Aristotel Doua din cele mai cunoscute tratate ale sale, "Politica" si "Etica Nicomahica", apartin domeniului practic

al filozofiei. Lucrarile nu sunt "practice", n sensul ca nu sunt manuale didactice. Din contra, ele abunda n analize si n argumente, bazndu-se mai mult pe cercetari istorice si stiintifice. Ele sunt lucrari de filozofie practica; "practica", deoarece scopul sau telul lor nu este de a oferi adevarul, ci de a schimba faptele. Oamenii se disting de alte animale prin faptul ca poseda ratiune si putere de gndire. Oamenii "contin ceva divin - ceea ce numim intelect este divin", iar intelectul nostru este "divinul nauntrul nostru". ntradevar fiecare dintre noi este un adevarat intelect, "caci el [intelectul] reprezinta ceea ce natura umana are mai nobil si mai elevat". Activitatea intelectuala nu este suficienta. Oamenii nu sunt indivizi izolati. "Omul", scrie Aristotel, "este din natura un animal social". Aceasta remarca nu este un aforism facut la ntmplare, ci o mostra de teorie biologica. "Animalele sociale sunt acelea care au o singura activitate n comun; asa sunt oamenii, albinele, viespile, furnicile si cocorii.". "Si aceasta nsusire este caracteristica omului, spre deosebire de toate vietatile, asa ca singur el are simtirea binelui si a raului, a dreptului si a nedreptului si a tuturor celorlalte stari morale. Comunitatea unor fiinte cu asemenea nsusiri creeaza familia si Statul". Primul lucru demn de pus n evidenta n legatura cu ideea aristotelica de Stat este marimea acestuia. "Caci, daca din zece oameni nu s-ar putea constitui o cetate, o suta de mii n-ar mai constitui o cetate." El nu si-a schimbat niciodata parerea ca micile orase-state erau cea mai propice - si cea mai naturala - forma de societate civila. Un Stat, oricum ar fi el constituit, trebuie sa-si fie suficient siesi si sa atinga telul pentru care el exista. "Bunastarea", care este telul Statului, este identificata cu "eudaimonia" (fericirea), care este scopul individului. Statele sunt entitati naturale si, asemenea altor obiecte naturale, au un scop sau un tel. Notiunea de scop al Statului este legata de alt ideal nalt. "Principiul fundamental al constitutiilor democratice este libertatea [] Cea dinti forma a libertatii este de a conduce si de a fi condus, n mod succesiv [] Alta forma a ei este dreptul lasat fiecaruia de a trai dupa cum i place". Dar libertatea este sever restrnsa n Statul lui Aristotel. Ea este un prerogativ al cetatenilor, nsa o mare parte a populatiei nu avea cetatenie. Femeile nu erau libere, existau sclavii. Potrivit lui Aristotel, unii oameni sunt sclavi de la natura, si deci este permis de fapt sa fie subjugati. Cetatenii puteau detine sclavi, asa cum puteau poseda si alte forme de proprietate. "Evident", scrie el, "e mai bine ca proprietatea sa fie privata, dar oamenii trebuie sa o puna n comun la folosinta." Dar el adauga imediat: "Este sarcina legiuitorului de a veghea ca cetatenii sa faca astfel.". Statul lui Aristotel nu va dispune de mijloacele de productie; el nu controleaza direct nici economia. Dar legiuitorul vegheaza ca regimul economic al cetatenilor sa fie guvernat potrivit. Aristotel descrie foarte detaliat diversele moduri n care Statul poate reglementa viata cetatenilor. Fiecare restrictie, orict de bine intentionata ar fi n scopurile ei, este o ngradire a libertatii. n afirmatia lui Aristotel ca "toti cetatenii apartin Statului" se poate ntrevedea germenii totalitarismului. Statul sau este extrem de autoritar. Jonathan Barnes

Rousseau si Aristotel.Viziunile asupra naturii societatii Cuvinte-cheie: societate, stat, natura umana, zoon politikon, egalitate, inegalitate, polis,Vointa Generala, politeia, conventie, contract social.Abstract:Subiectul acestei lucrari apartine domeniului filosofiei politice, urmarind evidentierea acateva trasaturi specifice viziunilor lui Aristotel si Jean-Jacques Rousseau asupra aparitiei societatii. Folosind metoda comparativa voi expune aspecte definitorii ale filosofiilor celor doi mari ganditori privind omul, statul, legea si relatiile dintre ele. Aceste elemente sunt determinante pentru explicarea formarii societatii umane. Se vor evidentia diferente si apropieri intre viziunile celor doi filosofi.Introducere:In primul rand, pentru a putea observa comparativ cele doua filosofii, trebuie sastabilim timpul in care acestea se plaseaza. Aristotel se afla la o departare considerabila deRousseau, fiind un ganditor grec antic, marcand secolul al IV-lea i.Hr, pe cand cel din urma esteo personalitate apartinand secolului al XVIII-lea, deci epocii moderne.Comparand ideile asupra societatii acestor doi filosofi ce se afla la o distanta atat demare unul de celalalt, putem observa evolutia sociala in timp si schimbarile de mentalitate ce s-au produs in decursul acestei perioade.Cuprins:Incep prin a expune cateva aspecte interesant de privit in corelatie, ale ideilor lui Aristotel si Jean-Jacques Rousseau.Aparatul filosofic al lui Aristotel este construit in jurul ideii de fericire, ca ultim scop al vietii omului. Acesta nu poate insa fi atins de catre individul izolat, ci numai prin asocierea cuceilalti in cadrul statului. Acest lucru este posibil datorita instictelor sociale de care omul dispune. El este un zoon politikon (animal social). Consecutiv, a avut loc progresul continuu al societatii, evoluand de la familie la sat si apoi la stat. (Din toate acestea se vede ca statul esteo institutie naturala si ca omul este prin natura sa o fiinta sociala, pe cand antisocialul, prinnatura, nu datorita unor imprejurari ocazionale, este ori un supra-om, ori o fiara, ca acelabatjocorit de Homer, Aristotel, Politica)In epoca moderna, Rousseau contesta teza sociabilitatii innascute. Teoria contractului social,sustinuta deopotriva de catre Thomas Hobbes si John Locke, afirma ca omul, in starea sanaturala este non-sociabil. De aici deriva ca sociabilitatea este o caracteristica umanadobandita. La Aristotel, statul reprezinta o institutie naturala, pe cand la Rousseau acesta esteun produs artificial, creat pentru apararea individului de agresivitatea innascuta a semenilor sai.Nu reprezinta o asociere spontana, ce tinde spre binele comun, ci este bazata pe sentimentul fricii, avand rol de protectie. Existenta in starea sociala este cauza multor aspecte negative.Este germenele inegalitatilor; altfel spus, in starea naturala, toti oamenii erau egali. Diferentelesociale de tot felul au condus omul catre tulburare, confuzie si noi pasiuni distructive. (Omul este in intregime masca lui. Nefiind niciodata el insusi, este totdeauna strain de sine si se simterau ori de cate ori este obligat sa coboare in el. Lucrul se explica prin faptul ca omul de lume nueste nimic si ca ceea ce pare este totul pentru el).Pentru Aristotel, forma de guvernamant ideala este reprezentata de politeia, adicaguvernarea celor multi: In plus fata de cele patru sisteme de guvernamant pe care oamenii leaduc in discutie (pe numele lor: monarhia, oligarhia, democratia si aristocratia), mai exista si oa cincea, numita politeia, care deasemenea reprezinta un sistem de guvernare. Aceasta esteuneori neglijata in discutii, deoarece a aparut abia recent, Politeia se situeaza intredemocratie si oligarhie ( Aristotel, Politica). Aristotel este sustinatorul polis-ului de tipatenian. Aici, fiecare cetatean este liber sa isi exprime opinia, prin cetatean intelegand oricebarbat de origine greceasca. Femeile si copiii nu sunt considerati cetateni, acestia neavand ratiunea suficient dezvoltata si nici capacitatea de a o folosi cum trebuie. Desi descrierea lui este exclusivista, nu modifica ideea sa asupra libertatii. Aceasta exclusivitate este produsul contextului cultural al timpului sau. Mai susceptibile sunt parerile lui Rousseau despre rolul femeii in societate. Rousseau se aliniaza viziunii traditionale, care priveste femeia ca si femeiesi mama, nu ca cetatean cu drepturi depline. Ele apartin numai sferei private, pe cand barbatii sunt instruiti intr-o anumita meserie, invatati sa judece independent, pregatiti ca cetateni intr-o democratie, fiindu-le permis sa isi exprime liber opiniile si dorintele. ce pare este totul pentruel). Referitor la tratarea inegala a celor doua sexe de catre Rousseau, Joel Scwartz, in lucrareasa Politica sexuala a lui JeanJacques Rousseau, aduce in discutie ideea ca aceasta provinedin perceptia sa radical diferita asupra naturii barbatului si a femeii.Rousseau a imbinat teoria contractului social cu ideea existentei unei vointe generale(inalienabila si indivizibila) a colectivitatii, refuzul oricarei vointe politice individuale sau departid. Democratia care se putea realiza in practica nu era insa, pentru Rousseau, cea directa, ci reprezentativa. Aceasta idee si-a gasit aplicatia la sfarsitul secolului al XVIII-lea in constitutiaSUA ca si in cele create de Revolutia Franceza. De atunci, conceptul de democratie a fost indisolubiil legat de cel de reprezentare politica si de existenta unei adunari alcatuite dindelegati ai poporului.In privinta sclaviei, Aristotel are tendinta de a apara aceasta institutie, justificand-o ca si folositoare nevoilor vietii. Pentru el, relatia stapan-sclav este una de reciprocitate; sclavul presteaza servicii pentru stapan, in timp ce stapanul il coduce pe acesta, caci se porneste de laideea ca sclavii nu pot avea o ratiune independenta, de sine-statatoare. Aristotel afirma castapanul este doar stapanul sclavului, el nu ii apartine acestuia, pe cand sclavul este nu numai sclavul stapanului sau, ci ii si apartine in totalitate (Aristotel, Politica, Cartea I). In contrast cu aceste crezuri, Rousseau respinge ideea sclaviei si a

posesiei unui alt om, desi recunoastesclavia ca existand in unele societati civilizate sub forma dependentei unui om fata de un altul.El demasca ilegitimitatea acestei institutii, privind din perspectiva stapanului: Fac o conventie,pe socoteala ta si numai in favoarea mea; o voi mentine atat timp cat doresc iar tu o vei pastraatat timp cat doresc . Ceea ce creeaza o punte de legatura intre cele 20 de secole care il despart pe Aristotel de Rousseau este conceptul comun de libertate. In ciuda ideilor diferite despre democratie,sclavie si natura umana, cei doi filosofi impartasesc aceeasi viziune asupra libertatii. Chiar dacacei doi filosofi vorbesc din perspective si contexte diferite, ei gasesc solutii similare laproblema libertatii individuale in societate. Toti cetatenii trebuie sa poata participa activ lasocietatea din care fac parte. La Rousseau Vointa Generala, iar la Aristotel polis-ul sunt notiunile care permit cetatenilor sa creeze si sa impuna legi. Desi acestea par sa fie impuneri conventionale intr-o societate, Aristotel si Rousseau le vad ca unice moduri in care libertateapoate coexista cu societatea.Concluzie:Dupa cum se poate observa din cele aratate mai sus, Aristotel si Rousseau, desi avand idei diferite despre o guvernare ideala (Vointa Generala si polis-ul), acestea converg in punctul comun al libertatii individuale. Chiar daca gandirii lor li se impun limitele timpului si spatiului decare apartin, acestea sunt marturii pretioase ale modului de a gandi si percepe societatea