ATM, Tipul masticator tocator

Articulatia Temporo-mandibulara Este singura articulatie mobila a craniului. Apartine aparatului dento-maxilar si este cea mai evoluata articulatie a corpului omenesc. Este o articulatie de tip condilian. Suprafetele articulare sunt in numar de 2: fosa mandibulara cu tuberculul articular care apartin de osul temporal si condilul mandibulei. Fosa mandibulara are forma unei scobituri eliptice cu o adancime medie de 6-7mm. Axul mare este situat transversal, orientat dinspre antero-lateral spre postero-medial. Axele celor 2 fose pot fi transversale dar de cele mai multe ori converg spre gaura mare a occipitalului. Fisura pietro-timpanica imparte fosa mandibulara in 2 portiuni: -anterioara dependenta de articulatie -posterioara extraarticulara La adult bolta fosei mandibulare este formata dintr-o lama osoasa subtire care desparte articulatia temporo-mandibulara de neurocraniu. Anterior de fosa mandibulara se gaseste tuberculul articular care este format din radacina transversala a arcadei zigomatice. Tuberculul articular se prezinta ca o creasta alungita transversal convexa in sens antero-posterior si concava in sens transversal. Are o fanta posterioara, o muche anteriaora. Lungimea medie a fantei este de 9 mm. Intre panta tuberculului si orizontala de la Francfurt se formeaza un unghi cuprins intre 0 si 55 de grade. Aceasta inclinatie are o importanta deosebita in ghidarea miscarilor mandibulei. Dupa Costa, indivizii cu o panta cuprinsa intre 0 si 25 de grade prezinta o masticatie orizontala. Indivizii cu o panta intre 25 si 40 de grade au masticatie intermediara iar cei cu pante de peste 40 de grade au masticatie verticala. In anumite publicatii se considera in mod gresit ca tuberculul articular este specific omului si ca dezvoltarea sa incepe dupa varsta de un an si jumatate. Tuberculul articular exista si la mamifere si apare in stadiul fetal. In portiunea postero-laterala a a fosei mandibulare se gaseste o proeminenta situata inaintea fisurii pietro-timpanice. Aceasta este tuberculul post-glenoidal(tubercul articular posterior). Fosa mandibulara este acoperita de periost in timp ce tuberculul articular este acoperit cu un strat subtire de fibrocartilaj. Cea de-a 2-a suprafata articulara este ciondilul mandibulei care are forma unui trunchid e con cu baza mare situata superior. Suprafata sa articulara are forma elipsoidala, este mai mica decat suprafata articulara a temporalului. Diametrul mare masoara 188 pana la 22 mm este orientat transversal in timp ce diametrul mic orientat anteroposterior masoara 8-9mm. Condilul este unit cu portiunea postero-superioara a ramurei mandibulei printr-o coloana osoasa numita corp. Fiecare condil are un versant anterior si unul posterior, intre ele se gaseste o creasta rotunjita convexa in ambele sensuri. Creasta este paralela ca orientare cu fosa mandibulei. Versantul anterior si cresta sunt acoperite de cartilaj. Ele sunt articulare cu tuberculul anterior. Versantul posterior are o forma triunghiulara, cu varful in jos si este acoperit de periost. Discul articular este alcatuit din tesut fibrocartilaginos cu fibre orientate in directii diferite. I se descrie o fata superioara, una inferioara si o circumferinta. Fata superioara este mai intinsa decat cea inferioara. Studiata sectiune sagitala se observa ca este dispusa in forma unui s culcat. Anterior se gaseste o concavitate care receptioneaza tuberculul articular in timp ce partea posterioara convexa se gaseste in fosa mandibulara. Fata inferioara a discului este concava si cuprinde condilul mandibulei.

Pe sectiunea sagitala se observa ca discul este mai subtire in cenntru si segmetul sau posterior este mai gros decat cel anterior. Circumferinta discului adera de capsula articulara. Este acceptat ca discul are rolul de a adapta morfologic si functional cele 2 suprafete articulare care sunt incongruente. Pe de alta parte anumite insertii musculare pe disc (fibre din pterigoidianul lateral si fibre din maseter) au un rol activ in deplasarea anterioara a condilului mandibulei. Tot discului i se atribuie rolul de tampon intre suprafetele articulare osoase. Discul imparte spatiul articular in 2 compartimente: unul dispus intre osul temporal si disc, tapetat de membrana sinoviala superioara altul situat intre disc si condilul mandibulei, este tapetat de membrana sinoviala inferioara. Exceptional au fost descrise discuri perforate. Se considera ca apar in urma unor patologii. Mijloacele de unire a suprafetelor articulare sunt constituite din capsula articulara si ligamente. Capsula articulara este o membrana conjunctiva cu aspectul unui trunchi de con cu baza mare superioara care inconjoara articulatia. Superior se insera astfel: -anterior pe marginea anterioara a tubercului articular -posterior pe zona situata anterior de fisura pietro-timpanica -lateral se insera pe radacina longitudinala a procesului zigomatic -medial se insera pe baza spinei osului sfenoid. Insertia inferioara se realizeaza pe colul mandibulei. Suprafata articulara a casulei adera de discul articular. Aderenta separa spatiul articular in 2 compartimente. In capsula se gasesc 2 tipuri de fibre: -unele lungi, situate la exterior, intinse de la temporal la mandibula. -pe fata intetrna se gasesc fibre scurte, cu insertia osoasa pe temporal sau mandibula si cealalta insertie pe disc. In partea posterioara a capsulei se gasesc numeroase fibre elastice, dispuse posterior de fisura pietro-timpanica., spre osul timpanat. Acestea au rolul de a limita deplasarea inspre anterior a condilului mandibulei cat si de a-l readuce in pozitia initiala. Tipul masticator tocator Oasele sunt mai gracile, cantitatea de capsula este mai mica decat la tipul frecator, cu oase mai voluminoase. Din aceasta cauza la tipul tocator se produce mai des laxitatea capsulara. Ligamentele articulatiei temporomandibulare sunt ligamente intracapsulare si extracapsulare. Cele intracapsulare sunt formate din condensarea fibrelor lungi ale capsulei. Sunt descrise: ligamentul lateral, este puternic, se intinde intre radacina longitudinala a proc zigomatic si partea postero externa a colului mandibulei. A mai fost descris ligamentul medioal, mai putin individualizat. Fibrele acestuia se intind intre spina sfnoidului si regiunea posteromediala a colului mandibulei. Are o forma triunghiulara. Aceste ligamente au rolul de a limita deplasarea inspre lateral a condilului mandibulei. De asemenea impiedica deplasarea posterioara a condilului. Sunt descrise si 3 ligamente extracapsulare. Acestea sunt ligamentele craniomandibulare. Au un rol limitat in dinamica articulatiei. Ele sunt ligamentul stilo-mandibular:se intinde intre lig stiloidian si unghiul mandibulei. Lig sfenomandibular se insera pe spina sfenoidului si pe mandibula pe lingula si antilingula. Rafeul pterigomandibular este u rafeu fibros care se intinde intre procesul pterigoidian si extremitatea posterioara a liniei milo-hioidinene.