UNIVERSITATEA SPIRU HARET CENTRUL UNIVERSITAR BRASOV Facultatea de management Program CIG Anul III ZI.

FR Lector univ . dr. Pisleag Ana LECTII DE SINTEZA LA DISCIPLINA AUDIT FINANCIAR Introducere Aceasta disciplina are ca obiectiv : abordarea intr-o maniera teoretica si practica a unei ramuri importante a invatamantului financiar contabil intitulata audit financiar si imbunatatirea cunostiintelor studentilor din anii terminali cu informatii privind o noua disciplina din ramura contabilitatii. I. CONTINUTUL TEMATIC AL CURSULUI A. Auditul financiar al entitatilor economice 1. Conceptul de audit financiar 1.1. Semnifictia termenilor de audit, auditor, audit financiar. 1.2.Tipuri de audit, activitati ce pot fi desfasurate de auditorii financiari. 1.3 Obiectivul si aria de aplicabilitate a auditului 2. Organizarea activitatii de audit financiar si exercitarea independenta a profesiei de auditor financiar. 2.1 Camera Auditorilor Financiari din Romania 2.2.Exercitarea independenta a profesiei de auditor financiar 3. Concepte fundamentale ale auditului financiar 3.1. Cunoasterea clientului 3.2 Angajamentul de audit 3.3.Planificarea in audit 3.4 Pragul de semnificatie 3.5 Probe de audit 3.6.Riscuri de audit 3.7.Fraude si erori in auditarea situatiilor financiare 3.8.Auditul estimarilor contabile cuprinse in situatiile financiare 4. Proceduri si tehnici folosite in audit 4.1.Proceduri analitice in audit 4.2. Esantionarea in audit 4.3.Interviul in audit 4.4. Chestionarul in audit 5. Auditarea Situatiilor financiare anuale 5.1. Situatile financiare ce se supun auditului financiar 5.2. Intelegerea de catre auditor a sistemelor contabile si de control intern 5.3. Obiectivele generale ale auditarii situatiilor financiare 5.4. Exprimarea de catre auditor a unei opinii asupra imaginii situatiilor financiare 5.5. Raportul auditorului asupra situatiilor financiare B. Auditul public intern

Page46

1. Conceptul de audit public intern, termeni si expresii, obiective, sfera , tipuri de audit. 2. Organizarea auditului public intern: 2.1.Comitetul pentru Audit Public Intern, 2.2.Unitatea Centrala deArmonizare pentru Audit Public Intern 2.3. Comitetul pentru audit Public Intern. 2.3.Compartimentul de audit public intern (organizare, obiective si misiune, atributii, conducatorul compartimentului) 2.4..Conducatorul compartimentului de audit public intern. 2.5. Carta auditului public intern si Codul de conduita etica pentru auditorii publici interni. 3.Auditori interni. 4. Metodologia privind misiunea de audit public intern. 4.1. Pregatirea misiunii de audit public intern: ordinul de serviciu, declaratia de independenta, notificarea declansarii misiunii, colectarea si prelucrarea informatiilor, identificarea obiectelor auditabile, analiza riscurilor, tematica de detaliu si programul de audit public intern, notificarea privind realizarea interventiilor la fata locului, 4.2.Interventia la fata locului: etape, tehnici de audit public intern, colectarea dovezilor, dosarele de audit public intern. 4.3.Raportul de audit public intern: raportul intermediar si raportul final, supervizarea misiunii de audit public intern, urmarirea recomandarilor A. AUDITUL ENTITATILOR ECONOMICE 1. Conceptul de audit financiar 1.1. Semnifictia termenilor de audit, auditor, audit financiar Cuvantul audit isi are etimologia in limba latina in cuvantul ,,audire, care inseamna a sculta. In limba engleza acesti termeni au in general urmatoarea semnificatie: Audit = revizie contabila, bilant; a revizui, averifica, a revizui registrele contabile, a face revizie contabila;control. Audit = o examinarea de catre o persoana competenta si independenta a fidelitatii reprezentarilor contabile si financiare, a probitatii si credibiltatii tranzactiilor economice. Auditor = revizor contabil, controlor financiar, cenzor. Auditul financiar reprezinta activitatea de examinare in vederea exprimarii de catre auditorii financiari a unei opinii asupra situatiilor financiare , in conformitate cu standardele de audit, armonizate cu standardele internationale de audit si adoptate de Camera Auditorilor Financiare din Romania. Auditul financiar are ca obiective: reflectarea imaginii fidele a situatiei patrimoniului si a rezultateloir financiare in bilantul contabil si in contul de profit si pierdere; exprimarea unei opinii privind masura in care situatiile financiare prezinta o imagine fidela a afacerilor entitatii economice la data bilantului si a rezultatelor exercitiului incheiat, cu respectarea legilor in vigoare si a practicilor din tara in care entitatea economica auditata isi are sediul social; mentinerea calitatii si coerentei sistemului contabil, astfel incat sa asigure certitudinea reflectarii in bilant si in contul de profit si pierdere, in

Page46

mod corect, sincer si complet a patrimoniului, situatiei financiare si rezultatelor exercitiului; imbunatatirea utilizarii informatiei contabile; aprecierea performantelor si eficientei sistemelor de informare si organizarare. .Auditor financiar* este persoana fizica sau persoana juridica ce a dobandit aceasta calitate, in conditiile O.U.G. nr.75/1999, republicata, privind activitatea de audit financiar. 1.2.Tipuri de audit. Activitati ce pot fi desfasurate de un auditor fincianciar. (1).In functie de obiectivul urmarit auditul se poate clasifica in: a)-audit financiar (auditul situatiilor financiare); b)-audit de conformitate; c)-audit operational a)-Auditul finaciar consta in colectarea probelor privind situatiile financiare ale unei entitati patrimoniale si utilizarea acestor probe in exprimarea de catre auditor a unei opinii privind conformitatea elaborarii, prezentarii si publicarii acestora in conformitate cu un anumit cadru de raportare financiara acceptat. In normele minimale de audit elaborate de CAFR, prin situatii financiare se intelege: bilantul, contul de profit si pierdere, situatia modifcarii capitalului propriu, situatia fluxurilor de trezoreri, notele explicative. Potrivit standardelor de audit{ISA 120 Cadrul general al standardelor de audit,paragraful 11}, obiectivul auditului financiar consta in ,, exprimarea de catre un auditor financiar a unei opinii, potrivit careia situatiile financiare au fost intocmite sub toate aspectele semnificatice,in conformitate cu un cadru general identificat de raportare financiara. Expresiile folosite pentru exprimarea opiniei auditorului sunt: ,,ofera o imagine fidela sau ,,prezinta in mod fidel sub toate aspectele semnificative , termeni care sunt echivalenti. In general auditul financiar este asociat cu auditorii externi (indepedenti). b)-Auditul de conformitate-consta in a determina daca o persoana fizica sau o entitate patrimoniala a respectat anumite norme legale, reglementari sau politici ale unei companii, prestabilite. Deci, criteriile care sunt urmarite in auditul de conformitate pot fi: -fie un set de acte normative, de legi, cum ar fi de exemplu reglementarile emise de Ministerul Finantelor Publice; - fie anumite directive ale conducerii unei companii, cum ar fi politica de personal. Atunci cand auditeaza situatiile financiare ale unei entitati patrimoniale un auditor extern nu-si propune sa efectueze si un audit de conformitate, dar in anumite situatii daca se considera ca anumite politici sau contracte au avut o influenta semnificativa asupra situatiilor financiare ale entitatii respective, auditul de conformitate devine parte integranta a auditului financiar. c)-Auditul operational (de performanta) sau (de revizuire) consta in exprimarea de catre auditor a unei opinii privind conformitatea cu anumite criterii prestabilite , dar aceste criterii sunt diferite de criteriile folosite la cele doua categorii de audit prezentate anterior. De exemplu auditul operational se poate referi la revizuirea activitatilor unei entitati in corelatie cu directivele managementului acesteia cu scopul de a stabili performantele acesteia si de a stabili masuri de dezvoltare a acesteia. (2)-In functie de afilierea auditorilor, distingem urmatoarele tipuri de audit: a)-audit extern; b)-audit intern; c)-audit guvernamental.

Page46

a)-Auditul extern (independent) este auditul efectuat de persone calificate, membre ale unui organism profesional recunoscut de lege, aflate in totala independetaa de unitatea auditaaa. In tara noastra acest tip de audit mai poarta denumire de audit contractual . Desi, auditorul extern este o persoana independenta are un contract cu o entitate patrimoniala pentru auditarea situatiilor financiare ale acesteia, raportul de audit se adreseaza tuturor utilizatorilor interesati de informatia contabila. b)-Auditul intern-reprezinta activitatea de examinare obiectiva a ansamblului activitatilor entitatii economice in scopul furnizarii unei evaluari independente a managementului riscului, controlului si proceselor de conducere a acestuia [O.U.G.nr.75/1999 art. 21.). El este efectuat de catre salariati ai entitatii economice respective, pregatiti in acest sens. Conducatorul compartimentului de audit intern trebuie sa fie auditor financiar. Functiile auditului intern include printre altele examinarea, evaluarea si monitorizarea conformitatii si eficientei sistemelor contabile si de control intern. c)-Auditul guvernamental-efectuat asupra institutiilor din subordine se efectueaza de catre institutiile publice specializate,( cum sunt: Ministerul Finantelor Publice, Curtea de Conturi, Primarii etc) asupra unor persone fizice sau juridice. De exemplu: -administratia publica centrala sau locala auditeaza entitatile economice si/sau persoanele fizice pentru a verifica daca acestea au stabilit corect impozitele si taxele datorate statului conform legislatiei fiscale; - Curtea de Conturi auditeaza tranzactiile financiare si contractuale institutiilor publice care utilizeaza fonduri publice, pentru a vedea daca acestea s-au folosit potrivit destinatiilor legale. Tipuri de activitati care pot fi desfasurate de auditorii financiari. Potrivit reglementarilor legale in vigoare in domeniul auditului financiar {O.U.G. nr.751999,art 3.alin2.), auditorii financiari persoane fizice sau juridice, membrii ai Camerei Auditorilor Financiarii din Romania, in exercitarea independenta a profesiei pot desfasura: a)-activitatea de audit financiar; b)-activitatea de audit intern; c)-activitati de consultanta financiar-contabila si fiscala; d)-activitati de asigurare a managementului financiar-contabil; e)-activitati de pregatire profesionala de specialitate in domeniu; f)-activitati de expertiza contabila; g)-activitati de evaluare; h)-activitati de reorganizare judiciara si lichidare. Aceste activitati pot fi desfasurate numai cu respectarea reglementarilor specifice fiecarui tip de activitate, dupa caz si a principiului independentei. 1.3.Obiectivul si aria de aplicabilitate a auditului Obiectivul auditului consta in posibilitatea exprimarii opiniei auditorului cu privire la: intocmirea situatiilor financiare sub toate aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru general de raportare financiara ( auditul de atestare financiara). respectarea reglementarilor legale , a statutelor si reglementarilor, a normelor si deciziilor manageriale (auditul conformitatii sau legalitatii). aplicarea bunei practice si respectarea principiilor sanatoase de management in utilizarea fondurilor ( auditul performantei sau rezultatelor). Aria de aplicabilitate a auditului este definita de procedurile de audit considerate a fi necesare in circumstante date, pentru a realiza obiectivul auditului.

Page46

INTREBARI RECAPITULATIVE 1. Care este semnificatia cuvantului audit? Dar a celui de auditor? 2. Ce este auditorul financiar? 3. Care este definitia auditului financiar? 4. Care sunt obiectivele auditului fiinanciar. 5. Ce este auditul statutar conform O. G 90/2008 6. Care sunt tipurile de audit in functie de obiectivul urmarit? 7. Ce este auditul de conformitate?. 8. Cum se clasifica auditul in functie de afilierea auditorilor? 9. Ce este auditul extern? 10. Ce este auditul intern? 11. Ce este auditul guvernamental? 12.. Care sunt tipurile de activitati ce pot fi desfasutate de auditorii financiari? 13. Care sunt obiectivele auditului? 14. Cum este definita aria de aplicabilitate a auditului? Blibliografie 1. M. Boulescu, C. Barnea ,Audit financiar, Ed. FRM. Bucuresti 2007, pag 13-17. 2. Sinteze 2 2. Organizarea activitatii de audit financiar si exercitarea independenta a profesiei de auditor financiar. 2.1 Camera Auditorilor Financiari din Romania (CAFR) 2.1.1 Definitii si Atributii CAFR este o persoana juridica, autonoma, organizatie profesionala de utilitate publica, fara scop lucrativ, care in numele statului organizeaza, coordoneaza si autorizeaza desfasurarea activitatilor de audit financiar in Romania. CAFR are urmatoarele atributii: elaboreza reglementarile in vigoare; atribuirea calitatii de auditor financiar si emiterea de autorizatii pentru exercitarea independenta a acestei profesii; organizarea si urmarirea programelor de pregatire continua a auditorilor financiari; controlul calitatii activitatii de auditor financiar; actualizarea legislatiei; elaborarea si urmarirea aplicarii normelor interne privind activitatea Camerei. retragerea temporala sau definitiva a dreptului de exercitare independenta a profesiei de auditor financiar in conditiile prevederilor Regulamentului de organizare si Functionare a Camerei. reprezentarea profesiei de auditor financiar din Romania in institutiile si organizatiile profesionale europene si internationale; elaborarea si aprobarea regulilor si procedurilor pentru aplicarea prevederilor cu privire la auditul financiar. 2.1.2.Organele de conducere ale Camerei Organele de conducere ale Camerei sunt: Conferinta, Consiliul Camerei, Biroul Permanent al Consilului Camerei. 2.2.Exercitarea Independenta a profesiei de auditor financiar 2.2.1.Conditii pentru exercitarea profesiei de auditor financiar Auditorul financiar poate exercita independent profesia de auditor financiar numai daca indeplineste urmatoaree conditii : are calitatea de auditor financiar;

Page46

 este membru al Camerei, persoana activa; indeplineste conditiile stabilite prin Regulamentul de organizare si functionare a Camerei. Profesia de auditor financiar se exercita avand la baza : contractul de audit financiar incheiat cu clientul, care include in mod obligatoriu clauza de confidentialitate si eventualele conditii speciale; raportul de audit financiar; viza anuala , respectiv autorizatia pentreu exercitarea profesiei. 2.2.2. Codul privind conduita etica si profesionala in domeniul auditului financiar Codul privind conduita etica si profesionala in domeniul auditului financiar constituie baza pe care se fundamenteaza normele de etica (codul de etica, reguli detaliate, indrumari, standarde de desfasurare a activutatii etc.) pentru auditorii financiari. Conform Codului privind conduita etica si profesionala in domeniul auditului financiar, auditorul financiar exercita profesia cu respectarea urmatoarele principii fundamentale: integritatea, obiectiviitatea, competenta profesionala, confidentialitatea, conduita profesionala, standarde tehnice. INTREBARI RECAPITULATIVE 1. Ce este CAFR? 2.Care sunt organele de conducere ale CAFR? 3.De catre cine se elaboreaza Regulamentul de organizare si functionare al CAFR? 4. In ce consta auditul performantei? 5. Din ce se compune Cadrul General al Standardelor de Audit Intern? 6. In ce const[ auditul performantei? 7. De catre cine se organizeaza activitatea de pregatire teoretica a stagiarilor in A.F? 8. De catre cine se urmareste si apreciaza modul de desfasurare a stagiului in A.F? 9. Ce conditii trebuie sa indeplineasca persoanele fizice care efectueaza auditul financiar al situatiilor financiare ale entitatilor in numele societatii de audit financiar? 10. Cum se sanctioneaza exercitarea profesiei de auditor financiar fara a fi membru al CAFR? 11. Pe ce categorii se inscriu auditorii financiari in Registrul auditorilor? 12. Ce conditii trebuie sa indeplineasca auditorii financiari pentru a-si exercita independent profesia? 13. Caror reguli au obligatia sa se conformeze auditorii financiari pentru asigurarea respectarii principiilor fundamentale de desfasurare a activitatii de audit? 14. De catre cine se efectueaza controlul calitatii activitatii desfasurate de catre auditorii financiari? 15. Care sunt entitatile care sunt obligate sa organizeze auditul intern? Blibliografie 1. M. Boulescu, C. Barnea ,Audit financiar, Ed. FRM. Bucuresti 2007, pag 19-111 2. O.U.G. nr.90/2008 privind auditul statutar. 3. Sinteze

Page46

Capitolul 3. CONCEPTUL DE AUDIT 3.1. Cunoastere clientului 3.1.1 Aspecte generale privind cunoasterea clientului Potrivit standardelor de audit 17CAR Audit 200,pag 87, atunci cand efectueaza un audit, auditorul trebuie sa aiba sau sa obtina cunostinte suficiente despre client, care sa-i permita sa identifice sau sa inteleaga evenimentele, tranzactiile si practicile care, potrivit rationamentului auditorului, pot avea un efect semnificativ asupra situatiilor financiare sau asupra misiunii de audit, ori a raportului de audit. Totodata, informatiile despre client il ajuta pe auditor sa-si imbunatateasca relatiile profesionale cu clientul, prin extinderea gamei de servicii pe care auditorul le poate efectua pentru acesta. De asemenea, obtinerea de cunostiinte despre client inainte de acceptarea misiunii de audit, ii permite sa accepte, sa pastreze sau sa refuze un anumit client. 3.1.2. Proceduri de colectare a informatiilor despre client Inca, inaintea acceptarii unei misiuni de audit, auditorul va obtine cunostiinte despre sectorul de activitate, structura proprietatii, conducerea si operatiunile entitatii ce va fi auditata si va lua in considerare daca poate fi obtinut un nivel de cunoastere a clientului adecvat pentru efectuarea auditului. Dupa acceptarea angajamentului, se vor obtine in continuare informatii mai detaliate si pe masura ce auditul progreseaza informatile respective vor fi evaluate si actualizate. Obtinerea cunostiintelor despre client este un proces continuu si cumulativ de culegere si evaluare a informatiei, care coreleaza cunostiintele rezultate cu probele de audit si informatiile din toate etapele de audit. In cazul unei misiuni noi, in etapa preliminara de evaluare, auditorul trebuie sa desfasoare urmatoarele activitati: obtinerea de informatii financiare despre potentialii clienti; identificarea domeniilor de activitate care ar necesita o atentie deosebita din partea auditorului, domenii care sunt succeptibile unor riscuri mari; evaluarea gradului de independenta a entitati. Auditorul poate obtine astfel de informatii de la banci, cabinete de avocati, experti, auditorul anterior etc. In cazul misiunilor succesive de audit, auditorul detine deja o serie de cunostiinte despre client din misiunile de audit anterioare, ceea ce ii usureaza munca. Totusi auditorul nu trebuie sa ignore etapa de evaluare preliminara a clientului, deoarece mediul de afaceri evolueaza rapid, avand loc modificari ce pot avea o influenta semnificativa atat asupra situatiilor financiare ale clientului, cat si asupra misiunii de audit. Standardele internationale de audit 18ISA 315ofera recomandari privind cunoasterea entitatii si mediului sau, inclusiv controlul intern. Auditorul trebuie sa cunoasca entitatea si mediul sau, inclusiv controlul intern, suficient pentru a identifica si evalua riscurile existentei denaturarilor semnificative ale situatiilor financiare, fie ca acestea se datoreaza fraudei, fie erorilor si suficient pentru a pune la punct si aplica proceduri suplimentasre de audit. Acelasi standard de audit, cere ca auditorul sa faca evaluari ale riscului la nivelul situatiilor financiare si a asertiunilor pe baza unei cunoasteri si mediului sau, inclusiv al controlului intern al entitatii. Fie ca este vorba de o misiune recurenta sau de un potential client de audit, auditorul obtine informatii despre sectorul de activitate si despre entitate din mai multe surse: experienta sa anterioara in raport cu entitatea si sectorul de activitate;

Page46

 discutii cu personalul entitatii; discutii cu personalul compartimentului de audit intern si analiza asupra rapoartelor de audit; discutii cu alti auditori, cu juristi si alti consultanti care au oferit servicii entitatii in sectorul de activitate in care aceasta opereaza; legislatia si reglementarile sub incidenta carora cade activitatea entitatii; vizitarea sediilor cladirilor, constructiilor si instalatiilor din dotarea entitatii; examinarea documentelor relevante emise de entitate. 3.1.3. Tipuri de informatii utile pentru cunoasterea clientului si actualizarea informatilor aferente. Cunosterea clientului si actualizarea permanenta a cunostiintelor despre client are la baza colectarea de informatii cu caracter general si specific tipului de activitate desfasurat de client. Potrivit standardelor internationale de audit cunoasterea de catre auditor a entitatii si mediului sau consta in intelegerea urmatoarelor aspecte: (a)-Sectorul, factorii de reglementares alti factori exogeni, inclusiv cadrul de raportare financiaraa; (b)-Natura entitatii, inclusiv selectia si aplicarea de catre entitate a politicilor contabile; (c)-Obiectivele si strategiile, precum si riscurile de afaceri aferente care pot genera o denaturare semnificativa a situatiilor financiare; (d)-Evaluarea si revizuirea performantelor financiare ale entitatii si controlul intern. 3.2.Angajamemntul de audit Angajamentul de audit este un acord intre auditor si client prin care se stabilesc obiectivul si aria de aplicabilitate a auditului precum si obligatiile auditorului. 3.2.1. Consideratii privind scrisoarea de acceptare a misiunii de audit Standardele internationale de audit stabilesc termenii si conditiile ce trebuie prevazute intr-o scrisoare a misiunii de audit pentru ca inainte de inceperea misiunii, clientul si auditorul sa cada de acord cu scopul, termenii si conditiile misiunii. Termenii conveniti de ambele parti trebuie sa fie prevazuti intr-o scrisoare de misiune de audit sau intr-un contract. Este atat in interesul clientului cat si al auditorului, ca acesta din urma sa trimita o scrisoare de misiune, inaintea inceperii misiunii, aceasta ajutand la evitarea neintelegerilor in ceea ce priveste misiunea de audit. Scrisoarea de misiune documenteaza si confirma acceptarea de catre auditor a numirii, a obiectivului si a sferei misiunii de audit, a intinderii responsabilitatilor auditorului fata de client si a formei oricaror raportari. Forma si continutul scrisorii de misiune pot varia de la un client la altul, dar ele vor include in general urmatoarele referiri: obiectivul auditului situatiilor financiare; responsabilitatea conducerii pentru intocmirea situatiilor financiare; cadrul de raportare financiara adoptat de catre conducere in intocmirea situatiilor financiare inclusiv cadrul de raportare financiara aplicabil; sfera misiunii de audit, incluzand trimiterile la standardele de audit, la reglementari si la norme ale organismelor profesionale la care auditorul adera;

Page46

 structura oricaror rapoarte sau a altei forme de comunicare a rezultatelor misiunii; acordul privind planificarea si desfasurarea auditului din partea conducerii prin confirmarea scrisorii de misiune; faptul ca, datorita naturii testarii si a altor limitari inerente ale unei misiuni de audit, impreuna cu limitarile inerente ale oricarui sistem contabil si de control intern, exista un risc inevitabil ca unele denaturari semnificative sa ramana nedescoperite; accesul nelimitat al auditorului la orice inregistrari, documentatii si alte informatii solicitate referitoare la client; arajamente legate de planificarea auditului; dreptul auditorului de a primi o confirmare scrisa din partea conducerii priviind declaratiile care i-au fost facute cu ocazia auditului; declaratie a faptului ca acele carente ale sistemului contabil intern ce vor fi descoperite in cursul auditului vor fi aduse in atentia conducerii. Atunci, cand sunt relevante, mai pot fi incluse urmatoarele precizari: 1,implicarea altor auditori sau experti in unele etape ale auditului; 2.implicarea auditorilor interni si a altor persoane din partea clientului; 3..in cazul primului audit, necesitatea contactarii auditorului precedent (daca s-a facut un audit anterior); 4.orice limitate a raspunderii auditorului, atunci cand exista o asemenea restrictie; 5.referiri la orice alte contracte incheiate intre auditor si client. B. Auditul componentelor- scrisoare de angajament separata Atunci cand auditorul entitatii mama este in acelasi timp si auditorul componentei (sucursala, filiala,etc.), factorii care influenteaza trimiterea unei scrisori separate pentru respectiva componenta sunt: cine numeste auditorul; daca este necesara emiterea unui raport de audit separat pentru componenta respectiva; cerinte legale; procentul detinut de entitatea mama; gradul de independenta al conducerii componentei C. Misiuni de audit recurente Potrivit standardelor internationale de audit in cazul misiunilor recurente auditorul trebuie sa ia in considerare daca circumstantele reclama ca termenii misiunii de audit sa fie revizuiti si daca este necesar sa se reaminteasca clientului termenii existenti ai misiunii. Auditorul poate decide sa nu trimita o noua scrisoare de misiune pentru fiecare audit. Pentru a se elimina necesitatea trimiterii unei noi scrisori de misiune pentru misiuni de audit recurente, se poate atasa o prevedere suplimentara la scrisoarea initiala de misiune, conform careia scrisoarea va fi considerata valabila pentru toate misiunile de audit care vor urma, atata timp cat nu se emite o alta. Totusi, la inceputul fiecarei misiuni de audit, auditorul poate considera adecvata trimitera unei noi scrisori, tinand seama de urmatorii factori: orice indiciu ca obiectivul si sfera unei misiuni de audit au fost gresit intelese; orice termeni revizuiti sau speciali ai misiunii; orice modificare survenita recent, la nivelul conducerii sau la nivelul actionariatului;

Page46

 orice schimbare semnificativa in ceea ce priveste natura sau amploarea activitatii clientului; modificare a cadrului de raportare financiara adoptat de conducere la intocmirea situatiilor financiare; noi cerinte legale sau de reglementare. D.Acceptarea unei schimbari in misiunea de audit Daca inaintea finalizarii misiunii, unui auditor i se cere sa modifice misiunea astfel incat cea rezultata sa furnizeze un nivel de asigurare mai scazut, auditorul trebuie sa ia in considerare oportunitatea unei astfel de actiuni. Cererea de modificare din partea clientului poate fi generata de : modificarea circumstantelor care afecteaza necesitatea prestarii serviciului; intelegere gresita a naturii unui audit sau a serviciilor conexe solicitate initial; restrictie asupra sferei misiunii, fie impusa de conducere, fie cauzata de imprejurari. Auditorul trebuie sa analizeze cu multa atentie motivele invocate in sprijinul cererii si in special, implicatiile unei restrictii asupra ariei de aplicabilitate a misiunii de audit. O modificare ceruta de imprejurari care afecteaza cerintele entitatii sau o intelegere eronata priviind natura serviciului solicitat initial vor fi in mod normal considerata avand o baza rezonabila pentru cererea de modificare a misiunii. Insa, o modificare care este asociata cu informatii care sunt incorecte, incomplete sau nesatisfacatoare nu este considerata rezonabila. In consecinta, auditorul nu trebuie sa fie de acord cu o schimbare a misiunii in cazul in care nu exista nici o justificare rezonabila de a face acest lucru. Daca auditorul apreciaza ca modificarea solicitata nu este rezonabila si nu i se permite continuarea misiunii initiale, el trebuie sa se retraga si sa prezinte un raport priviind circumstantele care au condus la retragerea sa in fata Comitetului de audit sau a Adunarii Generale a Actionarilor. In cazul in care termenii misiunii de audit sunt modificati, auditorul si clientul trebuie sa fie de acord cu noii termeni ai misiunii. 3.3. Planificarea misiunii de audit Pentru a planifica o misiune de audit, auditorul financiar trebuie sa efectueze cateva activitati anterioare acestei etape: cunoasterea entitatii si a mediului sau de afaceri, actualizarea cunostiintelor despre client, evaluarea conformitatii cu cerintele eticii, inclusiv independenta, evaluarea preliminara a riscului de audit. Scopul efectuarii acestor activitati preliminare misiunii de audit este de a veni in ajutorul asigurarii ca auditorul a luat in considerare orice eveniment sau imprejurare care poate afecta in mod negativ capacitatea auditorului de a planifica si efectua misiunile de audit pentru a reduce riscul de audit la un nivel acceptabil de scazut. Efectuarea acestor activitati preliminare ajuta la asigurarea ca auditorul planifica o misiune de audit pentru care : auditorul mentine independenta necesara si capacitatea de a efectua auditul; nu sunt probleme legate de integritatea managementului; nu exista nici o intelegere cu clientul in legatura cu tremenii misiunii. Planificarea adecvata a activitatii de audit ajuta la asigurarea unei atentii corespunzatoare domeniilor importante de audit, identificarea problemelor majore.

Page46

Intinderea planificarii va fi diferita in functie de marimea entitatii, complexitatea misiunii de audit, experienta auditorului si cunoasterea activitatii acestuia. Dobandirea cunostiintelor despre activitatea entitatii este o parte importanta a planificarii activitatii. Cunostiintele auditorului privind activitatea entitatii contribuie la identificarea evenimentelor, a tranzactiilor si proiectelor care pot avea un efect semnificativ asupra situatiilor financiare. Auditorul poate discuta planul general de audit si anumite proceduri de audit cu comitetul de audit si cu personalul entitatii in scopul imbunatatirii eficientei si calitatii auditului si pentru coordonarea procedurilor de audit cu activitatea propie a entitatii. Insa, planul general de audit si programul de audit raman responsabilitatea aditorului. 3.3.1.Strategia de audit si planul de audit. Potrivit standardelor internationale de audit, strategia generala de audit stabileste: aria de aplicabilitate, momentul si conducerea unui audit si da indrumari referitoare la elaborarea unui plan de audit mai detaliat. Stabilirea strategiei generale de audit implica: determinarea caracteristicilor misiunii care definesc aria sa de aplicabilitate (cadrul general de raportare financiara folosit, cerinte de raportare specifice industriei si localizarea componentelor entitatii), evaluarea obiectivelor de raportare ale misiunii pentru a planifica momentul auditului si natura comunicarilor cerute si datele la care acestea se vor efectua; luarea in considerare a factorilor importanti care determina concentrarea eforturilor echipei misiunii de audit (cum ar fi: determinarea nivelelor de semnificatie adecvate, identificarea activitatilor cu risc mare de denaturari semnificative, evaluarea eficientei controlului intern etc.). Elaborarea unei strategii generale de audit ajuta auditorul sa evalueze natura, momentul sau dimensiunea resurselor necesare pentru a efectua misiunea de audit Dupa elaborartea strategiei generale de audit, auditorul poate incepe elaborarea unui plan mai detaliat pentru a aborda aspecte variate identificate in strategia generala de audit, tinand seama de necesitatea de a efectua auditul prin utilizarea eficienta a resurselor auditorului. De obicei, auditorul stabileste strategia generala de audit inainte de elaborarea unui plan detaliat de audit, insa cele doua activitati de planificare nu sunt neaparat separate sau secventiale ca proces, ci sunt strans legate intre ele. 3.3.2. Planul dfe audit Auditorul trebuie sa elaboreze si sa documenteze un plan de audit pentru a reduce riscul la un nivel acceptabil de scazut. Planul de audit este mai detaliat decat strategia generala de audit si include natura, momentul si intinderea procedurilor de audit care urmeaza sa fie efectuate de membrii echipei de audit pentru a obtine suficiente probe de audit adecvate pentru a reduce riscul la un nivel acceptabil de scazut. Documentarea planului de audit serveste de asemenea ca o inregistrare a planificarii si efectuarii adecvate a procedurilor de audit, care poate fi revizuit si aprobat inainte de efectuarea altor proceduri de audit.Conform standardelor de audit, planul de audit trebuie sa includa: o descriere a naturii, momentului si intinderii procedurilor planificate de evaluare a riscului suficienta pentru a evalua riscul denaturarilor semnificative, asa cum arata standardul de audit ,,Cunoasterea entitatii si a mediului sau si evaluarea riscurilor de denaturare semnificativa.

Page46

o descriere a naturii, momentului si intinderii unor proceduri ulterioare de audit planificate la nivel de asertiune pentru fiecare clasa semnificativa de tranzactii, solduri de conturi si prezentari, asa cum sunt descrise de standardul de audit ,,Procedurile auditorului ca raspuns la riscurile evaluate. Planul de audit pentru alte proceduri ulterioare de audit reflecta decizia auditorului daca sa testeze eficienta functionarii controalelor, natura si intinderea procedurilor de fond planificate; o alte astfel de proceduri de audit cerute sa fie efectuate pentru a se conforma altor standarde de audit (spre exemplu comunicarea directa cu avocatii). Deci, auditorul trebuie sa elaboreze si sa documenteze un plan de audit prin care sa se descrie obiectivul proiectat al auditului si modul de desfasurare a acestuia. La elaborarea unui plan de audit, auditorul trebuie sa tina cont de urmatoarele aspecte: Cunoasterea activitatii entitatii auditate: Intelegerea sistemului contabil si de control intern: Riscul de audit si pragul de semnifictie: Natura , durata si intinderea procedurilor Coordonarea , indrumarea, supravegherea si revizuirea Alte elemente Planul de audit trebuie sa contina suficiente elemente care sa permita dezvoltarea programelor de audit. 3.3.3.Programul de audit. Standardele internationale de audit cer ca auditorul sa elaboreze si sa documenteze un program de audit care sa stabileasca natura, durata si intinderea procedurilor de audit cerute de implementarea planului de audit. Programul de audit se elaboreaza in scris si trebuie sa contina toate procedurile necesare a fi efectuate de auditor pentru ca acesta sa poata sa-si exprime o opinie fundamentata asupra situatiilor financiare. Programul de audit consta dintr-un set de instrctiuni care servesc ca baza in organizarea activitatii de audit, ca mijloc de control si evidenta a desfasurarii activitatii si ca set de instructiuni adresate asistetilor implicati in audit. De asemenea programul de audit mai poate contine descrierea amanuntita a obiectivelor auditului pentru fiecare domeniu al contabilitatii si un buget de timp ce contine timpul prognozat pentru auditul fiecarui domeniu de activitate sau pentru procedurile de audit. La intocmirea programului de audit, auditorul va lua in considerare urmatoarele elemente: evaluarilor specifice ale riscurilor inerente si de control; nivelul necesar de asigurare garantata de procedurile de fond; durata efectuarii testelor de control si a procedurilor de fond; disponibilitatea asistentilor; coordonarea asistentei acordate de catre entitatea auditata; implicarea altor auditori sau experti. Programul de audit reprezinta o proiectie de audit care se bazeaza pe estimari privind sistemul contabil si de control intern al clientului si care este actualizat in permanenta pentru a tine evidenta etapelor parcurse in procesul de audit.

Page46

Planul de audit si programul de audit trebuie revizuite ori de cate ori este necesar in timpul derularii auditului, datorita schimbarii conditiilor sau rezultatelor neasteptate ale procedurilor de audit. 3.4. Pragul de semnificatie in audit Potrivit standardelor internationale de audit t ISA 320 PRAGUL DE SEMNIFICATIE, auditorul trebuie sa ia in consideratie pragul de semnificatie si relatia acestuia cu riscul de audit. ,,Pragul de semnificatie.este definit in ,, Cadrul general pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare.emis de Comitetul pentru Standarde Internationale de Contabilitate, astfel: ,,Informttiile sunt semnificative daca omisiunea sau declararea lor eronata ar putea influeta deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situatiilor financiare. Pragul de semnificttie depinde de dimensiunea elementului sau a erorii, judecat in imprejurarile specifice ale omisiunii sau declararii gresite. Pragul de semnificatie oferta mai degraba o limita, decat sa reprezinte o insusire calitativa primara pe care informtia trebuie sa o aiba pentru a fi utla. Obiectivul unui audit al situatiilor financiare este de a permite unui auditor exprimarea unei opinii, potrivit careia situatiile financiare au fost intocmite , sub toate aspectele semnificative , in conformitate cu un cadru general de raportare financiara identificat. Evaluarea a ceea ce este semnificativ este un aspect ce tine de utilizarea rationamentului profesional. In elaborarea planului de audit, auditorul impune un nivel acceptabil al pragului de semnificatie astfel incat sa poata detecta din punct de vedere cantitativ denaturarile semnificative. Auditorul ia in considerare pragul de semnificatie atat la nivelul global al situatiilor financiare, cat si in relatiile cu soldurile conturilor, cu clasele de tranzactii si prezenaarile de informatii. Pragul de semnificatie poate fi influetat de : considerente legate de cerinte legale si de reglementare, considerente legate de clasele de tranzactii, soldurile conturilor, prezentarile de informatii si de relatiile existente intre ele. Acest proces poate avea ca rezultat diferite niveluri ale pragului de semnificatie, in functie de aspectul situatiilor financiare. Pragul de semnificatie trebuie luat in considerare de auditor atunci cand.: se determina natura, durata si intinderea procedurilor de audit (in etapa de planificare); se evalueaza efectele denaturarilor(in etapa fiala). Fata de cele prezentate se contureaza urmatoarea intrebare: Cum se dimensioneaza pragul de semnifictie?. Studiile de specialitate mentioneaza ca marimea profituliui este indicatorul cel mai frecvent urtilizat de investitori, precum si in analizele financiare deoarece pare sa reflecte cel mai bine performantele entitatii pe o anumita perioda de timp. In practica sa observat ca nivelul pragului de semnificatie stabilit pe baza profitului variaza in intervalul cuprins intre 1% si 10 % din marimea profitului brut. Exista totusi cazuri in care marimea profitului pentru o anumnita perioada financiara se situeaza in afara limitelor sale obisnuite . In acest caz se pot utiliza alti indicatori cum ar fi: cifra de afaceri, total active etc. 3.4.1. Relatia dintre pragul de semnificatie si riscul de audit. Exista o relatie invers proportionala intre nivelul pragului de semnificatie si riscul de audit si anume cu cat este mai inalt nivelul pragului de semnificatie, cu atat este mai scazut riscul de audit si invers.De exemplu , daca dupa planificarea procedurilor de audit, auditorul

Page46

determina ca nivelul acceptabil al pragului de semnificatie este scazut, atunci riscul de audit este crescut. Auditorul va compensa acest lucru fie: reducand nivelul evaluat al riscului de denaturare semnificativa, acolo unde acest lucru este posibil, si mentinand nivelul redus prin efectuarea unor teste extinse sau suplimentare ale controalelor; fie reduand riscul de nedetectare prin modificarea naturii, duratei si intinderii testelor detaliate de audit. 2.4.2.Relatia dintre pragul de semnificatie si probele de audit Evaluarea de catre auditor a pragului de semnifiatie si a riscului de audit la momentul ittial al planifiarii angajamentului poate fi diferita de cea din momentul evaluarii rezultatului procedurilor de audit. In cursul procesului de audit, nivelul pragului de semnificatie poate fi modificat daca exista indicii ca au fost luate masuri de corectare a erorilor sau se descopera mai multe erori decat a fost aproximat initial. Ca urmare, in etapa finala auditorul trebuie sa insumeze valoarea tuturor erorilor care ar fi putut sa ramana nedescoperite,pentru a determina daca nivelul acestora depaste pragul de semnificatie. Cand valoarea cumulata a erorilor necorecaete tinde sa depaseasaa pragul de semnifictie stabilit initial, auditorul va urmari sa reduca riscul de audit, fie punand in aplicare proceduri suplimentare de audit, fie va solicita conducerii entitatii sa corecteze situtiile financiare. 3.5. Probe de audut: concept, carascteristici, clasificare 3.5.1. Conceptul de probe de audit ,, Probele de audit,, reprezinta totalitatea informatiilor utilizate de auditor pentru emiterea unei concluzii pe care este bazata opinia de audit si include toate informatiile continute in evidentele contabile care stau la baza situatiilor financiare si a altor informtii. Probele de audit , care sunt cumulate ca natura, include probe de audit obtinute din procedurile de audit efectuate pe parcursul auditului si pot include probe de audit obtinute din alte surse, cum ar fi angajamentele anterioare si procedurile unei firme de control al calitatii pentru acceptarea clientilor si continuarea contractelor cu clientii. 3.5.2. Caracteristici Auditorul trebuie sa obtina probe de audit suficiente si adecvate, pentru a fi capabil sa emita concluzii rezonabile pe care sa se bazeze opinia de audit. Suficienta probelor semnifica faptul ca probele obtinute trebuie sa fie destule din punct de vedere cantitativ pentru a permite auditorului sa atinga nivelul de incredere dorit, respective obiectivul final al auditului. Adecvarea probelor de audit se refera la latura calitativa a probelor de audit, care se refera la cel putin doua caracteristici fundamentale de care trebuie sa tina cont: relevanta si credibilitate. Relevanta se refera la pertinenta probelor de audit in privinta probarii declaratiilor conducerii entiatii audutate. O proba de audit se considea relevanta daca poate influenta rationamentul auditorului in acceptarea sau respingerea o unei anumite declararatii prezentate in situatile financiare. Credibilitatea consta in faptul ca probele de audit trebuie sa fie de incredere . 3.5.3.Clasificare probelor de audit

Page46

Auditorul obtine probe de audit cu scopul de a ajunge la concluzii rezonabile pe baza carora sa fundamenteze opinia de audit prin efectuarea de proceduri de audit cu ajutorul carora: sa obtina o intelegere a entitatii si a mediului acesteia, inclusiv controlul intern, penteu a evalua riscurile de denaturari semnificative la nivelul situatiilor financiare si la nivelul asertiunilor ( proceduri de audit desfasurate in acest scop sunt denumite de ISA ,, proceduri de evaluare a riscurilor); sa testeze, atunci cand este necesar sau atunci cand auditorul decide sa faca astfel, eficienta operationala a controalelor in prevenirea sau detectarea si corectarea denaturarilor semnificative de la nivelul asertiunilor (procedurile de audit desfasurate in acest scop sunt denumiee in ISA ,,teste ale controalelor,,) sa detecteze denaturarile semnificative de la nivelul asertiunilor ( procedurile de audit desfasurate in acest scop sunt denumite in ISA ,,proceduri de fond,, si include teste ale detalilor pentru categorii de tranzactii, solduri ale conturilor si prezentari de informatii, precum si proceduri analitice de fond. Standardele internationale de audit retin urmatoarele definitii pentru testele de control, respectiv procedurile de fond: ,, Testele de control,, reprezinta testele efectuate pentru a obtine probe de audit privind proiectarea si modul de functionare a sistemului contabil si a celui de control intern. ,,Procedurile de fond,, reprezinta testele efectuate de auditor pentru a obtine probe de audit in scopul detectarii erorilor cu impact semnificativ asupra situatiilor financiare. Procedurile de fond sunt clasificate in trei categorii: teste de detaliu privind tranzactiile; teste de detaliu privind soldurile; proceduri analitice. Testele de detaliu privind tranzactiile. Cu ajutorul testelor de detaliu privind tranzactiile, auditorul cauta sa obtina probe despre elementele reflectate in debitul sau in creditul unor conturi in vederea evaluarii modului de inregistrare a tranzactiilor. Testele de detaliu privind soldurile. Aceste teste au drept scop colectarea de elemente probante privind soldurile conturilor in ansamblul lor, mai curand decat a tranzactiilor individuale care au condus la soldurile respective. Procedurile analitice. Procedurile analitice sunt acele proceduri prin care se pot studia relatiile dintre: diverse categorii de informatii contabile prezentate in situatiile financiare; alte informatii produse de sistemul contabil in exercitiul curent si informatii comparabile din exercitiile precedente, din bugetele previzionate , etc. 3.5.4.Proceduri suplimentare pentru obtinerea probelor de audit Auditorul poate obtine probe de audit si prin aplicarea unor proceduri complementare, cum sunt: inspetia, observatia, examinarea documentelor si a inregistarilor, investigarea si calculul. Definirea si modul de aplicare a acestor proceduri sunt descrise in paragrafele 26-38 din ISA 500 ,,Probe de audit. 3.6. Riscuri de audit 3.6.1. Riscuri generale si riscul de audit

Page46

Potrivit standardelor internationale de audit ISA 315 Cunostera entitatii..pag 3034,auditorul trebuie sa cunoasca obiectivele , strategile si riscurile de afaceri aferente care pot da nastere la denaturari semnificative ale situatilor financiare. Conducerea entitatii este responsabila cu identificarea riscurilor legate de realizarea obiectivelor entitatii si cu tratarea lor. Cu toate acestea nu toate riscurile sunt asociate cu intocmirea situatiilor financiare. Auditorul este preocupat, doar de acele riscuri care pot avea un efect asupra situatiilor financiare. Riscul de audit este o functie (ISA 200, A32) a riscului unor denaturari semnificative in situatiile financiare (riscul unor denaturari semnificative)si a riscului ca auditorul sa nu detecteze astfel de denaturari (risc de nedetectare). Auditorul, desfasoara proceduri de audit pentru a evalua riscul unor denaturari semnificative si cauta sa limiteze riscul de nedetectare prin desfasurarea unor proceduri de audit suplimentare bazate pe respectiva evaluare ( vezi ISA 315 Intelegerea entitatii si a mediului acesteia si evaluarea riscurilor unor denaturari semnificative si ISA 330 ,,Procedurile auditorului ca raspuns la riscurile evaluate,,) Riscul de audit la nivel de asertiune are doua componente: riscul inerent si riscul de control. 3.6.2. Evaluarea riscului inerent Riscul inerent reprezinta (ISA 200 parg.20) posibilitatea (susceptibilitatea) ca o asertiune sa comporte o denaturare ce poate fi semnificativa, fie individual, fie cumulata cu alte denaturari, presupunand ca nu exista controle aferente. Riscul unei astfel de denaturari este mai mare pentru unele asertiuni si clase de tranzactii aferente, solduri ale conturilor si prezenttri de informatii, decat pentru altele: de exemplu estimarile contabile ce sunt supuse unui grad mult mai mare de incertitudine,in ceeace priveste evaluarea, creaza riscuri mai mari decat conturile ale caror date sunt obtinute printr-un proces de rutina.. La indeplinirea planului general de audit, auditorul trebuie sa evalueze riscul inerent la nivelul situatiei financiare, iar cand indeplinste programul de audit, auditorul trebuis sa asocieze o astfel de evaluare soldurilor conturilor semnificative si categoriilor de tranzactii la nivelul asertiunii sau sa presupuna ca riscul inerent este ridicat in cazul acestei asetiuni . Pentru evaluarea riscului inerent, auditorul utilizeaza rationamentul profesional in folosirea numerosilor factori, cum ar fi urmatorii: La nivelul situatiilor financiare Integritatea conducerii; Experienta si cunostiintele conducerii, precum si schimbarile in cadrul ei in cursul exercitiului financiar. Presiuni asupra conducerii; Natura activitatii entitatii; Factorii care afecteaza ramura industriala in care opereaza entitatea. b)-La nivelul soldului contului si al categoriei de tranzactii Posibilitatea ca , conturile din situatiile financiare sa fie susceptibile de prezentare eronata; Complexitatea unor tranzactii care ar necesita utilizarea serviciilor unui expert; Gradul rationamentului profesional implicat in determinare soldului contului; Posibilitatea pierderii sau deturnarii unor active; Finalizarea unei tranzactii neobisnuite aproape de sfarsitul exercitiului.etc. 3.6.3.Evaluarea riscului de control

Page46

Riscul de control (IAS 200, A39) este este riscul ca o denaturare care poata sa apara intr-o asertiune si care poate fi semnificativa, fie in cazul in care este izolata, fie cumulata cu alte denaturari, sa nu poata fi prevenita, detectata si corectata la timp de sistemul de control intern al entitatii.Acest risc este o functie a eficientei proiectarii si operarii sistemului de control intern in atingerea acelor obiective care sunt relevante pentru intocmirea situatiilor financiare ale entitatii un anumit risc de control va exista intodeauna datorita limitarilor inerente ale sistemului de control untern Pentru auditor este fundamentala intelegerea controlului intern, estimarea riscului de control si evaluarea impactului lor asupra probelor necesare. Evaluarea riscului de control se face in doua etape: o evaluare preliminaa si o evaluare finala. Evaluarea preliminara a riscului de control Dupa obtinerea intelegerii sistemelor de contabilitate si control intern, auditorul trebuie sa faca o evaluare preliminara a riscului de control, la nivelul de cont sau categorie de tranzactie semnificativa, sub aspectul contributiei acestora la prevenirea, detectarea si corectarea erorilor. Evaluarea preliminara a riscului de control pentru o asertiune privind situatiile financiare trebuie sa fie ridicata, mai putin daca auditorul: este capabil sa identifice controalele interne relevante pentru asertiunile ce ar putea preveni sau detecta si corecta o informatie eronata semnificativa; daca acesta isi planifica sa efectueze teste de control pentru sustinerea evaluasrii. Atunci cand riscul de control este evaluat la un nivel mai putin ridicat, auditorul trebuie sa documenteze acest lucru, aplicand teste de control. Teste de control Testele de control sunt efectuate prentru obtinerea probelor de audit privind eficienta: a) sistemelor contabile si de control intern, adica daca ele sunt adecvat elaborate pentru a preveni sau detecta si corecta informatii eronate semnificative; b) modului de desfasurare al controalelor interne de-a lungul perioadei. Testele de control pot consta in: verificarea documentelor justificative ale tranzactiilor si altor evenimente pentru a colecta probe de audit in legatura cu modul de efectuare al controalelor interne, de exemplu se varifica daca o tranzactie a fost autorizata); investigarea si observarea controalelor interne care nu au lasat nici o urma de audit, de exemplu determinarea persoanei care exercita in mod efectiv fiecare functie, si nu cine se presupune ca o exercita; refacerea controalelor interne, exemplu reconcilierea conturilor bancare, pentru a se asigura ca au fost corect efectuate. Auditorul trebuie sa verifice daca controalele interne au fost utilizaze in cursul perioadei auditate Evaluarea finala a riscului de control Inaintea de emiterii concluziei de audit, auditorul pe baza procedurilor de fond si a altor probe de audit obtinute, trebuie sa considere daca evaluarea riscului de control este confirmata. Riscul inerent si riscul de control sunt riscuri care apartin entitatii; ele exista indiferent de procesul de audit al situatiilor financiare. 3.6.4.Riscul de nedetectare Riscul de nedetectare este riscul ca auditorul sa nu detecteze o denaturare care exista intr-o asertiune si care poate fi semnificativa, fie in cazul in care este izolata, fie cumulata cu alte

Page46

denaturari. Riscul de nedetectare este o functie a eficientei unor proceduri de fond ale auditorului si a aplicarii acestora de catre auditor. Evaluarea de catre auditor a riscului de control, impreuna cu evaluarea riscului inerent, influenteaza natura, durata si intinderea procedurilor de fond ce trebuie efectuate de auditor pentru reducerea riscului de nedetectare, si, prin urmare a riscului de audit pana la un nivel minim acceptabil. Riscul de nedectectare nu poate fi redus la zero datorita faptului ca auditorul nu examineaza, de regula totalitatea unei clase de tranzactii, de solduri ale unor conturi. Exista o relatie intre riscul de nedetectare si nivelul combinat al riscului inerent si al celui de control. Cu cat evaluarea riscului inerent si de control este mai ridicata, cu atat mai multe probe de audit trebuie sa obtina auditorul din utilizarea performanta a procedurilor de fond. Riscul de audit, inclusiv componentele sale, poate fi stabilit atat in termeni cantitativi (in procente),cat si in termeni calitativi (risc scazut, moderat sau ridicat ). Astfel, pentru evaluarea riscului de audit, una dintre metodele uzuale constau in calculul individual al valorii atribuibile componentelor riscului de audit, urmata de agregarea lor pe baza relatiei urmatoare: Risc de Audit (RA) = Risc Inerent (RI) * Risc de Control (RC)*Risc de Nedetectare (RN). Nivelul (gradul) de incredere al auditorului este definit ca fiind egal cu diferenta dintre 100% si riscul de nedetectare. Adica, cu cat riscul de nedetectare este mai mic, cu atat este mai mare nivelul de incredere al auditorului. Similar, nivelul de asigurare corespunde diferentei dintre 100% si riscul de audit. INTREBARI RE CAPITULATIVE 1. Ce reprezinta misiunea de audit? 2. Ce este scrisoarea de misiune? 3. Ce este strategia de audit si ce implica ea? 4. Ce este planul de audit? 5. De ce aspecte trebuie sa s tina seama la intocmirea unui plan de audit? 6. Cum se defineste pragul de semnificatie in audit? 7. In ce consta programul de audit? 8. Care este relatia dintre pragul de semnificatie si riscul de audit? 9. Ce reprezint probele de audit? 10. Ce este riscul de audit? 11. Care sunt componentele riscului de audit? 12. Ce este riscul de control? 13. Ce ete riscul inerent? 14. Ce este ricul de nedetectare? 15. Care este formula de calcul a riscului de audit? 16. La ce se refera frauda in auditarea situaiilor financiare? 17. La ce se refera eroarea in auditarea situatiilor financiare? 18. Ce include probele de audit? Blibliografie 1. M. Boulescu, C. Barnea ,Audit financiar, Ed. FRM. Bucuresti 2007, pag 117 -172. 2. Sinteze Capitolul 4. PROCEREE SI TEHNICI IN AUDIT 4.1.Proceduri analitice de fond

Page46

Probele de audit sunt obtinute printr-o combinatie adecvata de teste de control si proceduri de fond. Standardele internationale de audit retin urmatoarele definitii pentru testele de control si procedurile de fond; Testele de control reprezinta teste efectuate pentru a obtine probe de audit privind proiectarea adecvata si respectiv modul de functionare a sistemelor contabil si de conteol intern, Procedurile de fond reprezinta teste efectuate pentru a obtine probe de audit, in scopul detectarii erorilor semnificative din situatiile financiare, si sunt de urmatoarele tipuri: teste de detaliu ale tranzactiilor; teste de detaliu ale soldurilor; proceduri analitice de fond. Testele de detaliu privind tranzactiile Prin . aplicarea testelor de detaliu privind tranzactiile auditorul isi propune sa obtina probe despre elementele existente in debitul sau in creditul conturilor in vederea evaluarii modului de inregistrare a tranzactiilor. Aceste proceduri pot consta in: examinarea documentelor care au stat la baza inregistrarilor respective prin aplicarea testelor de urmarire a documentelor, verificarea daca documentele justificative au fost inregistrate integral, complet si corect in contabilitate; identificarea acelor tranzactii care nu au fost inregistrate si care subevalueaza structurile prezentate in situatiile financiare; identificarea acelor tranzactii fictive care prin inregistrarea lor in contabilitate au determina o supraevaluare a structurilor prezentate in situatiile financiare. Teste de detaliu privind soldurile, au drept scop , culegerea de probe privind soldurile conturilor in ansamblul lor fara a tine seama de tranzactiile individuale care au condus la obtinerea acestor solduri. Procedurile analitice constau in: evaluari ale indicatorilor financiari si a tendintelor acestora, precum si investigarea acelor fluctuatii si relatii indentificate a nu fi in concordanta cu alte informatii relevante sau care se abat semnificativ de la valorile prezentate. Printre tipurile de proceduri analitice putem aminti comparatiile dintre informatiile financiare ale unei entitati cu: -informatiile comparabile aferente perioadelor anterioare; -rezultatele anticipate ale entitatii ( prognoze, previziuni sau estimarile auditorului , cum ar fi amortizarile) - informatii referitoare la un sector de activitate similare. Procedurile analitice includ de asemenea, considerente cu privire la relatiile dintre: elemente ale informatiilor financiare care se estimeaza a fi conforme cu un model previzibil plecand de la experienta anterioara a entitatii ( de exemplu: procentul marjei brute); informatiile financiare si nefinanciare dar relevante ( spre exemplu: cheltuielile cu salarizarea raportate la numarul de salariati). Categorii de proceduri analitice a)-examenele generale de veridicitate - constau in comparatii la un nivel de regrupare forarte inalt intre informatiile din exercitiul curent si cele din exercitiile precedente, intre bugete si statistici;

Page46

b)-analize comparative, respectiv comparatiile ale nivelurilor sau relatiilor exercitiului curent cu cele ale exercitiilor precedente, fara a efectua corectiile impuse de modificare a acestora. c)analize previzionale - presupun o comparatie a nivelurilor indicatorilor financiari aferente exercitiului curent cu cele tinand cont de tendintele indicatorilor exercitiilor precedente. d)-analize statistice - constau in cercetarea comportamentului cunoscut al variabilelor si elaborarea unui model ce explica relatiile intre mediile acestora. e) analiza globala- estimarea soldului unui cont pe baza relatiilor cunoscute si verificate intre datele contabile. Procedurile analitice se deruleaza in urmatoarele etape: alegerea procedurii analitice; compararea datelor sau relatiilor pentru procedura analitica; examinarea fluctuatiilor importante; evaluarea rezultatelor si formularea concluziilor; Eficienta si eficacitatea informatiilor necesare pentru aplicarea procedurilor analitice depind de: disponibilitatea si relevanta informatiilor necesare; credibilitatzea informatiilor; acuratetea cu care pot fi previzionate rezultatele asteptate de procedurile analotice de fond. Procedurile analitice pot fi aplicate pentru: situatile financiare consolidate; situatiile financiare ale componentelor: filiale, diviziuni, segmente; rapoartele administratorilor; Procedurile analitice sunt utilizate in urmatoarele scopuri: ca proceduri de evaluare a riscului in vrederea obtinerii unei intelegerii asupra entitatii si a mediului sau; ca proceduri de fond, atunci cand utilizarea lor poate fi mai functionala si eficienta decat testele detaliilor pentru reducerea riscului de denaturare semnificativa la nivel de asertiune la un nivel acceptabil de scazut; ca o revizuire generala a situatiilor financiare la sfarsitul auditului . Daca nivelul riscului de nedetectare este stabilit la un nivel ridicat atunci anumite proceduri de fond, cum ar fi cele de testare a soldurilor conturilor pot fi aplicate cu cateva luni inainte de inceperea exercitiului financiar. Factorii care pot da auditorului financiar o asigurare rezonabila ca nu vor apare erori semnificative in perioada ramasa pana la inchiderea exercitiului financuar: entitatea detine un sistem de control intern eficient; nu exista presiuni care sa determine managementul sa intocmeasca raportari eronate si frauduloase; sistemul contabil al clientului este adecvat, asa incat sa poati fi identificate tranzactiile neobisnuite. 4.2. Esantionarea in audit Potrivit Standardelor internationale de audit ISA 530 Esantionarea in auditsi alte proceduride testare selective, atunci cand concepe procedurile de audit, auditorul trebuie sa determine metode optime pentru selectarea elementelor pentru testare, astfel incat sa adune probe care sa vina in intampinarea obiectivelor testelor de audit. 4.2.1. Definitii

Page46

Page46

Standardele internationale de audit ISA 530Esantionarea in audit si alte proceduri de testare selectiva definesc: 1. Esantionarea in audit (esantionare) reprezinta aplicarea procedurilor de audit pentru mai putin de 100% din elementele din cadrul soldului unui cont sau unei clase de tranzactii, astfel incat toate elementele sa aiba posibilitatea de a fi selectate. 2.,,Eroare inseamna atat abateri de la control, atunci cand sunt derulate teste asupra controalelor, cat si denaturari, atunci cand sunt derulate proceduri de fond. Similar, eroarea totala este folosita pentru pentru a se exprima fie rata abaterii, fie gradul de denaturare. 3.,,Eroare atipicareprezinta o eroare care este rezultatul unui eveniment izolat care nu se repeta in alte situatii in afara celor special identificate si este, in consecinta, nereprezentativa pentru erorile din populatie. 4. ,,Populatia reprezinta un intreg set de date din radul caroar este selectat un esantion si despre care un auditor doreste sa traga concluzii. De exemplu, toate elementele din soldul unui cont sau dintr-o clasa de tranzactii contituie o populatie. 5.,,Unitatea de esantionare reprezinta elemente individuale care constituie o populatie ( de exemplu:cecurile emise, facturile de vanzare sau soldurile creantelor etc.). 5. ,,Esantionarea statistica reprezinta o abordare a esantionarii ce are urmatoarele caracteristici: selectia esantionului se face aleator, si folosirea teoriei probabilitatilor pentru a evalua rezultatele esantionarii, inclusiv masurarea riscului de esantionare. 6.,,Stratificareaeste un proces de divizare a populatiei in subpopulatii, fiecare dintre acestea fiind un grup de unitati de esantionare ce prezinta caracteristici similare ( cel mai adesea valoare monetara); 7.,,Eroare tolerabilareprezinta eroarea maxima intr-o populatie pe care o accepta auditorul. 4.2.2. Selectia elementelor de testare in vederea obtinerii probelor de audit Potrivit Standardelor internationale de audit ISA 530 Esantionarea in audit si alte proceduri de testare selectiva par. 22 atunci cand concepe procedurile de audit, auditorul trebuie sa determine mijloacele adecvate de selectare a elementelor pentru testare. Mijloacele disponibile auditorului sunt: selectarea tuturor elementelor (examinare 100%); selectarea elementelor specifice; esantionarea. Auditorul trebuie sa se asigure ca metodele folosite sunt eficiente pentru a oferi probe de audit adecvate si suficiente pentru a veni in intampinarea obiectivelor testului. Selectarea tuturor elementelor Examinarea 100% este putin probabila in cazul testelor asupra controalelor,cu toate acestea , ea este mai frecventa in cazul procedurilor de fond. De exemplu ,examinarea in proportie de 100% poate fi adecvata cand populatia este constituita dintr-un numar mic de elemente cu valoare mare., atunci cand riscul inerent si cel de control sunt ambele mari si alte mijloace nu ofera probe de audit adecvate si suficiente sau cand natura repetitiva a calculului, sau alte procese de derulare printr-un sistem informational computerizat determina eficienta unei examinari in proportie de 100%, spre exemplu prin folosirea tehnicilor de audit asistate de calculator. Selectia elementelor specifice Aceasta tehnica presupune selectarea din totalul populatiei a unor elemente cu valoare sau importanta mare, elemente cu posibilitate mare de sustragere sau deturnare etc. Aceasta

tehnica nu trebuie confundata cu esantionarea, deoarece rezultatele astfel obtinute nu pot fi generalizate asupra intregii populatii. Esantionarea Auditorul poate decide sa aplice esantionarea asupra soldului unui cont sau unei clase de tranzactii in vederea obtinerii probelor de audit. . Esantionarea in audit poate fi aplicata folosindu-se metode de esantionare non-statistice si statistice.. Modele de esantionare statistica si nestatistica Decizia daca se foloseste abordarea statistica sau nestatistica depinde de judecata profesionala a auditorului in ceace priveste cea mai eficienta modalitate de a obtine probe de audit corespunzatoare, suficiente in conditiile respective. Spre exemplu in cazul testelor de control, analiza naturii si cauzelor deviatiilor depistate este adesaea mai importanta decat simpla analiza statistica a prezentei sau absentei deviatiilor .In aceasta situatie este mai adecvata esantionarea nestatistica. Atunci cand esantionarea statistica este aplicata, dimensiunea esantionului poate fi determinata folosind-se teoria probabilitatilor sau rationamentul profesional. 4.2.3.Riscurile procesului de esantionare in audit Atunci cand utilizeata esantionarea pentru obtinerea probelor de audit, auditorul intampina o serie de incertitudini care implica atat riscuri de esantionare , cat riscuri care nu au legatura cu esantionarea. .,,Riscul de esantionareia nastere ca urmare a faptului ca exista posibilitatea ca auditorul sa ajunga la o concluzie, in baza unui esantion, care este diferita de concluzia la care sar fi ajuns in situatia in care intraga populatie ar fi fost supusa unor proceduri de audit identice. Exista doua tipuri de riscuri de esantionare: a) riscul ca auditorul sa traga concluzia, - in cazul unui test de control, ca riscul de control este mai mic decat in realitate sau, - in cazul unei proceduri de fond, ca nu exista o eroare importanta, atunci cand, in realitate, exista. Acest tip de risc afecteaza eficienta auditului si este mai mult decat probabil sa conduca la o opinie de audit nepotrivita; b)-riscul ca auditorul sa traga concluzia , - in cazul unui test de control, ca riscul de control este mai mare, decat este in realitate, sau - in cazul unei proceduri de fond, ca o eroare importanta exista atunci cand, in realitate nu exista. Acest tip de risc afecteaza eficienta auditului si va conduce, de regula , la eforturi suplimentare pentru a se stabili daca concluziile initiale au fost incorecte. ,,Riscul de neesantionare ia nastere ca urmare a aparitiei unor factori ce determina auditorul sa ajunga la o concluzie eronata din motive ce nu au nici o legatura cu marimea esantionului (auditorul poate folosi proceduri neadecvate sau poate interpreta gresit probe ori sa nu recunoasca o eroare). Riscul de esantionare si riscul de neesantionare afecteaza riscul de audit( riscul ca auditorul sa exprime de audit inadecvata , atunci cand sutiatiile financiare contin greseli semnificative. Riscul de esantionare poate fi redus prin marimea dimensiunii esantionului, in timp ce riscul de non-esantionare poate fi redus prin activitati de planificare, revizuire , etc

Page46

Nivelul de asigurare asociat esantionarii (NAE) este complementar riscului de esantionare (RE), iar relatia de calcul este: NAE = 100% -RE%. Pentru calculul riscului de esantionare , folosind formula de calcul a riscului de audit: RA = RC*RI*RN si RN = RE *RND, de unde rezulta urmatoarea relatie pentru riscul de esantionare: RE = RA/( RC*RI*RND) 4.2.4.Utilizarea esantioanelor pentru testele de audit Utilizarea esantionarii in auditul financiar necesita parcurgerea urmatoarelor etape: stabilirea marimii esantionului; crearea esantionului (selectarea elementelor esantionului ); evaluarea rezultatelor 4.2.4.1.Stabilirea marimii esantionului .stabilirea obiectivelor testelor ce urmeaza a fi efectuate; stabilirea erorilor care sunt de asteptat sa apara; identificarea populatiei si a unitatii de esantionare; stabilirea marimii esantionului a)-Stabilirea obiectivelor testelor ce urmeaza a fi efectuate. Pentru stabilirea unui esantion de audit, auditorul trebuie sa aiba in vedere obiectivele testului si atributele populatiei din cadrul careia va fi extras esantionul b)-Determinarea erorilor care sunt de asteptat sa apara Studierea naturii probelor de audit cautate si conditiile de aparitie a erorilor posibile sau a altor caracteristici referitoare la probele respective de audit va ajuta auditorul sa defineasca ce constituiie o eroare si ce populatiie sa foloseacsca pentru esantionare. Auditorul apreciaza ce conditii determina o eroare prin raportare la obiectivele testului. Intelegerea clara a ceea ce reprezinta o eroare este importanta pentru a se asigura ca toate si numai-acele conditii care sunt relevante pentru obiectivele testului sunt incluse in proiectarea erorilor. c)-Identificarea populatiei si a unitatii de esantionare Auditorul trebuie sa se asigure ca populatia este: adecvata - obiectivului procesului de esantionare. Spre exemplu, daca obiectivul auditorului este acela de a testa supraevaluarea creantelor privind clientii, populatia pote fi definita ca ,,lista soldurilor clientilor,, Insa atunci cand este testata subevaluarea datoriilor, populatia nu mai este lista soldurilor furnizorilor, ci mai de graba platile ulterioare, facturile neplatite, extrasele de cont ale furnizorilor, notele de receptie care nu au o factura corespondenta sau alte populatii care asigura probe de audit priviind subevasluarea datoriilor. completa Spre exemplu, daca auditorul doreste sa selectioneze dintr-un dosar chitantele care atesta plata, concluziile nu pot fi trase pentru toate chitantele de-a lungul acelui exercitiu financiar decat daca auditorul se asigura de faptul ca toate chitantele au fost indosariate. Eficienta auditului poate fi imbunatatita daca auditorul stratifica o populatie prin divizarea ei in subpopulatii distincte, care au caracteristicile ce le defineste. Obiectivul stratificarii este acela de a permite o reducere a dimensiunii esantionului fara o crestere proportionala a riscului de esantionare.Subpopulatiile trebuie sa fie astfel definite incat oricare unitate din esantion sa poata apartine doar unui singur strat. Rezultatele procedurilor aplicate unui esantion de elemente ce apartin unui strat pot fi proiectate numai asupra elementelor ce fac parte din acel strat. Pentru a trage concluzii asupra intregii populatii, auditorul va trebui sa ia in considerare riscul si pragul de semnificatie in relatie cu oricare alt strat care alcatuieste intreaga populatie. d)-Stabilirea marimii esantionului

Page46

Esantionarea ca procedura de audit este eficienta doar daca testarea esantionului este capabila sa aproximere erorile existente in cadrul intregii populatii din care a fost selectat acel esantion. Marimea esantionului poate fi determinata prin aplicarea unei formule statistice sau prin exercitarea rationamentului profesional aplicat in mod obiectiv circumstantelor. Standardul international de audit ISA 530..Esantionarea in audit si alte proceduri de testare selective prezinta influentele pe care diversi factori le au in determinarea marimii esantionului astfel: a) in cazul testelor asupra controalelor, dimensiunea esantionului poate fi influentata de. increderea declarata a auditorului in sistemele contabile si de control intern; (influenta directa) eroarea tolerabila (influenta inversa); eroarea asteptata (relatie directa); nr de unitati de esantionare (neutru), B in cazul procedurilor de fond, marimea esantionului este determinata de urmatorii factori care reebuie considerati impreuna: Evaluarea auditorului asupra riscului controlat. Cu cat riscul de control evaluat de auditor este mai mare, cu atat mai mare trebuie sa fie volumul esantionului. Utilizarea altor proceduri de fond pentru aceeasi asertiune din situatiile financiare. Cu cat auditorul se bazeaza mai mult pe alte proceduri de fond (teste de detaliu sau proceduri analitice) pentru a reduce riscul de nedetectare referitor la soldul unui cont sau o clasa de trenzactii, cu atat mai mica va fi asigurarea pe care auditorul o va cere de la esantionare .si ca urmare cu atat mai mic poate fi volumul esantionului. Nivelul de incredere necesar auditorului. Cu cat este mai mare gradul de incredere , pe care auditorul il doreste pentru ca rezultatele esantionului sa indice valoarea reala a erorii in populatie, cu atat mai mare trebuie sa fie esantionul. d) Eroare tolerabila (relatie directa); Cu cat este mai mica eroarea totala, pe care auditorul este dispus sa o accepte, cu atat mai mare trebuie sa fie volumul esantionului. e. Valoarea erorilor pe care auditorul se asteapta s-o gaseasca in populatie (eroare asteptata ). Cu cat este mai mare valoarea erorilor pe care auditorul se asteapta s-o gaseasca in populatie , cu atat mai mare trebuie sa fie volumul esantionului pentru a putea face o estimare rezonabila a valorii reale a erorilor in populatie. f. Stratificarea. Cand o stratificare a populatiei este efectuata corespunzator, suma dimensiunilor esantioanelor provenita din straturi va fi mai mica decat dimensiunea esantionului care ar fi necesara pentru a obtine acelasi nivel de risc. g.Numarul de unitati de esantionare are efect neglijabil aupra marimii esantionului. 4.2.4.2 Crearea esantionului ( selectarea elementelor esantionului ). Potrivit Standardelor inrernationale de audut ISA 530 Esantionarea in audit si alte procediri de testare selective parg 42. , auditorul trebuie sa selecteze elementele unui esantion pornind de la premisa ca toate unitatile de esantionare din cadrul populatiei pot fi selectate. Metodele principale de selectare a esantioanelor folosesc: Tabele de numere aleatoare sau utilizarea unui generator computerizat de numere aleatoare. Selectia intamplatoare, in care auditorul alege esantionul fara a urma o tehnica structurata. Aceasta tehnica implica egalitatea de sanse pentru orice element component al populatiei. Se stabileste un identificator unic pentru fiecare element si se stabileste o

Page46

procedura aleatorie de selectie Selectarea intamplatoare nu este adecvata, atunci cand se utilizeaza esantionarea statistica. Selectia sistematica, in care numarul unitatilor de esantionare din cadrul populatiei este impartit la marimea esantionului ,obtinand un interval de esantionare, de exemplu 30, iar dupa determinarea unui punct de plecare, cuprins in primele 30, se selecteazaa fiecare a 30-a unitate de esantionare. Desi, punctul de plecare ar putea fi determinat la intamplare, esantionul are o probabilitate mai mare de a fi aleator daca este determinat prin utilizarea unui generator computerizat de numere aleatoare sau a unor tabele de numere aleatoare. Selectia in bloc, implica selectarea unor blocuri de elemente contingente din cadrul populatieu. De. exemplu ,auditorul poate alege pentru testare dintr-un total de 1000 de articole, elementele de la 399 la 481, fara sa omita vreun articol din acest interval si fara sa selecteze articole din afara intervalului. 4.2.4.3. Evaluarea rezultatelor Primul pas in evaluarea rezultatelor il constituie determinarea numarului de cerori descoperite in urma testarii esantionului. Urmatorul pas consta in dimensionarea limitei superioare a marjei de eroare . Daca auditorul constata ca limita superioara a marjei de eroare este mai mare decat marja de eroare tolerabila, acest fapt poate fi un indicuiu ca esantionul a fost subdimensionat si este necesara largirea esantionului. Daca erorile sau deviatile se inscriu ca dimensiune in marja de eroare asteptata, atunci rezultatele obtinute se pot extinde la nivelul intregii populatii. 4.3.Interviul in audit. Interviul in audit : se deruleaza prin intrebari cu raspuns deschis, care nu presupun raspunsuri de tipul ,,da,, sau ,,nu,, presupune clarificarea,inainte de derulare , a problemelor si obiectivelor ce se intentioneaza sa se rezolva cu ajutorul interviului; Calitatea inforatiilor depinde de pregatirea interviului, care include: alegerea locului adecvat pentru desfasurare; explicarera scopului interviului; explicarea tipului de interviu; indicarea duratei, rezolvarea unor probleme particulare; Tipuri de interviu a) necoventional intrebarile nu sunt prestabilite, cu scopul de a ramane deschise si adaptabile la natura interviului, b) general cu ghid de abordare, caracterizat prin aceea ca abordarea ghidata sa asigure auditorul ca de la fiecare persoana intervievata se obtin informatii din acelasi domeniu; c) interviul standardizat, cu raspunsuri deschise, in sensul ca intrebarile se pun la toate persoanele intervievate care au sa raspunda la intrebari; d) interviul inchis, cu raspunsuri fixe, 4.4.Chestionarul 4.4.1. Definire,obiective, necesitati Chestionarul-un procedeu folosit pentru colectarea de informatii in domeniul auditului financiar si in special, al auditului performantei.

Page46

Obiectivele chestionarului ,constau in: monitorizarea domeniului auditat; determinarea indicatorilor de performanta pe baza datelor obtiunute; evaluarea rezultatelor anumitor procese. A.Pregatirea chestionarului Pregatirea chestionarului include cercetarea prechestionar si managementul proiectului, A.Cercetarea pre chestionar . Auditorul: o testeaza continutul chestionarului, o acorda atentie deosebita formularii intrebarilor care sa fie in toata concordanta cu obiectivele auditului, o intocmeste o lista de intrebari, grupate pe principalele categorii de probleme. B.Managementul proiectului, impune elaborarea unui sistem care sa permita:. elaborarea listei cu toate persoanelor care vor fi chestionate, inregisrarea raspunsurilor si pastrarea; monitorizarea non raspunsurilor; urmarirea si conducerea chestionarelor din punct de vedere a l completarii integrale si al corectitudinii; conducerea in mod efectiv, de catre auditor a chestionarii. In proiectarea chestionarului se tine cont de populatia supusa chestionarii, rezultatele programate, importanta chestionarii si resursele disponibile. Auditorul poate chestiona intreaga populatie, daca aceasta este suficient de mica, sau daca este mai mare , prin esantionare, Sunt tehnici de esantionare. esantionarea simpla aleatorie, care asigura fiecarui element al populatiei o sansa egala de selectie; esantionarea stratificata, esantionarea sistematica; Sunt tehnici de chestionare. chestionarul postal; chestionarul personal, chestionarul electronic; chestionarul telefonic; Auditorul decide tehnica potrivita in functie de caracteristicile agentului economic auditat, tipul populatiei timpul, costurile chestionarii. C.Realizarea chestionarului E.integrarea chestionarii in raportul de audit

Page46

INTREBARI RECAPITULATIVE 1. Cum se determina procedurile de audit? 2. Ce ia in considerare auditorul pentru atingerea obiectivelor si pentru identificarea probelor de audit? 3. Ce este esantionarea in audit?

4. Care sunt tehnicile de esantionare? 5. Care sunt tehnicile de chestionare? 6. Ce este interviul in audit? 7. Care sunt tipurile de audit? 8. Ce este chestionarul? 9.Care sunt metodele principale de selectare a esantioanelor? Blibliografie 1. M. Boulescu, C. Barnea ,Audit financiar, Ed. FRM. Bucuresti 2007, pag 176 - 209 2. Sinteze

5. AUDITAREA SITUATIILOR FINANCIARE ANUALE 5.1. Situatile financiare ce se supun auditului financiar Conform Legii contabilitatii si reglementarilor Legale in domeniu, situatiile financiare se compun din: a)Bilant, cont de profit si pierdere, situatia modificarilor capitalului propiu, situatia fluxurilor de trezorarie, politici contabile si notele explicative in cazul persoanelor juridice care aplica Reglementarile contabile armonizate cu Directivele CEE si cu Srandardele Internationale de raportare financiara si bilant, cont de profit si pierdere si note explicative in form simplificata, in cazul persoanelor juridice care nu indeplinesc criteriile stabilite pentru societatile de la punctual a. Societatile comerciale ale caror situatii financiare sunt supuse, potrivit legii, auditului financiar organizeaza auditul intern potrivit normelor elaborate de Camera Auditorilor Financiari din Romania 5.2. Intelegerea de catre auditor a sistemelor contabile si de control intern Abordarea eficienta a auditului presupune obtinerea, de catre auditor, a unei intelegeri suficiente a modului in care sunt proiectate sistemele de contabilitate si de control intern si a modului de operare a acestora. La auditarea situatiilor financiare auditorul are in vedere numai acele politici si proceduri din cadrul sistemelor de contabilitate si control intern care sunt relevante pentru asertiunile referitoare la situatiile financiare. Auditorul trebuie sa inteleaga suficient: 1. sistemul de contabilitate,pentru a putea identifica: categoriile principale de tranzactii din cadrul operatiunilor entitatii economice; cum sunt initiate astfel de tranzactii; inregistrarile semnificative in contabilitate; documentele justificative si conturile din situatiile financiare si procesul de contabilitate si raportare financiara. 2. mediul de control, pentru a evalua atitudinea managerilor si a directorilor, constientizarea si actiunile legate de controlul intern si importanta lui pentru agentul economic; 3. procedurile de control care sunt integrate mediului de control si sistemului de contabilitate, 5.3. Obiectivele generale ale auditarii situatiilor financiare Obiectivul auditarii situatiilor financiare este acela de a da posibilitatea auditorului de asi exprima daca situatiile financiare sunt intocmite sub toate aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru general identificat de raportare financiara.

Page46

Opinia auditorului sporeste credibilitatea situatiilor financiare, oferind un nivel de asigurare inalt , dar nu absolut, Un nivel de asigurare absoluta in audit este imposibil de atins, datorita urmatorilor factori: nevoia de aplicare a rationamentului profesional, utilizarea testelor: inerenta limitare a oricarui system contabil si de control intern. 5.4. Exprimarea de catre auditor a unei opinii asupra imaginii situatiilor financiare Prin auditarea situatiilor fiinanciare ale entitatilor economice se intelege exprimarea de catre auditor a unei opinii. Opinia exprimata poate fi : fara rezerve (necalificata), cu rezerve (calificata), contrara Poate fi si situatia de imposibilitate a exprimarii opiniei. Opinia fara rezerve (necalificata) se formuleaza atunci cand auditorul ajunge la concluzia ca situatiile ofera o imagine fidela sau sunt prezentate in mod corect, in ceea ce priveste toate aspectele semnificative, in conformitate cu cadrul de raportare financiara identificat (standarde). Opinia cu reserve (calificata) se formuleaza atunci cand auditorul ajunge la concluzia ca nu poate emite o opinie fara rezerve, dar efectul oricarei neintelegeri cu conducerea sau cu limitarea ariei de aplicabiliitate nu este atat de semnificativ si cuprinzator, incat sa conduca la o opinie contrara sau imposibilitatea exprimarii unei opinii. Opinia contrara se formuleaza atunci cand efectul unei neintelegeri este atat de semnificativ si de cuprinzator pentru situatiile financiare, incat auditorul ajunge la concluzia ca un raport calificat nu este adecvat pentru a prezenta informatii referitoare la natura incomplete sau eronata a situatiilor financiare. Imposibilitatea exprimarii unei opinii-apare atunci cand efectul potential al limitarii activitatii este atat de semnificativ si cuprinzator incat auditorul nu a putut sa obtina probe de audit suficiente si in consecinta, nu poate sa formuleza o opinie asupra situatiilor financiare. 5.5. Raportul auditorului asupra situatiilor financiare Rezultatul final al activitatii de audit consta in elaborarea sau aprobarea de catre auditorul coordonator a unui raport de audit corespunzator asupra situatiilor financiare, pe baza rezultatelor si concluziilor obtinute si in care opinia este clar exprimata. Auditorii au obligatia legala de a efectua un raport pentru actionari asupra conturilor examinate de ei si asupra bilantului si contului de profit si pierdere. Raportul auditorilor trebuie sa stabileasca daca, in opinia lor, situatiile financiare ofera o imagine fidela a pozitiei financiare a entitatilor ceconomice la data raportarii, a rezultatelor activitatii acesteia si a fluxurilor de numerar pentru perioda auditata, in conformitate cu reglementarile in vigoare. Raportul auditorului asupra situatiilor financiare: este parte componenta a raportului anual al entitatii economice impreuna cu situatiile financiare anuale ale entitatii economice aprobate de Consiliul de Administratie si cu Raportul administratorului. Se supune spre aprobare de catre AGA entitatii economice,impreuna cu situatiile financiare anuale aprobate de administratie si cu raportul administratorilor; Se trimite directiei teritoriale a Ministerului Fiinantelor Publice la care entitatea este inregistrata , impreuna cu situatiile financiare ale entitatii si raportul administratorul pentru exercitiul financiar respectiv,precum si la Registrul Comertului; Se publica in Registrul comertului. INTREBARI

Page46

1. Care sunt modalitatile de auditare a estimarilor contabile? 2. Cum poate fi opinia auditorului asupra imaginii situatiilor financiare? 3. In ce este parte raportul auditorului? 4. Care este obiectivul auditarii situatiilor financiare? Blibliografie 1. M. Boulescu, C. Barnea ,Audit financiar, Ed. FRM. Bucuresti 2007, pag 211 248. 2. Sinteze

Page46

B. AUDITUL PUBLIC INTERN 1. Conceptul de audit, audit financiar, audit public intern, termene si expresii, obiective, sfera de aplicare, tipuri de audit. Prin audit se intelege a) revizie contabila, bilant; a revizui, a verifica, a face revizie contabila; control. b) o examinare profesionista a unei informatii in vederea exprimarii unei opinii responsabile si independente prin raportarea la un criteriu standard; c) un examen obiectiv al unui element, cu scopul de a exprima o opinie sau de a obtine o concluzie asupra obiectului auditului. Auditul financiar este: o examinare independenta a situatiei financiare efectuata de un auditor, in conformitate cu orice obligatie relevanta; un aport de credibilitate asupra situatiilor financiare; o revedere critica pentru evaluarea situatiei financiar contabile; o examinare efectuata de un profesionist competent si independent in vederea exprimarii unei opinii : a. asupra validitatii si corectei aplicari a procedurilor interne, stabilite de conducerea entitatii, precum si b. asupra imaginii fidele, clare si complete a patrimoniului si a situatiilor financiare. Imaginea fidela reprezinta regularitatea si sinceritatea contabilitatii. Regularitatea presupune conformitatea cu regulile si procedurile contabile. Sinceritatea presupune aplicarea cu buna stiinta a regulilor si procedurilor contabile, in termen de cunoastere pe care responsabilii conturilor o au despre realitatea si importanta operatiilor, evenimentelor si situatiilor din cadrul entitatilor economice sau publice. Potrivit Standardelor Internationale de audit, auditul financar reprezinta activitatea de examinare in vederea exprimarii de catre auditorii financiari a unei opinii asupra situatiilor

financiare, in conformitate cu standardele de audit, armonizate cu standardele internationale de audit si adoptate de Camera Auditorilor Financiare din Romania. Conform Legii contabilitatii si Legii societatilor comerciale, entitatile economice care aplica reglementari contabile conforme cu Standardele Internationale de Raportare financiara sunt supuse auditului financiar efectuat de catre auditorii financiari, persoane fizice si persoane juridice autorizate, au obligatia sa organizeze audit intern potrivit normelor elaborate de CAFR. La regiile autonome, companiile/societatile nationale, precum si la celelalte entitati economice cu capital majoritar de stat, activitatea de audit se organizeaza si functioneaza potrivit cadrului legal privind auditul intern din entitatile publice ( auditul public intern). 1.1.Auditul intern al entitatilor economice. reprezinta activitatea de examinare obiectiva a ansamlului activitatii economice in scopul desfasurarii unei evaluari independente a managementului riscului, controlului si proceselor de conducere a acestuia; se exercita in cadrul entitatii economice de catre persoane din interiorul sau exteriorul acesteia. Practicile de audit intern se diferentiaza in functie de activitatea entitatii. Auditul intern are urmatoarele obiective: conformitatea activitatilor din entitatea economica auditata cu politicile, programele si managementul acesteia, in baza prevederilor legale, evaluarea gradului de adecvare si aplicare a actiunilor de control financiar si nefinanciar dispuse si efectuate de catre conducere in scopul cresterii eficientei entitatii economice; evaluarea gradului de adecvare a datelor, informatiilor financiare si nefinanciare destinate conducerii pentru cunoasterea realitatii din entitatea economica; protejarea elementelor patrimoniale bilantiere si extrabilantiere si identificarea metodelor de prevenire a fraudelor si procedurilor de orice fel; Resposabilii pentru organizarea activitatii de audit intern, coordonarea lucrarilor/angajamentelor si semnarea rapoartelor de audit intern trebuie sa aiba calitatea de auditor financiar. Cu ocazia exercitarii independente a profesiei de auditor financiar, indiferent de cadrul legal care se aplica pentru organizarea si functionarea auditului intern la entitatile economice, auditorii financiari externi efectueaza si evaluarea auditului intern. Aceasta evaluare se refera la gradul de adecvare a ariei de cuprindere a programelor conexe aplicate, precum si la performantele auditului intern, pentru a determina masura in care auditorii financiari externi se poate baza pe auditul intern. Camera Auditorilor financiari din Romania elaboreaza norme de auduit intern aliniate la standardele internationale de audit intern, care au ca obiective:. definirea principiilor de baza privind modul in care se exercita auditul intern; asigurarea cadrului de lucru pentru cercetarea si promovarea activitatilor de audit intern; stabilirea criteriilor de baza pentru evaluarea exercitarii auditului intern; supravegherea proceselor, a structurilor organizatorice, a managemrntului organizatoric, precum si a operatiunilor entitatii economice. Normele elaborate de CAFR cuprind reguli de organizare, reguli de exercitare, reguli de implementare si Codul de etica pentru profesia de auditor intern, care au drept scop: definirea principiilor de baza priviind modul in care se exercita auditul intern;

Page46

 asigirarea cadrului de lucru pentru cercetarea si promovarea activitatilor de audit; stabilirea criteriilor de baza pentru evaluarea exercitarii auditului intern; supravegherea proceselor, a structurilor organizatorice, a managementului organizatoric, precum si a operatiunilor entitatii. Normele elaborate de CAFR cuprind: reguli de organizare; reguli de exercitare; reguli de implementare; si codul de conduita etica pentru profesia de auditor intern. Reguli de organizare se refera la elemente definiitorii ale entitatilor si ale persoanelor care exercita aceasta activitate de audit intern. Regulile de exercitare se refera la natura activitatilor de audit intern si stabilesc criterii de calitate pe baza carora exercitarea acestor servicii poate fi evaluate. Regulile de implementare se elaboreaza in functie de tipurile specifiice deranjamente. Codul de etica pentru profesia de audit imtern se bazeaza pe incredere in asigurarea obiectivitatii sale referitoare la managementul riscului, controlului si conducerii.

Page46

1.2.Audit public intern. 1.2.1 Definitii Este reglementat de LEGEA 672/19.12.2002 privind auditul public intern. Potrivit legii 672/2002, auditul public intern: reprezinta activitatea functionala independenta si obiectiva, care da asigurari si consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor si cheltuielilor publice, perfectionand activitatile entitatii publice; ajuta entitatea publica sa isi indeplineasca obiectivele printr-o abordare sistematica si metodica, prin care se evalueaza si imbunatateste eficienta si eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor de administrare; este o functie independenta de evaluare stabilita in cadrul unei entitatii publice; are rolul de a contribui la buna si efectiva gestiune a fondurilor publice. Economicitatea reprezinta minimizarea costului resurselor alocate pentru atingerea rezultatelor astimate ale activitatii. Cu mentinerea calitatii corespunzatoare a acestor rezultate. Eficieta reprezinta maximizarea rezultatelor unei activitati in relatie cu resursele utilizaze; Entitate publia autoritate publica, institutie publica, compania/societatea nationala, regia autonoma, societate comertiala la care statul sau o unitate administrative teritoriala este actionar majoritar, cu personalitate juridica, care utilizeaza, administreaza fonduri publice si/sau patrimoniu public; Fonduri publice sunt alocatii din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele institutiilor publice autonome, fondurile provenite din credite externe contractate sau garantate de stat si a

caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice si din fonduri externe nerambursabile; Institutia publica include Parlamentul, Administratia Prezidentiala, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice, alte autoritati publice, institutii publice autonome, precum si institutiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finantare a acestora; Institutie publica mica - institutia care deruleaza un buget anual de pana la nivelul echivalentului in lei a 100.000 euro pe o perioada de 3 ani. Patrimoniul public = totalitatea drepturilor si obligatiilor statului, unitatilor administrative teritoriale sau ale entitatilor publice ale acestora, dobandite sau asumate cu orice titlu; fac parte din patrimonial public drepturile si obligatiile referitoare atat la bunurile din domeniul public, cat si din domeniul privat al statului si al unitatilor administrative teritoriale. Circuitul auditului reprezinta stabilirea fluxurilor informatiilor, atributiile si responsabilitatile referitoare la acestea, precum si arhivarea documentatiei justificative complete, pentru toate stadiile desfasurarii unei actiuni, care sa permita reconstituirea operatiunilor de la suma totala pana la detalii individuale si invers. Auditul public intern nu trebuie confundat cu controlul intern, care este definit si ca ansamblul masurilor luate de catre conducere in scopul imbunatatirii gestiunii riscului si cresterii probabilitatilor ca scopurile si obiectivele stabilite sa fie atinse. 1.2.2.Obiectivele auditului public intern sunt: a. asigurarea obiectiva si consilierea, destinate sa inbunatateasca sistemele si activitatile entitatii publice; b. sprijinirea indeplinirii obiectivelor entitatii publice printr-o abordare sistematica si metodica, prin care se evalueaza si se imbunatateste eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor administrarii. De asemenea, constituie obiective aferente activitatii de audit public intern: evaluarea managementului riscurilor si evaluarea sistemelor de control. Auditul public intern ajuta entitatea publica sa: identifice si sa evalueze riscurile semnificative si contribuie la imbunatatirea sistemelor de management al riscurilor, sisteme a caror eficacitate o supravegheaza si evalueaza, sa mentina un sistem de control adecvat prin evaluarea eficacitatii si eficientei acestuia, contribuind la imbunatatirea lui continua, Sfera auditului public intern cuprinde: a) activitatile financiare sau cu implicatii financiare desfasurate de entitatea publica din momentul constituirii angajamentelor pana la utilizarea fondurilor de catre beneficiarii finali, inclusiv a fondurilor provenite din asistenta externa; b) constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea si stabilirea titulurilor de creanta, precum si facilitatile acordate la incasarea acestora; c) administrarea patrimoniului public, precum si vanzarea, gajarea, concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul privat/public al statului ori al unitatilor administrative teritoriale; d) sistemele de management financiar si control, inclusiv contabilitatea si sistemele informatice aferente.

Page46

1.2.3.Desfasurarea auditului public intern Auditul public intern se exercita asupra tuturor activitatilor desfasurate intr-o entitate publica inclusiv asupra activitatilor entitatilor subordonate cu privire la: - formarea si utilizarea fondurilor publice; - administrarea patrimoniului public. Se auditeaza, cel putin odata la 3 ani: angajamentele bugetare si legale din care deriva direct sau indirect obligatii de plata, inclusiv din fondurile comunitare; platile asumate prin angajament bugetar si legale, inclusive din fondurile comunitare; vanzare, gajare, conservarea sau includerea de bunuri din domneniul privat al statului ori a unitatilor administrative teritoriale; concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul public al statului ori al unitatilor administrative teritoriale; constituirea veniturilor publice, respective modul de autorizare si stabilire a titlurilor de creanta, precum si a facilitatilor acordate la incasarea acestora; alocarea creditelor bugetare; sistemul contabil si fiabilitatea acestuia; sistemul de luare a deciziilor; sisteme informatice. Auditul intern este o contraverificare facuta de un tert si genereaza un control mai eficient asupra activitatilor si responsabilitatilor. Cu toate acestea, recomandarile compartimentului de audit intern nu devin obligatorii, el ramanand in pozitia de consultant inter n. Auditul intern are rol de consiliere, de recomandare sau de decizie. Plusul de valoare adus de auditul intern este rezultat al aportului de competenta pentru practicarea unui control international. Auditul intern are caracter represiv si preventiv. In cazul caracterului represiv auditul intern, scoate la iveala erorile, fraudele, deturnari de fonduri Auditul intern cu caracter preventiv pune accent pe recomandari (conciliere,consultanta) care permit managerilor sa progreseze printr-un mai bun control asupra activitatii si responsabilitatii. 1.2.4.Tipuri de audit In literatura de specialitate, se prezinta urmatoarele tipuri de audit: a) audit de regulamente sau de conformitate, care consta in examinarea actiunilor asupra efectelor financiare pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectarii ansamblului principiilor, regulilor procedurale si metodologice, conform normelor legale. Acest tip de audit compara regula cu realitatea, ceea ce ar trebui sa fie cu ceea ce este, pe baza unui sistem de referinte. Regularitatea se observa in raport cu regulile interne ale entitatii, iar conformitatea se stabileste in raport cu dispozitiile legale si de reglementare. Auditul de regularitate parcurge urmatorii pasi: -informarea cu privire la ceea ce ar trebui sa fie; -semnalarea dezechilibrelor, aplicatiilor care nu s-au efectuat, interpretarilor gresite ale dispozitiilor stabilite; -analiza cauzelor si consecintelor; recomandarea, ceea ce trebuie facut pentru ca pe viitor sa se aplice regulile;

Page46

 -raportarea rezultatelor. b) Auditul de eficacitate sau auditul performantei, care examineaza corectitudinea criteriilor stabilite pentru implementarea obiectivelor si sarcinilor entitatii publice, evalueaza rezultatele si apreciaza daca rezultatele sunt conforme cu obiectivele. Auditul performantei, evalueaza performanta manageriala si operationala (economicitate, eficienta, eficacitate) a programele publice si entitatilor publice care utilizeaza resurse financiare, de personal sau de alta natura. Auditul de eficacitate inglobeaza eficacitatea si eficienta si pentru acest considerent se numeste audit al performantei. Eficacitatea consta in atingerea obiectivelor fixare. Criteriul eficientei este de a face cat mai bine posibil, ceea ce necesita cea mai buna calitate in ceea ce priveste cunostiintele, priceperea si comunicarea. Auditul de eficacitate consta in: diagnosticul, aprecierea metodelor, procedurilor, analizelor si organizarii activitatii; emiterea unei opinii nu numai cu privire la buna aplicare a regulilor, dar si cu privire la calitatea lor. c) Auditul de sistem, care este o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere si control intern, cu scopul de a stabili daca acestea functioneaza economic, eficace si eficient, pentru identificarea si formularea de recomandari pentru cercetarea acestora. Sub aspect financiar, auditul include examinarea si raportarea declaratiilor financiare, precum si examinarea sistemelor de conturi pe care aceste declaratii se bazeaza. Intrebari pentru evaluarea pregatirii 1. Cum se defineste auditul financiar? 2. Care sunt activitatile ce pot fi desfasurate de auditorii financiari persoane fizice sau personae juridice, care au dobandit aceasta calitate si sunt membrii ai Camerei Auditorilor din Romaniain exercitarea independenta profesiei? 3. Care sunt entitatile economice care au obligatia sa organizeze auditul intern? 4. Ce reprezinta auditul intern al entitatilor economice si ce obiective are? 5. Ce este auditul public intern si ce obiective are? 6. Care sunt activitatile din cadrul entitatilor publice asupra carora se exercita auditul public intern si la ce perioada ? 7. Care sunt sunt tipurile de audit intern si in ce constau? Blibliografie 1. M. Boulescu, C. Barnea ,Audit financiar, Ed. FRM. Bucuresti 2007, pag 253 - 256 2. Sinteze Capitolul 2. ORGANIZAREA AUDITULUI PUBLIC INTERN. Potrivit,Legii 672/2002, auditul public intern este organizat astfel: Comitetul pentru Audit Public Intern ( COPI); Unitatea Central de Amortizare pentru Audit Public Intern ( UCAAPI); Compartimentele de audit public intern din entitatile publice.

Page46

2.1.Comitetul pentru audit public intern (CAPI) Comitetul pentru Audit Public Intern:

este un organism cu caracter consultativ pe langa Unitatea Centrala de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI) si actioneaza pentru definirea strategiei si imbunatatirii activitatii de audit public intern in sectorul public; este format din11 membrii din afara Ministerului Finantelor Publice, astfel: presedintele CAFR; 2 profesori universitari cu specialitatea in domeniul auditului public intern< 3 specialisti cu inalta calificare in domeniul auditului public intern; 2 experti in contabilitatea publica; 1 expert in domeniu piblic; 1 expert in sisteme informatice; directorul general al Unitatii de Armonizare pentru Auditul Public Intern. este condus de un presedinte ales cu majoritate simpla de voturi dintre membrii comitetului , pentru o perioada de trei ani. Secretariatul tehnic este asigurat de Uniunea Centrala de Armonizare pentru Auditul Public

Intern.

Atributii principale: - dezbate planurile strategice in domeniul auditului intern; - dezbate si avizeaza raportul anual privind activitatea de audit public intern si il prezinta Guvernului; - avizeaza planul misiunilor de audit public intern de interes national cu implicatii multisectoriale; - avizeaza numirea si revocarea directorului general al Unitatii Centrale de Armonizare pentru Auditul Public Intern. 2.2. Unitatea Centrala de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI a. este constituita in cadrul Ministerului Finantelor Publice, structurata pe compartimente de specialitate, in subordinea directa a Ministerului Finantelor Publice. Structura teritoriala cuprinde auditorii interni din cadrul birourilor teritoriale de audit ale Ministerului Finatelor publice, care exercita competente delegate de UCAAPI. b. Este condusa de un director general numit de M.F. c. Atribtii principale: elaboreaza, conduce si aplica o strategie unitara in domeniul auditului public intern; dezvolta cadrul normativ in domeniul auditului public intern; dezvolta si implementeaza proceduri si metodologii uniforme, bazate pe standardele internationale,inclusiv manualele de audit intern; elaboreaza codul privind conduita etica a auditorului intern; avizeaza normele metodologice specifice diferitelor sectoare de activitate in domeniul auditului public intern; verifica respectarea normelor si a codului priviind conduita etica a auditului. Membri comitetului pentru API : nu pot face parte din structurile M.F.P, cu exceptia presedintelui CAFR si a directorului general al UCAAPI; se selecteaza in baza propunerilor formulate de ministere si institutii

Page46

2.3.Compartimentul de Audit Public intern 2.3.1.Organizare conducatorul institutiei publice sau, in cazul altor entitati publice, organul de conducere colectiva are obligatia instituirii cadrului de organizare si functional necesar desfaturarii activitatii de audit public intern. la institutiile mici, care nu sunt subordonate altor entitati publice subordonate altor entitati publice, auditul se limiteaza la auditul de regularitate si se efectueaza de catre compartimentale de audit public intern ale MFP. Compartimentul de audit public intern Se constituie si functioneaza in subordinea directa a conducerii ntitatii publice si exercita functie distincta si independenta si nu trebuie sa fie implicat in elaborarea procedurilor de control intern si in desfasurarea activitatilor supuse auditului public intern. Compartimentul de audit public intern trebuie sa dispuna: in mod colectiv, de toata competenta si experienta necesara in realizarea masurilor de audit. Indiferent de natura lor, misiunile de audit public intern se incredinteaza acelor persoane care au pregatirea si experienta corespunzatoare nivelului de complexitate al sarcinii. de metodologii si sisteme moderne de tehnologia informatiei, de metode de analiza, esantioane statistice si instrumente de control a sistemelor informatice. 2.3.2.Obiectivele si misiunea Compartimentului de Audit Public Intern Compartimentul de audit public intern are ca obiective sa ajute entitatea publica in ansamblul si pe structurile sale prin intermediul opiniilor; si recomandarilor: sa gestioneze mai bine riscurile; sa asigure o mai buna monitorizare si pastrare a patrimoniului; sa asigure o mai buna monitorizare a conformitatii cu regulile si procedurile existente; sa imbunatateasca calitatea managementului, a controlului si auditului intern; sa imbunatateasca eficienta si eficacitatea operatiilor. Misiunea compartimentului de audit public intern este de a audita sistemele de control din cadrul entitatii publice in scopul de a evalua eficacitatea siperformansele structurilor functionale in implementarea politicilor, programelor si actiunilor in vederea imbunatatirii continue a acestora. 2.3.3.Atributiile Compartimentului de Audit Public Intern a) elaboreaza norme metodologice specifice entitatii publiice in care isi desfasoara avtivitatea; Normele metodologice propii se elaboteaza in conformitate cu Normele metodologice generale referitoare la exercitarea auditului public intern. b) elaboreza proiectul planului de audit public intern. Proiectul planului de audit public intern se intocmeste de catre compartimentul de audit public intern pana la 30 noiembrie a anului precedent pentru care se elaboreaza. Conducatorul entitatii publice aproba proiectul pana la data de 20 decembrie a anului precedent. Structura planului de audit public intern: scopul actiunii de auditare; obiectivele activitatii supuse auditului public intern; identificarea activitatii supuse auditului public intern;

Page46

 durata actiunii de auditare; perioada supusa auditarii; numarul de auditori propii antrenati in actiunea de auditare; numarul de auditori care urmeaza sa fie atrasi din afara; c) efectueaza activitati de audit public intern pentru a evalua daca sistemele de management financiar si control al entitatilor publice sunt transparente si sunt conforme cu normele de legalitate, regularitate, economicitate, eficienta si eficacitate. Compartimentul de audit public intern auditeaza, cel putin o data la 3 ani, toate activitatile desfasurate de entitatea publica, inclusiv din entitatile subordonate, cu privire la formarea si utilizarea fondurilor publice, precum si administrarea patrimoniului public. d) informeaza UCAAPI despre recomandarile neinsusite de catre conducatorul entitatii publice auditate, precum si despre consecintele acestora. e) raporteaza periodic asupra constatarilor, concluziilor si recomandarilor rezultate din activitatea de audit, f) elaboreaza raportul anual al activitatii de audit public intern. Rapoartele anuale privind activitatea de audit public intern cuprind: principalele constatari, concluzii si recomandari rezultate din activitatea de audit; progresele inregistrate prin implementarea recomandarilor; eventualele prejudicii constate in timpul misiunilor de audit public intern; informatii referitoare la pregatirea profesionala. Rapoartele anuale privind activitatea de audit public intern se transmit la UCAAPI/ structurile teritoriale ale acestuia/ organul ierarhic imediat superior, astfel: o entitatile publice subordonate transmit organelor ierahice imediat superioare astfel: cele ale Administratiei publice locale pana la 5 ianuarie, iar cele ale Administratiei publice centrale pana la 10 ianuarie; o entitatile publice ale Administratiei publice locale transmit la structurilor teritoriale UCAPPI, pana la 15 ianuarie; o entitatile publice ale Administratiei publice centrale transmit la UCAPPI, pana la 25 ianuarie; g) in cazul identificarii unor erori semnificative sunt posibile sau posibile prejudicii, rapoarteaza imediat conducatorului entitatii publice si structurii de control intern abilitate, h) verificara respectarea normelor, instructiunilor, precum si a codului privind conduita etica in cadrul compartimentelor de audit intern din entitatile publice subordonate, aflate in coordonare sau sub autoritatea, si poate initia masuri corective, in cooperare cu conducatorul entitatii publice in cauza. 2.3.4.Conducatorul Compartimentului de Audit Public Intern o este responsabilul pentru auditul intern, respectiv postul de nivel cel mai inalt in cadrul unei entitati, responsabil de activitatea de audit intern, o este numit/destituit de catre conducatorul entitatii publice, cu avizul UCAAPI, o este responsabil pentru organizarea si desfasurarea activitatilor de audit public intern si pentru supervizarea tuturor etapelor de desfasurare a misiunii de audit public intern.

Page46

elaboreaza carta auditului intern care: o defineste obiectivele, drepturile si obligatiile auditului intern, o informeaza despre obiectivele si metodele de audit; o clarifica misiunea de audit; o fixeaza regulile de lucru intre auditor si audit; o fixeaza regulile de conduita. A. elaboreaza un program de organizare si imbunatatire a calitatii sub toate aspectele activitatii de audit intern; B. desemneaza pentru fiecare misiune de audit public intern, auditorii care poseda cunostiintele, indemanarea si competentele necesare pentru desfasurarea corecta a misiunii. C. Asigura conditiile necesare pregatirii profesionale initiale si permanente. In acest sens auditorii interni au obligatia de a participa la activitati de perfectionare profesionala cel putin 15zile pe an; D. trimite conducatorului entitatii publice care a aprobat misiunea de audit, pentru analiza si avizare, Raportul de audit public intern finalizat, impreuna cu rezultatele concilierii si punctul de vedere al entitatii auditate. o 2.3.5. Carta auditului public intern si Codul privind conduita etica a auditorului intern. Modelul Cartei de audit public intern are urmatoarea structura: Rolul si obiectivele auditului public intern 1. Rolul auditului intern 2.Obiectivele auditului intern 3. Organizarea auditului public intern in Romania B. Statutul compartimentului de audit public intern 4. Atributiile compartimentului de audit public intern C. Principiile aplicabile compartimentului de audit public intern si auditului intern 5. Independenta si obiectivitate, 6. Competenta si constiinta profesionala, 7. Exercitarea unei activitati normate, 8. Programul de asigurare si imbunatatire a calitatii, D. Metodologie 9. Planul anual de audit public intern, 10. Conditiile necesare pentru realizarea misiunilor de audit public intern. E. Reguli de conduita Codul privind conduita etica a auditorului intern: 1. reprezinta un ansamblu de principii si reguli de conduita care guverneaza activitatea auditorilor interni; 2. se aplica salariatilor care ocupa functia de auditor intern in cadrul entitatilor publice care au obligaria de a organiza structuri de audit public intern; 3. are scopul de a crea cadrul etic necesar desfasurarii profesiei de auditor intern. Obiectivele profesiei de auditor intern sunt: a. performanta b. profesionalismul c. calitatea serviciilor; d. incredere; e. conduita; f. credibilitatea.

Page46

Codul privind conduita etica are doua componente principale: o principiile fundamentale: integritatea, independenta, obiectivitatea, confidentialitatea, competenta profesionala, neutralitatea politica. o regulile de conduita: integritatea, independenta, obiectivitatea, confidentiabilitatea, competente. o Intrebari de autoevaluare 1.Care este sistemul organizatoric al activitatii de audit public intern? 2.Care sunt atributiile Unitatii Centrale de Armonizare pentru Audit Public Intern? 3.Precizati organizarea, modul de constituire si competentele compartimentului de audit public intern? 4.Prezentati obiectivele si misiunea auditului public intern. 5.Care sunt atributiile Compartimentului de audit public intern? 6.Care este procedura de elaborare a planului anual de audit public intern? 7.Care este procedura de numire si constituire a conducatorului compartimentului de audit public intern? 8.Care este structura cartei auditului public intern? 9.Ce reprezinta codul privind Conduita etica a auditorului intern si care sunt obiectivele profesiei de auditor public intern? 10.Care sunt principiile fundamentale pentru profesia de audit public intern? Bibliografie 1.M Boulescu,C. Br nea, Audit financiar, ED: FRM, Bucuresti 2006, 2007, pag 284 -287 2..*** Legea nr. 672/2002,privind Auditul Public Intern Monitorul Oficial. Nr.953/24 decembrie 2002 3. Sinteze 3. AUDITORII INTERNI sunt functionari publici, se selecteaza si au drepturile, obligatiile si incompatibilitatile prevazute de statutul functionarilor publici. Auditorii interni trebuie: o sa aiba o atitudine impartiala; o sa nu aiba prejudecati; o sa evite conflictele de interese; o sa-si indeplineasca atributiile in mod obiectiv si independent, cu profesionalism si integritate, potrivit normelor si procedurilor specifice activitatii de audit public intern. se numesc sau revoca de catre conducatorul entitatii publice, respectiv de catre organul colectiv de conducere, cu avizul conducatorului compartimentului de audit public intern; au un nivel de salarizare corespunzator ierarhiei acestei functii in cadrul sistemului de salarizare a functionarilor publici. Beneficiaza de un spor pentru complexitatea muncii de 25%, aplicat la salariul de baza brut lunar. trebuie sa-si indeplineasca atributiile in mod obiectiv, cu profesionalism si integritate.

Page46

Auditorii interni: a) nu pot fi sanctionati sau trecuti in alta functie pentru actiunile lor intreprinse cu buna-credinta in exercitiul atributiilor si in limita acestora; b) nu vor divulga nici un fel de date, fapte sau atributii pe care le-au constatat in cursul ori in legatura cu indeplinirea misiunilor de audit public; c) sunt responsabili de protectia documentelor referitoare la auditul public intern desfasurat la o entitate publica; d) trebuie sa respecte prevederile Codului privind conduita etica a auditorului intern; e) au obligatia perfectionarii cunostiintelor prifesionale, prin pregatire profesionala continua. Competenta auditorilor interni Auditorii interni trebuie sa posede cunostiinte, indemanare si alte competente necesare pentru a-si exercita responsabilitatile individuale, mai ales : competenta in vederea aplicarii normelor procedurilor si tehnicilor de audit; competenta in ceea ce priveste principiile si tehnicile contabile; cunoasterea principiilor de baza in economie, in domeniul juridic si in domeniul tehnologiilor informatice; cunostiinte suficiente pentru a identifica elementele de iregularitate si frauda, nefiind in sarcina auditorilor interni investigarea acestora; capacitatea de a comunica oral si in scris, de a putea expune clar si convingator obiectivele, constatarile si recomandarile fiecarei misiuni de audit public intern. Auditorii interni au urmatoarele interdictii: o nu pot fi desemnati sa efectueze misiuni de audit public intern la o entitate publica daca sunt soti, rude sau afini pana la gradul al patrulea inclusiv cu conducatorul acesteia sau cu membrii organului de conducere colectiv; o nu trebuie implicati in vreun fel in indeplinirea activitatilor pe care in mod potential le pot audita si nici in elaborarea si implementarea sistemelor de control intern; o nu trebuie implicati in auditarea programelor si proiectelor finantate integral sau partial de Uniunea Europeana, daca au responsabilitati in derularea acestor programe; o nu trebuie sa li se incredinteze misiuni de audit public in sectoarele in care au detinut functii sau au fost implicati in alt mod. Functia de auditor intern este incompatibila cu exercutarea acestei functii ca activitate profesionale orientata spre profit sau recompensa. INTREBARI RECAPITULATIVE 1. Care sunt regulile de conduit ale auditorului intern 2. Auditori interni - definire, numire/revocare, mod de ndeplinire a atribuiilor, competen i contiin profesional? 3. Care sunt interdiciile auiditorilor financiari? Bibliografie 1. M Boulescu,C. Barnea, Audit financiar, ED FRM,Bucuresti 2006, 2007,pag 284 - 288. 2..*** Legea nr. 672/2002,privind Auditul Public Intern Monitorul Oficial. Nr.953/24 decembrie 2002. 3. Sinteze

Page46

Capitolul 4. METODOLOGIA PRIVIND MISIUNEA DE AUDIT PUBLIC INTERN? 4.1. Pregatirea misiunii de audit intern Pregatirea misiunii de audit public intern consta in: intocmirea si aprobarea ordinului de serviciu; declararea independentei auditorilor interni; notificarea privind declansarea misiunii de audit public intern. 4.1.1 Ordinul de serviciu Ordinul de serviciu este un mandat acordat de catre o autoritate calificata in vederea inceperii unei misiunii. Ordinul de serviciu pentru desftsurarea activitatii de catre auditorii interni in realizarea misiunilor de audit. se emite de seful compartimentului de audit public intern, pe baza planului de audit public intern aprobat de conducatorul entitatii publice; reprezinta mandatul de interventie dat de catre compartimentul de audit public intern; repartizeaza sarcinile de serviciu auditorilor interni, asa incat sa poata demara misiunea de audit public intern, prevede in mod explicit: scopul, obiectivele, tipul de audit public intern, durata auditului public intern, nominalizarea echipei de auditare. 4.1.2. Declaratia de independenta Auditorii de audit public intern nu trebuie sa fie supusi imixiunilor externe incepand de la stabilirea obiectivelor auditabile, realizarea efectiva a lucrarilor pana la comunicarea rezultatelor acestuia. Auditorii interni alesi pentru realizarea unei misiuni de audit public intern intocmesc o declaratie de independenta, cu scopul de a demonstra independenta fata de entitatea auditata. Pentru desemnarea auditorilor interni in vederea efectuarii misiunii de audit public intern se verifica incompatibilitatile personale. Un auditor nu este desemnat acolo unde exista incompatibilitati personale, dect daca repartizarea lui este necesara si pe baza unei justificari din partea conducatorului Compartimentului de audit public intern. Daca in timpul efectuarii misiunii de audit public intern apare o incompatibilitate, reala sau presupusa, auditorii au obligatia sa informeze de urgenta conducerea. Procedura auditorii completeaza declaratia de independenta; seful compartimentului de audit public intern: verifica declaratia de independenta; identifica incompatibilitatea semnalata de catre auditori si stabileste modalitatea in care aceasta poate fi atenuata; aproba declaratia de independenta; auditorii: indosariaza declaratia de independenta in dosarul de audit: informeaza de urgenta conducerea daca in timpul misiunii apare o incompatibilitate reala sau presupusa. 4.1.3.Notificarea privind declansarea misiunii de audit public intern. Compartimentul de audit public intern notifica entitate /structura care va fi auditata, cu 15 zile inainte de declansarea misiunii de audit public intern, despre scopul, principalele obiective si durata acestuia. In notificare se precizeaza, de asemenea, tematica de detaliu, precum si faptul ca pe parcursul misiunii vor avea loc interventii la fata locului al caror program se va stabili ulterior, de comun acord.

Page46

4.1.4. Colectarea si prelucrarea informatiilor. A. Accesul auditorilor interni la informatii si documente. Auditorii interni au acces la toate datele si informatiile utile si probante, inclusiv la cele existente in format electronic, pe care le considera relevante pentru scopul si obiectivele misiunii de audit public intern precizare in ordinal de serviciu. Personalul de conducere si de executie din structura auditata are obligatia sa ofere documentele si informatiile solicitate, in termenele stabilite, precum si sprijinul necesar desfasurarii in bune conditii a auditului public intern. B.Colectarea informatiilor. Colectarea este, in fapt, pregatirea informatiilor in vederea efectuarii analizei de risc si pentru identificarea informatiilor necesare, fiabile, pertinente si utile pentru a atinge obiectivele misiunii de audit public intern. C.Prelucrarea informatiilor Prelucrarea informatiilor consta in analiza: entitatii auditate si activitatii sale: organigrama, regulamente de functionare, fise ale posturilor, circuitul documentelor; cadrului normativ ce reglementeaza activitatea entitatii; factorii susceptibili de a impiedica buna desfasurare a misiunii de audit public intern; rezultatelor controalelor precedente; informatiile externe referitoare la entitatea auditata. D.Procedura privind colectarea si prelucrarea informatiilor a)-Auditorii: identifica legile si regulamente aplicabile entitatii auditate; obtin organigrama, regulamentele de functionare, fise ale posturilor, proceduri scrise ale entutatii auditate; identifica personalul responsabil si circuitul documentelor; obtin exemplare ale rapoartelor de audit anterioare; aduna date statistice asupra performantei pentru a-i sprijini in faza de analiza a riscului; se familiarizeaza cu activitatea entitatii auditate. b)-Conducatorul Compartimentului de audit public intern revede documentatia; organizeaza o sedinta pentru identificarea obiectivelor auditabile si a criteriilor de analiza de risc; reevalueaza stabilirea obiectivelor, a scopului auditului si a metodologiei. 4.1.5. Identificarea obiectelor auditabile Identificarea obiectelor auditabile se realizeaza in 3 etape: detalierea fiecarei activitati in operatii succesive descriind procesul de la realizarea acestei activitati pana la inregistrarea ei; definirea pentru fiecare operatiune in parte a conditiilor pe care trebuie sa le indeplineasca din punct de vedere al controalelor specifice si al riscurilor aferente, ce trebuie sa fie evitate; determinarea modalitatilor de functionare necesare pentru ca entitatea sa atinga obiectivul si sa elimine riscul. Lista centralizatoare a obiectivelor auditabile, definite sub aspectele caracteristicilor specifice si ale riscurilor asociate, constituie suportul analizei riscurilor.

Page46

4.1.6. Analiza riscurilor Riscul este posibilitatea de a se produce un eveniment susceptibil de a avea un impact asupra realizarii obiectivelor. Riscul se masoara in termeni de consecinte si de probabilitate. Riscul reprezinta orice eveniment, actiune, situatie sau comportament cu impact nefavorabil asupra capacitatii entitatii publice de a realiza obiectivele. Categorii de riscuri: riscuri de organizare: lipsa unor responsabilitati precise: insuficienta organizare a resurselor umane; documentatia insuficienta, neactualizarea; riscuri operationale: neinregistrarea in rezultate ca urmare a ricului sau a consecintelor justificative;lipsa unui control asupra operatiilor cu risc ridicat, riscuri financiare: plati nesecurizate; nedetectarea operatiilor cu risc financiar; riscuri generate de schimbarile legislative, structurale, manageriale. Riscul are doua componente si se bazeaza pe doua estimari: probabilitatea de aparitie, respective probabilitatea ca riscul sa revina; nivelul impactului, respectiv gravitatea consecintelor directe si indirecte si durata acestora, se estimeaza gradul de gravitate al pierderii care poate sa rezulte ca urmare a riscului sau a consecintelor. Analiza riscurilor parcurge urmatoarele faze: analiza activitatii entitatii auditate; identificarea si evaluarea riscurilor inerente, respectiv a riscurilor de eroare semnificativa a activitatilor entitatii auditate, cu incidenta asupra operatiilor financiare; verificarea existentei controalelor interne, a procedurilor de control intern, precum si evaluarea acestrora; evaluarea punctelor slabe, cuantificarea si impartirea lor pe clase de risc. Masurarea riscului depinde de probabilitatea de aparitie a riscului si de gravitatea consecintelor evenimentelor. Probabilitatea de aparitie a riscurilor se masoara prin utilizarea a doua criterii: aprecierea vulnerabilitatii entitatii, exprimata pe trei nivele: redusa, medie, mare. aprecierea controlului intern: corespunzator, insuficient, cu lipsuri grave. 4.2. Interventia la fata locului Interventia la fata locului consta in colectarea documentelor, analiza si evaluarea acestora si cuprinde urmatoarele etape: cunoasterea activitatii procesului supus verificarii si studierea procedurilor aferente; intervievarea personalului auditat; verificarea inregistrarilor contabile; analiza datelor si informatiilor; evaluarea eficientei si eficacitatii controlului intern; realizarea de testari; verificarea modului de realizare a corctarii actiunilor mentionate in auditarile precedente. 4.2.1.Tehnici de audit public intern Principalele tehnici de audit public intern sunt: verificarea, observarea fizica, interviul si analiza.

Page46

1.Verificarea asigura validarea, confirmarea, acuratetea inregistrarilor, documentelor, declaratiilor, concordanta cu legile si regulamentele, precum si eficacitatea controlului intern. Tehnici de verificare: Comparatia: confirma identitatea unei informatii dupa obtinerea acesteia din doua sau mai multe surse diferie; Enaminarea: presupune urmarirea in special a detectarii erorilor sau a iregularitatilor; Recalcularea:verificarea calculelor matematice; Confirmarea: solicitarea de informatii din doua sau mai multe surse independente in scopul validarii acesteia. Punerea de acord: procesul de potrivire a doua categorii diferite de inregistrari; Garantarea: verificarea realitatii tranzactiilor inregistrate prin examinarea documentelor, de la articolul inregistrat spre documentele justificative. Urmarirea: reprezinta verificarea procedurilor de la documentele justificative spre articolul inregistrat. Scopul urmaririi este acela de a verifica toate tranzactiile reale au fost inregistrate. 2.Observarea fizica: reprezinta modul prin care auditorii interni isi formeaza o parere propie. 3. Interviul: se realizeaza de catre auditorii interni prin intervievarea persoanelor auditate. Informatiile primite se confirma cu documente; 5. Analiza: consta in descompunerea unei entitati in elemente, care pot fi izolate, identificate,cuantificate si masurate corect. 4.2.2. Instrumente de audit public intern pentru colectarea dovezilor 1.)-Chestionarul: cuprinde intrebarile pe care le formuleaza auditorii interni. Tipuri de chestionare: Chestionarul de luare la cunostiinta cuprinde intrebari referitoare la contextual socio-economic, organizarea interna, functionarea entitatii auditate; Chestionarul de control intern ; ghideaza auditorii interni in activitatea de identificare obiectiva a disfunctiilor si cauzelor reale ale acestor disfunctii; Chestionarul lista de verificare este utilizat pentru stabilirea conditiilor pe care sa le indeplineasca fiecare domeniu auditabil. Cuprinde un set de intrebari standard privind obiectivele definite, responsabilitatile si metodele mijloacelor financiare, resursele umane existente, 2.Tabloul de prezentare a circuitului auditului ( pista de audit} permite : stabilirea fluxurilor informatiilor, atributiilor si responsabilitatilor referitoare la acestea; stabilirea documentatiei justificative complete; reconstituirea operatiilor de la suma totala pana la detalii individuale si invers. 3.Fisa de identificare si analiza problemelor (FIAS) :se intocmeste pentru fiecare disfunctionalitate constatata Fisa de identificare si analiza a problemelor este un document sintetic care prezinta o disfunctie, indica natura problemei, faptele, cauzele, consecintele si recomandarile pentru remediere. 4.3. Raportul de audit public intern: raportul intermediar si raportul final, supravegherea misiunii de audit public intern, urmarirea recomandarilor. 4.3.1.Elaborarea proiectului de raport de audit public intern (raport intermediar) Proiectul de raport de audit public intern: se elaboreaza de auditorii interni la sfarsitul fiecarei misiuni de audit public intern;

Page46

reflecta: cazul general, obiectivele, constatarile, concluziile si recomandarile auditorilor publici interni;este insotit de documente justificative. 4.3.1.1.Procedura privind elaborarea proiectului de raport de audit public intern; Auditorii: redacteaza proiectul raportului de audit utilizand formularul model; indica pentru fiecare constatare din proiectul raportului de audit dovada corespunzatoare; transmit conducatorului compartimentului de audit public intern proiectul raportului de audit, impreuna cu dovezile constatarilor. Conducatorul Compartimentului de audit public intern> analizeaza Proiectul raportului de audit; stabileste daca proiectul in intregime sau doar parti din acesta se transmit la compartimentul juridic pentru revizuirea din punct de vedere juridic. Auditorii: efectueaza schimbarile propuse de catre conducatorul compartimentului de audit public intern; indosariaza proiectul de raport de audit, incluzand corectiile aprobate de conducatorul compartimentului de audit intern. 4.3.1.2.Transmiterea proiectului de audit public intern la stuctura auditata Proiectul de Raport de audit public intern se transmite la structura auditata, care poate trimite in maximum 15 zile de la primire punctele sale de vedere. Punctele de vedere primite se analizeaza de catre auditorii interni. Procedura: Conducatorul Compartimentului de audit public intern transmite proiectul de Raport de audit la entitatea auditata; Unitatea auditate; analizeaza proiectul de Raport de audit; solicita daca este cazul, o reuniune de conciliere; transmite punctul de vedere la proiectul Raportului de audit in termen de 15 zile de la primirea proiectului de raport de audit. Auditorii, conducatorul Compartimentului de audit public intern revad raspunsurile de la entitatea auditata; discuta, daca este cazul,pregatirea unei reuniuni de conciliere. Auditorii: precizeaza in Raportul de audit aspectele retinute din punctul de vedere al entitatii auditate, daca este cazul; indosariaza punctul de vedere al entitatii auditate. 4.3.1.3.Reuniunea de conciliere In termen de 10 zile de la primirea punctelor de vedere ale entitatii auditate la proiectul Raportului de audit, compartimentul de audit public intern - prin auditorii interni - organizeaza reuniunea de conciliere cu structura auditata. Procedura: pregatesc, in termen de 10 zile de la primirea punctului de vedere de la entitatea auditata, reuniunea de conciliere; informeaza entitatea auditata asupra locului si datei reuniunii de conciliere; intocmesc o minuta a reuniunii de conciliere.

Page46

4.3.1.4 Raportul de audit public intern Raportul de audit se prelucreaza pentru redactarea finala si tiparire. Raportul de audit trebuie sa fie complet si sa includa si punctual de vedere al entitatii. Auditorii sunt responsabili pentru asigurarea unei prezentari de inalta calitate a Raportului de audit si intocmirea unei liste corecte si complete de difuzare. INTREBRI RECAPITULATIVE 1.Care sunt documentele de iniiere a misiunii de audit public intern? Ce coin i care este procedura de ntocmire? 2. Ce reprezint i care sunt etapele de identificare a obiectivului auditabil? 3. Ce este riscul i care sunt categoriile de riscuri? 4.Analiza riscurilor? 5.Ce este, pe ce baz se ntocmete i ce cuprinde programul de audit public intern? 6.Care este procedura deschiderii interveniei la faa locului? 7.Care sunt principalele tehnici de audit public intern i cum sunt de defginite? 8.Care sunt instrumentele de audit public intern utilizate pentru colectarea probelor? 9. Prezentai coninutul i tipurile de chestionare ca instrumente principale de audit public intern? 10. Care sunt tipurile de dosare de audit public intern i ce seciuni cuprind? 12. Reuniunea de inchidere a misiunii de audit public intern? 13. Elaborarea raportului de audit public intern? Bibliografie 1. M Boulescu,C. Barnea, Audit financiar, ED: FRM,Bucuresti 2006, 2007,pag 289 -336 Bibliografie obligatorie 1.Boulescu Mircea, Barnea Corneliu, Audit financiar. Editura Fundatiei Romania de Maine,Bucuresti 2006 2. *** O.U.G. nr.75/1999 privind activitatea de audit funanciat, republicata, M.O.nr.598/22.august 2003 3. . O.U.G. nr.90/2008 privind auditul statutar 4.***H.G. nr. 983/2004 pentru aprbarea Regulamenrului de organizare si Functionare a Camerei Auditorilor financiari din Romania. 5.*** Legea nr. 672/2002,privind Auditul Public Intern Monitorul Oficial. Nr.953/24 decembrie 2002. 6.*** Ordonanta Guvernului nr. 37/2004 pentru modificarea si completarea reglementarilor privind auditul intern in Monitorul Oficial nr.91/23 ianuarie 2004. 7.***Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 90/2008 privind auditul statutar al situatiilor financiare si al situatiilor financiare consolidate. 8. www.cafr .ro, Standardele internationale de audit financiar. 9*** Ghid metodologic general de evaluare a activitatii de audit public intern. Editat de Ministerul Finantelor Publice. 10. Arens Alvin A. si Laebbeke Ames K, Audit .O abordare integrata 11. Website IAASB la http:www.iaassb.org

Page46