UNIVERSITATEA Alexandru Ioan Cuza IAI FACULTATEA DE GEOGRAFIE I GEOLOGIE

Apele subterane din Romnia

Autori: Penciuc Georgiana, Doru Silviu, Pisticiuc Cosmin Anul: III Specializarea: Hidrologie si Meteorologie 1

I.

Introducere

Apele subterane reprezinta o bogatie naturala, un capital adunat de cele mai multe ori de-a lungul secolelor si chiar mileniilor, greu de marit si uneori chiar de reinoit. Acesta mostenire trebuie sa fie conservata atat cantitativ cat si calitativ si sa fie folosita cu grija. Intregul program de exploatare trebuie sa aiba ca scop esential evitarea epuizarii rezervelor, cauza a unor cinsiderabile insuccese si perturbatii economice si omensti. Din cele expuse rezulta importanta bilantului apei. (G. Castany- Prospectiunea si exploatarea apelor subterane, Bucuresti 1972).

II.

Caractere generale

In literatura de specialitate apele subterane dupa natura lor hidraulica se impart in ape descendente si ape cu caracter ascendent in foraje. Apele descendente sunt localizate in primele orizonturi ale scoartei terestre si au un schimb intens de resurse de apa cu atmosfera si hidrosfera. Apele cu caracer ascendent sunt de obicei inchise in orizonturi acvifere izolate prin orizonturi impermeabile, adica se considera captive. Ca geneza, apele descendente se pot grupa in: -apele freatice din primul orizont acvifer cu resurse permanente , a caror arie de alimentare corespunde cu aria de raspandire teritoriala; -apele suprafreatice sau epidermice deasupra stratului freatic; -apele captive descendente, rezultate prin deschiderea stratului captiv de eroziunea fluviatila de adancime. Apele ascendente pot fi arteziene sau subarteziene in functie de pozitia nivelului piezometric fata de relieful suprafetei terestre. accumulate temporar in zona de aeratie aflata

III.

Descrierea apelor subterane

Apele freatice sunt apele subterane care formeaza primul orizont de acvifer de sub nivelul terenului. Depozitele cuaternale in care se regasesc permit infiltrarea apei pe toata suprafata lor, primind denumirea de strate acvifere libere. Apele de adancime sunt apele subterane cantonate in roci permeabile situate in cel putin un strat impermeabil. Acestea sunt captive in care presiunea dintr-un anumit punct depinde de inclinarea stratului, presiunea fiind minima in cazul statelor orizontale. Nivelul la care apa stratelor sub presiune se poate ridica se numeste nivel piezometric. Apa se gaseste in roci sub diferite forme, n funcie de caracteristicile rocilor, de starea lor sau de mrimea porilor. 1. Ap legat, care determin umiditatea natural a rocilor, poate fi legat chimic i fizic. a) Apa legat chimic intr n compoziia chimic a rocilor, fiind strns legat de reeaua cristalin a mineralelor sub diferite forme: Ap de constituie care intr n compoziia chimic a mineralelor, sub form de ioni de H i OH. Ea nu poate fi eliberat dect la temperaturi ridicate, cnd mineralele respective se descompun i formeaz altele noi. Ap de cristalizare care particip la alctuirea unor reele cristaline, dar nu este att de puternic legat chimic. Se elibereaz tot la temperaturi ridicate, urmata de schimbarea calitativ a rocilor. Apa zeolitic este prezent sub form de molecule n spaiile reelei cristaline. Este strns legat de structura mineralelor i prin nclzire se elibereaz fr a se distruge reeaua cristalin. Odat eliminat aceast ap, ea poate fi absorbit din nou, fenomen care nu se nlnete n cele dou cazuri anterioare.

b) Apa legat fizic reprezint apa care nconjoar particulele minerale ca urmare a forelor moleculare i electrochimice. Din aceast categorie face parte apa higroscopic i cea pelicular care la randul ei este stabil legata si labil legata. Apa higroscopic mbrac granulele de roc sub forma unei pelicule foarte subiri i se menine legat ca urmare a forelor electromoleculare de atracie dintre roc i moleculele de ap. n general, se gsete n proporie de 15 18% la nisipuri fine i medii i scade la nisipuri grosiere pn la 1,2 0,5%. Apa astfel legat nu transmite presiunea hidrostatic, are o greutate specific de 2,5, nu dizolv srurile, nu conduce curentul electric i nu se poate deplasa dect sub stare de vapori la temperaturi mai mari de 105C. Aceast ap nu poate fi luat de plante, are punctul de nghe nu la 0C, ci la 78C, dar cel de fierbere se menine. Apa pelicular stabil legat formeaz un al doilea nveli foarte subire n jurul granulelor tot ca urmare a forelor electromoleculare de intensitate mijlocie. Aceast form de ap nu dizolv srurile, nu conduce curentul electric, nu se mic i nu transmite presiunea hidrostatic i hidrodinamic. Transmite rocilor granulare i, n special, argilelor o oarecare coeziune i se elimin la 105C. Apa pelicular labil legat este n stare lichid cu o vscozitate mai ridicat, are o uoar conductibilitate, dizolv foarte puin srurile i nghea sub 0C. Se mic ncet de la o granul la alta, nu transmite presiunea hidrostatic i hidrodinamic i poate fi eliminat la 105C. 2. Apa liber sau nelegat se mic n spaiile dintre granulele rocilor ca urmare a forelor capilare i gravitaionale. Ea poate exista sub form de vapori, lichid sau solid. n stare de vapori satureaz, n funcie de umiditatea atmosferei, spaiile libere din masa rocilor i n funcie de temperatur poate trece prin condensare sub form lichid i invers prin evaporare. n stare lichid apa liber se ntlnete n porii rocilor sub dou forme: - Apa capilar, care se menine n porii rocilor ca urmare a tensiunii superficiale i a forelor capilare, avnd capacitatea de a urca prin aceti pori la nlimi invers proporionale cu diametrul lor. Adic, cu ct diametrul porilor este mai mic, cu att este mai mare

nlimea la care urc apa. Acest tip de ap poate nghea la temperaturi sub 0C, nu transmite presiunea hidrostatic i hidrodinamic, poate fi cedat prin procesul de evaporare i nu se deplaseaz sub aciunea gravitaiei.

IV.

Conditiile fizico-geografice ale formarii resurselor de

apa din Romania.

Formarea si regimul resurselor de apa sunt determinate de conditiile fizico-geografice si geologice. Astfel principalii factori care influenteaza formarea resurselor de apa subterana sunt conditiile climatice la care se adauga si alti factori cum ar fi: relieful, solul cu scoarta de alterare, structura geologica, vegetatia si activitatea umana. Temperatura aerului determina evapotranspiratia ce are un rol important asupra regimului apelor freatice cu adancimi ale nivelului piezometric pana la 5 m de la suprafata terenului, influentand direct variatia nivelului piezometric si gradului de mineralizare a apelor. Temperatura aerului inflenteaza producerea precipitatiilor sub forma de ninsoare si aparitia fenomenului de inghet cat si durata acestuia, interval in care nu se mai produc infiltratii in subteran. Pentru reginul apelor subterane o importanta deosebita este data trecerii temperaturii aerului prin pragul de peste si sub 0C, alimentarea in subteran fiind influentata de aparitia si disparitia fenomenului de inghet. Precipitatiile atmosferice asigura posibilitatea completarii resurselor de apa din subteran. Caracterul neuniform al distributiei precipitatiilor asupra Romaniei duce in mod direct la delimiatrea zonelor cu un exces de umidiate(regiunile carpatice) si a zonelor secetoase(regiunile pericarpatice cu altitudine mica). Relieful prin varietatea sa si gradul de fragmentare are o influenta dubla asupra deplasarii apelor freatice. Influenta directa este data de gradul de fragmentare si pantele reliefului, pe care se formeaza scurgerea superficiala si care determina in mare parte deplasarea apelor freatice. Influenta indirecta este reprezentata de zonalitatea verticala a climei, a scurgerii si abundentei apelor freatice. Solul joaca rolul de intermediar intre factorii climatici si scurgere, avand in vedere ca reprezinta stratul superficial al mediului in care se formeaza scurgearea superficiala. La adancimi 5

mari apele infiltrate rapid sunt protejate de evapotranspiratie, deci apar flunctuatiile mari ale apelor freatice si prin acestea ale alimentarii subterane. In cuprinsul tarii solurile sunt cu capacitate ridicata de infiltratie sunt raspandite in regiunile pericarpatice (zona cernoziomurilor si a cernoziomurilor levigat), zona solului cenusiu de padure. Solurile din regiunile de munte au o permeabilitate mai scazuta in tot timpul anului fata de solurile din regiunile pericarpatice.

V.

Stratul acvifer

Un strat cu roci permeabile saturat cu ap este numit i strat acvifer. Dup modul de aezare, condiiile hidrogeologice i regimul de variaie al nivelurilor piezometrice apele subterane pot fi clasificate astfel: -ape freatice sau libere, al cror regim de variaie a nivelurilor piezometrice este sub influena condiiilor climatice; -ape de adncime, care nu mai sunt sub influena condiiilor climatice locale, variaia nivelurilor piezometrice nefiind receptiv la modificarea acestora. Prin strat acvifer nelegem primul orizont saturat cu ap ntlnit sub suprafaa terenului, cu variaia nivelului piezometric influenat de condiiile climatice. Sunt, n general, alctuite din depozite permeabile care au la baz un strat impermeabil, dar nu i deasupra lor, fiind prin circulaie descendent, n legtur direct cu aportul de ap infiltrat. Pot fi uor interceptate prin fntnile spate n mod tradiional. Dup terenurile, n care se afl, stratele acvifere freatice se pot clasifica n: -Strate acvifere n depozite aluvionare ntlnite n lungul rurilor n albiile majore ale acestora, formate de regul din strate de nisipuri i pietriuri acumulate n decursul timpului. Acestea sunt strand legate de regimul de curgere al raului deoarece pe langa alimentarea provenita direct din infiltrarea apei provenita din precipitatii aceste strate acvifere se alimenteaza si direct din rauri. -Strate acvifere situate la baza teraselor. Fiind vechi albii de ru, suspendate prin adncirea acestuia, alctuite din aceleai depozite de nisipuri i pietriuri, au un orizont de sol

mai bine format. Infiltrarea prin aceste depozite se face uor i dac stau pe roci impermeabile, la partea inferioar a depozitului, se formeaz un strat acvifer. -Strate acvifere cantonate la baza conurilor de dejecie sau a depozitelor deluviale poart amprenta structurii acestor conuri, care, de regul, nu sunt alctuite din depuneri omogene. n structura lor se ntlnesc orizonturi cu permeabilitate mare, alternnd cu cele cu permeabilitate mic sau chiar impermeabile i n funcie de dispunerea acestora vom ntlni i strate acvifere libere sau chiar captive. -Strate acvifere freatice n zonele interfluviale fie n zona de cmpie,fie la deal sau la munte. n zona de cmpie se gsesc la baza depozitelor loessoide la adncimi care depind de grosimea depozitului. -Acviferele din roci compacte cu fisuri mici nu pot fi considerate ca formnd strate, deoarece se afl n reele izolate n care stagneaz apa. Cel mai frecvent apar aceste ape la baza scoarei de alterare a rocilor compacte. -Acviferele din rocile cu fisuri largi se ntlnesc, n rocile solubile, cum sunt calcarele i gipsurile. n aceste roci, iniial apele meteorice ptrund n fisurile foarte mici, unde dizolv calcarul sau gipsul i lent acestea se lrgesc i cresc, ajungnd la goluri subterane de diferite dimensiuni prin care apa circul. Strate acvifere captive sau de adancime se caracterizeaz prin faptul c sunt prinse ntre dou strate impermeabile, iar alimentarea lor nu corespunde cu arealul pe care-l ocup stratul, ca n cazul celor freatice. In funcie de situaia nivelului piezometric statele acvifere captive se clasifica in: -straturi acvifere captive fr presiune, n cazul n care nu toat grosimea stratului permeabil a devenit strat acvifer. - straturi acvifere captive sub presiune, cnd ntregul strat permeabil este saturat cu ap. Din acest punct de vedere, apele captive, tind spre un echilibru i exercit o presiune asupra plafonului din roci impermeabile.

Strpungerea orizontului de deasupra, prin foraje, permite urcarea apelor captive i n funcie de morfologia terenului i de presiunea din strat vom putea deosebi: -ap ascensional, n cazul n care prin strpungerea stratului sau a straturilor impermeabile de deasupra apa urc n foraj pn sub suprafaa terenului. -ap artezian, n cazul n care apa din foraj iese cu presiune deasupra nivelului terenului. n ambele cazuri poziia nivelului piezometric, n raport cu suprafaa terenului, este un element foarte important i se deosebesc dou situaii: -nivelul piezometric este pozitiv, n cazul n care apa din foraj are caracter artezian, ieind deasupra suprafeei topografice; -nivelul piezometric este negativ, n cazul n care apa urc n foraj, are un caracter ascensional, dar din cauza presiunii mai mici pe care o are n strat nu poate ajunge la suprafaa terenului. Izvorul este punctul de apariie la zi, la suprafaa terenului, a apelor subterane dintr-un strat acvifer. Poate apare la baza unui abrupt, a unui versant, prin eroziunea unui strat acvifer sau printr-un accident tectonic (falii, fisuri). Dup situaia geologic, izvoarele se mpart n descendente i ascendente: A. Izvoare descendente rezult din descrcarea unor strate acvifere, ca urmare a unor denivelri morfologice care au afectat un strat acvifer. Acestea se impart in: 1. Izvoarele descendente de strat din descrcarea apelor unui strat acvifer nclinat. 2. Izvoarele descendente de vale apar izolat sau ca linii de izvoare la baza versanilor, din descrcarea structurilor acvifere aproape orizontale sau uor nclinate.(Piota, Buta, 1981). 3. Izvoarele descendente de teras apar la baza depozitelor de teras, au ape bune i cu debite constante, fiind folosite la alimentarea cu ap potabil a centrelor populate.

4. Izvoarele descendente de grohoti se ntlnesc la baza conurilor de grohoti de pe versanii uor nclinai. Au debite variabile, n funcie de regimul pluviometric i de grosimea depozitelor acvifere. n conurile de dejecie au debite bogate. 5. Izvoarele descendente din roci compacte apar, n general, din rocile calcaroase, dup circularea lor prin reele de fisuri i canale. B. Izvoarele ascendente apar n cazul n care un strat acvifer este ntre dou strate impermeabile, stratul acvifer aflndu-se sub presiunea nivelului piezometric. Din aceast categorie fac parte: 1.Izvoarele ascendente de strat, care apar n zone cu relief cutat, cnd suprafaa de alimentare este mai ridicat ca cea de descrcare. Astfel, apa circul iniial descendent i apoi ascendent. 2.Izvoarele ascendente de falie apar ca urmare a faptului c apa infiltrat n acvifer ntlnete o falie i un strat impermeabil i apare la zi, sub form de izvor, pe linia de falie. 3. Izvoarele arteziene iau natere pe axul sinclinalelor sau cnd stratele acvifere sunt nclinate i sub presiune, cnd stratul permeabil de deasupra a fost erodat sau perforat. n acest caz avem o fntn artezian. 4. Izvoarele vocluziene sunt specifice regiunilor calcaroase. Astfel de izvoare se formeaz n regiunile calcaroase, unde apa praielor poate dispare parial sau total pe fisuri sau canale, circul subteran i apar mai jos cu debite bogate. 5. Izvoarele intermitente au descrcarea la intervale de timp bine definite, n funcie de modul de alimentare. Ele pot fi ntlnite n regiunile calcaroase, unde se numesc ,,izbucuri, sau vulcanice denumite ,,gheizere.

VI.

Regionarea apelor subterane

Apele freatice au ca mediu de acumulare si de formare a zacamintelor depozitele superficiale permeabile (aluviuni, proluviuni, luturi loessoide, eluvia, deluvii) dar si roci sedimentare stratificate permeabile precum si roci compacte strabatute de fisuri. Apele freatice se diferentiaza in functie de altitudine prezentand importante discontinuitati determinate de relief si alcatuirea geologica. Apele freatice cantonate in luncile raurilor prezinta cea mai evidenta continuitate , indiferent de etajul altitudinal sau zona latitudinala-longitudinala. In cadrul unitatilor montane, apele freatice capata anumite caracteristici si diferentieri dupa tipul pretrografic si structural-tectonic de baza. Rocile magmatice cristaline cuprind strate freatice pana la baza fisurilor dezvoltate prin meteorizatie si eforturi tectonice manifestate in perimetrul stratelor superioare. Uneori orizontul freatic se rezuma doar la scoarta de alterare cu grosimi mai mici de 3-4m. Unele piroclastite avand in alcatuirea lor orizonturi de roci argiloase creeaza conditii pentru acumularea de strate acvifere freatice; asemenea orizonturi freatice se pot observa in centura de piroclastite care inconjoara andezitele compacte din conul vulcanic imens al Calimanilor. Gresiile si conglomeratele din structurile apartinand marilor sinclinale suspendate din Bucegi, Ciucas, Ceahlau, etc, favorizeaza acumularea de orizonturi freatice mai frecvent decat in alte categorii morfologice si morfostructurale de orogen. Ivirile de izvoare abundente si aportul substantial de la alimentarea unor rauri inca din zona de obarsie atesta prezenta si circulatia rapida a apelor freatice. Astfel, pe versantul Nordic al Masivului Ceahlau, aliniamentele de izvoare de la baza stivei de conglomerate care alimenteaza afluentii Vaii Schitului (Duruitoarea, Paraul lui Martin, Durau si altele) atesta prezenta unui strat freatic bogat. Urmarind aliniamentele de izvoare de la baza conglomeratelor calcaroase se observa depuneri de travertine situate cam la acelasi nivel altitudinal. Acest fenomen a fost sesizat de noi si in zona conglomeratelor din nordul Masivului Haghimas, in aria conglomeratelor calcaroase din Bucegi si de la CiucasZaganu.

10

Depresiunile intramontane cu umplutura de roci sedimentare detritice, miocene, pliocene si cuaternare contureaza rezerve importante de apa subterana, dar de obicei, cu calitati inferioare de potabilitate. Culoarul depresionar din vestul Carpatilor Orientali (Bilbor-Borsec-Giurgeu-CiucBrasov) reprezinta cea mai importanta arie de acumulare a apelor freatice, debitul specific apreciindu-se la 3-5 l/s. Caracterul hidrochimic al acestor ape este bicarbonat calcic (cu unele modificari) in perimetrele cu aport abundant de alti component din subteran la Borsec, Toplita, Sncrneni, Tusnad, Covasna) iar mineralizarea medie vaiaza intre 400-800 mg/l. Ariile depresionare importante cu freatic intramontan abundent se localizeaza in Depresiunea Dornelor, Depresiunea Comanesti, Depresiunea Petrosani, Depresiunea Almaj, Depresiunea Vad-Borod. Apele freatice din depresiunile intramontane sunt evident amenintate din punct de vedere calitativ datorita aglomerarii centrelor ubane si a concentrarii unor activitati economice poluante: exploatari de substante minerale utile energetic (carbuni, turba) prepararea si prelucrarea unor minereuri feroase, neferoase si alte materiale: Depresiunea Baia Mare, Depresiunea Brad, Depresiunea Petrosani,etc; la toate acestea se adauga si faptul ca toate drenajele naturale si antropice, inclusive de substante nocive continute in apa se realizeaza dinspre relieful inalt catre vatra depresiunilor intramontane (sterilul cu sulf din Calimani se dirijeaza in ultima instanta prin intermediul Negrei-Sarului in depresiunea cu acelasi nume situate in bazinul Bistritei). In regiunile montane calcaroase, cu fenomene endocarstice importante din Muntii Banatului si din Apuseni, din Muntii Valcanului, Cernei, Podul Dambovitei exista acumulari importante de ape freatice la nivelul orizontului hidrocarstic de deplasare descendenta si orizonatala a apei. Frecventa izvoarelor carstice de la baza abrupturilor calcaroase din toate ramurile carpatice atesta importanta deosebita a acestor ape freatice pentru carsturile din Haghimas, Bucegi, Piatra Craiului, Muntii Mehedinti, Muntii Banatului si Muntii Apuseni (Bihor, Padurea Craiului. Codru-Moma). In Subcarpati, apele freatice sunt cantonate in depozite de terasa, in aluvionarul luncilor si in mantiile deluviale. Desi cu dezvoltare lenticulara, apele freatice sunt din ce in ce mai bogate si mai frecvente spre baza versantilor. In aluvionarul obisnuit, apele freatice au o mineralizare 11

sub 200 mg/l, in timp ce in preajma masivelor de sare sau a altor zacaminte, mineralizarea apei creste peste 500 mg/l, tipul hidrochimic fiind cel bicarbonatat, carbonatat sau clorurat. Treapta morfologica a dealurilor si podisurilor din Romania dispune de acvifer freatic in caracteristicile caruia se resimt influentele climei alaturi de cele induse de anumite particularitati ale reliefului. In dealurile Banato-Crisene si in Campia de Vest influenta maselor de aer umed si moderat racoros de origine oceanic face ca nivelul freaticului sa se mentina ridicat, in special in semestrul rece al anului. Dealurile vestice cu character piemontan cantoneaza ape freatice cu adancimi de 15-25 m, in conditiile depozitelor sedimentare detritice cu permeabilitate mare si grosime medie. Glacisurile de legatura cu treapta de campie si campiile inalte contin ape subterane continui, adancimea lor scazand treptat de la 15-10 m in est la 10-5 m in vest. Sectoarele de campie mai joase sunt purtatoare de ape freatice cantonate in nisipuri Pleistocene, adesea cu caracter ascensional; podurile interfluviilor largi de mai multi km au apa subterana cu adancimi la 3-5 m, iar in ariile de campie care coboara spre albiile raurilor, adancimea freaticului se reduce treptat de la 3 m la 0 m. Din punct de vedere hidrochimic, predomina apele subterane bicarbonate cu tendinta de salinizare sulfatica sau cloruroasa. In Depresiunea Transilvaniei, abundenta si caracteristicile apelor subterane freatice depind de pozitia geografica, alcatuirea geologica, dispunerea structural a stratelor, textura, apropierea de masivele de sare. Apele subterane freatice din centura deluroasa de la periferia Depresiunii Transilvaniei prezinta doua situatii distinct: Cand complexele acvifere nu sunt influentate de prezenta masivelor de sare, incat predomina tipul hidrochimic bicarbonatat calcic, cu mineralizare moderata; Cand complexele acvifere se afla in preajma masivelor de sare, apa devenind evident clorosodica sau cu tendinta de imbogatire in sulfati.

12

Adancimea apei subterane este mai mare in glacisurile piemontane, 15-20 m, apoi 10-15 m in treptele superioare; 5-10 m in treptele aluvionare inferioare; 1-3 m in luncile Oltului, Cibinului, Muresului, Ariesului. In unitatile fizico-geografice extramontane de la sud si est de Carpati se constata o saracire a acviferelor freatice de la vest la est, in legatura cu reducerea generala a precipitatiilor si deci a abundentei apelor subterane in acelasi sens. Fenomenul se manifesta cu pregnanta in sezonul rece, datorita persistentei stratului de zapada si a blocarii alimentarii freaticului cat si prin reducerea generala a precipitatiilor in anotimpul de iarna. In Podisul Getic intalnim doua situatii: cand depozitele piemontane cuprind in succesiunea lor si orizonturi argiloase impermeabile, cu acumulari de ape freatice la 20-25 m adancime; cand depozitele piemontane au o textura grosiera pe adancimi mari, apele freatice au nivelul piezometric la 50 m si chiar 100 m adancime. Piemontul Getic, cunoaste o descrestere a adancimii freaticului de la nord la sud; in acelasi sens creste duritatea si mineralizarea, care la iesirea in campie poate ajunge la 1 g/l. Campia Romana cunoaste diferentieri ale apelor subterane freatice dupa textura depozitelor, conditiile geohidromorfologice si de precipitatii. Astfel, in Campia Olteniei scade de la nord la sud, de la terasele inalte spre lunca Dunarii: 8-10 m in nord; sub 5 m in sud. Terasele Jiului si Oltului, cu aluvionar gros isi mentine acviferul freatic la 5-15 m adancime, o scurgere medie specifica de 1-5 l/s/km2 si mineralizare totala de 0,5-1 g/l. Acestea sunt afectate de poluare, devenita dj fenomen cronic. Partea extracarpatica estica a Romaniei, ocupata de Podisul Moldovei, cunoaste rezerve importante de ape freatice (uneori captive ascendente) continuate in succesiuni de depozite sarmatiene, pliocene si cuaternare. Marimea acumularilor, gradul de mineralizare, prezinta diferentieri notabile de la un sector la altul. Factorii principali de diferentiere sunt: granulometria si grosimea depozitelor permeabile, alcatuirea petrografica a depozitelor magazin, influenta conditiilor hidro-climatice carpatice, interventiile antropice asupra bazinelor hidrografice. Podisul Sucevei si Podisul Central Moldovenesc se caracterizeaza prin frecventa si grosimea importanta a orizonturilor de gresii, calcare oolitice si nisipuri grosiere: Dealul Repedea, Dealul Mare-Harlau, Dealul Dragomirna. In aceste masive deluroase s-au acumulat 13

importante rezerve de ape subterane freatice, in general de foarte buna calitate, al caror debit specific este mai mare de 5 l/s/km2, dar poate ajunge si pana la 25 l/s/km2. Tipul hidrochimic este bicarbonatat, calcic magnezian si apele respective sunt folosite pentru alimentarea cu apa potabila a unor localitati rurale si urbane. In Campia Moldovei, faciesurile mai argiloase prezinta frecvent acumulari de gipsuri care influenteaza atat duritatea cat si hidrochimismul general. In culoarul Siretului, apele freatice sunt abundente datorita complexelor de terase aluvionare. Zonele de confluenta cu Suceava, Moldova, Bistrita, Trotus sunt adevarate rezervoare de ape freatice datorita aportului acestor vai carpatice. Aceste arii cunosc un debit specific de peste 10 l/s/km2, in timp ce terasele si lunca Siretului dintre confluente, beneficiaza de un debit mediu specific al freaticului de circa 5 l/s/km2. Pe fondul general al conditiilor hidrogeologice de pe teritoriul Romaniei se disting anumite perimetre cu evident character azonal (arii de discontinuitate care s-au individualizat prin interventia unor conditii locale). Asemenea arii de discontinuitate hidrogeologica sunt: apele freatice din perimetrele cu depozite carstice; apele freatice din grindurile fluvial, fluvio-maritime si maritime din Delta Dunarii; apele freatice din perimetrele mlastinoase; apele freatice din zonele cu zacaminte de sare si gipsifere; apele freatice din perimetrele unor interventii antropice. Acumularile de ape subterane de adancime au la baza ape juvenile, ape vadoase patrunse in profunzime in anumite conditii lito-structurale si mixte. Apele de adancime nu pot si separate de fragmentarea tectonica a formatiunilor geologice, atat in unitatile de orogen, cat si in cele de platforma. Orogenul carpatic cuprinde unele resurse de ape de adancime in subunitatile cristaline faliate, in cuvetele cu depozite mezozoice de pe cristalin, in eruptivul fragmentat tectonic, in subunitatile morfostructurale de flis si mai ales in depresiunile intramontane. Compartimentele tectonice ale cuvetei mezozoice a Masivului Haghimas cuprind hidrostructuri determinate de fragmentarea zacamintelor carstificabile: un compartiment sudic al

14

Muntilor Fratele-Nacalat; un compartiment al Haghimasului Mare; un compartiment al Haghimasului Negru si un compartiment situate la nord de Cheile Bicazului. Gruparile de masive din Muntii Rodna-Maramures a Muntilor Bistritei, Bucegi-Piatra Craiului, Fagaras, Retezat-Godeanu, Parang, Poiana Ruscai, Semenic, Bihor, etc, reprezinta hidrostructuri cu ape de adancime pe principalele linii de dizlocatii tectonice. Mai importante sunt resursele de apa subterana din zona faliei Dragos-Voda la nord de Muntii Rodnei, vaile Paraul Cailor si partial Viseu, fiind alimentate ascendant din aceasta hidrostructura. In Muntii Apuseni, frecventa deosebita a dizlocatiilor tectonice permite patrunderea apelor de la suprafata spre acumularile de la adancime unde are loc un proces de mineralizare si termalizare. Reaparitia acestor ape la suprafata se constata in lungul faliilor din Dealurile Banato-Crisene si din Campia de Vest, dar cu alte insusiri fizice si chimice. In Sucarpati, apele de adancime se afla accumulate in preajma zacamintelor de sare sau de hidrocarburi. Un aliniament de hidrostructuri in preajma zacamintelor de sare se constata in nord din depresiunea Maramuresului (Sugatag, Cotiui), apoi in Subcarpatii Moldovei incepand de la Cacica-Solca, Tazlau, Targu Ocna si in Subcarpatii de Curbura si Getici (Slanic-Prahova, Ocnele Mari, Ocnita, Govora, etc). In interiorul Carpatilor, apele de adancime insotesc zacaminte de sare ca ape clorurate, iodurate, bromated in zona cutelor diapire de la Praid, Sovata, Cojocna, Ocna Dej, Ocna Mures, etc. In Podisul Moldovei s-au pus in evident ape subterane de adancime prin foraje, ele fiind cantonate in depozite de cuvertura din Paleozoic pana in miocen. La Iasi, in depozite siluriene au fost identificate la peste 1000 m ape clorosodice, alcanine, cu o mineralizare totala de 57-64 g/l, nepotabile dar cu valente terapeutice deosebite pentru tratarea afectiunilor reumatismale. Unele acumulari asemanatoare au fost cele de la Nicolina-Iasi, acumulari ce au fost identificate in cuvertura sedimentara paleozoica de la Todireni, din Campia Moldovei, precum si in forajul de la Deleni din zona Dealului MareHarlau.

15

In sudul Carpatilor Meridionali, la baza depozitelor piemontane , au fost identificate acumulari de ape subterane de adancime cu caracter puternic artezian. In Campia Romana au fost puse in evident prin foraje doua categorii de ape de adancime: ape potabile cu mare capacitate de debitare (5-10 l/s/km2) cantonate in stratele groase constituind complexul de Candesti si complexul de Fratesti. Acestea sunt bicarbonatate calcice si au o mineralizare care nu depaseste de obicei 500 mg/l. O a doua categorie o formeaza apele de adancime puternic mineralizate, cantonate in cuverturile sedimentare prepliocene. Unele din acestea sunt ape de zacamant legate de acumularile de hidrocarburi din Platforma Valaha. In Dobrogea, se deosebesc trei subunitati hidrogeologice cu mai multe hidrostructuri, deosebit de complexe, datorita raspandirii neuniforme a depozitelor calcaroase, cristaline, eruptive si sedimentare. Astfel, in Dobrogea de Nord, acumularile se gasesc in calcare triasice si cretacice, in zonele Babadag si Taita. Calcarele jurasice din Dobrogea central corespund acumularii din zona Caragea-Darmen (cu mare capacitate de debitare). In Depresiunea Colinara a Transilvaniei au fost identificate acumulari de ape de adancime in fundamental cristalino-mezozoic, dar si in depozitele de cuvertura. Depozitele de cuvertura cuprind trei tipuri de de hidrostructuri: marginale diapire, cu ape clorurate, iodurate si sulfatate avand o mineralizare toata de pana la 200 g/l; hidrostructurale monoclinale cu ape sulfatate-clorurate; hidrostructurile cutelor brahianticlinale combinate cu ape de zacamant in preajma acumularilor de gaz metan. In ceea ce priveste distributia geografica a rezervelor de ape suberate din Romania se constata urmatoarele: Campia Romana 150 m3/s (din care 75 m3/s ape de adancime si 75 m3/s ape freatice); Podisul Moldovei 30 m3/s; Podisul Dobrogei 6 m3/s; Podisul Transilvaniei 25 m3/s; Dealurile si Campia de Vest 50 m3/s. Din rezervele totale de 8,3 miliarde de m3/an (263 m3/s), 5,1 miliarde m3/an (104 m3/s) apartin apelor freatice. In zestrea generala a apelor subterane de pe teritoriul Romaniei au fost identificate aproximativ 2000zacaminte de ape minerale ceea ce denota un mare potential balnear, pus in valoare doar in mica masura pana in prezent. 16

VII.

Exploatarea apelor subterane

Apa subterana se exploateaza prin captari cu puturi care au cea mai mare pondere, captari orizontale (drenurii, galerii), captari de izvoare si captari combinate (puturi cu drenuri radiale, cu galerii drenuri care capteaza izvoare, etc). Captari cu puturi sunt utilizate in exploatarea apelor subterane sub adancimea de 8-10 m. Drenul este o lucrare de captare sub forma unui canal amenajat pentru a prelua (drena) si transporta gravitationla apa dintr-un strat acvifer, colectand-o in vederea utilizarii. Acest tip de captare se foloseste in cazul in care adancimea stratului nu depaseste 8-10 m. Captarile de izvoar este o constructie care asigura captarea integrala a apei izvorului, la punctul real de iesire, fara modificare conditiilor de curgere si a echilibrului rocilor purtatoare de apa, protejand in acelasi timp apa in potriva impurificarii.

VIII.

Concluzii

17