UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE I MEDICIN VETERINAR BUCURETI FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMIC N AGRICULTUR I DEZVOLTARE RURAL MASTER: MANAGEMENTUL

CALITII I INOVAIEI

Economie agroalimentara
Organisme modificate genetic Conf.univ. Gina Fintineru

Masterand, anul I: Guilescu Mihai

Organisme modificate genetic 1. Introducere

Omul s-a preocupat dintotdeauna de ameliorarea si selectionarea acelor specii, vegetale sau animale, pe care le-a socotit a raspunde cel mai bine nevoilor sale de subzistenta. Dar numai in ultimele doua decenii, odata cu formdabilul avant al geneticii, el a reusit sa obtina, prin manipulari specifice, mai intai in laborator, apoi si pe terenurile de cultura, organisme cu alte caracteristici decat cele naturale. Acestea sunt denumite OGM, adica organisme genetic modificate. In teorie, reteta obtinerii unui OGM este cat se poate de simpla. Se ia o planta, un animal sau un microb, careia i se grefeaza una sau mai multe gene apartinand altei plante, care insa poseda acele caracteristici sau functii pe care vrem sa i le transmitem cobaiului. Lucrul este posibil deoarece, de la microbi, trecand prin vegetale, si pana la animale, toate fiintele vii utilizeaza acelasi limbaj genetic. In practica insa, un organism transgenic nu se obtine chiar ata de usor. Pentru un pepene, de pilda, sunt necesare cel putin sase luni de munca. Iar pentru o vaca sau orice alt mamifer, in functie de ritmul de reproducere a animalului, procesul poate dura de la unu la cativa ani. Pe de alta parte, atunci cand se introduce o gena noua intr-un organism, aceasta se poate prinde oriunde, chiar si la nivelul unei gene care codifica producerea unei proteine vitale pentru respectivul organism, ceea ce inseamna, practic, ratarea tentativei. In medie, pentru o capra, de pilda, e nevoie de manipularea a 500-1000 de embrioni, pentru a putea spera ca se obtine o singura capra viabila, fara anomalii si totodata purtatoare a caracterului dorit. Pentru multi dintre sustinatorii manipularilor genetice, medicina de maine va fi cu siguranta transgenica. Fructe-vaccin, bacterii-dopante, lapte-medicament, toate acestea sunt posibile si chiar pe cale sa se realizeze. Anumite proteine umane, precum insulina (folosita la tratarea diabetului) sau EPO (care stimuleaza producerea de globule rosii), sunt fabricate de pe acum de microbi. Ne putem asadar inchipui ca, nu peste multa vreme, vor aparea chiar ferme specializate in cresterea acelor animale modificate genetic, care, prin laptele lor, vor oferi in acelasi timp si un medicament (anume sintetizat de respectivul animal). De mai bine de 15 ani, o echipa de cercetatori australieni se incapataneaza sa obtina, prin manipulari genetice, primul trandafir albastru. Ei au reusit sa obtina gena responsabila de culoarea albastra a petuniilor, pe care nu aveau decat sa o introduca in codul genetic al trandafirului pentru a obtine prima floare albastra. In ciuda eforturilor depuse, cercetatorii nu au reusit sa culeaga trandafirul albastru si asta nu din vina petuniei. Asta deoarece ei au reusit sa grefeze aceeasi gena bleu la garoafe, iar varietatile transgenice astfel obtinute, una mov si una indigo, au primit numele de Moondust (pulberea Lunii) si Moonshadow (umbra Lunii). Motivul refuzului trandafirului de a deveni albastru avea sa fie gasit la nivelul celulelor petalelor, in interiorul vacuolei. Secretul culorii oricarei plante cu flori se afla in miezul celulei, acolo unde se gasesc antocienii (pigmenti responsabili de coloritul petalelor). Dintre cei 250 de pigmenti recenzati in natura, la flori au fost reperati mai ales trei: pelargonidina (pentru rosu-oranj), cianidina (pentru roz-magenta) si delfinidina (pentru bleu-violet). Combinati in fel si chip, dar si cu alte substante organice din celule, acesti antocieni confera petalelor tentele lor roz, oranj, rosu, bleu, sau violet. Neputand sintetiza delfinidina, trandafirii, la fel ca garoafele sau crizantemele, nu sunt niciodata bleu in natura. De aici si imposibilitatea de a obtine, prin incrucisare intre diverse varietati sau prin manipulare genetica, exemplare de culoare albastra. Prin grefarea genei de petunie, specialistii sperau sa-I confere trandafirului tocmai acele instrumente
2

moleculare absolut necesare sintezei pigmentului. De aceea au recurs la petunie, care dispunea de enzimele dorite pentru producerea delfinidinei si cianidinei, din combinarea lor rezultand culori care merg spre violet, trecand prin magenta, dar nu si oranj, caci aceasta planta nu poate sintetiza pelargonidina. In 1987, cercetatorii germani au gasit solutia: prin grefarea unei gene de porumb, care programeaza enzima necesara producerii pelargonidinei, ei au obtinut o petunie rosucaramizie, prima planta cu floare transgenica. Se parea ca de acum inainte totul va merge de la sine. Nu aveau altceva de facut decat sa procedeze la fel si cu trandafirul. Din pacate, tentativa lor s-a soldat cu un esec. Caci lucrul pe care nu-l cunosteau pana atunci delfinidinele sunt foarte sensibile la mediul din care fac parte. Daca acesta e bazic, ele raman albastre. Daca insa e prea acid, culoarea vireaza spre rosu. Ori, se pare ca vacuolele trandafirilor (deci chiar locurile de stocare a pigmentilor ) sunt atat de acide, incat delfinidinele se inrosesc instantaneu. Cu toate acestea, cercetatorii australieni nu se dau batuti. Ei spera ca, intr-o buna zi, imposibila floare albastra va deveni o realitate, spre delectarea iubitorilor de flori din intreaga lume.

2. Scurt istoric
De cnd practic agricultura i creterea animalelor, omul a fost mereu interesat s adapteze, tot mai bine, plantele cultivate i animalele domestice la nevoile sale. Pn la apariia geniului genetic, aceste ameliorri s-au realizat prin selecia indivizilor care prezentau caracteristici morfologice sau fiziologice interesante(aprute prin mutaii spontane) i prin sistemul ncruciare- selecie a hibrizilor dintre soiurile sau rasele aceleiai specii. La animale, ncrucirile ntre specii diferite s-au dovedit a fi dificile i nu au reuit dect ntre speciile foarte apropiate, dnd natere la hibrizi incapabili de a se reproduce; catrca, pbinut din ncruciarea mgarului cu iapa, fiind foarte rar fertil, iar catrul este ntotdeauna steril. La plante, hibrizii aprui prin ncruciri naturale4 sau artificiale ntre spewcii apropiate sunt, n general sterile, dar fertilitatea lor poate fi, n anumite cazuri, restaurat prin poliploidizare natural sau artificial. Ca exemplu cazul de la Triticale, hibrid artificial ntre grul tare(Triticum durum) i secar(Secale ereale).la plantele care se nmulesc n principal pe cale vegetativ, simpla selecie a mutantelor spontane a contribuit, de asemenea, la sporirea biodiversitii plantelor cultivate. Prin suprimarea barierelor naturale, care, pn n prezent, mpiedicau schimburile de gene ntre specii i regnuri diferite, geniul genetic permite crearea de organisme transgenice, dotate cu proprieti noi, total necunoscute nainte i ntr-un timp scurt(un deceniu), fr nici o relaie cu ritmul multimilenar al evoluiei fiinelor vii. Tehnicile transgenezei confer astfel omului puterea cvasinelimitat(cel puin teoretic) de a modifica patrimoniul ereditar al tuturor fiinelor care-l nconjoar, inclusiv al propriei sale specii. Este vorba, aadar, de o veritabil revoluie biologic. ncepnd cu sfrsitul anilor 1970, interesul industriilor s-a ndeptat mai cu seam spre microorganismele utilizate n sectoarele alimentare i farmaceutice: Transferarea genei interferonului(localizat pe perechea a cincea de cromozomi) n plasmide de Escherichia coli care, in vitro, producea interferon uman, de corca 200 ori mai ieftin dect cel obinut prin extragerea lui din sngele omului; Obinerea unei bacterii care produce un ndulcitor, thaumatina, mult mai puternic dect zahrul i al crei transgen provine de la un arbore din Africa Occidental(Thaumatococcus danielii, fam. Scitaminaceae). n 1978 are loc obinerea unei bacterii transgenice (Escherichia coli) care sintetizeaz insulin uman, ca urmare a transferului de gene umane care codific aceasta protein. Din 1979 ncepe comercializarea bacteriei de Escherichia coli i producearea industrial a insulinei n bioreactoare. De asemenea, pornind tot de la aceast bacterie s-a ajuns la obinerea hormonului de cretere, a interleuchinei cu rol anticancerigen. Primele experiene n vederea obinerii de animale transgenice au fost realizate de R. Palmiter i R. Brinster (1982), cercettori americani (de la Universitile din Seattle, Philadelphia i San Diego) care au reuit transferul genei hormonului de cretere (somatotropina) de la obolan la oarece. Gena respectiv a fost prima oar clonat n bacterii pentru obinerea ei n cantiti mari. 1983 este anul n care se obine prima plant transgenic, un tutun rezistent la un antibiotic, datorit transferului unui fragment de plasmic bacterian care codific aceast proprietate. Dei lipsit de valoare agricol, acest tutun a conferit realizatorului (prof. Van Montagu, Universitatea din Gand, Belgia) calitatea de pionier al transgenezei vegetale n Europa. O alt bacterie transgenetic ce merit de asemenea a fi menionat este Pseudomonas syringae, ntruct a fost primul OMG diseminat n mod voluntar n mediul nconjurtor(n SUA, n anii 1983-1984), fr a se lua n considerare eventualele riscuri ecologice. Obinerea unor produse farmaceutice, prin utilizarea unor microorganisme, a nceput odat cu izolarea gramicidinei(1939, de ctre R. Dubos) dintr-o bacterie edafic(din sol), Bacillus brevis, care ,,hrnit cu pneumococi, stafilococi i streptococi s-a dovedit a avea capacitatea de a ,, a digera aceti ageni patogeni.
4

Perioada 1980-1990 reprezint etapa primelor tentative, mai nti n SUA, apoi i n Europa, pentru aplicarea transgenezei n terapiile umane, fie pentru a lupta mpotriva unor maladii genetice (muscoviscidoz, miopatia Duchenne), fie mpotriva diverselor tipuri de cancer. 1986- reprezint premiera mondiala pentru cultura experimental, n cmp, a unei plante transgenice(n Belgia). ncepnd cu acest moment se constat extinderea parcelelor experimentale i creterea numrului speciilor de plante transgenice aproape peste tot n lume. Comercializarea primelor plante modificate genetic ncepe n SUA n anul 1994. n 1996 ncep transporturile de containere cu soia i porumb transgenic din SUA ctre diferite porturi ale Europei; explozia de culturi comerciale cu plante transgenice n SUA, Canada.

Ce inseamna OMG?
Organism Modificat Genetic sau Transgenic este termenul cel mai folosit pentru a defini o planta de cultura sau un animal aparent normale, carora, prin intermediul unor tehnici de inginerie genetica li sau transferat gene de la alte specii: plante, animale, bacterii, virusuri sau chiar gene umane, pentru a le conferi anumite proprietati noi.

De ce sunt OMG o problema?

-Pentru Oamenii: Cele mai recente studii demonstreaza ca produsele modificate genetic afecteaza sanatatea mamiferelor. Porumbul modificat genetic MON863 al companiei Monsanto, aprobat pentru consum uman pe piata Uniunii Europene, a cauzat serioase modificari la nivelul ficatului si rinichilor cobailor care l-au consumat n timpul unui studiu stiintific. Studiul a fost realizat de cercetatorul francez Gilles Eric Serralini si publicat n martie 2007. Impactul ecologic al cultivrii plantelor modificate genetic

De la prima lor comercializare, n anul 1996, plantele tolerante la principiul activ erbicid glifosat, care exprim proteina CP4EPSPS, au fost cultivate pe milioane de hectare. Nu a fost adus nici o dovad a existenei unor efecte duntoare sau nedorite asociate cultivrii i/sau consumului soiei RR, altor plante RR sau proteinelor CP4EPSPS sintetizate de acestea. Toate plantele tolerante la erbicide cultivate s-au comportat conform ateptrilor specialitilor, fapt dovedit de gradul ridicat de acceptare a lor de ctre fermieri i de rata rapid de adoptare. Varietile tolerante la aciunea erbicid a glifosatului permit aplicarea unui program de erbicidare mai flexibil ca i reducerea consumului de substane persistente i cu efecte duntoare asupra mediului i sntii. Cu toate acestea au fost exprimate temeri legate de faptul c adoptarea sistemului de cultur cu plante tolerante la erbicide ar putea amplifica declinul biodiversitii n agroecosisteme, mai ales prin reducerea resurselor de hran pentru diferitele grupuri functionale din lanul trofic, declin asociat cu creterea consumului de pesticide n agricultura
5

convenional.

De fapt, s-a sugerat c plantele tolerante la erbicide ar putea amplifica acest declin nu ca urmare a vreunui efect direct al tehnologiei n cauz asupra altor specii, ci datorit faptului c aplicarea erbicidelor totale asigur o combatere eficient a buruienilor, care ar antrena o reducere a numrului de nevertebrate ce se hrnesc pe buruieni i, indirect, a populaiilor de buruieni n cmpurile foarte mburuienate, care, de fapt, sunt bogate n plante i, implicit, n resurse nutritive pentru nevertebrate. Exist ns numeroase rezultate experimentale care sugereaz faptul c plantele tolerante la erbicide au efect benefic aspra biodiversitii din agrosisteme, deoarece fac posibil o aplicare mai tardiv a erbicidului comparativ cu regimul de erbicidare aplicat n culturile convenionale. Prin urmare, buruienile persist n culturile acestor plante un timp mai ndelungat dact n culturile convenionale, furniznd resurse de hran i habitate pentru animale populaiilor de n buruieni perioada i, implicit, de fauna( nmulire. tabelul nr.3) Porumbul tolerant la erbicide a avut impact benefic asupra mediului favoriznd creterea Pe baza rezultatelor obinute, s-a ajuns la concluzia c diferenele n privina biodiversitii au fost determinate mai degrab de regimul de combatere a buruienilor dact de faptul c planta a fost modificat sau nemodificat genetic. Rezultatele cercetrilor efectuate la nivel de ferm nu au evideniat un impact negetiv al regimurilor de erbicidare aplicate n culturile de plante modificate genetic asupra populaiilor de buruieni. Pn la aplicarea erbicidelor aplicate n culturile de sfecl, rapi i porumb, tratamentul reduce, dar nu elimin complet buruienile i nici nu previne nflorirea i producerea seminelor. n culturile de rapi modificat genetic, numrul buruienilor crete n cursul perioadei de vegetaie, probabil ca rezultat al unui proces continuu de germinare a seminelor. Biomasa i cantitatea de semine eliberate n cazul buruienilor dicotiledonate au fost mai mici n culturile de sfecl i rapi modificat genetic dect n culturile de sfecl i rapi convenionale, cauza fiind eficiena regimului de erbicidare aplicat atunci cnd se utilizeaza sfecla i rapia tolerante la erbicide. -Pentru Fermieri: Culturile modificate genetic au fost create pentru profit de companiile producatoare, care au o politica extrem de agresiva. Una din consecintele utilizarii de seminte modificate genetic este pierderea dreptului de a refolosi pentru culturile urmatoare semintele obtinute din recolta din cauza patentelor pe aceste varietati. In fiecare an agricultorul va trebui sa cumpere semintele de la companiile producatoare. In cazul n care fermierul este depistat ca nu a cumparat semintele din cultura, este pasibil de platirea unor amenzi si despagubiri substantiale catre companie, pe baza legislatiei de proprietate intelectuala. Ceea ce este si mai ingrijorator, este faptul ca legislatia care teoretic isi propune sa protejeze fermierii de contaminare cu OMG, este absolut inaplicabila.
6

-Datorita uniformitatii genetice a culturilor modificate genetic exista riscul ca o cultura ntreaga sa fie distrusa de un singur daunator nou. Pentru mediile rurale in care este dezvoltat agroturismul, prezenta culturilor modificate genetic in micile ferme reprezinta un dezavantaj major pentru imaginea acelei zone, datorita ingrijorarilor cetatenilor din toata lumea, care sunt alarmati de riscurile OMG-urilor asupra sanatatii si mediului si care doresc ca alimentele pe care le consuma sa fie cat mai sigure si ecologice. -Prin aceasta tehnologie se poate ajunge la un monopol cu efecte devastatoare pentru drepturile agricultorilor si consumatorilor, care vor deveni dependenti de produsele firmelor producatoare de OMG.

OMG in Romania
Romania are o istorie relativ lunga in cultivarea de organisme modificate genetic (OMG). Soia modificata genetic Primele culturi comerciale de plante modificate genetic (MG) au fost introduse in Romania in anul 1998. Este vorba de 14 varietati soia modificata genetic. Cifre oficiale arata ca: - in anul 2004 au fost cultivate 5 523 ha cu soia MG, - in anul 2005 au fost cultivate 87 600 ha cu soia MG - iar in 2006 au fost cultivate 137 275,5 ha. Cand Romania a devenit stat membru al UE in anul 2007, soia MG a fost oficial interzisa pentru cultivare pe teritoriul Romaniei, conform reglementarilor europene (soia MG nu era autorizata pentru cultivare pe teritoriul UE, fiind considerata nefezabila din punct de vedere economic). Porumbul modificat genetic Totusi, in acelasi an, in luna aprilie, a fost aprobat tacit pentru cultivare in Romania un soi de porumb MG cu denumirea MON810 (ce apartine companiei Monsanto). Acesta era singurul OMG autorizat in UE, pe care Romania l-a autorizat automat. In Romania nu au fost efectuate studii de evaluare a porumbului modificat genetic pentru a se vedea care sunt efectele asupra mediului. In privinta porumbului modificat genetic MON810, cifrele oficiale arata ca: - in 2007 au fost raportate 332,5 ha cultivate cu porumbul MON810, - iar anul trecut in 2008, suprafetele au crescut semnificativ pana la 6 130,44 ha, - in timp ce anul acesta, 2009, s-a raportat insamantarea unor terenuri de suprafata totala de 3093,5177 ha.
7

Implicatiile pe care le poate avea introducerea acestuia in mediu nu au fost adresate de catre autoritati nici in agenda interna, nici in cadrul procesului de aderare. Romania este o tara in care culturile de porumb au devenit o traditie, detinand un patrimoniu genetic valoros de varietati traditionale de porumb. Cele aproximativ 3 milioane de hectare cultivate cu porumb nemodificat genetic sunt expuse contaminarii. Cum anume vom proteja varietatile de porumb traditionale si cele conventionale impotriva contaminarii cu porumb modificat genetic? Este o intrebare la care autoritatile nu au incercat sa caute un raspuns. Omul s-a preocupat dintotdeauna de ameliorarea si selectionarea acelor specii,vegetale sau animale, pe care le-a socotit a raspunde cel mai bine nevoilor sale de subzistenta. Dar numai in ultimele doua decenii, odata cu formidabilul avant al geneticii,el a reusit sa obtina, prin manipulari specifice,mai intai in laborator, apoi si pe terenurile de cultura, organisme cu alte caracteristici decat cele naturale. In teorie, reteta obtinerii unui OGM este cat se poate de simpla. Se ia o planta, un animal sau un microb, careia i se grefeaza una sau mai multe gene apartinand altei plante, care insa poseda acele caracteristici sau functii pe care vrem sa i le transmitem cobaiului. Lucrul este posibil deoarece, de la microbi, trecand prin vegetale, si pana la animale, toate fiintele vii utilizeaza acelasi limbaj genetic. In practica insa, un organism transgenic nu se obtine chiar atat de usor. Pentru un pepene, de pilda, sunt necesare cel putin sase luni de munca. Iar pentru o vaca sau orice alt mamifer, in functie de ritmul de reproducere a animalului, procesul poate dura de la unu la cativa ani. Pe de alta parte, atunci cand se introduce o gena noua intr-un organism, aceasta se poate prinde oriunde, chiar si la nivelul unei gene care codifica producerea unei proteine vitale pentru respectivul organism, ceea ce inseamna, practic, ratarea tentativei. In medie, pentru o capra, de pilda, e nevoie de manipularea a 500-1000 de embrioni, pentru a putea spera ca se obtine o singura capra viabila, fara anomalii si totodata purtatoare a caracterului dorit. Pentru multi dintre sustinatorii manipularilor genetice, medicina de maine va fi cu siguranta transgenica. Fructe-vaccin, bacterii-dopante, lapte-medicament, toate acestea sunt posibile si chiar pe cale sa se realizeze. Anumite proteine umane, precum insulina (folosita la tratarea diabetului) sau EPO (care stimuleaza producerea de globule rosii), sunt fabricate de pe acum de microbi. Ne putem asadar inchipui ca, nu peste multa vreme, vor aparea chiar ferme specializate in cresterea acelor animale modificate genetic, care, prin laptele lor, vor oferi in acelasi timp si un medicament (anume sintetizat de respectivul animal). De mai bine de 15 ani, o echipa de cercetatori australieni se incapataneaza sa obtina, prin manipulari genetice, primul trandafir albastru. Ei au reusit sa obtina gena responsabila de culoarea albastra a petuniilor, pe care nu aveau decat sa o introduca in codul genetic al trandafirului pentru a obtine prima floare albastra. In ciuda eforturilor depuse, cercetatorii nu au reusit sa culeaga trandafirul albastru si asta nu din vina petuniei. Asta deoarece ei au reusit sa grefeze aceeasi gena bleu la garoafe, iar varietatile transgenice astfel obtinute, una mov si una indigo, au primit numele de Moondust (pulberea Lunii) si Moonshadow (umbra Lunii). Motivul refuzului trandafirului de a deveni albastru avea sa fie gasit la nivelul celulelor petalelor, in interiorul vacuolei. Secretul culorii oricarei plante cu flori se afla in miezul celulei, acolo unde se gasesc antocienii (pigmenti responsabili de coloritul petalelor). Dintre cei 250 de pigmenti recenzati in natura, la flori au fost reperati mai ales trei: pelargonidina (pentru rosu-oranj), cianidina (pentru roz-magenta) si delfinidina (pentru bleu-violet). Combinati in fel si chip,
8

dar si cu alte substante organice din celule, acesti antocieni confera petalelor tentele lor roz, oranj, rosu, bleu, sau violet. Neputand sintetiza delfinidina, trandafirii, la fel ca garoafele sau crizantemele, nu sunt niciodata bleu in natura. De aici si imposibilitatea de a obtine, prin incrucisare intre diverse varietati sau prin manipulare genetica, exemplare de culoare albastra. Prin grefarea genei de petunie, specialistii sperau sa-i confere trandafirului tocmai acele instrumente moleculare absolut necesare sintezei pigmentului. De aceea au recurs la petunie, care dispunea de enzimele dorite pentru producerea delfinidinei si cianidinei, din combinarea lor rezultand culori care merg spre violet, trecand prin magenta, dar nu si oranj, caci aceasta planta nu poate sintetiza pelargonidina. In 1987, cercetatorii germani au gasit solutia: prin grefarea unei gene de porumb, care programeaza enzima necesara producerii pelargonidinei, ei au obtinut o petunie rosucaramizie, prima planta cu floare transgenica. Se parea ca de acum inainte totul va merge de la sine. Nu aveau altceva de facut decat sa procedeze la fel si cu trandafirul. Din pacate, tentativa lor s-a soldat cu un esec. Caci lucrul pe care nu-l cunosteau pana atunci delfinidinele sunt foarte sensibile la mediul din care fac parte. Daca acesta e bazic, ele raman albastre. Daca insa e prea acid, culoarea vireaza spre rosu. Ori, se pare ca vacuolele trandafirilor (deci chiar locurile de stocare a pigmentilor ) sunt atat de acide, incat delfinidinele se inrosesc instantaneu. Cu toate acestea, cercetatorii australieni nu se dau batuti. Ei spera ca, intr-o buna zi, imposibila floare albastra va deveni o realitate, spre delectarea iubitorilor de flori din intreaga lume. Impactul ecologic al cultivrii plantelor modificate genetic

De la prima lor comercializare, n anul 1996, plantele tolerante la principiul activ erbicid glifosat, care exprim proteina CP4EPSPS, au fost cultivate pe milioane de hectare. Nu a fost adus nici o dovad a existenei unor efecte duntoare sau nedorite asociate cultivrii i/sau consumului soiei RR, altor plante RR sau proteinelor CP4EPSPS sintetizate de acestea. Toate plantele tolerante la erbicide cultivate s-au comportat conform ateptrilor specialitilor, fapt dovedit de gradul ridicat de acceptare a lor de ctre fermieri i de rata rapid de adoptare. Varietile tolerante la aciunea erbicid a glifosatului permit aplicarea unui program de erbicidare mai flexibil ca i reducerea consumului de substane persistente i cu efecte duntoare asupra mediului i sntii. Cu toate acestea au fost exprimate temeri legate de faptul c adoptarea sistemului de cultur cu plante tolerante la erbicide ar putea amplifica declinul biodiversitii n agroecosisteme, mai ales prin reducerea resurselor de hran pentru diferitele grupuri functionale din lanul trofic, declin asociat cu creterea consumului de pesticide n agricultura convenional. De fapt, s-a sugerat c plantele tolerante la erbicide ar putea amplifica acest declin nu ca urmare a vreunui efect direct al tehnologiei n cauz asupra altor specii, ci datorit faptului c aplicarea erbicidelor totale asigur o combatere eficient a buruienilor, care ar antrena o reducere a numrului de nevertebrate ce se hrnesc pe buruieni i, indirect, a populaiilor de buruieni n cmpurile foarte mburuienate, care, de fapt, sunt bogate n plante i, implicit,
9

resurse

nutritive

pentru

nevertebrate.

Exist ns numeroase rezultate experimentale care sugereaz faptul c plantele tolerante la erbicide au efect benefic aspra biodiversitii din agrosisteme, deoarece fac posibil o aplicare mai tardiv a erbicidului comparativ cu regimul de erbicidare aplicat n culturile convenionale. Prin urmare, buruienile persist n culturile acestor plante un timp mai ndelungat dact n culturile convenionale, furniznd resurse de hran i habitate pentru animale populaiilor n de perioada buruieni de i, nmulire. implicit, fauna. Porumbul tolerant la erbicide a avut impact benefic asupra mediului favoriznd creterea Pe baza rezultatelor obinute, s-a ajuns la concluzia c diferenele n privina biodiversitii au fost determinate mai degrab de regimul de combatere a buruienilor dact de faptul c planta a fost modificat sau nemodificat genetic. Rezultatele cercetrilor efectuate la nivel de ferm nu au evideniat un impact negetiv al regimurilor de erbicidare aplicate n culturile de plante modificate genetic asupra populaiilor de buruieni. Pn la aplicarea erbicidelor aplicate n culturile de sfecl, rapi i porumb, tratamentul reduce, dar nu elimin complet buruienile i nici nu previne nflorirea i producerea seminelor. n culturile de rapi modificat genetic, numrul buruienilor crete n cursul perioadei de vegetaie, probabil ca rezultat al unui proces continuu de germinare a seminelor. Biomasa i cantitatea de semine eliberate n cazul buruienilor dicotiledonate au fost mai mici n culturile de sfecl i rapi modificat genetic dect n culturile de sfecl i rapi convenionale, cauza fiind eficiena regimului de erbicidare aplicat atunci cnd se utilizeaza sfecla i rapia tolerante la erbicide. n schimb, n culturile de porumb tolerant la glufosinatul de amoniu productivitatea buruienilor a fost mai mare dect n culturile de porumb convenional, cauza fiind n cazul culturilor acestei specii regimul de erbicidare convenional care este mai eficient. Efectele tratamentelor cu erbicide asupra vegetaiei de la marginea culturilor au fost localizate n fia arat, dar neocupat de cultur, n care erbicidul aplicat ajunge frecvent. Aici, rspunsul vegetaiei la diferitele regimuri de erbicidare este similar cu rspunsul buruienilor din cultur.

10

Bibliografie www.aqbioview.org www.indymedia.org www.infomg.ro

11