SOMAJUL

Omul, privit atat din punct de vedere economic, cat si ca realitate sociala si demografica, trebuie situat in centrul oricarei cercetari asupra dezvoltarii si evolutiei sistemului economic.In acest sens, abordarea problemei ocuparii fortei de munca reprezinta o prioritate absoluta a cercetarii stiintifice, inclusiv a celei economice. Somajul este astazi unul dintre dezechilibrele care afecteaza, in proportii diferite, toate tarile lumii.Existenta somajului este dovada cea mai elocventa a incapacitatii societatii de a utiliza cel mai important factor de productie:omul. Somajul sau ocuparea incompleta e fenomenul economic si social ce consta in faptul ca o parte a populatiei active (apta de munca) nu gaseste locuri de munca si nu se poate angaja.Conform definitiei Biroului Intenational al Muncii, in cadrul somajului se includ persoane apte de munca, in varsta de peste 15 ani, dar care nu au un loc de munca remunerat desi cauta de lucru si sunt disponibile pentru munca. Somajul este un dezechilibru intre cererea de munca si oferta de munca (cererea mai mica decat oferta), un dezechilibrun intre potentialul uman activ si potentialul uman efectiv utilizat.Somajul se concretizeaza in neincluderea in circuitul productiv a unei parti a celui mai important factor de productie, factorul munca.In acelasi timp, somajul este, pri continutul si consecintele sale, un fenomen social complex, una dintre afectiunile grave ale societatii contemporane. Dincolo de etimologia si de sensul literal al termenilor, pentru a fi considerat somer o persoana trebuie sa indeplineasca,conform criteriilor Biroului International al Muncii, o serie de conditii: sa fie apta de munca si in varsta de munca, sa nu aiba un loc de munca remunerat, sa fie disponibila pentru munca, sa poata incepe lucrul imediat, sa caute efectiv un loc de munca. Din punct de vedere istoric, somajul se prezinta astfel: 1.inainte de primul razboi mondial-primele statistici au fost realizare de sindicate in Marea Britanie,a caror functie fiind asigurarea membrilor sai impotriva somajului.Rata somajului calculata de sindicate se obitnea raportand numarul beneficiarilor asigurarii contra somajului (nr.somerilor) la numarul total al lucratorilor asigurati.Rata medie a somajului in perioada 1853-1889 este, in general, sub 5%.De-a lungul intregului interval,rata somajului variaza intre 0.9% si 11.9%.Conform analizei facute de unii soecialisti, evolutia ratei somajului se potriveste cu evolutia indicelui real al PNB:in perioadele de crestere economica, somajul a fost scazut, in timp ce in fazele de recesiune acesta a explodat. 2. perioada 1914-1944-primul razboi mondial a deteminat o reducere puternica a somajului, care a ramas scazut pana in 1920. Dupa 1920, somajul a inceput sa creasca, mai ales in Marea Britanie unde a atins rate inalte. In anii '30, somajul creste rapid, iar apoi treptat scade, fiind acum randul SUA sa inregistreze niveluri medii mai ridicate ale somajului. Fenomenele dominante sunt recesiunile bruste care au inceput in 1920,1921 si dupa 1929. In ceea ce priveste cauzele somajului interbelic, exista o diputa puternica intre scolile de istorie economica.Una dintre acestea, condusa de D.K. Benjamin si L.A. Kochin considera ca somajul a fost determinat de inceperea acordarii de ajutoare de somaj. 3.perioda postbelica-somajul a fost constant si mai mult scazut.Cei 20 de ani de dinainte de 1940 au inregistrat rate medii ale somajului de aproximativ 12% in Marea

Britanie si 12.5% in SUA.Cei 30 de ani dupa 1945 s-au caracterizat prin rate medii ale somajului de doar 2.2% in Marea Britanie si 4.2% in SUA, si acelasi lucru s-a intamplat in toate tarile: Australia, Canada, Noua Zeelanda, Europa Occidentala, Japonia, America Latina. Asadar somajul afecteaza in perioada actuala circa 35 milioane de oameni, situatia agravandu-se considerabil dupa 1970-1975. In perioda1974-1984, deci in decurs de un deceniu, somajul absolut s-a trplat, ajungasnd de la 10 milioane la 30 milioane si atingand astazi cifra record de 35 milioane someri, adica peste 8% din populatia activa. O observatie intersanta care se poate face e ca, intre nivelul de dezvoltare economica si rata somajului exista o corelatie puternica, in sensul ca tarile dezvoltate se confrunta cu un somaj mai redus, dar exista si exceptii: tari cu dezvoltare economica deosebita, cum ar fi Franta sau Marea Britanie, care au un somaj ridicat, precum si tari nu atat de avansate din punct de vedere economic, cum ar fi Portugalia, Norvegia, Turcia, dar cu un somaj mai moderat. Ocuparea deplina a fortei de munca a fost considerata mult timp ca un rezultat firesc al jocului cererii si ofertei pe piata muncii. Marea depresiune a anilor '29, '33, si somajul masiv care au insotit-o au demolat mitul echilibrului automat si ocuparii depline. Astazi, prevenirea si diminuarea somajului sunt deziderate majore ale politicii economice si sociale, dar si obiective prioritare a toriei macroeconomice. Problema populatiei si ale muncii i-au preocupat pe ganditori inca inaintea constituirii economiei politice ca stiinta. Mercantilistii sunt printre primii preocupati de rolul populatiei ca factor primordial al puterii nationale. Doctrina mercantilista considera relatia populatie-dezvoltare ca fiind bazata pe reciprocitate: crestera populatiei permite obtinerea cu usurinta a fortei de munca si, mai departe, dezvoltarea industriei si comertului, dupa cum si dezvoltarea economica permite ocuparea unui numar tot mai mare de oameni, cu efecte favorizante asupra cresterii demografice. Aceasta din urma are ca efect cresterea fortei de munca, reducerea salariilor, a costurilor si deci a preturilor. Pilonii centrali ai teoriei clasice asupra ocuparii si somajului sunt teza ocuparii depline a fortei de munca si a rolului regulator al mecanismului pietei.Somajul la clasici era o consecinta pasagera a jocului muncii, dar decalajul care poate aparea la un moment dat intre cerere si oferta se anuleaza imediat prin ajustarea salariilor. La neoclasici problema echilibrului pietei muncii si a folosirii fortei de munca ocupa un spatiu restrans. Accentul in analiza economica este pus la ei asupra comportamentului microeconomic. Echilibrul pietei muncii se formeaza, la fel ca in cazul pietei bunurilor obisnuite, prin confruntarea cererii si ofertei. Minusurile modelului neoclasic de analiza sunt evidente si decurg in principal din premisele adoptate: existenta concurentei perfecte pe toate pietele, lipsa incertitudinilor, a constrangerii, neluarea in calcul a timpului, a monedei, a statului, a diferentelor intre indivizi. In urma practicii realizate in ultimii 6 ani (1991-1996) a cazuisticii intalnite se poate incerca o clasificare a formelor de somaj in functie de diferite criterii: 1.dupa originea somajului: -somaj conjunctural sau ciclic, crare exista ca urmare a reducerii activitatii economice in timpul fazelor de recesiune sau criza -somaj structural, datorat schimbarilor care au loc in stuctura economica teritoriala, sociala a productiei (activitatii economice) -somaj tehnologic, format pe baza schimbarilor prin inlocuirea unor tehnologii vechi cu altele noi, si prin restrangerea locurilor de munca in urma reorganizarii unitatii -somaj sezonier, intalnit in anumite profesiuni din constructii, lucrari publice, agricultura

-somaj frictional, care corespunde perioadei necesare trecerii la alta munca, sau pentru cautarea primului loc de munca 2. din punct de vedere al intensitatii: -somaj deghizat, mai ales in tarile putin dezvoltate, si este caracterizat prin existenta de ocupatii aparente ale caror productivitate si remunerare sunt foarte slabe -somaj total, atunci cand salariatii sunt eliberati complet in cursul anului din procesul de productie -somaj partial, salariatii lucreaza numai o parte din ziua sau saptamana legala de lucru primind un salariu redus 3. din punct de vedere al cauzalitatii: -somaj involuntar, care corespunde unei situatii de "neocupare" a unei persoane active, apte de munca si in varsta de munca, care nu are un loc de munca, dar doreste sa lucreze -somaj voluntar, include persoanele apte de munca, aflate fara munca, ori care se in cautare de munca

Consecintele economico-sociale ale somajului

Somajul ca fenomen economico-social antreneaza o serie de costuri, intre care cel mai evident este cel pentru somerii insisi. Este vorba de costul personal, direct, costul pierderii de venituri, pierderea egala cu diferenta dintre salariul net avut anterior intrarii in somaj si ajutorul de somaj. Somajul afecteaza, pe planul cel mai general intreaga societate: statul pierde impozite pe venituri pe care le-ar fi perceput de la salariati dac acestia n-ar fi fost afectati de somaj,trebuind sa plateasca in plus si servicii medicale, sociale pentru someri; operatorii economici pierd profiturile pe care le-ar fi putut obtine daca ar fi utilizat intregul personal; intreaga populatie a tarii pierde veniturile suplimentare pe care le-ar fi putut obtine ca o consecinta a unei productii nationale superioare; in acelasi timp cresterea somajului mareste oferta de munca, ceea ce poate conduce la o scadere generala a salariilor; mai mult somajul este o sursa potentiala pentru fapte criminale si antisociale. Dintre consecintele pozitive ale somajului se pot aminti: somajul constituie o rezerva de forta de munca pentru acoperirea cererii suplimentare de munca in anumite perioade; creaza premise pt reducerea salariilor, si pe aceasta baza a costurilor si preturilor; creaza relatii de concurenta mai puternice intre salariai cu efecte favorabile asupra rezultatelor muncii lor.

Strategii de prevenire si combatere a somajului

In esenta, strategia exprima o conceptie generala si unitara privind modul de determinare a unor scopuri si obiective fundamentale pe termen lung, precum si modul de indeplinire a acestora. Amploarea si profunzimea tranformarilor produse in modul de dezvoltare a tarilor occidentale in contextul tranzitiei la societatea postindustriala determina necesitatea elaborarii si aplicarii unor strategii in domeniile principale ale economiei si societatii, intre care cel al folosirii fortei de munca. Prevenirea somajului ridica o alta problema strategica, cea a prioritatii acordata stiintei si invatamantului, ca investitii in capitalul uman-cea mai importanta resursa a cresterii si dezvoltarii economice. O alta directie strategica de actiune pentru prevenirea si combaterea somajului porneste de la intelegerea modificarilor in structura demografica a pouplatiei, cu efecte directe asupra populatiei apte de munca. Politici macroeconomice de combatere a somajului Principala cauza a somajului in special a celui ciclic, este insuficienta crestere economica. Ca urmare trebuie actionat prioritar in directia relansarii cresterii economice.

Rolul esential aici revine statului, care prin mecanismele fiscale si monetare de care dispune, trebuie sa dea un impuls cresterii economice spontane si durabile. Statul nu trebuie sa se substituie initiativei private, ci doar sa-i creeze conditii de manifestare.Solutia fundamentala pt reducerea rela a somajului ramane crearea de locuri de munca. Una din cauzele esentiale ale somajului contemporan, cu deosebire ale celui structural este inadecvarea, nepotrivirea dintre structura si nivelul de pregatire al fortei de munca si cerntele pietei. Pregatirea si orientarea profesionala, ca si recalificarea si reconversia personalului trebuie sa reprezinte coordonate majore ale unei strategii de lupta impotriva somajului. Politici microeconomice de flexibilizare a pietei muncii Optica moderna privind solutiile pt reducerea somajului, vizeaza flexibilitatea pietei muncii, care cuprinde urmatoarele aspecte: -flexibilitatea cantitativa extena :adaptarea efectivului de forta de munca la variatia cererii, concedieri -flexibilitatea cantitativa interna:diferite formule de dimensionare a volumului timpului de munca in functie de evolutia cererii de munca -externalizarea -flexibilitatea functionala -flexibilitatea salariilor

Protectia sociala a somerilor

Tratarea eficienta a somajului presupune din patrea statului, in primul rand, un sistem coerent de mijloace de prevenire si diminuare a somajului, dar, in al doilea rand, si o politica de protectie sociala a somerilor. Protectia sociala cuprinde un ansamblu de masuri (servicii, prestatii banesti, prestatii fiscale) concretizate in venituri obtinute de populatie prin redistribuirea si prin masuri de revalorizare prin care sunt contracarate efectele inflatiei (prin indexare) sau discrepantele ce pot aparea intre categorii de venituri. In ceea ce priveste modul de organizare distingem trei trepte: indemnizatia (asigurarea) de somaj, asistenta(ajutorul) de somaj si ajutorul social. In primul nivel se inscrie indemnizatia acordata pentru o anumita perioada stabilita de lege, finantata prin cotizatii sociale si subventii bugetare. In al doilea nivel se incadreaza cei ce beneficiaza de un anumit ajutor inca o perioada de timp dupa expirarea celei prevazute de indemnizatia de somaj, acest ajutor fiind de regula finantat de stat. Al treilea nivel, ajutorul social, se acorda celor cu o situatie materiala deosebit de precara care au iesit de sub incidenta primelor doua niveluri. Acest sistem are un caracter diversificat si este reglementat de stat. Cresterea si dezvoltarea economica sunt procesele si obiectivele fundamentale ale oricarei economii nationale, strans legate de resursele, de factorii de productie utilizati, insa, somajul exista si va exista dintotdeauna.

Bibliografie:

MANIAC EUGEN: SOMAJUL, editursa "Calauza", 1998 BADULESCU ALINA: SOMAJUL IN ROMANIA, cluj-napoca, 1997 net:www.google.com ANCAN ADELA, grupa I, rise