CUPRINS

...................................................................................................................................1 CUPRINS.............................................................................................................................................1 ............................................................................................................................................................1 ARGUMENT.......................................................................................................................................1 CAPITOLUL I......................................................................................................................................2 1. AGRICULTURA ECOLOGICA.....................................................................................................2 1.1 Finantare pentru agricultura ecologica.....................................................................................13 1.2. Pasii si masurile necesare pentru o agricultura ecologica....................................................14 CAPITOLUL II..................................................................................................................................22 2. AGRICULTURA BIOLOGICA....................................................................................................22 2.1. Metode si tehnici specifice agriculturii biologice................................................................22 2.2. Principiile agriculturii biologice..........................................................................................23 2.3. Agricultura biologica in viata noastra o necesitate.............................................................23 2.4. Agricultura biologica si increderea consumatorilor ............................................................25 BIBLIOGRAFIE ...............................................................................................................................29

ARGUMENT
n zilele noastre, poluarea este prezenta peste tot: n aer, n apa, n sol. Pentru a diminua efectele acestui fenomen, mai multe organizatii guvernamentale au demarat ample proiecte i actiuni menite s sensibilizeze populatia, dar mai ales marile concerne industriale, s ia masuri n vederea inlaturarii efectelor poluarii. n acest context, societatea contemporana pledeaza pentru o alimentatie sanatoasa i pentru un mod de viaa sanatos. Punctul de plecare al unei alimentatii sanatoase este sursa alimentelor, adica agricultura. Ideea de alimente biologice o exclude pe aceea de ingrasaminte chimice. Astfel, se insista tot mai mult pe ideea dezvoltarii unei agriculturi ecologice, n care s se 1

elimine complet utilizarea produselor chimice, care nu fac decat s diminueze calitatea fructelor i legumelor, i, cel mai grav, s dauneze sanatatii celor care le consuma. Agricultura ecologica i biologica este un deziderat al secolului n care traim, pentru c alimentatia ar trebui s se bazeze n totalitate pe produsele acesteia i nu pe alimentele cumparate din supermarketuri, modificate genetic i pline de aditivi deosebit de periculosi pentru sanatatea noastra. Se incearca educarea agricultorilor n vederea practicarii unor activitai care s aiba ca rezultat obtinerea unor produse perfecte din punct de vedere ecologic i biologic. Pe aceste produse ar trebui s se bazeze, n totalitate, alimentatia noastra de zi cu zi. n concluzie, agricultura ecologica i biologica putem spune c reprezinta un ideal al zilelor noastre, la atingerea caruia putem contribui fiecare dintre noi, prin simplul fapt al alegerii produselor de la taranii agricultori, care nu sunt tratate genetic, i prin evitarea fructelor i legumelor aspectuoase, dar care nu prezinta niciun beneficiu pentru organismul nostru, ci, dimpotriva, i dauneaza.

CAPITOLUL I 1. AGRICULTURA ECOLOGICA

Marile probleme cu care se confrunta omenirea in prezent si care tind sa devina acute, o data cu proliferarea populatiei globului, sunt: hrana (agricultura), apa (potabila si industriala) si energia (pentru toate domeniile activitatii umane). Astazi, la o populatie de 6,5 miliarde de oameni, peste 1,1 miliarde sunt subnutriti si au greutatea corporala redusa. Intr-un raport al Organizatiei pentru Alimentatie si Agricultura (FAO) se arata ca nu este vorba de o situatie trecatoare, ci de una cronica, care afecteaza viata celor 2

infometati si submineaza procesele de dezvoltare economica. Peste un miliard de oameni sunt lipsiti de apa strict necesara pentru organism. Agricultura consuma pentru irigatii aproximativ 85% din apele dulci de suprafata, iar consumul de apa menajera si industriala, in marile aglomerari urbane, se face din panzele freatice, din care se pompeaza spre suprafata cantitati mai mari decat sunt inlocuite prin fenomenele meteorologice (ploi, zapezi). In domeniul energiei criza se accentueaza zilnic, atat din motive politice, dar si prin epuizarea rapida a zacamintelor de petrol si gaze. Pentru asigurarea alimentatiei populatiei, agricultura are nevoie de apa pentru irigatii si de energie pentru utilaje si pompari de apa in sistemele de irigatii. Cresterea productiei agricole s-a bazat in secolul trecut pe ingrasaminte chimice, care in mare parte contineau substante periculoase pentru corpul uman. In aceasta situatie globala, descrisa sumar, Uniunea Europeana isi propune sa treaca la o agricultura ecologica, bazata pe produse curate care sa ajute la dezvoltarea si mentinerea sanatatii populatiei, cu utilizarea unor ingrasaminte naturale, prin efectuarea muncilor agricole cu utilaje actionate de motoare ecologice, care sa functioneze cu combustibili nepoluanti si multe altele. Trebuie mentionat ca aceasta actiune este intr-un stadiu de inceput atat in tarile membre, cat si in cele care se pregatesc sa adere la UE. Politica agricola comuna (P.A.C.) este unul dintre domeniile cele mai bine reglementate ale uniunii si in acest sens au fost elaborate aproximativ 6000 de acte ale institutiilor europene care reglementeaza direct sau indirect P.A.C. Reglementata juridic prin Tratatul de la Roma, art. 32-38, are ca scop mentinerea si dezvoltarea unui sistem agricol modern, care sa asigure un nivel de viata echitabil populatiei rurale si o aprovizionare la preturi corecte a consumatorilor, cu garantarea liberei circulatii a marfurilor pe teritoriul Comunitatii Europene. In cadrul negocierilor de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, Agricultura este cel mai vast. Acquis-ul european corespunzator acestui capitol consta in cea mai mare parte din regulamente. Documentul cu referire la agricultura, a fost adoptat de Guvernul Romaniei in sedinta din 6 decembrie 2001. Negocierile pentru domeniul sanitar-veterinar si fitosanitar au fost dechise la sfarsitul anului 2002 si in 2003 Guvernul Romaniei a aprobat documentul si l-a transmis oficial Consiliului UE in luna aprilie. Din concluziile Raportului de tara pe 2003 desprindem faptul ca Romania a continuat sa inregistreze progrese in transpunerea acquis-ului, desi structura exploatatiilor agricole ramane in mare parte nefavorabila. Sunt inca necesare eforturi mari pentru atingerea conformitatii depline pana la data aderarii, pentru siguranta alimentara si protectia consumatorilor. In Romania agricultura ecologica s-a practicat de sute de ani. In a doua jumatate a secolului XX, cand agricultura era dirijata de stat, ca de altfel toate domeniile de activitate, au ramas suprafete mari de teren in zonele deluroase in proprietatea micilor gospodarii agricole independente, a caror productie se realiza fara ingrasaminte chimice sau pesticide daunatoare, in special la legume si fructe. Dupa retrocedarea terenurilor agricole catre proprietari, majoritatea agricultorilor au preferat o agricultura ecologica. Marile asociatii agricole romanesti realizeaza produse ecologice si exista o piata interna si externa pentru acestea. In prezent se desfasoara o larga campanie de cercetare in institutele de specialitate din Romania pentru dezvoltarea agriculturii ecologice. Pentru fiecare produs agricol ecologic se face o certificare, de catre agentii de specialitate, care controleaza spatiile de depozitare, autocamioanele si remorcile care transporta produse ecologice. Utilizarea substantelor pentru combaterea bolilor, buruienilor si daunatorilor este 3

reglementata strict si monitorizata. Ca rezultat al cercetarii se recomanda pentru ingrijirea solurilor COMPOSTUL, un ingrasamant organic rezultat in urma fermentarii controlate a unui amestec de deseuri organice (frunze verzi si uscate, crengi, buruieni, resturi de fructe, balegar, deseuri ale industriei alimentare si altele). Piata produselor ecologice din carne, lactate, oua este in crestere. Acestea provin de la animale hranite ecologic, crescute in aer liber, carora nu li se injecteaza hormoni sau alte medicamente pentru ingrasare sau stimularea productiei. Produsele ecologice romanesti au inceput sa patrunda timid, dar sigur, pe piata europeana. Agricultura ecologica se bazeaza pe o serie de principii si idei, cum ar fi conservarea sistemelor naturale de transformare ciclica, utilizarea resurselor regenerabile in sistemele de productie si prelucrare, protectia habitatelor vegetale si animalelor salbatice, sporirea biodiversitatii, utilizarea rationala a apei, sustinerea conceperii unui sistem integrat de cultivare care sa contribuie la crearea unei filiere de prelucrare si distributie echitabila din punct de vedere social, si responsabila in ceea ce priveste mediul natural. Principiile de baza ale agriculturii organice sunt: - protectia mediului inconjurator; - mentinerea si sporirea fertilitatii solului; - respectul pentru sanatatea consumatorilor; - mentinerea biodiversitatii ecosistemelor agricole; - reciclarea substantelor si resurselor cat mai mult posibil in cadrul exploatatiilor agricole; 6. considerarea exploatatiilor agricole ca entitati in echilibru; - mentinerea integritatii produselor agricole ecologice, de la producerea acestora si pana la comercializarea lor, cultivarea plantelor si cresterea animalelor, in armonie cu legile naturale; - obtinerea de productii optime, nu maxime; - tehnologii noi si convenabile pentru sistemul de agricultura ecologica, sau cresterea animalelor corespunzator cerintelor fiecarei specii. Intr-un sistem de agricultura ecologica, trebuie avuta in vedere dezvoltarea unor exploatatii agricole durabile si productive, cu scopul de a proteja mediul inconjurator. Tehnologiile de cultivare trebuie sa restabileasca si apoi sa mentina stabilitatea ecologica a exploatatiei agricole si a mediului inconjurator. Fertilitatea solului este mentinuta si imbunatatita printr-un sistem de masuri care favorizeaza activitatea biologica maxima in sol, precum si conservarea resurselor solului. Controlul buruienilor, bolilor si daunatorilor se realizeaza prin metode de control integrate, precum si prin lucrarile solului, rotatia culturii, imprastierea insectelor utile pentru a crea un echilibru intre pradatori si insectele daunatoare, promovand diversitatea biologica. Intr-un sistem de agricultura ecologica, animalele beneficiaza de conditii de crestere si densitate a animalelor conforme cu necesitatile lor comportamentale, precum si de furaje ecologice si metode de crestere care reduc nivelul de stres, favorizeaza o mai buna stare de sanatate a animalelor si previn imbolnavirile. Principalul obiectiv al agriculturii ecologice este de a obtine produse agricole sanatoase si sigure pentru consumatori, avand in vedere protectia mediului. Mentiunea de Produs ecologic garanteaza ca acel produs este rezultatul unui mod de productie care exclude utilizarea produselor chimice de sinteza si protejeaza mediul inconjurator. Pentru a putea fi comercializate, toate produsele agriculturii ecologice trebuie sa fie controlate si sa obtina certificare din partea unui organism autorizat in acest sens. Principii generale pentru tehnologiile de cultivare a plantelor de camp 4

 Speciile si soiurile cultivate in sistemele de agricultura ecologica sunt ate in functie de adaptabilitatea lor la conditiile locale de sol si clima, precum si de toleranta la atacul daunatorilor si bolilor. Tot materialul semincer si pentru plantat trebuie sa fie certificat ecologic. Este necesar se cultive o gama variata de specii si soiuri pentru a spori valoarea, durabilitatea, independenta si biodiversitatea fermelor ecologice. Soiurile de plante trebuie alese astfel incat sa se mentina diversitatea genetica. Este de dorit sa fie folosite soiuri produse ecologic si soiuri cunoscute ca fiind adecvate pentru cultivarea ecologica Operatorii trebuie sa foloseasca soiuri produse in sistem ecologic. Trebuie folosit material semincer si de plantat din soiuri corespunzatoare si de calitate. In cazul in care acesta nu este disponibil in comert, organizatiile care stabilesc standardele vor stabili date limita pentru utilizarea semintelor si materialului de plantat produs in conditii de agricultura conventionala (neecologice). Daca materialul ecologic semincer si de plantat nu este disponibil, pot fi utilizate materiale conventionale numai daca acestea nu au fost tratate cu pesticide interzise de standarde. Daca nu este disponibil materialul semincer si de plantat conventional netratat, pot fi folosite seminte si material de plantat tratate chimic. Organismul de certificare va stabili termenele limita si conditii pentru cazurile exceptionale care permit utilizarea oricarui material semincer si de plantat tratat chimic. Principii generale privind perioada de conversie Perioada de conversie trebuie sa fie suficient de indelungata pentru a creste semnificativ fertilitatea solului si pentru a restabili echilibrul ecosistemului. Durata perioadei de conversie trebuie sa fie adaptata la: utilizarea anterioara a terenului; contextul ecologic si implicatiile acestuia; experienta operatorului. Perioada de conversie este stabilita prin legile si standardele in vigoare, fiind diferita de la o tara la alta. Conform Ordonantei de Urgenta, perioada de conversie este dupa cum urmeaza: 2 ani inainte de semanat, pentru culturile anuale, pasuni si pajisti; 3 ani inainte de recoltare, pentru culturile perene si plantatii; 1 an pentru taurine pentru carne; 6 luni pentru rumegatoare mici si porci; 12 saptamani pentru animale de lapte; 10 saptamani pentru pasarile destinate productiei de carne, cumparate la varsta de trei zile; 6 saptamani pentru pasarile destinate productiei de carne; 1 an pentru albine, daca familia a fost cumparata din stupine conventionale. Principii generale pentru fertilitatea solurilor si administrarea ingrasamintelor Agricultura ecologica reda solului materialul microbian, vegetal sau animal necesar cresterii sau, cel putin, mentinerii fertilitatii si activitatii biologice. Materialul biodegradabil de origine microbiala, vegetala sau animala obtinut in urma practicilor ecologice trebuie sa constituie baza programului de fertilitate. Resursele de nutrienti trebuie utilizate intr-o maniera durabila si responsabila. Pierderile de nutrienti din ferme in mediul inconjurator trebuie diminuate. Pentru a li se 5

optimiza efectul, nutrientii trebuie utilizati intr-o maniera si in perioade si locuri corespunzatoare. Este necesara prevenirea acumularii metalelor grele si a altor poluanti. Fertilizantii minerali de origine naturala, precum si cei de origine biologica permisi de aceste standarde, trebuie sa fie considerati ca fiind singurul component al sistemului de fertilizare si, de asemenea, doar ca supliment, si nu inlocuitor, al reciclarii nutrientilor. atentie deosebita trebuie acordata igienei culturale si se recomanda ca fertilizantii sa nu fie aplicati direct pe vegetatie in cazul consumului uman, sau direct solului in cazul in care acesta va fi folosit pentru cultivarea plantelor anuale in urmatoarele 6 luni. Nutrientii si produsele pentru fertilizare trebuie sa fie aplicate intr-un mod in care sa protejeze solul, apa si biodiversitatea. Restrictiile trebuie sa se refere la cantitati, locatie, perioada de administrare, tratamente, metode, sau alegerea produselor care vor fi aplicate. Ingrasamintele minerale trebuie sa fie folosite numai in cadrul unui program care sa se refere la fertilitatea pe termen lung, impreuna cu alte tehnici cum ar fi administrarea de materie organica, ingrasamintele verzi, rotatii ale culturilor si fixarea azotului de catre plante. Ingrasamintele minerale trebuie sa fie aplicate in formele in care se gasesc si sunt preluate din natura si nu trebuie sa fie facute mai solubile prin tratamente chimice, altele decat adaugare de apa si amestecare cu alte substante acceptate, de origine naturala. Cresterea fertilitatii solului se realizeaza prin practici culturale cum ar fi: rotatia culturilor, ingrasaminte verzi, culturi ascunse, culturi intercalate, reziduuri vegetale si animale reciclabile, pasunat prin rotatie, si lucrari ale solului. Principii generale pentru procesarea produselor agricole ecologice Productia ecologica si procesarea se bazeaza pe un numar de principii si idei. Toate sunt importante si aceasta lista nu intentioneaza sa stabileasca vreo prioritate in ceea ce priveste ordinea importantei lor. Principiile cuprind: producerea de cantitati suficiente de alimente, fibre si alte produse de calitate superioara; activitate compatibila cu ciclurile si sistemele naturale vii prin intermediul solului, plantelor si animalelor, din intregul sistem de productie; recunoasterea impactului social si ecologic mai larg al sistemului de productie si procesare ecologic si in cadrul acestuia; mentinerea si sporirea fertilitatii si activitatii biologice a solurilor pe termen lung, utilizand metode culturale, biologice si mecanice adaptate la conditiile locale, in opozitie cu metodele conventionale care se bazeaza pe inputuri; mentinerea si sporirea biodiversitatii agricole si naturale in ferme si in imprejurimile acestora, prin utilizarea sistemelor durabile de productie si protectie a habitatelor salbatice de plante si animale; mentinerea si conservarea diversitatii genetice prin atentia acordata managementului resurselor genetice din cadrul fermei; promovarea utilizarii responsabile si conservarii apei, florei si faunei acvatice; utilizarea, pe cat posibil, a resurselor regenerabile in sistemele de productie si procesare si evitarea poluarii si deseurilor; stimularea productiei si desfacerii la nivel local sau regional; crearea unui echilibru armonios intre cultivarea plantelor si cresterea animalelor; asigurarea unor conditii de viata care sa permita animalelor sa-si exprime caracteristicile principale ale comportamentului lor firesc; 6

 utilizarea materialelor de ambalare biodegradabile, reciclabile si reciclate; furnizarea, catre toti cei implicati in productia si procesarea ecologica, a unei calitati care sa le satisfaca nevoile fundamentale, in cadrul unui mediu de munca sigur si sanatos; sprijinirea formarii unui intreg lant de productie, procesare si distributie, just din punct de vedere social si resposabil din punct de vedere ecologic; recunoasterea importantei cunostintelor locale si sistemelor de agricultura traditionale, protejarea acestora si desprinderea de invataminte din acestea. Principiul sanatatii Agricultura ecologica trebuie sa asigure si sa sporeasca sanatatea solului, plantelor, animalelor, oamenilor si a intregii planete, ca tot unitar si indivizibil. Acest principiu releva faptul ca sanatatea indivizilor si a comunitatilor nu poate fi separata de sanatatea ecosistemelor solurile sanatoase produc culturi sanatoase care sustin sanatatea animalelor si a oamenilor. Sanatatea inseamna plenitudinea si integritatea sistemelor vii. Aceasta nu inseamna doar simpla absenta a bolilor, ci si mentinerea starii de bine sub aspectele conditiei fizice, mentale, sociale si ecologice. Trasaturile esentiale ale acestui concept sunt: imunitatea, elasticitatea si regenerarea. Rolul agriculturii ecologice in productie, procesare, distributie sau consum, este de a asigura si spori sanatatea ecosistemelor si organismelor, de la cele microscopice existente in sol pana la fiintele umane. In mod deosebit, agricultura ecologica este destinata producerii de alimente cu o calitate nutritiva superioara, care contribuie la prevenirea bolilor si la intretinerea starii de bine. In acest sens, trebuie evitata utilizarea ingrasamintelor, pesticidelor, medicamentelor si aditivilor alimentari care pot avea efecte daunatoare asupra sanatatii. Principiul ecologic Agricultura ecologica trebuie sa se bazeze pe sisteme si cicluri ecologice vii, sa lucreze cu acestea, sa incerce sa le stimuleze si sa le sustina. Acest principiu precizeaza locul agriculturii ecologice in cadrul sistemelor ecologice vii. Conform acestui principiu, productia se bazeaza pe procese ecologice si pe reciclare. Alimentatia si starea de bine se realizeaza prin ecologizarea mediului specific de productie. De exemplu, in cazul culturilor agricole, mediul specific este solul; in cazul animalelor, acesta este ecosistemul fermei; in cazul pestilor si organismelor marine, acesta este mediul acvatic. Sistemele de agricultura ecologica, pastorit si de recoltare a produselor din natura trebuie sa corespunda ciclurilor si echilibrelor ecologice din natura. Aceste cicluri sunt universale, insa functionarea lor are un specific local. Managementul ecologic trebuie adaptat conditiilor locale, sub aspect ecologic, metodelor de cultivare si locului ocupat de aceasta. Este necesara reducerea inputurilor, prin refolosirea, reciclarea si managementul eficient al materialelor si energiei, cu scopul mentinerii si imbunatatirii calitatatii mediului, precum si pentru conservarea resurselor. Agricultura ecologica trebuie sa ajunga la un echilibru ecologic prin organizarea sistemelor de productie agricola, gospodarirea habitatelor si intretinerea diversitatii genetice si agricole.

Este necesar ca toti cei care produc, proceseaza, comercializeaza sau consuma produse ecologice sa protejeze si sa ajute mediul inconjurator care apartine tuturor, inclusiv peisajul, clima, habitatele, biodiversitatea, aerul si apa. Principiul corectitudinii Agricultura ecologica trebuie sa dezvolte relatii care sa asigure corectitudinea in privinta mediului inconjurator comun si a conditiilor de viata. Corectitudinea este exprimata prin echitate, respect, dreptate si consideratie fata de lumea inconjuratoare, atat in relatiile dintre oameni, cat si in relatiile dintre oameni si alte fiinte vii. Acest principiu subliniaza faptul ca toti cei implicati in agricultura ecologica trebuie sa dezvolte relatii umane intr-o maniera care sa asigure corectitudinea, la toate nivelurile, fata de toti cei implicati: fermieri, muncitori, procesatori, distribuitori, comercianti si consumatori. Agricultura ecologica trebuie sa asigure tuturor celor implicati o buna calitate a vietii si sa contribuie la independenta alimentara a acestora si la reducerea saraciei. Scopul agriculturii ecologice este de a produce o cantitate suficienta de alimente si alte produse de buna calitate. Acest principiu insista asupra faptului ca animalelor trebuie sa li asigure conditii de viata in conformitate cu caracteristicile lor fiziologice, comportamentul natural si starea de bine. Resursele naturale si de mediu, utilizate pentru productie si consum, trebuie sa fie gestionate intr-o maniera corecta, din punct de vedere social si ecologic, si trebuie sa tina cont de responsabilitatea fata de generatiile viitoare. Corectitudinea necesita sisteme de productie, distributie si comercializare oneste si echitabile, care sa tina cont de costurile reale sociale si de mediu. Principiul administrarii Agricultura ecologica trebuie administrata intr-o maniera prudenta si responsabila, pentru a proteja sanatatea si bunastarea generatiilor actuale si vitoare, si a mediului. Agricultura ecologica este un sistem viu si dinamic, care raspunde cerintelor si conditiilor interne si externe. Cei care practica agricultura ecologica pot spori eficienta si productivitatea, insa nu cu riscul de a pune in pericol sanatatea si bunastarea organismelor vii. Ca urmare, trebuie sa fie evaluate noi tehnologii, iar metodele existente trebuie revazute. Trebuie avut grija ca intelegerea ecosistemelor si a agriculturii sa nu fie incompleta. Acest principiu stabileste ca prudenta si responsabilitatea reprezinta 8

elementele esentiale ale strategiilor de management, dezvoltare si alegere a tehnologiilor in agricultura ecologica. Este necesar ca stiinta sa se asigure ca agricultura ecologica este sanatoasa, sigura si valida din punct de vedere ecologic. Totusi, cunostintele stiintifice singure nu sunt de ajuns. Experienta practica, intelepciunea acumulata si cunostintele traditionale si locale ofera solutii viabile, verificate in timp. Agricultura ecologica trebuie sa previna aparitia unor riscuri majore, prin adoptarea unor tehnologii corespunzatoare si evitarea celor nesigure, precum ingineria genetica. Deciziile trebuie sa reflecte valorile si cerintele tuturor celor care ar putea fi afectati, prin procese transparente si participative. Principii generale pentru combaterea daunatorilor, bolilor si buruienilor Sistemul de agricultura ecologica utilizeaza metode biologice si culturale pentru a preveni pierderile inacceptabile datorate daunatorilor, bolilor si buruienilor. Aceste sisteme utilizeaza culturi agricole si soiuri bine adaptate mediului, cu un program de fertilitate echilibrat, in scopul de a mentine fertile solurile cu o activitate biologica intensa, rotatii ale culturilor adaptate la conditiile locale, culturi asociate, ingrasaminte verzi si alte practici ecologice recunoscute, asa cum sunt descrise in standarde. Daunatorii, bolile si buruienile trebuie sa fie controlate prin aplicarea constienta a uneia sau mai multor masuri combinate, dupa cum urmeaza: alegerea unor culturi agricole si soiuri corespunzatoare; programe de rotatii ale culturilor corespunzatoare; prasit mecanic; protectia dusmanilor naturali ai daunatorilor prin asigurarea unui habitat favorabil, cum ar fi gardurile vii, amplasarea de cuiburi si zone ecologice tampon care conserva vegetatia originara cu scopul asigurarii de adaposturi pentru dusmanii daunatorilor; ecosisteme diversificate. Acestea vor fi diferite in functie de zonele geografice. De exemplu, zone tampon pentru prevenirea eroziunii, sisteme agroforestiere, rotatia culturilor, culturi intercalate etc.; combaterea termica a buruienilor; pregatirea patului germinativ; inamici naturali, inclusiv imprastierea pradatorilor si parazitilor; preparate biodinamice acceptate, provenite din piatra de moara, gunoi de grajd sau plante; mulcitul si cositul; pasunatul animalelor; controlul mecanic, cum ar fi capcane, bariere, lumina si zgomot; sunt permise metode fizice pentru controlul daunatorilor, bolilor si buruienilor, inclusiv folosirea temperaturilor ridicate. Este restrictionata sterilizarea termica a solurilor pentru combaterea daunatorilor si bolilor. Prin intermediul acestei lucrari se urmareste analizarea principiilor care stau la baza agriculturii ecologice, prin faptul ca respectarea acestora contribuie la pastrarea resurselor naturale i a ecosistemelor pentru generatile viitoare. Principii generale pentru cresterea animalelor Cresterea animalelor in sistem ecologic se bazeaza pe o relatie armonioasa intre terenul agricol, plante si animale, respectul pentru nevoile fiziologice si de comportament ale animalelor si furajarea cu nutreturi de buna calitate, produse ecologic. 9

Figura 1 - Metabolismul anual al nutrienilor pentru o vac care produce 5000 l de lapte anual. Operatorul trebuie: sa asigure nutreturi adecvate de buna calitate, produse ecologic; sa mentina o densitate corespunzatoare a animalelor, dimensiunea cardurilor sau a turmelor si rotatii ale culturilor care sa favorizeze un comportament natural al animalelor; sa mentina calitatea resurselor naturale si a mediului inconjurator; sa utilizeze metode de crestere a animalelor care reduc stresul, sustin sanatatea si bunastarea animalelor, previn bolile si parazitii si evita utilizarea medicamentelor veterinare alopatice; sa aplice practici de management care promoveaza folosirea durabila a terenurilor si a apei. Operatorul trebuie sa se asigure ca mediul, facilitatile, densitatea animalelor si marimea turmelor corespund nevoilor animalelor si asigura: spatiu suficient pentru miscarea libera a animalelor si posibilitatea ca acestea sa desfasoare un comportament normal;

10

 suficient aer curat, apa, alimente si lumina naturala pentru a fi satisfacute nevoile animalelor; acces la locurile de odihna, adaposturi si protectia adecvata impotriva luminii solare, temperaturii, precipitatiilor, noroiului si vantului, pentru reducerea stresului animalelor; mentinerea structurilor sociale prin asigurarea ca turmele de animale nu sunt tinute izolat de alte animale din aceleasi specii; materiale de constructie si echipamente de productie care sa nu dauneze in mod semnificativ sanatatii oamenilor sau animalelor. Conditiile de adapost trebuie sa asigure: acces indestulator la apa proaspata si hrana corespunzatoare necesitatilor animalelor; spatiu suficient pentru ca animalele sa stea in pozitie naturala, sa se poata aseza usor, sa se poata intoarce si ingriji singure, sa adopte toate pozitiile naturale si sa efectueze toate miscarile naturale, cum ar fi sa se intinda sau sa dea din aripi; daca animalele necesita asternut, trebuie sa li se puna la dispozitie materiale naturale adecvate; constructia trebuie sa asigure izolarea, incalzirea, racirea si aerisirea cladirii, care sa permita circulatia aerului, evacuarea prafului, temperatura, umiditatea relativa a aerului si concentratiile de gaze din aer, la nivele care sa nu dauneze animalelor; pasarile, iepurii si porcii nu trebuie tinuti in custi; animalele sa fie protejate de daunele produse de animale salbatice si pradatoare; Toate animalele trebuie sa aiba acces la pasuni, la spatiu pentru exercitii in aer liber sau pentru alergat, ori de cate ori cerintele fizice ale animalului, vremea si starea terenului o permit. Aceste zone pot fi partial acoperite. Animalele pot fi inchise temporar din cauza conditiilor de vreme aspre sau datorate absentei pasunilor din cauza unor conditii temporare sau sezoniere.

Figura 2 - Grajd cu aternut, capacitai pentru stocarea hranei, groap de gunoi i rezervor pentru stocarea urinei. 1: grajd, 2: incint pentru stocarea furajrlor, 3: platform , 4: rezervor pentru mustul de gunoi, 5: canale pentru scurgerea mustului de gunoi. (preluat dupa Codul de Bune Practici Agricole elaborat de Lituania)

11

Animalele trebuie sa poata alerga liber. Animalele trebuie hranite cu furaje proaspete, acolo unde aceasta este o metoda mai convenabila de utilizare a resurselor de teren decat pasunatul.Bunastarea animalelor nu trebuie compromisa. Produsele apicole Apicultura este o activitate importanta care contribuie la protectia mediului ambiant si la productia agricola si forestiera, prin activitatea de polenizare a albinelor. Caracterizarea produselor apicole ca fiind obtinute dupa metodele de productie ecologica este strans legata atat de tratamentele aplicate stupilor, cat si de calitatea mediului inconjurator. Aceasta caracterizare depinde, de asemenea, de conditiile de extragere, prelucrare si depozitare a produselor apicole In cazurile in care un operator administreaza mai multe unitati apicole aflate in aceeasi zona, toate unitatile trebuie sa respecte cerintele din prezentele norme metodologice. Aceasta publicatie revede practicile nutritionale si de management care permit producatorilor sa creasca porci in conditii naturale sau intr-o maniera potrivita pentru certificarea ecologica. A fost stabilita si discutata in aceasta revizuire, o lista extinsa de cerinte pentru productia ecologica de carne de porc. Studiul analizeaza homeopatia in cresterea animalelor in sistem ecologic si de asemenea obstacolele care apar in aplicatiile ei. In plus, aici sunt recomandarile pentru practici si cercetari. In ultimele doua decenii, durabilitatea este unul din cele mai importante domenii ale cercetarilor din agricultura si din cresterea animalelor.

12

Scopul acestei lucrari este de a raspunde intrebarilor despre Sistemul de Productie al rumegatoarelor mici pentru a discuta si a remarca posibilitatile daca exista, si pentru a imbunatii durabilitatea sistemului de productie ecologic a rumegatoarelor mici. Scopul acestei lucrari este de a oferi o privire de ansamblu asupra productiei septelului ecologic din Europa pentru a sumariza rezultatele obtinute in productia ecologica in termeni ca productie, impactul asupra mediului si calitatea productiei si sa se adreseze marilor schimbari din productia ecologica in viitor.

1.1 Finantare pentru agricultura ecologica

Targul National pentru Agricultura se organizeaza n fiecare an, pe parcursul a doua zile, in cadrul caruia vor avea loc discutii intre bancheri, investitori, asiguratori si intreprinzatorii din industria agro-alimentara, in cautarea surselor alternative de finantare, intr-un cadru propice dezvoltarii unor proiecte viabile pentru viitor. Spre deosebire de o expozitie obisnuita, elementul de noutate adus de targul PROFINN 2007(targul National) este (la fel ca si la editiile anterioare) facilitatea oferita de organizatori de a avea intalniri atent programate cu toti vizitatorii (inscrisi, in prealabil, pe baza completarii unui formular de inscriere). In acest mod, discutiile intre expozanti (institutii finantatoare) si vizitatori (intreprinzatori aflati in cautarea celei mai bune solutii de finantare a proiectelor) vor beneficia de un castig real si actual de informatii. In paralel cu expozitia vor fi organizate o serie de manifestari speciale - conferinta, lansari si prezentari de produse de finantare si asigurare, workshop cu tematici de actualitate din domeniul financiar bancar, ce vor trata subiecte actuale de maxim interes pentru actorii grupului tinta: microintreprinderi, IMM-uri, fermieri si asociatii de fermieri ce activeaza in agricultura si industria alimentara. Agricultura ecologica este o resursa pentru Romania. Fructe mari i foarte aspectuoase, toate de aceeasi marime. Legume extrem de colorate si apetisante, cu acelasi aspect de poza decupata dintr-o revista. Este o imagine comuna in super-marketuri. La fel ca si parerea majoritatii consumatorilor, care remarca faptul ca, de cele mai multe ori, aceste legume sau fructe nu mai au aproape nimic din gustul lor natural. Foarte multe firme din ziua de azi incearca sa isi atraga clientii prin reclame la produsele alimentare pe care le comercializeaza si despre care afirma ca sunt ca la mama acasa. Doua aspecte din viata de zi cu zi care demonstreaza faptul ca revenirea la o agricultura naturala, in care nu se utilizeaza chimicale,este prioritara,pe masura ce consumatorii sunt tot mai exigenti. Uniunea Europeana pune un accent deosebit pe obtinerea produselor vegetale sau animale prin procedee ecologice si ii incurajeaza pe cei care doresc sa practice o astfel de agricultura. Revenirea, insa, la aceste procedee nu este tocmai simpla, intrucat regulile sunt foarte stricte, astfel incat produsul final sa fie intr-adevar complet natural, ecologic. Agricultura ecologica (termen similar cu agricultura organica sau biologica) este un procedeu modern de a cultiva plante, de a ingrasa animale si de a produce alimente prin utilizarea acelor procedee si tehnologii care se apropie foarte mult de legile naturii, nu utilizeaza fertilizanti si pesticide de sinteza, stimulatori si regulatori de crestere, hormoni, antibiotice si sisteme intensive de crestere a animalelor. Agricultura ecologica se deosebeste, astfel, fundamental de agricultura conventionala. Procesul si procedurile de obtinere a produselor ecologice sunt reglementate de reguli si principii de productie 13

stricte, care pleaca de la calitatea pe care trebuie sa o aiba pamantul si pana la obtinerea efectiva a produsului final. Rolul acestui sistem de agricultura este de a produce hrana mult mai curata,mai potrivita metabolismului organismului uman,dar in deplina corelatie cu conservarea si dezvoltarea mediului. Organismele modificate genetic si derivatele lor sunt interzise in agricultura ecologica. Respectarea regulilor si a principiilor agriculturii ecologice, reglementate prin legislaia naionala, respectiv controlul intregului lant de obtinere a unui produs ecologic de la pamant si pana la produsul final, se face de organisme de inspectie si certificare, infiintate in acest scop, care elibereaza certificatul de produs ecologic. Trecerea de la agricultura conventionala la cea ecologica nu se face brusc, ci prin parcurgerea unei perioade tranzitorii, numita perioada de conversie. Aceasta este perioada pe care fermierii o au la dispozitie pentru adaptarea managementului fermei la regulile de productie ecologica. In scopul informarii corecte a consumatorului, produsele ecologice trebuie sa fie etichetate, in conformitate cu regulile specifice privind etichetarea, respectiv cu Ordinele comune nr. 417/13.09.2002 i nr. 110/7.10.2002 ale ministrului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor si ale presedintelui Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, pentru aprobarea regulilor specifice privind etichetarea produselor agroalimentare ecologice. In conformitate cu aceste acte legislative, eticheta produselor ecologice trebuie sa contina, in plus fata de mentiunile obligatorii de pe eticheta alimentelor, mentiuni specifice modului de producie ecologic. Aceste meniuni sunt: referirea la modul de productie ecologic, ca de pilda ,,produs obtinut din agricultura ecologica, precum si numele si codul organismului de inspectie si certificare care a efectuat controlul unitatii si a eliberat certificatul de produs ecologic. De asemenea, eticheta unui produs ecologic va cuprinde in mod obligatoriu sigla ,,AE, ce reprezinta pentru consumatori o garantie a faptului ca produsul ce poarta aceasta sigla este obtinut prin agricultura ecologica. Utilizarea ingrasamintelor ecologice nu este conditionata de momentul aderarii, pentru ca legislatia din acest domeniu este armonizata cu legislatia comunitara. Una dintre regulile de productie in agricultura ecologica este aceea ca fermierii care cultiva pamantul dupa metodele ecologice trebuie sa foloseasca numai ingrasamintele permise in agricultura ecologica.

1.2. Pasii si masurile necesare pentru o agricultura ecologica

In agricultura ecologica exista cativa pasi care trebuie urmati: Pasul 1 Informare Pentru a practica agricultura ecologica, producatorul trebuie sa aiba cunostinte minime despre acest sector, pe care le poate obtine de la Directiile pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala Judetene (DADR), de la Agentia Nationala de Consultanta Agricola si de la oficiile judetene ale acesteia, de la Federatia Nationala pentru Agricultura Ecologica si de la asociatiile de producatori de agricultura ecologica. Pasul 2 - Inregistrarea activitatii Urmatorul pas este acela de a-si inregistra activitatea ca producator, procesator, importator, distribuitor, comerciant in agricultura ecologica la Directia pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala din judetul unde se afla unitatea/ferma, prin completarea fiselor de inregistrare care ii confera calitatea de producator in agricultura ecologica. 14

Pasul 3 - Contract cu un organism de inspectie si certificare In vederea inspectiei fermei sale si pentru obtinerea certificatului de produs ecologic, producatorul trebuie sa incheie un contract cu un organism de inspectie i certificare aprobat de MAPDR. Pasul 4 - Organizarea comercializarii In vederea valorificarii produselor ecologice, producatorul se va adresa firmelor ce au in activitate comercializarea produselor ecologice si isi va afisa oferta pe site-ul ce cuprinde cererea si oferta de produse ecologice. Produsul agro-alimentar ecologic trebuie sa fie insotit de certificatul de produs ecologic, in original, emis de un organism de inspectie si certificare aprobat de MAPDR. Exportul se face in conformitate cu prevederile legislatiei interne privind exportul produselor agroalimentare si cu acordurile si conventiile din domeniu la care Romania este parte. Masura consta intr-un numar de activitati pilot voluntare la care fermierii vor fi invitati sa participe in schimbul unor plati anuale pe o perioada de minim 5 ani. Acordul care va rezulta va lua forma unui contract semnat de fermier si Agentia SAPARD. Fiecare contract va fi specific pentru fiecare fermier in parte. In cadrul acestei masuri vor fi oferite fermierilor, urmatoarele 3 sub-masuri pilot: 1. Conservarea solului si protectia impotriva eroziunii: -Transformarea terenului arabil in pajisti (grassland). Cultivarea terenului arabil cu amestecuri de ierburi perene, exceptand prasitoarele. Amestecurile obligatorii de ierburi se vor recomanda pentru fiecare amplasament tinand cont de volumul si distributia precipitatiilor si conditiile pedologice . Nu se pasuneaza in primul an - actiuni care merg dincolo de Bunele Practici Agricole. In anii urmatori se practica pasunatul rational pentru a asigura regenerarea anuala a pajistii. Nu se folosesc ingrasaminte de sinteza si pesticide - actiuni conforme cu Bunele Practici Agricole. -Amenajarea de benzi inierbate (aplicabila la terase in culturi perene cand panta e mai mare de 8%).Amplasarea de benzi inierbate orientate pe directia generala a curbelor de nivel. Pentru zonele cu precipitatii medii anuale peste 650 mm benzile vor fi inclinate cu 1 - 1,5 % fata de curbele de nivel, spre emisari sau debusee , inclinate spre josul pantei pentru a crea scurgeri de apa - actiuni care merg dincolo de Bunele Practici Agricole. Acestea nu vor fi pasunate si nu se vor utiliza pesticide si ingrasaminte chimice - actiuni conforme cu Bunele Practici Agricole. Latimea minima a benzii inierbate este de 5 m. Distanta maxima intre benzile inierbate este de 80 m - actiuni care merg dincolo de Bunele Practici Agricole. - Infiintarea de cultura verde ascunsa pe teren arabil dupa recoltat. Culturile verzi ascunse care vor fi utilizate ca ingrasaminte verzi sau furaje, trebuie infiintate imediat (nu mai tarziu de 30 zile) dupa recoltarea culturii principale. Dupa aceste culturi aratul se efectueaza nu mai tarziu de 2 saptamani inainte de semanatul urmatoarei culturi. Se folosesc amestecuri de culturi anuale (graminee, leguminoase, rapita, mustar, etc.). Inierbarea se face cu lucrari superficiale prin discuit, renuntand la lucrarea de arat - actiuni in plus fata de Bunele Practici Agricole. 2. Conservarea biodiversitatii prin practici agricole traditionale: -Mentinerea unor zone temporar umede prin cultivarea traditionala a orezului. Se vor introduce asolamente de cel putin 33% orez - actiuni in plus fata de Bunele Practici Agricole, si fara utilizarea fertilizantilor minerali pe baza de azot si pesticide ,actiuni 15

conforme Bunelor Practici Agricole; - Conservarea pasunilor si fanetelor alpine prin asigurarea exploatarii rationale a acestora cu o incarcatura de 0,3 - 0.5 UVM / hectar - actiune conforma Bunelor Practici Agricole; - Eliminarea efectelor eroziunii prin suprainsamantare cu specii autohtone, intretinerea suprafetelor prin cosit cel putin o data pe an, nu inainte de data de 15 iunie, prevenirea acidifierii solului, prin neutilizarea a cel putin 20 % din suprafata pasuni neutilizate prin rotatie timp de un an - actiuni in plus fata de Bunele Practici Agricole, si renuntarea la fertilizarea cu ingrasaminte minerale, pesticide sau insecticide -- actiuni in plus fata de Bunele Practici Agricole. 3. Agricultura ecologica: - Conversia la metode ecologice de productie agricola; - Mentinerea metodelor de productie ecologica existente. Solicitantul trebuie sa respecte urmatoarele conditii generale pentru a fi eligibil: Sprijinul va fi acordat potentialilor beneficiari care intra voluntar intr-o schema de agromediu si care incheie contracte pentru aplicarea obligatiilor privind masurile de agromediu pe o perioada de cinci ani. Potentialii beneficiari vor prezenta un plan de agromediu al intregii ferme. De asemenea potentialii beneficiari vor dovedi tinerea registrelor de ferma si pregatirea contabilitatii fermei (detaliat in procedura de implementare). Potentialul beneficiar trebuie sa dovedeasca ca indeplineste, pe intreaga suprafata, standardele verificabile ale bunelor practici agricole. Potentialii beneficiari vor face dovada proprietatii terenului sau a arendarii-concesionarii sau alt document care sa certifice dreptul de utilizare a terenului conform legislatiei in vigoare pentru cel putin 5 ani de la data cererii primei compensatorii prin masura SAPARD, in vederea realizarii actiunilor de agromediu. Beneficiarii finali vor anexa planurile cadastrale ale intregii suprafete detinute, care se solicita la primariile locale si trebuie avizate de Oficiul Judetean de Cadastru si Publicitate Imobiliara. Beneficiarii acestei masuri trebuie sa aplice Bunele practici agricole pe intreaga suprafata pe care o detin nu numai pe parcelele pentru care au solicitat sprijin financiar. Responsabilul legal si/sau tehnic al proiectului trebuie sa dovedeasca experienta profesionala in domeniu dovedita prin copie a diplomei de studii sau a unui document care sa dovedeasca o experienta de cel putin 3 ani in domeniu (copie dupa cartea de munca) si un angajament scris ca acesta sau unul din angajati va urma un curs de pregatire profesionala in cadrul masurii, iar pentru beneficiarii submasurii un curs suplimentar de instruire (imbunatatirea pregatirii profesionale), inainte de efectuarea primei plati a primei compensatorii. Contractul de finantare va cuprinde angajamentele reciproce ale statului roman si ale beneficiarului de sprijin. Beneficiarii trebuie sa-si dea acordul in scris ca vor oferi cunostinte despre metode agricole de productie proiectate sa protejeze mediul si sa mentina peisajul rural la cererea altor producatori agricoli. Ca o conditie de eligibilitate, standardele verificabile ale Bunelor Practici Agricole, trebuie sa fie respectate pe intreaga suprafata a fermei in cadrul masurii "Metode agricole de productie proiectate sa protejeze mediul si sa mentina peisajul rural". Toti fermierii care primesc sprijin in baza masurii trebuie sa indeplineasca standardele verificabile ale Bunelor Practici Agricole pe durata proiectului lor de agromediu. Aceste standarde trebuie sa fie indeplinite pe toata suprafata agricola administrata de catre detinatorul proiectului. Sprijinul de agromediu va compensa numai fermierii care aplica masurile pentru 16

trecerea dincolo de Bunele Practici Agricole. Aceasta este asigurata, deoarece, cerintele fiecarei sub masuri, implica mai mult decat oricare dintre activitatile identificate ale Bunei Practici Agricole. In cadrul legislatiei Uniunii Europene "buna practica agricola" este definita in baza ca "standard de ferma pe care un fermier rezonabil trebuie sa-l indeplineasca in regiunea mentionata". In Romania, standardul minim al Bunei Practici Agricole este interpretat in conformitate cu legilatia de mediu legata de activitatile agricole. Acolo unde a fost cazul, au fost introduse referiri aditionale la versiunea initiala din 2002 a Codului Bunelor Practici Agricole (CBPA), pregatit in conformitate cu Cadrul de lucrul pentru a aproba Planul de Actiuni pentru protectia apei impotriva poluarii cu nitrati din surse agricole. Codul Bunelor Practici Agricole este o publicatie cu caracter consultativ care are ca scop recomandarea celor mai folositoare practici, masuri si metode care sa fie utilizate de catre fiecare fermier astfel incat sa protejeze mediul. Prevederile specifice ale Codul Bunelor Practici Agricole vor deveni obligatorii pentru fermieri din zonele desemnate ca fiind cu continut ridicat de nitrati ca urmare a implementarii Directivei CE Nitrati privind protectia apelor impotriva poluarii cauzate de nitratii din sursele agricole. Buna Practica Agricola este un concept nou care se aplica in Romania si este esential sa se asigure ca standardele verificabile propuse sa fie a) relevante pentru actualele probleme de mediu; b) clare si practice pentru fermierii pentru a le adopta in actualul context agronomic si socio-economic. Implementarea programelor pilot de agromediu prin masura furnizeaza o oportunitate importanta pentru a testa care dintre standardele de buna practica se potrivesc Romaniei si, care pot fi cel mai clar definite si usor de controlat la nivelul fermei. Au fost identificate 4 domenii pentru Bunele Practici Agricole care au derivat din legislatia de agromediu specifica, referitoare la activitatile fermierilor din Romania si anume: Protectia apei; Protectia solului; Protectia plantelor; Conservarea biodiversitatii. In cadrul acestei masuri fermierii pot participa la una sau toate submasurile, concomitent, iar in cadrul aceleiasi submasuri la toate actiunile cu exceptia submasurii A: conservarea solului si protectia impotriva eroziunii, unde este redat tabelul de combinatie a actiunilor si care dintre acestea pot fi derulate concomitent. Producatorii din agricultura ecologica care solicita prima compensatorie vor trebui sa respecte legislatia elaborata in acest domeniu si anume: sa detina calitatea de producator in agricultura ecologica (fisa de inregistrare aprobata de DADR si avizata de MAPDR) si sa aiba un contract cu un organism de inspectie si certificare acreditat de MAPDR, in vederea controlului si certificarii; certificatul de produs ecologic emis de un organism de control acreditat de MAPDR (pentru producatorii certificati); Mentionam ca legislatia nationala este integral armonizata cu legislatia UE si a fost creata si structura institutionala necesara pentru implementarea acestei legislati. Primele compensatorii pentru conversie vor fi acordate pe durata primilor doi / trei ani de conversie (dupa cum se poate vedea in Planul de Dezvoltare, deoarece perioada de conversie difera pentru fiecare tip de cultura), si atunci cand productia este certificata, 17

beneficiarilor care incheie angajamente cu Agentia Sapard privind masurile de agromediu pe o perioada de cel putin cinci ani de la data incheierii contractului de finantare. Submasurile detaliate mai sus sunt actiuni pilot de agromediu si vor fi amplasate astfel: Submasura A: "Combaterea si prevenirea eroziunii solului": Din totalul de 42 de judete ale Romaniei, eroziunea solului peste limita admisibila este prezenta in 34 judete. Tinand cont de forma si intensitatea eroziunii solului s-a propus ca implementarea sub masurii A sa se realizeze in urmatoarele 7 judetele: Vrancea (17 tone/ha/an), Alba (14,3 tone/ha/an), Prahova (14,2 tone/ha/an), Dambovita (14 tone/ha/an), Valcea (12 tone/ha/an) , Buzau (12 tone/ha/an) si Bacau (12 tone/ha/an). Submasura B: "Conservarea biodiversitatii prin practici agricole traditionale": Pentru actiunea pilot "Mentinerea de zone temporar umede prin cultivarea traditionala a orezului" s-au selectat 7 judete ca zone pilot din Lunca si Delta Dunarii: Braila, Ialomita, Calarasi, Constanta, Teleorman, Olt, Dolj. Submasura C: "Agricultura ecologica": Va fi aplicabila in cinci judete: Suceava (12,4 mii ha), Galati (16 mii ha), Timisoara (7,4 mii ha), Calarasi (8 mii ha), Arad (3 mii ha). Participarea fermierilor la masura de agromediu va fi voluntara, dar odata acceptati ei isi vor angaja participarea pentru maximum 5 ani. Platile vor fi acordate numai acelor beneficiari care realizeaza activitatile in termen, conform contractului de agromediu. Produsele agricole din Uniunea Europeana sunt unice prin calitatile ai diversitatea lor. Insa pe o piata globala in continua expansiune suntem nevoiti sa ne dublam eforturile de a le evidentia in ochii consumatorilor. Nu este suficient sa producem alimente ai bauturi de excelenta calitate. Trebuie totodata sa utilizam instrumente de marketing bine gandite pentru a le promova. Asemenea proiecte pot sprijini substantial producatorii autohtoni intr-o lume din ce in ce mai competitiva", a motivat Mariann Fischer Boel, Comisarul European pentru agricultura ai dezvoltare rurala, decizia de finantare. Inca din decembrie 2000, Consiliul a hotarat sa aloce asistenta financiara comunitara pentru masurile de informare ai promovare a produselor agricole pe piata interna a Uniunii. Masurile vizate includ relatii publice ai actiuni de promovare ai publicitate, proiectate pentru a evidenta avantajele produselor UE in termeni de calitate, igiena, siguranta, valori nutritive, ambalare, tehnici de productie nepoluante etc. Sunt eligibile de asemenea campaniile de informare privind standardele europene de calitate. Uniunea finanteaza 50% din bugetul acestor proiecte, restul reprezintand contributia organizatiilor profesionale care initiaza proiectele sau a statelor membre, prin bugetele lor interne. In fiecare an, pana la data de 30 noiembrie, organizatiile profesionale interesate pot depune propunerile de proiect in statul membru din care fac parte. Acesta realizeaza o selectie preliminara ai trimite Comisiei lista programelor acceptate. Ulterior Comisia evalueaza programele ai decide care dintre acestea vor beneficia efectiv de finantare UE. Gospodarii romani de la tara sunt generosi cu rudele sau cunostintele lor. Dar daca mincarea este produsa pe bani pentru altii, ea poate fi si otravita. De aceea, consumatorul de produse ecologice trebuie sa poata avea incredere ca produsul pe care il maninca este unul ecologic. Daca ai rude la tara, ai incredere in ele. In cazul in care cumperi mincare de la magazin ai nevoie de certificator recunoscut, de incredere, care sa te asigure ca produsul acela cumparat este ecologic Se duce romanul la Adunatii Copaceni, cumpara rosii adevarate, varietati romanesti, gustoase, isi face porc la bunica in sat, lapte si brinza la femeia care vine pina la 18

apartament, cumpara ceva mere mici si gustoase din piata sau de pe marginea drumurilor subcarpatice, mere care culmea, sunt si mai ieftine, desi ar trebui sa fie mai scumpe..Din cauza asta nu avem piata interna. In citeva cuvinte, obiceiul cumpararii produselor ecologice certificate nu i se potriveste deocamdata romanului. Putem sa producem asadar doar pentru export, pentru Occident sau alte zone ale lumii care nu au taranii lor, cu agricultura de subzistenta, cu rude la oras, care sa le manance porcul. Romania poate sa produca foarte bine dar si mult cantitativ in sistem de agricultura ecologica certificata. Se vede bine ca suntem popor cu sapa, via, tuica, albinele si pescuitul si mai putin cu vaporul si cu vinzarile. Nu avem ce face, dar va trebui sa invatam sa si vindem bine. A devenit imperativ acum ca statul sa ajute fermierii ecologici sa-si promoveze produsele ecologice certificate si sa vinda. Altfel, in urmatorii ani putem inregistra demotivarea lor.

Tarile europene - ca Germania, care este si cea mai mare consumatoare de produse ecologice certificate - si-au propus ca 20% din totalul agriculturii lor sa fie convertita la agricultura ecologica certificata in urmatorii citiva ani. Am aflat de curind ca, totusi, in ultimii doi ani, Germania se misca destul de incet pe directia tintita. Acest lucru se datoreaza importurilor de produse ecologice certificate, mai ieftine, din tarile Europei Centrale si de Est, tari care de altfel au conditii mai favorabile acestui tip de agricultura, in comparatie cu otravitele tari vest europene. Raportarile ministeriale de nivel national se refera la cifra de 100.000 ha certificate ecologic in anul 2005, inclusiv pajisti seminaturale, si estimeaza o crestere cu circa 50% in 2006. 19

Am vazut cum, in cadrul guvernului anterior, un anumit secretar de stat care pretindea atunci ca se ocupa cu integrarea europeana, transmitea informatii total false catre mass media, despre agricultura ecologica romaneasca, pentru a fi auzite de mediile Europei vestice, limitind, parca deliberat, accesul Romaniei la fondurile SAPARD destinate sprijinirii metodelor agricole de productie cu impact scazut asupra mediului. Aceste subventii ar fi putut sprijini un numar foarte mare de fermieri/gospodari romani, mai mici, e adevarat, practicanti de agricultura ecologica, necertificata insa la acel moment. Astazi, secretarul de stat mai sus pomenit este vicepresedinte al unei companii care pretinde ca realizeaza si vinde productie ecologica de lapte si brinzeturi pe piata internationala. Din interiorul companiei, situatia este cu totul alta in ce priveste respectarea standardelor de procesare, iar preocuparea pentru productia ecologica este din ce in ce mai mica. Desi profiturile pot sa fie mari, trebuie inteles totusi ca piata internationala de produse ecologice este imatura. Productia poate sa fie realizata relativ usor, certificarea de asemenea, asa incat, in ultimii trei ani, datorita zvonurilor ca preturile pe piata de produse ecologice sunt mari, a fost inregistrata o supraproductie la nivel mondial. Aceasta din urma a generat insa o scadere mare a preturilor platite la fermier pe produsele ecologice. Multi fermieri nu au reusit sa-si vinda produsele la preturi de produse ecologice si ca urmare le-au vindut ca produse conventionale, la preturi mai mici. In anii din urma, verile secetoase, pe care le infatisam din ce in ce mai des pe fondul schimbarilor climatice globale, au facut ca plantele de cultura din cimpurile ecologice sa nu resimta stresul chimic suplimentar al otravurilor imprastiate in agricultura conventionala. Ca urmare, productiile ecologice au fost mai mari, relativ la culturile conventionale din aceeasi regiune. Ceea ce conteaza pentru orice fermier sunt banii cu care ramine in palma dupa ce scade cheltuielile din cistiguri . In agricultura ecologica fermierii romani investesc putin si pot sa scoata mult. Intr-un an, imi amintesc, profitabilitatea griului romanesc ecologic a fost de trei ori mai mare decit a griului conventional. Implementarea acestei politici este o risipa de resurse. Cu disperare am explicat decidentilor de nenumarate ori ca sansele politicilor promovate sunt nule din punct de vedere al dezvoltarii pe baze reale a agriculturii ecologice certificate in Romania. Tot ce au facut a fost sa introduca un sistem ineficient de comanda si control in loc sa adopte un model functional in economia de piata. Masura din cadrul programului SAPARD, menita sa antreneze Romania in cheltuirea banilor Uniunii Europene prin acordare de subventii pe perioade de cel putin cinci ani, catre acei gospodari care practica o agricultura prietenoasa mediului in zone sensibile ecologic, este un esec recunoscut deja. Aceasta masura, formulata si aplicata corect, ar fi putut sa aduca plati directe de 325 de euro pe hectar pe an, catre orice fermier care in ferma lui practica anumite metode agricole (dintr-o lista) ce protejeaza mediul fermei. Cu bunavointa si creativitate din partea Ministerului s-ar fi putut obtine inca si mai multi bani UE. Din pacate, un destept din Ministerul Agriculturii a considerat ca stie ce face, si intr-o perioada scurta de o luna, in noiembrie-decembrie 2004, in ceata de sfirsit de an suprapusa peste euforia preluarii puterii de noii guvernanti, reface fisa Masurii si o trimite la Comisia Europeana intr-o forma neimplementabila. Comisia, care se grabeste sa ne integreze ,o accepta asa, si rezultatul este ca 35 de milioane de euro din programul SAPARD nu pot fi cheltuite intr-un scop in care Romania are in mod natural nenumarate puncte tari. 20

Una dintre principalele facilitati pe care le ofera portalul gratuit agricultura-ecologica.ro este traducerea directa si instantanee a ofertelor de cumparare si de vinzare din limba romana in limba engleza, chiar din momentul publicarii lor, prin simpla utilizare a unor campuri predefinite. Alte facilitati importante sint: conversia simultana si automata a preturilor in EUR, $ si RON; linku-uri utile dedicate agriculturii ecologice, Buletin Informativ periodic precum si acces la stiri din agricultura. Site-ul poate fi folosit ca lexicon roman-englez in sprijinul comunicarii de catre fermieri a ofertelor de produse agricole in 2 limbi simultan. Echipa agricultura-ecologica.ro intentioneaza sa dezvolte aceasta parte adaugand liste de termeni pentru inca 5 limbi (olandeza, germana, franceza, italiana si spaniola). Pentru organisme de certificare, inspectori si fermieri portalul ofera un sistem automat de management a informatiilor din ferma, accesibil de pe internet si care ajuta la evaluarea instantanee a neconformitatilor cu standardele. Acest sistem ofera posibilitatea realizarii de prognoze si sinteze privind productia agricola ecologica. Instuitia de care au dat dovada constructorii portalului prin dezvoltarea unei platforme online care leaga capacitatea romaneasca de productie cu cea de cumparare si consum de pe pietele europene a fost repede confirmata. Printre utilizatorii inregistrati in sectiunea comercianti se regasesc deja companii din Olanda, Italia si Marea Britanie. Vizitatorii online provin din Romania, Statele Unite, Germania, Olanda, Marea Britanie, Italia, Franta, Spania, Austria, dar si din Japonia.

21

CAPITOLUL II 2. AGRICULTURA BIOLOGICA

Agricultura biologica urmareste obtinerea de alimente prin metode de cultura care respecta mediul inconjurator, adica excluzind utilizarea pesticidelor si ingrasamintelor chimice de sinteza. Dupa Claude Aubert ("L'agriculture biologique", Paris 1970), agricultura biologica este "agricultura bazata pe observarea legilor vietii care constau in a nu hrani direct plantele cu ingrasaminte solubile ci fiintele vii din sol care elaboreaza si furnizeaza toate elementele de care plantele au nevoie."

2.1. Metode si tehnici specifice agriculturii biologice

Metodele necesare si tehnicile specifice agriculturii biologice sunt: fertilizarea solului cu ingrasaminte organice (balegar, ingrasaminte verzi si composturi, ingrasamintele chimice solubile fiind interzise) acoperirea solului (se asigura astfel protectia impotriva uscarii lui) folosirea de ingrasaminte minerale naturale (fosfati, praf de roca, calciu provenit din var, ingrasaminte din alge marine) rotatia culturilor - in cicluri de 6 sau 12 ani -(pentru a da sanse solului sa nu se deterioreze - monoculturile fiind interzise) araturi usoare si nu foarte adinci (15 - 18 cm, fara rasturnarea brazdelor) dezburuienare mecanica, manuala sau termica inlaturarea parazitilor prin mijloace biologice

22

2.2. Principiile agriculturii biologice

Principiile agriculturii biologice sunt urmatoarele: produce alimente de inalta calitate nutritiva ; respecta si protejeaza ecosistemele naturale si diversitatea lor genetica ; promoveaza si diversifica ciclurile biologice in sinul sistemelor agrare, respectind microorganismele, flora si fauna solului ; mentine si ameliorareaza fertilitatea solului prin folosirea de ingrasaminte naturale (balegar, ingrasaminte verzi si compost) ; utilizeaza resurse naturale si reinnoibile regionale ; asigura pentru animalele din crescatorii conditii pentru ca acestea sa isi poata exterioriza comportamentul specific ; mentine diversitatea genetica a sistemelor agrare ; asigura pentru agricultori un cistig suficient si a un mediu de lucru sanatos si sigur; tine cont de impactul tehnicilor de cultura asupra mediului si asupra oamenilor;

2.3. Agricultura biologica in viata noastra o necesitate

In prezent agricultura biologica se constituie intr-o alternativa fata de practica obisnuita a agriculturii moderne, de tip intensiv, o agricultura care cauta sa respecte legile naturii si ale vietii, pornind de la urmatoarele concepte: - solul este un organism viu; - exista inca multe procese biologice pe care nu le cunoastem, iar o serie de observatii practice, socotite empirice, pot fi folosite cu rezultate bune; - unele interventii ale omului n procesele biologice din sol, au efecte uneori pe o perioada lunga de timp; - introducerea in ciclul biologic a unor substante chimice de sinteza, pot avea efecte periculoase asupra ecosistemului, intrucat in natura nu exista sisteme enzimatice specifice, pentru degradarea acestora; - unele tehnici agricole traditionale, cu caracter empiric nu sunt daunatoare pentru mediul nconjurator; - tehnicile agricole moderne, precum chimizarea, mecanizarea si irigarea intensa, se constituie n interventii agresive. Nr. Crt. 1 Denumirea proiectului Cercetari privind realizarea tehnologiei armonizate de mecanizare a lucrrilor de eliberare a Tipul rezultatului Efecte scontate la finalizarea proiectului -introducerea in fabricaie a unui tocator de resturi vegetale performant la nivelul masinilor similare de plan mondial, cu indici de lucru ridicai si pre de cost redus 23

1.Experimentare ME Definitivare constructiva 2.Evaluare rezultate Definitivare PE

terenurilor agricole, prin integrarea unui echipament tehnic de tocare a resturilor vegetale. Cercetarea i realizarea unei semanatori de cereale paioase cu dozare mecanica centralizata si distributie pneumatica destinata tractoarelor de puteri mari in vederea promovarii unei tehnologii moderne de infiintat culturi agricole

1 Evaluare rezultate; Definitivare documentatie executie ME

-realizarea unei semanatori cu indici calitativi de lucru si performante ridicate; -alinierea la tipologia produselor specifice realizate in UE;

Scopul principal al agriculturii biologice consta in realizarea de produse agroalimentare cu un continut ridicat n substante cu rol biologic activ, care sa nu prejudicieze sanatatii omului si mediului nconjurator. Obtinerea de produse agroalimentare superioare calitativ, se realizeaza prin stimulare naturala, prin stabilirea unei armonii ntre natura si plantele de cultura, lucru realizabil cu interventii cat mai putine din partea omului si mai ales a nefolosirii produselor chimice realizate industrial. Agricultura biologica se bazeaza in principiu pe ridicarea continutului solului n materie organica prin folosirea ingrasamintelor organice naturale (gunoi de grajd, compost, ingrasaminte verzi,etc.) Agricultura biologica nu se limiteaza numai la pregatirea si folosirea composturilor, ci se integreaza si cu alte masuri tehnice si anume: - asolamentul multianual cu leguminoase; - lucrarea solului ct mai la suprafata, fara intoarcerea brazdei si cu practicarea periodica a subsolajului; - renuntarea la ngrasamintele chimice obtinute pe cale industriala si utilizarea de forme minerale naturale greu solubile; - reducerea sau renuntarea la combaterea chimica a buruienilor, daunatorilor si a bolilor plantelor. In unele variante ale agriculturii biologice, pe langa masurile tehnice se pune accent pe actiunea de ntarire a cresterii si dezvoltarii plantelor. In tarile Uniuniii Europene, ca si in S.U.A. si Canada, exista un curent favorabil pentru practicarea acestui tip de agricultura, ca si pentru existenta unei piete paralele, mai scumpa, pentru fructele si legumele realizate prin aceasta varianta. In aceste tari, au luat fiinta asociatii profesionale ale acestor producatori, care organizeaza cursuri de pregatire si formare profesionala, pentru cei interesati de acest domeniu. In tara noastra, o activitate meritorie desfasoara Asociatia Bioagricultorilor din Romnia BIOTERRA, cu 24

sediul n Cluj (nfiintata n 1997) si Asociatia Nationala de Agricultura Biologica BIOAGRIROM, (nfiintata n 1998), cu sediul la Brasov.

2.4. Agricultura biologica si increderea consumatorilor

Certificarea, etichetarea si sistemele de control au fost in centrul discutiei in Comisia pentru agricultura saptamana trecuta, cand aceasta a votat un raport privind agricultura biologica. Constientizarea problemelor de siguranta alimentara si mediu de catre consumatori a contribuit la dezvoltarea agriculturii biologice in UE in ultimii ani. Parlamentul European este preocupat de pastrarea increderii consumatorilor, impiedicarea contaminarii cu organismele modificate genetic si cresterea importurilor. Reprezentand 3,6% din suprafata agricola a Uniunii Europene, cu o crestere de 30% pe an, agricultura biologica este unul din cele mai dinamice sectoare din agricultura UE; cu toate acestea, in unele state membre estice este nevoie inca de dezvoltarea acestui potential. Un produs bio" este un produs pentru care nu s-au folosit pesticide. Agricultura biologica respecta consumatorul, dar si mediul inconjurator si biodiversitatea si se bazeaza pe reciclare, rotatia culturilor, interzicerea organismelor modificate genetic (OMG) si a hormonilor si antibioticelor in cresterea animalelor. Comisia Europeana a prezentat in 2004 o comunicare intitulata Planul de actiune european in materie de alimentatie si agricultura biologice", care a fixat 21 de zone de actiune desemnate sa faciliteze dezvoltarea sectorului. In acest text, Comisia recunoaste pentru prima data ca agricultura biologica joaca un rol important in atingerea obiectivelor noii politici agricole comune (PAC) si sprijina abordarea bazata pe cerere pentru stimularea agriculturii biologice. Comisia sugereaza revizuirea legislatiei UE existente pentru redarea mai clara a principiilor si obiectivelor agriculturii biologice, pentru depasirea disfunctiilor pietei interne, completarea si imbunatatirea standardelor si eficientizarea importurilor. Parlamentul European a redactat un raport asupra propunerii Comisiei Europene pentru un regulament privind productia alimentelor biologice si etichetarea acestora. Raportul, redactat de deputata franceza Marie-Hlne Aubert (Verzi), a fost adoptat in Comisia pentru agricultura pe 27 februarie. Textul spune ca cererea consumatorilor continua sa creasca si este acoperita din ce in ce mai mult de produse importate, care pun probleme noi in privinta certificarii si etichetarii". Principala controversa la Parlamentul European este legata de etichetarea produselor biologice". Pentru PE, produsele biologice" nu ar trebui sa contina organisme modificate genetic. Legile actuale insa permit etichetarea produselor drept biologice, chiar daca acestea contin 0,9% organisme modificate genetic (marja accidentala permisa). Unele tari cer reducerea acestei marje la 0,2%. Pentru doamna Aubert insa, ceea ce conteaza nu este marja accidentala, ci luarea de masuri de catre statele membre pentru evitarea contaminarii accidentale. Principalele recomandari ale raportului Aubert sunt: * organismele modificate genetic sau produsele obtinute din acestea nu pot fi folosite in productia biologica si nici in medicina veterinara * folosirea logo-ului european pe produsele alimentare ce contin 95% materie prima bio" si folosirea referintei UE-biologic" sunt obligatorii; ramane posibila si folosirea altor logouri. 25

* consolidarea etichetarii pentru a preveni neregularitati la cumparare si import * operatorii din tarile terte trebuie sa prezinte un certificat eliberat de o autoritate comunitara; PE doreste extinderea acestei reguli la restaurante, cantine, produse din lana, uleiuri esentiale * regulamentul ar trebui sa urmeze procedura de codecizie, deoarece acopera productia si distribuirea de produse alimentare pe piata interna. In urma votului, raportorul Aubert a spus: In contextul cresterii cererii pentru produsele biologice, si al cresterii ofertei, trebuie sa garantam pentru consumatori siguranta produselor. Avem nevoie de reguli de etichetare care sa asigure informarea consumatorului in legatura cu locul de provenienta al produsului si standardele de calitate al procesului de productie. In garantarea sigurantei consumatorului, sunt limite care nu trebuie depasite: excluderea clara a organismelor modificate genetic si a substantelor sintetice (ca pesticidele) si interzicerea fermelor 'impartite' intr-o parte conventionala si una biologica". Raportul Aubert va fi dezbatut in plen la sfarsitul lunii martie. Deoarece votul in comisie a fost strans asupra multor parti ale textului, pot aparea schimbari si in sesiune. Ministrii agriculturii din cele 27 de state membre vor avea cuvantul final asupra acestui subiect in iunie. Constientizarea problemelor de siguranta alimentara si mediu de catre consumatori a contribuit la dezvoltarea agriculturii biologice in UE in ultimii ani. Parlamentul European (PE) este preocupat de pastrarea increderii consumatorilor, impiedicarea contaminarii cu organismele modificate genetic si cresterea importurilor. Reprezentand 3,6% din suprafata agricola a Uniunii Europene, cu o crestere de 30% pe an, agricultura biologica este unul din cele mai dinamice sectoare din agricultura UE; cu toate acestea, in unele state membre estice este nevoie inca de dezvoltarea acestui potential. Un produs bio este un produs pentru care nu s-au folosit pesticide. Agricultura biologica respecta consumatorul, dar si mediul inconjurator si biodiversitatea si se bazeaza pe reciclare, rotatia culturilor, interzicerea organismelor modificate genetic (OMG) si a hormonilor si antibioticelor in cresterea animalelor.Un produs bio este un produs pentru care nu s-au folosit pesticide. Agricultura biologica respecta consumatorul, dar si mediul inconjurator si biodiversitatea si se bazeaza pe reciclare, rotatia culturilor, interzicerea organismelor modificate genetic (OMG) si a hormonilor si antibioticelor in cresterea animalelor. Comisia Europeana a prezentat in 2004 o comunicare intitulata Planul de aciune european in materie de alimentatie si agricultura biologice, care a fixat 21 de zone de actiune desemnate sa faciliteze dezvoltarea sectorului. In acest text, Comisia recunoaste pentru prima data ca agricultura biologica joaca un rol important in atingerea obiectivelor noii politici agricole comune (PAC) si sprijina abordarea bazata pe cerere pentru stimularea agriculturii biologice.Comisia Europeana a prezentat in 2004 o comunicare intitulata Planul de actiune european in materie de alimentatie si agricultura biologice, care a fixat 21 de zone de actiune desemnate sa faciliteze dezvoltarea sectorului. In acest text, Comisia recunoaste pentru prima data ca agricultura biologica joaca un rol important in atingerea obiectivelor noii politici agricole comune (PAC) si sprijina abordarea bazata pe cerere pentru stimularea agriculturii biologice. Comisia sugereaza revizuirea legislatiei UE existente pentru redarea mai clara a principiilor si obiectivelor agriculturii biologice, pentru depasirea disfunctiilor pietei interne, completarea si imbunatatirea standardelor si eficientizarea importurilor.Comisia 26

sugereaz revizuirea legislaiei UE existente pentru redarea mai clar a principiilor i obiectivelor agriculturii biologice, pentru depasirea disfunctiilor pietei interne, completarea si imbunatatirea standardelor si eficientizarea importurilor. Parlamentul European a redactat un raport asupra propunerii Comisiei Europene pentru un regulament privind productia alimentelor biologice si etichetarea acestora. Raportul, redactat de deputata franceza Marie-Hlne Aubert (Verzi), a fost adoptat n Comisia pentru agricultura pe 27 februarie. Textul spune ca cererea consumatorilor continua sa creasca si este acoperita din ce in ce mai mult de produse importate, care pun probleme noi in privinta certificarii si etichetarii.Parlamentul European a redactat un raport asupra propunerii Comisiei Europene pentru un regulament privind productia alimentelor biologice si etichetarea acestora. Raportul, redactat de deputata franceza Marie-Hlne Aubert (Verzi), a fost adoptat n Comisia pentru agricultur pe 27 februarie. Textul spune ca cererea consumatorilor continua sa creasca si este acoperita din ce in ce mai mult de produse importate, care pun probleme noi in privinta certificarii si etichetarii. Principala controversa la Parlamentul European (PE) este legata de etichetarea produselor biologice. Pentru PE, produsele biologice nu ar trebui sa contina organisme modificate genetic. Legile actuale insa permit etichetarea produselor drept biologice, chiar daca acestea contin 0,9% organisme modificate genetic (marja accidentala permisa). Unele tari cer reducerea acestei marje la 0,2%. Pentru doamna Aubert insa, ceea ce conteaza nu este marja accidentala, ci luarea de masuri de catre statele membre pentru evitarea contaminarii accidentale.Principala controversa este legat de etichetarea produselor biologice. Pentru PE, produsele biologice nu ar trebui sa contina organisme modificate genetic. Legile actuale insa permit etichetarea produselor drept biologice, chiar daca acestea contin 0,9% organisme modificate genetic (marja accidentala permisa). Unele tari cer reducerea acestei marje la 0,2%. Pentru doamna Aubert insa, ceea ce conteaza nu este marja accidentala, ci luarea de masuri de catre statele membre pentru evitarea contaminarii accidentale. Principalele recomandari ale raportului Aubert sunt: - organismele modificate genetic sau produsele obtinute din acestea nu pot fi folosite in productia biologica si nici in medicina veterinara; - folosirea logo-ului european pe produsele alimentare ce contin 95% materie prima bio si folosirea referintei UE-biologic sunt obligatorii; ramane posibila si folosirea altor logouri; - consolidarea etichetarii pentru a preveni neregularitati la cumparare si import; - operatorii din tarile terte trebuie sa prezinte un certificat eliberat de o autoritate comunitara; PE doreste extinderea acestei reguli la restaurante, cantine, produse din lana, uleiuri eseniale. - regulamentul ar trebui sa urmeze procedura de codecizie, deoarece acopera productia si distribuirea de produse alimentare pe piata interna. In urma votului, raportorul Aubert a spus: In contextul cresterii cererii pentru produsele biologice, si al cresterii ofertei, trebuie sa garantam pentru consumatori siguranta produselor. Avem nevoie de reguli de etichetare care sa asigure informarea consumatorului in legatura cu locul de provenienta al produsului si standardele de calitate al procesului de productie. In garantarea sigurantei consumatorului, sunt limite care nu trebuie depasite: excluderea clara a organismelor 27

modificate genetic si a substantelor sintetice (ca pesticidele) si interzicerea fermelor impartite intr-o parte conventionala si una biologica. Raportul Aubert va fi dezbatut in plin la sfarsitul lunii martie. Deoarece votul in comisie a fost strans asupra multor parti ale textului, pot aparea schimbari si in sesiune. Ministrii agriculturii din cele 27 de state membre vor avea cuvantul final asupra acestui subiect in iunie.

28

BIBLIOGRAFIE
Ion Scurtu si colaboratorii - Ecologie si protectia mediului nconjurator; Editura Independenta Economica, Pitesti, 1997. Ion Viorel si colaboratorii - Agricultura ecologica, Editura Alma Mater, Bucuresti, 2000. Mihai Bercea - Ecologie generala si protectia mediului; Editura Ceres, Bucuresti, 1998. Revista Soel-Survey-Februarie 2004 Revista Asociatiei Bioterra, Articolul Dezvoltarea si situatia agriculturii ecologice pe plan mondial si national , Autor : Prof. Dr. Man Cornel , USAMV Cluj-Napoca, Imre Albert, director executiv Bioterra, Pag 7 Revista Tribuna Economica nr 42/oct. 2003 Buletine informative SAPARD /2009

29