NECESITATEA ABORDARII PROBLEMATICII INTEGRARII SOCIALE A EXCELENTULUI N SPORT DIN PERSPECTIVA UNEI PEDAGOGII JURIDICE DE DOMENIU

Considerations regarding the necessity aborting the problematic of social integration of excellency in sports from the perspective of juridical pedagogy of the domain ALEXANDRU-VIRGIL VOICU, Universitatea "Babes-Bolyai", Facultatea de Educatie Fizica si Sport, Cluj-Napoca ADRIANA LEVI, High schoolBeit hasefer Yroni A' Haifa, Israel

Cuvinte cheie: pedagogie juridica, deontologie, raspundere juridica, excelenta n sport, integrare sociala, legislatie sportiva Key words: juridical pedagogy, deontology, juridical liability, excellency in sports, social integration, sports law

Rezumat Atunci cand ne referim la problematica eticii practice a educatiei sau a deontologiei pedagogice propriu-zise, nu avem cum sa nu ne referim si la aspectele care privesc profilul moral al educatorului, continutul si calitatea muncii educative. n unele cazuri, n care constiinta profesionala a antrenorului si/sau profesorului nu este n acord cu imperativele responsabilitatii profesionale parte a responsabilitatii sociale, poate sa se ajunga la o stare de conflict ntre prestatia profesionala si normativitatea constiintei juridice. Educatia se realizeaza nu numai n institutiile scolare si familie, ci si oriunde traiesc, conlucreaza sau se ntalnesc doi sau mai multi membri ai societatii deci, si n comunitatile n care se realizeaza excelenta sportiva. n domeniul educatiei fizice si sportului, realitatea ne dovedeste ca nu este suficient ca abaterile antrenorului sa fie sanctionate numai moral si etic. Este necesar ca antrenorul si/sau profesorul sa fie constient si de consecintele juridice ale conduitelor neconforme cu deontologia profesionala. O asemenea responsabilitate revine si celor care realizeaza pregatirea formatorilor sportivilor de performanta. Orice abatere de la exigenta continutului stiintific si pedagogic atat a pregatirii, cat si a evaluarii viitorilor profesori de educatie fizica si sport si antrenori poate constitui un cadru favorizant conduitelor ilicite de pe "terenul de sport" - si toate acestea impunand constituirea unei discipline didactice: Pedagogia juridica a educatiei fizice si sportului. nca din antichitatea greaca, se considera ca sportivii participanti la competitii pot deveni buni cetateni. Credem ca acceptiunea sintagmei "bun cetatean" cuprindea, cum de altfel cuprinde si astazi, calitatea de interlocutor valabil n viata materiala si spirituala a cetatii, de subiect capabil de a-si exercita drepturile, respectiv de a-si asuma si respecta obligatiile n concordanta cu ordinea sociala existenta. Referindu-ne la preocuparile ce vizeaza stabilirea unor norme ce ar trebui sa fie respectate n activitatile profesionale, mentionam, n primul rand, acea norma care se referea la domeniul ocrotirii sanatatii umane - primum non nocere. Prin acest adagiu tot de sorginte greaca, Hypocrat a fixat o regula de conduita generala n domeniul medical. Pornind de la acestea, credem noi ca, de fapt, deontologia s-a conturat ca stiinta a drepturilor si ndatoririlor ce reglementeaza activitatea umana ntr-un camp profesional dat. Termenul deontologie (deontos = datorie, obligatie si logos = cuvant, stiinta) a fost folosit prima data de juristul si

filosoful englez Jeremy Bentham (1742-1832) n lucrarea Deontologia sau stiinta moralei, aparuta n 1834, si pe care l-a definit ca fiind "Stiinta a ceea ce trebuie sa faci n orice mprejurare". Deontologia profesiunii de antrenor si/sau profesor de educatie fizica si sport, ca si a oricarui educator trebuie sa se fundamenteze pe un sistem de norme, reguli, cerinte, obligatii morale profesionale, precum si pe reglementari de ordin juridic, administrativ si tehnico-profesional care orienteaza activitatea acestora spre corectitudine si eficienta. Este unanim recunoscut ca performanta, victoria, care atrage dupa sine cununa de lauri, are ntotdeauna o functie etica si sociala. Dar, n acelasi timp, se cunoaste ca, nu de putine ori, n lumea sportului, nu primeaza protectia drepturilor subiective si interesele legitime ale sportivilor. Astfel, invocand fulminant valorile sportului, interesele clubului, statului etc., unele persoane fizice sau juridice, care au atributii n organizarea si desfasurarea activitatilor sportive, ncearca sa-si justifice unele conduite care ncalca dreptul sportivilor, pe care i au sau i-au avut n pregatire, la integrare si mplinire sociala. Din moment ce sportului de performanta i se atribuie si valoare educationala (de cand Welington a afirmat ca victoria asupra lui Napoleon a fost pregatita pe terenurile de sport de la Eton), cunoscand ca selectia si pregatirea excelentei n sport n majoritatea cazurilor se realizeaza la varsta minoritatii, suntem datori sa prezentam unele aspecte ce pot afecta negativ procesul de realizare a excelentei n sport, precum si cel, cateodata, de realizare sociala a sportivilor angajati n obtinerea acesteia. Astfel, problema care n munca educativa se pune n cu totul alti termeni decat n orice alt domeniu de activitate umana este aceea a rebuturilor. Obiectul muncii educative este omul. Trebuie sa admitem ca, mai ales atunci cand este vorba de om, de mplinirea lui sociala, nu se admite nici cel mai mic procent de rebuturi. n literatura pedagogica interbelica, s-a stabilit cu claritate gravitatea abaterii educatorului care nu ia n seama principiile si legile educatiei care ar trebui sa concure, n primul rand, la interesele celui educat, n cazul nostru, ale sportivului. n acest sens, deja s-a exprimat opinia potrivit careia educatorului, ca oricarui practician de altfel, fie el medic, inginer, arhitect, nu-i este posibil si nici permis a-si executa profesia fara o serioasa si profunda cunoastere a principiilor si legilor ce calauzesc realitatile cu care lucreaza "dupa cum inginerul sau medicul, construind un pod sau dand o consultatie medicala fara sa tina seama de regulile stiintei, pot deveni ucigasi prin imprudenta, acelasi lucru se ntampla si cu educatorul ce n exercitarea profesiunii lui renunta la datele stiintifice; medicul care a neglijat o masura de igiena impusa sau inginerul care a omis un principiu de fizica si prin neglijenta lor produc o catastrofa sunt acuzati si pedepsiti pentru omor prin imprudenta; educatorul care din lene sau ngamfare renunta, n foarte multe cazuri, cu impertinenta si mult zgomot (la calitatea muncii pedagogice - n.n. Voicu, A.V.) - chiar atunci cand acest educator este om politic sau personagiu influent ar trebui considerat si tratat n consecinta ca ucigas de suflete, nsa ucigas cu premeditare, periculos nu numai fata de sufletul elevului, dar si fata de comunitatea care i-a ncredintat noua generatie spre educare". Satisfacerea idealului unei persoane de a deveni campion(a), dar nu cu orice pret, pentru a se mplini si social, reclama ca activitatea sportiva sa fie organizata stiintific, respectand disciplina muncii sportive, valoarea modelului de pregatire si concurs, sistemul de refacere, pregatirea si competenta antrenorului. De altfel, sportul este definit ca o stiinta formativa a omului numai n masura n care se va folosi de datele antropologiei, geneticii, fiziologiei, psihologiei, pedagogiei, biomecanicii, a stiintelor matematice etc., altfel ea ramanand "doar o simpla practica limitativa care, n conditiile progresului actual, nu mai poate raspunde cerintelor performantei". Cu observatia ca rolul principal al stiintei este de a cunoaste realitatea "asa cum este", nu indiferent de ordinea si importanta nevoilor intereselor fiintei umane sau chiar mpotriva acestora. Nu putem legitima numai prin stiinta care cauta adevarul si elimina eroarea responsabilitatea celor care poarta destinele sportului. n sport, ca si n celelalte domenii, se poate afirma, de comun acord cu Socrate, ca "stiinta fara constiinta nu nseamna decat ruina a sufletului". Nu numai stiinta, dar si morala, etica pot sa serveasca de ndreptar comportamentului uman. Fiecare valoare "este n domeniul ei originala si ireductibila, dar ea nu fiinteaza n mod izolat de celelalte valori". Trebuie relevata si problematica greselilor neintentionate ale educatorilor n procesul instructiv educativ prin care acestia pot deveni daunatori celor educati provocand asa-numitele

didactogenii. Evaluarea unor astfel de conduite cu consecinte negative n realizarea performantelor sportive si integrarii sociale a celor educati nu trebuie sa atraga numai oprobiul public (cu care, de fapt, se sanctioneaza ncalcarile normelor morale), ci si sanctiunile proprii raspunderii juridice ale carei functii sunt mult mai eficiente decat functiile altor forme ale raspunderii sociale. Exista cadrul general de drept comun prin care pot fi sanctionate conduitele educatorilor n cazul n care s-au produs prejudicii urmare a instalarii didactogeniilor. Potrivit art. 998 Cod civ. ", orice fapta a omului care cauzeaza un prejudiciu obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara", urmand ca n art. 998 al aceluiasi cod sa se dispuna ca "omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa". O alta problema este aceea ca, n conditiile actuale de organizare si desfasurare a activitatilor sportive, profesorul/antrenorul ar putea invoca n apararea lor ca, n activitatea de selectie si de pregatire a excelentei n sport cu toate ca dau sfaturi si ndrumari sportivilor care-i sunt ncredintati, nu au nteles sa-si asume o responsabilitate. Noi consideram ca raspunderea lor nu poate fi nlaturata daca prin conduita acestora s-a creat un prejudiciu. De fapt, deja s-a exprimat opinia potrivit careia "n toate cazurile n care profesionistul va da o ndrumare gresita cu intentia de a determina un tert s-o accepte, iar ndrumarea va fi urmata si va avea consecinte pagubitoare, indiferent de mprejurarile n care s-a dat, raspunderea profesionistului va fi angajata si se va ntemeia pe culpa delictuala". Si n cazurile, "cand nu e destul de clar daca partile sunt legate ori nu printr-un contract" ca de pilda, n cazul raportului dintre profesionist si sportiv (avand n vedere ca sportivul nu este tert, ci este chiar obiectul muncii profesionistului si datorita faptului ca acesta l are pe sportiv permanent n ndrumare sfaturile nu se dau "numai ntr-o anumita mprejurare", ci n exercitarea functiei), "sfaturile, serviciile prestate de profesionist n mod accidental si cu rezerve si n mprejurari din care reiese ca acesta nu a nteles sa-si asume nici o raspundere nu vor avea ca urmare raspunderea de daune a profesionistului raspunderea se va fixa pe ideea de culpa delictuala". Este necesar sa cunoastem cum este privita activitatea de selectie si pregatire pentru excelenta n sport n societatea contemporana pentru a putea identifica n interiorul acestora eventuale ipoteze de cauzare de prejudicii savarsite prin faptele ilicite a celor care-i pregatesc sau contribuie la pregatirea lor si daca, legat de aceasta, pe langa mijloacele de drept comun putem invoca si alte reglementari care ar putea face mai operante functiile raspunderii (civile delictuale) n activitatea sportiva. Privitor la selectia pentru sportul de performanta, indiferent daca este primara sau finala, va trebui sa tina cont de posibilitatile reale ale sportivului sau sportivei. Evaluarea posibilitatilor reale ale unui anumit sportiv, vizavi de accesul la satisfactiile oferite de realizarea excelentei n sport, este strans legata de deontologia profesionala a specialistului care conduce acest segment al pregatirii sportive, care, ca orice persoana angajata n conducerea sau supravegherea activitatilor sportive, "ar trebui sa posede calificarea necesara, o atentie deosebita fiind acordata garantarii securitatii si protectiei sanatatii persoanelor aflate n grija lui". Este cunoscut faptul ca angajarea pe calea dezvoltarii excelentei sportive individuale sau de echipa poate constitui pentru tineret "o modalitate de a gasi un nou sens sau scop n viata, mai ales acolo unde conditiile sociale par sa ofere un cadru putin favorabil". Astfel, trebuie recunoscut ca, desi implicarea ntr-un program de dezvoltare a excelentei n sport poate fi n multe feluri benefica tinerilor, ea comporta deopotriva si multe pericole. Trebuie avut n vedere afirmatia facuta de Orlick, T. ca "scopul nu consta doar n cautarea excelentei, ci n realizarea ei fara a-ti distruge restul vietii". Obsesia sportului poate sa-i ndeparteze pe tineri de la accesul la o educatie completa si complexa. Unii autori considera chiar, ntr-un ton pesimist, ca sportul nu poate sa domine sau sa educe societatea, "ci mai degraba slujeste si reflecta interesele societatii, inclusiv devierile si violentele ei". Mai acut se pune problema selectiei copiilor pentru sportul de nalta performanta. Prestatiile acestora pentru obtinerea de locuri fruntase nu are nimic de a face cu valorile care-i sunt atribuite sportului. n societatea contemporana, ntaietatea data recordului depinde de locul pe care-l ocupa politica n marile competitii. Politica a fost si este prezenta pe stadioane, datorita naturii sportului care, de fapt, "reproduce sistemul social ce l genereaza".

n realitatea contemporana, n care se mai spera ca sportul de mare performanta nu va fi un factor deviant (al culturii), pentru a constitui grupele de lucru valorice care pot accede la marea performanta sau numai la efectele benefice pe care activitatile sportive le pot oferi (cu toate ca si n cadrul sportului de ntretinere semnalam serioase pericole ce pot afecta starea de sanatate a practicantilor) , ne vom prevala de cunostintele privind selectia ncorporate de stiinta sportului. Experienta obtinuta ca urmare a dezvoltarii tehnologiei antrenamentului ajuta la mbunatatirea procesului de selectie n sine prin stabilirea unor linii directoare pentru anumite sporturi si grupe de varsta sau prin evaluarea eficacitatii procedeelor folosite. Cu toate acestea, selectia, oricat de exigenta ar fi ea, nu poate garanta n deplinatate succesul n sport. Nu numai ca adevaratul talent apare destul de rar, dar n multe cazuri, el se manifesta ca o configuratie unica de calitati si aptitudini. Chiar si n sporturile unde pare posibil sa se precizeze cerintele specifice pentru realizarea performantelor "tot apar si indivizi remarcabili atipici", ceea ce nu nseamna ca problema selectiei n realizarea excelentei sportive nu are o importanta deosebita atat pentru depistarea adevaratelor talente, cat si pentru abordarea etica si chiar economica a problemei. A investi bani, efort, sperante ntr-o iluzorie sau reala devenire este ntr-adevar problema care trebuie sa preocupe societatea. Problematica protectiei drepturilor subiective si intereselor legitime ale tinerilor sportivi a fost si este n atentia forurilor internationale. n acest sens, la nivelul Organizatiei Natiunilor Unite si la nivelul Consiliului Europei s-au ncheiat tratate internationale n care sunt prevazute expres masuri de protectie a celor care practica sportul, n special a tinerilor care se angajeaza la obtinerea excelentei, a performantei. Astfel, cade n sarcina profesorilor, antrenorilor de a proteja sportivii pe care-i au n pregatire sau ndrumare "mpotriva oricaror exploatari n scopuri politice, comerciale si financiare sau a practicilor abuzive si njositoare, inclusiv abuzul de droguri"; antrenorii, cat si ceilalti specialisti (profesori, medici, farmacisti, asistenti medicali, maseuri, kinetoterapeuti, tehnicieni etc.) care concura la realizarea excelentei sportive, potrivit "Codului Eticii Sportive" (anexa a Cartei Europene a Sportului) trebuie: - sa aiba pregatirea si calificarea necesara pentru a putea lucra diferentiat pe grupe de varsta, sex si nivel de maiestrie sportiva (art. 12. 2); - sa urmareasca ca sanatatea, securitatea si starea de bine a copilului sau a tanarului sportiv sa constituie o preocupare permanenta si prioritara fata de interesele unei persoane interpuse, fata de reputatia scolii, a clubului, antrenorului sau a parintelui (art. 12. 3); - sa comunice tinerilor si familiilor lor informatii cat mai complete pentru ca ei sa fie constienti de riscurile si atractiile posibile ale succesului (art. 12. 10); - organizatiile sportive si cele asociate sportului trebuie sa aiba grija ca structurile competitiilor sa tina seama de nevoile proprii adolescentilor si copiilor aflati n plina crestere si sa permita o participare la niveluri diferite, de la activitatea recreativa la cea de nalta performanta (art. 11. 6); - sa sprijine modificarea regulamentelor pentru a raspunde nevoilor specifice ale tinerilor si a pune accentul nu numai pe succesul n competitie, ci si pe fair-play (art. 11. 7); - sa vegheze la stabilirea de garantii pentru a evita exploatarea copiilor ndeosebi a celor care manifesta aptitudini precoce (art. 11. 8); - sa faca n asa fel ncat toti membrii sau asociatii dintr-o organizatie care au raspunderi fata de copii si adolescenti sa posede calificarile necesare pentru a-i ndruma, a-i pregati, a-i educa si a-i antrena, si sa vegheze mai ales sa nteleaga transformarile biologice si psihologice ce nsotesc procesul de maturizare a copilului. (art. 11. 9). Copiii si adolescentii trebuie ocrotiti mpotriva

exploatarii economice si sociale folosirea lor la lucrari de natura a le dauna moralitatea sau sanatatea, de a le pune viata n primejdie sau de a dauna dezvoltarilor normale trebuie sanctionata prin lege (art. 10 alin. 3 al Pactului international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, ratificat de Romania prin Decretul nr. 212 din 31 octombrie 1974). n spiritul Cartei Europene a Sportului (art. 8), conventie internationala la care si Romania este parte, Guvernele, privitor la sprijinirea sportului de nalt nivel si a sportului profesionist, au sarcina ca mpreuna cu organismele sportive sa elaboreze "metode de acordare de sprijin corespunzator direct sau indirect sportivilor si sportivelor ce manifesta calitati exceptionale pentru a li se da posibilitatea sa-si dezvolte capacitatile sportive si umane, respectandu-se totodata deplina lor personalitate si integritate fizica si morala acest sprijin va viza, printre altele, identificarea talentelor, formarea echilibrata n institute de profil si integrarea fara sacrificii n societate prin dezvoltarea unor perspective de cariera n timpul si dupa practicarea sportului de nalt nivel" (art. 8. alin. 1). n acest sens, va trebui sa se promoveze "gestiunea sportului organizat prin structuri adecvate" - sportivii profesionisti vor trebui sa beneficieze de "o protectie si de un statut social corespunzatoare", precum si de garantii morale care sa-i puna la adapost de orice forma de exploatare (art. 8, alin. 2). Avand n vedere ca depistarea talentelor pentru activitatea de performanta, de regula, se face din randurile celor care nu au mplinit nca 18 ani, putem interpreta ca de unele prevederi ale Conventiei cu privire la drepturile copilului se pot prevala si sportivii apartinatori acestei categorii de varsta. Preocuparea de integrare sociala a tanarului sportiv este, de fapt, un summum de obligatii n sarcina statului de a proteja copilul. Astfel, cu toate ca Conventia cu privire la drepturile copilului (adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, care, dupa ratificarea ei de catre 20 de state, a devenit o lege internationala a drepturilor copilului) nu se refera expres la activitatea sportiva, avand n vedere ca activitatea de pregatire a sportivilor n vederea obtinerii excelentei n sport se poate considera, n unele cazuri, ca o munca istovitoare, putem afirma ca statelor parti, printre care si Romania, le revine obligatia de a proteja copiii mpotriva exploatarii economice si exercitarii unei activitati ce comporta riscuri, sau i mpiedica educatia, sau i dauneaza sanatatii sau dezvoltarii lor fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale (art. 32 alin. 1). n acest sens, statele parti vor lua masurile legislative, administrative, sociale si educative pentru a asigura aplicarea prezentului articol (art. 32 alin. 2); vor prevedea o varsta minima sau varste minime de angajare respectiv varsta minima de "angajare" n sportul de performanta si/sau participare la competitii sportive (art. 32 alin. 2 lit. a); vor prevedea o reglementare corespunzatoare a orarelor de lucru si a conditiilor de munca respectiv, durata, intensitatea si complexitatea antrenamentelor diferentiate pe nivele de varsta, sex si nivel de pregatire, respectandu-se, n acelasi timp, conditiile igienice corespunzatoare (art. 32, alin. 2. lit. b); vor prevedea pedepse sau alte sanctiuni corespunzatoare pentru a asigura aplicarea efectiva a prezentului articol (art. 32, alin. 2 pct. c). Astfel, cunoscand ca: a) unele tratate, conventii, acorduri etc. pot fi asimilate legilor din perspectiva fortelor lor juridice, n acest sens, avand acelasi grad cu legile ordinare, cu conditia ca acestea sa fie ratificate de catre organul legislativ intern si ca, n contextul tendintelor actuale de integrare la diferite nivele internationale, unor norme juridice rezultate din tratate sau alte acte internationale li se recunoaste chiar o forta superioara legilor interne ale statelor principiu consacrat si n CONSTITUTIA ROMANIEI n Tratatele internationale privind drepturile omului - articolul 20: (1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate n concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte. (2) Daca exista neconcordante ntre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale;

b) deci, din analiza problematicii selectiei si pregatirii excelentei n sport, rezulta ca: abordarea acesteia trebuie facuta numai n respectul drepturilor subiective si intereselor legitime ale sportivilor. Daca prin ncalcarea acestor drepturi sau interese garantate de lege se va cauza vreun prejudiciu, ne gasim n prezenta delictului civil, care da nastere raspunderii civile delictuale. Este n sarcina Guvernului de a lua masurile necesare pentru aplicarea tratatelor, acordurilor, conventiilor si a celorlalte ntelegeri internationale la care Romania este parte; de a controla modul n care se realizeaza acestea (art. 10, alin. 1. al Legii nr. 4 din 11 ianuarie 1991 privind ncheierea si ratificarea tratatelor, publicata n M. Of., nr. 5 din 12 ianuarie 1991. n concluzie, putem afirma ca n activitatea de depistare a tinerelor talente si de angajare a acestora n activitatea de performanta pentru a obtine excelenta rezulta, cel putin uneori, niste prejudicii care pot si trebuie reparate, prin urmare, se pun probleme de raspundere juridica, nu numai etica. Apararea si garantarea drepturilor subiective ale participantilor la activitatile sportive sportivi, profesori de educatie fizica, antrenori, alte profesii complementare n activitatea de educatie fizica si sport, spectatori este posibila numai n masura n care se pot invoca normele corespondente cuprinse n dreptul obiectiv. Este importanta cunoasterea normelor specifice legalitatii sportive dar nu este suficient. Esentialul rezida "n respectarea stricta si exacta a acestora si aceasta numai pe baza convingerii, a propriei constiinte". Este necesar un domeniu de sinteza al educatiei juridice pentru toti participantii la activitatile sportive - n special al sportivilor si educatorilor acestora. Constituirea pedagogiei educatiei fizice si sportului favorizeaza juridicizarea acesteia. Activitatea de educatie fizica si sport, asemenea altor medii educationale, necesita o educatie juridica sistematizata, scientizata si continua se impune asadar o prezenta activa a valorilor juridice n mediul sportiv. Educatia juridica ntr-un si pentru un stat de drept contribuie n mod covarsitor la formarea si consolidarea ideologiei democrate acceptam astfel ca si ideologia sportului poate fi definita ca o teorie functionalizata n scopuri politice. De asemenea, mi sustin opinia ca "dreptul sportului" se poate constitui si ca ramura de drept distincta avandu-se n vedere importanta sociala si complexitatea domeniului activitatii sportive. Nu n ultimul rand, consider ca pot contribui prin cele prezentate si la particularizarea raspunderii profesionale a celor care selectioneaza si pregatesc sportivi pentru obtinerea excelentei n sport.

Abstract Referring to the problem of practical ethic of the instruction or of the proper pedagogical deontology we cannot omit the facts concerning the morale profile of the educator, the content and the quality of the instructive work. In some cases, in which the professional conscience of the coach, or of the teacher, is not in accord with the imperatives of the professional responsibility a part of social responsibility may result a conflict situation between the professional labour conscription and the normative of juridical conscience. The instruction is done not only in schools and in the family but everywhere they live, where two or more members of the society collaborate or meet so, in the communities where the sports excellency is also achieved. In the field of physical training and sports, the reality proves us the fact that it is not enough to punish the coach's faults morally and ethically. The coach must be also aware of the juridical consequences of the conducts that are not in accordance with the professional deontology. Such a responsibility is the task of those who succeed to train the makers of the sportsmen of performance. Any fault in either the exigency of the scientific and pedagogical content or in the estimation of the future teachers of physical education and sport and coaches, may constitute a milieu favouring the illicit conducts on the "sport grounds" all these demanding the making up of a didactic subject: The juridical pedagogy of physical education and sports.

Bibliografie Anghel, N. I., Dreptul tratatelor. LUMINA LEX, Editura Bucuresti, 1996 Boar Ana, Elemente de teoria dreptului. Arad, Editura SERVO-SAT, 1996 Coaching Association of Canada and Terry Orlick. In: Pursuit of Excellencee, Ottawa, 1980 Consiliul Europei. A 7-a Conferinta a ministrilor europeni ai sportului, Carta Europeana a Sportului, art. 9, Resursele umane, alin. 2 Consiliul Europei. A 7-a Conferinta a ministrilor europeni ai sportului, Rodos 13-15 mai 1992, Carta Europeana a Sportului, art. 1, Scopul Cartei, alin. 2 Doucet, H., op. cit., cu trimitere la Bernard, M., Sportul. Fenomenul sportiv. In: "Encyclepaedia Universalis", Paris, vol. 17, 1985 Doucet, H., Performanta sportiva n context contemporan. Jaloane pentru o analiza etica, n "Sport... mileniul trei". Canada, Less Presses l' Universite Laval, 1991, cap. "Bioetica, etica sociala si etica sportului" Gionea, V., Raspunderea civila a liberului profesionist (medic, avocat, arhitect). Brasov, 1942 Lascus, V., Deontologie pedagogica. Cluj-Napoca, Editura GENESIS, 1996 Marcu, V., Maroti, St., Voicu, A.V., Introducere n deontologia profesiunii didactice. Cluj-Napoca, Editura Inter-Tonic, 1995 Marcu, V., Didactogeniile. In: "Didactica militans", nr. 4/1992 Milcu, St., Prefata, la Antropologie motrica (Ifrim, M.), Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1986 Ceausescu, N. N., Pedagogie juridica. Bucuresti, Editura Lumina Lex, 2001 Popeanga, V., Pedagogie. Timisoara, Editura MIRTON, 1994 Richard, J. Fisher, Jan Borms, n cautarea excelentei sportive. Bucuresti, Centrul de Cercetari pentru Probleme Sportului, In: Sportul la Copii si Juniori, 1 (98), 1995 Salvador de Madariga, Fairplay. In: Buletin Informativ, Bucuresti, Comitetul Olimpic Roman, nr. 3, 1994 Vasile P. Nicolau, Scoala si caracter. Bucuresti, Editura Cultura Romaneasca, 1937 Vianu, T., Introducere n filosofia moralei. Editura Inter-Tonic, Cluj-Napoca, 1994, p. 174 si urm. Voicu, A. V., Raspunderea civila delictuala cu privire speciala la activitatea sportiva. Bucuresti, Editura Lumina Lex, 1999 Weiss, K., Role Models and the Social Learning of Violent Behavior Paterns. 1978