectivului privind reprezentarea tuturor biom-urilor in cadrul retelei globale a ariilor protejate. exista inca o majoritate a tarilor care au mai putin de 10% din teritoriul lor declarat ca arii protejate si 20% din tari cu mai putin de 1% din teritoriu - arii protejate. Monitorizarea cresterii retelei globale a ariilor protejate, distributia lor si obiectivele de management ale acestora sunt vitale, dar este la fel de important de cunoscut starea reala in care se gaseste o anumita arie protejata si mai ales cat este de eficient managementul ariei protejate. Multe arii protejate exista doar prin legea de constituire ( doar pe hartie), dar in realitate in teren exista foarte putin din ceea ce scria pe hartie, in schimb se pot identifica activitati de braconaj, pasunat intensiv, cultivare sau se gasesc asezari umane, drumuri. Astfel este foarte important ca odata ce aria protejata a fost constituita sa se focalizeze toate resursele pentru a asigura un mangement eficient al ariei. Pentru a rezolva problema "eficientei managementului", denumita adesea "sindromul parcurilor de hartie" (paper park syndrom), Comisia IUCN-ului - World Commission on Protected Areas (WCPA) a stabilit un Departament pentru Eficienta Managementului (Task Force on Management Effectiveness). De asemenea se anticipeaza ca viitoarele editii ale Listei Ariilor Protejate a Natiunilor Unite va include indicatori privind eficienta managementului. In acelasi timp, informatiile valabile referitoare la nivelul fondurilor alocate si a stafului angajat pentru arii protejate indica faptul ca resursele alocate sunt inadecvate pentru ceea ce presupune un management eficient. Un sondaj global realizat de catre WCMC arata ca in 1993 investitiile facute au fost in medie de 776 $ / km, variind de la 57 $ / km in America de Sud pana la 11,552 $ / km in Asia de Est (exclusiv China).

De asemenea tarile dezvoltate au cheltuit pentru arii protejate in medie 1687 $ / km, cu aproape un ordin de marime mai mult decat tarile mai putin dezvoltate care cheltuiesc 161 $ / km, cu toate ca din punctul de vedere al valorii biodiversitatii comparatia este inversa. In ceea ce priveste marimea personalului care administreaza ariile protejate diferenta este mult mai mica, de la 27,3 oameni / 1000km in tarile dezvoltate la 22,6 oameni / 1000km in tarile mai putin dezvoltate, dar diferenta se face intre investitiile care se fac in echipamentul necesar staffului si care asigura eficienta activitatilor de protectie. Ariile Protejate in Romania Romania are un capital natural deosebit de divers. Acest fapt se datoreaza in parte conditiilor fizico-geografice care includ munti, campii, retele hidrografice majore, zone umede si unul din cele mai vaste sisteme de delta ale Europei (Delta Dunarii). De asemenea, datorita pozitiei geografice a Romaniei, flora si fauna prezinta influente asiatice dinspre nord, mediteraneene dinspre sud si componente continental europene dinspre nord-vest. In sfarsit, relativa stabilitate a populatiei in ultimii 60 de ani, lipsa mecanizarii in sectorul forestier si dezvoltarea economica redusa au determinat o exploatare mai redusa a resurselor decat in majoritatea altor zone din Europa. Rezultatul general consta in diversitatea florei si faunei, inclusiv in existenta unor populatii de lupi, ursi, capre negre si rasi, care sunt considerate ca fiind printre cele mai mari din Europa, precum si in existenta unor extinse habitate forestiere si alpine nealterate, asociate lantului muntos al Carpatilor. Astfel valoarea capitalului natural al Romaniei a impus de-a lungul timpului luarea unor masuri de protectie a naturii. Analiza istorica a masurilor de protectie a naturii prin intermediul ariilor protejate releva urmatoarele etape: 1928-1944 - este o perioada de pionerat privind conservarea naturii si ariile protejate in Romania in care primul pas a fost facut in anul 1928 cand la Cluj a avut loc primul congres al naturalistilor din Romania, unde la propunerea lui Emil Racovita a fost adoptata o hotarare privind elaborarea legii referitoare la protectia naturii in Romania. Astfel, in 1930 apare legea nr. 213 pentru protectia monumentelor naturii din Romania. Pe baza acestei legi se infiinteaza "Comisiunea Monumentelor naturii", apoi sunt declarate prin lege (Jurnalul Consiliului de Ministri) primele monumente ale naturii in 1931 (floarea de colt si nufarul termal) si primul parc national in 1935 (Parcul National Retezat). Sintetizand, in aceasta perioada, sunt puse sub ocrotire prin "Jurnale ale Consiliului de Ministri" 36 de teritorii ca rezervatii naturale, parc national, monumente ale naturii, insumand o suprafata de 15.000 ha. Totusi datorita eforturilor specifice inceputurilor accentul a fost pus numai pe realizarea unui cadru legislativ si institutional incipient si pe constituirea unui numar limitat de arii protejate si aproape deloc pe administrarea ariilor protejate constituite. 1944-1989 - dupa 23 august 1944 masurile de protectie a naturii s-au bazat pe eforturile institutionale facute inainte de razboi de oameni de stiinta de renume cum au fost Al. Borza sau Emil Racovita. In 1972 numarul ariilor protejate constituite a crescut la 190 de obiective insumand aproape 100.000 ha. Din pacate masurile de protectie se rezumau numai la declararea de arii protejate si aproape deloc la administrarea acestora, acestea confruntandu-se cu pericole din ce in ce mai mari. Astfel investitiile alocate amenajarilor, pazei si masurilor practice de ocrotire ale ariilor protejate erau sporadice si nu depaseau suma de 500.000 de lei pe intreaga tara la nivelul anului 1972. Totodata, desi cresterea cantitativa a teritoriilor a fost insemnata, totusi suprafata protejata reprezenta in 1972 doar 0.0042% din teritoriul tarii, procent care nu acoperea nici pe departe intreaga diversitate specifica si ecologica a tarii. Astfel s-au facut proiecte de catre institute de cercetare pentru constituirea de alte arii protejate mari - parcuri nationale (Apuseni, Calimani, Ceahlau, Bucegi, Piatra Craiului, Cozia, Valea Cernei, Cheile Bicazului, Rodna) dar care nu s-au concretizat, si de asemenea a urmat o perioada in care s-au infiintat un numar mare de arii protejate cu suprafata mai mica (rezervatii naturale) prin intermediul unor HCM-uri si Decrete, cat si initiative legislative la nivel judetean. De multe ori initiativele locale pentru constituirea ariilor protejate s-au facut din "patriotism local" ci nu doar

din considerente bazate pe valoarea naturala a zonelor respective. Totodata se repeta vechea meteahna a ariilor protejate romanesti, si anume acestea erau doar constituite dar nu si gospodarite. Din punct de vedere legislativ in anul 1973 s-a adoptat Legea nr. 9 (Legea Mediului) in care sunt incluse si prevederi legate de protectia rezervatiilor si monumentelor naturii si de asemenea "sunt trasate sarcini ce revin organelor centrale si locale...", dar alaturi de aceasta lege cadru nu s-a mai adoptat o lege specifica pentru ariile protejate care sa reglementeze administrarea acestora, asa cum s-a intamplat in Polonia sau Cehoslovacia, tari care aveau parcuri nationale cu administratie propie. In aceasta perioada s-au produs si primele recunoasteri internationale ale valorii ariilor protejate romanesti, cand in 1979, Retezatul si Pietrosul Rodnei au fost recunoscute ca Rezervatii ale Biosferei sub auspiciile programului UNESCO - Man and Biosphere (MAB). Dar nici macar aceasta recunoastere internationala nu a condus la o administrare a acestor arii protejate. 1990 - prezent - odata trecuta perioada comunista se astepta o deschidere si o eficienta mai mare in ceea ce priveste realizarea unei retele nationale a ariilor protejate care sa acopere intreaga diversitate a ecosistemelor la nivelul tarii dar si masuri concrete in plan legislativ si institutional care sa asigure un management eficient al ariilor protejate. Dar rezultatele au dovedit ca aceste deziderate sunt foarte greu de atins. Una dintre dificultati a fost legata de interpretarea diferita de catre diversi factori de decizie a masurilor ce trebuiesc intreprinse privind protectia naturii, pe fondul unei indecizii a autoritatii centrale de mediu - Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului, in cadrul caruia abia dupa 1997 s-a constituit o Directie de Conservare a Biodiversitatii care sa planifice si sa coordoneze toate activitatile referitoare la conservarea naturii in arii protejate. Ca o prima masura, in anul 1990, MAPPM da Ordinul nr. 7 privind constituirea unui numar de 13 parcuri nationale intre care Parcul National Retezat era deja constituit, ordin care provoaca o oarecare confuzie deoarece se refera doar la suprafetele de fond forestier din parcurile nationale ci nu si la suprafetele ce contin goluri alpine. Suprafetele declarate in fond forestier erau foarte mari intinzandu-se si in zone in care se desfasurau activitati economice de exploatarea lemnului, care nu puteau fi stopate brusc si de asemenea cuprindeau si asezari umane. Din aceasta cauza acest ordin a primit multe contestari iar indrumarile tehnice pentru punerea in practica a ordinului au fost blocate. O alta recunoastere internationala a valorii capitalului natural din Romania a reprezentato desemnarea Deltei Dunarii in 1991 ca sit Ramsar si ca sit al Patrimoniului Natural Mondial pentru 50% din suprafata sa. De asemenea in 1992 este recunoscuta ca Rezervatie a Biosferei. Exista astfel paradoxul ca Delta Dunarii sa fie recunoscuta ca arie protejata mare la nivel international, iar la nivel national sa nu fie recunoscute decat anumite zone ca rezervatii naturale. Astfel, cu titlu exceptional, Delta Dunarii este recunoscuta ca Rezervatie a Biosferei prin H.G 248 / 1994. Totodata din 1994 a inceput derularea unui proiect GEF (Fondul Global de Mediu) pentru constituirea administratiei parcului si realizarea planului de management. Dar din pacate Delta Dunarii a ramas pana in prezent singura arie protejata cu administratie proprie. Ca urmare a faptului ca Romania a aderat la Conventia pentru Diversitatea Biologica (Rio), in 1996 s-a realizat cu asistenta financiara a Bancii Mondiale "Strategia nationala si planul de actiune pentru conservarea diversitatii biologice si utilizarea durabila a componentelor sale in Romania" care planifica pe termen scurt, mediu si lung activitatile care trebuiesc intreprinse in Romania. Din pacate aceasta strategie nu s-a bazat pe o evaluare facuta recent pentru capitalul natural al Romaniei, singurele informatii mai recente fiind date de un studiu terminat in 1994 privind Ecoregiunile Romaniei, care clasifica functie de tipul solului si covorul vegetal principalele regiuni ale tarii, fiind identificate astfel 22 de Ecoregiuni. In 1995 a fost adoptata Legea Mediului nr. 137 care cuprinde prevederi legate de conservarea naturii si ariile protejate si totodata recunoaste toate ariile protejate declarate anterior prin orice lege, ordin, hotarare, decizie.

Astfel in prezent, Reteaua Nationala de Arii Protejate include un numar de 579 de arii protejate (intre care 13 parcuri nationale) ce reprezinta 4.8% din teritoriul Romaniei (1.140.590 ha). Trei dintre acestea sunt recunoscute international ca Rezervatii ale Biosferei in cadrul Programului UNESCO - MAB, si anume: Retezat, Pietrosul Rodnei si Delta Dunarii. Ultima este de asemenea inscrisa pe lista Patrimoniului Natural Mondial si pe lista Ramsar, a zonelor umede de importanta internationala. Din pacate aceasta Retea Nationala a Ariilor Protejate este doar o "retea pe hartie" ci nu una pentru care sa existe planuri de mangement si care sa fie administrata eficient. Cu exceptia Deltei Dunarii, restul parcurilor nationale sufera de asazisul "paper park syndrom" adica parcuri care nu sunt decat infiintate pe hartie. Totusi pentru majoritatea ariilor protejate constituite in fond forestier, Romsilva, prin filialele teritoriale asigura managementul forestier, dar care doar in putine cazuri corspunde viziunii ecologilor. Trebuie recunoscut faptul ca anumite arii protejate au fost protejate datorita interventiei silvicilor, dar in orice caz managementul acestora a fost doar unilateral -forestier. Si cum nu toate ariile protejate sunt in totalitate in fond forestier, exista mari conflicte intre toate institutiile cu expertiza in domeniu (ICBIOL, Romsilva, Academia Romana, ICAS) datorita punctelor de vedere diferite asupra managementului ariilor protejate. De asemenea trebuie recunoscut faptul ca majoritatea ariilor protejate din Romania s-au autoconservat in conditiile in care interventiile umane asupra acestora a fost in regimul trecut minim sau inexistent. Dar, la fel de bine exista nenumarate exemple in care arii protejate au fost pur si simplu distruse, cu toate ca inca mai figureaza ca existente. Totodata se poate observa ca in ultimul timp tot mai multe organizatii neguvernamentale si-au adus intr-o oarecare masura aportul in protejarea unor arii protejate, chiar daca nivelul profesional al acestora nu este la asteptarile specialistilor. Dar este la fel de adevarat ca in Romania nu exista persoane specializate in domeniu, ci numai in domenii colaterale, fapt pentru care exista mari conflicte de idei intre silvici, biologi, ecologi s.a. In acest context Guvernul Romaniei a solicitat acordarea unei noi finantari din partea Fondului Global de Mediu (GEF) pentru conceperea si punerea in practica a unui proiect privind "Mangementul Integrat si Conservarea Ariilor Protejate in Romania". Scopul principal al proiectului GEF este intarirea capacitatii de pregatire si implementare a planurilor de management al ariilor protejate la nivel local si national. La nivel national se va acorda sprijin pentru realizarea si intarirea cadrului institutional necesar, pentru adoptarea atat de necesarei legi a ariilor protejate si intarirea cadrului legislativ, pentru pregatirea resursei umane si de asemenea exista o componenta de participare publica si de pupularizare a ideii de conservare a naturii si a ariilor protejate. La nivel local se vor realiza planurile de mangement si se vor constitui administratii (structuri de mangement) pentru trei arii protejate: Parcul National Retezat, Parcul Natural Bucegi-Piatra Craiului (obtinut prin insumarea a doua zone care in mod obisnuit erau nominalizate distinct ca doua parcuri nationale), Rezervatia de Zimbri Vanatori-Neamt (creata pentru reintroducerea zimbrului in stare de libertate), aceste trei zone urmand sa devina modele pentru replicarea structurilor de management si pentru alte arii protejate. Acest proiect a fost demarat la sfarsitul anului 1999. Deci in prezent pentru ariile protejate din Romania se ofera o noua sansa pentru a rezolva atat de complexele probleme legate de ariile protejate cum ar fi: o evaluare corecta a capitalului natural al tarii constituirea unei retele de arii protejate care sa acopere intreaga varietate a ecosistemelor din tara administrarea eficienta a ariilor protejate pe baza unor planuri de managent si prin intermediul unor administratii ale ariilor protejate.

Amenintari asupra ariilor protejate Este recunoscut ca exista foarte putine sectoare care nu influenteaza ariile protejate intrun fel sau altul, dar principalele domenii care dau cele mai puternice amenintari asupra ariilor protejate sunt: Agricultura Agricultura inseamna atat o folosire a terenului prin ea insasi cat si exercitarea unei influente puternice asupra activitatilor rurale. Agricultura inseamna, de asemenea, folosirea majora a terenului in categoria V de peisaje protejate si este importanta in multe rezervatii naturale de categoria IV. Ca activitate principala pe terenurile invecinate, are o influenta profunda asupra ariilor protejate din toate categoriile. Mai mult decat orice alt sector, agricultura demonstreaza ca ariile protejate trebuie infiintate si administrate ca parte a politicilor generale de folosire a terenului si nu separat. Cateva terenuri agricole sunt de o valoare intrinseca de conservare asa cum flora, fauna si peisajul depind de continuarea agriculturii de intensitate mica, deseori traditionale. Abandonarea acestui fel de agricultura duce la mari pagube naturii si peisajului, dar totodata nu toate formele traditionale de agricultura sunt inofensive ecologic. Majoritatea practicilor agricole moderne s-au dovedit deosebit de nocive pentru natura si peisaje. Pentru cresterea productivitatii, au fost distruse numeroase habitate rare, in special prin drenarea zonelor umede si irigarea zonelor aride. Pe alocuri, practicile de tip industrial aproape au eradicat plantele si animalele salbatice. Folosirea intensiva a fertilizatoarelor, pesticidelor si ierbicidelor a dus la poluarea si distrugerea ariilor naturale invecinate chiar si a marilor din apropiere. Din fericire, politicile in privinta agriculturii se schimba. in trecut, scopul a fost concentrarea pe cresterea productivitatii, deseori netinand seama de cost, dar surplusurile de hrana, in special din Uniunea Europeana, au dus la masuri de reducere a productivitatii prin taierea subventiilor, incurajarea respingerilor si in alte moduri. Apelurile din partea Acordului General privind Tarifele si Comertul (GATT) pentru Europa au crescut presiunile de a reduce subventiile in productie. Necesitatea de a reduce productivitatea inca mai ofera o ocazie unica atat pentru reducerea intensitatii productiei cat si pentru scoaterea terenurilor din agricultura, pentru crearea, restaurarea si administrarea habitatelor naturale la o scara mai mare. in ciuda unui oarecare progres, oricum, protectia mediului nu este inca in atentia reformelor Politicii Agricole Comune a Uniunii Europene. Multe habitate valoroase, sunt inca in pericol din cauza unei intensificari a agriculturii, care este atat necesara cat si daunatoare naturii si peisajului. in mod similar, noile guverne democrate din Europa de Est si Centrala au ocazia de a integra conservarea in politicile pentru agricultura si folosire a terenurilor. Schimbarile fundamentale in politicile agricole pot aduce mari beneficii conservarii si ariilor protejate si pentru societate. Silvicultura In intreaga Europa, doar fragmente izolate din adevaratele paduri naturale supravietuiesc si majoritatea sunt in Feno-Scandia si Europa de Sud-Est. Aproape toate padurile au fost modificate prin interventia umana in cursul a sute sau chiar mii de ani. Asemenea alterari pot reduce sau creste biodiversitatea, dar intotdeauna schimba structura padurii. Acolo unde exista paduri virgine, ele ar trebui conservate urgent, in marea majoritate prin arii protejate. Oricum, in general conservarea padurilor in Europa se refera mai putin la conservarea padurilor originale si mai mult la asigurarea faptului ca administrarea tuturor padurilor este durabila. Padurile naturale si seminaturale continua sa fie transformate in forme mai intensive de paduri (cu pomi mai tineri, mai putine specii, mai putina biomasa si o fragmentare mai mare a padurii cu efecte marginale).

Pasunatul poate devasta padurile. Poluarea aerului nu respecta nici o granita. Focul poate fi din cauze naturale, dar in padurile modificate el poate deveni devastator, in special daca este urmat de pasunat intensiv. Politicile nationale pentru o silvicultura durabila cer: - stabilirea unei paduri permanente garantate legal; - pregatirea in ecologie silvica si in management; - standarde pentru taieri anuale permise, cicluri de taiere, tehnici de recoltare si infrastructura, metode de salvare a mediului; - controlul tuturor aspectelor recoltarii si tratamentului padurii pentru protectia mediului; - politicile economice si financiare care nu cer mai mult de la paduri decat poate fi sustinut; - politici de folosinta multipla, pentru a asigura ca societatea primeste intregul beneficiu (cherestea, locuri de munca, servicii ecologice, recreere etc.) de la toate padurile; - politicile ecologice care protejeaza serviciile ecologice, diversitatea biologica si baza de resurse pentru toti cei care folosesc padurile; - standardele pentru compozitia speciilor care favorizeaza pomii nativi; - monitorizarea efectiva a tuturor celor de mai sus. Operatorii silvici comerciali de stat si privati ar trebui sa permita unei parti a proprietatii lor sa evolueze natural fara taieri sau plantari, de ex. luminisuri cu pomi batrani de-a lungul cursurilor de apa si pe marginea drumurilor. (in cateva cazuri managementul de conservare activ poate fi necesar, de exemplu reducerea numarului cerbilor in multe locuri din Europa). Aceste abordari ar trebui sa constituie o parte a managementului care cauta sa mareasca valoarea intregii paduri pentru mediul inconjurator. Nu ar trebui sa existe nici o operatiune silvica in ariile protejate din categoriile I-III. Exploatarea cherestelei ar trebui permisa doar in categoria a IV-a daca aceasta slujeste obiectivelor de conservare. Padurile din categoria a V-a ar trebui administrate astfel incat sa se mentina sau sa se mareasca valoarea lor de conservare. Turismul Turismul, ca activitate economica poate cauza pagube mari ariilor protejate, in special daca nu sunt administrate adecvat, dar poate aduce si mari beneficii. Presiunile din partea turismului cresc rapid. Presiunile asupra locurilor turistice mai cunoscute cresc, astfel incat ariile naturale frumoase devin din ce in ce mai mult locuri pentru turismul de lunga durata, vizite de o zi si chiar sport. In cateva arii protejate exista pur si simplu atat de multi vizitatori in anumite parti, sau la anumite momente incat natura si calitatea experientei vizitatorilor sufera. in altele, vizitatorii pot patrunde in cele mai indepartate zone. Facilitatile turistice intra deseori in conflict cu telurile de conservare si strica peisajele naturale; presiunile pentru dezvoltarea unor asemenea facilitati sunt deosebit de puternice in fostul bloc al tarilor est-europene, iar in cateva arii protejate, turismul pur si simplu nu are loc. Dar, daca este planificat si administrat pentru a fi durabil, turismul poate fi o forta foarte pozitiva, aducand beneficii atat ariilor protejate cat si comunitatilor locale. Turismul va fi binevenit in sau langa ariile protejate daca respecta caracterul special al ariei cum ar fi: turismul bazat pe aprecierea naturii, turismul cultural si educational, sau activitatea grupurilor mici, linistite si daca pagubele si poluarea sunt minime. Turismul poate ajuta la justificarea infiintarii ariilor protejate in regiunile marginale, si poate duce la o inviorare a comunitatilor locale din punct de vedere economic si a culturilor traditionale. Tehnicile de administrare a vizitatorilor in medii sensibile nu sunt in general bine cunoscute. Desi ele costa deseori timp si bani, venitul pe care il genereaza poate ajuta la

acoperirea costurilor. De asemenea, dezvoltarea ecoturismului poate fi legata de industria manufacturiera si de locurile de munca alternative la ferme pentru a produce elementele pentru o economie rurala durabila. Multi din industria turismului vad acum ca un mediu sanatos si atragator este esential pentru supravietuirea pe termen lung a comertului lor. Acest lucru este recunoscut in liniile directoare pentru turism adoptate in 1982 de World Travel and Tourism Council (WTTC). Cateva companii turistice europene incearca acum sa actioneze in moduri durabile si sa lucreze cu organismele de conservare pentru a investi in conservare. Si acum tot mai multi turisti cauta vacante care nu pagubesc mediul inconjurator si nu ofenseaza cultura locala. FNNPE a trecut recent in revista turismul in si in jurul ariilor protejate si a concluzionat ca turismul si conservarea pot fi deseori compatibile, reciproc avantajoase, dar numai daca este practicat intr-un mod durabil in ariile potrivite. Actiunile care urmeaza reies din raportul FNNPE, Loving them to Death turismul durabil in parcurile nationale si naturale din Europa, 1993. Guvernele nationale ar trebui sa implice administratorii ariilor protejate si industria turismului in dezvoltarea si implementarea planurilor pentru turismul durabil. Acestea ar trebui sa fie parte din strategiile nationale de dezvoltare durabila si ar trebui incluse in planurile individuale de management ale ariilor protejate. Masurile de care beneficiaza ariile protejate includ: a) transformarea dezvoltarii existente nondurabile in forme mai durabile; b) stabilirea standardelor durabile pentru noile dezvoltari, in special in mediile sensibile; c) desemnarea unor zone pentru diferite grade de turism bazate pe capacitatea portanta a ariilor protejate, incluzand sanctuare si zone linistite, ca si zone potrivite pentru diferite niveluri de folosinta turistica si de dezvoltare; d) reducerea poluarii si decongestionarea traficului de vacanta; e) evitarea turismului si a recreerii excesive in ariile protejate; f) asigurarea ca din turism beneficiaza si comunitatile locale g) asigurarea de ajutoare si resurse pentru aplicarea din timp a planurilor; h) pregatirea managerilor ariilor protejate in turismul durabil. Totodata ar trebui sa se revizuiasca si, daca este nevoie, sa imbunatateasca legislatia referitoare la turism, si in special: a) sa dea managerilor ariilor protejate puterea de a controla dezvoltarea turismului; b) sa ceara evaluarea completa din punct de vedere ecologic a propunerilor care privesc ariile protejate; c) sa conlucreze cu industria turismului, sa ceara ca pagubele ecologice create de turismul din trecut sa fie reparate si sa se adopte tehnici manageriale pentru a face viitoarea utilizare durabila. Ar trebui sa se incurajeze schemele de pionierat in turismul durabil, de exemplu prin: a) imprumuturi, subventii sau taxe de concesiune pentru fermieri si comunitatile locale pentru infiintarea de mici intreprinderi care sa foloseasca ariile protejate intr-un mod adecvat; b) proiecte administrative, pentru a arata abordarea inovatoare a turismului, adecvate economiilor locale; c) folosirea fondurilor PHARE si a celor nationale pentru turism, pentru a incuraja turismul durabil in blocul tarilor est europene. FNNPE a definit turismul durabil ca toate formele de dezvoltari turistice, management si activitati turistice care mentin integritatea ecologica, sociala si economica si bunastarea resurselor naturale si culturale, construite in mod perpetuu. Turismul durabil in si in afara ariilor protejate cere: - cooperare stransa cu autoritatile ariilor protejate;

- operatorii turistici si ghizii care lucreaza in ariile protejate sa aiba inalte cunostinte ecologice; - contributii practice si financiare ale operatorilor turistici pentru conservarea ariilor protejate; - reguli pentru promovarea si marketingul vacantelor bazate pe ariile protejate; - linii directoare pentru implicarea comunitatilor locale; - standarde pentru proiectarea si operarea facilitatilor de turism durabil si a afacerilor. Transportul Transportul, in special cel rutier, are un impact crescand asupra ariilor protejate: prin poluarea aerului, congestie, zgomot si intruziune vizuala si prin insasi construirea drumurilor. infiintarea unei retele de arii protejate de-a lungul Europei, cu coridoare, este impiedicata de faptul ca Europa este fragmentata de o retea si mai densa de drumuri. Drumurile noi si imbunatatite ameninta multe arii protejate; cateva proiecte de drumuri fac parte din drumurile europene strategice, sprijinite de finantari internationale. Canalizarea raurilor poate pune in pericol tinuturile umede riverane, iar traseele alese pentru caile ferate de mare viteza pot afecta habitate valoroase. Si transportul pe mare, al unor marfuri deseori periculoase, pot afecta zonele costale. Deseori pagubele produse ariilor protejate sunt ignorate sau subestimate in planificarea infrastructurii transporturilor. Dificultatile de reconciliere a marilor programe de construire a drumurilor cu cerintele ariilor protejate sunt in mod special acute acolo unde arii protejate mari se intind pe drumurile dintre centre majore de populatie. Si totusi, exista alternative, cel putin pentru transportul local. Cateva arii protejate au indicatoare pentru incurajarea (sau constrangerea) oamenilor de a-si lasa masinile langa marginea ariei si sa foloseasca mijloace alternative de transport cum ar fi autobuzele, bicicletele sau barcile sau sa mearga pe jos. Unii incurajeaza chiar locuitorii oraselor sa faca intreaga calatorie cu mijloacele de transport in comun. Ca si masurile locale, sunt de dorit si masuri nationale prin adoptarea de catre tari de politici durabile in sectorul transporturilor. Acestea sunt necesare urgent din motive ecologice mai largi in special reducerea gazelor cu efect de sera si poluarea cu noxe dar ar fi necesare si ariilor protejate. Progresul nu va fi usor: politicile de transport afecteaza in mod direct stilul de viata a milioane de oameni si durabilitatea va cere reevaluarea relatiei noastre cu cea mai indragita proprietate dupa locuinta masina personala. Principalele elemente ale unei politici pentru durabilitate in transport: - sa asigure faptul ca politica de transport tine cont pe deplin de costurile sociale si ecologice ale fiecarei forme de transport; - sa revizuiasca balanta curenta de cheltuieli intre constructia drumurilor si imbunatatirile in domeniul feroviar si alte forme de investitii in transport; - sa foloseasca instrumente economice, cum ar fi amenzi si taxe, pentru a promova folosirea eficienta a transporturilor si a tehnologiilor mai curate; - sa lege planificarea in transporturi cu planificarea folosirii terenurilor astfel incat sa se reduca nevoia pentru calatorii, in special cu mijloace de transport privat; - sa extinda mult cercetarile in domeniul vehiculelor nepoluante si curate si a transportului public eficient. Industria Din sectorul industrial exista patru sectoare care au impact deosebit asupra ariilor protejate: - generarea energiei; - industria manufacturiera; - industria extractiva; - industria mestesugareasca la scara mica.

Generarea energiei poate afecta ariile protejate in fiecare etapa a procesului tehnologic: extragerea combustibililor, transportul combustibililor, procesul de generare a curentului electric si transmiterea curentului electric catre consumatori. Mai mult decat atat, poluarea cu petrol din mare ameninta multe habitate costale si marine; centralele hidroelectrice, barajele si rezervoarele au adus pagube unei parti importante a parcurilor national iar liniile electrice desfigureaza multe peisaje protejate. Chiar si schimbarea catre energii refolosibile, care ar trebui sa aduca beneficii ecologice generale, pot crea in acelasi timp probleme catorva arii protejate. Hidroenergia a adus multe pagube prin crearea de rezervoare deseori in parcuri nationale. Energia mareelor poate afecta estuarele biologic productive. Si energia eoliana poate fi o intruziune vizuala asupra peisajelor sensibile de coasta sau muntoase. Industria manufacturiera poate afecta si ea ariile protejate din apropiere in principal prin efectele poluarii si generarii de trafic greu. Industria extractiva pune probleme speciale. Multe arii protejate se suprapun cu locuri potentiale de aprovizionare cu rocile necesare pentru industrie. Depozitele de nisip si pietris sunt deseori descoperite in zonele umede, iar depozitele alternative scoase din mare cauzeaza probleme ecologice. Exploatarea acestor surse este deseori in conflict direct cu scopurile unei arii protejate. Daca toate aceste sectoare produc dificultati ariilor protejate, pot exista si beneficii. Fostele zone miniere adanci si fostele cariere ofera sansa refacerii unei paduri. Carierele abandonate pot fi folosite pentru crearea de noi habitate. Acestea pot sa nu recompenseze ceea ce s-a pierdut, ci sa demonstreze din nou ca exista oportunitati ca ariile protejate sa fie gasite in cele mai nepromitatoare circumstante, cu conditia ca sa fie urmate politici durabile. Industria mestesugaresca, la scara mica de obicei are o relatie benigna cu ariile protejate, si cateodata este benefica. Ea are rareori un impact major asupra mediului, dar venitul pe care il genereaza din prepararea mancarii pe plan local, sau din confectionarea de produse artizanale bazate pe resursele locale, precum cheresteaua sau lana, ajuta la sustinerea unei populatii rurale; pe langa abilitatile lor traditionale de administrare a terenurilor, acesti oameni pot fi necesari pentru a ajuta la mentinerea unui peisaj protejat. Sau pot genera un venit partial pentru personalul parcurilor nationale si a familiilor lor. Mai mult, asemenea industrii artizanale deseori beneficiaza de, si ajuta la sustinerea formelor adecvate de turism.

Legislaie
Conservarea biodiversitatii nu se poate face doar la nivel national, presupunand masuri la nivel european si international. Astfel Romania s-a aliniat la principalele conventii si programe europene si internationale. Conventii internationale au devenit legi adoptate de Parlamentul Romaniei precum: Ramsar (1971) - Conventia asupra zonelor umede de importanta internationala - LEGEA 5/1991 Berna (1979) - Conventia privind conservarea vietii salbatice si a habitatelor naturale din Europa - L.13/1993 Washington (1973) - Conventia privind comertul international cu specii salbatice de fauna si flora pe cale de disparitie - LEGEA 69/1994 Rio (1992) Conventia privind diversitatea biologica LEGEA 58/1994 Bonn (1979) - Conventia privind conservarea speciilor migratoare de animale salbatice LEGEA 13/1998 Paris (1972) - Conventia privind protectia patrimoniului mondial, cultural si natural DECRETUL 187/1990

Paris ( 1994 ) - Conventia Natiunilor Unite pentru combaterea desertificarii Astfel numeroase specii prezente pe teritoriul Romaniei fac obiectul Conventiilor Berna, Bonn si Cites. Rezervatia Biosferei Delta Dunarii este cuprinsa in lista Ramsar a zonelor umede de importanta internationala si totodata este recunoscuta ca Sit al Patrimoniului Mondial sub egida UNESCO, iar Retezatul, Delta Dunarii si Pietrosul Rodnei sunt recunoscute ca Rezervatii ale Biosferei sub egida programului "Man and Biosphere" - UNESCO. Romania ca tara europeana este implicata in procesul "Mediu pentru Europa" prin participarea la conferintele interministeriale de la Dobris, Lucerna, Sofia, Aarhus, adoptand documentele si rezolutiile cu privirte la conservarea biodiversitatii printre care cea mai importanta este Strategia Pan Europeana de Conservare a Biodiversitatii - PEBLDS Conform PEBLDS (Action Theme 0.2) si Conventiei privind Diversitatea Biologica a fost realizata Strategia Nationala de Conservare a Biodiversitatii De asemenea prin integrarea in Uniunea Europeana, Romania isi va asuma legislatia europeana stipulata prin Natura 2000 Directiva Fauna Flora Habitate" si Directiva "Pasari" ale Consiliului Europei Totodata Romania beneficiaza de asistenta prin fonduri bilaterale si multilaterale precum: Fondul Global de Mediu - Global Environment Facility implementat prin intermediul Bancii Mondiale ce deruleaza proiectele Biodiversitatea in Delta Dunarii Managementul Conservarii Biodiversitatii Proiectele romanesti prin programul Life-Natura al Uniunii Europene Pentru o conservare eficienta a biodiversitatii, Romania are nevoie de un cadru legislativ adecvat. In prezent exista o serie de legi privitoare la conservarea biodiversitatii, ca urmare a aderarii la conventii internationale. Totusi cadrul legislativ trebuie completat si cu alte legi indispensabile conservarii printre care cea mai importanta este Legea Ariilor Protejate. Exista de asemenea legislatie nationala cu relevanta pentru domeniul conservarii biodiversitatii printre care: Legea Protectiei Mediului L. 137/1995 Codul Silvic L. 26/1996 Legea Apelor L. 1071996 Legea Fondului Cinegetic L 1031996