ELEMENTE DE FIZIC

A NUCLEAR

A
G.VL

ADUC

A
BUCURESTI, 1988
Cuprins
1 PROPRIETATI FUNDAMENTALE ALE NUCLEELOR 5
1.1 Nucleul atomic - not iuni introductive, structura nucleului. . . 5
1.2 Stabilitatea nucleului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
1.2.1 Energia de legatura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
1.2.2 Energia de separare a unei particule . . . . . . . . . . 19
1.2.3 Energia de mperechere . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
1.3 Dimensiunile nucleului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
1.4 Formula semiempirica pentru energia de legatura si masa nu-
cleului. Modelul picatura. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
1.5 Spinul nucleului si statistica particulelor identice . . . . . . . 54
1.6 Paritatea funct iei de unda a nucleului si inversia temporala.
Legea conservarii paritat ii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
1.7 Momentul magnetic dipolar al nucleului . . . . . . . . . . . . 72
1.7.1 Metode experimentale de determinare a spinului si
momentului magnetic dipolar al nucleelor . . . . . . . 76
1.7.2 Rezultatele masurarii spinilor si momentelor magneti-
ce. Modelul uniparticula al lui Schmidt . . . . . . . . 91
1.8 Momentele electrice ale nucleului . . . . . . . . . . . . . . . . 99
1.8.1 Determinarea experimentala a momentului cvadrupolar111
1.9 Radioactivitatea naturala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
1.9.1 Legea dezintegrarii radioactive . . . . . . . . . . . . . 123
1.9.2 Caracterul statistic al legii dezintegrarii radioactive . . 126
1.9.3 Familii (serii) radioactive . . . . . . . . . . . . . . . . 136
1.9.4 Largimea starilor care se dezintegreaza . . . . . . . . . 149
2 FORTELE NUCLEARE 154
2.1 Proprietat ile fort elor nucleare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
2.2 Operatorul energiei potent iale V pentru interact ia nucleon-
nucleon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
1
2.3 Teoria mezonica a fort elor nucleare . . . . . . . . . . . . . . . 182
2.4 Particulele elementare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192
2.4.1 Introducere n zica particulelor elementare . . . . . . 192
2.4.2 Legi de conservare n zica particulelor elementare . . 200
2.4.3 Clasicarea particulelor elementare. . . . . . . . . . . 216
2.5 Cromodinamica cuantica si fort ele nucleare . . . . . . . . . . 225
2.5.1 Modelul de cuarc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 225
2.5.2 Cromodinamica cuantica. Construirea hadronilor din
cuarci . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229
2.5.3 Not iuni introductive privind unicarea fort elor din natura239
3 MODELE NUCLEARE DE STRUCTUR

A 243
3.1 Clasicarea modelelor nucleare . . . . . . . . . . . . . . . . . 243
3.2 Modelul paturilor nucleare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 246
3.2.1 Numerele magice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 246
3.2.2 Construirea modelului n paturi . . . . . . . . . . . . . 251
3.2.3 Varianta uniparticula a modelului n paturi, (MPS) . . 273
3.2.4 Varianta uniparticula pentru nucleele permanent de-
formate (MPD) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 291
3.3 Modele colective . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 303
3.3.1 Modelul colectiv pentru nuclee sferice (MCS) . . . . . 305
3.3.2 Modelul colectiv pentru nuclee permanent deformate
(MCD) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 315
3.4 Modelul unicat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 321
3.4.1 Aproximat ia cuplajului slab (MUCS) . . . . . . . . . . 322
3.4.2 Aproximat ia cuplajului tare (MUCT) . . . . . . . . . 324
3.5 Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 351
2
CUV

ANT

INAINTE
Lucrarea reprezinta expunerea prelucrata a lect iilor t inute student ilor
tehnologi din anul V la cursul general de Fizica Nucleara.
Desi lucrarea urmaresten esent a programa analitica a cursului, urmatoarele
precizari se impun:
In lucrare nu au fost incluse capitolele referitoare la Interact ia Radiat iilor
Nucleare cu Substant a si Detect ia Radiat iilor Nucleare pentru mo-
tivul ca student ii facultat ii au la dispozit ie materiale corespunzatoare
n lucrarile: Introduceren Utilizarea Izotopilor Radioactivi de N.Ghior-
danescu si, respectiv, Spectroscopie Nucleara de R.Ion Mihai si G.Vladuca.
Problematica studiata, ind vorba de un curs general, introductiv,
este prezentata, pe cat posibil, calitativ si descriptiv fara ncarcatura
cuanto-mecanica specica domeniului. Unele demonstrat ii, precizari
si observat ii menite sa clarice o parte din problemele abordate sunt
totusi prezentate n lucrare sub forma unor completari la textul gene-
ral, lucrarea ind astfel conceputa ncat la o prima citire acestea sa
poata evitate.
Problemele abordate sunt prezentate n lumina cercetarilor actuale
din zica nucleara. Astfel, n paralel cu formula clasic a de masa a lui
Weizsacker este prezentata si formula lui Myers-Sviatecki folosita n
prezent n mod curent n calculul maselor nucleare. In mod similar,
pe langa teoria clasica, mezonica, a fort elor nucleare este prezentata,
calitativ, si teoria cromodinamicii cuantice, etc.
In lucrare unele paragrafe si capitole depasesc, prin tematica abor-
data, programa analitica a cursului. Un exemplu edicator n acest
sens l constituie capitolul 3 ntitulat Modele Nucleare de Structura
care are o extindere mai mare. Aceasta obt iune a fost aleasa pen-
tru motivul ca n literatura de specialitate acest domeniu, deosebit de
important n zica nucleara, este tratat e strict calitativ, n cateva
pagini de informare asupra existent ei modelelor nucleare, e foarte
matematicizat, n cart i voluminoase de specialitate, practic inaborda-
bile de cititorul care se init iaza n zica nucleara. In consecint a am
ncercat umplerea acestui gol printr-o prezentare relativ ampla si cu
un aparat matematic simplu. Sper ca aceasta ncercare va utila atat
3
celor care se init iaza n zica nucleara cat si celor care deja au la baza
un astfel de curs general.
Pentru comoditatea utilzarii, lucrarea a fost conceputa n doua part i. In
prima parte sunt prezentate proprietat ile fundamentale ale nucleului, pro-
prietat ile si teoria elementara a fort elor nucleare si modelele nucleare de
structura. Partea a doua prezinta teoria elementara a dezintegrarii , si
, react iile nucleare, siunea si fuziunea nucleara cat si cateva aplicat ii ale
zicii nucleare.
Lucrarea se adreseaza n primul rand student ilor. Lucrarea poate utila
si profesorilor de zica dinnvat amantul mediu ca si tuturor celor care doresc
sa se init ieze n zica nucleara.
Mult umesc prof. dr. Calin Besliu, prof. dr. Grecu Voicu si lector
dr. R.Ion-Mihai pentru discut iile si sugestiile de care m-am bucurat n
elaborarea acestei lucrari.
Lucrarea este, reste, susceptibila perfect ionarii si ca urmare orice noi
observat ii si sugestii vor primite cu recunostint a.
Autorul
4
Capitolul 1
PROPRIETATI
FUNDAMENTALE ALE
NUCLEELOR
1.1 Nucleul atomic - not iuni introductive, struc-
tura nucleului.
Not iunea de nucleu a fost introdusa de Rutherford n urma experient elor de
difuzie a particulelor pe foit e metalice subt iri. Aceste experient e, efec-
tuate n anii 1906 - 1912, au impus ipoteza ca atomul are un nucleu cu
dimensiuni mult mai mici dect ale atomului n care se concentreaza peste
99% din masa atomului.
Aceste concluzii au rezultat prin compararea sect iunii diferent iale teore-
tice de mprastiere a particulelor cu datele experimentale corespunzatoare.
Expresia teoretica dedusa de Rutherford si colaboratorii Geiger si Marsden
pentru sect iunea diferent iala este:
_
d
d
_
R
=
1
(4
0
)
2
4m
2
Q
2
(ze)
2
(2p sin

2
)
4
(1.1)
n care m, p si ze reprezinta masa, impulsul si, respectiv, sarcina particulei
proiectil , Q este sarcina nucleulu mprastietor iar este unghiul de
mprastiere. Precizam ca n perioada cand s-au efectuat aceste experient e
se stia ca sarcina particulei este 2e iar masa acesteia este de aproximativ
7000 ori mai mare decat masa electronului.
Relat ia (1.1), dedusa din considerente clasice, din punct de vedere al
mecanicii cuantice este adevarata n urmatoarele ipoteze:
5
a) Interact ia ntre particula si nucleul mprastietor (nucleul t inta) este
strict coulombiana.
b) Este adevarata aproximat ia Born, adica undele asociate particulelor
incidente si emergente sunt unde plane.
c) Masa nucleului M este mult mai mare decat masa proiectilului m
(M >> m) si ca atare se neglijeaza energia cinetica de recul a nucle-
ului.
d) Particula proiectil ca si nucleul t inta sunt fara spin.
e) Particula proiectil si nucleul t inta sunt fara structura, adica considerate
particule punctiforme.
S-a constatat ca datele experimentale sunt n acord cu relat ia teoretica
(1.1) daca se considera Q=Ze n care Z este numarul atomic al nucleului
mprastietor. S-a stabilit astfel ca numarul sarcinilor pozitive elementare
ale nucleului este egal cu numarul de electroni ai atomului respectiv, atom
neutru din punct de vedere electric. In particular pentru nucleul atomului
de hidrogen Z=1; acest nucleu, primul din sistemul periodic si reste cel
mai simplu nucleu, a fost numit de Rutherford proton de la cuvantul
grecesc pretes ( primul). Rezulta ca nucleele cu Z > 1 au n compozit ia
lor protoni adica microparticule cu sarcina pozitiva numeric egala cu sarcina
elementara e.
Relat ia (1.1), n poda ipotezei e) a permis estimarea limitei superioare a
dimensiunilor nucleului. Aceasta estimare se bazeaza pe faptul ca apropierea
minima (r
min
) a particulelor de nucleul de sarcina Ze se calculeaza din
condit ia ca energia cinetica E

se transfera integral n energie potent iala de

respingere:
E

=
2Ze
2
4
0
r
min
r
min
=
2Ze
2
4
0
E

(1.2)
In particular, pentru particulele de energie cinetica E

5 MeV ( cu
care s-au efectuat init ial experient ele) si foit e de aur (Z
Au
=79) se obt ine va-
loarea r
min
aproximativ 2.10
14
m. Deoarece pentru aceste energii sect iunea
diferent iala denita de relat ia (1.1) este n concordant a cu datele experimen-
tale, se poate spune ca pentru distant e r r
min
interact ia dintre particulele
si nucleele de aur este pur coulombiana. Din acest rat ionament rezulta
ca suma razelor particulelor si nucleelor de Au este cel mult egala cu
r
min

= 2.10
14
m. Din aceste considerente Rutherford a ajuns la concluzia
ca raza nucleului, considerat sferic, este mai mica sau cel mult egala cu
2.10
14
m.
6
Informat ii suplimentare asupra structurii nucleului s-au obt inut din ma-
suratorile maselor atomilor, care practic coincid cu masele nucleelor cores-
punzatoare. Masuratorile au aratat ca masa unui nucleu cu Z > 1 nu este
determinata de sarcina nucleului respectiv. Mai mult, s-a constatat ca e-
xista nuclee cu acelasi numar atomic Z dar care au mase diferite. Aceste
nuclee au fost numite izotopi (isos-acelasi, teps-loc). Experient a a aratat
ca masa oricarui izotop raportata la masa protonului este foarte apropiata
de un numar ntreg A care a primit denumirea de numar de masa. Fireste,
aceasta constatare experimentala a sugerat ipoteza ca orice izotop ar putea
compus din A protoni. Deoarece numerele A si Z nu sunt egale pentru
izotopii cu Z ,= 1 , rezulta ca n nuclee trebuie sa existe si alte par-
ticule pentru a n concordant a atat cu masuratorile de masa cat si cu
sarcina Ze a nucleului. O solut ie acceptabila init ial a fost considerata ipoteza
protono-electronica, conform careia nucleul este compus din A protoni si
A-Z electroni. Existent a nucleelor radioactive, care emit spontan electroni
- fenomen cunoscut la nceputul secolului trecut - a constituit un argument
convingator n favoarea acestei ipoteze.
Dezvoltarea ulterioara a cercetarilor de zica nucleara a condus la o
serie de rezultate care inrma aceasta ipoteza; printre acestea semnalam
urmatoarele:
a) Masuratorile experimentale au aratat ca momentele magnetice ale nucle-
elor sunt de aproximativ 10
3
ori mai mici decat momentul magnetic
al electronului.
b) Energia electronilor localizat i n interiorul nucleului de raza R 10
14
m,
asa cum rezula din relat ia de incertitudine a lui Heisenberg:
r.p h (1.3)
este de ordinul sutelor de MeV. Intr-adevar pentru r R si
p p =
1
c
_
E(E + 2m
e
c
2
)
E
c
; E 2m
e
c
2
(1.4)
din relat ia (1.3) rezulta:
E =
hc
R

10
12
R(m)
(MeV ) (1.5)
Pentru R 10
14
se obt ine E 100 MeV. Aceasta energie este foarte
mare comparativ cu energia radiat iilor emise de nucleele - ra-
dioactive. In alta ordine de idei, electronii cu energii asa de mari n-ar
7
putea localizat i n nucleu deoarece energia de atract ie coulombiana
maxima pe care o poate exercita nucleul asupra electronului denita
de relat ia:
E
Coul.
=
1
4
0
Ze
2
R
1.44
Z
R(F)
(MeV ) (1.6)
este mult mai mica de 100 MeV, pentru orice valoare a lui Z (1 Z
82).
In expresia (1.6) energia coulombiana se obt ine n MeV daca raza
nucleului se exprima n fermi (F), care se deneste astfel:
1F = 10
15
m (1.7)
Reamintim
1MeV = 1.610
13
J (1.8)
c) Un alt argument menit sa inrme ipoteza protono - electronica este legat
de faptul ca electronii si protonii sunt fermioni ( se supun statisticii
Fermi - Dirac). Conform teoremei Ehrenfest - Oppenheimer (1931),
un sistem format dintr-un numar par, respectiv impar, de fermioni se
supune statisticii Bose - Einstein, respectiv statisticii Fermi - Dirac.
Un sistem format din A protoni si A-Z electroni cont ine 2A-Z fermioni
si se va supune uneia din cele doua statistici dupa cum 2A-Z este un
numar par sau impar. In particular nucleul
14
7
N are 2A-Z=21 fermioni
si ar trebui sa se supuna statisticii Fermi - Dirac. Datele experimentale
inrma nsa aceasta ipoteza pledand fara posibilitate de greseala ca
izotopul
14
7
N se supune statisticii Bose - Einstein. La timpul respectiv
aceasta situat ie a fost numita catastrofa azotului.
Aceste argumente, ca si altele, au inrmat ipoteza structurii protono-
electronice a nucleului. Problema structurii nucleului a putut rezolvata
abia n anul 1932 cand, dupa o serie de experient e efectuate de Bothe si
Becker si sot ii Ir`ene si Joliot Curie, James Chadwich descopera neutronul
(neuter-neutru n limba latina), o particula de masa apropiata de a protonu-
lui dar de sarcina nula.
In acelasi an, zicianul sovietic D.D.Ivanenko si, independent, zicianul
german W.Heisenberg au emis ipoteza protono-neutronica a nucleului con-
form careia nucleul cont ine Z protoni si A-Z neutroni. Desi aceasta ipoteza a
avut la nceput dicultat i n a explica fenomenul de emisie spontana a elec-
tronilor din nucleu (radioactivitatea

), ipoteza eran concordant a cu toate

8
celelalte date experimentale asa ncat a fost acceptata fara rezerve. Con-
form acestei ipoteze, protonii si neutronii formeaza nuclee stabile si ca atare
ntre ei trebuie sa se exercite fort e de atract ie, numite fort e nucleare care,
evident sunt mai puternice decat fort ele electromagnetice. Dupa cum vom
constata din punct de vedere nuclear protonii si neutronii interact ioneaza
identic, ceea ce se reecta si n masa lor foarte apropiata. Din acest motiv,
atat pentru proton cat si pentru neutron se foloseste terminologia de nu-
cleon, semnicand faptul ca protonul si neutronul sunt doua stari posibile
ale particulei numita nucleon.
In acord cu cele precizate, se deduce ca n ipoteza protono-neutronica a
nucleului numerele A si Z capata noi semnicat ii: Z reprezinta numarul de
protoni iar A reprezinta numarul de nucleoni ai nucleului.
In zica nucleara pentru o structura stabila formata din A nucleoni,
din care Z sunt protoni, se mai foloseste terminologia de nuclid. Notat ia
obisnuita pentru un nuclid (nucleu) este urmatoarea:
A
Z
X (1.9)
n care X este simbolul chimic al elementului.
Nuclizii cu acelasi numar de masa A dar cu numar Z de protoni diferit
se numesc izobari (isos-aceeasi, bares-greutate, masa); nuclizii cu acelasi
numar atomic Z dar cu numere de masa diferite se numesc, dupa cum am
mai precizat, izotopi iar nuclizii cu acelasi numar de neutroni se numesc
izotoni. Din punct de vedere nuclear izotopii pot foarte diferit i desi
atomii diferit ilor izotopi au proprietat i chimice identice (de fapt de aici
provine si denumirea) si proprietat i zice similare. Aceste armat ii se ex-
plica prin aceea ca asupra structurii paturilor electronice ale atomului, nu-
cleul act ioneaza, practic, numai prin sarcina Ze.
Except ie fac izotopii hidrogenului
1
1
H,
2
1
H si
3
1
H care se de-
osebesc mult ca mas a si ca atare propriet at ile lor zice si chiar
chimice sunt diferite. Tocmai din aceast a cauz a acesti izotopi
au primit denumiri distincte. Astfel atomul izotopului
2
1
H (nu-
mit si izotopul greu) s-a numit deuteriu si are simbolul D;
nucleul respectiv se numeste deuteron si are simbolul d. Si-
milar atomul izotopului
3
1
H (numit si hidrogenul supergreu) se
numeste tritiu cu simbolul T iar nucleul respectiv poart a de-
numirea de triton cu simbolul t. Deosebirile dintre acesti
izotopi pot exemplicate n cazul moleculelor de ap a H
2
O si de
ap a grea D
2
O. Apa grea are densitatea de 1108 kg/m
3
, erbe la
101.42

C si ngheat a la 3.82

C; sunt propriet at i destul de diferite

9
Figura 1.1 Diagrama protono-neutronica a izotopilor stabili si
radioactivi
n comparat ie cu apa obisnuit a (numit a si ap a usoar a), pro-
priet at i ce sunt folosite n obt inerea industrial a de ap a grea.
O analiza a tuturor nucleelor cunoscute astazi - n jur de 300 stabile si peste
2000 create articial - ne permite sa facem urmatoarele constatari:
a) Sunt cunoscute nuclee cu Z 107. Dintre acestea, nucleele cu Z > 83
sunt radioactive. De remarcat faptul ca pentru Z < 83 nu exista nuclee
stabile cu Z=0 (neutronul este

radioactiv), Z=43 (technetium) si

Z=61 (promethium).
b) Ansamblul nucleelor cunoscute au numarul de masa A 1 si A 263.
Nu exista nuclee stabile cu A=5, 8 si A 210.
c) Majoritatea elementelor chimice au mai mult i izotopi. Recordul l det ine
50
Sn care are 10 izotopi stabili cu A=112, 114, 115, 116, 117, 118, 119,
120, 122 si 124.
d) In cazul nucleelor stabile si chiar instabile, numarul de protoni Z si de
neutroni N=A-Z respecta o anumita proport ie reectata de diagrama
protono-neutronica din gura 1.1
Zona hasurata intens din gura 1.1 corespunde nucleelor stabile exis-
tente n natura. Aceste nuclee formeaza asa numita curba de stabi-
litate . Zona hasurata mai put in intens delimiteaza nucleele create
10
articial pana astazi; acestea sunt

radioactive cat si radioac-

tive pentru A > 140. Liniile ntrerupte precizate prin S
p
= 0 si
S
n
= 0 reprezinta limita teoretica a maselor nucleelor nucleono-
stabile adica a nucleelor care nca nu emit spontan protoni (S
p
= 0)
sau neutroni(S
n
= 0).
e) Cele mai stabile si ca atare cele mai raspandite sunt nucleele pentru care
Z si N sunt numere pare ( nuclee par-pare) si cele mai put in stabile sunt
nucleele cu Z si N numere impare (nuclee impar-impare). De fapt sunt
cunoscute numai patru nuclee impar-impare stabile si anume
2
1
H(d),
6
3
Li,
10
5
B si
14
7
N.
In continuare vom nota cu m(A, Z) masa nucleului ce cont ine A nucleoni
din care Z sunt protoni iar masa atomului corespunzator prin M(A, Z). Intre
aceste marimi exista urmatoarea relat ie:
m(A, Z) = M(A, Z) Zm
e
+
W
e
leg
c
2
(1.10)
n care W
e
leg
, energia totala de legatura a electronilor n atom, se poate
estima cu ajutorul relat iei:
W
E
leg
15.73Z
7
3
(eV ) (1.11)
In calculele curente adesea se neglijeaza termenul W
e
leg
/c
2
n (1.10) asa ncat
relat ia devine:
m(A, Z) M(A, Z) Zm
e
(1.12)
In zica nucleara masa nucleelor, ca si a atomilor, se masoara n unitat i
atomice de masa u. Unitatea atomica de masa reprezinta a 12-a parte din
masa atomului de
12
C.
1u =
M
C
12
12
1.66.10
27
kg (1.13)
Determinarea exacta a maselor nucleelor se face prin spectroscopie de masa
( n care se determina de fapt masa atomului iar masa nucleului respectiv se
determinan acord cu relat iile de mai sus) cat si prin analiza bilant ului ener-
getic al react iilor nucleare sau al dezintegrarilor sau

. Aceste metode
permit determinarea masei nucleare ca si a protonului si neutronului cu mare
precizie.
De exemplu masa protonului este:
m
p
= (1.007276470 0.000000011)u (1.14)
11
Echivalentul n energie al unitat ii atomice de masa, n acord cu relat ia lui
Einstein, este:
1uc
2
= 931.48MeV 931.5MeV (1.15)
In zica nucleara dar n special n zica particulelor elementare masa este
exprimata n unitat i de energie - MeV -. Astfel n locul relat iei (1.14) se
spune deseori ca masa protonului este de 938.26MeV .
In sfarsit ment ionam faptul ca pentru estimarile rapide, masa nucleului
se poate exprima prin numarul de masa conform relat iei:
m(A, Z) A.u (1.16)
cu u denit n (1.13). Astfel cand precizia nu este necesara, se poate arma
ca masa protonului ca si a neutronului este egaa cu o unitate atomica de
masa.
1.2 Stabilitatea nucleului
1.2.1 Energia de legatura
Nucleul atomic, ca orice sistem cuantic, are stari energetice discrete. Starea
de energie minima se numeste stare fundamentala iar starile de energie
superioara se numesc stari excitate. In condit ii normale nucleul se aa n
starea fundamentala.
Masuratorile de masa au aratat ca masa nucleului m(A,Z) n starea fun-
damentala este mai mica decat suma maselor nucleonilor constituent i aat i
n stare libera:
m(A, Z) < Zm
p
+ (AZ)m
n
(1.17)
Asadar, la formarea nucleului are loc un efect de micsorare a masei totale a
sistemului, numit efect de condensare, cu marimea:
m(A, Z) = Zm
p
+ (A Z)m
n
m(A, Z) (1.18)
Aceasta pierdere de masa se poate explica pe baza relat iei lui Einstein de
proport ionalitate ntre masa m si energia totala E (E = mc
2
) a unui sistem
izolat astfel: la formarea nucleului, ca urmare a lucrului mecanic efectuat de
fort ele nucleare atractive, se elibereaza energie, numita si energie de formare
a nucleului. Aceeasi energie este necesara pentru a nvinge fort ele nucleare
la descompunerea nucleului n constituent ii sai aat i n stare libera. Aceasta
energie (n acord cu relat ia lui Einstein) este denita de expresia:
W(A, Z) = c
2
m(A, Z) = (Zm
p
+ (A Z)m
n
m(A, Z))c
2
(1.19)
12
Figura 1.2 Suprafat a energetica B(A,Z) n funct ie de A si Z
pentru ansamblul nucleelor din gura 1.1
si este cunoscuta sub denumirea de energie de legatura a nucleului relativa la
tot i nucleonii component i sau, mai simplu, energia de legatura a nucleului.
Deoarece n tabelele de masa sunt date masele atomice si nu masele
nucleare, rezulta, n acord cu expresia (1.12) n care se neglijeaza energia
de legatura a electronilor, ca W(A,Z) se poate exprima n funct ie de masele
atomice corespunzatoare:
W(A, Z) = (ZM
H
+ (A Z)m
n
M(A, Z))c
2
(1.20)
Energia de legatura raportata la numarul de nucleoni A se numeste energie
medie pe nucleon (sau energie specica a nucleonului n nucleu):
B(A, Z) =
W(A, Z)
A
(1.21)
Daca valoarea B(A,Z) se calculeaza pentru toate nucleele cunoscute din
gura 1.1, atunci n spat iul B, A, Z, energia B(A,Z) reprezinta o suprafat a
energetica (gura 1.2) care, ntr-o prima aproximat ie, are forma unei sei a
carei coama corespunde nucleelor stabile iar pantele corespund nucleelor

+
si

active din gura 1.1.

O imagine mai precisa despre structura suprafet ei B(A,Z) se obt ine
analizand diferite sect iuni ale acesteia. Sect iunea suprafet ei B(A,Z) prin
planele A=constant (gura 1.3a) determina valoarea lui B(A,Z) pentru nu-
cleele izobare cu A dat. Sect iunea are forma unei parabole pentru A
i
(A
impar) sau a doua parabole pentru A
p
(A par). In primul caz pe parabole
sunt dispuse valorile B(A,Z) pentru nuclee par-impare(Z-par, N-impar) si
13
impar-pare (Z-impar, N-par). In cel de al doilea caz pe parabola de dea-
supra sunt dispuse valorile B(A,Z) pentru nucleele p-p (Z-par, N-par) iar
pe cealalta sunt dispuse nucleele i-i (impar-impare). Sect iunea suprafet ei
B(A,Z) cu planele Z=constant (gura 1.3b), care determina familia izotopi-
lor, are forma a doua parabole. Pe una din ele (Z
p
=Z par) sunt dispuse
valorile B(A,Z) pentru nucleele cu Z par (p-p,p-i) iar pe cealalta (Z
i
= Z
impar) nucleele cu Z impar (i-p, i-i). Pentru nucleele cu Z par parabola
cu A par este situata deasupra celei corespunzatoare nucleelor cu A impar;
Pentru nucleele cu Z impar situat ia se inverseaza.
La fel arata si sect iunea suprafet ei B(A,Z) cu planele N=constant (gura
1.3c) care determina familia izotonilor. In toate cazurile, varfurile parabolelor
reprezinta valorile B(A,Z) corespunzatoare celor mai stabile nuclee pentru
familia data iar ramurile parabolei corespund nucleelor active. In particu-
lar se constata ca maximul parabolei pentru A=constant (A
p
) se realizeaza
pentru Z
0
= A/2 pentru nucleele usoare si pentru Z
0
< A/2 pentru nu-
cleele grele (gura 1.4). Astazi se considera ca un adevar stabilit faptul ca
n lipsa fort elor coulombiene maximul energiei B(A,Z) pentru A=constant
ar corespunde valorii Z
0
= A/2 pentru toate nucleele indiferent de valoarea
numarului de nucleoni A. Aceasta constatare exprima faptul ca fort ele nu-
cleare sunt mai intense pentru cazurile n care numarul de protoni este egal
cu numarul de neutroni.
Sect iunile analizate arata ca suprafat a B(A,Z) este formata, de fapt, din
trei foi: pe foaia superioara sunt dispuse valorile B(A,Z) pentru nucleele p-p
(cele mai raspandite si deci cele mai stabile), pe cea mediana sunt dispuse
nucleele i-p si p-i iar pe cea inferioara sunt dispuse nucleele i-i, cele mai
put in raspandite. Intervalul energetic dintre aceste foi este de 1 3 MeV
pentru nucleele medii si grele.
Aceasta structura n foi a suprafet ei B(A,Z) reecta stabilitatea mai
mare a nucleelor par-pare n comparat ie cu nucleele impar-impare.
Sa observam ca sect iunile prezentate mai sus reunesc un numar relativ
mic de nuclee pentru A=constant, Z=constant sau N=constant (cel mult
25 izobari, izotopi sau izotoni) si ca atare nu pot furniza informat ii despre
proprietat ile tipice pentru o clasa larga de nuclee. De aceea, pentru a anali-
za ansamblul nucleelor stabile este necesar sa intersectam B(A,Z) printr-o
suprafat a verticala care sa treaca prin coama seii din gura 1.2. Sect iunea
obt inuta (gura 1.5) va trece n planul (A,Z) prin cararea nucleelor sta-
bile. Aceasta este o sect iune foarte bogata care cont ine informat ii despre
proprietat ile celor aproximativ 300 nuclee stabile, usoare, medii sau grele,
par-pare, par-impare, impar-pare sau impar-impare.
14
Figura 1.3 Forma suprafet ei energetice B(A,Z)
a) n planul A=constant (pentru A
i
si A
p
)
b) n planul Z=constant (pentru Z
p
si Z
i
)
c) n planul N=constant (pentru N
p
si N
i
)
15
Figura 1.4 Dependent a energiei B(A,Z) de Z pentru A=constant;
a) n cazul unui nucleu usor maximul energiei medii are loc la
Z
0
= A/2
b) la nucleu mai greu maximul corespunde la Z
0
< A/2
Figura 1.5 Sect iunea care deneste valoarea energiei B(A,Z)
pentru nucleele stabile
16
Figura 1.6
Energia medie B(A,Z) funct ie de numarul de nucleoni A pentru
nucleele stabile.
Sect iunea din gura 1.5 este desfasurata n plan n gura 1.6. Existent a
celor trei foi ale suprafet ei B(A,Z) se reecta n gura 1.6 prin aceea ca
energia B(A,Z) pentru nucleele p-p (cerculet e negre) este sistematic mai
mare decat pentru nucleele cu A impar sau nucleele i-i. Din gura se constata
de asemeni ca B(A,Z) creste uniform de la valoarea 0 pana la 8 MeV pentru
A=30 ( cu valori mai mari pentru
4
He,
12
C,
16
O,
20
Ne si
24
Mg), creste
apoi uniform pana la valoarea aproximativa de 8.8 MeV pentru nucleele cu
A 60 (Fe si Ni) si apoi scade lent pana la 7.5 MeV pentru nucleele
grele cu A 238. Pentru majoritatea nucleelor cu A mediu (30 A 150)
se poate spune ca B(A,Z) este practic constanta si egala cu aproximativ 8
MeV.
Din analiza variat iei energiei B(A,Z) cu A rezulta urmatoarele:
a) Valoarea mare de aproximativ 8 MeV pentru B(A,Z) reecta intensitatea
mare a interact iunii nucleare n comparat ie cu interact iunea coulom-
biana ntre protoni. Intr-adevar, se calculeaza imediat ca energia de
respingere coulombiana ntre doi protoni (e
2
/4
0
r) aat i la distant a
de 2.10
15
m este, n acord cu relat ia (1.6), de aproximativ 0.7 MeV.
b) Valoarea practic constanta a energiei medii B(A,Z) arata ca nucleonii
sunt supusi unor fort e nucleare ce prezinta saturat ie care reecta
proprietatea unui nucleon de a interact iona nu cu tot i nucleonii ce-l
nconjoara ci numai cu un numar limitat de nucleoni. Intr-adevar,
17
Figura 1.6(din H.C.Ohanian-Physics, W.W.NORTON &
COMPANY, 1985)
daca ecare nucleon al nucleului ar interact iona cu tot i ceilalt i
A-1 nucleoni atunci energia de legatura rezultanta, deci W(A,Z), ar
proport ionala cu A(A-1)/2 A
2
si ca atare, energia medie B(A,Z), n
acord cu relat ia (1.21), ar depinde proport ional de numarul A si nu ar
practic o constanta dupa cum rezulta din gura 1.6.
Sa precizam ca proprietatea de saturat ie a fort elor nucleare este intim
legata de act iunea de scurta distant a a fort elor nucleare.
c) Scaderea lenta a energiei medii B(A,Z) odata cu cresterea numarului A
este cauzata de cresterea relativ mai puternica a interact iei coulombi-
ene de respingere, proport ionala cu Z
2
, n comparat ie cu cea nucleara,
atractiva, care creste proport ional cu A. Scaderea neregulata a energiei
medii B(A,Z) n regiunea nucleelor usoare poate pusa n legatura cu
cresterea rolului efectelor de suprafat a. Deoarece nucleonii aat i la
suprafat a nucleului nu sufera decat part ial atract ia celorlalt i nucleoni
(se spune ca nucleonii de la suprafat a nu au fort ele saturate) rezulta
ca energia W(A,Z) si deci si energia B(A,Z), este cu atat mai mica
cu cat nucleul este mai usor, deoarece procentul nucleonilor aat i la
suprafat a nucleului fat a de restul nucleonilor este mai mare la nucleele
18
usoare.
d) Analiza gurii 1.6 ca si a gurii 1.3 arata ca energia medie B(A,Z) este
mai mare n cazul nucleelor p-p decat n cazul nucleelor vecine p-i, i-p
sau i-i. Dintre nucleele p-p se detaseaza nucleele care au numar de
protoni sau/si de neutroni egale cu 2, 8, 20, 28, 50, 82 etc., pentru
care energia medie B(A,Z) are valori mai mari decat pentru nucleele
vecine. Numerele 2, 8, 20, 28, 50, 82 etc. se numesc numere magice.
Nucleul ce cont ine un numar magic de protoni sau de neutroni se
numeste nucleu magic; nucleul care cont ine un numar magic si de
protoni si de neutroni se numeste nucleu dublu magic. Se cunosc
urmatoarele nuclee dublu magice:
4
2
He,
16
8
O,
40
20
Ca,
48
20
Ca si
208
82
Pb.
e) Energia medie de legatura este o masura a stabilitat ii nucleului. Din
gura 1.6 rezulta ca nucleele usoare ca si nucleele foarte grele sunt mai
put in stabile decat nucleele cu A mediu. Rezulta ca pentru nucleele
foarte grele este energetic avantajos procesul de fragmentare (siune)
al nucleului n doua sau mai multe nuclee mai stabile pe cand n cazul
nucleelor foarte usoare (sau usoare) este avantajos energetic procesul
de sinteza (fuziune) ntr-un nucleu mai greu, reste mai stabil. Energia
eliberata la formarea de nuclee mai stabile n procesul de siune si de
fuziune sta la baza obt inerii energiei nucleare.
1.2.2 Energia de separare a unei particule
O alta not iune deosebit de utila este energia de separare a particulei (x,
y) de masa m(x, y), care cont ine x nucleoni din care y sunt protoni, din
nucleul (A, Z) de masa m(A, Z). Aceasta energie se noteaza de regula cu
S
m(x,y)
(A, Z), (uneori se mai noteaza si cu B
m(x,y)
(A, Z) si se mai numeste
energia de legatura a particulei m(x,y)) denindu-se astfel:
S
m(x,y)
(A, Z) = (m(x, y) +m(A x, Z y) m(A, Z))c
2
(1.22)
Energia de separare are sensul zic de energie care trebuie cheltuita pentru
separarea (extragerea) particulei m(x,y) din nucleul m(A,Z) (gura 1.7). In
cazul cand S
m
< 0, din punct de vedere energetic emisia particulei (x,y) se
face de la sine, n acest caz se spune ca are loc emisia spontana de particule
m(x,y) de catre nucleele m(A,Z).
Energia de separare S
m
din relat ia (1.22), avand n vedere (1.19), se
exprima n funct ie de energia de legatura W a sistemelor implicate:
S
m(x,y)
(A, Z) = W(A, Z) W(Ax, Z y) W(x, y)
= AB(A, Z) (Ax)B(A x, Z y) W(x, y) (1.23)
19
Figura 1.7 Diagrama energetica pentru energia de separare:
a) pentru separarea particulei m(x,y) este necesara energia
S
m
> 0
b) particula (x,y) poate emisa spontan, S
m
< 0, de catre nucleul
(A,Z)
Daca energia medie de legatura B(A,Z) este privita ca o funct ie continua si
derivabila n raport cu variabilele A si Z, ceea ce este o aproximat ie destul
de corecta pentru nucleele cu A 50, S
m
din relat ia (1.23) se poate scrie si
astfel:
S
m(x,y)
(A, Z) = xB(A, Z) W(x, y) + (A x)
_
x
B
A
+y
B
Z
_
(1.24)
In particular, aceasta relat ie pentru separarea unui neutron si a unui proton
devine:
S
n(1,0)
(A, Z) = B(A, Z) + (A 1)
B(A, Z)
A
S
p(1,0)
(A, Z) = B(A, Z) + (A 1)
_
B(A, Z)
A
+
B(A, Z)
Z
_
(1.25)
Din aceste relat ii rezulta ca energia de separare a unui nucleon difera de
energia medie pe nucleon. In particular, energia de separare a unui neutron
este aproximativ egala cu energia medie B(A,Z) pentru nuclee medii pentru
care B/A 0. Pentru nucleele usoare B/A > 0 si ca atare S
n
> B iar
pentru nucleele grele B/A < 0 si ca atare S
n
< B. Sa remarcam faptul
ca daca n cazul nucleelor foarte grele inegalitatea S
n
< B este adevarata
totdeauna, n cazul nucleelor foarte usoare, datorita dependent ei neuniforme
a energiei B(A,Z), inegalitatea S
n
> B nu este totdeauna adevarata. In cazul
nucleelor foarte grele cu A 240, S
n
este n jur de (6 6.5) MeV, pe cand
B(A,Z), n acord cu gura 1.6 este 7.5 MeV. Aceeasi discut ie ramane n
general adevarata si pentru energia de separare a protonului, cu observat ia
20
ca aceasta difera de S
n
prin termenul (A 1)B/Z care este totdeauna
negativ. Asa dar, din punct de vedere energetic, separarea unui proton
necesita mai put ina energie decat separarea unui neutron. In particular
pentru nucleele grele S
p
este aproximativ (55.5) MeV. Din aceasta discut ie
rezulta ca pentru toate nucleele stabile, inclusiv cele foarte grele, S
n
ca
si S
p
au valori pozitive si ca atare acestea nu pot emite spontan protoni
sau neutroni. Aceeasi concluzie se obt ine si n cazul emisiei de deuteroni
deoarece energia lor de separare, n acord cu expresia (1.24) este:
S
d(2,1)
(A, Z) = 2B(A, Z) W(2, 1) + (A2)
_
2
B
A
+
B
Z
_
(1.26)
si este pozitiva pentru toate nucleele. Particularizand pentru nuclee foarte
grele, deoarece (A 2)B/A (A 2)B/Z 1 MeV; B(A,Z) 7.5
MeV si W(2, 1) 2.23 MeV, rezulta ca S
d
este 10 MeV.
O situat ie deosebita o prezinta energia de separare pentru particulele .
In acest caz, expresia (1.24) devine:
S
(4,2)
(A, Z) = 4B(A, Z) W(4, 2) + (A4)
_
4
B
A
+ 2
B
Z
_
(1.27)
Pentru nucleele grele sau foarte grele, pentru care (A 4)(4B/A +
2B/Z) (A1)(4B/A+2B/Z) 6 MeV; 4B(A, Z) 30 MeV iar
W(4, 2) 28 MeV rezulta ca S

4 MeV adica o valoare negativa. Deci

poate avea loc emisia spontana a particulelor de catre nuclee ncepand
cu nucleele pamanturilor rare care emit spontan particule , adica prezinta
radioactivitate naturala , fapt conrmat de experient a.
Faptul ca nucleele grele, ncepand cu nucleele pamanturilor rare, au
S

< 0 si deci emit spontan particule ridica n mod resc ntrebarea

referitoare la existent a acestor nuclee, care, energetic (gura 1.7b) ar trebui
instantaneu sa se dezintegreze si ca atare sa nu existe n natura. Deoarece
aceste nuclee exista rezulta ca ntre starea energetica m(A, Z)c
2
si cea -
nala (m(4, 2) +m(A4, Z 2))c
2
(gura 1.7b) exista ceva care mpiedica
part ial realizarea acestui proces. Este de presupus ca ntre starea energetica
init iala si cea nala energia potent iala variaza can gura 1.8, n care r, ntr-
o prima aproximat ie, este distant a dintre centrele de masa ale particulei
si nucleului (A-4,Z-2) rezultat din emisia de catre nucleul (A,Z).
Apare ceea ce se numeste bariera de potent ial care poate mai usor
nt eleasa analizand procesul invers, de mprastiere a particulelor pe nu-
cleele (A-4,Z-2). Pe masura ce particula se apropie de nucleu are loc
cresterea energiei potent iale datorita fort elor de respingere coulombiana.
21
Figura 1.8 Variat ia energiei potent iale a nucleelor (4,2) si
(A-4,Z-2) n funct ie de distant a r dintre ele
Daca particula se apropie de nucleul (A-4,Z-2) la distant e r R
0
, la care
act ioneaza fort ele nucleare atractive, mai intense decat cele coulombiene,
are loc o micsorare a energiei potent iale si n nal formarea nucleului (A,Z).
Asa dar bariera de potent ial apare ca o consecint a a concurent ei dintre
energia corespunzatoare fort elor nucleare atractive si a fort elor coulombiene
repulsive. Evident, existent a barierei de potent ial ntre starea init iala si
nala (gura 1.8) nu numai c a explica stabilitatea nucleului (A,Z) fat a de
dezintegrarea dar ridica din punct de vedere clasic o alta ntrebare: de
ce are loc, n general, emisia de particule ? Raspunsul consta n aceea ca
n lumea microparticulelor, a c aror miscare este descrisa de mecanica cuan-
tica, act ioneaza principiul de incertitudine al lui Heisenberg, conform caruia
particulele nu sunt localizate si ca atare sunt posibile procese de trecere a
particulelor prin bariera de potent ial numite efect tunel. Probabilitatea
efectului tunel depinde de nalt imea si grosimea barierei de potent ial. Acest
proces, analizat n mecanica cuantica, va discutat n detaliu pentru dezin-
tegrarea la paragrful cu acelasi titlu din partea a doua a acestei lucrari.
O situat ie similara se ntampla si n cazul procesului de siune. Intr-
adevar e cazul descompunerii nucleului (A,Z) n nucleele (x,y) si (A-x,Z-
y) cu x=A-x si y=Z-y ( rezulta x=A/2 si y=Z/2, fragmente egale, siune
simetrica); n acest caz expresia (1.23) devine:
S
m(
A
2
,
Z
2
)
(A, Z) = W(A, Z) 2W
_
A
2
,
Z
2
_
= AB(A, Z) AB
_
A
2
,
Z
2
_
22
= A
_
B(A, Z) B
_
A
2
,
Z
2
__
0.9A (1.28)
In obt inerea acestei relat ii s-a folosit faptul ca B(A,Z) pentru nucleele
cu A aproximativ 240 este de 7.5 MeV iar pentru nucleele cu A/2 120
este n jur de 8.4 MeV. Pentru nucleele grele S
m
200 MeV de unde
rezulta ca descompunerea nucleului (A,Z) n doua nuclee egale se poate face
spontan, cu degajarea unei energii de 200 MeV. Este cazul sa remarcam
ca ecare nucleon al nucleului (A,Z) contribuie la aceast a energie cu 0.9
MeV. Deoarece energia de repaus a unui nucleon (expresiile 1.14 si 1.15)
este n jur de 940 MeV rezulta ca randamentul energetic al procesului de
siune este foarte mic si egal cu 0.9/940 1/1000. Desi cu un randament
foarte mic, realizarea unor react ii de siune n lant , pentru un numar foarte
mare de nuclee, permite obt inerea unor energii imense. Astfel de energii se
produc n reactorii nucleari de siune n care se realizeaza react ii de siune
n lant controlate.
Din discut ia de mai sus rezulta important a not iunii de energie de se-
parare n studiul stabilitat ii nucleului relativ la orice particula care este o
parte componenta a nucleului. A rezultat ca o particula este mai usor de
separat cu cat ea este mai legata (cazul particulelor ); n cazul particulelor
slab legate (deuteronul) separarea necesita un consum de energie apreciabil.
Este de ret inut ideea ca ori de cate ori energia de separare a unei particule
este negativa, are loc emisia spontana a acelei particule, emisie care se face,
din punct de vedere cuantic, prin efect tunel.
1.2.3 Energia de mperechere
Din analiza facuta panan prezent a rezultat ca nucleele p-p prezinta o stabi-
litate mai mare decat nucleele vecine p-i, i-p (cu A impar). Valorile B(A,Z)
sunt dispuse pe parabola superioara pentru nucleele p-p (gura 1.3) pe cand
aceste valori pentru nucleele p-i, i-p si i-i sunt dispuse pe parabola inferioara.
Gracul energiei medii B(A,Z) evident iaza de asemeni dependent a acestei
marimi de valoarea para sau impara a numerelor Z si N. Aceasta situat ie
este manifestarea interact iunii suplimentare de mperechere a nucleonilor de
acelasi fel. Nucleonul impar interact ioneaza numai cu restul nucleului, n
ntregime, pe cand nucleonul par interact ioneaza cu restul nucleului plus
nucleonul suplimentar. De aici rezulta ca B(A,Z) este mai mare pentru nu-
cleele p-p, mai mic pentru nucleele p-i si i-p si mult mai mic pentru nucleele
i-i, care cont in doi nucleoni nemperecheat i. Aceste aspecte se reecta si n
energiile de separare S
n
sau S
p
(expresiile 1.24 si 1.25) care sunt mai mari n
cazul nucleonului par decat pentru cel impar, dupa cum reiese din gura 1.9
23
pentru nucleele din zona izotopilor plumbului; se constat a valoarea mare a
energiei de separare atat a protonului cat si a neutronului din nucleul dublu
magic
208
82
Pb.
Cantitativ, efectul de mperechere poate evaluat introducand concep-
tul de energie de mperechere P a neutronului sau protonului conform
relat iilor:
P
n
= S
n
(A, Z) S
n
(A 1, Z); Z = constant;
AZ = N = par
P
p
= S
p
(A, Z) S
p
(A1, Z 1); Z = par;
AZ = N = constant (1.29)
Folosind expresia (1.23) pentru energia de separare, energiile de mpere-
chere din relat ia (1.29) pot scrise si astfel:
P
n
= W(A, Z) 2W(A 1, Z) +W(A2, 2) = 2S
n
(A, Z) S
2n
(A, Z)
P
p
= W(A, Z) 2W(A 1, Z 1) +W(A2, Z 2)
= 2S
p
(A, Z) S
2p
(A, Z) (1.30)
deoarece energia de separare a doi neutroni (S
2n
) sau a doi protoni (S
2p
)
conform denit irei este:
S
2n
(A, Z) = W(A, Z) W(A2, Z)
S
2p
(A, Z) = W(A, Z) W(A2, Z 2) (1.31)
De fapt existent a celor trei foi ale suprafet ei energetice B(A,Z) reecta
tocmai existent a efectului de mperechere care arata ca nucleele cele mai
stabile sunt acelea cu nucleonii de acelasi fel grupat i n perechi. Rezulta ca
valoarea energiei demperechere este egala cu intervalul energetic dintre foile
suprafet ei B(A,Z), adica este de ordinul de marime a (1 3) MeV, cu valori
mai mari pentru nucleele usoare si mai mici pentru nucleele foarte grele.
Fireste, valoarea concreta a energiilor P
n
si P
p
depinde de numarul de pro-
toni si de neutroni ai nucleului respectiv. Aceste energii scad la apropierea
numarului de nucleoni de numerele magice ceea ce se poate constata din
analiza gurii 1.9.
Semnict ia zica a energiei de mperechere a neutronului (sau a protonu-
lui) este de energie de formare a perechii de neutroni (respectiv de protoni)
n nucleu.
24
Figura 1.9 Dependent a energiei de separare S
p
de Z (a)
si, respectiv a energiei S
n
de N (b)
pentru nucleele din zona izotopilor plumbului
1.3 Dimensiunile nucleului
Primele indicat ii asupra dimensiunilor nucleului au fost obt inute, dupa cum
s-a mai precizat, din experient ele de mprastiere elastica a particulelor n
campul coulombian al nucleului. Din aceste experient e a rezultat ca nucleul
de aur are o raza a carei valoare este mai mica sau cel mult egala cu
aproximativ 2.10
14
m. S-a considerat ca nucleul este de forma unei sfere de
raza R
0
n interiorul careia sunt omogen distribuit i cu o distribut ie spat iala
(r) constanta (gura 1.10) denita de expresia:
(r) =
_

0
pentru r R
0
0 pentru r > R
0
(1.32)
Deoarece masa nucleului, n acord cu relat ia (1.16), este aproximativ
egala cu numarul de masa A (n unitat i de masa), rezulta ca densitatea
nucleonilor poate constanta numai daca volumul nucleului, asimilat cu o
sfera, este de asemeni proport ional cu A. De aici rezulta ca raza nucleului
se exprima n funct ie de A prin relat ia:
R
0
= r
0
A
1/3
(1.33)
n care r
0
este o constanta care se numeste si raza redusa.
In fazele init iale ale dezvoltarii zicii nucleare, raza nucleului, exprimata
de relat ia (1.33), s-a determinat din analiza constantei de dezintegrare a
25
Figura 1.10 Distribut ia constanta a nucleonilor n interiorul
nucleului
nucleelor active, din formula semiempirica pentru masa nucleelor, din
analiza radiat iilor X ale mezoatomilor, etc. Pe masura ce vom aborda pro-
blemele respective vom indica si modul de determinare a razei R
0
prin aceste
metode. Ment ionam nsa ca toate metodele init iale de determinare a razei
nucleelor implica tacit ipoteza ca distribut ia nucleonilor (sau numai a pro-
tonilor) sa e denita de expresia (1.32), ceea ce semnica faptul ca nucleul
are o suprafat a geometrica bine denita.
Sa remarcam nsa faptul ca nucleul este un sistem cuantic format din
nucleoni ce se gasescn permanenta miscare si care se supun legilor mecanicii
cuantice (principiul de incertitudine al lui Heisenberg). Ca urmare not iunea
de suprafat a a nucleului si deci de raza a nucleului n sens clasic nu este
adevarata pentru sistemele cuantice. Sens zic, distinct, poate avea numai
raza patratica medie denita de expresia:
< r
2
>=
_
r
2
(r)d
_
(r)d
(1.34)
n care (r) este funct ia de distribut ie a nucleonilor iar integrarea se face pe
tot volumul nucleului.
Pentru funct ia de distribut ie denita de relat ia (1.32), conform denit iei
din (1.34), rezulta pentru < r
2
> valoarea:
< r
2
>=
R
0
_
0
r
4
dr
R
0
_
0
r
2
dr
=
3
5
R
2
0
(1.35)
si ca urmare si raza zica a nucleului

< r
2
> se exprima n funct ie de A
26
printr-o relat ie similara cu (1.33):

< r
2
> =
_
3
5
r
0
A
1/3
= r

0
A
1/3
(1.36)
In cazul mai general, metodele de determinare a razei si propun sa sta-
bileasca experimental funct ia reala de distribut ie (r) si apoi, n acord cu
relat ia (1.34), se determina raza nucleului

< r
2
> care se parametrizeaza
sub forma expresiei (1.33) sau (1.36). Subliniem n mod deosebit faptul ca
determinarea funct iei de distribut ie (r) pe langa faptul ca permite deter-
minarea razei nucleului are ea nsasi important a furnizand informat ii asupra
structurii nucleului (distribut ia sarcinilor si a nucleonilor, forma sferica sau
deformata a nucleului, etc.). Aceste metode vor prezentate n continuare
succint.
Determinarea experimentala a funct iei (r) se realizeaza n experient e
de mprastiere a diferitelor particule pe nucleul t inta (n particular, daca
se sondeaza structura nucleonilor, nucleul t inta este chiar nucleonul) a
carui funct ie (r) urmeaza a determinata. Aceste experient e se bazeaza
pe faptul ca lungimea de unda de Broglie asociata proiectilului este mai
mica decat dimensiunea nucleului, atunci din imaginea de difract ie care
apare n procesul de mprastiere elastica se poate stabili distribut ia spat iala
(r) a nucleonilor si chiar forma nucleului. Finet ea detaliilor este cu atat
mai mare cu cat lungimea de unda asociata particulelor proiectil este mai
mica; de aici rezulta ca aceste experient e se fac cu particule proiectil de
energie mare, cum vom vedea cantitativ n cele ce urmeaza. Aceasta idee
a fost conrmata pentru prima data de Davisson si Germer n experient ele
de difuzie a electronilor pe monocristale. In experient a lor imaginea de
difract ie se obt inea ori de cate ori lungimea de unda asociata electronilor era
comparabila (sau mai mica) cu constanta ret elei cristaline a monocristalului
mprastietor.
Interpretarea teoretica a experient elor de difuzie a diferitelor particule
pe nuclee n scopul determinarii funct iei (r) este mult usurata daca sunt
ndeplinite condit iile urmatoare:
a) particula proiectil este fara structura
b) interact ia dinte particula proiectil si nucleonii nucleului analizat este bine
cunoscuta din punct de vedere teoretic
Sa observam ca aceste condit ii nu erau ndeplinite n cazul experient ei
de mprastiere a particulelor . Intr-adevar, n afara faptului ca energia par-
ticulelor folosite n experient a Rutherford era foarte mica, acestea sunt
27
particule cu structura iar interact iunea lor cu nucleonii este de natura nu-
cleara (cea electrica este mult mai slaba) si ca atare nu este precis cunos-
cuta. Aceasta situat ie este de fapt tipica tuturor experient elor n care drept
proiectil se folosesc hadroni, adica particule care interact ioneaza nuclear
(tare) cu nucleonii nucleului. Desi dicil de interpretat teoretic, experient ele
de mprastiere a hadronilor de mare energie (n particular protonii) sunt
necesare n scopul determinarii distribut iei spat iale a nucleonilor. In astfel
de experient e se obt ine funct ia
N
(r) care deneste distribut ia densitat ii
materiei nucleare. Cu aceasta funct ie
N
(r), n acord cu relat ia (1.34) se
determina < r
2
N
>, adica raza patratica medie a materiei nucleare, sau mai
exact, raza patratica medie a fort elor nucleare, care, desi de scurta distant a,
se pot extinde part ial si dincolo de distribut ia nucleonilor.
Din aceasta discut ie rezulta ca n experient ele cu hadroni, desi necesare,
condit iile de mai sus nu sunt ndeplinite.
Electronii sunt singurele particule care ndeplinesc n totalitate condit iile
precizate mai sus. Intr-adevar electronii sunt particule fara structura (punc-
tiforme) care interact ioneaza electromagnetic ( interact ie bine cunoscuta) cu
nucleonii nucleului. Daca neglijam interact ia relativ slaba dintre momentul
megnetic al electronului si momentul magnetic al nucleonilor, n particular
cu cel al neutronului
1
rezulta ca experient ele de mprastiere elastica a elec-
tronilor de mare energie pe nuclee vor sensibile la distribut ia spat iala a
protonilor n interiorul nucleului. Asa dar n aceste experient e, printr-o pre-
lucrare adecvata, se obt ine n nal funct ia
E
(r) care deneste distribut ia
densitat ii de sarcina si a curent ilor n nucleu. Aceasta funct ie introdusa n
relat ia (1.34) deneste raza patratica medie a sarcinii electrice a nucleului,
pe care o vom nota cu < r
2
E
>.
Este cazul sa precizam ca din experient ele de mprastiere, indiferent
de natura proiectilului, se poate determina direct nu funct ia (r) (
E
sau
N
) ci marimea zica F(q
2
) numita factor de forma, care reprezinta
transformata Fourier a funct iei (r). In acord cu cele de mai sus se deneste
un factor de forma nuclear F
N
(q
2
) corespunzator funct iei
N
(r) si, respectiv,
un factor de forma electric F
E
(q
2
) corespunzator funct iei
E
(r).
Sa demonstram ca sect iunea diferent iala
d
d
corespunzatoare distribut iei

E
(r) se exprima n funct ie de sect iunea diferent iala (
d
d
)
p
corespunzatoare
unei distribut ii punctuale prin relat ia:
d
d
=
_
d
d
_
p
[ F
E
(q
2
) [
2
(1.37)
1
Desi aparent surprinzator vom constata n paragraful 1.7 ca neutronul are un moment
magnetic diferit de zero desi este neutru din punct de vedere electric
28
Figura 1.11
n care factorul de forma electric se deneste astfel:
F
E
(q
2
) =
1
Z
2
e
_

E
(r)e
i qr
dr (1.38)
n care hq reprezinta transferul de impuls (gura 1.11) egal cu:
hq = p
i
p
f
; hq = 2p sin

2
(1.39)
p
i
si p
f
reprezinta impulsul electronilor init ial si, respectiv, mprastiat elastic
([ p
i
[=[ p
f
[) iar este unghiul de mprastiere.
Daca distribut ia de sarcina a nucleului este punctuala:

E
(r) = Z
2
e(r) (1.40)
rezulta F(q
2
)=1 si sect iunea diferent iala d/d coincide, cum era resc, cu
sect iunea diferent iala corespunzatoare distribut iei punctuale.
Vom demonstra relat ia (1.37) pentru cazul particular n care
(d/d)
p
coincide cu sect iunea diferent ial a Rutherford din relat ia
(1.1). Sect iunea diferent ial a se deduce din punct de vedere cuan-
tic din amplitudinea de mpr astiere f() conform expresiei:
d
d
=[ f() [
2
(1.41)
cu:
f() =
m
2h
2
_

f
V (r)
i
d =
m
2h
2
M
if
(1.42)
29
Figura 1.12
In aproximat ia Born, funct iile de und a asociate particulelor
init iale si nale sunt unde plane:

i
= e
i
p
i
r
h
;

f
= e
i
p
f
r
h
;
i

f
= e
i qr
(1.43)
n care hq este transferul de impuls.
In continuare vom considera c a masa particulei proiectil m
este cu mult mai mic a dec at masa nucleului t int a M. In acest
fel n procesul de mpr astiere se transfer a impulsul hq dar nu si
energia de recul. Aceast a armat ie este tipic a sistemului cen-
trului de mas a si este reasc a n cazul analizat, deoarece prin
condit ia M >> m sistemul centrului de mas a coincide practic
cu sistemul laboratorului.
Dac a neglij am ecranarea introdus a de electroni, rezult a c a
energia de interact ie coulombian a V(r) ntre proiectil si nucleu,
aate la distant a r, are expresia:
V (r) =
1
4
0
(Z
1
e)(Z
2
e)
r
=
1
4
0
Z
1
Z
2
e
2
r
(1.44)
n care Z
1
e este sarcina proiectilului iar Z
2
e este sarcina nucle-
ului t int a.
In sistemul de coordonate din gura 1.12 si t in and cont de
expresiile (1.43) si (1.44), elementul de matrice M
if
din (1.42)
devine:
M
p
if
=
Z
1
Z
2
e
2
4
0
_
e
i qr
r
r
2
sin drdd =
30
Figura 1.13
=
2Z
1
Z
2
e
2
4
0

_
0
rdr
1
_
1
e
iqr cos
d(cos ) =
=
1
4
0
4Z
1
Z
2
e
2
q

_
o
sinqrdr =
1
4
0
4Z
1
Z
2
e
2
q
2
(1.45)
Sect iunea
d
d
din (1.41) este:
d
d
=
1
(4
0
)
2
4m
2
(Z
1
Z
2
e
2
)
2
( hq)
4
(1.46)
care este identic a cu relat ia (1.1) deoarece hq = 2p sin /2.
In continuare calcul am sect iunea diferent ial a n ipoteza c a
sarcina nucleului Z
2
e este distribuit a dup a funct ia
E
(r) (gura
1.13) n tot volumul nucleului. In acest caz energia de interact ie
din (1.44) devine:
V (r) =
Z
1
e
4
0
_

E
(

)
[ r

[
d

(1.47)
Se constat a imediat c a pentru cazul distribut iei punctiforme:

E
(

) = Z
2
e(

) (1.48)
31
energia V(r) devine egal a cu energia denit a de (1.44). Cu
relat ia (1.47) elementul de matrice M
if
din (1.42) devine:
M
if
=
Z
1
e
4
0
_
e
i qr
_
(

)
[ r

[
d

dr (1.49)
Dac a efectu am integrarea pe variabila r pentru

r

constant si
facem substitut ia r =

R+

r

cu dr = d

R, M
if
din (1.49) devine:
M
if
=
Z
1
e
4
0
_
e
i q

R
Z
2
e
R
d

R
1
Z
2
e
_
(

)e
i q

= M
p
if
F
E
(q
2
)
(1.50)
Substituind M
if
din expresia de mai nainte n relat ia (1.42)
se obt ine pentru sect iunea ecace diferent ial a, pentru o sarcin a
extins a, relat ia (1.37) n care (d/d)
p
este sect iunea Ruther-
ford pentru o sarcin a punctual a
Relat ia (1.37) permite determinarea factorului de forma F
E
(q
2
). Se pro-
cedeaza astfel: se determina sect iunea diferent iala experimentala d/d
pentru diferite unghiuri. Apoi pentru aceleasi unghiuri se calculeaza sect iunea
diferent iala teoretica (d/d)
p
pentru o distribut ie punctuala. Facand ra-
portul valorilor experimentale si teoretice se determin a F
E
(q
2
) pentru unghiul
respectiv si deci pentru valorile q corespunzatoare. Apoi din relat ia (1.30)
printr-o transformare inversa se poate determina n principiu distribut ia de
sarcina conform relat iei:

E
(r)
Z
2
e
(2)
3
_
F
E
(q
2
) e
i qr
dq (1.51)
Referitor la aceasta procedura facem urmatoarele precizari:
a) Sect iunea diferent ial a (d/d)
p
trebuie sa descrie n mod
adecvat procesul de mprastiere studiat. In particular n cazul
experient elor cu electroni rapizi, init iate de Hofstadter (1953)
la acceleratorul liniar de la Stanford, sect iunea (d/d)
p
cores-
punde sect iunii Rutherford generalizata pentru cazul electroni-
lor relativisti si prin considerarea spinului; aceasta generalizare
a fost facuta de Motte. Asa dar pentru experient ele cu electroni,
de fapt cele mai precise, prin (d/d)
p
se nt elege sect iunea teo-
retica a lui Motte.
32
b) Relat ia (1.51) este denita daca factorul de forma este cunos-
cut pentru toate valorile q. In realitate valorile impulsului tran-
sferat hq sunt limitate de valorile impulsului init ial. In plus
pentru valori de transfer hq mari sect iunea diferent iala experi-
mentala, dupa cum se poate estima din relat ia (1.1), are valo-
ri foarte mici (erori mari) ceea ce complica determinarea ex-
perimentala a factorului de forma F
E
(q
2
). De aceea, n re-
alitate, relat ia (1.51) nu poate folosita pentru determinarea
funct iei de distribut ie
E
(r). Aceasta funct ie se obt ine practic
din relat ia (1.38) postulandu-se pentru ea diferite dependent e
(parametrizari), alegandu-se n nal acea dependent a (parame-
trizare) care verica relat ia (1.38) pentru factorul de forma F
E
(q
2
)
determinat experimental.
Fireste parametrizarea cea mai simpla - si deci des folosita - postuleaza
ca funct ia de distribut ie (r) are o simetrie sferica:

E
(r) = (r, , ) =
E
(r) (1.52)
In acest caz F
E
(q
2
) devine:
F
E
(q
2
) =
1
Z
2
e

_
0
(r)r
2
dr
2
_
0
d
1
_
1
e
iqr cos
d(cos ) =
4
Z
2
eq

_
0
r(r) sin qrdr
(1.53)
Aceasta expresie, obt inuta n ipoteza (1.52), permite n principiu de-
terminarea razei patratice medii < r
2
E
> independent de alte considerente
referitoare la funct ia
E
(r) daca este ndeplinita condit ia:
rq = r
2p
h
sin

2
1 (1.54)
Intr-adevar prin dezvoltare n serie a funct iei sin(qr):
sin qr qr
1
3!
(qr)
3
+. . . (1.55)
factorul de forma din (1.53) devine:
F
E
(q
2
) =
4
Z
2
e
_
(r)r
2
(1
1
6
q
2
r
2
)dr
=
1
Z
2
e
_
(r)dr
q
2
6Z
2
e
_
r
2
(r)dr = 1
q
2
6
< r
2
E
>
(1.56)
In obt inerea acestei expresii s-a t inut cont de relat ia (1.34), de faptul ca
dr = 4r
2
dr cat si de condit ia de normare a funct iei densitat ii de sarcina:
_

E
(r)dr = Z
2
e (1.57)
33
Relat ia (1.56), dupa cum s-a anticipat, permite determinarea razei patratice
medii < r
2
E
> pentru valori mari ale transferului de impuls hq, daca se
cunosc valorile experimentale ale factorului de forma F
E
(q
2
). In schimb
pentru valori mici hq, determinarea lui < r
2
E
> din relat ia (1.56) devine
imprecisa sau chiar imposibila. Valorile mici ale lui q, n acord cu relat ia
(1.54), se obt in e pentru unghiuri de mprastiere mici e pentru impulsuri
incidente (energii) mici. In aceste condit ii expresia (1.54), pentru distant a
r egala cu raza R
E
a nucleului devine:
Rq = R
2p
h
sin

2
R
p
h

R

1 (1.58)
condit ie care poate scrisa n funct ie de energia cinetica incidenta E
c
a
electronilor astfel:

=
h
p
=
hc
_
E
c
(E
c
+ 2m
e
c
2
)

hc
E
c

1.2 10
12
(m)
E
c
(MeV )
R (1.59)
relat ie obt inuta cu condit ia E
c
2mc
2
. Asa dar, daca energia E
c
(n MeV)
este mica, este ndeplinita condit ia

R, condit ie ce implica valori mici
pentru parametrul q si ca atare determinarea marimii < r
2
E
> din(1.56) este
discutabila.
In consecint a n aceste condit ii (

R), n cel mai fericit caz se poate

determina < r
2
E
> adica, matematic, momentul de ordinul doi al funct iei de
distribut ie; obt inerea funct iei de distribut ie
E
(r), care constituie un scopn
sine al acestor experient e, sau cel put in a unor momente de ordin superior,
este imposibila n aceste condit ii. In concluzie pentru determinarea funct iei

E
(r) si deci si a marimii < r
2
E
> cu precizie este necesara condit ia:

R (1.60)
condit ie care xeaza energia minima necesara efectuarii experient elor de
mprastiere. Daca condit ia (1.60) este satisfacuta, dezvoltarea n serie din
(1.55) nu mai este posibila si ca atare funct ia de distribut ie
E
(r) se deter-
mina din relat ia (1.53) postuland pentru funct ia
E
(r), cu simetrie sferica,
diferite forme ( parametrizari) posibile, urmand ca ulterior sa se stabileasca
care din aceste forme concrete este n concordant a cu valorile experimentale
ale factorului de forma F
E
(q
2
).
Astfel daca postulam ca (r) este denita de relat ia (1.32), pentru fac-
torul de forma din (1.53) se obt ine expresia:
F
E
(q
2
) =
4
0
Z
2
eq
R
0
_
0
r sin qr dr =
4
0
Z
2
eq
_

R
0
q
cos qR
0
+
1
q
2
sinqR
0
_
(1.61)
34
Din condit ia de normare (1.59) rezulta relat ia:
Z
2
e = 4
0
R
0
_
0
r
2
dr =
4
3

0
R
3
0
(1.62)
care introdusa n (1.61), deneste valoarea nala a lui F
E
(q
2
):
F
E
(q
2
) =
3
R
3
0
q
sin qR
0
R
0
q cos qR
0
q
2
(1.63)
Aceasta relat ie permite determinarea razei R
0
pentru ecare valoare ex-
perimentala a factorului de forma corespunzatoare unui q xat. Daca pentru
ecare set de valori (q, F
E
(q
2
)) se obt ine aceeasi valoare R
0
(rste n limite-
le statistice acceptabile) atunci se poate considera ca distribut ia de sarcina
denita de relat ia (1.32) este corecta si raza patratica medie < r
2
E
> este
denita de expresia (1.35).
In mod similar, daca se postuleaza pentru funct ia
E
(r) parametrizarea:
(r) =
0
e

r
b
(1.64)
se constata ca F
E
(q
2
) din (1.53) este de forma:
F
E
(q
2
) =
1
(q
2
b
2
+ 1)
(1.65)
Procedand ca mai sus, din aceasta relat ie se determina b care deneste
< r
2
E
>n acord cu expresia (1.34) astfel:
< r
2
E
>= 12b
2
(1.66)
Demonstr am relat iile (1.65) si (1.66). Factorul de form a
F
E
(q
2
) din (1.53) cu (r) din (1.64) are expresia:
F
E
(q
2
) =
4
0
Z
2
eq

_
0
re

r
b
sin qrdr =
4
0
Z
2
eq
I (1.67)
F ac and substitut ia = 1/ b, integrala I devine:
I =
d
d
_
_

_
0
e
r
sin qrdr
_
_
=
d
d
_
_
m

_
0
e
r(iq)
dr
_
_
=
d
d
_
m
1
iq
_
=
d
d
_
q

2
+q
2
_
=
2q
(
2
+q
2
)
2
=
2qb
3
(1 +q
2
b
2
)
2
(1.68)
35
Calcul am n continuare parametrul
0
din condit ia de normare
(1.57):
Z
2
e = 4
0

_
0
r
2
e

r
b
dr = 4
0
(br
2
2b
2
r2b
3
)e

r
b
[

0
= 8
0
b
3
(1.69)
din care rezult a:

0
=
Z
2
e
8b
3
(1.70)
Cu
0
din (1.70) si I din (1.68) se obt ine pentru factorul de
form a din (1.67) expresia (1.65)
Raza p atratic a medie < r
2
E
>, n acord cu denit ia din (1.34),
va :
< r
2
E
>=
1
Z
2
e
_
(r)r
2
dr =
4
0
Z
2
e

_
0
r
4
e

r
b
dr =
4
0
Z
2
e
24b
5
= 12b
2
(1.71)
Din exemplele de mai sus rezulta ca pentru diferite distribut ii se poate
calcula F
E
(q
2
) si < r
2
E
> si deci si sect iunea diferent iala d/d din relat ia
(1.37) daca sect iunea Motte (d/d)
p
este cunoscuta teoretic. Rezultatul
acestor calcule pentru funct iile (r) precizate mai sus la care se adauga si
calculul pentru funct ia biparametrica a lui Fermi:
(r) =

E
0
1 +e
rR
E
a
E
(1.72)
sunt prezentate calitativ n gura 1.14
Din gura rezulta can cazul distribut iei cu scaderea exponent iala (gura
1.14 a) sect iunea diferent iala scade uniform cu unghiul de mprastiere ca si
sect iunea (d/d)
p
corespunz atoare sarcinii punctiforme; sect iunea d/d
este pentru orice unghi mai mica deoarece F
E
(q
2
) din (1.65) este subunitar.
In cazul distribut iei din (1.72) sect iunea d/d prezinta un aspect difract ional
(gura 1.14b, curba B) care se accentueaza n cazul distribut iei din relat ia
(1.32) (gura 1.14 b, curba A) care, zic, implica o suprafat a bine denita a
nucleului. In general cu cat (r) scade mai brusc la suprafat a nucleului
cu atat caracterul difract ional este mai puternic.
2
2
Aceasta comportare a sect iunilor diferent iale era de asteptat daca facem o analogie
cu experient ele de reexie a undelor din optica. Se stie ca daca trecerea de la un mediu
optic la altul are loc printr-un salt al indicelui de refract ie au loc fenomene de interferent a
care conduc la o imagine difract ionala a undelor reectate. Daca trecerea se face lent,
caracterul de difract ie se diminueaza si la limita se stinge
36
Figura 1.14 Dependent a calitativa a sect iunii diferent iale d/d
n funct ie de unghiul pentru diferitele parametrizari ale funct iei
(r)
Asadar, dincolo de calculele concrete, o simpl a privire asupra
dependent ei sect iunii diferent iale cu unghiul de mpr astiere genereaz a
suciente informat ii asupra distribut iei densit at ii de sarcin a
E
(r).
In particular experient ele de mpr astiere a electronilor cu energii
de ordinul GeV pe protoni si pe neutroni au ar atat c a d/d
scade lent cu unghiul de mpr astiere ceea ce a sugerat clar c a pro-
tonul si neutronul au o distribut ie de sarcin a denit a de relat ia
(1.64) cu urm atorii parametri:

0
7.5 10
17
kg/m
3
b 0.23F (1.73)
_
< r
2
E
> =

12 b
2
0.8 F
Din aceste experient e a rezultat deci c a nucleonii sunt particule
cu extensie spat ial a a sarcinii dar f ar a suprafat a denit a.
Ment ion am cu acest prilej c a n experient e de mpr astiere
inelastic a a electronilor de energii de ordinul GeV pe protoni s-
a evident iat existent a unor centrii mpr astietori punctiformi n
interiorul protonului. In acest fel s-a generat ideea c a nucleonii
sunt format i din particule elementare numite cuarci.
Astfel de experient e s-au efectuat de exemplu cu fasciculele de electroni
37
Figura 1.15 Dependent a radiala a funct iei
E
(r) pentru diferite
nuclee, cu condit ia de normare
_
(r)dr = 1
de 20 GeV obt inute la acceleratorul de la Stanford. Sa observam ca pen-
tru aceste energii,
e
5.10
17
m n acord cu relat ia (1.59). In acest fel
structura protonilor si a neutronilor a putut sondat a pana la valorile
de 5.10
17
m.
In mod similar experient ele de mprastiere a electronilor rapizi pe nuclee
au generat pentru
E
(r) dependent a din gura 1.15. Cu except ia nucleelor
usoare (A 30) pentru care (r) scade exponent ial dupa o lege similara
cu cea din relat ia (1.64), pentru majoritatea nucleelor funct ia de distribut ie
poate bine aproximata cu relat ia (1.72) cu urmatorii parametri:

E
e
2.8 10
17
kg/m
3
a
E
0.55 10
15
m
R
E
1.07 A
1/3
.10
15
m (1.74)
_
< r
2
E
> 0.94 A
1/3
.10
15
m
Sa observam ca distribut ia din relat ia (1.74) introduce pe langa raza
_
< r
2
E
> si raza R
E
denita ca distant a de la centrul nucleului pana la
locul n care densitatea de sarcina scade la jumatate.
Este cazul sa remarcam si faptul ca n cazul mprastierii hadronilor de
mare energie (de exemplu protoni de energii 1 GeV) cu toate dicultat ile
38
Figura 1.16 Funct ia de distribut ie Fermi
semnalate mai sus, s-au obt inut pentru funct ia distribut iei densitat ii ma-
teriei nucleare
N
(r) o dependent a similara cu
E
(r) dar cu urmatorii pa-
rametri:

N
0

E
0
= 2.8.10
17
kg/m
3
a
N
0.65 F
R
N
1.25 A
1/3
F (1.75)
_
< r
2
N
> 1.1 A
1/3
F
rezultate care arata ca n general neutronii si protonii au o distribut ie simi-
lara.
Asadar, ansamblul experient elor de mprastiere au condus la ideea ca
pentru majoritatea nucleelor cu A 30 o imagine satisfacatoare a distribut iei
densitat ii de sarcina sau a materiei nucleare n nucleu este cea n care den-
sitatea este aproape constant a de la centrul nucleului pana la o anumita
distant a dincolo de care densitatea scade lent spre valoarea zero (gura
1.16).
Forma analitica este data de relat ia (1.72) n care R deneste distant a de
la centrul nucleului pana la locul n care densitatea (de sarcina sau a materiei
nucleare) scade la jumatate iar a este un parametru numit difuzivitate
care determina viteza de micsorare a densitat ii respective la suprafat a
nucleului si este denit n funct ie de grosimea suprafet ei nucleare t prin
expresia:
t = 4 a ln3 4.4 a (1.76)
39
Parametrul t stabileste grosimea pentru care densitatea respectiva se
micsoreaza de la valoarea 0.9
0
la valoarea 0.1
0
(gura 1.16).
De asemeni experient ele au condus la concluzia ca pentru majoritatea
nucleelor raza nucleului - indiferent de denit ia folosita sau de natura
electrica sau nucleara a acesteia - se poate parametriza prin expresia:
r
0
A
1/3
(1.77)
Aceasta parametrizare este de fapt o consecint a reasca a constatarii
experimentale conform careia densitatea de sarcina sau a materiei nucleare
este aproape constanta n interiorul nucleului (considerat sferic). Subliniem
nsa faptul ca exista nuclee pentru care parametrizarea din relat ia (1.77) nu
este adevarata iar funct ia de distribut ie (r) nu prezinta simetrie sferica;
rezulta ca aceste nuclee nu sunt sferice. Asadar, aceste experient e (ca si
alte dovezi experimentale despre care vom aminti ulterior) arata ca exista o
clasa importanta de nuclee care se abat de la forma sferica si care se numesc
nuclee deformate.
Pentru nucleele sferice parametrul de proport ionalitate r
0
din relat ia
(1.77) are valori diferite n funct ie de denit ia folosita pentru raza (R
0
, R,

< r
2
>) si de natura electrica sau nucleara a acesteia. De aici si faptul ca
n literatura de specialitate apar diferite valori pentru r
0
(cuprinse de regula
n intervalul (0.91.5)10
15
m) adesea fara a se preciza denit ia si natura
razei folosite ceea ce duce la unele amibiguitat i la xarea valorii r
0
n diferite
aplicat ii. La ora actuala valorile acceptate pentru r
0
, n limita unor erori
relative de 10%, n funct ie de denit ia si natura razei sunt urmatoarele:
R
0
= r
0
A
1/3
R = r A
1/3

< r
2
> = r

0
A
1/3
r
0E
= 1.21 F r
E
= 1.07 F r

0E
= 0.94 F (1.78)
r
0N
= 1.42 F r
N
= 1.25 F r

0N
= 1.10 F
n care razele reduse r
0
sunt exprimate n F (Fermi).
In etapa actuala a zicii nucleare s-a ajuns la concluzia c a funct ia de
distribut ie (r) din relat ia (1.72), normata la
0
, denita de expresia :
f(r) =
(r)

0
=
1
1 +e
rR
a
(1.79)
si numita adesea si factorul de forma Woods-Saxon, exprima efectul
global prin care nucleul act ioneaza asupra unui proiectil oarecare.
Deoarece marea majoritate a proprietat ilor nucleelor se pot releva n
primul rand n procesul de interact ie proiectil - nucleu (react ii nucleare)
40
rezulta ca raza R, care deneste mpreuna cu parametrul difuzivitate a,
forma efectiva a interact iei nucleare exprimata prin factorul de forma
Woods - Saxon, se detaseaza ca important a.
De aceea de cele mai multe ori n literatura de specialitate mai recenta
prin raza nucleului se nt elege raza R din relat ia (1.79). Aceasta denit ie
pentru raza nucleului va folosita si n aceasta lucrare, daca nu se fac
precizari speciale.
In concluzie putem arma ca experient ele de determinare a razei si a
distribut iei (r) au furnizat primele informat ii despre dimensiunea, forma si
structura nucleului si a nucleonilor.
Subliniem nca o data ideea ca din experient ele de mprastiere a elec-
tronilor rapizi (sau mai general a leptonilor
3
pe nuclee sau pe nucleoni se
obt in informat ii privind distribut ia sarcinilor (si curent ilor) electrici n nu-
cleu sau n nucleoni iar din experient ele de mprastiere a hadronilor se obt in
informat ii despre distribut ia materiei nucleare.
Precizam de asemenea ca experient ele de mprastiere - prelucrate n
acord cu procedura descrisa n acest subcapitol, n care factorul de forma
F(q
2
) are principalul rol - sunt folosite aproape n exclusivitate pentru son-
darea structurii particulelor elementare
4
.
1.4 Formula semiempirica pentru energia de legatura
si masa nucleului. Modelul picatura.
Rezultatele prezentate n paragrafele precedente pot rezumate astfel:
1. Raza nucleului, presupus sferic, este denita de relat ia R = r
0
A
1/3
2. Energia medie pe nucleon B(A,Z) pentru nuclee usoare cu A < 30
creste rapid dar neuniform prezentand maxime pronunt ate pentru nu-
cleele
4
2
He,
8
4
B,
12
6
C,
16
8
O si
20
10
Ne. Energia medie B(A,Z) atinge un
maxim de 8.8 MeV n zona nucleelor cu A 60 (Fe, Ni) dupa
care scade lent ajungand la valoarea aproximativa de 7.5 MeVn zona
nucleelor cu A 240. Pentru majoritatea nucleelor cu A > 30 se
poate spune ca energia medie B(A,Z) este practic constanta si egala
cu aproximativ 8 MeV.
3
In clasicarea particulelor elementare, care va abordata n capitolul 2, electronii fac
parte din leptoni.
4
Not iunea de elementaritate va abordata n paragraful 2.4.1
41
3. Energia medie pe nucleon B(A,Z) este sistematic mai mare pentru nu-
cleele par-pare decat pentru nucleele par-impare, impar-pare si impar-
impare vecine. Stabilitatea mare a nucleelor par-pare, ntre care se
detaseaza nucleele ce au numarul de protoni si/sau num arul de neu-
troni egal cu numerele magice 2, 8, 20, 28,50, 82, 126, etc. arata ca
fort ele nucleare favorizeaza formarea de perechi de nucleoni identici.
4. Pentru un nucleu par-par cu numarul de nucleoni A xat, izobarul cel
mai stabil corespunde din punct de vedere nuclear numarului Z
0
=
A/2. Aceasta constatare arata ca fort ele nucleare favorizeaza nucleele
par-pare pentru care numarul de protoni Z este egal cu numarul de
neutroni N (Z=N).
Aceste rezultate au fost corelate init ial de Bethe si Weizsacker (1935) n
formula semiempirica pentru determinarea energiei de legatura a nucle-
onului si deci si pentru determinarea masei nucleului. In obt inerea acestei
formule autorii s-au bazat si pe analogia dintre nucleu si o picatura de lichid,
analogie sugerata de primele doua rezultate ment ionate mai sus.
Intr-adevar raza nucleului este de forma R = r
0
A
1/3
ca o consecint a
a faptului ca densitatea materiei nucleare este practic constanta adica are
aceeasi valoare independent de dimensiunile nucleului dupa cum si densi-
tatea unei picaturi de lichid nu depinde de dimensiunile picaturii. Rezulta
de aici incompresibilitatea materiei nucleare ca si a lichidului.
Din constatarea ca energia medie B(A,Z) este practic constanta a rezul-
tat proprietatea de saturat ie a fort elor nucleare, proprietate ce o au si fort ele
chimice ce leaga moleculele unui lichid. In plus atat pic atura de lichid cat
si nucleul prezinta fenomenul de tensiune superciala, n sensul ca asupra
moleculelor (nucleonilor) ate la suprafat a picaturii (nucleului) act ioneaza
numai fort ele de atract ie ale moleculelor (nucleonilor) din interior.
Asemanarile semnalate mai sus au condus la elaborarea modelului pica-
tura al nucleului, n care nucleul este asimilat cu o pic atura sferica de lichid
nuclear incompresibil si ncarcat electric. Pornind de la modelul picaturii se
poate deduce o formula pentru evaluarea energiei de legatura a nucleului.
Conceptul de baza al acestei evaluari constan ipoteza can materia nucleara
innita (un nucleu gigant, fara granit e), formata din nucleoni ntre care se
exercita numai fort e nucleare, energia medie pe nucleon este o constanta. In
nucleul real, cu dimensiuni nite, energia medie se micsoreaza pana la valo-
rile B(A,Z) constatate experimental, datorita energiei de suprafat a, generata
de dimensiunile nite ale nucleului si datorita energiei coulombiene generata
de faptul cantre nucleonii nucleului real sunt si protoni ntre care se exercita
fort e coulombiene de respingere.
42
Daca a
1
este energia medie pe nucleon n materia nucleara innit a,
rezulta ca energia de legatura W(A,Z), n acord cu relat ia (1.21), este denita
de expresia:
W(A, Z) = a
1
A (1.80)
Deoarece W(A,Z) este proport ionala cu numarul de nucleoni si deci si cu
volumul nucleului (R = r
0
A
1/3
), aceasta energie se mai numeste si energie
de volum. In cazul nucleului real, nit, nucleonii de la suprafat a nucleului
sunt mai slab legat i. Deoarece numarul acestor nucleoni este proport ional cu
suprafat a nucleului (4R
2
A
2/3
), rezulta ca energia de legatura a nucleului
va mai mica decat a
1
A cu o marime proport ionala cu A
2/3
si deci:
W(A, Z) = a
1
A a
2
A
2/3
(1.81)
n care coecientul de proport ionalitate a
2
, avand n vedere analogia nucleu-
lui cu picatura, este denit n esent a de coecientul nuclear de tensiune su-
perciala. Termenul de energie a
2
A
2/3
se numeste energie de suprafat a.
Energia de legatura data de expresia (1.81) corespunde unui nucleu nit for-
mat nsa din nucleoni ntre care se exercita numai fort e atractive nucleare.
In nucleul real si nit trebuie sa t inem seama si de respingerea coulombiana
a protonilor. Daca presupunem ca protonii sunt omogen distribuit i n inte-
riorul nucleului sferic de raza R
0
, se constata ca energia coulombiana este
data de expresia:
W
Coul
(A, Z) =
1
4
0
3Z(Z 1)e
2
5R
0
a
3
Z
2
A
1/3
(1.82)
cu
a
3
=
1
4
0
3e
2
5R
0

0.864
r
0
(F)
(MeV ) (1.83)
n care daca raza electrica redusa se exprima n F rezultatul se obt ine n
MeV. Energia W
Coul
(A, Z) micsoreaza de asemeni energia de legatura a
nucleului care devine:
W(A, Z) = a
1
Aa
2
A
2/3
a
3
Z
2
A
1/3
(1.84)
Vom demonstra relat ia (1.82). In acest scop denim densi-
tatea de sarcin a volumic a considerat a constant a, prin expresia:
=
Ze
V
=
3Ze
4R
3
(1.85)
43
n care V este volumul nucleului de raz a R. P atura electric a de
raz a si de grosime d (gura 1.17) va avea volumul dV =
4
2
d si sarcina dq = dV si va crea n punctul r (r R)
potent ialul:
dU(r) =
1
4
0
dq
r
= k4
2

d
r
(1.86)
cu
k

=
1
4
0
= 9.10
9
Nm
2
/c
2
(1.87)
Reamintim faptul c a p atura concentric a de raz a > r creaz a n
interiorul ei un potent ial constant si egal cu potent ialul creat de
p atura de raz a ; rezult a c a pentru > r avem r = Cu aceast a
observat ie potent ialul U(r) din (1.86) devine:
U(r) = 4k
_
_
r
_
0
1
r

2
d +
R
_
r
d
_
_
=
= 2k(R
2
r
2
/3) = k
Ze
2R
_
3 (
r
R
)
2
_
(r R) (1.88)
Deoarece o sfer a omogen nc arcat a cu sarcina Q se comport a
pentru r > R ca o sarcin a punctiform a, concentrat a n centru
sferei, rezult a c a potent ialul coulombian este denit de expresia
urm atoare:
U(r) =
_

_
k
Ze
2R
_
3 (
r
R
)
2
_
pentru r R
k
Ze
r
pentru r R
(1.89)
In continuare calcul am energia coulombian a (electrostatic a)
de respingere dintre doi protoni uniform distribuit i n sfera de
raz a R. Energia primului proton n c ampul potent ial U
2
(r) creat
de cel alalt proton va :
W
12
=
R
_
0
U
2
(r)dq
1
=
R
_
0
U
2
(r)
1
dV =
3e
4R
3
R
_
0
U
2
(r)4r
2
dr =
= k
3e
2
2R
4
R
_
0
(3
r
2
R
2
)r
2
dr =
1
4
0
6e
2
5R
(1.90)
In obt inerea relat iei (1.90) pentru
1
si U
2
(r) s-au folosit
relat iile (1.85) si (1.89) pentru Z=1. Energia celor 2 protoni
44
Figura 1.17
Nucleul atomic este asimilat cu o sfera de raza R n care sarcina
Ze este omogen distribuita
omogen distribuit i n sfera de raz a R va dat a de Z(Z-1)/2
perechi de protoni si deci:
W
Coul
(A, Z) =
z(Z 1)
2
W
12
=
1
4
0
3Z(Z 1)e
2
5R
(1.90

)
care reprezint a energia din expresia (1.82)
Relat ia W(A,Z) din (1.84) deneste energia de legatura a nucleului n
cadrul modelului picatura. Masa nucleului, n cadrul aceluiasi model, n
acord cu relat ia (1.19) se exprima astfel:
m(A, Z)c
2
= (Zm
p
+ (A Z)m
n
)c
2
a
1
A+a
2
A
2/3
+a
3
Z
2
A
1/3
(1.91)
Considerand masa din aceeasi relat ie ca o funct ie continua de Z, rezulta
ca izobarul cel mai stabil se obt ine din condit ia:

Z
_
m(A, Z)c
2
_
A=ct
= 0 (1.92)
de unde rezulta:
Z
0
=
(m
n
m
p
)c
2
2a
3
A
1/3
(1.93)
45
Deoarece:
(m
n
m
p
)c
2
0.782MeV (1.94)
si a
3
din (1.83) pentru raza redusa electrica, r
0
din (1.78) este 0.714 MeV,
Z
0
din relat ia (1.93) devine:
Z
0
0.55A
1/3
(1.95)
Aceasta relat ie arata ca izobarii cei mai stabili ar format i cu precadere
din neutroni. Astfel nucleul cu A=27 ar format din 2 protoni si 25 neutroni
iar un nucleu greu cu A=240 ar avea 3 4 protoni si 236 237 neutroni.
Aceste rezultate sunt n total dezacord cu rezultatele experimentale ceea ce
arata ca este imposibil sa se elaboreze o formula convenabila pentru ener-
gia de legatura sau pentru masa nucleului pornind exclusiv de la modelul
picatura. Pentru a obt ine o formula corecta este necesar sa se t ina seama de
rezultatele enunt ate la punctele 3) si 4) de la nceputul acestui subcapitol.
Astfel s-a ajuns la concluzia ca nucleele cu Z
0
= a/2 sunt cele mai stabile
din punct de vedere nuclear; abaterile de la Z=N (Z
0
= A/2) duc la aparit ia
unor nuclee mai put in stabile sau chiar instabile. Dependent a parabolica
a energiei B(A,Z) de Z pentru A=constant (gura 1.4) sugereaza ideea ca
energia medie de legatura determinata de fort ele nucleare, care favorizeaza
simetria neutronilor si protonilor, trebuie sa e o funct ie para de Z Z
0
.
Pentru a t ine cont de dependent a de A, se poate intui ca energia medie
trebuie sa e o funct ie para de ((Z Z
0
)/A)
2
. Aceasta energie medie de
simetrie contribuie n energia de legatura cu termenul:
W
sim
(A, Z) = a

4
(Z Z
0
)
2
A
= a

4
(Z A/2)
2
A
=
a

4
4A
(Z N)
2
= a
4
(Z N)
2
A
(1.96)
numit energie de simetrie. Deoarece nucleele cu Z diferit de N sunt mai
put in stabile rezulta ca energia de simetrie micsoreaza energia de legatura
a nucleului care devine:
W(A, Z) = a
1
A a
2
A
2/3
a
3
Z
2
A
1/3
a
4
(Z N)
2
A
(1.97)
In sfarsit pentru a t ine seama de stabilitatea deosebit a a nucleelor par-
pare compartiv cu celelalte nuclee, trebuie sa se t ina cont de energia de
mperechere. Se considera ca pentru nucleele cu A impar energia de mpe-
rechere este inclusa n energia de volum a
1
A din (1.80). Se t ine seama de
faptul ca nucleele p-p sunt mai stabile decat cele cu A impar iar cele i-i sunt
46
mai put in stabile decat cele cu A impar, prin termenul:
W
p
(A, Z) =
_

_
pentru nucleele p-p
0 pentru nucleele cu A impar
pentru nucleele i-i
(1.98)
Energia de legatura devine:
W(A, Z) = a
1
Aa
2
A
2/3
a
3
Z
2
A
1/3
a
4
(Z N)
2
A
+
+
_

_
pentru nuclee p-p
0 pentru nuclee cu A impar
pentru nuclee i-i
(1.99)
Comparand relat iile (1.99) si (1.30) se constata ca pentru nuclee foarte
grele, cu o buna aproximat ie, se realizeaza egalitatea:

P
n
2
(1.100)
n care energia demperechere a neutronului depinde de numarul de nucleoni.
Ca urmare, este de presupus ca parametrul este o funct ie de A si se poate
scrie astfel:
= a
5
f(A) (1.101)
In fazele init iale s-a considerat ca f(A) = A
3/4
. Mai recent se considera
ca f(A) = A
1/2
asa ncat parametrul energetic este denit de relat ia:
= a
5
A
1/2
(1.102)
Masa nucleului, avand n vedere relat iile (1.19) si (1.99) cu din (1.102)
este:
m(A, Z)c
2
= (Zm
p
+ (A Z)m
n
)c
2
a
1
A +a
2
A
2/3
+a
3
Z
2
A
1/3
+
+a
4
(Z N)
2
A

_

_
a
5
A
1/2
(p p)
0 (A
impar
)
a
5
A
1/2
(i i)
(1.103)
Folosind expresia (1.92) se obt ine ca dintre toate nucleele cu A dat,
nucleele (izobarii) cele mai stabile sunt cele pentru care Z
0
este dat de relat ia:
Z
0
=
(4a
4
+ (m
n
m
p
)c
2
)A
2(4a
4
+a
3
A
2/3
)
(1.104)
47
Parametri a
1
, a
2
, a
3
, a
4
si a
5
se determina din compararea maselor (sau
a energiilor de legatura) experimentale cu expresia (1.103) sau (1.99) astfel
ncat sa e satisfacuta si relat ia (1.104).
Desigur n funct ie de precizia determinarii experimentale a maselor nu-
cleelor cat si a procedurii de determinare a acestor parametri, de-a lungul
timpului s-au obt inut diferite valori. Valorile date n Wapstra (1958) con-
siderate printre cele mai exacte sunt urmatoarele:
a
1
= 15.853 MeV
a
2
= 18.33 MeV
a
3
= 0.714 MeV (1.105)
a
4
= 23.2 MeV
a
5
= 11.2 MeV
Cu aceste valori, Z
0
din relat ia (1.104) este denit astfel:
Z
0
=
A
1.983 + 0.0153A
2/3
(1.106)
Compararea acestei formule cu experient a arata ca furnizeaza o valoare
destul de exacta a lui Z
0
care se deosebeste de cea reala prin cel mult Z =
1.
Sa remarcam faptul ca daca coecientul a
3
din (1.105) este dedus din
condit ia unei concordant e bune ntre teorie si experiment, atunci, folosind
relat ia (1.83) se poate deduce r
0
si deci raza nucleului n acord cu expresia
R = r
0
A
1/3
.
Expresia (1.103) cu parametri din(1.105) permite calcularea masei oricarui
nucleu stabil cu o precizie de ordinul 10
4
sau chiar mai bunua. O precizie
asemanatoare rezulta si pentru energia W(A,Z).
5
Discordant a cea mai mare
ntre relat ia teoretica si cea experimentala apare n cazul nucleelor magice
sau dublu magice si n special n cazul nucleelor usoare.
In gura 1.18 este prezentata calitatea corespondent ei dintre valorile
experimentale B(A,Z) pentru nucleele usoare si expresia teoretica pentru
energia medie B(A,Z), care n acord cu relat ia de denit ie (1.21) si relat ia
(1.99) cu coecient ii din (1.105) este data de:
B(A, Z) = 15.853 18.33A
1/3
0.714
Z
2
A
1/3
23.2
(Z N)
2
A
2
+
5
Fireste cu aceste formule se poate calcula si energia de separare si de mperechere de-
nite n subcapitolul 1.2. Deoarece aceste energii implica diferent a energiilor de legatura,
care au valori foarte mari, rezulta ca determinarea lor se face cu o eroare mult mai mare.
Totusi formulele obt inute permit estimarea cu destula exactitate a cazurilorn care nucleele
pot emite spontan diferite particule, ca de exemplu particula .
48
Figura 1.18 Energia medie pe nucleon B(A,Z) calculata (cercuri
unite prin linii) comparata cu datele experimentale (+) pentru
nucleele usoare
49
Figura 1.19 Contribut ia energiilor medii pe nucleon (de volum,
de suprafat a, coulombiana, de simetrie si de mperechere) pentru
obt inerea energiei medii B(A,Z)
+
_

_
11.2
A
1/2
pt. p p
0 pt.A imp.

11.2
A
1/2
pt. i i
(1.107)
Se constata ca n chiar cazul nucleelor usoare, pentru care parametri
(1.105) dau cea mai slaba concordant a, formula teoretica reproduce destul
de bine datele experimentale mai ales caracterul oscilant (maximele si min-
imele) al energiei medii B(A,Z).
Contribut ia termenilor din(1.107) la energia medie B(A,Z) este ilustrata
n gura 1.19. Se constata ca energia medie a unui nucleon din materia
innita (egala cu 15.8 MeV) se micsoreaza datorita energiilor de suprafat a,
coulombiana, de simetrie si demperechere pana la valorile B(A,Z) reproduse
de gura 1.6.
Referitor la formula semiempirica de masa facem urmatoarele observat ii:
a) Coecient ii din (1.105) sunt obt inut i cu condit ia sa se realizeze o concor-
dant a buna ntre masa teoretica si masa nucleelor stabile. Este
deci evident ca formula semiempirica din (1.103) nu este adevarata
pentru determinarea teoretica a maselor nucleelor instabile (departe
de curba de stabilitate ).
b) Formula semiempirica este astfel dedusa ncat sa reproduca n medie
valoarea maselor nucleelor stabile. Ea nu t ine seama de stabilitatea
50
deosebita a nucleelor cu numarul de protoni sau/si de neutroni egal
sau apropiat de numerele magice.
c) Formula semiempirica este obt inuta n ipoteza ca nucleele au o forma
sferica. In subcapitolul 1.3 s-a facut observat ia ca o serie de nuclee
sunt deformate. Evident, formula obt inuta nu descrie corect masele
nucleelor deformate.
Aceste observat ii arata de fapt direct iile de dezvoltare ale acestei for-
mule. Existent a numerelor magice conduce, dupa cum vom vedea n capi-
tolul trei, la existent a paturilor n nulceu. Considerarea efectelor de paturi
de catre Cameron (1957), Mozer (1959), K ummel (1964), etc. n formula
semiempirica (1.99) duce la o concordant a mai buna a acesteia si cu masele
nucleelor magice sau dublu magice. Considerarea atat a efectelor de paturi,
a deformabilitat ii nucleelor (nucleele cu Z = 88 112 si N > 136) cat si a
maselor nucleelor mai put in stabile a condus la formula lui Myers si Sviate-
cki (1966-1967) care este n buna concordant a cu masele experimentale si,
reste, cu energia de legatura n special pentru nucleele cu A > 50.
In formula Myers-Sviatecki n calcularea energiei de suprafat a
si a energiei coulombiene se t ine cont si de deformarea posi-
bil a a nucleului. Pentru deform ari elipsoidale mici, denite de
parametri si (aceste deform ari vor analizate n capitolul
trei n cadrul modelului colectiv c at si n cazul procesului de -
siune) energia de suprafat a si cea coulombian a se exprim a astfel:
Energia de suprafat a = C
2
A
2/3
(1 +
2
5

4
105

3
cos 3)
(1.108)
Energia coulombian a = C
3
Z
2
A
1/3
(1
1
5

4
105

3
cos 3) C
4
Z
2
A
n care termenul C
4
Z
2
/A t ine cont de difuzivitatea distribut iei
de sarcin a pentru o form a oarecare a nucleului.
Masa nucleului n acord cu relat ia (1.103), n care energia de
suprafat a si cea coulombian a sunt denite de expresiile (1.108),
la care se adaug a corect ia de p aturi S(Z,N), este de forma:
m(A, Z)c
2
= m
0
(A, Z)c
2
+E
2
F
3
cos 3+S(Z, N)e

2
(12
2
)
(1.109)
51
n care:
m
0
(A, Z)c
2
= (Zm
p
+ (A Z)m
n
)c
2
C
1
A+C
2
A
2/3
+
C
3
Z
2
A
1/3
C
4
Z
2
A

_

_
11
A
1/2
(p p)
0 (Aimpar)

11
A
1/2
(i i)
E =
_
2
5
C
2
A
2/3

1
5
C
3
Z
2
A
1/3
_

2
0
=
2
5
C
2
A
2/3
(1 x)
2
0
F =
4
105
_
C
2
A
2/3
+C
3
Z
2
A
1/3
_

3
0
=
4
105
C
2
A
2/3
(1 + 2x)
3
0
(1.110)
S(Z,N) = Cs(Z,N) cu s(Z, N) =
F(N)+F(Z)
(
1
2
A)
2/3
cA
1/3
In aceste formule:
C
1
= a
1
_
1 k(
N Z
A
)
2
_
C
2
= a
2
_
1 k(
N Z
A
)
2
_
C
3
=
1
4
0
3e
2
5r
0

0.864
r
0
(F)
(MeV )
x =
_
C
3
Z
2
A
1/3
_
/(2C
2
A
2/3
) =
C
3
2C
2
Z
2
A
(1.111)
iar F(N) si F(Z) se determin a conform expresiilor:
F(n) = g
i
(n n
i1
)
3
5
(n
5/3
n
5/3
i1
) (1.112)
cu:
g
i
=
3
5
n
5/3
i
n
5/3
i1
n
i
n
i1
unde n=N sau Z si
n
i1
< n < n
i
cu n
i
= 2, 8, 20, 28, 50, 82, 126... (1.113)
Parametrul x denit n relat ia (1.111) are o important a de-
osebit a n teoria siunii si se numeste parametru de siune.
52
In expresia (1.109) m
0
(A, Z)c
2
din (1.110) corespune n esent a
cu formula de mas a din (1.103) iar ceilalt i termeni t in cont de
deformarea nucleului si de corect ia de p aturi. Coecientul de
deformare este nlocuit cu parametrul denit astfel:
= /
0
;
0
= 5
_
a
r
0
_
2
A
2/3
(1.114)
n care r
0
este raza redus a iar a este semiaxa mare a elip-
soidului cu care este asimilat nucleul. Practic, parametrul se
determin a din relat iile:
=
0
+
3
4
F
E
(1.115)
cu:

0
=
_
ln
S
S
crit
_
1/2
; S
crit
= 2C
2
_
a
r
0
_
2
(1 x)
Determinarea masei m(A, Z)c
2
implic a determinarea coeci-
ent ilor a
1
, a
2
, C
3
, C
4
, , k, , C, c si a/r
0
. Compar and relat ia
(1.109) cu masele experimentale a aproximativ 1200 nuclee (sta-
bile si instabile) s-u obt inut urm atoarele valori pentru acesti parametri:
a
1
= 15.4941 MeV k = 1.7826
a
2
= 17.9439 MeV C = 5.8 MeV
C
3
= 0.7053 MeV c = 0.325
C
4
= 1.1915 MeV a/r
0
= 0.444
r
0
= 1.2049F
(1.116)
Este cazul sa facem observat ia ca adesea se arma ca formula semiem-
pirica de masa, indiferent de varianta adoptata, este obt inuta n cadrul mo-
delului picatura. In realitate modelul (a se vedea relat iile 1.84, 1.91 si 1.95)
nu permite o descriere corecta a maselor sau a energiilor de legatura si cu
atat mai put in a raportului neutronilor si protonilor din nucleele reale. For-
mula semiempirica de masan concordant a cu datele experimentale se obt ine
prin adaugarea energiei de simetrie, de mperechere si de paturi, termeni en-
ergetici care nu corespund modelului picatura.
Acesti termeni t in cont de individualitatea nucleonilor (protoni sau neu-
troni) si de numarul lor par sau impar. Prin acesti termeni formula semiem-
pirica t ine seama de caracterul individual al interact iei dintre nucleoni pe
langa caracterul colectiv exprimat de modelul picatura.
53
Figura 1.20
Miscarea de rotat ie a unui titirez ncarcat cu sarcina negativa e
genereaza din punct de vedere clasic momentul de spin S si
momentul dipolar magnetic pentru electron
1.5 Spinul nucleului si statistica particulelor iden-
tice
Uhlenbeck si Goudsmidt, pentru a explica experient ele lui Stern si Gerlach,
au admis n 1925 ca electronul unui atom are pe langa o miscare orbitala
si o miscare de rotat ie n jurul propriei axe. Aceasta noua miscare a fost
numita miscare de spin (de rotat ie) iar momentul cinetic (unghiular) in-
tern (propriu) asociat acestei miscari a primit denumirea de spin. Aceiasi
autori, n acord cu electrodinamica clasica, au asociat spinului

S al elec-
tronului si un moment magnetic
s
(gura 1.20). S-au putut astfel explica si
alte experient e realizate n acea perioada ca experient a Einstein si de Haas,
efectul Zeeman anomal, etc.
Valorile spinului si momentului magnetic ale electronului, propuse init ial
de Uhlenbeck si Goudsmidt, au rezultat ulterior n mod natural din ecuat ia
relativista a lui Dirac pentru electroni. Mai tarziu s-a stabilit experimental
6
ca marea majoritate a particulelor elementare si a nucleelor atomice au
momentul cinetic intern (spinul) diferit de zero. Ca urmare conceptul de
spin a nceput sa aibe un rol deosebit de important n zica particulelor
6
Spinul se poate determina din experient e directe despre care vom vorbi n paragraful
urmator sau din studii de spectroscopie nucleara si react ii nucleare
54
elementare si n zica nucleara. Important a acestui concept poate exem-
plicata prin faptul ca n funct ie de valoarea spinului particulele elementare
sunt mpart ite n doua mari clase: fermioni si bozoni, cu consecint e multiple
n zica subatomica.
Spinul - aceasta important a proprietate intrinseca - a fost deci interpre-
tata intuitiv ca denind starea de rotat ie a particulei respective n jurul
propriei axe. Particula este asimilata cu un titirez care se roteste. Este
adevarat, o oarecare analogie a miscarii de spin cu cea a titirezului clasic se
poate face n cazul nucleelor grele, dupa cum vom vedea la modelul colec-
tiv al nucleului. In general nsa aceasta analogie nu este posibila din cel
put in urmatoarele motive: miscarea de rotat ie a unui titirez clasic poate
accelerata, ncetinita sau chiar oprita; n schimb spinul unei particule nu-si
poate modica valoarea absoluta ci numai orientarea san spat iu dar ntr-un
mod cuanticat. In particular, miscarea de spin a particulelor elementare
sau a nucleelor usoare este permanenta, nu poate oprita, accelerata sau
ncetinita. De asemeni existent a spinului la fotoni sau neutrini, particule de
masa zero (sau n orice caz foarte mica) arata ca spinul

S este un concept
strict cuantic, fara analog clasic.
In mecanica cuntica se arata ca valoarea absoluta [

S [ a spinului se
exprima prin numarul cuantic de spin S prin relat ia:
[

S [= h
_
S(S + 1) (1.117)
n care S poate lua orice valori ntregi sau semintregi:
S = 0,
1
2
, 1,
3
2
, 2, . . . (1.118)
Proiect ia sa S
z
poate lua (2S+1) valori de la Sh la -Sh si este denita de
un alt numar cuantic m
S
(numar cuantic magnetic) care poate lua valorile:
m
S
= S, (S 1), . . . , S (1.119)
Pentru nucleoni numarul cuantic de spin este 1/2, din care cauza se spune
ca spinul nucleonului este 1/2. Observam deci ca n terminologia curenta
prin spinul unei particule se nt elege de fapt numarul cuantic de spin S; prin
aceasta trebuie avut n vedere ca valoarea absoluta a spinului este de fapt
data de relat ia (1.117). In mod similar, atunci cand se arma ca proiect ia
spinului este m
S
avemn vedere ca S
z
= hm
S
. Referitor la terminologie sub-
liniem si faptul ca termenul de spin este folosit n literatura de specialitate
atat pentru a desemna momentul cinetic propriu al unei particule sau al unui
nucleon cat si pentru a deni momentul cinetic total al nucleului. Folosirea
55
acestei terminologii n cazul nucleului nu este prea fericita dat ind faptul
ca momentul cinetic al nucleului este determinat nu numai de momentul
propriu de spin al nucleonilor ci si de momentele orbitale corespunzatoare
miscarii nucleonilor n nucleu.
Valoarea absoluta [

l [ a momentului cinetic (orbital) al unui nucleon se

deneste ca si n cazul spinului prin expresia:
[

l [= h
_
l(l + 1) (1.120)
n care l este numarul cuantic orbital care are nsa numai valori ntregi:
l = 0, 1, 2, 3, . . . (1.121)
si n mod similar:
m
l
= l, (l 1), . . . , l (1.122)
In ceea ce ne priveste vom nota cu

j momentul de spin al particulelor
elementare sau al nucleonului si prin

I momentul de spin total al unui nu-
cleu, rezultat din compunerea momentelor de spin

S si a celor orbitale

l ale
nucleonilor constituent i ai nucleului.
Modul n care valorile

S si

l ale nucleonilor individuali se cupleaza
pentru a obt ine momentul cinetic total

I (spinul) al nucleului depinde de
interact iunea dintre

S si

l. Daca interact iunea momentului de spin cu cel
orbital este slaba (sau inexistenta) se realizeaza cuplajul L-S, cunoscut si
sub numele de cuplaj Russel-Saunders, n care

I, pentru nucleul format din
A nucleoni, este denit astfel:

S =
A

i=1

S
i
;

L =
A

i=1

l
i
;

I =

L +

S (1.123)
In cazul n care interact iunea ntre momentele

S si

l este puternica
(interact iune spin-orbita) ecare nucleon va caracterizat de un moment
cinetic total denit de relat ia:

j
i
=

l
i
+

S
i
(1.124)
iar momentul cinetic total

I va denit astfel:

I =
A

i=1

j
i
(1.125)
Acest cuplaj este cunoscut sub denumirea de cuplaj J-J si majoritatea
datelor experimentale pledeaza pentru realizarea acestui cuplaj n nucleu.
56
Indiferent de cuplajul care se realizeaza, momentul I are proprietat ile
cuantice denite de relat iile:
[

I [= h
_
I(I + 1) ; m
I
= I, (I 1), . . . , I ; I
z
= hm
I
(1.126)
n care I este numarul cuantic de spin (sau spinul nucleului n terminolo-
gia curenta) iar m
I
este numarul cuantic magnetic care cuantica proiect ia
momentului I pe axa sa de cuanticare. Sa observam ca ntrucat numarul
cuantic de spin al nucleonilor este 1/2 iar numarul cuantic orbital poate lua
numai valori ntregi (relat iile 1.118 si, respectiv, 1.121) rezulta ca spinul
I ia valori ntregi pentru un nucleu cu numar par de nucleoni (A par) si
valori semintregi pentru un nucleu cu numar impar de nucleoni (A impar).
Datele experimentale conrma integral aceasta regula de la care nu exista
nicio except ie. Din punct de vedere istoric aceasta regula a avut un rol
decisiv n renunt area la ipoteza protono-electronica a nucleului. De ase-
meni, experimental s-a constatat ca spinul nucleelor stabile cu A impar nu
depaseste n starea fundamentala valoarea I=9/2 iar nucleele par-pare au
fara except ie I=0 n starea fundamentala. Nucleele impar-impare pot avea
I ,= 0 dar valori mici comparativ cu valorile maxime ce pot rezulta din regula
de cuplaj exprimata de relat ia (1.123) sau (1.125).
Aceste constatari experimentale sugereaza ideea ca momentele cinetice
ale nucleonilor - ne referim la cuplajul J-J - se compenseaza reciproc; n
particular efectul de compensare este total pentru nucleele par-pare. Acest
lucru duce la ideea ca momentul I al unui nucleu cu A impar este denit de
momentul cinetic al nucleonului nemperecheat.
Din analiza de mai sus, conrmata de datele experimentale, a rezul-
tat ca spinul nucleelor, I, ca si al particulelor elementare si al nucleonilor,
poate avea valori ntregi sau semintregi. Este oare ntamplatoare aceasta
diferent iere ntre spinii particulelor si nucleelor sau este o consecint a mai
profunda a unor proprietat i care diferent iaza nsasi particulele? Raspunsul
la aceasta ntrebare a fost armativ, constatandu-se c a cele doua clase de
particule (cu spin semintreg si respectiv cu spin ntreg) se comporta diferit
n situat ii zice similare. Aceasta deosebire se manifesta pregnant cand ne
referim la funct ia de unda a sistemului format din particule identice. In
primul rand subliniem ideea ca n zica subatomica se poate arma ca doua
(sau mai multe) particule de acelasi fel sunt absolut identice. Aceasta
armat ie, consecint a a principiului indiscernabilit at ii, este valabila numai
pentru particule cuantice (microparticule). Doua macroparticule (de exem-
plu doua bile mecanice) nu vor absolut identice, oricat de bine ar execu-
tate asa ncat cele doua macroparticule sa poata oricand identicate. Ca
57
urmare se poate arma ca bila 1 se va gasi n starea (macroscopica) a
iar bila 2 n starea b sau invers. Din punct de vedere cuantic particu-
lele sunt identice asa ncat armat ia de mai sus este lipsita de sens. Exista
numai starea cuantica a sistemului n care o particua (f ara a preciza care,
deci oricare particula) se gaseste n starea a iar cealalta n starea b.
Rezulta de aici ca n lumea cuantica sistemul format din doua (sau mai
multe daca generalizam) particule nu se modica prin permutarea reciproca
a particulelor. Din punct de vedere cuantic aceasta armat ie semnica fap-
tul ca funct ia sistemului n care s-a realizat permutarea ramane identica cu
funct ia sistemului init ial pana la un factor de proport ionalitate P
12
. Daca
vom nota cu (r
(1)
, s
(1)
z
, r
(2)
, s
2
z
) = (x
1
, x
2
) funct ia de unda a sistemu-
lui init ial, n care x reprezinta ansamblul coordonatelor spat iale si de spin
(de fapt proiect ia spinului deoarece spinul

S este acelasi pentru particule
identice), armat ia de mai sus se traduce matematic astfel:
(x
2
, x
1
) = P
12
(x
1
, x
2
) (1.127)
Factorul P
12
este operatorul de permutare. Daca efectuam nca o data
operat ia de permutare (cuantic nseamna ca act ionam cu operatorul P
12
asupra funct iei (P
12
(x
1
, x
2
)) rezulta:
P
2
12
= 1 ; P
12
= 1 (1.128)
Rezulta ca prin permutarea a doua particule identice funct ia sistemului
e ramane neschimbata, adica simetrica la operat ia de permutare, e si
schimba semnul, adica este antisimetrica la permutare (aceasta proprietate
a funct iei de unda a particulelor la permutarea lor se numeste statistica).
Se poate arata, ca o consecint a a postulatului simetriz arii
7
din cuantica,
faptul ca pentru un sistem format din particule identice, prin permutare se
obt in numai funct ii simetrice sau antisimetrice; care anume dintre aceste
doua prescript ii de simetrizare trebuie aplicata depinde de natura particu-
lelor idetice.
Particulele ale caror stari sunt simetrice se numesc bozoni si se supun
statisticii Bose-Einstein (BE) iar cele ale caror stari sunt antisimetrice se
numesc fermioni si se supun statisticii Fermi-Dirac (FD). Experient a arata
ca particulele elementare de spin semintreg sunt fermioni iar particulele el-
ementare de spin ntreg sunt bozoni. Pentru particulele care se supun statis-
ticii FD act ioneaza principiul Pauli care arma ca ntr-o stare uniparticula
7
Postulatul simetrizarii arma ca daca un sistem cont ine N particule identice, starile
sale dinamice sunt n mod necesar e toate simetrice e toate antisimetrice, n raport cu
permutarea acestor N particule
58
(cu toate numerele cuantice precizate pentru o particula) se poate gasi cel
mult o particula.
Principiul Pauli este deosebit de important nu numai la nivelul
zicii subatomice dar si la nivelul macrostructurilor. Datorit a
acestui principiu atomii si nucleele au structur a n p aturi. F ar a
acest principiu nu ar existat legit at ile constatate n sistemul pe-
riodic al elementelor si structura atomilor si nucleelor n cristale
ar fost cu totul alta.
Pentru a releva si a consolida mai bine diferent a ntre statisticile pre-
cizate, sa facem o comparat ie ntre ele si ntre ele si o statistica clasica
pentru cazul n care avem un sistem format din doua particule si doua stari
uniparticula distincte. Numarul starilor sistemului format din cele doua
particule este diferit n funct ie de statistica folosit a:
a) In cazul clasic sunt posibile patru stari:
- ambele particule n prima stare uniparticula
- ambele particule n a doua stare uniparticula
- prima particula n prima stare si a doua particula n a doua stare
uniparticula
- prima particula n a doua stare si a doua particula n prima stare
uniparticula
b) Daca cele doua particule se supun statisticii BE, sistemul implica trei
stari posibile
- ambele particule n prima stare uniparticula
- ambele particule n a doua stare uniparticula
- una din particule n prima stare si cealalta n a doua stare unipar-
ticula
c) Daca particulele sunt fermioni, sistemului i corespunde o singura stare:
- o particula ntr-o stare uniparticula si cealalta particula n a doua
stare uniparticula
In acest ultim caz variantele cu ambele particule n aceeasi stare unipar-
ticula sunt excluse de principiul lui Pauli.
In continuare - marginindu-ne la rat ionamente simple - vom stabili sta-
tistica pentru nucleele atomice formate din nucleoni.
Fie un sistem format din doua nuclee identice care cont in ecare Z pro-
toni si (A-Z) neutroni. Deoarece nucleonii se supun statisticii FD, rezulta
ca prin permutarea a doi protoni, dintre care unul apart ine nucleului 1
59
si al doilea nucleului 2, funct ia de unda a sistemului si schimba semnul.
Prin permutarea celei de a doua perechi de protoni se va produce o noua
schimbare de semn al funct iei de unda. Rezulta ca prin permutari succesive,
prin care tot i protonii nucleului 1 si schimba locul cu protonii nucleului
2, n fat a funct iei de unda apare factorul (1)
Z
. In mod similar prin per-
mutarea neutronilor n fat a funct iei de unda apare factorul (1)
AZ
. Prin
permutarea tuturor nucleonilor va aparea deci factorul (1)
A
. Pe de alta
parte permutarea tuturor protonilor si neutronilor nseamna ca nucleele 1
si 2 si-au schimbat locurile ntre ele. In consecint a, prin permutarea celor
doua nuclee, funct ia de unda nu-si schimba semnul (este simetrica) daca A
este par, adica spinul nucleului este ntreg. In mod similar, funct ia de unda
este antisimetrica daca A este un numar impar, adica spinul nucleului este
semintreg.
Rezulta deci ca nucleele cu A par si, deci, de spin ntreg, se supun statis-
ticii Bose-Einstein pe cand nucleele cu A impar (cu spin semintreg) se supun
statisticii Fermi-Dirac.
In ncheiere precizam faptul ca n teoria cuantica relativista a campului
se demonstreaza riguros ca statistica este denita n mod univoc de spinul
particulelor.
Particulele (nucleele) cu spin ntreg (inclusiv spin zero) se supun statis-
ticii Bose-Einstein iar particulele (nucleele) cu spin semintreg se supun
statisticii Fermi-Dirac.
Toate datele experimentale conrma aceste armat ii.
1.6 Paritatea funct iei de unda a nucleului si inver-
sia temporala. Legea conservarii paritat ii.
In mecanica clasica o transformare care consta n schimbarea semnului tu-
turor coordonatelor nu schimba funct ia Hamilton a unui sistem izolat sau
a unui sistem care se aa ntr-un camp de fort e cu simetrie centrala. In
mecanica cuantica se pastreaza aceeasi situat ie pentru operatorul Hamilton
al unui sistem de particule fara spin:
H(r) = H(r) (1.129)
Aceasta relat ie are n mecanica cuantica consecint e care nu exista n
mecanica clasica si ca atare paritatea este un concept strict cuantic.
Ecuat ia Schr odinger pentru un sistem cuantic descris de operatorul H(r)
este de forma:
H(r)(r) = E(r) (1.130)
60
Prin schimbarea semnului tuturor coordonatelor, aceasta ecuat ie devine:
H(r)(r) = E(r) (1.131)
sau, n virtutea relat iei (1.129):
H(r)(r) = E(r) (1.132)
Relat iile (1.130) si (1.132) arata ca funct iile (r) si (r) verica aceeasi
ecuat ie Schr odinger, ceea ce se poate ntampla n urmatoarele doua cazuri:
a) starea de energie E este degenerata
8
si ca atare funct iile (r) si (r)
descriu doua stari zice distincte care au nsa aceeasi energie.
b) starea de energie E este nedegenerata; n acest caz funct iile (r) si (r)
descriu una si aceeasi stare si ca atare cele doua funct ii sunt liniar
dependente.
Ca urmare, exista operatorul

P care aplicat funct iei (r) schimba semnul
tuturor coordonatelor carteziene:

P(r) = (r) (1.133)

valorile proprii ale operatorului

P se determina din ecuat ia:

P(r) = (r) (1.134)

n care valorile lui denesc paritatea funct iei (r). Valorile posibile
pentru se determina prin aplicarea operatorului

P asupra funct iei (r):

P(r) = (r) =

P(

P(r)) =

P(r) =
2
(r) (1.135)
din care rezulta:
= 1 ; (r) = (r) (1.136)
Daca prin inversarea coordonatelor (inversie spat iala), funct ia de unda
nu-si schimba semnul ( = +1) se spune ca este o funct ie para; n caz
contrar ( = 1) funct ia este impara. Deci valorile denesc paritatea
funct iei de unda si descriu modul n care se comporta funct ia de unda la
operat ia de inversare spat iala realizata de operatorul

P.
8
Reamintim ca daca starii de energie E i corespund funct iile proprii 1, 2, . . . , N
liniar independente, se spune ca starea respectiva este o stare degenerata, iar N este gradul
de degenerare al starii respective
61
Daca aplicam ecuat iei Schr odinger (1.130) operatorul

P iar relat iei (1.134)
operatorul H rezulta:
PH = HP (1.137)
sau:
H = PHP
1
= P
1
HP (1.138)
deoarece operatorul P este unitar.
Din punct de vedere cuantic relat ia (1.138) exprima legea de conser-
vare a paritat ii n timp pentru sistemele pentru care relat ia (1.129) este
adevarata, adica operatorul H este un operator par. In mod direct, con-
servarea paritat ii se poate deduce astfel: presupunem c a funct ia (r, t) care
reprezinta solut ia ecuat iei Schr odinger la momentul t este o funct ie para.
Paritatea acestei funct ii la momentul t+ se poate deduce prin dezvoltarea
n serie a funct iei (r, t +) dupa puterile lui :
(r, t +) = (r, t) +
(r, t)
t
+
1
2!

2
(r, t)
t
2

2
+. . . (1.139)
n care (r, t) ste o funct ie para prin ipoteza iar /t verica ecuat ia
Schr odinger temporala:
H(r, t) = ih
(r, t)
t
(1.140)
Prin operat ia de inversie spat iala (r r) se obt ine:
(r, t)
t
=
1
ih
H(r)(r, t) =
1
ih
H(r)(r, t) (1.141)
expresie care arata ca /t este de asemeni o funct ie para.
In mod similar:

2
(r, t)
t
2
=

t
_

t
_
=

t
_
1
ih
H
_
(1.142)
n care H(r, t) nu se modica prin operat ia de inversie spat iala, este tot o
funct ie para. Rat ionamentul se poate continua si pentru termenii superiori
si ca urmare rezulta ca daca funct ia (r, t) a fost para la momentul t ea
ramane tot para si la momentul t + . In consecint a rezulta ca paritatea
funct iei se conserva, deci este o integrala a miscarii. Rezulta (deoarece
paritatea se conserva) ca nu exista interact ie care sa amestece (sa mixeze)
starile pare si impare ale sistemului. Aceasta armat ie este echivalenta cu
cea ca operatorul H este par n acord cu relat ia (1.129).
62
In leg atur a cu discut ia de mai sus, st arile nedegenerate se
pot clasica si dup a paritate. Aceste st ari sunt funct ii proprii ale
hamiltonianului H:
H
n
= E
0
n

n
(1.143)
Ce se nt ampl a ns a dac a ad aug am sistemului o mic a interact ie
H ? In acest caz, n acord cu teoria perturbat iilor, interact ia
rezidual a H va amesteca st arile
n
asa nc at st arile sistemu-
lui perturbat
n
vor :

n
=
n
+

m=n

m
_

m
H

n
E
0
n
E
0
m
dV (1.144)
S a presupunem c a funct iile
m
si
n
sunt pare. Dac a interact ia
rezidual a H este tot par a, atunci integrala din (1.144) este diferit a
de zero si
n
,=
n
.
Dac a
m
si
n
au parit at i diferite, integrala din (1.144)
devine nul a; dac a H este o funct ie impar a atunci integrala devine
zero dac a funct iile
m
si
n
au aceeasi paritate si este nenul a
pentru funct ii cu parit at i diferite.
Asadar interact ia par a selecteaz a numai funct iile de aceeasi
paritate pe c and interact ia impar a amestec a funct iile de parit at i
diferite.
In mod similar se pune problema si n cazul st arilor degener-
ate de energii date care sunt descrise de funct ii de und a ce sunt
combinat ii liniare de funct ii proprii pare si impare. In aceste
situat ii operatorul par selecteaz a funct iile pare si respectiv impare
si conservarea parit at ii const a n conservarea parit at ii pentru
funct iile pare
p
respectiv impare
i
, selectate de operatorul
de interact ie, funct ii care mpreun a formeaz a funct ia total a a sis-
temului:
=
p
+
i
P =
p

i
(1.145)
din care rezult a:

p
=
1
2
( +P)

i
=
1
2
(P) (1.146)
63
Figura 1.21
Inversia spat iala se obt ine prin reexie fat a de planul xOy
urmata de o rotat ie cu n jurul axei z
Expresiile (1.145) s (1.146) arat a c a sistemul cuantic rezultat
prin amestecul funct iilor de parit at i diferite poate privit ca
dou a sisteme, ecare cu paritate bine denit a.
Conservarea paritat ii nseamna invariant a la schimbarea semnului tu-
turor coordonatelor (x,y,z) ale sistemului de coordonate, ceea ce se poate
realiza printr-o reexie fat a de un plan (planul xOy din gura 1.21) urmata
de o rotat ie cu n jurul axei perpendiculare pe planul fat a de care s-a f acut
reexia (axa Oz din gura 1.21)
Dupa cum se constata si din gura operat ia de inversie spat iala schimba
semnul vectorilor polari:
r

P
r ;

k

k (1.147)
Din gura 1.21 ca si din succesiunea operat iilor indicate rezulta ca n
coordonate polare vectorul r este denit prin componentele:
r =

r

r,

= r, , + (1.148)
Prin operat ia de inversie

P un vector axial ramane nemodicat. Ca
un exemplu poate dat momentul orbital

L = r p, a carui reprezentare
simbolica bidimensionala este redata n gura 1.22.
Asadar:

L ;

I

I (1.149)
64
Figura 1.22
Operatorul paritate modica r si p n r si p dar lasa
neschimbat momentul orbital

L = r p reprezentat simbolic
printr-un vector care intra n planul (r, p)
Produsul scalar dintre un vector polar si un vector axial se numeste
pseudoscalar. Ca exemplu dam: p

I, p

L, etc. (cu p = h

k). Avand n
vedere relat iile (1.147) si (1.149) se constata imediat ca operat ia

P modica
semnul unui pseudoscalar:
p

P
p

I (1.150)
In continuare consideram ca exista invariant a la rotat ia sistemului xyz
din gura 1.21 fat a de operat ia de rotat ie la n jurul axei y; rezulta
sistemul xyz din gura 1.23, care se poate obt ine din sistemul init ial x,y,z
printr-o reexie n oglinda O (deci reexie fat a de planul xOz).
Sensul zic al operat iei de rotat ie a sistemului de coordonate n jurul axei
Oy poate dedus din gura 1.24 n care prin

k
i
si

k
f
s-au notat vectorii de
unda pentru un proces zic, la momentul init ial si respectiv la momentul
nal. Se constata ca n sistemul de coordonate rotit, sistemul zic este
descris la momentul init ial de vectorul

k
f
iar la momentul nal de vectorul

k
i
. Deci n sistemul xyz procesul zic se desfasoara inversat n timp fat a
de sistemul x,y,z.
Asadar rotat ia la n jurul axei Oy exprima operat ia de schimbare a
sensului de curgere a timpului si daca procesul zic studiat ramane ne-
modicat prin aceasta operat ie se spune ca are loc invariant a la inversie
temporala denita de operatorul T corespunzator.
65
Figura 1.23
Reexia n oglinda a sistemului (x, y, z) este echivalenta cu
operat ia din gura 1.24 de inversie spat iala nsot ita de rotat ie la
n jurul axei y
Figura 1.24
66
Act iunea operatorului T asupra diferit ilor vectori polari, axiali, pseu-
dovectori, etc., se stabileste imediat din considerentul ca T modica obser-
vabilele care cont in timpul la puteri impare ca viteza, impulsul, momentul
cinetic, etc. si lasa nemodicate observabilele care cont in timpul la puteri
pare, precum vectorul de pozit ie, energia, etc. Deci:

k
T

k ;

I
T

I ; r
T
r (1.151)
Invariant a la inversia temporala a hamiltonianului unui sistemnseamna:
H(t) = H(t) (1.152)
adica n limbaj cuantic:
H = THT
1
(1.153)
Asadar daca hamiltonianul sistemului este invariant fat a de succesiunea
operat iilor redate grac n gurile 1.21 si 1.23 (deci invariant la inversia
spat iala si temporala) rezulta ca sistemul x,y,z din gura 1.23 (sistem dex-
trogir) este echivalent cu sistemul (x,y,z) = (x,-y,z) (sistem levogir) rezul-
tat prin oglindirea sistemului init ial fat a de planul xOz. De aceea n mod
uzual se spune ca legea conservarii paritat ii exprima faptul ca imaginea n
oglinda a oricarui fenomen zic real reprezinta de asemeni un fenomen zic
real. In mod intuitiv aceasta armat ie arata ca daca un zician urmareste
un experiment zic n oglinda, fara a nsa constient de acest lucru, atunci
nu exista niciun mijloc ca pe baza rezultatelor experimentale obt inute sa
poata stabili ulterior ca el a observat experimentul n oglinda. Cu alte
cuvinte descrierea matematica a tuturor fenomenelor zice pentru care are
loc conservarea paritat ii nu depinde de alegerea unui sistem de coordonate
dextrogir sau levogir.
Numai experient ele n care nu are loc conservarea parit at ii
depind de caracterul dextrogir sau levogir al sistemului de co-
ordonate. Aceste experient e apart in interact iei slabe care nu se
manifest a ns a la nivelul macroscopic al experient ei noastre zil-
nice. La acest nivel se manifest a cel mai adesea interact ia elec-
tromagnetic a care conserv a paritatea. Probabil tocmai de aceea
unii copii au dicult at i n a nv at a care este m ana st ang a si care
este cea dreapt a. Copilul trebuie nv at at s a scrie cu m ana dreapt a
si va derutat c and va nt alni un alt copil care scrie cu m ana
st ang a - o stare zic a perfect posibil a - si c and reprezentarea lui
despre partea st ang a si partea dreapt a se simetrizeaz a. Din
67
punct de vedere al conserv arii parit at ii nu exist a nicio rat iune
c a foarte put ini oameni sunt st angaci; aceast a situat ie trebuie
privit a mai cur and ca un accident biologic dec at ca o situat ie
normal a (n Europa era considerat ca un defect corectat prin
educat ie; n Africa proport ia de st angaci si dreptaci este apro-
ximativ egal a). La fel trebuie interpretat si faptul c a aminoa-
cizii macromoleculelor organismelor vii au structur a levogir a n
timp ce prin sintez a chimic a se reproduc cu pondere egal a ambele
structuri
In continuare vom analiza cateva consecint e ale legii conservarii paritat ii.
Consecint e ale legii conservarii paritat ii
In procesele guvernate de interact ia tare si electromagnetica are loc con-
servarea paritat ii care implica invariant a acestora fat a de operat ia de reexie
a tuturor coordonatelor. Aceasta invariant a impune anumite condit ii pen-
tru operatorul (hamiltonianul) de interact ie si anumite limitari (reguli de
select ie) referitoare la desfasurarea acestor procese.
Intr-adevar, sa presupunem ca dorim sa construim hamiltonianul unei
particule de impuls p, spin

S si moment orbital

l care sa cont ina termeni
liniari n p,

S,

l. Acest hamiltonian trebuie astfel construit ncat sa e
invariant la rotat ie. Termenii posibili, invariant i la rotat ie vor :
p

l ; p

S ;

S

l ; p (

l) ;

S ( p

l) ;

l ( p

S) (1.154)
Invariante la inversia temporala, n acord cu relat ia (1.51), vor numai
combinat iile:
p

l ; p

S ;

S

l (1.155)
Invariant a la inversia spat iala, exprimata de relat iile (1.147) si (1.149),
ret ine, ca singura combinat ie posibila, termenul:

S

l (1.156)
cunoscut n literatura sub denumirea de spin-orbita. Deci hamiltonianul
particulei respective, pentru a invariant la rotat ie, la inversia spat iala si
temporala, trebuie sa cont ina numai combinat ia

S

l. In caz contrar cel put in
una din invariant ele ment ionate este nerespectata. De exemplu introducerea
pseudoscalarului p

l ar implica, n acord cu relat ia (1.150), neconservarea
paritat ii n procesul descris de hamiltonianul n discut ie.
Sa analizam si consecint ele ce decurg n desfasurarea proceselor daca
hamiltonianul este construit astfel ncat sa conserve paritatea, adica H este
68
o funct ie para. In acest scop sa stabilim pentru nceput paritatea starii
unei particule a care se misca ntr-un potent ial central, par la reexie.
Deoarece potent ialul este central are loc conservarea momentului orbital L:
L
2
Y
lm
= l (l + 1) h
2
Y
lm
L
z
Y
lm
= m h Y
lm
(1.157)
n care funct iile Y
lm
- funct ii proprii ale momentului orbital - sunt denite
astfel:
Y
lm
(, ) =

2l + 1
4
(l m)!
(l +m)!
P
m
l
(cos ) e
im
(1.158)
unde:
P
m
l
(cos ) =
(sin )
m
2
l
l!
d
(l+m)
d(cos )
l+m
(cos
2
1)
l
(1.159)
Ca urmare a conservarii momentului orbital, funct ia ce descrie miscarea
particulei a de moment orbital l si proiect ie m, fat a centrul de interact ie
este:

lm
= R
l
(r)Y
lm
(, ) (1.160)
iar funct ia totala (pentru paticula a):

at
=
a

lm
(r) (1.161)
In aceste relat ii R
l
(r) este o funct ie ce depinde de modulul vectorului r iar

a
este funct ia ce descrie starea interna (miscarea referitoare la centrul de
inert ie al particulei) a particulei a. Deoarece supunerea la paritate se
reduce la inversarea coordonatelor, este evident ca efectuarea succesiva a
acestei operat ii n raport cu
a
si
lm
conduce la urmatoarea regula pentru
paritatea funct iei
at
:

at
=
a

l
(1.162)
n care
a
este paritatea fat a de sistemul propriu de coordonate, fat a de
care particula este n repaus, iar
l
este paritatea funct iei de miscare
lm
.
Relat ia (1.162) arata ca paritatea este un numar multiplicativ. Deoarece,
prin denit ie, valoarea proprie a operatorului de paritate fat a de sistemul
n care particula este n repaus se numeste paritate intrinseca rezulta ca

a
este paritatea intrinseca a particulei a. Valoarea proprie
l
se obt ine
imediat avand n vedere relat iile (1.148) si (1.158) - (1.159):
P(R
l
(r) Y
lm
(, )) = R
l
(r) Y
lm
( , +) = (1)
l
R
l
(r) Y
lm
(, )
(1.163)
69
si deci:

l
= (1)
l
(1.164)
In concluzie:

at
= (1)
l

a
(1.165)
Aceasta expresie a fost dedusa n ipoteza ca potent ialul este central.
Ce se ntampla daca potent ialul nu este central dar, n continuare, par la
reexie? Este echivalent cu a spune ca la potent ialul central se adauga o
parte necentrala care ar putea tratata perturbativ. In acest caz, n acord
cu cele precizate mai sus, acest potent ial - par - amesteca starile de aceeasi
paritate, adica starile e cu l numere pare e cu l numere impare. Asadar,
desi momentul orbital l nu se conserva, se amesteca starile cu l bine denit
(par sau impar) asa ncat relat ia (1.165) ramane valabila si n cazul general
al unui potent ial necentral.
In mod similar, n cazul sistemului format din doua particule a si b
care se misca ntr-un potent ial de interact ie par (central sau nu) avem:

abt
=
b

lb

a

la
(1.166)
si:

abt
= (1)
la
(1)
lb

a

b
= (1)
la+lb

a

b
(1.167)
relat ie care arata ca paritatea sistemului (a+b) este complet determinata
daca se cunosc paritat ile intrinseci ale particulelor a si b. In particular pen-
tru nucleul format din A particule (nucleoni), generalizand expresia (1.167),
paritatea va :

A
= (1)

A
i=1
li
A

i=1

i
(1.168)
n care
i
sunt paritat ile intrinseci ale nucleonilor constituent i ai nucleului.
In cazul nucleonilor - fermioni - paritatea intrinseca nu se poate deni
deoarece funct ia de stare a nucleonilor nu este funct ie proprie a operatorului
de inversie spat iala. Se poate deni numai paritatea spinorului (nucleonii
au spin 1/2) n raport cu o dubla inversie spat iala. Ca atare pentru spinori
nu se poate deni decat o paritate relativa ntre particula si antiparticula.
Deoarece n procesele nucleare la energii mici (fara generare de particule)
numarul nucleonilor se conserva, rezulta ca paritatea intrinseca poate
aleasa, prin convent ie, oricare fara a afecta desfasurarea proceselor nucle-
are. Ca urmare se poate considera paritatea intrinseca +1 pentru nucleoni si
atunci paritatea intrinseca a antinucleonilor va -1. In mod similar se con-
sidera, prin convent ie, ca paritatea intrinseca este +1 pentru hiperonii , ,
70
Figura 1.25
Simbolizarea spinului I si a paritat ii pentru o stare nucleara de
energie E
, si -1 pentru antiparticulele respective. Odata stabilite aceste condit ii,
paritatea pentru restul particulelor se stabileste experimental. Astfel se con-
stata ca paritatea sistemului (n

p) este negativa ceea ce impune condit ia

ca paritatea intrinseca a mezonului

sa e -1. Paritatea particulelor, ca

de exemplu

, se stabileste de regulan procesul de interact ie care, n cazul

general, poate sintetizat prin interact ia dintre particula a si particula A. In
acest caz, funct ia totala a sistemului (a+A) este similara cu cea din (1.166)
cu deosebirea ca particula a se misca n campul de interact ie creat de A (n
(1.166) ambele se miscau ntr-un potent ial existent) si deci:

aA
=
a

A

laA
(1.169)
n care
laA
descrie miscarea lor relativa. Valoarea proprie a parit at ii va :

aA
= (1)
laA

a

A
(1.170)
n care paritat ile particulelor a si A se determina ca n (1.168) daca sunt
nuclee sau pe baza de modele nucleare.
Daca procesul de interact ie:
a + A b + B (1.171)
se desfasoara cu conservarea paritat ii, nseamna ca are loc relat ia:
(1)
laA

a

A
= (1)
lbB

b

B
(1.172)
Din cele de mai sus a rezultat ca paritatea funct iei de und a este o pro-
prietate foarte importanta si ca atare ecare stare energetica a nucleului va
caracterizata pe langa energie, spin (si alte marimi ca timpul mediu de
viat a, momentul magnetic, etc.) si de valoarea paritat ii. Paritatea starii
energetice este marcata prin semnul plus sau minus la valoarea spinului I

(de exemplu I

= 2

n gura 1.25).
71
Figura 1.26
Curentul circular genereaza momentul magnetic dipolar
perpendicular pe suprafat a buclei de curent
Precizam ca paritatea se conservan proceselen care act ioneaza interact ia
electromagnetica si tare dar nu se conserva n cazul interact iei slabe. In
primele cazuri, intuitiv spat iul este simetric la oglindire pe cand n cazul
interact iilor slabe ar trebui sa-l consideram elicoidal la reexie (la oglindire).
1.7 Momentul magnetic dipolar al nucleului
Interpretarea intuitiva a spinului ca denind starea de rotat ie a particulei
n jurul propriei axe implica, pentru o particula ncarcata, aparit ia unor
curent i circulari (bucla de curent) care, n acord cu electrodinamica clasica,
genereaza un moment magnetic dipolar (gura 1.26).
Momentul magnetic monopolar nu a fost nc a evident iat ex-
perimental desi a fost prezis teoretic de P.Dirac nc a din anul
1931. Prin monopol magnetic se nt elege o particul a care poart a
o unitate de sarcin a magnetic a, analoag a sarcinii electrice,
constituind o entitate cu un singur pol magnetic, e numai
polul nord magnetic e numai polul sud magnetic. Monopolii
fac parte si din familia particulelor postulate de teoria marei
unic ari (paragraful 2.5.3). Aceast a teorie prevede existent a
particulei monopol cu masa de cca. 10
16
ori mai mare dec at
masa protonului; aceast a particul a a fost generat a n fract iunile
de secund a ce au urmat marii explozii originale a Universului
72
Figura 1.27
Particula de masa m si sarcina q ce se misca cu viteza v
pe o traiectorie nchisa, situata ntr-un plan, genereaza
momentul magnetic dipolar si momentul cinetic orbital

L
(Big-Bang). Se presupune c a unii monopoli (monopolii fosili)
au supraviet uit p an a ast azi si deci ar putea nregistrat i. Grupul
de cercet atori condus de Blas Cabrera de la Universitatea Stan-
ford (California) consider a c a a observat experimental un ast-
fel de monopol magnetic (n februarie 1982) care corespunde n
totalitate propriet at ilor prev azute de teorie. Desi Steven Wein-
berg, laureat al premiului Nobel pentru zic a n anul 1979, con-
sider a c a n experient a respectiv a a fost ntr-adev ar nregistrat
monopolul magnetic, experient a trebuie repetat a pentru a avea
certitudineanregistr arii acestuia. Descoperirea monopolului mag-
netic este foarte important a pentru conrmarea unor teorii mo-
derne referitoare la particulele elementare.
Legatura ntre si momentul cinetic de rotat ie se stabileste rapid pen-
tru o sarcina electrica q punctuala si de masa m care se misca pe o
traiectorie nchisa (gura 1.27)
9
.
=
q
2 m

L (1.173)
9
Acest rezultat se obt ine imediat pentru o traiectorie circulara t inand cont ca din punct
de vedere clasic = S I n care S este suprafat a traiectoriei R
2
iar I = q v/2 R
73
Aceasta relat ie se poate generaliza pentru o sarcina extinsa, n miscare,
cu distribut ia de sarcina (r) astfel:
=
1
2
_
V
(r)(r v(r))dr =
q
2m

L (1.174)
cu:

L =
m
q
_
V
(r)(r v(r))dr (1.175)
n care V este volumul n care este distribuita sarcina q.
Relat ia (1.173), dedusa din considerente clasice, arat a ca este dirijat pe
direct ia lui

L si faptul ca raportul /L este egal cu q/2m. Aceste constatari
permit generalizarea cuantica a expresiei (1.173) pentru un sistem cuantic
(nucleu, nucleoni, particule elementare) de masa m si de moment cuantic I
conform relat iei:
= g
e
2m

I (1.176)
n care g numit factor giromagnetic (sau factor Lande nuclear) carac-
terizeaza abaterea lui de la denit ia clasica.
In mecanica cuantic a se demonstreaz a c a singura m arime
ce poate caracteriza orientarea particulei (nucleului) este vec-
torul spin

I. De aici rezult a c a orice m arime vectorial a

A ce
caracterizeaz a particula (nucleul) trebuie s a e proport ional a cu

I:

A = const.

I (1.177)
De asemeni orice m arime tensorial a se poate construi tot cu aju-
torul componentelor vectorului

I. Din relat ia (1.177) rezult a c a
m arimile vectoriale ce caracterizeaz a particula (nucleul) sunt n
mod obligatoriu m arimi vectoriale axiale (pseudovectori) deoarece

I este un vector axial. Rezult a de aici c a o particul a poate avea

un moment magnetic dipolar dar nu poate avea un moment elec-
tric dipolar c aci acestuia i-ar corespunde un vector polar (

d =
qr). In acest context relat ia (1.176) de proport ionalitate ntre
si

I este reasc a. S a mai remarc a si faptul c a direct ia spinului
deci a particulei (nucleului) este supus a uctuat iei deoarece, din
punct de vedere cuantic, numai una din componentele lui

I are o
direct ie xat a; dac a I
z
este aceast a component a, celelalte compo-
nente uctueaz a n jurul valorii medii zero. Rezult a c a vectorul

I
74
nu poate precis orientat. Chiar si n cazul cel mai favorabil
n care I
z
are valoarea maxim a I rezult a c a;
I
2
x
+ I
2
y
= I
2
I
2
zmax
= I(I + 1) I
2
= I (1.178)
Ca m asur a a uctuat iei direct iei vectorului spin se poate consi-
dera m arimea:
I
I
=
1
I
_
I
2
I
2
zmax
=

I
I
=
1

I
(1.178)
De unde rezult a c a precizia n orientarea lui I este cu at at
mai mic a cu c at num arul cuantic de spin al particulei are o
valoare mai mic a. In particular, particula cu spin I=0 nu poate
orientat a n spat iu, ceea ce zic este de nt eles
Proiect ia momentului dipolar magnetic din (1.176) pe axa de cuanticare
Oz este:

z
= g
e h
2m
m
I
= g
N
m
I
;
N
=
e h
2m
(1.179)
n care m
I
este numarul cuantic magnetic denit n relat ia (1.126) iar
N
,
numit magneton nuclear reprezinta unitatean care se exprima momentele
magnetice nucleare. Valoarea unitat ii
N
se determina prin precizarea ma-
sei m din expresia (1.179). In zica subatomica, prin analogie cu zica
atomica, se considera ca m din (1.179) este masa unui proton (m=m
p
) si ca
atare
N
are valoarea:

N
=
e h
2 m
p
= 5.05 10
27
Am
2
(1.180)
Deoarece din relat ia (1.176) este paralel cu momentul de spin

I, pro-
prietat ile magnetice ale sistemelor subatomice pot caracterizate printr-o
singura constanta care poate oricare dintre cele (2I+1) valori ale proiect iei

z
din (1.179). In mod convent ional, momentul magnetic experimental (nu-
mit uneori si moment magnetic efectiv) se deneste ca ind valoarea mo-
mentului
z
asociata proiect iei maxime m
I
= I:
10

I
=
exp
= g
I

N
I (1.181)
Cu aceasta denit ie, momentul magnetic din (1.176) se poate deni astfel:

I
=
1
h
g
N

I =

I
h I

I (1.182)
10
In limbaj cuantic I din relat ia (1.181) se deneste prin relat ia < II | | II > adica
reprezinta valoarea medie a operatorului n starea caracterizata de funct ia de unda
| I mI > pentru mI = I.
75
1.7.1 Metode experimentale de determinare a spinului si mo-
mentului magnetic dipolar al nucleelor
Determinarea experimentaa a lui
I
este strans legata de cea a momentu-
lui de spin, desi natura acestor marimi este total diferita. Spinul este o
proprietate mecanica inert iala a nucleului (particulei) pe cand caracteri-
zeaza interact ia nucleului (particulei) cu campuri magnetice exterioare (de
induct ie

B) care interact ie, din considerente clasice, se exprima prin relat ia:
E =
I

B =

I
hI

I

B =

I
hI
h
_
I(I + 1) Bcos(

I,

B) =
=
I
B
m
I
I
= g
I

N
B m
I
(1.183)
Aceasta relat ie este esent iala n metodele de determinare directa a spin-
ului si a momentului . Metodele indirecte determina aceste marimi din
experient e de spectroscopie nucleara, react ii nucleare, excitare coulombiana,
etc.
In acest paragraf vom trece n revista metodele directe desi o analiza
mai atenta arata ca majoritatea acestor metode constaun studiul spectrelor
atomice si moleculare si apart in, n consecint a, mai curand zicii atomice
experimentale decat zicii nucleare experiemntale.
Metodele directe, dupa cum am mai precizat, se bazeaza n esent a pe
interact ia momentului cu campurile exterioare, exprimata de relat ia (1.183).
In cazul unui atom izolat sau a unui atom aat ntr-o matrice al carui
camp magnetic mediu este zero, campul extern nucleului este generat de
patura electronica. In acest caz induct ia

B din relat ia (1.183) reprezinta
induct ia magnetica medie <

B
e
> creata de electronii atomului n zona n
care se aa nucleul. Interact ia momentului magnetic cu <

B
e
> genereaza
o structura hiperna a nivelelor electronice din studiul careia se poate
determina
I
si I. Deoarece induct ia <

B
e
> este dirijata pe direct ia mo-
mentului cinetic

J al paturii electronice, rezulta ca energia de interact ie din
relt ia (1.183) devine:
E = C

I

J (1.184)
n care constanta C depinde de valoarea momentului magnetic
I
.
Valorile posibile, discrete, pentru energia E se pot determina introducand
momentul cinetic total

F al atomului, conform expresiei:

F =

I +

J (1.185)
din care rezulta:

I

J =
1
2
(F
2
I
2
J
2
) (1.186)
76
Folosind pentru operatorii

F,

I si

J relat ia (1.126) pentru energia de interact ie
din (1.184) rezulta:
E =
C
2
(F(F + 1) I(I + 1) J(J + 1)) (1.187)
n care numarul cuantic F, n acord cu relat ia (1.185), poate lua valorile:
F = I +J, I +J 1, . . . , [

I

J [ (1.188)
Ca urmare, ecare nivel energetic electronic L
J
(n care L, n notat ia spec-
troscopica din zica atomica, este L=S, P, D, F,...) se va despica n:
(2I + 1) subnivele pentru I < J
(2J + 1) subnivele pentru J < I (1.189)
Se obt ine astfel structura hiperna n care nivele din structura hiperna
corespund acelorasi valori I si J dar difera prin valoarea numarului cuantic
F denit de relat ia (1.188).
In particular, n cazul n care I < J, numarul (sub)nivelelor de structura
hiperna va (2I+1) si deci, prin simpla lor numarare se poate determina
numarul cuantic de spin I. Un exemplu este prezentat n gura 1.28 n care
nivelele electronice F
11/2
(L F) si F
9/2
ale atomului
59
27
Co se despica ecare
n opt (sub)nivele. Daca n acest caz s-ar realizat situat ia J < I, nivelul
F
11/2
s-ar despicat n 12 (sub)nivele iar F
9/2
n 10 (sub)nivele de structura
hiperna. Rezulta ca se realizeaza cazul I < J si ca cele 8 (sub)nivele sunt
date de (2I+1), rezultand pentru numarul cuantic de spin valoarea I=7/2.
In cazul J < I numarul nivelelor de structura hiperna este (2J+1).
Determinarea numarului cuantic de spin I se face n acest caz din regula
intervalelor care consta n faptul ca diferent a energetica ntre doua nivele
vecine ale structurii hiperne cu valorile numarului cuantic F, F-1 este data,
n acord cu relat ia (1.187), de expresia:
E = E
F
E
F1
= CF (1.190)
Din aceasta relat ie rezulta ca intervalele energetice ntre nivelele vecine
ale structurii hiperne se gasesc n rapoartele:
E
1
: E
2
: E
3
: . . . = F : (F 1) : (F 2) : . . .
= (I +J) : (I +J 1) : (I +J 2) : . . . (1.191)
77
Figura 1.28
Nivelele F
11/2
(J=11/2) si F
9/2
(J=9/2) se despica n 8 subnivele.
De aici rezulta ca I < J si ca deci 8=2I+1, adica I=7/2.
Despicarea subnivelelor este prezentata calitativ
Determinarea experimentala a intervalelor energetice E
1
, E
2
, E
3
, ...
permite determinarea numarului cuantic I daca este cunoscut numarul cuan-
tic J. Pentru nt elegerea metodei, n gura 1.29 este prezentata structura
hiperna pentru nivelul D
3/2
al atomului
209
Bi, n care s-a considerat ca
numarul cuantic de spin al nucleului
209
Bi este 9/2. Din gura se constata
ca:
E
1
: E
2
: E
3
= 6 : 5 : 4 (1.192)
Fireste, practic, problema se pune invers, n sensul ca determinand
rapoartele din (1.192) si cunoscand ca J=3/2 rezulta:
6 : 5 : 4 = (I + 3/2) : (I + 1/2) : (I 1/2) (1.193)
din care se calculeaza I=9/2
Referitor la legea intervalelor facem urmatoarele observat ii:
i) Determinarea intervalelor energetice E
1
, E
2
, etc. se face de regula
din determinarea energiilor tranzit iilor permise ce au loc ntre nivelele
structurii hiperne corespunzatoare a doua nivele electronice. Tranzit iile
permise corespund regulii de select ie:
F = 0, 1 (1.194)
78
Figura 1.29
Structura hiperna pentru starea D
3/2
(J=3/2) si I=9/2 la
209
Bi.
Valorile numarului cuantic F sunt redate n gura
In cazul D
3/2
S
1/2
cele 6 tranzit ii permise sunt prezentate n gura
1.30. Din gura se constata ca:
E
1
= h
1
h
2
E
2
= h
3
h
4
E
3
= h
5
h
6
Precizam ca si masurarea directa a intervalelor energetice E este
posibila prin metode spectroscopice optice cu surse speciale ment inute
la temperaturi foarte scazute. Aceste precaut ii sunt necesare deoarece
intervalul E este de ordinul a 10
6
eV.
ii) Regula intervalelor, exprimata de relat ia (1.191) este adevarata numai n
cazul unei interact ii a momentului magnetic al nucleului cu <

B
e
>. In
cazul cand nucleul are un moment cuadrupolar (paragraful 1.8) diferit
de zero, interact ia acestuia cu campul electric (de fapt cu gradientul
campului electric) al electronilor distruge regula intervalelor.
Din cele de mai sus a rezultat ca printr-o simpla numarare a nivelelor
de structura hiperna (n cazul I < J) sau prin masurarea intervalelor
79
Figura 1.30
Structura hiperna pentru D
3/2
si S
1/2
si tranzit iile posibile
pentru F = 0; 1
energetice E (n cazul J < I) se poate determina numarul cuantic de
spin I si deci spinul nucleului. Sa observam ca intervalul energetic E, n
acord cu relat ia (1.190) depinde de constanta C, care la randul ei depinde
de valoarea induct iei < B
e
> si de momentul magnetic
I
.
In ipoteza ca < B
e
> se poate calcula teoretic din valoarea experimentala
E, pentru valorile I si J cunoscute, se poate determina momentul magnetic

I
. Precizam nsa ca determinarea teoretica a induct iei < B
e
> se poate
face cu precizie numai pentru sistemele atomice simple: hidrogen, atomi
hidrogenoizi, halogeni si atomii lantanidelor. In celelalte cazuri valoarea
< B
e
> este calculata cu o eroare relativa de aproximativ 10%, care se
reecta si n eroarea de determinare a momentului magnetic
I
. In general
momentul magnetic
I
se determina cu o eroare relativa 10% din studiul
structurii hiperne. In consecint a, metoda structurii hiperne, prima din
punct de vedere istoric, se foloseste pentru determinarea numarului cuantic
de spin I si mai put in pentru determinarea momentului magnetic.
De regula momentul magnetic
I
, ca si numarul cuantic de spin I, se
determina prin introducerea atomului corespunzator nucleului studiat n
campuri magnetice exterioare. In acest caz, pe langa interact ia hiperna,
are loc si interact ia momentului magnetic al atomului (format din momen-
tul magnetic atat al electronilor cat si al nucleului) cu campul magnetic
exterior, care poate uniform, neuniform, de nalta frecvent a, etc.
In funct ie de campul magnetic exterior folosit se deosebesc urmatoarele
80
metode de determinare a spinului si a momentului magnetic nuclear:
a) Metode bazate pe efectele Zeeman si Paschen-Back
b) Metoda devierii fasciculelor moleculare
c) Metoda rezonant ei magnetice sau metoda microundelor
a) Metode bazate pe efectele Zeeman si Paschen-Back
In acest caz campul extern de induct ie B este uniform. Deoarece ato-
mul se aa n campul extern B, are loc atat interact ia momentului
magnetic al atomului
F
care n esent a este dat de momentul mag-
netic al electronilor
J
, cu B (
F

B
J

B) cat si interact ia hiperna
ntre
I
si campul <

B
e
>. In funct ie de raportul dintre interact iunile

J

B si
I
<

B
e
> se deosebesc trei situat ii diferite: cazul campului
extern intens, cazul campului extern slab si cazul campului extern
intermediar.
a1) Camp exterior intens de induct ie B se numeste campul a carui
energie de interact iune cu momentul magnetic
J
al nvelisului
electronic este mult mai mare decat energia de interact ie dintre

I
si <

B
e
>:

J

B
I
<

B
e
> (1.195)
Deoarece < B
e
> (10
2
10
3
)T si
J
/
I
10
3
, se obt ine ca
ordin de marime a campului intens:
B (10
1
10) T (1.196)
Avand n vedere ca induct ia <

B
e
> este dirijata n direct ia
vectorului

J, rezulta ca n cazul campului exterior intens, mo-
mentele
J
si
I
devin independente n raport cu campul extern
de induct ie

B. Ca urmare vectorii

I si

J vor avea (2I+1) si respec-
tiv (2J+1) orientari diferite fat a de campul exterior si ca atare,
energia de interact ie, n acord cu relat ia (1.183) va :
E = E
J
+E
I
= B
_

J
m
J
J
+
I
m
I
I
_
= B
_
[
J
[
m
J
J
+
I
m
I
I
_
(1.197)
n care s-a t inut seama de faptul ca
J
< 0. Cele ment ionate mai
sus sunt prezentate n gura 1.31a)
81
Figura 1.31
a) cazul campului extern intens; b) cazul campului extern slab
Sa particularizam energia din (1.197) pentru starea fundamentala
a hidrogenului atomic caracterizata de J=1/2 (starea S
1/2
din
punct de vedere al notat iei spectroscopice) si I=1/2 pentru care
m
J
= 1/2 si m
I
= 1/2:
E(m
J
= +1/2 ; m
I
= 1/2) = B([
J
[ +
I
)
E(m
J
= +1/2 ; m
I
= +1/2) = B([
J
[
I
)
E(m
J
= 1/2 ; m
I
= 1/2) = B( [
J
[ +
I
) (1.198)
E(m
J
= 1/2 ; m
I
= +1/2) = B( [
J
[
I
)
Deoarece [
J
[
I
rezulta ca pentru atomul studiat, introdus n
camp magnetic extern intens, nivelul electronic S
1/2
se va despica
n patru (sub)nivele ca n gura 1.32 pentru care exista relat iile:
E(m
J
= 1/2 ; m
I
= 1/2) E(m
J
= 1/2 ; m
I
= +1/2) =
= E
I
= 2B
I
=
B
I
I
E(m
J
= 1/2 ; m
I
= 1/2) E(m
J
= 1/2 ; m
I
= 1/2) =
= E
J
= 2B [
J
[=
B [
J
[
J
(1.199)
Dupa cum rezulta si din acest exemplu, ca si din relat ia (1.197),
diferent a de energie dintre subnivelele corespunzatoare valorilor
82
Figura 1.32
Despicarea nivelului S
1/2
(J=1/2) n camp magnetic extern intens
Figura 1.33
Despicarea nivelului L
J
al unui atom al carui nucleu are
momentul de spin I n camp magnetic extern intens
83
vecine ale proiect iilor m
J
= J, J 1 si, respectiv, m
I
= I, I 1
este data de relat iile:
E
J
=
[
J
[
J
B ; E
I
=

I
I
B (1.200)
cu:
E
J
E
I
(1.201)
deoarece [
J
[
I
. Ca o consecint a a acestor relat ii rezulta
ca energia de interact ie este determinata, n esent a, de orientarea
vectorului

J fat a de campul exterior, ecarui J corespunzandu-i
(2I+1) subnivele, dupa cum se constata n gura 1.32, n cazul
particular cu I=J=1/2 sau n gura 1.33 pentru cazul generalal
unui nivel cu valorile J si I. Din numararea subnivelelor (2I+1)
corespunzatoare unei proiect ii m
J
date, se poate determina I iar
apoi, din diferent a energetica E
I
(expresia 1.200) se determina

I
. Structura de subnivele din gura 1.33 exprima faptul ca n
cazul campului extern intens numerele cuantice I si J sunt nu-
mere cuantice bune. De fapt, aceasta armat ie este adesea
folosita pentru a deni campul extern intens. Fenomenul descris
se numeste efect Paschen-Back. Ment ionam ca n descrierea
acestui efect a fost neglijata interact ia hiperna.
a2) Camp exterior slab, de induct ie

B, este denit de relat ia:

J

B
I
<

B
e
> (1.202)
si corespunde la valori B (10
1
10) T.
In acest caz legatura vectorilor

I si

J nu poate rupta si n
campul exterior de induct ie

B se orienteaza vectorul

F denit
de expresie (1.185) , gura 1.31b), care va avea (2F+1) ori-
entari posibile pentru ecare valoare F din (1.188). Energia su-
plimentara care produce despicarea unui nivel cu F dat n (2F+1)
(sub)nivele este data n acord cu relat ia (1.183), de expresia:
E
m
F
=
F

B =
F
B
m
F
F
(1.203)
n care m
F
deneste cele (2F+1) proiect ii posibile ale numarului
cuantic F iar
F
este momentul magnetic al atomului, care poate
aproximat cu
J
(
J
< 0).
84
Figura 1.34
Numarul total de subnivele, corespunzatoare tuturor valorilor F
din (1.188) va :
I+J

|IJ|
(2F + 1) = (2J + 1)(2I + 1) (1.204)
Din aceasta relat ie rezulta ca daca numarul cuantic J este cunos-
cut, prin numararea tuturor (sub)nivelelor (2J+1)(2I+1) se poate
determina numarul cuantic I. Inuent a campului exterior slab
pentru starea fundamentala S
1/2
a hidrogenului atomic este ilus-
tratan gura 1.34. In lipsa campului extern, ca urmare a interact iei
dintre
I
si <

B
e
> apar nivelele de structura hiperna cu F=1
si F=0
11
Daca atomul de hidrogen este introdus ntr-un camp magnetic ex-
tern slab se ridica degenerarean substarile cu m
F
diferit si ecare
stare cu F precizat se va despica n (2F+1) subnivele; n particu-
lar trei subnivele pentru F=1 si unul pentru F=0. Numarul total
al acestor subnivele este patru n acord cu relat ia (1.204).
In limbaj cuantic, campul extern slab este denit prin aceea ca
numarul cuantic F este un numar cuantic bun iar fenomenul
corespunzator acestui camp se numeste efect Zeeman.
a3) Camp exterior intermediar - n acest caz structura de (sub)nivele
se complica. Din punct de vedere cuantic campul intermediar
11
Sa observam faptul ca n acord cu regula de select ie (1.194) tranzit ia dintre aceste
nivele este posibila dar frecvent a 0 = 1420 MHz pentru aceasta tranzit ie este n dome-
niul radio (hiperfrecvent a radio) si ca atare are o probabilitate mica. Observarea acestei
frecvent e ( 21.12cm) cu ajutorul radiotelescoapelor este o dovada a existent ei hidro-
genului galactic.
85
Figura 1.35
Structura de subnivele pentru starea fundamentala S
1/2
a
hidrogenului atomic n funct ie de intensitatea campului magnetic
exterior
este denit prin faptul ca nici numarul cuantic F si nici numerele
cuantice I si J nu mai sunt numere cuantice bune. In particu-
lar, structura de (sub)nivele pentru starea fundamentala S
1/2
a
hidrogenului atomic arata ca n gura 1.35
b) Metoda devierii fasciculelor moleculare este similara experient ei
Stern-Gerlach. Esent a metodei Stern-Gerlach constan utilizarea unui
camp magnetic exterior transversal cu un grad mare de neomogenitate
care sa se manifeste de-a lungul dimensiunilor unui dipol magnetic,
adica a unui atom. Ca urmare, daca un fascicul atomic trece prin
acest camp neomogen, atomii vor deectat i n funct ie de orientarea
momentului lor magnetic
F
fat a de gradientul campului magnetic,
datorita unei fort e dirijate pe direct ia campului si cu valoarea:
F
Z
=
F

B
Z
=

F
hF

B
Z
=
F
B
Z
m
F
F
(1.205)
daca campul magnetic de induct ie

B si gradientul sau sunt ndreptate
pe direct ia axei Oz. In consecint a atomii ies din acest camp n stari
86
caracterizate de numarul cuantic F, separate spat ial n funct ie de va-
loarea m
F
. Deoarece
F

J
rezulta can astfel de experient e deexia
fasciculului este data practic de
J
si ca atare efectul n deexie dat
de momentul
I
este foarte mic. Cu alte cuvinte am spune ca efectul
nuclear ar trebui decelat din fondul efectului paturilor electroni-
ce care este mult mai mare. De aceea pentru a nlatura acest fond,
se folosesc nu fascicule atomice ci fascicule moleculare n care mo-
mentele magnetice ale electronilor se compenseaza reciproc. Esent a
metodei fasciculelor moleculare poate nt eleasa daca ne referim la
experient ele lui Stern, Estermann si Frisch (1932) efectuate n scopul
determinarii momentului magnetic al protonului. In acest scop s-au
folosit fascicule moleculare de hidrogen; momentul magnetic al aces-
tor molecule este dat de momentele magnetice ale celor doi protoni
si ale celor doi electroni ce compun moleculele de hidrogen. Se stie
ca moleculele de hidrogen pot exista atat sub forma de ortohidrogen
(spinii celor doi protoni sunt paraleli) cat si sub forma de parahidrogen
(spinii celor doi protoni sunt antiparaleli). Metode speciale termodi-
namice permit separarea moleculelor de ortohidrogen si parahidrogen.
Se efectueaza masuratori atat cu un fascicul de molecule de ortohidro-
gen cat si parahidrogen. Diferent a rezultata se datoreaza diferent ei
de orientare (cuplaj) a spinilor protonilor n cele doua situat ii si n
consecint a din aceasta diferent a se poate determina momentul mag-
netic al protonului.
In anul 1932 se stia c a electronul are spinul 1/2 si
e
=
1
B
, n acord cu teoria lui Dirac. In acea perioad a erau
deja cunoscute nc a dou a particule, protonul si neutronul,
ambele de spin 1/2. Exista convingerea tuturor c a si acestea
sunt particule Dirac si c a deci conform przicerilor ecuat iei
Dirac:
p
= 1
N
;
n
= 0. Dar iat a c a a ap arut Otto
Stern care printre altele consider a c a n zic a trebuie efec-
tuate numai experient e hot ar atoare adic a experient e care
s a supun a veric arii toate armat iile general acceptate.
In acest sens si-a propus s a verice experimental armat ia

p
= 1
N
. Prietenii l sf atuiau s a nu piard a timpul pentru
un experiment al c arui rezultat este apriori cunoscut. Cu
at at mai surprinz ator a fost rezultatul obt inut de Stern si
colaboratorii s ai:

p
2.5
N
De fapt si pentru neutron ei au f acut primele m asur atori si
87
au obt inut:

n
2
N
Ulterior metoda devierii fasciculelor moleculare, desi dicila si impre-
cisa, a fost folosita pentru determinarea momentelor magnetice si chiar
a spinului pentru alte nuclee ca potasiu, cesiu, etc.
c) Metoda rezonant ei magnetice
12
este o metoda mult mai precisa,
eleborata de Rabi n 1936 si n care s-ar putea spune ca sunt mbinate
armonios avantajele campului magnetic extern omogen si neomogen.
Metoda lui Rabi permite observarea schimbarii orientarii momentelor
magnetice ale moleculelor, atomilor si nucleelor n camp magnetic ex-
tern omogen peste care este suprapus un camp electromagnetic denala
frecvent a. Schema instalat iei este prezentatan gura 1.36. Campurile
de induct ie B
1
si B
3
sunt extrem de neomogene, identice ca valoare
dar orientarea gradientului lor este opusa. Din primul camp fasciculul
atomic emis de sursa S iese deectat n stari F separate spat ial de
valoarea m
F
, n acord cu relat ia (1.205). Fasciculul este recombinat
si refocalizat de campul de gradient invers B
3
si este nregistrat de
detectorul D.
Traiectoria fasciculului nu este modicata dacantre cele doua campuri
B
1
si B
3
se introduce campul omogen B
2
, deoarece B/z = 0 si deci
fort a F
2
din (1.205) este zero.
Campul B
2
omogen este sucient de intens astfel ncat legatura ntre
vectorii

I si

J este rupta si ecare se va orienta independent fat a de

B
2
(gura 1.31 a). Energia de interact ie a lui
I
cu

B
2
este data de relat ia
(1.197) si ca atare pentru nuclee vom obt ine energia (
I
/I)B
2
m
I
denita de proiect ia m
I
. La echilibru termodinamic nucleele se vor gasi
n starea de energie minima
I
B corespunzatoare proiect iei m
I
= I.
Pentru o eventuala tranzit ie pe prima stare excitata, caracterizata
de m
I
= I 1, este necesara energia:
E
I
=

I
I
B
2
((I 1) I) =

I
I
B
2
(1.206)
n acord cu energia E
I
denita n (1.200).
Aceasta energie, conform relat iilor din mecanica cuantica, corespunde
frecvent ei
rez
:

rez
=
E
I
2h
=

I
2hI
B
2
=
g
I

N
2h
B
2
=
1
2
g
I
e
2m
p
B
2
(1.207)
12
Este cunoscuta si sub numele de metoda microundelor
88
Figura 1.36
a) schema bloc a instalat iei de rezonant a magnetica a lui Rabi
b) bucla de curent ce creaza campul magnetic oscilant B
4
Deci daca nucleul primeste energie E
I
, corespunzatoare frecvent ei de
rezonant a
rez
, proiect ia spinului se modica cu m
I
= 1 (tranzit ii
permise conform regulilor de select ie) si ca atare are loc reorientarea
spinului nucleului

I cu valorile I
z
= h. In metoda Rabi aceasta e-
nergie este preluata de la campul electromagnetic de nalta frecvent ua

B
4
, suprapus peste campul de induct ie

B
2
, perpendicular pe acesta
si pe direct ia fasciculului (campul oscilant B
4
este produs cu aju-
torul unei bucle de curent ca cea din gura 1.36 b, prin care trece
un curent de nala frecvent a
13
). Fireste aceasta energie este preluata
la rezonant a, adica atunci cand frecvent a
4
a campului B
4
coincide
cu frecvent a
rez
denita de relat ia (1.207). In acest caz, ca urmare
a reorientarii spinului unor nuclee, campul cu gradient invers B
3
nu
mai poate recombina si focaliza n totalitate fasciculul (fort ele gen-
erate de campurile B
1
si B
3
, n acord cu relat ia (1.205), sunt acum
diferite deoarece m
F
nal difera de cel init ial) si ca urmare fascicu-
lul, pentru nucleele care au suferit efectul de reorientare, va avea alta
traiectorie (linia punctata din gura 1.36 a). In consecint a o parte din
fascicul nu va mai cadea n fanta detectorului; intensitatea fsciculului
scade mult cand condit ia de rezonant a este ndeplinita. Condit ia de
rezonant a poate obt inuta e prin variat ia frecvent ei
4
a campului
oscilant (gura 1.37) e prin modicarea intensitat ii induct iei B
2
.
13
din domeniul undelor radio, motiv pentru care metoda propusa de Rabi se mai numeste
si metoda microundelor
89
Figura 1.37
Intensitatea fasciculului n funct ie de frecvent a campului oscilant
B
4
In ambele cazuri, din relat ia (1.207), se determina factorul giromag-
netic g
I
si deci momentul magnetic
I
daca este cunoscut spinul I.
Metoda rezonant ei magnetice a fost folosita init ial pentru determinarea
valorii exacte a momentului magnetic al protonului si a momentelor
magnetice ale nucleelor atomice. De asemeni, prin aceasta metoda, s-a
putut masura si pentru alte particule neutre ca hiperonul care are
timpul de viat a 10
10
s, gasindu-se

0.73
N
.
Metoda Rabi este de asemeni aplicabila si pentru determinarea mo-
mentului magnetic al neutronului dar necesita uxuri de neutroni
cu o mare densitate, care se obt in astazi usor n reactorii nucleari.
Ment ionam nsa ca n deceniul al patrulea astfel de uxuri nu puteau
realizate asa ncat init ial
n
a fost masurat de catre Bloch (1936)
printr-o metoda cu multe aspecte originale, care reprezinta totusi o
varianta a metodei Rabi.
Fireste, astazi exista diferite variante ale metodei rezonant ei magne-
tice, mai sosticate din punct de vedere tehnic si ca atare mai precise
dar esent a zica este cea prezentata succint mai sus.
90
1.7.2 Rezultatele masurarii spinilor si momentelor magneti-
ce. Modelul uniparticula al lui Schmidt
In tabelul 1.1 sunt prezentate valorile spinilor si valorile (aproximative) ale
momentelor magnetice, pentru cateva nuclee, determinate experimental n
acord cu metodele prezentate n paragraful precedent.
Sa analizam datele din tabelul 1.1. Incepem cu nucleonii - protonul
si neutronul -. Acestia au acelasi spin (numar cuantic de spin) 1/2 iar
momentele lor magnetice, exprimate exact, sunt urmatoarele:

p
= +2.79278
N
;
n
= 1.91315
N
(1.208)
n acord cu relat ia (1.181) pentru factorii giromagnetici rezulta:

p
= g
p
I
p

N
=
1
2
g
p

N
g
p
+5.58

n
= g
n
I
n

N
=
1
2
g
n

N
g
n
3.82 (1.209)
Semnul + sau - semnica faptul ca momentul magnetic este paralel
(gura 1.38a), respectiv antiparalel (gura 1.38b) cu momentul de spin

I

S. S-a subliniat deja faptul ca valoarea obt inuta pentru

p
a constituit un
rezultat surprinzator. Si mai surprinzatoare este valoarea diferita de zero
a momentului magnetic pentru neutron care este o particula fara sarcina
electrica. Valorile momentelor magnetice
p
si
n
au sugerat nca de la
nceput ideea ca aceste particule au structura si deci nu sunt particule
elementare.
91
Nucleul I
I
(n
N
)
1
0
n 1/2 -1.91
1
1
p 1/2 +2.79
2
1
H 1 +0.86
3
1
H 1/2 +3.00
3
2
He 1/2 -2.10
4
2
He 0 0.
6
3
Li 1 +0.80
7
3
Li 3/2 +3.20
9
4
Be 3/2 -1.20
10
5
B 3 +1.80
12
6
C 0 0.
13
6
C 1/2 +0.70
14
7
N 1 +0.40
15
7
N 1/2 -0.28
16
8
O 0 0.
36
17
Cl 2 +1.30
115
49
In 9/2 +5.50
209
82
Pb 0 0.
209
83
Bi 9/2 +4.00
Astfel, daca consideram ca neutronul este alcatuit dintr-o sarcina pozi-
92
Figura 1.38
Orientarea momentului de spin

S =

I si a momentului magnetic
pentru proton (p) si pentru neutron (n) ntr-o imagine clasica
tiva centrala si una egala cu ea dar negativa, distribuita periferic, atunci un
astfel de sistem, aat n miscare de rotat ie n jurul axei proprii, va avea un
moment magnetic negativ. Aceasta armat ie rezulta imediat din denit ia
clasica a momentului magnetic dipolar = S I, n care I este curentul
(acelasi) iar S este suprafat a traiectoriei nchise a sarcinilor negative, mai
mare decat suprafat a traiectoriei nchise a sarcinilor pozitive.
In mod similar, introducand o sarcina pozitiva periferica, se poate explica
valoarea anomal de mare a momentului magnetic al protonului. Sa observam
ca abaterile momentelor magnetice ale protonului si neutronului fat a de
valorile prezise de teoria Dirac (
D
p
=
N
si
D
n
= 0):

n
=
n

D
n
1.91
N

p
=
p

D
p
+1.79
N
(1.210)
sunt aproape egale n valoare absoluta, ceea ce indica natura similara a
sarcinilor periferice. Aceste constatari au dus la concluzia (paragraful 2.3)
ca aceste sarcini periferice formeaza un nor virtual de mezoni

pentru
neutroni (n p
D
+

) si de mezoni
+
pentru protoni (p n
D
+
+
),
mezoni ce sunt emisi si absorbit i continuu asigurand astfel interact iunea
dintre nucleoni si deci existent a fort elor nucleare. Cu alte cuvinte se arma
ca protonul si neutronul ar avut momentele magnetice prezise de teoria
lui Dirac daca n-ar existat interact iile hadronice (nucleare, tari). Ca ur-
93
mare norul mezonic nveleste cel put in un timp nucleonii de tip Dirac.
Aceste idei au fost ulterior conrmate - n linii mari - de experient ele de
mprastiere a electronilor de sute de MeV pe nucleoni, efectuate de Hofs-
tadter (1960), Littauer (1961), etc. Din aceste experient e (paragraful 1.3)
a rezultat densitatea radiala de sarcina pentru proton si neutron aratata n
gura 1.39 (curbele continui). Aceste densitat i de sarcina, pentru a n
acord cu mai multe rezultate experimentale, pot interpretate ca rezultand
din distribut iile de sarcina a), b) si c) (curbelentrerupte din gura 1.39) ast-
fel: n zona centrala de raza r
1
0.2 F este distribuita (curba a) o sarcina
pozitiva q
1
0.35e; n zona de raza r
2
0.8F (curba b) este distribuit
norul de sarcini q
2
= +0.5e sau q
2
= 0.5e, dupa cum avem de-a face cu
proton sau neutron iar n regiunea de raza r
3
1.4F este distribuita sarcina
q
3
0.15e. Evident sarcinile q 1, q 2 si q 3 sunt astfel ncat:
pentru proton: q
1
+q
2
+q
3
= e
pentru neutron: q
1
+q
2
+q
3
= 0 (1.211)
iar raza medie patratica denita conform relat iei:
< r
2
>=
1
e
(q
1
r
2
1
+q
2
r
2
2
+q
3
r
2
3
) (1.212)
are valorile:
_
< r
2
p
> 0.8F ;
_
< r
2
n
> 0 (1.213)
n acord cu relat ia (1.73).
Trebuie sa subliniem faptul ca imaginea de mai sus pentru proton
sau neutron, rezultata din experient ele de mprastiere a electronilor, este
corecta daca se admite ipoteza ca legile electrodinamicii clasice sunt valabile
la distant e r
0
0.1 F. Daca se renunt a la aceasta ipoteza rezultatele aces-
tor experient e pot avea si alte interpretari. Indiferent nsa de interpretare,
aceste experient e au aratat ca protonul si neutronul au o structura n lu-
mina careia se pot nt elege valorile anomale ale momentelor lor magnetice,
denite n relat ia (1.208). In plus aceste experient e au generat conceptele
de baza care fundamenteaza natura fort elor nucleare (paragraful 2.3).
In continuare sa analizam valorile spinilor si momentelor magnetice ale
celorlalte nuclee prezentate n tabelul 1.1. Se constata urmatoarele:
a) Momentele magnetice dipolare ale nuclelor cu I=0 sunt de asemeni zero.
Se verica astfel rezultatul cuantic exprimat de relat ia (1.177) care
arata ca momentul magnetic este proport ional cu momentul de spin
94
Figura 1.39
Densitatea radiala de sarcina pentru proton (a) si pentru
neutron (b)
b) Momentele magnetice ale nucleelor cu I ,= 0 au valori comparabile cu va-
loarea momentului nuclear
N
. Exista deci un efect de compensare
al momentelor magnetice dipolare similar cu efectul de compensare al
spinilor (paragraful 1.5). Efectul de compensare poate urmarit n
cazul nucleelor usoare cu A impar. Nucleul de tritiu
3
1
H are spinul
1/2 si momentul magnetic de aproximativ 3
N
. Aceste valori se obt in
din spinii si momentele magnetice ale celor doi neutroni si ale pro-
tonului, daca le compunemn ipoteza ca spinii celor doi neutroni sunt
antiparaleli si se compenseaza reciproc. In acest caz si momentele mag-
netice ale celor doi neutroni se compenseaza reciproc, ca atare spinul
si momentul magnetic al nucleului de tritiu sunt determinate de spinul
si momentul magnetic al protonului (impar) nemperecheat. Analog
stau lucrurile n cazul nucleului
3
2
He, spinul si momentul magnetic
sunt date de valorile corespunzatoare ale neutronului nemperecheat
(I=1/2 ;
He
1.91
N
). Nucleul urmator
4
2
He prezinta efectul de
compensare si pentru perechea de protoni si pentru cea de neutroni.
Din aceste exemple rezulta ca proprietat ile nucleelor par-impare sau
impar-pare sunt date de nucleonul nemperecheat (impar). Ca ur-
mare, rezulta ca proprietat ile nucleelor impar-impare vor denite de
proprietat ile protonului si neutronului impar. Cel mai simplu nucleu
impar-impar este deuteronul format dintr-un proton si un neutron.
Spinul 1 si momentul magnetic 0.86
N
ale deuteronului se obt in
95
numai pentru orientarea paralela a spinilor protonului si neutronului.
Faptul ca nu exista un nucleu stabil format dintr-un proton si un neu-
tron avand spinii orientat i antiparalel conduce la ideea dependent ei de
spin a fort elor nucleare.
Constatarile de mai sus ne conduc la ideea ca spinul si momentul mag-
netic ale nucleelor par-impare si impar-pare sunt determinate de nucleonul
impar, nemperecheat. Nucleonul nepereche poate imaginat ca miscandu-
se n jurul part ii ramase din nucleu, care este formata dintr-un numar par de
nucleoni si care are momentul magnetic si de spin egale cu zero. Un aseme-
nea model simplicat mononucleonic a fost studiat de catre Schmidt n
anul 1937, conform caruia proprietat ile nucleului, n particular spinul si mo-
mentul magnetic, sunt determinate de proprietat ile nucleonului impar.
In acord cu aceasta ipoteza, momentul cinetic I al nucleului, conform
relat iei (1.123) sau (1.125) devine:

I =

l +

S (1.214)
Asociind ecarui moment cinetic un moment magnetic, n conformitate cu
relat ia (1.182) rezulta:

I
=
1
h
g
I

I =
1
h
g
l

l +
1
h
g
S

S (1.215)
n care g
l
este factorul giromagnetic corespunzator miscarii orbitale; acesta
este egal cu 1 pentru proton (ceea ce rezulta din compararea relat iilor 1.173
si 1.176) si este egal cu 0 pentru neutron. Avandn vedere si relat iile (1.209)
factorii giromagnetici au urmatoarele valori:
g
(p)
s

= 5.58 g
(n)
s

= 3.82
g
(p)
l
= 1 g
(n)
l
= 0 (1.216)
In cazul unui nulceu cu A nucleoni, dintre care Z sunt pro-
toni, momentul magnetic al nucleului de spin I este denit, ca o
generalizare a relat iei (1.215), de expresia:

I
=
1
h
g
I

I =
1
h
g
(p)
l

N
Z

i=1

l
i
+
1
h
g
(p)
S

N
Z

i=1

S
i
+
1
h
g
(n)
S

N
AZ

i=1

S
i
(1.217)
96
Figura 1.40
Momentele magnetice dipolare ale nucleelor a) par-impare (Z
par si N impar) si ale nucleelor b) impar-pare (Z impar si N par)
n funct ie de numarul cuantic de spin I
97
Multiplicand relat ia (1.215) cu I, se obt ine pentru factorul g
I
expresia:
g
I
=
(

I)g
l
+ (

I)g
S
[

I [
2
=
1
[

I [
2
_
g
l
[

I [
2
+ [

l [
2
[

S [
2
2
+g
S
[

I [
2
+ [

S [
2
[

l [
2
2
_
(1.218)
Folosind relat iile (1.177), (1.120) si (1.126) rezulta;
g
I
= g
l
I(I + 1) +l(l + 1) S(S + 1)
2I(I + 1)
+g
S
I(I + 1) +S(S + 1) l(l + 1)
2I(I + 1)
(1.219)
n care numarul cuantic de spin I poate lua valorile:
I = l
1
2
(1.220)
Momentul mgnetic al nucleului, n acord cu relat ia (1.181) si t inand cont
de (1.219) si (1.220) este denit de relat iile:

I
= g
I

N
I =
_

_
_
(I
1
2
)g
l
+
1
2
g
S
_

N
pentru I = l +
1
2
_
(I +
3
2
)g
l

1
2
g
S
_
I
I+1

N
pentru I = l 1
(1.221)
In cazul n care nucleonul impar este un neutron, respectiv, un proton,
momentele magnetice corespunzatoare
(n)
I
si
(p)
I
, avand n vedere (1.216)
vor :

(n)
I
=
_
1.91
N
1.91
I
I+1

(p)
I
=
_
(I + 2.29)
N
pentru I = l +
1
2
(I 1.29)
I
I+1

N
pentru I = l
1
2
(1.222)
Folosind aceste relat ii se poate calcula pentru orice nucleu impar daca
este cunoscut spinul I si orientarea reciproca a spinului si momentului or-
bital pentru nucleonul impar; aceste calcule vor efectuate n paragraful
3.2.3.5. Rezultatul acestor calcule este prezentat n gura 1.40 sub forma
unor curbe continui numite curbele lui Schmidt; n gur a sunt reproduse
si valorile experimentale pentru momentele magnetice ale nucleelor impare.
Este evident ca daca ipoteza uninucleonica ar reecta n totalitate situat ia
reala atunci valorile experimentale ale momentelor magnetice ar trebui sa
se ae pe curbele Schmidt. Faptul ca aproape toate valorile momentelor
magnetice experimentale (except ie fac nucleele
3
1
H,
3
2
He,
13
6
C si
14
7
N) se aa
ntre valorile denite de curbele Schmidt este o dovada a corectitudinii de
fond a ipotezei uniparticula (uninucleonice) dar si limitarile acesteia.
98
Figura 1.41
Sistemul de coordonate folosit pentru determinarea potent ialului
creat de sistemul de sarcini Ze localizate n spat iu (suprafat a
marginita de curba continua) n punctul A denit de vectorul r;
originea sistemului se aa n centrul de inert ie al sarcinilor
1.8 Momentele electrice ale nucleului
Momentele electrice sunt determinate de distribut ia sarcinilor n interiorul
nucleului pe cand momentele magnetice sunt determinate de distribut ia
curent ilor n interiorul nucleului. Momentele electrice si magnetice denesc
n totalitate interact ia nucleului cu campurile electrice si magnetice ex-
terne n masura n care aceste campuri nu produc modic ari ale distribut iei
sarcinilor si curent ilor n interiorul nucleului.
Momentele electrice se deduc din observat ia ca potent ialul electrostatic

A
creat de un sistem de sarcini Ze cu simetrie sferica, ntr-un punct A
denit de vectorul de pozit ie r, fat a de centrul de inert ie al sarcinilor, difera
de potent ialul creat n acelasi punct de acelasi sistem de sarcini dar care
au o distribut ie nesferica oarecare (gura 1.41). Punctul A este situat la o
distant a mare de volumul n care sunt localizate sarcinile.
Pentru a demonstra acest lucru sa presupunem ca densitatea de volum
(r

) a sarcinilor electrice Ze este o funct ie continua de r

(x

, y

, z

) r

(r

).
In acest caz potent ialul d
A
creat n punctul A de sarcina dq aata n
99
volumul d

din jurul punctului denit de vectorul de pozit ie r

este:
d
A
=
1
4
0
dq
[ r r

[
=
1
4
0
(r

)d

[ r r

[
=
1
4
0
(r

)d

r
_
1 + (
r

r
)
2
2
r

r
cos
(1.223)
Deoarece r

/r 1 rezulta ca x denit de relat ia:

x = 2
r

r
cos (
r

r
)
2
(1.224)
este o marime mica asa ncat radicalul din relat ia (1.223) se poate dezvolta
n serie conform relat iei:
(1 x)
1/2
= 1 +
1
2
x +
3
8
x
2
+ (1.225)
Pentru d
A
se obt ine:
d
A
=
1
4
0
(r

)d

r
_
1 +
r

r
cos +
1
2
(
r

r
)
2
(3 cos
2
1) +
_
d
A
=
1
4
0
(r

)d

r
_
1 +
r

r
P
1
(cos ) + (
r

r
)
2
P
2
(cos ) +
_
(1.226)
d
A
=
1
4
0
(r

)d

l=0
(
r

r
)
l
P
l
(cos )
n care P
1
sunt polinoamele Legendre de ordin 1. Din relat ia de mai sus
rezulta pentru potent ialul
A
(r) expresia:

A
(r) =
1
4
0
r

l=0
Q
l
r
l
(1.227)
unde:
Q
l
=
_
r
l
(r

) P
l
(cos )d

(1.228)
n care integrarea se face pe tot volumul spat ial n care sunt localizate
sarcinile.
Coecient ii Q
1
, care depind de structura distribut iei (r

), denesc mo-
mentele distribut iei de sarcina pentru direct ia denita de vectorul rn spat iu.
Semnicat ia lor este urmatoarea:
Q
0
=
_
(r

)d

= q
0
= Ze (1.229)
100
se numeste monopolul electric si reprezinta sarcina totala a distribut iei.
Q
1
=
_
r

(r

)P
1
(cos )d

= d (1.230)
deneste momentul dipolar. Coecientul Q
2
deneste, pana la factorul e/2,
momentul cuadrupolar Q, dat de expresia:
Q
2
=
_
r
2
(r

) P
2
(cos )d

=
e
2
Q (1.231)
Coecient ii Q
l
cu l > 2 denesc momentele de octupol (l=3), hexadecapol
(l=4) etc. In cazul nucleului un rol deosebit l au momentele electrice pentru
l 2 de care ne vom ocupa n continuare.
a) Momentul monopolar deneste efectul global al sarcinii totale a
nucleului, ind o proprietate integrala a nucleului. Acest moment da o
reprezentare a numarului de protoni din nucleu, a marimii potent ialului
coulombian ntr-un punct oarecare si determina proprietat ile chimice ale
nucleului. Intr-adevar potent ialul
0
A
(r) creat n punctul A numai de mo-
mentul monopolar, n acord cu expresia (1.227) este dat de relat ia:

0
A
(r) =
1
4
0
Ze
r
(1.232)
In continuare se va demonstra ca daca distribut ia de sarcini (r

) are
simetrie sferica, momentele electrice pentru l 1 sunt zero si ca atare
potent ialul n punctul A va total denit de relat ia (1.232).
Momentul monopolar (sarcina totala) nu furnizeaza nicio proprietate
electrica a nucleului dependenta de distribut ia protonilor (sarcinilor) n nu-
cleu si ca atare descrie incomplet nucleul din punct de vedere electric.
b) Momentul dipolar este o caracteristica electrica mai completa; este
denit de relat ia (1.230) care mai poate transcrisa astfel:
d =
_
r

(r

) cos d

(1.233)
Introducand n aceasta expresie:
cos =
rr

r r

=
1
r r

(x

x +y

y +z z

) =
= sin

cos

sin cos +sin

sin

sin sin + cos

cos (1.234)
pentru momentul dipolar se obt ine:
101
Figura 1.42
Distribut ia sarcinilor Ze ntr-un nucleu ce prezinta simetrie de
rotat ie n jurul axei Oz
d =
_
r

(r

) (sin

cos

sin cos +
+sin

sin

sin sin + cos

cos )r
2
sin

dr

(1.235)
Relat ia (1.235) este general valabila. Daca n particular nucleul prezinta
simetrie de rotat ie n jurul axei Oz (gura 1.42), dirijata pe direct ia mo-
mentului de spin

I al nucleului, densitatea de sarcina (r

) = (r

) nu
depinde de unghiul

(simetrie azimutala) si ca atare:

(r

) = (r

) (1.236)
In acest caz, integrand relat ia (1.235) dupa unghiul

se obt ine:
d = cos
_
r

(r

) cos

= d
0
cos (1.237)
n care d
0
este momentul dipolar denit fat a de axa Oz (dirijata pe direct ia
spinului

I) a distribut iei de sarcina. Momentul d
0
se poate deni si ca
momentul dipolar maxim; uzual d
0
numindu-se moment dipolar intrinsec.
102
Contribut ia
1
A
(r) a momentului dipolar la potent ialul
A
va :

1
A
(r) =
1
4
0
d
r
2
=
1
4
0
d
0
cos
r
2
(1.238)
Potent ialul
1
A
este de asemeni maxim pentru = 0, care corespunde
situat iei n care punctul A se gaseste pe axa de simetrie a distribut iei de
sarcina.
In continuare vom demonstra ca momentul dipolar intrinsec al nucle-
ului ntr-o stare cu paritate bine denita, deci ntr-o stare nedegenerata,
este zero. Vom observa mai ntai ca n nucleu nu exista sarcini distribuite
continuu ci exista Z protoni care, din punct de vedere clasic, sunt sarcini
punctiforme ce au deci o distribut ie discreta. Din punct de vedere cuantic
se introduce not iunea de densitate de probabilitate. Pentru a determina
aceasta densitate de probabilitate vom accepta ideea ca densitatea de volum
de sarcina data de al i-lea proton din nucleu poate reprezentata sub forma:
(r

i
) = e P
i
(r

i
) (1.239)
n care P
i
este probabilitatea de a gasi protonul i n punctul r

i
si se exprima
prin funct ia de unda (r

1
, r

2
, . . . r

A
) a sistemului prin relat ia :
P
i
(r

i
) =
_
[ (r

1
, r

2
, . . . r

A
) [
2
dr

1
dr

2
...dr

i1
dr

i+1
...dr

A
(1.240)
n care integrala se efectueaza pe toate valorile r

k
cu except ia r

i
, ceea ce
semnica faptul ca tot i nucleonii se pot gasi n tot volumul nucleului cu
except ia protonului i care este localizat. Rezulta ca momentul dipolar
intrinsec denit de al i-lea proton va :
d
0i
=
_
e P
i
(r

i
)(r

cos

)dr

i
= e
_

i
[ [
2
dr

1
dr

2
...dr

i
...dr

A
(1.241)
iar contribut ia tuturor protonilor va deni momentul d
0
:
d
0
=
Z

i=1
d
0i
=
Z

i=1
e
_

i
[ (r

1
, r

2
, . . . r

A
) [
2
dr

1
dr

2
...dr

i
...dr

A
(1.242)
n care integrala se face pe tot volumul nucleului.
Deoarece pentru o stare nedegenerata legea conservarii paritat ii implica
condit ia:
[ (r

1
, r

2
, . . . r

A
) [
2
=[ (r

1
, r

2
, . . . r

A
) [
2
(1.243)
103
iar

este o funct ie impara, rezulta ca prin oglindirea sistemului de coordo-

nate (supunere la paritate) se obt ine relat ia:
d
0
= d
0
(1.244)
care arata ca momentul dipolar intrinsec al nucleului ntr-o stare nedegene-
rata este zero.
In particular, starea fundamentala a oricarui nucleu, cu condit ia ca cen-
trul sau de inert ie sa e n repaus, este o stare nedegenerata si ca urmare
momentul dipolar intrinsec al nucleului n starea fundamentala este zero.
Asadar, valoarea zero a momentului dipolar ntr-o stare nedegenerata este
o dovada a faptului ca are loc legea de conservare a paritat ii.
Acest rezultat, intuitiv, este resc din urmatoarele motive. Reamintim
ca, din punct de vedere clasic, dipolul electric este, prin denit ie, un sistem
de doua sarcini egale q dar de semn opus, care se gasesc la o distant a
oarecare l. Momentul dipolar se deneste ca ind d
0
= q l (gura 1.43a).
Dipolul electric poate constituit si dintr-o sarcina pozitiva (negativa) si
una nula, deoarece un astfel de sistem introdus ntr-un c amp electric, va
manifesta proprietat ile unui dipol, orientandu-se dupa direct ia campului
electric, n sensul ca sarcina pozitiva (negativa) se va deplasa n raport
cu centrul de inert ie al dipolului.
In particular, n cazul nucleului, daca centrul de inert ie al protonilor
difera de cel al neutronilor (gura 1.43b) atunci apare un dipol electric
d
0
= Zel. In acest caz nsa nucleul ar nesimetric n raport cu operat ia de
oglindire.
Deci daca are loc conservarea paritat ii, trebuie ca centrul de inert ie al
protonilor si neutronilor sa coincida, ceea ce implica l=0 si deci d
0
= 0.
Concluzii similare sunt adev arate si n cazul particulelor e-
lementare. Presupunem c a o particul a elementar a de moment
cinetic intern

S are momentul dipolar

d
0
. Atunci, n acord cu
relat ia (1.237), momentul

d
0
este dirijat pe direct ia axei Oz care
coincide cu direct ia momentului de spin si deci:

d
0
= a

S (1.245)
n care a este un coecient de proport ionalitate. Deoarece

d
0
este un vector polar iar

S este un vector axial, prin operat ia de
inversie spat ial a (conservarea parit at ii) rezult a relat ia:

d
0
= a

S (1.246)
104
Figura 1.43
Sistemul de doua sarcini egale q dar de semn opus, care se
gasesc la distant a l, formeaza din punct de vedere clasic
dipolul electric d
0
= ql
Relat iile (1.245) si (1.246) au sens numai dac a a=0, adic a
particula respectiv a nu are moment dipolar dac a are loc con-
servarea parit at ii. S a observ am ns a c a armat ia invers a nu
este adev arat a deoarece egalitatea a=0 are loc nu numai prin re-
spectarea legii de conservare a parit at ii ci si la invariant a fat a
de inversia temporal a. Prin act iunea operatorului T de inversie
temporal a (relat iile (1.151) se obt ine:

d
0
= a

S (1.247)
relat ie care are sens mpreun a cu relat ia (1.245) numai dac a
a=0.
Prin act iunea simultan a a operatorilor P si T expresia (1.245)
devine:

d
0
= a

S (1.248)
Asadar momentul dipolar al unei particule poate diferit de zero
prin nerespectarea simultan a a invariant ei la inversia spat ial a
(P) si a invariant ei la inversia temporal a (T) dar prin conser-
varea invariant ei PT.
Aceast a circumstant a a f acut ca momentul dipolar al particu-
lelor (ca si al nucleelor) s a devin a piatra de ncercare pentru
105
vericarea invariant ei temporale T. De aici si interesul manife-
stat n ultimul timp pentru m asurarea c at mai exact a a momen-
tului dipolar
c) Momentul cvadrupolar n acord cu denit ia din (1.231) n care:
P
2
(cos ) =
1
2
(3 cos
2
1) (1.249)
este dat de expresia:
Q =
1
e
_
r
2
(r

)(3 cos
2
1)d

(1.250)
si are dimensiuni de suprafat a. Deoarece n zica nucleara ca unitate de
suprafat a se ia aria de 10
28
m
2
care se numeste barn (b):
1 b = 10
28
m
2
(1.251)
si momentul cvadrupolar se va masura n barni
14
.
Substituind cos din (1.234) n relat ia (1.250) si integrand pe

cu
condit ia (1.236) rezulta relat iile:
_
(r

) cos
2
d

=
= 2
_
(r

)
_
1
2
sin
2

sin
2
cos
2
+
1
2
sin
2

sin
2
sin
2
+ cos
2

cos
2

_
r
2
dr

sin

= 2
_
(r

)
_
1
2
sin
2

sin
2
+ cos
2

cos
2

_
r
2
dr

sin

(1.252)
=
_
(r

)(
1
2
sin
2

sin
2
+ cos
2

cos
2
)d

3 cos
2
1 =
3
2
sin
2

sin
2
+ 3 cos
2

cos
2
1 =
=
3
2
(1 cos
2

)(1 cos
2
) + 3 cos
2

cos
2
1 =
=
1
2

3
2
cos
2

3
2
cos
2
+
9
2
cos
2

cos
2
= (1.253)
14
Precizam faptul ca uneori momentul cvadrupolar este denit ca n relat ia (1.250) fara
a mpart it la sarcina elementara e. Fireste n acest caz Q va avea dimensiunea unui
produs dintre sarcina electrica si suprafat a.
106
=
1
2
(3 cos
2

1)(3 cos
2
1)
Cu aceste relat ii Q din expresia (1.250) devine:
Q =
1
2e
(3 cos
2
1)
_
r
2
(r

) (3 cos
2

1)d

=
3 cos
2
1
2
Q
0
(1.254)
cu :
Q
0
=
1
e
_
r
2
(r

) (3 cos
2

1)d

=
1
e
_
(r

) (3z
2
r
2
) d

(1.255)
n care Q
0
este denit fat a de axele proprii ale nucleului. Se constata ca
momentul Q denit pentru direct ia r devine maxim si egal cu Q
0
pentru
= 0, adica direct ia denita de vectorul r coincide cu axa de simetrie Oz
a distribut iei. Valoarea maxima a lui Q (deci Q
0
) se numeste moment
cvadrupolar intrinsec al nucleului.
Pentru a stabili semnicat ia zica a momentului cvadrupolar Q
0
sa cal-
culam valoarea acestuia pentru un nucleu de forma unui elipsoid de rotat ie
cu semiaxele a (care coincide cu axa Oz) si b si cu o densitate constanta de
sarcina:
(r

) =
0
=
Ze
V
(1.256)
n care V este volumul elipsoidului. In aceste condit ii Q
0
din (1.255) devine:
Q
0
=
Z
V
_
(3z
2
r
2
)d

=
Z
V
_
(2z
2
x
2
y
2
)d

= (1.257)
=
Z
V
_
(z
2
+x
2
)d

+
Z
V
_
(z
2
+y
2
)d

2Z
V
_
(x
2
+y
2
)d

Integralele din aceasta expresie reprezinta momentele de inert ie fat a

de axele y, x si z daca densitatea de masa se ia egala cu unitatea. Ca
urmare Q
0
devine:
Q
0
=
Z
V
(
y
+
x
2
z
) =
2Z
V
(
x

z
) (1.258)
Deoarece momentele de inert ie fat a de axele x, y, z si pentru densitate masica
egala cu unitatea se denesc prin relat iile:

x
=
y
=
1
5
V (a
2
+b
2
) ;
z
=
2
5
V b
2
(1.259)
rezulta pentru momentul cvadrupolar intrinsec expresia:
Q
0
=
2
5
Z(a
2
b
2
) (1.260)
107
Figura 1.44
Asadar daca nucleul reprezinta un elipsoid alungit n direct ia axei Oz (pe
care este dirijat si momentul cinetic

I) are deci forma unei mingi de rugbi
(forma prolate) (gura 1.44c) atunci Q
0
> 0. In cazul n care nucleul
este un elipsoid turtit n direct ia axei Oz, deci de forma unui disc (forma
oblate) atunci Q
0
< 0 (gura 1.44 d). Pentru un nucleu sferic Q
0
= 0
(gura 1.44b). In gura 1.44 a) este prezentat modelul cel mai simplu din
punct de vedere clasic al unui cvadrupol electric (quadrum-p oles =patru
poli) adica un sistem de patru sarcini care formeaza un ansamblu de doi
poli egali ca marime dar de direct ii opuse. Marimea sa Q
0
= 2 d
0
a = 2qla
raportata la sarcina q are dimensiunea de suprafat a.
Faptul ca momentul cvadrupolar Q
0
este zero pentru o distribut ie sferica
se poate deduce imediat si altfel, transcriind relat ia (1.255) n felul urmator:
eQ
0
=
_
(r

) r
2
(3 cos
2

1)d

= 2
_
(r

) r
2
P
2
(cos

)d

=
= 2
_
(r

) r
2
_
4
5
Y
20
d

= 4
_

5
_
(r

) r
4
Y
20
drd (1.261)
In aceasta relat ie s-a folosit legatura dintre funct iile sferice Y
lm
(m = 0) si
polinoamele Legendre P
l
exprimata de relat ia (1.158).
In cazul distribut iei sferice:
(r

) = (r

) (1.262)
relat ia (1.261) devine:
eQ
0
= 4
_

5
_
(r

) r
4
dr

_
Y
20
d = 0 (1.263)
datorita proprietat ii de ortonormare a funct iilor sferice,
108
Din (1.261) si (1.263) rezulta de asemeni:
3
_
(r

) z
2
d

=
_
r
2
(r

) d

(1.264)
sau
3 < z
2
>=< r
2
> (1.265)
n care notat ia < ... > reprezinta media marimii respective pentru distribut ia
(r

) cu simetrie sferica. In general pentru o distribut ie sferica este adevarata

relat ia:
< x
2
>=< y
2
>=< z
2
>=
1
3
< r
2
> (1.266)
In cazul unei distribut ii (r

) oarecare, momentul cvadrupolar din relat ia

(1.255) devine:
eQ
0
= 3 < z
2
> < r
2
> (1.267)
n care:
< r
2
>=
_
r
2
(r

) d

(1.268)
si analog pentru < z
2
>, daca densitatea de sarcina este normata conform
relat iei:
_
(r

) d

= Ze (1.269)
Relat ia (1.267) arata nca o data ca momentul cvadrupolar este pozitiv
(Q
0
> 0) pentru o distribut ie alungita pe direct ia axei Oz, adica 3 < z
2
>
> < r
2
> si negativ (Q0 < 0) pentru cazul 3 < z
2
> < < r
2
>.
Subliniem faptul ca momentul Q
0
din (1.255) reprezinta momentul cva-
drupolar propriu (intrinsec, intern) al nucleului, adica fat a de sistemul de
coordonate n care axa Oz coincide cu axa de simetrie a nucleului, axa pe
care este direct ionat momentul cinetic

I. Pe cale experimentala se determina
nsa nu momentul Q
0
ci momentul cvadrupolar Q fat a de un sistem arbitrar
de axe x, y, z n care axa z este xata de campurile exterioare si de
regula nu coincide cu axa de simetrie a nucleului. Relat ia de legatura ntre
Q si Q
0
se poate stabili imediat daca consideram ca axa Oz a sistemului
x, y, z este dirijata pe direct ia indicata de vectorul r din gura 1.42 iar
sistemul x, y, z are axa Oz dirijata pe axa de simetrie a sistemului
(gura 1.45). In acest caz relat ia (1.254) devine:
Q
Oz
=
3 cos
2
1
2
Q
0
(1.270)
109
Figura 1.45
Sistemul de coordonate legat de nucleu are axa Oz pe direct ia
momentului de spin

I iar sistemul laborator are axa Oz pe
direct ia vectorului r
n care Q
Oz
este denit pentru direct ia OZ. Deoarece din punct de vedere
cuantic:
cos =
m
_
I(I + 1)
(1.271)
rezulta pentru momentul cvadrupolar Q
Oz
, pe care l vom nota cu Q
m
urmatoarea expresie:
Q
m
=
3m
2
I(I + 1)
2I(I + 1)
Q
0
(1.272)
n care m deneste proiect ia spinului I pe axa de cuanticare Oz. Valoarea
maxima a lui Q
m
corespunde proiect iei m=I:
Q
I
=
I(2I 1)
2I(I + 1)
Q
0
=
2I 1
2(I + 1)
Q
0
(1.273)
si prin analogie cu denit ia momentului magnetic din relat ia (1.181) se
numeste moment cvadrupolar observabil (experimental) al nucleului. Mo-
mentul Q
I
este denit fat a de axa Oz a sistemului x, y, z si n acord cu
denit ia (1.250) se exprima astfel:
Q
I
=
1
e
_
(r) (3z
2
r
2
) d (1.274)
110
Din relat iile (1.272) si (1.273) rezulta imediat:
Q
m
=
3m
2
I(I + 1)
I(2I 1)
Q
I
(1.275)
Sa remarcam faptul ca momentul cvadrupolar observabil Q
I
este zero pentru
cazul I=0, 1/2 chiar daca momentul cvadrupolar propriu Q
0
,= 0. Intuitiv,
acest rezultat este de nt eles dat ind faptul ca n cazul I=0 nu exista o
direct ie privilegiata n spat iu iar n cazul I=1/2 probabilitatea de orientare
a spinului

I pe axa Oz, n acord cu relat ia (1.178), este foarte mica; n
consecint a pentru aceste cazuri nu se poate vorbi de o axa de cuanticare si
ca atare sarcinile nucleului sunt distribuite simetric n sistemul laborator.
Din punct de vedere cuantic relat ia de leg atur a (1.270) se
exprim a de fapt astfel:
Q
Oz
=
_
3 cos
2
1
2
_
Q
0
(1.276)
n care medierea se efectueaz a pe funct iile ce denesc leg atura
dintre cele dou a sisteme de coordonate. In particular, pentru
nucleul privit ca un elipsoid rigid, de form a precizat a, care se
poate roti n spat iu, aceste funct ii sunt funct iile de rotat ie. In
aceast a situat ie, se poate demonstra c a relat ia (1.276) devine:
Q
m
=
3m
2
I(I + 1)
(I + 1) (2I + 3)
Q
0
(1.277)
cu:
Q
I
=
I(2I 1)
(I + 1) (2I + 3)
Q
0
(1.278)
Fireste, se constat a din nou ca Q
I
= 0 pentru cazurile I=0 si 1/2,
c at si faptul c a relat ia de leg atur a (1.275) r am ane n continuare
valabil a. Factorul ce nmult este pe Q
0
n expresia (1.277) se
mai numeste si factor de proiect ie, deoarece Q
m
este proiect ia
lui Q
0
pe axa Oz. Pentru I > 1/2, factorul de proiect ie este
subunitar si ca atare Q
m
, si deci si Q
I
, este totdeauna mai mic
n valoare absolut a dec at Q
0
.
1.8.1 Determinarea experimentala a momentului cvadrupo-
lar
Momentul cvadrupolar poate pus n evident a prin interact ia suplimentara
ce apare cand nucleul se aantr-un camp electric exterior neomogen. Astfel,
111
ca rezultat al interact iei momentului Q cu gradientul campului electric al
electronilor care nconjoara nucleul, se produc despic ari suplimentare ale
structurii hiperne care nu respecta regula intervalelor (1.190), specica
interact iei dipolului magnetic cu campurile magnetice exterioare. Tocmai n
acest fel a fost determinat init ial momentul cvadrupolar al deuteronului. O
inuent a similara are aceasta interact ie si asupra nivelelor nucleare. Intr-
adevar, cand vorbim de o tranzit ie nucleara avem n vedere diferent a de
energie a nucleului ntre doua stari excitate sau ntre o stare excitata si
starea fundamentala. In realitate orice experiment se efectueaza nu cu nuclee
pure ci cu atomi si molecule, adica cu nuclee nconjurate de electroni.
Interact ia nucleului cu nvelisul electronic duce la deplasarea si despicarea
atat a nivelelor nucleare cat si a celor atomice (electronice) ca urmare a
interact iei nucleului cu campurile electrice si magnetice create de electronii
nconjuratori.
In continuare vom studia interact ia nucleului cu campul electric al aces-
tor electroni; e (r) potent ialul acestui camp electric, la generarea caruia
sarcinile electrice ale nucleului nu participa. Energia de interact ie este
denita de expresia:
E =
_
V
(r) (r) d (1.279)
n care (r) este distribut ia de sarcina a nucleului si V volumul acestuia.
Introducand notat ia r = x1, x2, x3 si (r) = (x1, x2, x3), dezvoltam
potent ialul (r) n jurul punctului r = 0 n care se gaseste nucleul:
(r) = (0) +
3

i=1
x
i
_

x
i
_
0
+
1
2!
3

i,j=1
x
i
x
j
_

2

x
i
x
j
_
0
+... (1.280)
In continuare vom alege sistemul de coordonate pentru care:

x
i
x
j
= 0 pentru j ,= i (1.281)
Substituind (1.280) - considerand ndeplinita condit ia (1.281) - n relat ia
(1.279) se obt ine pentru energia de interact ie expresia:
E = (0)
_
V
(r) d+

i
_

x
i
_
0
_
V
x
i
(r) d+
1
2

i
_

x
2
i
_
0
_
V
x
2
i
(r) d+...
(1.282)
Primul termen din aceasta dezvoltare exprima interact ia dintre nucleul con-
siderat punctiform si de sarcina q = Ze =
_
(r) d si valoarea potent ialului
112
n locul n care se gaseste nucleul (0). Al doilea termen reprezinta interact ia
dintre campul electric (/x
i
)
0
si momentul dipolar al nucleului; deoarece
nucleul nu are dipol electric acest termen este zero. Deci interes prezinta cel
de al treilea termen pe care l vom transcrie astfel:
E
2
=
1
2

i
_

x
2
i
_
0
_
x
2
i
(r) d = E
M
2
+E
Q
2
(1.283)
cu:
E
M
2
=
1
6

i
_

x
2
i
_
0
_
r
2
(r) d (1.284)
E
Q
2
=
1
6

i
_

x
2
i
_
0
_
(3x
2
i
r
2
) (r) d (1.285)
Termenul E
M
2
deneste interact ia electrica monopolara din motive pe
care le vom clarica imediat. Pentru aceasta sa observam ca potent ialul
verica ecuat ia Poisson:
=

i
_

x
2
i
_
0
=

(1.286)
n care este permitivitatea mediului iar
e
este densitatea de sarcina a elec-
tronilor atomilor sau moleculelor care penetreaza nucleul (de regula electroni
S) si se exprima cuantic prin relat ia:

e
= e [ (0) [
2
(1.287)
n care [ (0) [
2
reprezinta densitatea de probabilitate de localizare a elec-
tronilor n nucleu. Cu relat iile (1.286) si (1.287) termenul E
M
2
devine:
E
M
2
=
e [ (0) [
2
6
_
r
2
(r) d =
Ze
2
[ (0) [
2
6
< r
2
> (1.288)
n care < r
2
>, n acord cu relat ia (1.268), reprezinta raza patratica medie
a nucleului
15
:
< r
2
>=
1
Ze
_
r
2
(r) d ;
_
(r) d = Ze (1.289)
Asadar, daca nucleul ar fost punctiform, adica < r
2
>= 0, energia
de interact ie ar fost denita de primul termen din relat ia (1.282) n care
15
Este vorba, n acord cu paragraful 1.3, relat ia (1.34), de raza patratica medie electrica
113
sarcina q=Ze reprezinta momentul de monopol. Din aceste motive E
M
2
din
(1.284) se numeste interact ia electrica monopolara pentru un nucleu de
raza nita. In particular, pentru un nucleu cu densitate de sarcina constanta,
acest termen de interact ie devine:
< r
2
>=
_
r
2
(r) d
_
(r) d
=
_
r
2
d
_
d
=
_
R
0
r
4
dr
_
R
0
r
2
dr
=
3
5
R
2
(1.290)
si
E
M
2
=
1
10
Ze
2

[ (0) [
2
R
2
(1.291)
Scris astfel, se constata ca E
M
2
depinde de urmatorii factori:
- densitatea de probabilitate de localizare a electronilor n nucleu e [ (0) [
2
- sarcina electrica a nucleului
- raza electrica a nucleului R = r
0
A
1/3
Sa analizam efectul interact iei monopolare pentru o tranzit ie oarecare
E
0
ntre starile 2 si 1 (gura 1.46 a). Ca urmare a acestei interact ii
ecare stare se deplaseaza cu energia E
M
21
si respectiv E
M
22
. In consecint a
energia emisa E
s
(gura 1.46 b) este:
E
s
= E
0
+E
M
22
E
M
21
= E
0
+
1
10
Ze
2

[ (0) [
2
s
(R
2
2
R
2
1
) (1.292)
In mod similar, energia de absorbt ie ntre starile 1 si 2 ale aceluiasi
nucleu plasat ntr-o alta matrice (absorbant) este:
E
a
= E
0
+
1
10
Ze
2

[ (0) [
2
a
(R
2
2
R
2
1
) (1.293)
Diferent a dintre energia de emisie E
s
si de absorbt ie E
a
se numeste de-
plasare izomera sau deplasare chimica si conform denit iei are urmatoarea
expresie:
= E
s
E
a
=
1
10
Ze
2

_
[ (0) [
2
s
[ (0) [
2
a
_
(R
2
2
R
2
1
) (1.294)
In obt inerea acestei relat ii s-a folosit faptul ca raza nucleului n starile 1
sau 2 nu depinde daca nucleul se aa n ret eaua sursei sau n ret eaua ab-
sorbantului. Considerand, n continuare, ca raza nucleului n starea excitata
114
Figura 1.46
Efectul interact iei monopolare E
M
2
pentru tranzit ia E
0
ntre
starile 2 si 1
2 se expriman funct ie de raza nucleului n starea 1 (mai put in excitata)
prin relat ia:
R
2
= R
1
+R (1.295)
rezulta:
R
2
2
R
2
1
= (R
1
+R)
2
R
2
1
= R (2R
1
+R) 2R
1
R (1.296)
si ca atare deplasarea izomera are expresia:
=
1
5
Ze
2

_
[ (0) [
2
s
[ (0) [
2
a
_
R
1
R (1.297)
Deplasarea izomera (sau chimica) este importanta n studiul combinat iilor
chimice. In astfel de cazuri nucleele emit atoare sunt introduse n matrici
standard pentru care [ (0) [
2
s
si R
1
si R
2
sunt cunoscute. In acest caz
masurand experimental - prin efect Mossbauer - deplasarea izomera din
relat ia (1.297) se poate determina densitatea de probabilitate a electronilor
S n absorbant [ (0) [
2
a
, adica n proba de studiat.
Termenul E
Q
2
din (1.285) se numeste interact ie electrica cvadrupolara.
Se constata imediat ca aceasta interact ie pentru nucleele sferice, pentru care
n acord cu relat ia (1.266) este adevarat ca
_
3x
2
i
(r) d =
_
r
2
(r) d, este
zero. Rezulta ca interact ia cvadrupolara este diferita de zero pentru nuclee
115
nesferice (deformate). Sa consideram acum situat ia nucleelor deformate si
a electronilor S (L=0) care creaza o distribut ie cu simetrie sferica, adica are
loc relat ia:
_

x
2
1
_
0
=
_

x
2
2
_
0
=
_

x
2
3
_
0
(1.298)
In aceste condit ii E
Q
2
din (1.285) are forma:
E
Q
2
=
1
6
_

x
2
3
_
0
_
(r)d

i
(3x
2
i
r
2
) = 0 (1.299)
deoarece:
3

i=1
(3x
2
i
r
2
) = 3(x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
) 3r
2
= 0 (1.300)
In consecint a rezulta ca termenul de interact ie cvadrupolara poate diferit
de zero numai pentru nucleele deformaten interact ie cu electronii nconjuratori
care genereaza o distribut ie de sarcina (si deci un gradient de camp electric)
nesferica. Este vorba de electroni p, d, f etc. a caror probabilitate [ (0) [
2
de localizare n nucleu este nsa foarte mica; ca urmare pentru acesti elec-
troni se poate considera (0) 0 si deci si
e
= 0. In aceste condit ii, ecuat ia
Poisson (1.286) trece n ecuat ia Laplace:
=
3

i=1
_

x
2
i
_
0
= 0 (1.301)
Aplicam aceasta ecuat ie pentru cazul particular, des ntalnit, al unui camp
cu simetrie axiala, pentru care sunt adevarate relat iile:
_

x
2
_
0
=
_

y
2
_
0
=
1
2
_

z
2
_
0
; x x
1
, y x
2
, z x
3
(1.302)
In aceste condit ii termenul cvadrupolar devine:
E
Q
2
=
1
12
_

z
2
_
0
_
(r)(6z
2
2r
2
(3x
2
r
2
) (3y
2
r
2
)) d =
=
1
12
_

z
2
_
0
_
(r) (6z
2
3x
2
3y
2
) d = (1.303)
=
1
4
_

z
2
_
0
_
(r) (3z
2
r
2
) d =
e
4
_

z
2
_
0
Q
I
116
Figura 1.47
Despicarea nivelului corespunzator starii I=3/2 datorita
interact iei cvadrupolare E
Q
2
n care Q
I
este momentul cvadrupolar denitn (1.274) corespunzator situat iei
n care spinul

I este orientat pe axa de cuanticare Oz a sistemului laborator.
In general nsa

I este dirijat pe o direct ie oarecare (gura 1.45) caracteri-
zata de proiect ia m pe axa de cuanticare. De aceea n cazul general relat ia
(1.303) devine:
E
Q
2
=
e
4
_

z
2
_
0
Q
m
=
e
4
_

z
2
_
0
3m
2
I(I + 1)
I(2I 1)
Q
I
(1.304)
n care pentru Q
m
s-a folosit relat ia (1.275).
Deci interact ia electrica cvadrupolara este data de interact ia dintre mo-
mentul cvadrupolar al nucleului si gradientul campului electric (
2
/ z
2
)
0
n zona n care se aa nucleul si are ca efect despicarea nivelelor nucleare, cu
spin I diferit de zero si 1/2, n funct ie de valorile posibile ale numarului cuan-
tic magnetic m
2
. In gura 1.47 este ilustrat efectul interact iei cvadrupolare
E
Q
2
asupra starii nucleare de spin I=3/2.
In acord cu relat ia (1.304) starea 3/2 se despica n doua substari core-
spunzatoare proiect iilor m = 3/2 si m = 1/2 ca urmare a energiei supli-
mentare:
E
Q
2
(m = 3/2) =
e
4
_

z
2
_
0
Q
I
E
Q
2
(m = 1/2) =
e
4
_

z
2
_
0
Q
I
(1.305)
Prin masurarea acestor energii se poate determina momentul cvadrupolar
Q
I
daca gradientul campului
_

z
2
_
0
este cunoscut sau se determina acest
gradient daca se cunoaste Q
I
din alte masuratori.
117
Ca o consecint a a celor expuse mai sus, rezulta ca energia de interact ie
a momentelor electrice cu campurile electrice externe neomogene (n acord
cu relat iile 1.282, 1.283, 1.291 si 1.304) se exprima astfel:
E
E
= (0)q +
1
10
Ze
2

[ (0) [
2
R
2
+
e
4
_

z
2
_
0
3m
2
I(I + 1)
I(2I 1)
Q
I
(1.306)
In cazul mai general, cand nucleul este introdus ntr-o matrice n care se
creaza atat campuri electrice externe cat si magnetice omogene de induct ie

B, la energia de interact ie din (1.306) se adauga si energia de interact ie a

dipolului magnetic (n acord cu relat ia (1.183):
E
M
=
I

B = mg
I

N
B (1.307)
si deci energia totala va :
E = E
E
+E
M
(1.308)
In particular interact ia cvadrupolara E
Q
2
este zero pentru starea funda-
mentala 1/2 a
57
Fe dar diferita de zero pentru starea excitata cu I =3/2
(n acord cu gura 1.47 sau relat iile 1.305). Aceasta interact ie produce de-
plasarea suplimentara a starilor cu m = 3/2 si m = 1/2 corespunzatoare
starii excitate I=3/2 ca n gura 1.48 Fireste si energiile celor sase tranzit ii
se modica corespunzator. Trebuie subliniat faptul ca despicarile datorate
interact iei hiperne sau cvadrupolare sunt foarte mici (de ordinul 10
6
10
7
eV) compartiv cu tranzit iile nucleare care sunt considerabil mai mari ( de
10
4
10
5
eV). De aceea marimea relativa a despicarilor nivelelor nucleare
este de ordinul 10
12
10
10
. Despicari atat de mici pot masurate numai
prin efect Mossbauer.
In gura 1.48 este ilustrat efectul acestor interact ii pentru sursa
57
Co
(gura 1.49), a carei tranzit ie de 14.4 KeV ntre starile 3/2

si 1/2

este
deseori folosita n astfel de masuratori si un absorbant format din compusul
Fe
2
O
3
.
Este cazul sa subliniem ca n astfel de masuratori este necesar ca sursa
sa emita o singura tranzit ie (linie). Pentru aceasta materialul (matricea) n
care se introduc atomii nucleelor care emit tranzit ia respectiva (atomii de
57
Co n cazul exemplului nostru) trebuie sa nu e feromagnetic (B=0) pen-
tru a se evita despicarea magnetica a starilor nucleare, n acord cu relat ia
(1.307) si de asemenea sa prezinte simetrie cubica (deci simetrie aproape
sferica) pentru care E
Q
2
= 0 conform relat iei (1.299), evitandu-se astfel de-
spicarea cvadrupolara. Atomii de
57
Co introdusi n matrice de platina sau
ot el inoxidabil satisfac aceste deziderate.
118
Figura 1.48
Figura 1.49
Schema de dezintegrare a
57
Co
119
Folosind astfel de surse este evident ca despicarile din gura 1.48 apart in
nucleelor absorbantului, adica nucleelor de
57
Fe din compusul Fe
2
O
3
n
cazul exemplului nostru. In gura este prezentata deplasarea izomera
denita de relat ia (1.294) cat si efectul interact iei magnetice din (1.307)
pentru care s-a t inut seama ca g
I=1/2
> 0 si g
I=3/2
< 0. Sunt aratate si cele
sase tranzit ii posibile n acord cu regula de select ie m = 0; 1.
Din masuratorile de efect Mossbauer se poate determina, printre alte
marimi, si momentul cvadrupolar Q
I
. Deci din studiul interact iei mo-
mentelor electrice si magnetice cu campurile externe ca si din alte experient e
ca excitarea coulombiana, react ii nucleare ntre particule ncarcate si nuclee
deformate etc. se poate determina momentul cvadrupolar experimental
Q
I
si deci si momentul cvadrupolar intern (intrinsec) Q
0
n acord cu relat ia
(1.278).
Momentul cvadrupolar Q
0
este o caracteristica importanta a nucleu-
lui. El permite obt inerea unor concluzii suplimentare referitoare la forma
si structura nucleului cat si a proprietat ilor fort elor nucleare. In particular
daca presupunem ca nucleul este de forma unui elipsoid de rotat ie n care
sarcina electrica este uniform distribuita, momentul Q
0
este exprimat de
relat ia (1.260). Daca introducem notat iile:
=
R
R
; R = a b ; a +b = 2R (1.309)
momentul Q
0
din (1.260) devine:
Q
0
=
4
5
ZR
2
(1.310)
n care deneste deformarea nucleului. Deseori se deneste momentul
cvadrupolar redus:
Q
red
0
=
Q
0
ZR
2
=
4
5
(1.311)
care se exprima numai n funct ie de parametrul . Aceasta relat ie permite
determinarea parametrului daca se cunoaste momentul cvadrupolar. Valo-
rile experimentale ale momentului cvadrupolar redus n funct ie de numarul
de nucleoni pentru nucleele cu Z impar si/sau N impar sunt reproduse n
gura 1.50
Din gura se constata, o data n plus, rolul deosebit al valorilor magice
2; 8; 20; 28; 50; 82; 126 etc. ale lui Z si N pentru care nucleele respective au
Q
0
= 0 si ca atare sunt sferice. Figura releva faptul ca foarte multe nuclee
au Q
0
diferit de zero si ca atare sunt deformate. Majoritatea nucleelor, n
special cele grele, au Q
0
> 0 si deci au forma alungita prolate.
120
Figura 1.50
Dependent a momentului cvadrupolar redus de numarul de
nucleoni n nucleele cu Z impar sau/si N impar. Saget ile indica
pozit ia nucleelor care au numarul de protoni si/sau de neutroni
egale cu 2; 8; 20; 28; 50; 82 si 126 pentru care Q
0
= 0
Figura 1.51
Formele posibile ale nucleelor n intervalul dintre doua numere
magice
121
Din modul de variat ie a semnului lui Q
0
se poate deduce ca n intervalul
dintre doua numere magice nucleele iau succesiv urmatoarele forme: sferica,
turtita (oblate), sferica, alungita, puternic alungita, alungita, sferica (gura
1.51).
Atrag de asemeni atent ia valorile mari ale momentului cvadrupolar Q
0
pentru nucleele pamanturilor rare (ca de exemplu
176
Lu,
167
Eu,etc.) valori
care arata ca mometele cvadrupolare sunt condit ionate de miscarea colec-
tiva a mai multor nucleoni ai nucleului. De fapt tocmai aceste valori mari
au condus, init ial, la dezvoltarea modelelor colective ce vor studiate n
capitolul 3 (paragraful 3.3).
1.9 Radioactivitatea naturala
In paragraful 1.2 s-a subliniat ideea ca daca energia de separare a unei par-
ticule dintr-un nucleu oarecare este negativa atunci are loc emisia spontana
a acelei particule din nucleu. Emisia spontana din nucleu a unor particule
sau radiat ii electromagnetice se numeste rdioactivitate naturala.
Dupa descoperirean anul 1896 a radioactivitat ii naturale, de catre Henri
Becqerel, pentru uraniu, a urmat descoperirea, n 1898, de catre Marie Curie
si Schmidt, a radioactivitat ii naturale a thoriului si descoperirea n acelasi
an de catre Pierre si Marie Curie a poloniului si radiului. Un an mai tarziu
Elster si Geitel constata experimental scaderea exponent iala n timp a in-
tensitat ii (uxului) radiat iei emise de aceste nuclee. In aceeasi perioada
sot ii Curie introduc termenul de radioactivitate (de la numele elementu-
lui chimic radiu) pentru proprietat ile unor nuclee de a emite radiat ii.
Experient ele multiple efectuate la acea vreme au aratat ca proprietat ile
radiat iilor emise nu se modica daca substant ele radioactive sunt supuse la
temperaturi si presiuni ridicate, daca sunt plasate n campuri electrice si
magnetice intense sau daca se schimba compozit ia chimica a substant elor
radioactive respective. Toate aceste experient e, ca si multe altele, indi-
cau faptul ca emisia de radiat ii trebuie sa e o proprietate interna, pro-
funda, localizata n miezul atomului, considerat nca la nele secolului
trecut drept ultima caramida a materiei (substant ei). Astfel s-a intuit
faptul ca fenomenul de radioactivitate nu este o proprietate a atomului ci a
samburelui acestuia, adica a ceea ce ulterior s-a numit nucleul atomic
(paragraful 1.1)
Studiul radiat iilor emise de substant ele radioactive - efectuat prin expe-
rient ele de deviere a acestora n campuri electrice si magnetice - a aratat ca
radiat iile acestea sunt de trei feluri: radiat ii (identicate mult mai tarziu
122
ca ind formate din nuclee de
4
2
He), radiat ii

(electronii) si radiat ii de
natura electromagnetica dura (de energie mare). Au fost denumite astfel
dupa primele litere ale alfabetului grecesc.
Stabilirea nucleului care se obt ine n urma dezintegrarii radioactive (e-
misiei de particule) se poate face pe baza legilor de conservare a numarului
de nucleoni si a sarcinii electrice totale. Aceste legi, cunoscute sub numele
de legile deplasarii radioactive, se enunt a astfel:
- prin emisia unei particule din nucleul
A
Z
X ia nstere un nucleu Y care se
situeaza n sistemul periodic cu doua locuri mai la stanga iar numarul
sau de masa este cu 4 unitat i mai mic:
A
Z
X
4
2
+
A4
Z2
Y (1.312)
- prin emisia unui electron (radiat ie

) de catre nucleul
A
Z
X se formeaza
elementul Y care se situeaza pe locul din dreapta elementului X din
sistemul periodic iar masa ramane practic neschimbata (A acelasi). In
mod similar prin emisie
+
se obt ine elementul Y situat pe locul din
stanga elementului X n sistemul periodic si avand acelasi numar de
masa A:
A
Z
X

+
A
Z+1
Y (1.313)
A
Z
X
+
+
A
Z1
Y

Cu alte cuvinte prin emisia

se obt in nuclee izobare.

In 1902 Rutherford si Soddy au ajuns la concluzia ca daca un nucleu
16
a
suferit o dezintegrare atunci el nu mai poate repeta acest proces nca o data.
De aici a rezultat concluzia importanta ca intensitatea radiat iei emise este
o masura a numarului de nuclee transformate (dezintegrate) n unitatea de
timp, n mod independent unul de altul.
1.9.1 Legea dezintegrarii radioactive
In 1905 E.von Schweidler preluand aceste idei si facand ipoteza ca procesul
de dezintegrare se supune legilor de probabilitate, a dedus legea dezin-
tegrarii radioactive. El a facut ipoteza ca probabilitatea ca un nucleu
sa se dezintegreze n unitatea de timp este independenta de timpul cat a
supraviet uit nucleul si este aceeasi pentru nucleele de acelasi fel. Deci nu-
cleul nu mbatraneste si ca atare probabilitatea numita si constanta
16
In continuare se va folosi not iunea de nucleu desi la vremea respectiva aceasta
not iune nu era cunoscuta
123
radioactiva are mereu aceeasi valoare, ind o constant a pentru nucleele de
acelasi fel. Rezulta ca probabilitatea de dezintegrare n intervalul de timp
(t, t+dt) n care t poate lua orice valoare, este mereu dt. In partic-
ular dt reprezinta probabilitatea de dezintegrare a unui nucleu n timpul
0 dt iar (1-dt) reprezinta probabilitatea ca nucleul sa nu se dezintegreze
n intervalul de timp dt. Daca nucleul s supraviet uit (nedezintegrat) n in-
tervalul de timp dt, atunci probabilitatea ca acest nucleu sa supraviet uiasca
si n urmatorul interval de timp dt este tot (1-dt), deci probabilitatea de
supraviet uire a nucleului n intervalul de timp 2dt este (1 dt)
2
, ntrucat
procesele de dezintegrare sunt independente.
In mod similar (1 dt)
n
reprezinta probabilitatea ca nucleul sa supra-
viet uiasca intervalul de timp t = n dt. Aceasta probabilitate pentru n
este:
w = lim
n
(1 dt)
n
= lim
n
(1
t
n
)
n
= e
t
(1.314)
n care w reprezinta probabilitatea ca un nucleu sa ram ana nedezintegrat n
timpul t.
Interpretarea statistica constan aceea ca daca la momentul init ial exista
un numar mare de nuclee N
0
, atunci numarul de nuclee N(t) care raman
nedezintegrate la timpul t este:
N(t) = N
0
e
t
(1.315)
Aceasta expresie reprezinta legea dezintegrarii radioactive si arata ca
numarul de nuclee ramase nedezintegrate scade exponent ial n timp, adevar
conrmat de datele experimentale.
Legea de dezintegrare exprimata de relat ia (1.315) este adevarata pentru
un preparat care cont ine un singur element radioactiv.
Din modul de deducere rezulta ca legea dezintegrarii radioactive este
o lege statistica. Caracterul statistic se reecta n faptul ca nu se poate
anticipa n niciun fel momentul n care un nucleu se va dezintegra ci numai
faptul ca atunci cand se va dezintegra, probabilitatea de dezintegrare n
unitatea de timp va aceeasi. Asadar nu se poate vorbi de varsta a unui
nucleu (nucleul nu mbatraneste) ci de varsta medie a unui mare numar
de nuclee de acelasi fel.
O analogie plastic a se poate face cu o colectivitate format a
din indivizi care nu mb atr anesc si care pot muri numai din
cauza unor accidente nefericite. Evident not iunea de v arst a a
unui individ nu are sens si numai colectivitatea respectiv a poate
caracterizat a de o v arst a medie.
124
Timpul mediu de viat a al nucleelor se poate determina din urmatoarele
considerente. In acord cu relat ia (1.314) rezulta ca e
t
dt reprezinta
probabilitatea ca un nucleu sa supraviet uiasca timpul t si sa se dezintegreze
n urmatorul interval de timp dt. Numarul de nuclee care se vor dezintegra
n acest interval de timp va dN = N
0
e
t
dt. Fiecare din aceste dN
nuclee a trait timpul t deci mpreuna au trait timpul tN
0
e
t
dt. Nucleele
N
0
existente init ial vor trai n total
_

0
t N
0
e
t
dt si ca atare timpul mediu
de viat a notat cu va :
=
1
N
0
_

0
N
0
t e
t
dt =
_

0
t e
t
dt = (1.316)
= e
t
_
t +
1

0
=
1

Avand n vedere relat iile (1.315) si (1.316) rezulta ca timpul mediu de

viat a reprezinta intervalul de timp dupa care numarul de nuclee ramase
nedezintegrate a scazut de e ori.
De cele mai multe ori este avantajos sa se caracterizeze substant a ra-
dioactiva prin timpul (perioada) de njumatat ire T
1/2
care reprezinta tim-
pul n care se dezintegreaza jumatate din numarul init ial de nuclee. Deci
timpul t = T
1/2
este timpul dupa care numarul de nuclee nedezintegrate
N(t = T
1/2
) = N
0
/2 si este dat de relat ia:
N
0
2
= N
0
e
T
1/2
T
1/2
=
ln2

= ln2 (1.317)
In aplicat iile practice curente este necesar sa se cunoasca numarul de
particule pe care le emite un preparat (sursa) radioactivn unitatea de timp;
acest numar este egal cu numarul de nuclee ce se dezintegreazan unitatea de
timp si se numeste activitatea sursei (notata cu ), exprimata de relat ia:
(t) =
dN
dt
= N(t) (1.318)
Sau, t inand seama de legea dezintegrarii radioactive (1.315):
(t) =
0
e
t
;
0
= N
0
(1.319)
deci activitatea unei surse variaza cu timpul dupa aceeasi lege exponent iala
ca si numarul de nuclee ramase nedezintegrate.
In acord cu denit iile (1.318) si (1.319) activitatea unui preparat de masa
m care cont ine un singur element radioactiv va :
= N =
m
A
^
A
(1.320)
125
n care ^
A
este umarul lui Avogadro.
Activitatea unui preparat (sursa) radioactiv raportata la masa prepara-
tului se numeste activitate specica:

s
=

m
=

A
^
A
(1.321)
Din considerente istorice, pentru masurarea activitat ii s-a ales unitatea
denumita Curie (Ci), denita ca ind activitatea acelei cantitat i de radon
care se aa n echilibru radioactiv cu un gram de radiu. Masuratorile efec-
tuate au aratat ca n acest caz se emit 3.7 10
10
particule pe secunda
17
si de aceea unitatea Ci deneste acea cantitate de substant a radioactiva n
care au loc 3.7 10
10
dezintegrari pe secunda:
1 Ci = 3.7 10
10
dezintegrari/secunda (1.322)
Dupa descoperirea radioactivitat ii articiale n 1934, s-a propus o noua
unitate pentru activitate, numita Rutherford (Rd), denita astfel:
1 Rd = 10
6
dezintegrari/secunda (1.323)
In prezent, n sistemul internat ional, unitatea de masura pentru activi-
tate este Becquerel (Bq):
1 Bq = 1 dezintegrare/secunda (1.324)
deci:
1 Ci = 3.7 10
4
Rd = 3.7 10
10
Bq (1.325)
In practica se foloseste curent unitatea Ci si mai ales subunitat ile acesteia
(1mCi=3.7 10
7
Bq ; 1 Ci = 3.7 10
4
Bq)
1.9.2 Caracterul statistic al legii dezintegrarii radioactive
Pentru masurarea perioadei de njumatat ire (T
1/2
) sau a timpului de viat a
cu o anumita precizie, este importanta cunoasterea valorilor abaterilor
statistice (uctuat iile statistice). In vederea determinarii acestora reamintim
ca w = e
t
din relat ia (1.314) reprezinta probabilitatea ca un nucleu sa nu
se dezintegreze n timpul t iar 1-w reprezinta probabilitatea de dezintegrare.
In cazul a doua nuclee, avand n vedere ca procesul lor de dezintegrare
este independent (t inand seama de relat ia 1.314), rezulta ca probabilitatea
17
Masuratori mai precise (ulterioare) au aratat ca n acest caz se emit 3.6 10
10
dezin-
tegrari/secunda
126
w
0
ca n timpul t sa nu se dezintegreze niciunul, probabilitatea w
1
ca numai
unul sa se dezintegreze si probabilitatea w
2
ca ambele nuclee sa se dezinte-
greze se exprima astfel:
w
0
= e
t
e
t
= e
2t
w
1
= e
t
(1 e
t
) + (1 e
t
) e
t
= 2e
t
(1 e
t
) (1.326)
w
2
= (1 e
t
) (1 e
t
) = (1 e
t
)
2
In cazul a N nuclee radioactive, probabilitatea w
0
de a nu se dezintegra
niciun nucleu n timpul t sau k nuclee sa se dezintegreze -w
k
- se denesc
similar:
w
0
= e
Nt
w
1
= N e
(N1)t
(1 e
t
) (1.327)
w
2
=
N(N 1)
2
e
(N2)t
(1 e
t
)
2
.
.
.
w
k
= C
k
N
e
(Nk)t
(1 e
t
)
k
unde:
C
k
N
=
N!
k! (N k)!
(1.328)
In masuratorile practice numarul de particule emise de nucleele radioac-
tive si nregistrate
18
este mult mai mic decat numarul de nuclee radioactive
si deci:
k N (1.329)
De asemeni, n majoritatea cazurilor (cu except ia unor m asuratori spe-
ciale) timpul de masura t este mult mai mic decat timpul de njumatat ire:
t = ln 2
t
T
1/2
1 (1.330)
In condit iile (1.329) si (1.330) expresia (1.328) devine: C
k
N
=
N
k
k!
si
ca atare probabilitatea de dezintegrare a k nuclee n timpul t, asimilat cu
timpul de masura, devine:
w
k
=
N
k
k!
e
Nt
(t)
k
=
(Nt)
k
e
Nt
k!
(1.331)
18
Numarul de particulenregistrate este proport ional cu numarul actelor de dezintegrare
127
Aceasta relat ie, n teoria probabilitat ilor, este cunoscuta sub denumirea
de distribut ie Poisson, avand semnicat ia: daca se considera foarte multe
intervale de timp t, numarul de nuclee k
1
, k
2
, ... care se dezintegreaza n
aceste intervale de timp (si care sunt nregistrate) sunt distribuite n acord
cu legea (1.331). Fireste suma tuturor acestor probabilitat i w
k
este egala cu
unitatea:

k=1
w
k
= e
Nt

k=1
(Nt)
k
k!
= 1 (1.332)
deoarece prin denit ie:

k=1
(Nt)
k
k!
= e
Nt
(1.333)
Numarul mediu

k de nuclee care se dezintegreaza n timpul t se cal-
culeaza, conform cu teoria probabilitat ilor, astfel:

k =

k=0
k w
k
=

k=0
(Nt)
k
e
Nt
(k 1)!
= Nte
Nt

k=0
(Nt)
k1
(k 1)!
= Nt
(1.334)
ca atare, distribut ia Poisson se mai poate scrie:
w
k
=
(

k)
k
e

k
k!
(1.335)
Dupa cum am mai precizat, numarul de particule nregistrate de un
detector este proport ional cu numarul actelor de dezintegrare k:
n = gk (1.336)
unde g este un factor de proport ionalitate numit factor de detect ie;
rezulta ca si numarul de particule nregistrate (de fapt numarul de pulsuri
nregistrate, corespunzatoare particulelor sau radiat iilor) va asculta tot de
o distribut ie Poisson:
w
n
=
( n)
n
e
n
n!
(1.337)
cu
n = g

k = gNt = Rt
R =
n
t
= gN (1.338)
Deoarece N = dN/dt reprezinta numarul de acte de dezintegrare n uni-
tatea de timp (viteza de dezintegrare) iar g este factorul de detect ie, rezulta
ca R este viteza de dezintegrare.
128
Ca masura a abaterii marimii n de la valoarea medie n, se foloseste
dispersia D denita astfel:
D = (n n)
2
= n
2
( n)
2
(1.339)
Intrucat:
n
2
=

n=0
n
2
w
n
=

n=0
(n(n 1) +n)w
n
=

n=0
n(n 1)
( n)
n
e
n
n!
+

n=0
n
( n)
n
e
n
n!
=
=

n=0
( n)
2
( n)
n2
e
n
(n 2)!
+

n=0
n( n)
n1
e
n
(n 1)!
= ( n)
2
+ n (1.340)
rezulta pentru dispersia D, corespunzatoare distribut iei Poisson, expresia:
D = n
2
( n)
2
= ( n)
2
+ n ( n)
2
= n (1.341)
Abaterea standard (eroarea absoluta) va :
=

D =
_
n
2
( n)
2
=

n (1.342)
iar:
=

n
=
1

n
=
1

Rt
=
1

gNt
(1.343)
se numeste eroare relativa; aceasta marime, exprimatan procente, deneste
precizia statistica a masuratorilor.
Din relat ia (1.343) rezulta ca pentru a mari precizia statistica, de exem-
plu de 100 ori, trebuie marit e timpul de masura t e activitatea preparat-
ului N de 10
4
ori sau ecare astfel ncat produsul lor sa e marit de 10
4
ori.
Distribut ia Poisson este o distribut ie discreta, caracterizata de un singur
parametru n care poate lua orice valoare reala pozitiva, pe cand n ia numai
valori ntregi pozitive (numar natural). Pentru n < 1 distribut ia w
n
are
maxim pentru valori n 0. Pentru n > 1, w
n
creste pana la o valoa-
re maxima n
max
n si apoi scade lent spre zero. Modul de variat ie al
distribut iei Poisson pentru cateva valori n este prezentat n gura 1.52. De
precizat ca distribut ia este discreta asa ca liniile continui din gura unesc
valori discrete (punctate n gura 1.52). Dupa cum se vede si din gura,
pe masura ce n creste distribut ia devine aproape simetrica, de fapt gradul
de simetrie este dat de 1/

n. Asadar pentru n distribut ia devine

129
Figura 1.52
Distribut ia Poisson pentru diferite valori n
perfect simetrica, transformandu-se ntr-o distribut ie continua (n poate lua
orice valori reale) numita distribut ie Gauss, denita de relat ia:
w(n) =
1

2 n
e

(n n)
2
2 n
=
1

2
e

(n n)
2
2
2
(1.344)
Demonstr am relat ia (1.344). Desi n N, adesea experi-
mental n 1 si n acest caz n! poate nlocuit conform relat iei
lui Stirling:
n! =

2 e
n
n
n+1/2
=

2n e
n
n
n
(1.345)
Substituind n (1.337) se obt ine:
w
n
=
1

2n
e
n
n
n
( n)
n
e
n
=
1

2n
e
n+n
n
n
( n)
n
(1.346)
Folosind formula y
x
= e
x ln y
, w
n
se scrie n continuare:
w
n
=
1

2n
e
n+n
e
nlnn
e
nln n
= (1.347)
130
=
1

2n
e
n nnln n+nln n
=
1

2n
e
f(n)
Dezvolt and f(n) n jurul valorii n:
f(n) = f( n) +
f
n

n
(n n) +
1
2!

2
f
n
2

n
(n n)
2
+ (1.348)
Se constat a imediat c a:
f( n) = 0
f
n

n
= (1 + ln n ln n 1)[
n
= 0 (1.349)

2
f
n
2

n
=
1
n
si cu aceste valori f(n) din (1.348) devine:f(n)
1
2 n
(n n)
2
pe care substituind-o n (1.347) se obt ine:
w(n) =
1

2n
e

(n n)
2
2 n
(1.350)
Intruc at pentru valori mari ale lui n distribut ia este ngust a,
rezult a c a n de la numitorul relat iei (1.350) se poate nlocui cu
n si se obt ine expresia (1.344)
Distribut ia Gauss este o distribut ie continua, ca atare suma senlocuieste
cu integrala, astfel ncat condit ia de normare (1.332) si valoarea medie n
(1.334) devin:
+
_

w(n)dn = 1
+
_

nw(n)dn = n (1.351)
Dispersia D din relat ia (1.339), n cazul distribut iei Gauss, se calculeaza
astfel:
D =
+
_

(n n)
2
1

2
e

(n n)
2
2
2
dn (1.352)
131
Figura 1.53
Distribut ia Gauss pentru
a) n = 1 ; = 2
b) n = 4 ; = 1
c) n = 6 ; = 1/2
folosind substitut ia : x =
n n

D =

2

2
+
_

x
2
e

x
2
2
dx =

2

2
_
_
xe

x
2
2

+
+
_

x
2
2
dx
_
_
=
2
(1.353)
Deseori distribut ia Gauss din (1.344) se prezinta n variabila x si are forma:
w(x) =
1

2
e

x
2
2
(1.354)
Pentru aceasta funct ie valoarea medie este zero iar = 1.
Distribut ia Gauss depinde de doi parametri n si ; pentru cateva valori
ale acestor parametri este reprodusa n gura 1.53
Abaterea standard se coreleaza cu probabilitatea ca marimea aleatoare
n sa aiba o valoare cuprinsa ntr-un interval bine denit.
132
Probabilitatea ca n sa e cuprins n intervalul n g se deneste astfel:
P( n g n n +g) =
n+g
_
ng
w(n) dn (1.355)
cu:
P( n g n n +g)
_
0.68 pentru g = 1
0.95 pentru g = 2
(1.356)
Aceasta relat ie arata ca pentru foarte multe masuratori ale marimii n,
n 68% din cazuri aceasta va avea valori cuprinse n intervalul ( n , n +
) si n 95% din cazuri n intervalul ( n 2, n + 2). Cu cat abaterea
standard este mai mica cu atat valorile posibile ale lui n sunt mai apropiate
de valoarea medie. Relat ia (1.355) se observa ca se poate deni numai
pentru o distribut ie simetrica. Pentru cele nesimetrice trebuie ca intervalul
n g > 0 si n plus intervalul inferior este diferit de cel superior.
Distribut ia Gauss este folositan zica nuclearan procese ca: distribut ia
unghiurilor de mprastiere a particulelor ncarcate la trecerea prin materie,
distribut ia parcursului particulelor grele ncarcate, distribut ia dupa ampli-
tudine a impulsurilor particulelor ncarcate n detectori cu semiconductori,
etc.
In cazul unor surse slabe, folosite de regula n laborator, pulsurile nre-
gistrate (viteza de numarare) se supun statisticii Poisson.
Determinarea experimental a a T
1/2
sau a constantei de dezintegrare ,
ceea ce n esent a este acelasi lucru, se realizeaza prin nregistrarea - cu o
aparatura adecvata - a numarului de particule emise de sursa respectiva n
unitatea de timp, la diferite intervale de timp. Este evident ca viteza de
numarare este proport ionala cu activitatea sursei. Rezulta ca R are aceeasi
variat ie n timp ca si daca geometria si condit iile de nregistrare sunt
ment inute neschimbate n timpul masuratorilor:
R = R
0
e
t
(1.357)
In aceasta relat ie prin R
0
si R se nt elege viteza reala de numarare la
momentul init ial si la momentul ulterior t, obt inute prin aplicarea corect iei
de fond si de aparatura la viteza de numarare experimentala.
Reprezentand grac lnRn funct ie de timp, teoretic trebuie sa se obt ina
o dreapta:
ln R = ln R
0
t (1.358)
din panta careia se obt ine sau T
1/2
.
133
Figura 1.54
Fireste aceasta metoda este aplicabila pentru nucleele radioactive cu T
1/2
comparabil cu timpul de masura, pentru ca scaderea n timp a lui R sa e
semnicativa.
In realitate, datorita caracterului statistic al legii dezintegrarii radioac-
tive, indiferent de performant ele aparaturii folosite, punctele experimentale
vor mprastiate de o parte si de alta a dreptei lnRn funct ie de t, ca n
gura 1.54. Intrebarea care se pune resc este urmatoarea: ne permit datele
experimentale n limitele uctuat iilor statistice (abaterilor) sa armam ca
legea data de expresia (1.357) este corecta; si de fapt cum trasam dreapta
prin punctele experimentale? Procedeul care ne permite sa raspundem la
aceasta ntrebare consta n a construi dreapta prin metoda celor mai mici
patrate. Daca punctele experimentale se grupeaza n jurul dreptei astfel
construite la mai put in de o abatere standard , spunem ca legea (1.357) este
vericata. In caz contrar rezulta ca s-a nregistrat viteza de numarare pen-
tru un fenomen mai complicat, n particular ar putea viteza de numarare
pentru un preparat ce cont ine mai multe specii de nuclee radioactive, care
se dezintegreaza independent.
Fie un preparat care cont ine doua specii de nuclee radioactive, ecare
specie caracterizata de constanta de dezintegrare
1
si respectiv
2
. Viteza
de numarare va :
R = R
1
e

1
t
+R
2
e

2
t
(1.359)
In acest caz ln R = ln(R
1
e

1
t
+R
2
e

2
t
) si n reprezentarea lnRn funct ie
de t nu se mai obt ine o dreapta. Daca totusi construim o dreapta prin
134
Figura 1.55
punctele experimentale, se va constata ca punctele experimntale se situeaza
fat a de dreapta la mai mult de o abatere standard; acest rezultat ne-ar
convinge ca legea (1.357) nu este corecta n aceasta situat ie.
In cazul considerat, constantele de dezintegrare
1
si
2
se pot determina
usor daca este ndeplinita condit ia
1

2
. In aceasta situat ie (1.359)
devine:
ln R = ln R
2

2
t pentru t
1

1
(1.360)
Gracul ln R n funct ie de t, pentru t 1/
1
este o dreapta din a carei
panta se determina
2
. Daca
2
este cunoscut, se poate ulterior construi
gracul
ln(R R
2
e

2
t
) = const
1
t (1.361)
din panta caruia se obt ine constanta de dezintegrare
1
.
Gracul este redat n gura 1.55. Ca si n cazul precedent se verica
pentru ecare punct experimental faptul ca se gaseste fat a de dreapta core-
spunzatoare la mai put in de o abatere standard. In caz contrar, rezulta
ca preparatul cont ine mai multe specii de nuclee radioactive sau viteza de
numarare corespunde cazului n care nucleul obt inut este la randul sau ra-
dioactiv si procesul se continua pana se ajunge la un nucleu stabil.
Acest caz - prezentand interes - va tratat n paragraful urmator.
135
(1.362)
1.9.3 Familii (serii) radioactive
Experimental s-a stabilit ca dezintegrarea elementelor grele cu Z > 82 prin
emisia spontana de particule si de electroni (

) duce la formarea unui

nucleu stabil prin intermediul unor radioelemente intermediare care deriva
unul din celalalt. De exemplu, daca se pleaca de la substant a radioactiva
A, prin transformari succesive n care apar nucleele radioactive B, C, D,
..., se ajunge la nucleul stabil N, prin urmatoarea succesiune posibila:
Toate elementele radioactive naturale au fost grupaten trei serii (familii)
radioactive: a thoriului, a uraniului si a actiniului (actinouraniu).
1. Seria thoriului ncepe cu
232
90
Th care are timpul de njumatat ire
T
1/2
= 1.405 10
10
ani si prin transformari succesive si

se ter-
mina cu izotopul stabil al plumbului
208
82
Pb care este un nucleu dublu
magic (Z=82 si N=126).
2. Seria uraniului ncepe cu izotopul
238
92
U care are T
1/2
= 4.47 10
9
ani
si se termina cu izotopul stabil al plumbului
206
82
Pb prin urmatoarele
transformari:
In transformarile de mai sus n dreptul saget ilor s-a indicat timpul de
njumatat ire cu notat iile a=ani, d=zile si s=secunde.
3. Seria actinouraniului (sau a actiniului) ncepe cu
235
92
U (care init ial
s-a numit actinouraniu) care are timpul denjumatat ire T
1/2
= 7.04 10
8
ani si se termina cu izotopul stabil al plumbului
207
82
Pb.
136
(1.363)
137
(1.364)
In anul 1940 a fost descoperita si o alta serie radioactiva articiala, a nep-
tunului, care ncepe cu izotopul
237
93
Np care are T
1/2
= 2.14 10
6
ani si se
termina cu izotopul stabil
209
83
Bi care are un numar magic de neutroni (126).
Ulterior s-a stabilit ca de fapt aceasta serie ncepe cu izotopul
245
96
Cm care
se transforma n
237
93
Np astfel:
Aceasta serie desi ncepe cu izotopul
245
96
Cm, se numeste totusi seria
neptuniului.
In 1934 Ir`ene si F.Joliot Curie au descoperit c a prin react ii
nucleare se pot obt ine izotopi care sunt radioactivi. Acesti izotopi
nu se g asesc printre izotopii elementelor din natur a si ca atare
se numesc izotopi articiali iar fenomenul a fost numit ra-
dioactivitate articial a care nu se deosebeste de radioactivitatea
natural a dec at prin faptul c a izotopii articiali sunt creat i n la-
borator. In acest fel a crescut enorm num arul izotopilor radioac-
tivi si de aici posibilitatea de a studia mai amplu fenomenul de
dezintegrare si diversicarea aplicat iilor radioactivit at ii. In par-
ticular prin react ii nucleare s-au obt inut izotopi ai elementelor
transuraniene cu Z > 82. Primii izotopi sintetizat i au fost ai
neptuniului
93
Np (cu A=228242) si ai plutoniului
94
Pu (cu
A = 232 246). Au urmat izotopii americiului
95
Am si ai
curiumului
96
Cm. In prezent elementele Np, Pu, Am si Cm
sunt sintetizate n cantit at i mari, ceea ce a permis stabilirea pre-
cis a a propriet at ilor lor zice si chimice. Elementele urm atoare
97
Bk (Berkeliu) si
98
Cf (Californiu) sunt sintetizate n cantit at i
de ordinul miligramelor iar elementul
99
Es (Einstein) numai n
cantitate de ordinul 10
8
g. In cantit at i si mai mici (de ordinul
sutelor de atomi) sunt sintetizate elementele cu Z = 100 104,
138
prin metode radiochimice de mare sensibilitate.
Elementele si mai grele se sintetizeaz a foarte greu pentru c a
timpul lor de njum at at ire devine foarte mic si ca atare ele se
dezintegreaz a foarte repede. De exemplu izotopul elementului cu
Z=107 si A=261 (izotopii cu Z 104 nu au o denumire general
acceptat a) are T
1/2
(1 2) ms.
Din punct de vedere al propriet at ilor chimice s-a constatat
c a toate elementele transuraniene cu Z = 93 103 (elemen-
tul cu Z=103 se numeste Lawrenciu) ca si elementele cu Z =
90 92 au aceleasi propriet at i ca si
89
Ac si ca atare formeaz a
seria actinidelor n sistemul periodic, dup a cum elementele cu
Z = 58 71 formeaz a seria lantanidelor (
57
La). In schimb ele-
mentul cu Z=104 are propriet at ile chimice asem an atoare cu ale
hafniului (
72
Hf) iar elementul cu Z=105 are propriet at i chimice
asem an atoare cu ale tantalului (
73
Ta).
Izotopii transuranieni - ca de fapt si ceilalt i izotopi radioac-
tivi - au multiple aplicat ii. Important a izotopului
235
Pu(T
1/2
=
2.41 10
4
ani) n energetica nuclear a este ast azi bine cunoscut a
deoarece liera reactorilor rapizi se va baza tot mai mult pe acest
combustibil nuclear. Izotopul
238
Pu (T
1/2
= 87.74 ani) este
folosit ca surs a de curent pentru majoritatea satelit ilor articiali
iar izotopul
252
Cf (T
1/2
= 2.64 ani) care emite per act de si-
une spontan a n medie 4 neutroni, este utilizat ca surs a intern a
- portabil a - de neutroni.
O surs a cu radioizotopi sau emit atori se poate realiza ast-
fel (gura 1.56): Particulele nc arcate emise de radioizotop sunt
absorbite integral n converter (2) care se nc alzeste. Un ter-
moelement (3), de exemplu termocuplu Ge-Si, introdus n izola-
torul (4) se va g asi la temperatura T
c
a converterului iar partea
exterioar a, eventual r acit a, la temperatura mult mai mic a T
r
.
Randamentul maxim Carnot va :
=
T
c
T
r
T
c
si practic este n jur de 5%; dac a se foloseste un mic turbogene-
rator se poate ajunge la 25%.
In tabelul de mai jos (tabel 1.2) sunt c ateva date pentru cei
mai folosit i dintre acesti izotopi:
139
Figura 1.56
1. radioizotop; 2. converter ; 3. termoelement (Ge-Si); 4.
izolator
Tabel 1.2
Izotop T
1/2
(ani) Radiat ia emisa w/cm
3
Teoretica practica
90
Sr 29.1 1.1 1.7 0.85 1.5
238
Pu 87.74 4.8 3.6
Se folosesc la satelit i, stat ii meteorologice, pentru stimula-
toare cardiace, balize luminoase (faruri),etc.
Comparand timpul de njumatat ire al nucleelor cu care ncepe ecare
serie radioactiva cu varsta Pamantului, care este n jur de 5 10
9
ani, se
constata imediat ca
232
Th se gaseste astazi n cantitate aproape egala cu
cea existenta n faza init iala de formare a Pamantului,
238
U s-a dezintegrat
part ial iar
235
U s-a dezintegrat n mare parte. Din aceste motive thoriul
(
232
Th este practic n proport ie de 100%) este destul de raspandit n natura
iar uraniul-235 este de 140 ori mai put in (0.7%) decat uraniul-238. Sa ob-
servam ca la formarea Pamantului proport ia de uraniu-235n uraniu natu-
ral era mult mai mare, n jur de 16%. Daca avemn vedere ca mbogat irea
uraniului natural cu izotopul
235
U n marea majoritate a reactorilor nucle-
ari energetici este de 2% - 5%, rezulta ca cu 5 10
9
ani n urma au existat
condit ii favorabile, naturale, pentru declansarea spontana a react iei n lant .
Aceasta situat ie - reactor nuclear natural - s-a realizat se pare n unele ex-
ploatari uranifere din Gabon. Din aceleasi motive, neptuniu-237 cu timpul
140
de njumatat ire de 2.4 10
6
ani, mult mai mic decat varsta Pamantului, s-a
dezintegrat practic total, de aici necesitatea realizarii lui pe cale articiala.
Referitor la seriile radioactive facem urmatoarele precizari:
a) Numele ecarei serii este dat de elementul init ial cu care ncepe seria
respectiva. Except ie face seria neptuniului care ncepe de fapt cu izo-
topul
245
Cm.
b) Timpul de njumatat ire al elementului init ial este mult mai mare n
comparat ie cu timpul de njumatat ire al celorlalt i izotopi din serie.
Acest fapt este evident n cazul seriei uraniului reprodusa n (1.363).
c) Fiecare serie naturala se termina cu unul din izotopii stabili ai plumbului
care are un numar magic de protoni Z=82. Seria articiala a neptuniu-
lui se termina cu izotopul stabil al bismutului
209
Bi, care are numar
magic de neutroni (n=126).
d) Faptul ca numai emisia de particule schimba numarul de masa A al
nucleelor din seria respectiva, implica exprimarea num arului de masa
al ecarui nucleu din cele patru serii sub forma:
A = 4n +m cu m si n numere ntregi (1.365)
n care m variaza de la o serie la alta iar n variaza de la un nucleu la
altul n cadrul aceleeasi serii.
De asemeni, daca avem n vedere ca emisia transforma nucleul init ial
ntr-un nucleu cu Z-2 iar emisia

modica numarul atomic la Z+1, rezulta

ca se poate stabili usor numarul de transformari si

prin care nucleul

init ial ajunge la izotopul stabil al seriei respective. De exemplu, izotopul
238
U ajunge la
206
Pb prin opt transformari (8 ) si sase transformari

(6

).
Sintetic observat iile de mai sus pot formulate astfel:
232
90
Th . . . 6 + 4

. . .
208
82
Pb ; T
1/2
(Th) = 1.405 10
10
a ; m = 0, A = 4n
237
93
Np . . . 7 + 4

. . .
209
83
Bi ; T
1/2
(Np) = 2.14 10
6
a ; m = 1, A = 4n + 1
238
92
U . . . 8 + 6

. . .
206
82
Pb ; T
1/2
(U
8
) = 4.47 10
9
a ; m = 2, A = 4n + 2
235
92
U . . . 7 + 4

. . .
207
82
Pb ; T
1/2
(U
5
) = 7.04 10
8
a ; m = 3, A = 4n + 3
(1.366)
141
In studiul seriilor radioactive este important sa cunoastem evolut ia n
timp a numarului de nuclee care apart in ecarui element al seriei respective.
Pentru a stabili acest lucru studiem urmatoarea transformare:
A

1
B

2
C stabil (1.367)
n care s-a notat cu A substant a generatoare (primara) si cu Bsi C substant ele
derivate. Notam cu N
1
(t), N
2
(t) si N
3
(t) numarul de nuclee la momentul
t din speciile A, B si C respectiv. Nucleele substant elor A si B se de-
zintegreaza cu constantele
1
si respectiv
2
iar nucleele substant ei C sunt
stabile (
3
= 0). Variat ia n timp a numarului de nuclee din ecare specie
se deduce din urmatoarele ecuat ii:
dN
1
dt
=
1
N
1
(1.368)
dN
2
dt
=
1
N
1

2
N
2
(1.369)
dN
3
dt
=
2
N
2
(1.370)
Aceste ecuat ii reecta faptul ca variat ian timp a numarului de nuclee N
2
(t)
din specia B este denita de diferent a dintre numarul de nuclee care se
formeaza prin dezintegrarea nucleelor N
1
din specia A si numarul de nu-
clee N
2
din specia B care se dezintegreaza cu probabilitatea
2
n unitatea
de timp iar viteza de formare a nucleelor de tip C este data de viteza de
dezintegrare a nucleelor de tip B.
Pentru rezolvarea ecuat iilor (1.368), (1.369), (1.370) consideram ca sin-
gura sursa de nuclee este data de nucleele substant ei generatoare A care
erau N
01
la momentul init ial, deci:
N
1
(0) = N
01
; N
2
(0) = N
3
(0) = 0 (1.371)
Cu aceste condit ii, din ecuat ia (1.368) rezulta imediat solut ia pentru evolut ia
n timp a nucleelor substant ei generatoare:
N
1
(t) = N
01
e

1
t
(1.372)
Cu aceasta solut ie ecuat ia (1.369) se transcrie astfel:
dN
2
dt
+
2
N
2
=
1
N
01
e

1
t
(1.373)
Multiplicand aceasta ecuat ie cu e

2
t
se obt ine:
d
dt
_
N
2
(t) e

2
t
_
=
1
N
01
e
(
2

1
)t
(1.374)
142
care prin integrare, cu condit ia (1.371), conduce la solut ia:
N
2
(t) = N
01
_

1

1
e

1
t
+

1

2
e

2
t
_
(1.375)
Substituind aceasta solut ie n ecuat ia (1.370) si integrand, t inand seama de
condit ia init iala din (1.371), se obt ine:
N
3
(t) = N
01
_

2

2
e

1
t
+

1

1
e

2
t
+ 1
_
(1.376)
Generalizarea ecuat iilor (1.368) - (1.370) pentru secvent a:
N
1

1
N
2

2
. . .

k1
N
k

k
. . .

n1
N
n
(stabil) (1.377)
este imediat a:
dN
1
dt
=
1
N
1
dN
2
dt
=
1
N
1

2
N
2
(1.378)
. . .
dN
k
dt
=
k1
N
k1

k
N
k
. . .
dN
n
dt
=
n1
N
n1
Solut ia acestor ecuat ii, pentru evolut ia n timp a num arului de
nuclee din specia K (k ,= 1) cu condit ia:
N
1
(0) = N
01
N
2
(0) = N
3
(0) = . . . = N
k
(0) = . . . = N
n
(0) = 0 (1.379)
se obt ine ca si n cazul secvent ei (1.367) si este de forma:
N
k
(t) = C
1
e

1
t
+C
2
e

2
t
+. . . +C
k
e

k
t
(1.380)
cu:
C
1
=

1

2
. . .
k1
(
2

1
) (
3

1
) . . . (
k

1
)
N
01
C
2
=

1

2
. . .
k1
(
1

2
) (
3

2
) . . . (
k

2
)
N
01
(1.381)
. . .
C
k
=

1

2
. . .
k1
(
1

k
) (
2

k
) . . . (
k1

k
)
N
01
143
In cazul n care nucleele speciei K sunt stabile, n relat iile (1.380)
si (1.381) se va considera
k
= 0. Relat ia (1.380) particularizat a
pentru k=2 si respectiv k=3 (
3
= 0), conduce la solut iile date
de (1.375) si (1.376).
Sa analizam evolut ia n timp a activitat ii substant ei derivate B denita
conform relat iei (1.318):

2
(t) =
2
N
2
(t) = N
01

1
(e

1
t
e

2
t
) (1.382)
Din condit ia:
d
2
(t)
dt

t=t
M
=
2
dN
2
(t)
dt

t=t
M
= 0 (1.383)
rezulta ca pentru:
t
M
=
1

1
ln

2

1
(1.384)
activitatea substant ei derivate B devine maxima. Avand n vedere condit ia
(1.383) si condit ia (1.369) rezulta ca pentru timpul t = t
M
are loc egalitatea:

1
N
1
(t
M
) =
2
N
2
(T
M
)
1
(t
M
) =
2
(T
M
) (1.385)
adica activitat ile substant elor A si B sunt egale. In consecint a rezulta ca
activitatea substant ei derivate B creste la nceput, trece prin maxim pentru
t = t
M
si devine egala cu activitatea substant ei primare apoi scade spre
zero. Dependent a concreta de timp este n funct ie de valorile constantelor
radioactive
1
si
2
. Cazurile practice de interes corespund situat iilor
1
>

2
si
1
<
2
.
Cazul 1 Substant a generatoare se dezintegreaza mai repede (
1
>
2
)
sau mult mai repede (
1

2
) decat substant a derivata. Deci activitatea

2
(t) se poate scrie:

2
(t) =
01

2
e

2
t
(1 e
(
1

2
)t
) (1.386)
relat ie care arata ca pentru t, t
M
dependent a de timp este data de factorul
1e
(
1

2
)t
iar pentru t t
M
dependent a de timp este denita de factorul
e

2
t
(gura 1.57). In particular daca
1

2
relat ia (1.386) devine:

2
(t) =
01

1
e

2
t
(1 e

1
t
) (1.387)
144
Figura 1.57
Variat ia n timp a activitat ii substant ei primare
1
(t) si a
substant ei derivate
2
(t) pentru
1
>
2
In particular pentru t 1/
1
(practic pentru t (68)T
1/2
) se obt ine:

2
(t) = N
01

2
e

2
t
=
02
e

2
t
pentru t 1/
1
(1.388)
relat ie care arata ca activitatea substant ei derivate se comporta pentru
t
1
1 ca si cum ar izolata. Sa remarcam ca acest caz este similar
cu existent a unui preparat care se dezintegreaza independent (gura 1.55).
Cazul 2 Substant a generatoare se dezintegreaza mai ncet (
1
<
2
) sau
mult mai ncet (
1

2
) decat substant a derivata. In acest caz activitatea

2
(t) din relat ia (1.382) se poate transcrie astfel:

2
(t) =
01

1
e

1
t
(1 e
(
2

1
)t
) (1.389)
relat ie care arata ca pentru valori mici ale timpului t, forma lui
2
(t) este
data de factorul (1 e
(
2

1
)t
) iar pentru valori mari ale lui t de factorul
e

1
t
(gura 1.58). In particular daca
2

1
relat ia (1.389) drvine:

2
(t) =
01
e

1
t
(1 e

2
t
) (1.390)
145
Figura 1.58
Variat ia n timp a activitat ii substant ei generatoare
1
(t) si a
substant ei derivate
2
(t) pentru
1
<
2
Pentru valori
2
t 1, ceea ce practic nseamna t (6 8)T
(2)
1/2
, relat ia
(1.390) devine:

2
(t) =
01
e

1
t
=
1
(t) ; N
2
(t)
2
= N
1
(t)
1
(1.391)
Rezulta ca pentru
2

1
si t 10 T
(2)
1/2
, activitatea substant ei derivate este
egala cu cea a substant ei generatoare si variaza n timp dupa cum variaza

1
(t) (gura 1.58). Relat ia (1.391) arata ca raportul numarului de nuclee
ale celor doua substant e:
N
1
(t)
N
2
(t)


2

1
(1.392)
nu depinde de timp. In acesta situat ie se realizeaza echilibrul radioactiv.
Un caz particular al echilibrului radioactiv corespunde situat iei cand

2

1
si n plus
1
1 (gura 1.59). In acest caz e

1
t
1 si deci:

2
(t) =
01
= const. pentru t 1/
2
(1.393)
sau:
N
2
(t) =

1

2
N
01
= N
2
(1.394)
146
Figura 1.59
Variat ia n timp a activitat ii substant ei generatoare
1
(t) si a
substant ei derivate
2
(t) pentru cazul
1

2
. In aceasta situat ie
se realizeaza echilibrul secular, iar
1
1
Relat ia (1.394) arata ca numarul de nuclee N
2
(t) este o constanta care
nu depinde de timp daca t > 1/
2
.
Sa observam ca N
3
(t) din expresia (1.376), pentru
1

2
, devine:
N
3
(t) = N
01
_
e

1
t
+

1

2
e

2
t
+ 1
_
= N
01
(1 e

1
t
) (1.395)
care arata ca nucleele substant ei stabile C se acumuleaza cu constanta de
dezintegrare a substant ei generatoare. Este ca si cum substant a A s-ar de-
zintegra direct n substant a C (care se acumuleza). Aceasta situat ie ramane
adevarata si pentru secvent a din relat ia (1.377) dac a:

1

2
,
3
, . . . ,
k
, . . . ,
n1
;
1
1 (1.396)
condit ie care se ndeplineste n totalitate pentru ecare serie radioactiva
naturala (a se vedea relat ia 1.363). Se spune ca s-a realizat echilibrul
secular, pentru care:

1
N
1
=
2
N 2 = . . . =
k
N
k
= . . . =
n
N
n
(1.397)
iar nucleele substant ei stabile n se acumuleaza cu constanta de dezinte-
grare
1
a substant ei generatoare, adica:
N
n
(t) = N
01
(1 e

1
t
) (1.398)
147
Aceasta relat ie arata ca izotopii plumbului cu care se termina cele trei
serii radioactive naturale, s-au acumulat si se acumuleaza n timp, prin de-
zintegrarea nucleelor de
232
Th,
238
U si
235
U. Plumbul obt inut n urma
acestor dezintegrari se numeste plumb radiogen. Experient a arata, de
exemplu, ca ecare gram de
238
U actual este nsot it de 0.25 g de
206
Pb
radiogen. Folosind relat ia (1.398) se poate determina varsta Pamantului,
conform relat iilor:
N
6
(t
P
) = N
08
(1 e

8
t
P
) = N
8
(t
P
)e

8
t
P
(1 e

8
t
P
) = N
8
(t
P
)(e

8
t
P
1)
(1.399)
N
6
(t
P
)
N
8
(t
P
)
+ 1 = e

8
t
P
sau:
t
P
=
1

8
ln
_
N
6
(t
P
)
N
8
(t
P
)
+ 1
_
=
T
(8)
1/2
ln 2
ln
_
m
6
m
8
A
6
A
8
+ 1
_
(1.400)
t
P
10
9
ani
In aceste relat ii prin N
08
s-a notat numarul de nuclee de
238
U la momen-
tul init ial iar prin N
8
si N
6
numarul de nuclee de
238
U si
206
Pb existente
actual n esantioanele de masa m
8
a uraniului si m
6
a plumbului, de ase-
meni
8
repezinta constanta radioactiva a
238
U iar A
8
si A
6
sunt numerele
de masa pentru
238
U si respectiv
206
Pb.
Relat ia (1.397) se poate scrie si astfel:
N
1
1 : N
2
: N
3
: . . . = T
(1)
1/2
: T
(2)
1/2
: T
(3)
1/2
: . . . (1.401)
sau n funct ie de masele respective (conform relat iei: N = ^
A
m/A):
m
1
: m
2
: m
3
. . . = A
1
T
(1)
1/2
: A
2
T
(2)
1/2
: A
3
T
(3)
1/2
: . . . (1.402)
De exemplu, n acord cu succesiunea din expresia (1.363), unul din izo-
topii seriei uraniului-238 este
226
Ra cu T
1/2
(Ra) = 1.6 10
3
ani. Rezulta:
T
1/2
(Ra) / T
1/2
(
238
U) = 3.579 10
7
si ca atare la un gram de uraniu natural (neglijand contribut ia nesemnica-
tiva a izotopului
235
U) corespund 3.579 10
7
g de radiu sau la un nucleu de
238
U corespund 3.579 10
7
nuclee de radiu. Relat iile (1.401) sau (1.402) pot
folosite pentru determinarea timpului de njumatat ire al oricarui izotop
din seria respectiva daca se cunoaste timpul de njumatat ire al unui izotop
oarecare al seriei (de exemplu T
1/2
al uraniului).
148
Astazi studiul seriilor radioactive nu mai prezinta un interes deosebit
pentru zica nucleara propriuzisa ci doar n aplicat iile tehnice, geologice si
arheologice. In plus, multiplele aplicat ii ale radioizotopilor necesita cunoa-
sterea relat iilor de mai sus.
1.9.4 Largimea starilor care se dezintegreaza
Procesul de radioactivitate arata ca sistemul format din nuclee radioactive
constituie un sistem cuantic nestat ionar. Intr-adevar, n cazul unui sistem
stat ionar starile cuantice (r, t), de energie bine denita E = h, variaza
n timp dupa legea:
(r, t) = (r)e
i
E
h
t
= (r)e
it
(1.403)
Probabilitatea de a gasi sistemul n starea (r, t) este:
[ (r, t) [
2
=[ (r) [
2
(1.404)
si ca atare este independenta de timp. Aceasta relat ie arata ca nucleul
(sistemul) se aa ntr-o stare stat ionara. Legea dezintegrarii radioactive
(1.315) arata nsa ca daca nucleul se aa n starea (r) la momentul t=0,
probabilitatea de a-l gasi nedezintegrat la momentul t este data de relat ia:
[ (r, t) [
2
=[ (r) [
2
e
t
(1.405)
Pentru ca expresiile (1.403) si (1.405) sa e compatibile trebuie ca energia
din relat ia (1.403) sa e complexa:
E = E
0

i
2
(1.406)
n care E
0
si sunt marimi reale iar factorul 1/2 este introdus din motive
de simetrie. Cu energia astfel denita, funct ia de unda din (1.403) devine:
(r, t) = (r)e

i
h
E
0
t
e

1
2 h
t
= (r)e
i
0
t
e

1
2 h
t
(1.407)
iar probabilitatea:
[ (r, t) [
2
=[ (r) [
2
e

1
h
t
(1.408)
Pentru ca expresiile (1.405) si (1.408) sa e identice trebuie sa admitem
relat ia:
= h (1.409)
149
Din cele de mai sus rezulta ca funct ia din (1.407), pentru ,= 0, nu
corespunde unei stari stat ionare ci unei suprapuneri de stari stat ionare de
forma relat iei (1.403), ecare avand practic aceeasi structura spat iala (r)
dar de energii E = h diferite:
(r) e
i
0
t
e

1
2 h
t
= (r)
_
a()e
it
d (1.410)
n care coecient ii a() denesc spectrul energetic al starii (r, t) n sensul
ca probabilitatea ca nucleul aat n starea (r, t) sa aibe energia E, este
proport ionala cu [ a() [
2
. Coecient ii a() se obt in prin multiplicarea
relat iei (1.410) cu factorul e
it
si prin integrarea pe toate valorile posibile
ale timpului, anume: n cazul undelor stat ionare e
it
limitele de integrare
sunt , deoarece proprietat ile acestora sunt independente de timp si deci
denite pentru orice timp; pe cand integrarea dupa timp a funct iei (r, t)
se face pentru t 0, deoarece procesul de dezintegrare ncepe la momentul
t=0. In acord cu aceste precizari se obt ine:

_
0
e
i(
0
)t
e
1
2 h
t
dt =

_
a() e
i()t
d dt = 2a() (1.411)
din care rezulta:
a() =
1
2

_
0
e
i
h
(hE
0
+
i
2
)
dt (1.412)
Aceasta relat ie se obt ine imediat e observand ca a() este transformata
Fourier a funct iei (r, t) n raport cu , e integrand direct expresia (1.411):

_
a()e
i()t
ddt = lim
T
T
_
T
_
a()e
i()t
d dt = (1.413)
= lim
T
2
_
a()
sin( )T

d = lim
T
2
_
a(
y
T
)
sin y
y
dy =
= 2a()

sin y
y
dy = 2a()
In obt inerea acestei relat ii s-a folosit schimbarea de variabila y = ()T.
Din (1.412) prin integrare rezulta:
a() a(E) =
1
2i
h
E E
0
+
1
2

(1.414)
150
n care s-a folosit notat ia E = h. Deoarece probabilitatea P(E) de a gasi
nucleul n starea (r, t) cu energia E este proport ionala cu [ a(E) [
2
rezulta:
P(E) = const. [ a(E) [
2
= const.
1
4
2
h
2
(E E
0
)
2
+
1
4

2
(1.415)
Din condit ia de normare:

P(E)dE = 1 (1.416)
si din relat ia:

dE
(E E
0
)
2
+

2
4
=
2

(1.417)
rezulta:
const. =
2
h
2
(1.418)
deci:
P(E) =

2
1
(E E
0
)
2
+

2
4
(1.419)
Asadar starea cuantica a unui nucleu (sau a unui sistem de nuclee iden-
tice) radioactiv nu corespunde unei valori bine denite a energiei ci unei
distribut ii de energie denita de expresia (1.419), numita distribut ie Lo-
rentziana sau distribut ie Breit-Wigner. Largimea energetica deneste
largimea distribut iei P(E) pentru o valoare egala cu jumatate din valoarea
maxima a probabilitat ii P(E) - gura 1.60. Largimea energetica se mai
numeste si largime naturala a starii respective.
In acord cu relat iile (1.409) si (1.316) se obt ine legatura ntre largimea
si timpul mediu de viat a al starii respective:
= h (1.420)
care reprezinta de fapt relat ia de incertitudine a lui Heisenberg: E t
h care exprima faptul ca pentru a masura energia unei stari cuantice cu
precizia E = este necesar timpul t = .
Din relat ia (1.420) rezulta pentru largimea , exprimatan eV, n funct ie
de timpul , exprimat n secunde, relat ia de calcul:
(eV )
0.66 10
15
(s)

=
0.46 10
15
T
1/2
(s)
(1.421)
151
Figura 1.60
Dependent a probabilitat ii P(E) de energie pentru o stare
nucleara care se dezintegreaza.
Figura 1.61
Distribut ia de energie a unei stari nucleare al carei timp de viat a
este nit
152
In concluzie, rezulta ca starea cuantica a unui nucleu radioactiv nu core-
spunde unei valori bine denite a energiei ci unei distribut ii de energie de
tip Breit-Wigner, cu valoarea maxima pentru E = E
0
si de largime E =
(gura 1.61) cu atat mai mica cu cat timpul mediu de viat a este mai mare.
In particular pentru largimea E 0 si ca atare nucleul se
gaseste ntr-o stare stat ionara de energie E
0
bine denita.
Precizam ca aceasta concluzie este adevarata pentru orice stare instabila
a nucleului, fundamentala sau excitata.
In ncheierea acestui paragraf subliniem c a radioactivitatea
natural a a jucat un rol important n dezvoltarea zicii nucleare,
furniz and de fapt primele informat ii despre existent a spectrului
discret al st arilor nucleare c at si despre propriet at ile cuantice ale
acestor st ari (spin, paritate, energie de excitare, etc.)
Ast azi radioactivitatea natural a nu mai prezint a un interes n
sine pentru zica nuclear a ci, mpreun a cu radioactivitatea arti-
cial a, sunt importante n aplicat iile tehnice, geologice si arheo-
logice precum si prin larga utilizare a radioizotopilor naturali si
articiali.
153
Capitolul 2
FORTELE NUCLEARE
2.1 Proprietat ile fort elor nucleare
Pana la descoperirea neutronului erau cunoscute doua tipuri de fort e: fort ele
gravitat ionale si fort ele electromagnetice. Odata cu descoperirea neutronu-
lui s-a constatat ca ntre protoni si neutroni act ioneaza fort e speciale, nu-
mite fort e nucleare, care se deosebesc esent ial de cele cunoscute ante-
rior. Proprietat ile fort elor nucleare se pot studia e direct din experient e de
mprastiere e, indirect, din studiul sistemelor legate de nucleoni - adica nu-
cleele atomice. Prin studiul nucleelor atomice rezulta imediat urmatoarele
proprietat i:
1. Fort ele nucleare sunt atractive si foarte intense ceea ce rezulta
din stabilitatea nucleelor ce cont in pe langa neutroni si protoni ntre
care se exercita si fort e electromagnetice de respingere.
2. Fort ele nucleare sunt fort e cu raza mica de act iune. Aceasta
proprietate a rezultat n primul rand din experient ele lui Rutherford
care a aratat ca n procesul de mprastiere a particulelor pe nuclee
grele la distant e 10
14
m act ioneaza fort e atractive diferite de cele
coulombiene. Experient ele ulterioare, descrise n subcapitolul 1.3, au
aratat ca raza nucleului se poate exprima prin relat ia:
R = r
0
A
1/3
(2.1)
n care r
0
= (1.1 1.4) F, ceea ce arata ca fort ele nucleare sunt fort e
de scurta distant a.
Caracterul de scurta distant a al fort elor nucleare a fost pus n evident a
n anul 1933 de Wigner prin compararea energiilor de legatura ale
154
Figura 2.1
Adancimea gropii de potent ial:
a. Cazul clasic
b. Cazul cuantic
deuteronului, tritonului si a particulelor . Wigner a pornit de la con-
statarea experimentala ca numai sistemul n-p, n starea de spin I=1,
formeaza o stare legata - deuteronul - a carui energie de legatura este
W
np
= W
d
2.2 MeV. Din punct de vedere clasic aceasta semnica
faptul ca ntre nucleonii n si p se exercita fort e atractive a caror ener-
gie este 2.2 MeV. Convent ional acest fapt poate simbolizat printr-
o groapa de potent ial dreptunghiulara, de adancime V
0
= W
d
si de
largime R (gura 2.1a) avand urmatoarea semnicat ie: atata timp
cat nucleonii n si p, aat i n repaus, se gasesc la o distant a: r > R
ntre ei nu exista interact ie si starea lor energetica este considerata
(convent ional) egala cu zero. Daca n si p se gasesc la distant a r R
ntre ei se exercita fort e atractive si ca atare se formeaza un sistem
legat deuteronul - a carui energie totala va :
E
t
= W
d
= V
0
(2.2)
deci cu 2.2 MeV mai mica decat n cazul distant elor r > R. Asadar,
din punct de vedere clasic adancimea gropii de potent ial corespunde
unei stari legate de energie totala minima. Considerand corecte aceste
considerente clasice si pentru cazul nucleelor atomice sa estimam ener-
gia de legatura a tritonului si a particulelor pornind de la energia de
legatura a deuteronului. In acest scop sa remarcam faptul ca deoarece
sistemele n-n si p-p nu au stari legate rezulta ca energiile lor de legatura
155
sunt mai mici sau cel mult egale cu zero:
W
nn
0 ; W
pp
0 (2.3)
Deoarece tritonul (1p+2n) are trei legaturi de tipul n-n, n-p si p-n,
judecand clasic ar rezulta ca energia lui de legatura trebuie sa e egala
cu 2W
d
= 4.4 MeV iar a particulelor , care cont in patru legaturi de
tip n-p, ar putea sa e de 8.8 MeV. Aceste rezultate nu se conrma
experimental dupa cum se poate constata din Tabelul 2.1
Tabelul 2.1
Nucleul Nr. de legaturi Energia de legatura (MeV)
totala pt. o singura
legatura
d 1 2.2 2.2
t 3 8.5 2.8
6 28.0 4.7
Asadar, judecand clasic, nu se pot explica energiile de legatura pentru
celelalte nuclee pornind de la fort ele ce se exercita ntre doi nucleoni.
Se impune considerarea efectelor cuantice, n particular considerarea
principiului de incertitudine al lui Heisenberg conform c aruia pentru
microparticule (nucleoni) nu se poate deni simultan pozit ia si impul-
sul; aceste marimi sunt corelate prin relat ia:
px h (2.4)
Sa reamintim si faptul ca n mecanica cuantica, ca si n mecanica
clasica, miscarea relativa a doi nucleoni poate redus a la miscarea
unei singure particule de masa redusa denita prin relat ia:
=
m
p
m
n
m
p
+m
n

m
2
(2.5)
n care prin m s-a notat masa protonului considerata egal a cu cea a
neutronului. Considerand particula de masa localizata ntr-o groapa
de potent ial de largime R (x R) rezulta ca particula aata n
groapa de potent ial va avea, pe langa energia W
d
si o energie cinetica
denita de relat ia:
T =
(p)
2
2
=
h
2
2R
2
(2.6)
156
Pentru ca particula sa nu paraseasca groapa de potent ial, deci pentru a
forma un sistem legat, este necesar ca adancimea acesteia V
0
(gura
2.1b) sa satisfaca relat ia:
E
t
= T +V = T V
0
= (V
0
T) = W
d
(2.7)
din care rezulta condit ia:
V
0
T = W
d
; V
0
> T =
h
2
2R
2
(2.8)
sau relat ia echivalenta:
V
o
R
2
>
h
2
2
(2.9)
Asadar, din punct de vedere cuantic starea legata a sistemului n-p se
poate realiza numai ntr-o groapa de potent ial pentru care adancimea
si largimea satisfac condit ia (2.9). Sa analizam cazurile extreme pentru
care aceasta condit ie este satisfacuta.
Cazul a corespunde situat iei n care V
0
R
2
depaseste cu foarte put in
valoarea h
2
/2:
V
0
R
2
h
2
/2 (2.10)
Din aceasta condit ie rezulta:
V
0
R
2

h
2
2
V
0
R
2
(2.11)
sau:
V
0

h
2
2R
2
V
0
(2.12)
Coreland relat iile (2.7) si (2.12) rezulta condit ia:
W
d
V
0
(2.13)
Aceasta condit ie, corelata cu relat ia (2.9) arata ca n cazul studiat
groapa de potent ial este adanca dar ngusta.
Cazul b corespunde situat iei:
V
0
R
2

h
2
2
(2.14)
157
Figura 2.2
Groapa de potent ial pentru deuteron
si deci are loc relat ia:
V
0
R
2

h
2
2
V
0
R
2
(2.15)
sau relat ia echivalenta:
V
0

h
2
2R
2
V
0
(2.16)
Coreland din nou aceasta relat ie cu relat ia (2.7) rezulta:
W
d
V
0
(2.17)
Aceasta relat ie arata ca n acest caz groapa de potent ial este larga si
put in adanca. Sa observamnsa ca acest caz corespunde situat ie clasice
(gura 2.1a) n care adancimea gropii de potent ial coincide cu starea
de energie minima a sistemului. Deoarece considerentele clasice ne-
au condus la o concordant a pentru energiile de legatura ale tritonului
si particulei rezulta ca n sistemul n-p legat se realizeaza cazul a
exprimat de relat ia (2.13), adica groapa de potent ial este adanca dar
ngusta ceea ce arata ca fort ele nucleare sunt fort e de scurta distant a.
Sa remarcam faptul ca n acest caz sistemul legat n-p are o energie de
legatura mica n comparat ie cu adancimea gropii de potent ial (gura
2.2) ceea ce implica o probabilitate mica de a gasi nucleonii n si p n
permanent an interiorul gropii de potent ial. Este de fapt situat ia reala
158
a deuteronului a carui raza R
d
, dupa cum rezulta din experient ele de
mprastiere, are valoarea:
R
d
4.8 F (2.18)
desi raza fort elor nucleare este de R (1.5 1.7) F. Pentru aceasta
valoare adancimea gropii de potent ial pentru deuteron, n acord cu
relat ia (2.10), va :
V
0

h
2
2R
2
17MeV (2.19)
Subliniem faptul ca un calcul mai exact conduce la urmatoarea expresie
si valoare pentru adancimea V
0
:
V
0
=

2
h
2
8R
2
42MeV (2.20)
Din aceste relat ii rezulta ca W
d
V
0
si ca deci starea legata de energie
minima a deuteronului se aa la limita superioara a gropii de potent ial
(gura 2.2). Aceasta situat ie corelata cu faptul ca fort ele nucleare
au raza mica de act iune explica si faptul ca deuteronul nu are stari
excitate legate. Intr-adevar, prima stare excitata corespunde starii de
unda p (l=1) a carei energie centrifugala este data de relat ia:
E
centr.
=
h
2
l(l + 1)
2R
2
d
=
h
2
2R
2
_
R
R
d
_
2
l(l + 1) 5 MeV (2.21)
Valoarea acestei energii este mai mare decat energia W
d
si ca atare
deuteronul nu poate exista n aceasta stare sau, evident, n starile de
moment orbital l > 1.
3. Fort ele nucleare au caracter de saturat ie. Aceasta proprietate
care consta n aceea ca un nucleon interact ioneaza numai cu un numar
limitat de nucleoni vecini, indiferent de numarul de nucleoni A ai nu-
cleului, este pusa n evident a de faptul ca energia medie per nucleon
B(A,Z) (denita n paragraful 1.2.1) este practic constanta pentru
toate nucleele cu A 20 30. In cazul n care oricare nucleon ar
interact ionat cu tot i ceilalt i nucleoni energia totala a nucleului ar
fost proport ionala cu A(A-1)/2 si ca atare B(A,Z) ar crescut liniar
cu numarul de nucleoni A. In plus diametrul nucleelor, indiferent de
numarul de nucleoni A, ar fost acelasi si egal cu raza de act iune a
fort elor nucleare, ceea ce nu se conrma experimental (paragraful 1.3).
159
Proprietate de saturat ie au de asemenea fort ele chimice
si fort ele Van der Waals. In general caracterul de saturat ie
al fort elor se explic a n zic a prin dou a posibilit at i: e cu
ajutorul fort elor de schimb e cu fort e care prezint a un pu-
ternic caracter repulsiv la distant e mici. Fort ele de schimb
explic a caracterul de saturat ie al fort elor chimice iar fort ele
cu repulsie la distant a scurt a explic a caracterul de saturat ie
n cazul lichidelor. In cazul fort elor nucleare, dup a cum
rezult a din experient ele de mpr astiere nucleon-nucleon se
realizeaz a ambele variante.
4. Independent a de sarcina a fort elor nucleare. Experient ele de
mprastiere a protonilor sau a neutronilor pe t inte de hidrogen (deci
experient e de tip p-p si n-p) au relevat faptul ca sect iunile ecace pen-
tru procesele precizate sunt de acelasi ordin de marime; de aici rezulta
ca fort ele nucleare sunt independente de sarcina, adic a interact iile -
fara cele coulombiene - ntre partenerii p-p, n-p si (indirect) n-n sunt
identice daca nucleonii p si n se gasesc n stari spat iale si de spin
identice.
Adevarul acestei armat ii se poate verica si din studiul energiei de
legatura W(A,Z). In expresia energiei totale denita de relat ia (1.99) se
poate separa energia de legatura nucleara W
N
(A, Z), datorata fort elor
nucleare, si energia coulombiana, care duce la slabirea legaturii nucle-
ului W
C
(A, Z):
W(A, Z) = (Zm
p
+ (A Z)m
n
m(A, Z))c
2
=
= W
N
(A, Z) W
C
(A, Z) (2.22)
In mod similar, pentru nucleul X(A,Z-1) n care un proton a fost schim-
bat cu un neutron, W(A,Z-1) se deneste astfel:
W(A, Z 1) = ((Z 1)m
p
+ (A Z + 1)m
n
m(A, Z 1))c
2
=
= W
N
(A, Z 1) W
C
(A, Z 1) (2.23)
Daca independent a de sarcina a fort elor nucleare are loc, nseamna ca
energia de legatura depinde numai de numarul de nucleoni si nu de
natura lor; ca atare are loc relat ia:
W
N
(A, Z)

= W
N
(A, Z 1)

= W
N
(A) (2.24)
160
Din relat iile (2.22) si (2.23), t inand cont de (2.24) rezulta:
W(A, Z 1) W(A, Z) = (m
n
m
p
+M(A, Z) m(A, Z 1))c
2
=
= W
C
(A, Z) W
C
(A, Z 1) (2.25)
Deoarece energia coulombiana W
C
(A, Z) pentru Z protoni uniform
distribuit i ntr-o sfera de raza R este denita de relat ia (1.82), relat ia
(2.25) devine:
(m
n
m
p
+M(A, Z) m(A, Z 1))c
2
=
1
4
0
6(Z 1)e
2
5R

1.44
Z 1
R(F)
(MeV ) (2.26)
n care daca raza nucleului se expriman fermi (F), energia se obt ine
n MeV. Relat ia (2.26) cu raza denita n relat ia (2.1) se verica bine
pentru nucleele stabile ceea ce arata ca relat ia (2.24), care exprima
independent a de sarcina a fort elor nucleare, este adev arata.
S a preciz am c a adesea relat ia (2.26) este folosit a pen-
tru determinarea razei electrice a nucleului; prin aceasta
se consider a, reste, c a are loc independent a de sarcin a a
fort elor nucleare.
Din independent a de sarcina a fort elor nucleare rezult a ca din punct
de vedere al fort elor nucleare nu exista nicio diferent a ntre proton
si neutron si ca atare protonul si neutronul pot privite ca aceeasi
particula - nucleonul - care poate avea doua stari posibile: protonul
si neutronul. Cele doua stari posibile pot deosebite numai datorita
interact iei electromagnetice. In acest sens diferent a ntre energiile de
repaus ale neutronului si protonului:
(m
n
m
p
)c
2
1.293 MeV (2.27)
este considerata ca ind de natura electromagnetica.
Pentru tratarea teoretica a protonului si neutronului ca doua stari posi-
bile ale nucleonului s-a utilizat un formalism matematic similar cu cel
utilizat pentru tratarea spinului. Se introduce un spat iu izotopic n
care spinul izotopic joaca acelasi rol pe care spinul l joaca n spat iul
obisnuit iar regulile de compunere sunt aceleasi cu cele ale momentului
161
de spin. Daca T este valoarea numarului cuantic de izospin marimea
vectorului va :
[

T [= h
_
T(T + 1) (2.28)
si proiect ia sa T
z
poate lua 2T+1 valori, de la + hT la hT si este
caracterizata de proiect ia m
T
care are valori de la T la -T.
Aceasta tratare a condus la a atribui nucleonului numarul cuantic de
izospin T=1/2 cu valoarea m
T
= +1/2 pentru proton si m
T
= 1/2
pentru neutron. In acest fel nucleonul reprezinta un spinor n spat iul
izotopic. Dat ind faptul ca interact ia nucleara nu depinde de starea
nucleonului, adica de valoarea proiect iei m
T
ci numai de valoarea
vectorului izotopic rezulta ca interact ia nucleara este invarianta n
raport cu rotat ia n spat iul izotopic. Aceasta proprietate, care este
de fapt o alta exprimare a independent ei de sarcina a fort elor nucleare,
este cunoscuta n literatura de specialitate ca invariant a izotopica.
Ulterior formalismul spinului izotopic a fost extins si
pentru particule elementare. Astfel mezonii

,
0
sunt
considerat i ca trei st ari, de sarcin a diferit a ale mezonului
c aruia i se atribuie num arul cuantic de izospin T=1 iar
mezonii
+
,
0
si

au m
T
corespunz ator +1, 0 si -1.
In mod similar mezonii K
+
si K
0
formeaz a un dublet izo-
topic cu T=1/2 si m
T
= 1/2 pentru K
+
si m
T
= 1/2
pentru K
0
. Exist a deasemeni particule elementare cu spinul
izotopic T > 1. O astfel de particul a este rezonant a
33
care are spinul izotopic egal cu 3/2 form and un cuadruplet
n spat iul izotopic, cu patru st ari
++
,
+
,
0
si

av and
proiect iile m
T
respectiv, egale cu 3/2, 1/2, -1/2 si -3/2
Conceptul de spin izotopic se generalizeaza si pentru nucleul atomic
pentru care sunt adevarate relat iile:
m
T
=
Z N
2
; T

Z N
2

(2.29)
Studiul nucleelor usoare, pentru care interact ia electromagnetica este
semnicativa si ca atare invariant a izotopica se verica experimental,
arata ca starile fundamentale ale nucleelor sunt caracterizate de valoa-
rea minima a numarului cuantic de izospin denit de relat ia (2.29) si
deci:
T =

Z N
2

2Z A
2

(2.30)
162
bf
Figura 2.3
Schema de nivele pentru nucleele oglinda
7
3
Li si
7
4
Be
Astfel, pentru izotopul
7
4
Be numarul cuantic de izospin are valoarea
T=1/2 cu (2T+1)=2 valori (proiect ii) posibile. Prin urmare trebuie
sa existe un nucleu cu proprietat i asemanatoare; acesta este nucleul
7
3
Li cu m
T
= 1/2. Similitudinea acestor doua nuclee, numite nuclee
oglinda, se reecta si n schema lor de nivele dupa cum se poate
constata n gura 2.3. Din gura se constata ca spinii si paritat ile ca
si energiile nivelelor celor doua nuclee sunt practic egale. Precizam ca
energiile nucleului
7
4
Be sunt deplasate cu energia:
E 1.44
Z 1
R
(m
n
m
p
)c
2
(2.31)
fat a de energiile nivelelor nucleului de
7
3
Li. Relat ia (2.31) rezulta ime-
diat din relat ia (2.26). Astfel de dublet i sau multiplet i de izospin
se constata experimental pentru majoritatea nucleelor usoare oglinda
ceea ce este o dovada a faptului ca are loc invariant a izotopica. Sa
precizam cu acest prilej ca nucleele oglinda sunt nucleele pentru care
toate legaturile de tip p-p se schimban legaturi n-nn timp ce numarul
legaturilor de tip n-p ramane neschimbat; din denit ie rezulta ca nu-
cleele oglinda sunt nuclee izobare.
In procesele de interact ie dintre particulele elementare sau dintre nu-
cleele usoare (pentru care interact iile electromagnetice sunt neglijabile)
163
invariant a izotopica implica legea conservarii spinului izotopic, lege ce
implica o serie de restrict ii n desfasurarea proceselor respective.
In consecint a, nucleonii, nucleele si particulele elementare sunt carac-
terizate si prin numarul cuantic de izospin T. In cazul nucleonilor sau
particulelor cu T=1/2, prin analogie cu tratarea particulelor de spin
I=1/2, se introduce operatorul spinului izotopic prin relat ia:

T =
1
2
(2.32)
Se constata ca operatorul este corelat cu izospinul T la fel cum
operatorul Pauli este corelat cu operatorul de spin. Ca si n cazul
operatorului se introduc si pentru operatorul matricele
x
,
y
si
z
denite astfel:

x
=
_
0 1
1 0
_
;
y
=
_
0 i
i 0
_
;
z
=
_
1 0
0 1
_
(2.33)
5. Dependent a de spin a fort elor nucleare. Similitudinea dintre
interact iile n-p, p-p si n-n ridica nsa problema de a se stabili de ce
sistemul n-p formeaza o stare legata - deuteronul - pe cand sistemele
n-n si p-p nu realizeaza asemenea stari legate. Aceasta situat ie s-a
rezolvat facandu-se remarca ca fort ele nucleare sunt independente de
sarcina dar depind de starea de spin a nucleonilor sau a particulelor
elementare. De aici si formularea de la punctul precedent conform
careia independent a de sarcina are loc pentru parteneri de interact ie
care se aan stari spat iale si de spin identice. Intr-adevar sistemele n-
n si p-p, ind formate din nucleoni identici n starea s (l=0), conform
principiului Pauli se pot gasi numai n starea singlet (I=0). Faptul
ca aceste sisteme nu formeaza stari legate conduce la ideea ca fort ele
nucleare sunt mai slabe n starea singlet decat n starea triplet (I=1).
Acest fapt este conrmat de faptul ca nucleul atomului de deuteriu
prezinta stare legata numai daca spinii protonului si neutronului sunt
orientat i paralel (gura 2.4a). Sa observam ca momentul cinetic total
al deuteronului I este format din spinul protonului, neutronului si din
momentul orbital L, ce caracterizeaza miscarea lor relativa, n acord
cu relat ia:

I =

S +

L ;

S =

S
p
+

S
n
(2.34)
In cazul din gura 2.4a momentul orbital L este zero adica deuteronul
se aa n starea s (L=0). Avand n vedere conservarea paritat ii cat si
164
Figura 2.4
Spinii protonului si neutronului sunt orientat i paralel
a)L=0; b) L=2
relat ia vectoriala (2.34) valoarea I=1 se poate realiza si pentru L=2
conform cuplajului ilustrat n gura 2.4b.
Dependent a fort elor nucleare de spin este demonstrata si de efectul
compensat iei spinilor la nucleele par-pare ca si n marea lor stabilitate
n comparat ie cu nucleele vecine impar-impare. Sa precizam si faptul
ca experient ele demprastiere, efectuate cu fascicule polarizate pe t inte
polarizate sau nu, au conrmat pe deplin dependent a fort elor nucleare
de spin cat si dependent a acestor fort e de orientarea spinului fat a
de direct ia momentului orbital, deci dependent a fort elor nucleare de
interact ia spin orbita.
6. Fort ele nucleare sunt necentrale. Doua argumente simple con-
rma imediat aceasta proprietate. Astfel, se stie ca momentul mag-
netic dipolar al deuteronului este egal cu 0.8574
N
. Daca deuteronul
ar descris numai de cuplajul ilustrat n gura 2.4a atunci momentul
deuteronului n starea s (L=0) ar dat de momentele magnetice ale
protonului si neutronului:

d
(S) =
p
+
n
= 0.87963
N
(2.35)
In relat ia (2.35) pentru
p
si
n
s-au folosit valorile din relat ia (1.208).
Relat ia (2.35) arata cantre valoarea aceasta si valoarea experimentala
165

d
exista diferent a:

d
(S)
d
= 0.02221
N
(2.36)
Aceasta mica diferent a arata ca desi deuteronul se aa n starea fun-
damentala cu precadere n starea s (L=0) el cont ine, cu o pondere
mica, si starea d (L=2). Aceasta armat ie este sust inuta si de faptul
ca deuteronul are un moment cuadrupolar diferit de zero si egal cu:
Q
0
= 0.282 F
2
= 2.82 mb (2.37)
Daca deuteronul s-ar aat numai n starea s (L=0), care prezinta
simetrie sferica, momentul sau cuadrupolar ar fost zero (paragraful
1.8). Asadar relat iile (2.36) si (2.37) conrma faptul ca deuteronul, n
starea fundamentala, este o superpozit ie de stari s si d n care starea
d are o pondere mica de aproximativ 6.7 %. Din aceste fapte experi-
mentale rezulta ca fort ele nucleare cont in si o componenta necentrala.
Fort ele necentrale care conduc la existent a momentului cuadrupolar al
deuteronului se numesc fort e tensoriale (a se vedea paragraful 2.2).
In subcapitolul urmator vom arata ca aceste fort e sunt ntr-adevar
responsabile de existent a momentului cuadrupolar pentru deuteron.
2.2 Operatorul energiei potent iale V pentru interact ia
nucleon-nucleon
Rezumand proprietat ile fort elor nucleare trecute n revista n subcapitolul
precedent rezulta ca operatorul energiei potent iale de interact ie nucleon-
nucleon trebuie sa depinda de coordonatele spat iale ale nucleonilor r
1
si r
2
,
de operatorii Pauli pentru spinii nucleonilor, de operatorii similari
1
si
2
pentru izospinul nucleonilor cat si de vitezele v
1
si v
2
(sau impulsurile p
1
si
p
2
) ale nucleonilor:
V = V (r
1
, r
2
,
1
,
2
,
1
,
2
, p
1
, p
2
) (2.38)
Pentru a deni dependent a explicita a operatorului V de m arimile pre-
cizate n (2.38) pornim de la condit ia ca acesta trebuie sa e invariant la
operat ia de translat ie, de rotat ie, la inversia spat iala si temporala. Invariant a
la translat ie implica condit ia ca operatorul V sa depinda de:
r = r
1
r
2
; p = p
1
p
2
(2.39)
166
si deci V devine:
V = V (r,
1
,
2
,
1
,
2
, p) (2.40)
Deoarece vitezele nucleonilor din nucleu sunt mici (v/c=0.1) inuent a aces-
tora n valoarea energiei potent iale poate , n prima aproximat ie, neglijata.
In acest caz se spune ca fort ele nucleare sunt statice iar operatorul V
corespunzator acestor fort e este de forma:
V = V (r,
1
,
2
,
1
,
2
) (2.41)
a) Cazul fort elor centrale.
Daca operatorul V din relat ia precedenta depinde numai de modulul
vectorului r =[ r [ atunci operatorul V corespunde fort elor centrale:
V = V (r,
1
,
2
,
1
,
2
) (2.42)
In continuare ne propunem sa denim forma explicita, cea mai gene-
rala, a potent ialului central denit n relat ia (2.42).
In ipoteza ca fort ele nucleare nu depind de spin si de izospin, potent ialul
central va o funct ie de r, V
1
(r), funct ie care respecta toate invariant ele
precizate mai sus. Dependent a de spin a fort elor nucleare si deci a o-
peratorului V se poate obt ine observand ca potent ialul V (r,
1
,
2
) se
poate scrie sub forma unui produs al funct iilor V
2
(r) si (
1
,
2
), n
care funct ia (
1
,
2
) trebuie denita astfel ncat sa respecte toate
legile de invariant a precizate mai sus. Pentru a deni aceasta funct ie
sa observam ca operatorii
1
si
2
luat i separat nu sunt invariant i
la rotat ie nsa produsul lor ndeplineste aceasta condit ie. Rezulta ca
operatorul V
2
(r)
1

2
este invariant atat la rotat ie cat si la inversia
spat iala si temporala si ca atare acest operator corespunde fort elor
centrale dependente de spin. Deoarece:

2
=
_
1 pentru S = 1
3 pentru S = 0
(2.43)
rezulta ca potent ialul V
1
(r) + V
2
(r)
1

2
este un potent ial central de
forma:
V =
_
V
1
(r) +V
2
(r) pentru S = 1
V
1
(r) 3V
2
(r) pentru S = 0
(2.44)
Aceasta relat ie arata ca fort ele nucleare sunt mai slaben starea singlet
decat n starea triplet si ca atare nu pot forma stari legate n starea
singlet ntre doi nucleoni.
167
Sa precizam faptul ca relat ia V
2

2
reprezinta o forma generala a
operatorului energiei potent iale corespunzator fort elor centrale depen-
dente de spin. Aceasta armat ie rezulta din faptul ca orice funct ie de
forma (
1

2
)
n
, care respecta de asemenea toate legile de invariant a,
se poate scrie n funct ie de
1

2
:
(
1

2
)
n
= f(
1
,
2
) (2.45)
In particular aceasta relat ie se demonstreaza imediat pentru cazul
n=2:
(
1

2
)
2
= (
1x

2x
+
1y

2y
+
1z

2z
)
2
= 3 2
1

2
(2.46)
In obt inea relat iei (2.46) s-au folosit relat iile:

2
x
=
2
y
=
2
z
= 1 (2.47)

z
= i
x
=
z

x
= i
y
=
x

y
= i
z
=
y

x
Procedand n mod similar si pentru dependent a fort elor nucleare de
izospinul nucleonilor, rezulta ca forma cea mai general a a operatorului
energiei potent iale corespunzator fort elor centrale este urmatoarea:
V = V
1
(r) +V
2
(r)
1

2
+V
3
(r)
1

2
+V
4
(r)(
1

2
) (
1

2
) (2.48)
In aceasta expresie s-a introdus si termenul V
4
(r)(
1

2
) (
1

2
) care re-
specta de asemenea toate legile de invariant a. Din punct de vedere zic
operatorul
1

2
corespunde schimbarii variabilelor de spinntre cei doi
nucleoni aat i n interact ie, operatorul
1

2
corespunde schimbarii co-
ordonatelor spat iale si de spin ntre cei doi nucleoni iar operatorul
(
1

2
) (
1

2
) corespunde schimbarii coordonatelor spat iale ntre nu-
cleoni. Proprietat ile precizate reecta caracterul de schimb al fort elor
nucleare, caracter reectat n operatorul energiei potent iale V.
Armat iile de mai sus reect a faptul c a proprietatea de
saturat ie a fort elor nucleare s-a explicat init ial prin carac-
terul de schimb al fort elor nucleare, adic a prin faptul c a
aceste fort e apar ntre doi nucleoni grat ie schimbului unei
a treia particule. Dac a starea de interact ie dintre doi nu-
cleoni depinde de coordonatele spat iale r
1
si r
2
si de cele de
spin S
1
si S
2
atunci acest schimb se poate realiza pe trei c ai
diferite:
168
a) Nucleonii pot schimbantre ei numai coordonatele spat iale.
Dac a (r
1
, r
2
, s
1
, s
2
) este funct ia sistemului de doi nu-
cleoni n interact ie si

P
M
este operatorul corespunz ator
acestui schimb, are loc relat ia:

P
M
(r
1
, r
2
, S
1
, S
2
) = (r
2
, r
1
, S
1
, S
2
) (2.49)
Fort ele corespunz atoare acestui schimb se numesc fort e
Majorama.
b) Nucleonii pot schimba ntre ei numai variabilele de spin:

P
B
(r
1
, r
2
, S
1
, S
2
) = (r
1
, r
2
, S
2
, S
1
) (2.50)
n care

P
B
este operatorul care realizeaz a acest schimb.
Fort ele corespunz atoare acestui schimb se numesc fort e
Bartlett.
c) Nucleonii schimb a ntre ei at at coordonatele spat iale c at
si cele de spin:

P
H
(r
1
, r
2
, S
1
, S
2
) = (r
2
, r
1
, S
2
, S
1
) (2.51)
n care

P
H
este operatorul care realizeaz a acest schimb
iar fort ele corespunz atoare se numesc fort e Heisenberg.
Deoarece r = r
1
r
2
, schimbarea variabilelor r
1
si r
2
transform a vectorul r n r, asa nc at operatorul

P
M
este
de fapt operatorul inversiei spat iale

P denit n paragraful
1.6. Rapid se deduce si operatorul

P
B
; pentru aceasta s a
preciz am faptul c a funct ia de und a a doi nucleoni pentru
coordonatele de spin este simetric a pentru valoarea S=1 si
antisimetric a pentru valoarea S=0. Tin and cont de relat ia
(2.43) si de relat ia evident a:

P
B
(r
1
, r
2
, S
1
, S
2
) =
= (r
1
, r
2
, S
2
, S
1
) =
_
(r
1
, r
2
, S
1
, S
2
) pentru S = 1
(r
1
, r
2
, S
1
, S
2
) pentru S = 0
(2.52)
rezult a c a operatorul

P
B
este de forma:

P
B
=
1
2
(1 +
1

2
) (2.53)
169
De aici si expresia c a operatorul
1

2
, av andu-se n vedere
de fapt expresia operatorului

P
B
, realizeaz a schimbarea vari-
abilelor de spin ntre nucleonii care interact ioneaz a. In mod
similar, operatorul:

P
H
=
1
2
(1 +
1

2
) (2.54)
realizeaz a schimbarea variabilelor de spin izotopic ntre nu-
cleoni si, n particular, schimb a protonul n neutron si in-
vers. Prin aceast a permutare se schimb a at at coordonatele
spat iale c at si cele de spin ale nucleonilor si ca atare ope-
ratorul

P
H
din (2.54) este operatorul corespunz ator fort elor
Heisenberg. In consecint a operatorul
1

2
(de fapt opera-
torul

P
H
) realizeaz a schimbarea simultan a at at a coordo-
natelor spat iale c at si a celor de spin, pe c and operatorul
(
1

2
) (
1

2
) schimb a numai coordonatele spat iale si este
operatorul corespunz ator fort elor de tip Majorana. Fort ele
n care nu se realizeaz a niciun schimb se numesc uneori fort e
Wigner
b) Cazul fort elor tensoriale. In cazul fort elor statice trebuie sa denim
partea necentrala a energiei potent iale:
V = V (r,
1
,
2
,
1
,
2
) (2.55)
adica dependent a operatorului V de unghiurile (, ) ale vectorului r
caci dependent a de modulul r =[ r [ este inclusa n potent ialul cen-
tral. Deoarece se considera ca fort ele nucleare au simetrie azimutala
rezulta ca trebuie sa denim dependent a operatorului V de unghiul
dintre vectorul r si axa Oz. Deoarece spinii nucleonilor sunt orientat i
pe directt ia axei de cuanticare (ntr-un sens saun celalalt) rezulta ca
trebuie sa denim dependent a operatorului V de unghiul dintre vec-
torul r si spinii nucleonilor n interact ie. In acord cu aceast a observat ie
rezulta ca operatorul V trebuie sa depinda de orientarea reciproca a
lui r si
1
sau
2
si deci trebuie sa cont ina operatori de forma
1
r,

2
r,
1
r,
2
r sau combinat iile acestora. Operatorul
1
r, de ex-
emplu, este un pseudoscalar (paragraful 1.6) ind invariant la operat ia
de rotat ie dar nu si la inversia spat iala. Toate condit iile de invariant a
sunt nsa respectate de operatorii:
(
1
r) (
2
r) ; (
1
r) (
2
r) (2.56)
170
Sa observam nsa ca operatorul (
1
r) (
2
r) nu este distinct de
operatorii (
1
r) (
2
r) si de
1

2
. Intr-adevar, folosind relat iile (2.47)
ca si denit ia produsului vectorial:
r =

i(z
y
y
z
) +

j(x
z
z
x
) +

k(y
x
x
y
)
n care

i,

j si

k sunt versorii direct iilor x, y si z, se demonstreaza
imediat relat ia:
(
1
r) (
2
r) = r
2
(
1

2
) (
1
r) (
2
r) (2.57)
Din cele de mai sus rezulta ca operatorul tensorial se construieste din
operatorul (
1
r) (
2
r). Inainte de a deni forma nala a operatorului
corespunzator fort elor tensoriale sa calculam valoarea medie a opera-
torului (
1
r) (
2
r). Se obt ine:
< (
1
r) (
2
r) >=< x
2

1x

2x
+y
2

1y

2y
+z
2

1z

2z
+xy
1x

2y
+. . .
termeni similari . . . + >=
1
3
< r
2
><
1

2
> (2.58)
n care
1

2
exprima operatorul corespunzator fort elor centrale con-
form relat iei (2.48). Pentru ca n operatorul fort elor tensoriale sa in-
cludem numai partea necentrala este necesar sa denim operatorul
fort elor tensoriale S
12
astfel ncat media acestuia pe toate direct iile
posibile sa e zero. Avand n vedere relat ia (2.58) rezulta ca aceasta
condit ie este ndeplinita de operatorul:
S
12
=
3(
1
r) (
2
r)
r
2

1

2
; < S
12
>= 0 (2.59)
Deoarece orice funct ie S
n
12
se poate expriman funct ie de S
12
rezulta ca
relat ia (2.59) este generala; asadar operatorul V corespunzator numai
componentei tensoriale se poate exprima prin relat ia:
V
T
= V
5
(r)S
12
(2.60)
n care V
5
t ine cont de faptul ca fort ele tensoriale pot diferite pentru
diferite valori r.
In continuare vom arata ca operatorul V
T
din relat ia (2.60) conduce
la existent a momentului cuadrupolar n cazul deuteronului. Pentru
aceasta sa analizam expresia (2.60) pentru starea singlet (S=0) si pen-
tru starea triplet (S=1).
171
Figura 2.5
Spinii protonului si neutronului sunt orientat i pe direct ia axei
Oz; se realizeaza starea triplet
i) Cazul singlet. In acest caz:

S =
1
2
(
1
+
2
) = 0 (2.61)
de unde rezulta:

1
=
2
= (2.62)
Cu aceasta condit ie operatorul S
12
din (2.59) devine:
S
12
=
3
r
2
(r)
2
+
2
(2.63)
Deoarece:
(r)
2
= x
2

2
x
+y
2

2
y
+z
2

2
z
+
+xy(
x

y
+
y

x
) +yz(
y

z
+
z

y
) +xz(
z

x
+
x

z
) = r
2
(2.64)
rezulta:
S
12
= 0 (2.65)
caci
2
= 3. Asadar n starea singlet fort ele tensoriale sunt zero.
De aici concluzia ca fort ele nucleare sunt esent ialmente centrale
n starea singlet.
172
ii) Cazul starii triplet.
Fie situat ia din gura 2.5 n care spinii protonului si neutronului
sunt paraleli ntre ei si orientat i pe direct ia axei Oz. Denim prin
unghiul dintre vectorul r, ce uneste cei doi nucleoni, si direct ia
axei Oz sau, ceea ce este acelasi lucru, direct ia spinilor. In acest
caz S
12
din (2.59) devine:
S
12
=
1

2
(3 cos
2
1) (2.66)
si deci:
V
T
= V
5
(r)
1

2
(3 cos
2
1) (2.67)
Fort a generata de operatorul energiei tensoriale este denita de
relat ia:
F
T
= gradV
T
(r) (2.68)
n care gradientul are, reamintim, urmatoarele componente:
grad
r
=

r
; grad

=
1
r

; grad

=
1
r sin

(2.69)
Din relat iile (2.68) si (2.69) rezulta ca componenta fort ei F
T
generata de operatorul V
T
n direct ia cresterii unghiului va :
F
T
=
6
r
V
5
(r) cos sin (2.70)
Aceasta fort a este zero pentru unghiurile = 0 sau = /2.
Pentru o valoare diferita de aceste valori fort a tensoriala este
atractiva daca V
5
(r) este negativ; n acest caz fort a atractiva F
T
tinde sa orienteze vectorul r pe direct ia axei Oz (gura 2.6a). In
cazul n care potent ialul tensorial este pozitiv, fort a tensoriala
este repulsiva si ca atare tinde sa ndeparteze vectorul r de axa
Oz pana ce se realizeaza situat ia din gura 2.6b. Este de remar-
cat faptul ca n ambele situat ii se distruge simetria spat iala atat
a sarcinii electrice cat si a masei nucleare. In cazul din gura
2.6a fort a tensoriala atractiva genereaza alungirea sistemului
n-p, deuteronul, de-a lungul axei Oz (gura 2.6c) iar n cazul din
gura 2.6b fort a tensoriala va genera turtirea sistemului n-p
fat a de axa Oz (gura 2.6d). Deoarece momentul cuadrupolar al
deuteronului este pozitiv, adica corespunde unei forme prolate
ca cea din gura 2.6c, rezulta ca V
T
(r) este negativ si deci fort ele
tensoriale sunt atractive.
173
Figura 2.6
Figura 2.7
174
In gura 2.7a, ca si n gura 2.7b, este redat un e-
xemplu clasic de fort e tensoriale; cazul a doi magnet i
cu dipolii magnetici
1
si
2
care se pot atrage (gura
2.7a) sau respinge (gura 2.7b). Energia de interact ie
dintre acesti dipoli se exprim a prin relat ia:
E
12
=
1
r
3
(
1

3
r
2
(
1
r)(
2
r))
S a constat am analogia ntre gurile 2.6c, 2.6d si gurile
2.7a si 2.7b ca si analogia acestei expresii cu energia
tensorial a exprimat a de relat ia (2.60)
Din cele expuse mai sus a rezultat ca fort ele tensoriale sunt atrac-
tive ca urmare a faptului ca momentul cuadrupolar al deuteronului
este pozitiv. In mod resc apare ntrebarea: cum se explic a existent a
nucleelor cu moment cuadrupolar negativ daca fort ele nucleare ten-
soriale genereaza moment cuadrupolar pozitiv? Raspunsul la aceasta
ntrebare rezulta imediat daca facem observat ia ca deuteronul se aa
n starea fundamentala esent ialmente n starea s (L=0) (6.7% se aa
n starea d) care are simetrie sferica. Tocmai datorita fort elor tenso-
riale deuteronul se deformeaza put in capatand o form a prolate. Daca
deuteronul sau alt nucleu s-ar gasit n starea fundamentala ntr-o
stare cu L ,= 0 atunci nucleul repectiv ar fost deformat de la sine
fara intervent ia fort elor nucleare tensoriale. Astfel daca am admite
ca fort ele nucleare sunt centrale iar un nucleu ar avut n starea
fundamentala o stare pura d (L=2) atunci acest nucleu ar avut o
forma denita, n esent a, de factorul sin
4
adica ar avut forma unui
geoid ceea ce corespunde unui moment cuadrupolar negativ. Existent a
fort elor tensoriale n cazul acestui nucleu ar dus la micsorarea mo-
mentului cuadrupolar negativ; nucleul ar devenit mai sferic sau chiar
cu o deformare de tip prolate. De fapt tocmai acest aspect explica de
ce nucleele cu moment cuadrupolar negativ sunt mai put in deformate
(Q < 0 este mai mic n valoare absoluta) n comparat ie cu nucleele cu
deformare pozitiva, de tip prolate (gura 1.50). Din aceasta discut ie
ret inem ideea ca numai deformarea unui nucleu aat esent ialmente n
starea s (a aa cum este deuteronul) constituie o dovada elocventa a
caracterului tensorial al fort elor nucleare.
In sfarsit sa precizam si faptul ca daca consideram si caracterul de
schimb al fort elor tensoriale trebuie sa consideram n operatorul V si
un termen de forma
1

2
S
12
, termen modulat de o dependent a radiala
175
V
6
(r). Cu aceasta observat ie rezulta ca operatorul energiei potent iale,
corespunzator fort elor tensoriale, este de forma:
V
T
(r) = V
5
(r)S
12
+V
6
(r)(
1

2
)S
12
(2.71)
c) Cazul fort elor dependente de viteza.
Deuteronul poate n totalitate descris de suma operatorilor V din
relat iile (2.48) si (2.71) care corespund fort elor centrale si tensori-
ale. Aceasta se explica prin aceea ca viteza protonului si neutronu-
lui n deuteron este mica n comparat ie cu viteza luminii si ca atare
dependent a operatorului V de viteza (sau de impuls) poate , n prima
aproximat ie, neglijata. Procesele de mprastiere nucleon-nucleon, n
special pentru energii incidente mari, cat si fenomenul de polarizare
pot explicate numai prin introducerea dependent ei operatorului V
de vitezele (impulsurile) nucleonilor. Invariant a Galileana, dupa cum
s-a mai precizat (relat ia 2.39) impune condit ia ca V sa depinda de
vectorul p = p
1
p
2
. Dependent a de vectorul p a fort elor nucle-
are nseamna dependent a explicita de p sau de combinat ii de forma

l = r p , r p , p ,

l

S, sau puteri ale lor. Dintre acesti operatori

numai operatorul (r p)

S respecta toate legile de invariant a ca si
operatorul l
2
. Fort ele corespunzatoare operatorului (r p)

S =

l

S
se numesc fort e de tip spin-orbita si corespund operatorului:
V
sl
(r) = V
7
(r)

S (2.72)
Sa observam ca, deoarece

S =
1
2
(
1
+
2
) potent ialul spin-orbita poate
scris sub forma:

S =
1
2
((r
1
r
2
) ( p
1
p
2
)) (
1
+
2
) (2.73)
si este un potent ial simetric fat a de permutarea tuturor coordonatelor
celor doi nucleoni.
Dependent a de interact ia spin-orbita a fort elor nucleare poate ilus-
trata calitativ pentru procesul de mprastiere a unui fascicul de nucle-
oni total polarizat i pe t inte (nuclee) fara spin; de exemplumprastierea
protonilor total polarizat i pe nuclee de
4
He sau
12
C. Considerand ca
fort ele nucleare sunt atractive rezulta ca traiectoriile protonilor de tip
1 respectiv de tip 2 vor cele din gura 2.8a. Deoarece pro-
tonii sunt total polarizat i, rezulta ca n cazul protonilor de tip 1
mprastiat i de nucleele
12
C spinul lor si va pastra orientarea init iala
176
Figura 2.8
Imprastierea protonilor total polarizat i pe nuclee de
12
C.
Asimetria stanga-dreapta n procesul de mprastiere arata
dependent a fort elor nucleare de interact ia spin-orbita
177
(nspre cititor - n sus - n cazul din gura 2.8b) iar momentul lor or-
bital va dirijat n jos; n mod similar protonii de tip 2 vor avea
spinul si momentul orbital dirijate n sus (gura 2.8b). daca fort ele
nucleare nu depind de orientarea reciproca a spinului

S si a momentu-
lui cinetic orbital

l, deci nu depind de interact ia spin-orbita, rezulta ca

numarul protonilor mprastiat i la stanga si, respectiv, la dreapta
este egal. In cazul n care fort ele nucleare depind de interact ia

S

l
atunci apare o asimetrie stanga-dreapta n sensul ca numarul pro-
tonilor mprastiat i la stanga difera de numarul protonilor mprastiat i
la dreapta (gura 2.8a). Toate experient ele efectuate cu protoni (nu-
cleoni) polarizat i pe t inte nepolarizate ca si cele de mprastiere a
nucleonilor nepolarizat i pe t inte polarizate prezinta asimetrie stanga-
dreapta care constituie o dovada convingatoare ca fort ele nucleare de-
pind de interact ia spin-orbita. Modelul paturilor nucleare, dezvoltat
ulterior acestor experient e (capitolul 3) necesita de asemenea un cuplaj
spin-orbita pentru a putea explica proprietat ile nucleelor. Toate aceste
argumente pledeaza pentru dependent a fort elor nucleare de interact ia
spin-orbita si deci, dependent a acestora de vitezele (impulsurile) nu-
cleonilor n acord cu relat ia (2.72). Sa observam ca si potent ialul
spin-orbita de ordinul doi denit de relat ia:
V
sl(2)
= V
B
(r)((
ij
+
1

2
)l
2
(

S)
2
) (2.74)
ndeplineste, de asemenea, toate condit iile de invariant a impuse ope-
ratorului V. In consecint a, forma generala a potent ialului spin-orbita
este urmatoarea:
V
so
= V
7
(r)

S +V
B
(r)((
ij
+
1

2
)l
2
(

S)
2
) (2.75)
cu:

ij
=
_
1 pentru nucleoni identici
0 pentru nucleoni diferit i
(2.76)
In consecint a, forma cea mai generala a operatorului energiei potent iale
a doi nucleoni aat i n interact ie, n funct ie de coordonatele spat iale, de
spin, de izospin si de vitezele nucleonilor, n acord cu relat iile (2.48), (2.71)
si (2.75), este urmatoarea:
V = V
1
(r) +V
2
(r)
1

2
+V
3
(r)
1

2
+V
4
(r)(
1

2
)(
1

2
) +V
5
(r)S
12
+
+V
6
(r)(
1

2
)S
12
+V
7
(r)

S +V
8
(r)((
ij
+
1

2
)l
2
(

S)
2
) (2.77)
178
n care V
i
(r) (i=1, 2, ..., 8) exprima dependent a radiala a diferit ilor termeni
din relat ia (2.77).
Determinarea concreta a dependent ei radiale rezulta din experient ele de
mprastiere nucleon-nucleon. Practic se procedeaza astfel: se postuleaza
pentru V
i
(r) o anumita dependent a radiala dependenta de unul sau mai
mult i parametri; se rezolva apoi ecuat ia Schr odinger pentru procesul de
mprastiere studiat n scopul de a determina parametri dependent ei postu-
late prin compararea rezultatelor teoretice cu cele experimentale corespun-
zatoare. Daca acordul dintre teorie si experiment este bun se considera ca
parametrizarea postulata este corecta. Desigur dependent a radiala cea mai
simpla pentru funct iile V
i
(r) este o groapa de potent ial dreptunghiulara ca
cea din gura 2.2 denita prin relat ia:
V (r) =
_
V
0
pentru r R
0 pentru r > R
(2.78)
O dependent a ceva mai realista o constituie o groapa de potent ial exponent iala
denita astfel:
V (r) = V
0
e

r
R
(2.79)
reprezentaa n gura 2.9a. Aceasta dependent a radiala prezinta o scadere
prea lenta cu vriabila r. Potent ialul:
V (r) = V
0
e

r
R
r
R
(2.80)
numit si potent ial mezonic Yukawa scade foarte rapid cu distant a dar
este prea puternic atractiv pentru valori r mici. Acest neajuns este part ial
nlaturat printr-un potent ial de forma gaussiana denit de relat ia:
V (r) = V
0
e

r
2
R
2
(2.81)
reprodus n gura 2.9c. Experient ele de mprastiere la energii mari (a se
vedea paragraful urmator) pledeaza pentru un potent ial puternic repulsiv
pentru distant e mai mici decat o distant a critica r
c
. Un astfel de potent ial
este cel denit de Hamada-Johnson prin relat ia:
V =
_
V
0
f(r, R) pentru r > r
c
+ pentru r r
c
(2.82)
n care f(r, R) poate una din funct iile denite de relat iile (2.79) (2.81)
iar r
c
= 0.48 F. Precizam faptul ca n relat iile de mai sus R reprezinta raza
179
Figura 2.9
Diferite posibilitat i pentru dependent a radiala a potent ialului V
de variabila r. a) Potent ial exponent ial; b) Potent ial Yukawa; c)
Potent ial gaussian; d) Potent ial Hamada-Johnson
de act iune a fort elor nucleare. Sa ment ionam si faptul ca se poate demon-
stra ca n cazul n care fort ele nucleare nu depind de viteze (cazul static)
si se cunosc toate sect iunile diferent iale pentru toate energiile posibile cat
si dependent a cu energia a sect iunilor integrate se poate determina univoc
dependent a de r a potent ialului V(r). Fireste, desi exista un material ex-
perimental bogat, suntemnca departe de a satisface dezideratul de mai sus
si de aici si necesitatea de a introduce diferite dependent e ipotetice pentru
V(r) ca cele din relat iile de mai sus.
Referitor la operatorul energiei potent iale V din (2.77) se impun urma-
toarele precizari:
In primul rand sa subliniem faptul ca toate cercetarile experimentale si
teoretice privitoare la interact ia nucleon-nucleon au condus la necesi-
tatea introducerii n operatorul de interact ie V a tuturor termenilor
denit i de relat ia (2.77) ceea ce arata ca fort ele nucleare auntr-adevar
proprietat ile implicate de termenii respectivi.
In al doilea rand sa precizam ideea ca sistemul legat n-p (deuteronul)
180
ca si experient ele de mprastiere nucleon-nucleon la energii incidente
mici pot descrise satisfacator de un potent ial de forma unei gropi
dreptunghiulare de potent ial (relat ia 2.78). Cu cresterea energiei in-
cidente pana la cateva sute de MeV se constata ca potent ialele de-
nite de relat iile (2.79)(2.81) sunt mai adecvate pentru descrierea
experient elor de mprastiere nucleon-nucleon. Pentru energii mai mari
de 300-400 MeV potent ialul denit n relat ia (2.82) devine mai adecvat
iar pentru energii si mai mari (peste 13 GeV) se constata dicultat i
n interpretarea experient elor de mprastiere nucleon-nucleon, indife-
rent de dependent a radiala folosita pentru potent ialul de interact ie.
Aceste constatari practice pot explicate astfel:
a) La energii mici unda asociata nucleonului proiectil este mare si ca atare
nu simte forma concreta a potent ialului ci numai taria (valoarea
V R
2
) acestuia. Ca urmare si potent ialul de forma unei gropi drep-
tunghiulare, desi evident nerealist, poate folosit cu succes. Cu
cresterea energiei incidente lungimea de unda asociata proiectilului
devine tot mai mica si ca atare devine sensibila la forma potent ialului;
din acest motiv groapa de potent ial cu peret ii rotunjit i (expresiile
(2.79)(2.81) descrie mai del datele experimentale.
b) Cu cresterea n continuare a energiei proiectilului, potent ialele precizate
mai sus devin neadecvate din urmatoarele motive:
- efectele relativiste devin importante iar potent ialul din (2.77) a fost
denit nerelativist.
- lungimea de inda a proiectilului devine atat de mica ( 1 F pentru
energii de 300 400 MeV) ncat simte structura nucleonilor
daca aceasta exista. Este evident ca potent ialul din (2.77) n-a
fost construit nici pentru aceasta situat ie. Sa remarc am cu acest
prilej ideea ca o modalitate de a evita structura posibila a nucle-
onilor constan introducerea potent ialului denit de relat ia (2.82)
n care parametrul r
c
t ine cont global de aceasta structura. Pe
de alta parte introducerea unui potent ial puternic repulsiv pen-
tru r r
c
poate constitui si o dovada a caracterului de saturat ie
al fort elor nucleare. In etapa actuala este greu de precizat daca
potent ialul din (2.82) exprima caracterul de saturat ie al fort elor
nucleare sau este o simpla modalitate de a se evita structura
nucleonilor. Cercetarile conduc la ideea ca ambele ipoteze sunt
adevarate. Oricum, cert este faptul ca pentru energii destul de
181
mari, pentru care efectele relativiste nu sunt nca deosebit de im-
portante, potent ialul din relat ia (2.82) descrie corect experient ele
de mprastiere nucleon-nucleon si ca atare, din punct de vedere
formal, este considerat corect.
In continuare se pune problema ca potent ialul fenomenologic denit
de relat ia (2.77) sa rezulte resc din teoria fort elor nucleare; aceasta
problema va abordata n paragrafele urmatoare.
2.3 Teoria mezonica a fort elor nucleare
Astazi nu exista nca o teorie a fort elor nucleare care sa explice toate pro-
prietat ile lor cat si ale nucleonilor si celorlalte particule care interact ioneaza
tare. Unele proprietat i si procese tari au fost explicate n cadrul mecanicii
cuantice relativiste si al teoriei cuantice a campurilor dar mai raman un
numar mare de procese care nu pot explicate n cadrul acestor teorii. In
momentul de fat a ncercarile din zica de a dezvolta o teorie consistenta au
fost ncununate de succes numai n interpretarea interact iilor electromagnet-
ice iar formalismul care explica aceste fenomene se numeste electrodinami-
ca cuantica (QED - quantum electro-dynamics). In cadrul acestei teorii
interact iunea ntre doi electroni aat i la o distant a oarecare se descrie prin
faptul ca un electron emite un foton care este absorbit de celalalt electron.
Acest schimb (caracterul de schimb al fort elor electromagnetice (gura 2.10))
de cuante ale campului - fotonii - genereaza interact iunea electromagnetica
ntre cele doua particule. In timpul interact iunii energia totala a sistemu-
lui va mai mare decat energia totala init iala deoarece fotonul are energia
h. Aceasta armat ie este evidenta n cazul interact iunii dintre doi elec-
troni aat i n repaus care schimba ntre ei fotoni: e

+ . Deoarece
electronul se aa n repaus procesul de emisie sau absorbt ie de fotoni se
face fara a conserva energia cu o valoare E = h. Aceasta neconservare
a energiei totale se explica n cadrul teoriei QED prin acceptarea ideii ca
fotonii respectivi nu ndeplinesc relat ia relativista:
E
2
= p
2
c
2
+m
2
c
4
(2.83)
pentru m=0. Particulele, cu sau fara masa de repaus, care nu respecta
relt ia (2.83) se numesc particule virtuale. Neconservarea energiei pentru
particulele virtuale poate explicata utilizand relat ia de incertitudine a lui
Heisenberg:
E t h (2.84)
182
Figura 2.10
Schimbul de fotoni virtuali ntre doi electroni aat i n interact ie
care arma, n fond, ca o neconservarea a energiei E nu poate observata
daca are loc un timp mai scurt decat t. Deci timpul maxim cat va avea
loc neconservarea energiei E este dat de relat ia:
t
h
E
=
h
h
=
1

(2.85)
Asadar fotonul virtual de energie E poate exista un timp egal cu
1

;
n acest timp fotonul, care se deplaseaza cu viteza luminii, poate ajunge la
distant a:
r
0
= ct =
c

(2.86)
Deoarece masa de repaus a fotonului este nula el poate avea o energie h
oricat de mica ( foarte mic) si n consecint a distant a r
0
poate oricat de
mare. De aici se poate trage concluzia ca fort ele electromagnetice act ioneaza
pana la innit sau, cu alte cuvinte, ca aceste fort e sunt fort e cu raza mare
de act iune.
Fireste, de-a lungul timpului s-a ncercat explicarea fort elor nucleare pe
baza unui rat ionament similar postulandu-se ideea ca fort ele nucleare sunt
generate de schimbul unei cuante a campului nuclear de masa de repaus
diferita de zero pentru a asigura caracterul de raza mica de act iune al fort elor
nucleare. Intr-adevar, daca nucleonii de masa M, schimba cuanta virtuala de
masa m, deoarece Mc
2
< Mc
2
+ mc
2
rezulta ca nedeterminarea n energie
este E > mc
2
si deci timpul corespunzator acestei nedeterminari va
t h/(mc
2
). Distant a maxima parcursa de cuanta virtuala n acest timp
va :
r
0
c
h
mc
2
=

m
(2.87)
183
Figura 2.11
Interact ia nucleara ntre nucleonii de masa M se realizeaza prin
schimbul de cuante virtuale de masa m.
n care

m
este lungimea de unda Compton pentru cuanta virtuala de masa
m. Daca m ,= 0 raza de act iune a fort elor nucleare este nita si ele se mani-
festa numai pentru distant e r < r
0
. Asadar daca cuanta virtuala ntalneste
pe distant a r < r
0
un alt nucleon este absorbita de acesta generand interact ia
tare; n caz contrar cuanta de camp este absorbita chiar de nucleonul care a
emis-o.
Care este nsa aceasta cuanta? Iata un concept care a evoluat n timp
n funct ie de cunostint ele acumulate ntr-o anumita etapa de dezvoltare.
Primele concepte au aparut n anii 30 cand erau cunoscute numai particulele
p, n si e. Faptul ca numai sistemul n-p forma un sistem legat - deuteronul -
l-a determinat pe Heisenberg sa faca ipoteza ca legatura sistemului n-p se re-
alizeaza prin intermediul unui electron virtual. In concept ia sa neutronul era
format dintr-un proton si un electron si acest electron reprezinta cuanta de
camp care asigura legatura celor doi protoni asigurand astfel stabilitatea
sistemului n-p. Regasim n aceasta ipoteza analogia cu fort ele chimice care,
n cazul moleculelor cu legaturi saturate, se realizeaza prin schimbul elec-
tronilor de valent a ntre atomii moleculei. Ideea a fost dezvoltata de Tamm
si Ivanenco (1934) care au considerat ca fort ele nucleare ntre nucleoni (deci
ntre toate perechile posibile) se realizeaza prin schimbul de electroni sau
de pozitroni si de antineutrini si de neutrini (ntre timp se descoperise si
pozitronul si se postulase existent a neutrinilor si antineutrinilor) conform
relat iilor:
p n +
+
+
e
; n p +

+
e
(2.88)
Desi ideea a fost importanta, punand bazele dezintegrarii

, autorii
nsisi au aratat ca intensitatea fort elor nucleare rezultate conform relat iei
184
(2.88) era cu 10
10
10
12
ori mai mica decat intensitatea fort elor nucleare
rezultata din analiza datelor nucleare experimentale. Fireste, si raza de
act iune a fort elor nucleare rezultata din (2.87), admit and relat ia (2.88), era
de cca. 260 ori mai mare decat cea experimentala. Pentru a realiza o raza
de act iune de cca. 1.4 F trebuia ca masa cuantei de schimb sa e egala cu
aproximativ 260 m
e
dupa cum rezulta din relat ia (2.87):
m =
h
r
0
c
2.38 10
28
Kg 260 m
e
(2.89)
Asadar cuantele de schimb trebuie sa e particule cu masa cuprinsa ntre
masa electronului si a protonului; de aici si denumirea acestor cuante -
mezoni - dat ind faptul ca mezos n limba greaca nseamna ntre,
denumire atribuita acestor cuante de Yukawa n anul 1935. Fireste cuantele
de schimb, mezonii, trebuie sa aibe pe langa masa precizata mai sus o serie
de alte proprietat i astfel ncat prin intermediul lor nucleonii sa transmita
unul altuia proprietat ile lor ca sarcina electrica, spinul, izospinul, etc., si,
evident, sa realizeze o intensitate mare a fort elor nucleare. Ca urmare a
acestor condit ii rezulta ca mezonii trebuiau sa e bozoni ncarcat i si neutri
pentru a asigura schimbul de spin si de sarcina.
Precizarile de mai sus sunt importante caci nu orice mezon cu masa
260m
e
poate cuanta a campului nuclear. Astfel, n 1937 Neddermeyer
si Andersen au descoperit n compozit ia radiat iilor cosmice o particula cu
masa de 200m
e
care a fost numita init ial mezon considerandu-se ca este
vorba de mezonii postulat i de Yukawa. Ulterior s-a stabilit ca acest mezon,
cunoscut n prezent sub denumirea de mezonul (miuon), interact ioneaza
foarte slab cu nucleonii si, n plus, spinul lui era egal cu 1/2 ind deci
fermion. Ulterior s-a descoperit existent a atat a miuonilor pozitivi cat si a
celor negativi (

) a caror dezintegrare se face dupa schema:

+
e
+
+
e
+

+
e
+

(2.90)
n care
e
este neutrinul electronic,

este neutrinul miuonic iar

e
si

sunt
antiparticulele respective (a se vedea paragraful urmator). Fara a intra n
detalii precizam ca mezonii

au practic aceleasi proprietat i ca si electronii

cu except ia faptului ca au o masa de 200 ori mai mare decat a electronilor;
din aceste motive mezonii

ca si electronii si pozitronii se clasica n

aceeasi familie, familia leptonilor (paragraful 2.4) adica familia fermionilor
usori.
Din trecerea succinta n revista a proprietat ilor miuonilor, fermioni care
interact ioneaza slab, rezulta ca acestia nu puteau cuante ale campului
185
nuclear. Abian anul 1947n compozit ia radiat iei cosmice s-au descoperit de
Powell, Ochialini, Perkins, Lattes si alt ii mezonii Yukawa numit i mezoni
. La nceput s-au descoperit mezonii

care se dezintegreaza conform

schemei:

+
+

(2.91)
In anul 1950 s-au descoperit si mezonii neutri
0
prin identicarea cuantelor
rezultate la dezintegrarea mezonilor
0
conform relat iei:

0
2 (2.92)
Experient ele care au urmat au stabilit ca mezonii sunt bozoni cu spinul
S=I=0, interact ioneaza tare si ca atare corespund proprietat ilor prezise
de Yukawa. Sa precizam si faptul ca mezonii , n lumina conceptului de
spin izotopic, sunt considerat i ca trei stari de sarcina diferita ale mezonului
caruia i se atribuie spinul izotopic T=1 iar proiect iile m
T
= +1, 0, 1
corespund, respectiv, mezonilor
+
,
0
si

.
Descoperirea mezonilor n anii 50, cu proprietat ile prezise nca n anul
1935 a constituit o stralucita conrmare a teoriei mezonice a fort elor nu-
cleare a lui Yukawa. Conform ipotezei mezonice interact ia dintre nucleoni
se realizeaza conform schemelor:
n

p +

; n

n +
0
p

n +
+
; p

p +
0
(2.93)
Precizam ca acest concept al emisiei si absorbt ei de mezoni a fost folosit
init ial si pentru explicarea calitativa a valorilor anomale ale momentelor
magnetice dipolare pentru proton si neutron. Astfel, se poate considera ca
neutronul se aa ntr-un anumit interval de timp n starea disociata core-
spunzatoare dezintegrarii sale ntr-un mezon

si un proton ideal (pro-

ton Dirac) de moment magnetic egal cu magnetonul nuclear
N
(paragraful
1.7). Miscarea orbitala a mezonilor

, de moment orbital l 1, deter-

mina aparit ia unui moment magnetic mai mare, n valoare absoluta, decat
a momentului magnetic al protonului ideal. Sa admitem ca n fract iunea
t din intervalul de timp unitate neutronul se aa n starea disociata iar n
fract iunea de timp 1-t se aa sub forma unui neutron ideal de moment mag-
netic dipolar zero. In aceste condit ii momentul magnetic al neutronului real
va :

n
= t

+t
p
0
= t(1 u)
N
(2.94)
In mod similar, daca protonul se aa n aceeasi fract iune de timp t n starea
disociata n+
+
iar n intervalul de timp 1-t se aan starea de proton ideal,
186
rezulta pentru momentul magnetic dipolar al protonului real relat ia:

p
= t(
n
0
+

+) + (1 t)
p
0
= (tu + 1 t)
N
(2.95)
Considerand pentru momentul magnetic al mezonilor, corespunzator miscarii
orbitale de moment l=1, valoarea:

=
m
p
m

N

= 7
N
= u
N
(2.96)
din relat iile (2.94) si (2.95) rezulta:

n

= 6t
N
;
p

= (1 + 6t)
N
(2.97)
Aceste relat ii sunt n acord cu datele experimentale pentru t=30 %. Asadar,
conform acestui rezultat protonul si neutronul se gasesc n starea disociata
aproximativ 30% din timpul lor total. In timpul n care se g asesc n starea
disociata, timp care nu poate depasi - conform relat iei de incertitudine - va-
loarea h/(m

c
2
), nucleonii pot emite mezoni care se pot departa de nucleoni
la cel mult o distant a egala cu h/(m

c). Aceasta distant a are urmatorul sens

zic: mezonii emisi de nucleoni n timpul disocierii nu se pot departa de
acestia la o distant a mai mare decat r
0
= h/(m

c) care nu este altceva decat

raza de act iune a fort elor nucleare. Datorita masei nite a mezonilor
fort ele nucleare de schimb au o raza mica de act iune, raza care este cu atat
mai mica cu cat este mai mare masa mezonului care realizeaza schimbul.
Caracterul fort elor de schimb depinde de tipul mezonilor care realizeaza
schimbul. Astfel, daca schimbul se realizeaza cu mezoni
0
se obt in fort e de
tip Wigner, daca schimbul nu estensot it de reorientarea spinilor nucleonilor,
sau fort e de tip Bartlett daca orientarea spinilor nucleonilor se modica. In
cazul n care schimbul se realizeaza prin intermediul mezonilor ncarcat i
se realizeaza fort e de tip Majorana sau fort e de tip Heisenberg dupa cum
schimbul are loc fara reorientarea spinilor sau cu reorientarea lor.
Pentru a explica dezintegrarea

, av and n vedere relat iile

(2.88) si (2.93), Yukawa a presupus c a mezonii

trebuie s a se
dezintegreze astfel:

+
+
e
;

+
e
(2.98)
Ulterior s-a stabilit c a aceste procese sunt posibile dar probabili-
tatea lor este foarte mic a ( de 10
4
ori mai mic a) n comparat ie
cu procesele descrise de relat iile (2.91). In consecint a s-a ajuns
la concluzia c a procesele de dezintegrare

nu pot explicate
187
prin dezintegr arile pionilor reectate de relat iile (2.98). Asadar,
introducerea mezonilor ca cuante ale c ampului nuclear a avut
dicult at i n explicarea dezintegr arii

Fireste, introducand mezonii drept cuante ale campului nuclear, Yukawa

nu a precizat numai proprietat ile acestor cuante ci a stabilit si ecuat ia care
descrie campul mezonic prin analogie cu campul coulombian. Se stie
ca potent ialul electromagnetic A
0
, ntr-o zona spat iala fara surse, verica
ecuat ia:
A
0

1
c
2

2
A
0
t
2
= 0 (2.99)
Yukawa a observat ca aceasta ecuat ie corespunde ecuat iei de camp Klein-
Gordon pentru cuante de camp cu masa de repaus zero, asa cum sunt fotonii.
Ecuat ia Klein-Gordon se obt ine imediat daca n relat ia relativista care leaga
energia totala E de impulsul p si de masa de repaus m:
E
2
= p
2
c
2
+m
2
c
4
(2.100)
se nlocuieste energia E si impulsul p cu operatorii:
E ih

t
; p ih grad (2.101)
denit i astfel n mecanica cuantica. Prin aceasta substitut ie, ecuat ia (2.100)
devine:
h
2

2
t
2
= h
2
c
2
+m
2
c
4
(2.102)
care, aplicata unei funct ii de stare U(r, t), deneste ecuat ia:
_

1
c
2

2
t
2
_
U(r, t) =
m
2
c
2
h
2
U(r, t) (2.103)
Se constata imediat ca pentru particule de masa zero aceasta ecuat ie trece n
ecuat ia (2.99). Este deci resc sa se presupuna ca ecuat ia (2.103) reprezinta
generalizarea ecuat iei (2.99) pentru cazul cuantelor de camp cu masa diferita
de zero. Pentru cazul campului static, aceasta ecuat ie este de forma:
U(r) =
_
mc
h
_
2
U(r) =
_
1
r
0
_
2
U(r) (2.104)
In particular, pentru cuante de masa zero aceasta ecuat ie este de forma:
U(r) = 0 (2.105)
188
A carei solut ie U(r) pentru sarcina punctiforma q, localizata la r=0, este:
U(r) =
1
4
q
r
(2.106)
care, dupa cum era de asteptat, corespunde potent ialului coulombian. In
cazul ecuat iei (2.104), pentru cazul m ,= 0, solut ia este de forma:
U(r) =
g
4
1
r
e

r
r
0
(2.107)
Prin analogie cu campul electrostatic, solut ia U(r) este cunoscuta sub
numele de potent ialul Yukawa, constanta g joaca rolul unei sarcini me-
zonice iar r
0
este raza de act iune a fort elor generate de sarcina mezonica
si este denita de relat ia (2.87). S-a reobt inut astfel atat expresia pentru
raza de act iune a fort elor nucleare cat si dependent a radiala a potent ialului
nuclear pentru cazul unei sarcini mezonice punctiforme. Generalizarea pen-
tru cazul unor surse mezonice cu o distribut ie g(r), n care (r) reprezinta
densitatea de probabilitate pentru localizarea surselor mezonice n punctul
r, se obt ine din (2.104) modicata astfel:
U(r) (
1
r
0
)
2
U(r) =
g(r)

(2.108)
Pentru campul electrostatic aceasta ecuat ie trece n ecuat ia Poisson:
U(r) =
q

(r) (2.109)
Solut ia ecuat iei (2.108) este urmatoarea:
U(r) =
g
4
_
e

|rr

|
r
0
[ r r

[
(r

)dr

(2.110)
care, evident, coincide cu solut ia denita de relat ia (2.107) pentru cazul unei
surse mezonice punctiforme plasata la r

= 0 si pentru care (r

) = (r

). Sa
subliniem si faptul ca n cazul n care distribut ia sarcinii mezonice depinde
de timp, ceea ce implica o generalizare corespunzatoare a relat iei (2.103),
sarcinile mezonice nestatice vor genera unde mezonice asa dupa cum
sarcinile electrice n miscarea neuniforma genereaza unde electromagnetice.
Analogia campului mezonic cu cel coulombian conduce si la faptul ca
energia potent iala de interact ie V(r) dintre doi nucleoni (doua surse posibile
de mezoni) datorata schimbului mezonic este denita de relat ia:
V (r) =
g
2
4
e

r
r
0
r
(2.111)
189
n care semnul - semnica faptul ca fort ele tari, mezonice, sunt atractive.
Continuand aceasta analogie sa reamintim faptul ca intensitatea interact iei
electromagnetice este denita de constanta de structura na
E
:

E
=
1
4
0
e
2
hc

1
137
(2.112)
si deci, intensitatea fort elor nucleare va data de constanta
N
:

N
=
1
4
0
g
2
hc
10 15 (2.113)
Aceasta relat ie arata ca fort ele nucleare sunt de aproximativ 10
3
ori mai
intense decat cele electromagnetice. Valoarea sarcinii mezonice g care a
condus la valoarea constantei
N
din relat ia de mai sus se va determina n
partea a doua a acestei lucrari la paragraful consacrat teoriei dezintegrarii
.
Teoria dezvoltata pana-n prezent a conrmat faptul ca fort ele nucleare
sunt fort e de schimb si de scurta distant a. In plus a permis denirea explicita
a dependent ei de r a operatorului energiei potent iale de interact ie din relat ia
(2.111). Este evident nsa ca teoria mezonica prezentata pledeaza numai
pentru existent a unor fort e nucleare, mezonice, centrale. Exprimandu-ne
n termenii potent ialului fenomenologic denit n relat ia (2.77) s-ar putea
spune ca teoria mezonica explica termenul V
1
(r) din aceasta relat ie.
Concluzia de mai sus, corecta n fond, se datoreste faptului ca folosind
analogia cu campul electromagnetic s-a folosit de fapt o ecuat ie de camp
corespunzatoare unui camp scalar. In general nsa, ecuat ia de camp depinde
n mod esent ial de proprietat ile mezonilor care realizeaza schimbul, dat -
ind faptul ca funct ia de unda este determinata de spinul si sarcina electrica
a acestora. Astfel, funct ia de unda va un spinor, sau o combinat ie de
spinori, de un anumit rang, cu un numar de componente egal cu numarul
proiect iilor spinului mezonului de schimb pe axa de cuanticare. De exem-
plu, mezonii care au spinul egal cu zero sunt caracterizat i de o funct ie cu o
singura componenta, scalara sau pseudoscalara; mezonilor de spin 1 le vor
corespunde funct ii vectoriale sau pseudovectoriale cu trei componente, cate
una pentru ecare proiect ie a spinului. Precizam ca o funct ie se numeste
pseudoscalara daca are o singura componenta care-si schimba semnul la
operat ia de inversie spat iala iar funct ia este scalara daca componenta
este invarianta la operat ia de inversie spat iala. In mod similar o funct ie
cu mai multe componente (de exemplu trei componente n cazul spinului
egal cu unitatea) se numeste pseudovector daca toate componentele ei si
190
schimba semnul la operat ia de inversie spat iala. Mezonii

si
0
asa dupa
cum s-a mai precizat sunt particule de spin zero si de paritate negativa;
sunt deci particule care formeaza un triplet izobaric n spat iul de sarcina si
carora le corespund funct ii pseudoscalare n spat iul obisnuit si funct ii pseu-
dovectoriale n spat iul de sarcina. Reamintim ca teoria prezentata mai sus
corespunde variantei scalare, adica cuanta de schimb ar corespunde unui
mezon fara sarcina si de spin zero si paritate pozitiv a; aceasta varianta nu
t ine cont de existent a spinului izotopic si nici de interact ia spin-orbita dintre
nucleoni. De aici si faptul ca teoria mezonica dezvoltata mai sus a condus
la un potent ial atractiv, central, dependent numai de modulul vectorului
dintre cei doi nucleoni aat i n interact ie.
Ca o consecint a a celor precizate mai sus s-ar parea ca teoria mezonica
prezentata mai sus are un caracter strict academic. In realitate trebuie
sa precizam ca dupa descoperirea mezonilor

si
0
s-a descoperit o se-
rie de alt i mezoni mai grei decat mezonii (a se vedea urmatoarele doua
paragrafe). Analizand ansamblul mezonilor descoperit i se poate constata ca
printre acestia se aa si mezonul cu o masa, n unitat i energetice, egala
cu 1300MeV (cca. 2540m
e
) care ar corespunde teoriei de mai sus si care
ar realiza o raza de act iune a fort elor nucleare 0.2 F. Asadar considerand
si acesti mezoni drept cuante de schimb rezulta ca interact ia dintre doi nu-
cleoni la distant e mai mici de 0.2 F se realizeaza prin schimb de mezoni .
In mod similar, considerarea celorlalt i mezoni, cu mase mai mici decat masa
mezonului , va contribui la realizarea fort elor de interact ie ntre nucleoni
aat i la distant e mai mari de 0.2 F. In particular, la distant e de ordinul
1.4 1.5 F schimbul se realizeaza prin intermediul mezonilor .
Generalizarea teoriei de mai sus pentru mezonii pseudoscalari si pseu-
dovectori, neutri sau ncarcat i electric, conduce la urmatoarea expresie pen-
tru potent ialul de interact ie nucleon-nucleon:
V =
f
2
4

2
_
(
1
3
+
1
kr
+
1
(kr)
2
)S
12
+
1
3

2
_
k
2
e
kr
r
(2.114)
n care k = 1/r
0
iar f este o constanta de interact ie (de cuplaj) care are,
ca si g, dimensiunea de sarcina mezonica nmult ita cu distant a. Este evi-
denta similitudinea acestui potent ial, la care se mai adauga cel corespunzator
mezonilor neutri scalari din (2.107), cu cel fenomenologic denit de relat ia
(2.77) pentru cazul operatorului V static.
Asadar, considerarea tuturor mezonilor descoperit i drept cuante de schimb
ale campului nuclear conduce la o descriere teoretica adecvata a operatoru-
lui energiei potent iale de interact ie descris de relat ia (2.77). Sa precizam
ca introducerea mezonului drept cuanta de schimb conduce, teoretic, la
191
necesitatea introducerii unui potent ial cu miez repulsiv ca cel introdus n
relat ia (2.82). In concluzie teoria campului conrma ideea fundamentala a
lui Yukawa conform careia interact iile nucleon-nucleon se realizeaza prin in-
termediul unor cuante de schimb, n particular mezonii n teoria lui Yukawa.
Sa precizam faptul ca toate teoriile moderne referitoare la interact ia dintre
doi parteneri au la baza not iunea de cuanta de schimb. Pentru a trece n
revista teoriile moderne referitoare la fort ele nucleare se impune o succinta
trecere n revista a particulelor elementare si a interact iilor dintre ele.
Aceasta problema va abordata n subcapitolul urmator.
2.4 Particulele elementare
2.4.1 Introducere n zica particulelor elementare
Problema interpretarii structurii materiei si a fenomenelor din natura n
termenii unor entitat i elementare si a fort elor ce se exercita ntre aces-
tea, deci n lumina unui numar redus de legi fundamentale, a framantat pe
oamenii de stiint a din cele mai vechi timpuri. Pentru antici ca si pentru
oamenii de stiint a din secolul trecut - atomul - prin nsasi denumirea sa,
era particula (entitatea) elementara a materiei. In anii 20 ai secolului nos-
tru se parea ca lumea materiala este alcatuita din trei tipuri de particule
elementare: fotoni, electroni si protoni. In anii 30 lumea particulelor ele-
mentare s-a mbogat it cu nca cateva: neutroni, pozitroni, miuoni, neutrini.
In acea perioada descoperirea unei noi particule elementare era un moment
de sarbatoare. Descoperirea pionilor, prezisi teoretic, n anii 50 a constituit
o mare bucurie a zicienilor. Dar n anii care au urmat au fost descoperite
zeci de noi particule, numite stranii pentru motivul ca existent a lor a fost
total neasteptata pentru zicieni. Ulterior, datoritambunatat irii metodelor
de detect ie precum si datorita construirii de noi acceleratoare cu energii din
ce n ce mai mari, s-au descoperit noi si noi particule, numarul lor crescand
spectaculos. Astazi se cunosc peste 200 de particule si numarul lor va creste
n continuare odata cu realizarea de energii si mai mari n acceleratoarele
moderne.
Descoperirea de noi particule este legata de faptul ca prin ciocnirea dintre
doua particule se pot produce noi particule daca sunt ndeplinite anumite
condit ii. Astfel, prin ciocnirea dintre particulele a si b se pot genera parti-
culele 1, 2, 3, ... conform procesului:
a +b 1 + 2 + 3 +. . . (2.115)
daca energia cinetica a particulelor a si b depaseste energia cinetica de prag
192
necesara producerii procesului descris de relat ia (2.115). Energia cinetica de
prag pentru procesul (2.115) pentru cazul n care particula (t inta) b este n
repaus se calculeaza conform relat iei:
(E
a
)
prag
= Q
m
a
+m
b
+m
1
+m
2
+. . .
2m
b
(2.116)
n care m
1
, m
2
, . . . sunt masele de repaus ale particulelor 1, 2, ... iar Q este
energia de react ie denita de relat ia:
Q = (m
a
+m
b
(m
1
+m
2
+. . .))c
2
(2.117)
In cazul n care particulele a si b sunt ambele n miscare si se ciocnesc n
sens invers ind ndeplinita condit ia:
p
a
+ p
b
= 0 (2.118)
n care p
a
si p
b
sunt impulsurile particulelor n sistemul laborator, condit ia
de realizare a procesului (2.115) este urmatoarea:
(E
a
+E
b
)
prag
= Q (2.119)
Situat ia descrisa de relat iile (2.118) si (2.119) se realizeazan acceleratoarele
moderne cu inele de acumulare.
Relat iile (2.116) si (2.119) se demonstreaz a imediat folosindu-
se faptul c a cuadrivectorul E
2
t
p
2
t
c
2
, n care E
t
si p
t
reprezint a
energia total a si, respectiv, impulsul total, este un invariant Lorentz
at at n sistemul laborator (SL) c at si n sistemul centrului de
mas a (SCM). Folosind relat ia pentru energia total a a unei par-
ticule, e a aceast a particul a:
E
ta
=
_
p
2
a
c
2
+m
2
a
c
4
(2.120)
rezult a c a E
2
t
p
2
t
c
2
pentru particulele a si b, n sistemul labora-
tor, va :
(E
2
t
p
2
t
c
2
)
SL
= (E
ta
+E
tb
)
2
( p
a
+ p
b
)
2
c
2
=
= m
2
a
c
4
+m
2
b
c
4
+ 2E
ta
E
tb
2 p
a
p
b
c
2
(2.121)
Acelasi invariant, exprimat n SCM, pentru particulele 1, 2, 3,
... rezultate n procesul descris de relat ia (2.115), va :
(E
2
t
p
2
t
c
2
)
SCM
= (E
2
t
)
SCM
=
_

i
(m
i
c
2
+E

i
)
_
2
(2.122)
193
In obt inerea acestei relat ii s-a folosit faptul ca p
t
= 0 n SCM
(prin denit ia sistemului centrului de masa) cat si faptul ca e-
nergia totala E
t
a particulei i n SCM se exprima n funct ie de
energia ei cinetica prin relat ia:
E
ti
= m
i
c
2
+E

i
(2.123)
n care E

i
este energia cinetica n sistemul SCM. Invariant a
cuadrivectorului n cele doua sisteme implica egalitatea:
(E
2
t
p
2
t
c
2
)
SL
= (E
2
t
)
SCM
(2.124)
Energia minima (de prag) necesara realizarii procesului descris
de relat ia (2.115) se obt ine din condit ia:

i
E

i
= 0 (2.125)
In cazul n care particula b se aa n repaus ( p
b
= 0, relat ia
(2.124) t inand cont de relat iile (2.121), (2.122) si (2.125) devine:
m
2
a
c
4
+m
2
b
c
4
+ 2m
b
c
2
(E
ta
)
prag
=
_

i
m
i
c
2
_
2
(2.126)
Folosind pentru (E
ta
)
prag
relat ia (2.123):
(E
ta
)
prag
= (E
a
)
prag
+m
a
c
2
(2.127)
din (2.126) se deduce:
2m
b
c
2
(E
a
)
prag
=
_

i
m
i
c
2
_
2
(m
a
c
2
+m
b
c
2
)
2
(2.128)
Aceast a relat ie, cu Q denit n relat ia (2.177), deneste energia
de prag din relat ia (2.116).
In cazul n care p
a
+ p
b
= 0 n SL relat ia (2.124), t in and cont
de aceleasi relat ii (2,121), (2.122) si (2.125), devine:
(E
a
+E
b
)
prag
=

i
m
i
c
2
(2.129)
sau, folosind pentru E
ta
si E
tb
relat ia (2.127), se obt ine:
(E
a
+E
b
)
prag
+m
a
c
2
+m
b
c
2
=

i
m
i
c
2
(2.130)
din care rezult a relat ia (2.119)
194
Din relat iile de mai sus rezulta ca, de exemplu, pentru generarea unui
pion n procesul:
p + p p + p +
0
(2.131)
este necesara o energie cinetica minima a protonului incident data de relat ia:
(E
p
)
prag
= m

c
2
4m
p
+m

2m
p
= m

c
2
_
2 +
m

c
2
2m
p
c
2
_
(2.132)
daca celalalt proton se aa n repaus sau o energie cinetica totala a celor doi
protoni egala cu:
(E
p1
+E
p2
)
prag
= m

c
2
(2.133)
daca protonii de energie cinetica E
p1
si E
p2
se ciocnesc frontal. In acest
exemplu, particulele nale 1 si 2 coincid cu cele init iale si n plus s-a gene-
rat pionul
0
care reprezinta particula 3 conform relat iei (2.115). Desigur,
procesul descris de relat ia (2.115) este general, n sensul ca particulele 1, 2,
3, ... obt inute n urma interact iei pot total diferite de cele init iale ca n
exemplul urmator:
+p n +
+
Fireste, pentru realizarea procesului descris de relat ia (2.115) este nece-
sar ca pe langa condit ia energetica exprimata de relat ia (2.116) sau relat ia
(2.119), care rezulta din legea conservarii energiei totale si a impulsului to-
tal, sa e satisfacute si celelalte legi de conservare specice proceselor de
interact ie dintre particulele elementare, legi ce vor descrise n paragra-
ful urmator. Oricare ar nsa aceste legi se poate arma ca, n general,
prin ciocnirea a doua particule cu energii cinetice sucient de mari exista
totdeauna posibilitatea generarii unor alte particule. De aici rezulta si posi-
bilitatea descoperirii, n viitor, de noi particule pe masura ce vom dispune
de energii cinetice ale partenerilor de interact ie din ce n ce mai mari.
In lumina celor precizate mai sus pe drept cuvant se ridica ntrebarea:
particulele produse n procesele de interact ie sunt particule elementare? Se
impune deci denirea conceptului de elementaritate. O particula elemen-
tara, n sensul strict al cuvantului elementar, este aceea care satisface
urmatoarele condit ii:
a). nu are structura interna.
b). nu poate descompusa n constituient i mai mici.
Conform acestor condit ii rezulta ca o particula neelementara X este com-
pusa din particulele x
1
, x
2
, x
3
, . . . n care poate descompusa prin diferite
195
interact ii. Dar daca n procesul de interact ie respectiv, prin care ncercam
descompunerea particulei n constituient ii sai, se genereaza si alte particule
(chiar particule constituiente) cum putem sti care sunt particule constitu-
iente si care sunt cele generate? Este evident ca atata timp cat procesul
de generare este posibil este lipsit de sens sa armam ca particula X este
compusa din particulele x
1
, x
2
, x
3
, . . .. Aceasta armat ie are sens numai
daca sunt ndeplinite condit iile:
c). particula X poate descompusa numai n particulele constituiente
ntr-un proces de interact ie:
a + X a + x
1
+ x
2
+ x
3
+. . . (2.134)
d). energia de separare S
i
a particulei x
i
din particula X este mult mai mica
decat energia ei de repaus:
S
i
m
x
i
c
2
(2.135)
Aceasta condit ie semnica faptul ca particula x
i
poate detectata
n stare libera sau n orice caz este relativ slab legata ntr-un sistem
oarecare. Condit iile c) si d) pot satisfacute simultan numi daca
energia cinetica de interact ie a sistemului a+X (relat ia 2.134) satisface
condit ia:
S
i
< E < m
x
i
c
2
(2.136)
Daca aceasta condit ie este ndeplinita poate avea loc separarea par-
ticulei x
i
din X fara generarea alteia similare. Asadar, ori de cate
ori condit iile c) si d) sunt ndeplinite se poate arma, cel put in din
punct de vedere practic, ca particula X este compusa din particulele
x
1
, x
2
, x
3
. . . n acelasi sens n care nucleul este format din protoni si
neutroni. Daca cel put in una din condit iile c) si d) nu este respectata
atunci particula X se numeste, din punct de vedere practic, particula
elementara. Sa subliniem nsa ideea ca denind astfel particula ele-
mentara nu rezulta de aici ca aceasta nu are o structur a interna ci
numai faptul ca nu putem experimental sa evident iem aceasta struc-
tura, constituient ii acesteia. Asadar denit ia de mai sus este deci o
denit ie practica a particulelor elementare si n acest sens, n acest
paragraf, vom folosi aceasta not iune.
S a facem precizarea c a n zica particulelor elementare se
efectueaz a practic un singur gen de experiment: ciocnirea (interact ia)
dintre o mult ime de particule cu o alt a mult ime de particule.
196
Num ar and particulele care zboar a dup a ciocnire ntr-o anumit a
direct ie, zicianul experimentator ncearc a s a stabileasc a toate
propriet at ile ce caracterizeaz a particulele care se ciocnesc. Este
ca si cum ne-am aa ntr-o nc apere ntunecat a si am stropi cu
un furtun o statuie iar apoi str ang and apa mpr astiat a ncerc am
s a reproducem statuia dup a cum se exprima plastic un zician
pentru a sublinia dicult at ile experient elor din zica particulelor
elementare
Experient ele arata ca particulele elementare nu pot concepute decat
legate intrinsec de interact iile pe care le au ntre ele sau cu alte sisteme.
Fara aceste interact ii o particula nu poate pusa n evident a si deci nu
poate caracterizata. Studiind modul n care particulele elementare (n
sensul denit mai sus) interact ioneaza ntre ele au fost puse n evident a
patru tipuri de interact ie. In ordinea intensitat ii lor interact iile se clasica
n interact ii tari, electromagnetice, slabe si gravice.
Interact ia tare este responsabila pentru fort ele nucleare care se exercita
ntre nucleonii nucleului asigurand stabilitatea acestuia. Aceste fort e se ex-
ercita si n interact ia altor particule ca pioni, kaoni, hiperoni, etc. Particulele
ntre care se exercita astfel de fort e se numesc hadroni. Fort ele nucleare,
dupa cum s-a precizat deja, sunt fort e de scurta distant a si ca atare pentru
dimensiuni mai mari decat 10
14
m devin neglijabile. De aceea, asigurand
stabilitatea nucleului, aceste fort e practic nu inuent eaza fenomenele ato-
mice. Sa remarcam si faptul ca aceste fort e nu au caracter universal caci
exista particule ca fotonii, electronii, miuonii, etc., ntre care nu se exercita
astfel de fort e.
Interact ia electromagnetica este urmatoarea ca intensitate si cea mai
bine studiata. Aceasta interact ie se manifesta ntre particule ncarcate sau
chiar ntre particule neutre cu moment magnetic. Fort ele care realizeaza
aceasta interact ie sunt de lunga distant a si act ioneaza la nivelul atomilor,
moleculelor, cristalelor ca si la nivelul tuturor macrosistemelor. De aceea
toate fenomenele specice experient ei umane sunt, n esent a, de natura elec-
tromagnetica. Sa remarcam faptul ca interact ia electromagnetica presupune
atat fort e atractive cat si fort e de respingere. Ca urmare, interact ia electro-
magnetica dintre doua corpuri ncarcate, a caror sum a a sarcinilor este zero,
are un caracter de raza scurta de act iune.
Interact ia slaba a aparut n primul rand la dezintegrarea a nucleelor.
Ulterior s-a stabilit ca o serie de alte particule, inclusiv hadronii, se pot de-
zintegra prin interact ie slaba. Studiile teoretice si experimentale au condus
la ideea ca multe particule ca hiperoni, kaoni, miuoni, etc., ar fost stabile
197
daca n-ar existat interact ia slaba. Exista de asemenea o serie de ciocniri
(react ii) cum ar ciocnirile neutrinilor cu nucleele care au loc tot prin
intermediul interact iei slabe. Fort ele corespunzatoare acestor interact ii sunt
fort e de foarte scurta distant a. La distant e 10
14
m fort ele slabe sunt
foarte slabe n comparat ie cu fort ele nucleare si cele electromagnetice. La
distant e foarte mici ( 10
19
m ) aceste fort e devin comparabile cu fort ele
electromagnetice iar la distant e si mai mici pot egala ca intensitate fort ele
nucleare.
Interact ia gravica este cea mai slaba ca intensitate dar se manifesta n
tot universul dat ind faptul ca raza ei de act iune este innita. Sunt fort e
atractive dar universale si se manifesta ntre toate corpurile cu o intensitate
cu atat mai mare cu cat masa corpurilor ce interact ioneaza este mai mare.
De aceea acest tip de interact ie se manifesta sesizabil numai ntre corpuri
cu mase sucient de mari ind neglijabile n cazul particulelor elementare a
caror masa este foarte mica. In continuare interact ia gravica va neglijata
n interact iile dintre particulele elementare.
Experient a arata ca majoritatea particulelor elementare, ca si nuclele
radioactive, se dezintegreaza n timp dupa o lege exponent iala exprimata
de relat ia (1.315). Este interesant sa facem o legatura ntre timpul mediu
de viat a propriu (timpul mediu de viat a denit n sistemul centrului de
masa fat a de care particula este n repaus) si tipul interact iei prin care
se dezintegreaza. Sa facem mai ntai precizarea ca experimental se masoara
timpul mediu de viat a
SL
n sistemul laborator (SL). Timpul mediu de viat a
propriu, care reprezinta o proprietate intrinseca a particulei elementare, se
exprima n funct ie de
SL
prin relat ia:
=
SL

1
v
2
c
2
(2.137)
n care v este viteza particulei n SL iar c este viteza luminii.
Timpul mediu de viat a variaza n limite foarte mari ind determi-
nat, n esent a, de interact ia prin care particulele se dezintegreaza. Astfel
dezintegrarea prin intermediul interact iilor tari conduce la timpi de viat a
de 10
22
10
19
s iar particulele care intra n aceasta categorie se numesc
rezonant e. Dezintegrarile electromagnetice conduc la timpi de viat a ce
variza ntre 10
19
si 10
10
s iar dezintegrarile slabe corespund la timpi de
viat a mai mari decat 10
14
s. Foarte mult i autori considera ca o particula
pentru a putea considerata elementara trebuie sa e stabila n sensul
ca timpul mediu de viat a al ei trebuie sa e mai mare decat timpul nuclear.
198
Timpul nuclear sau timpul de interact ie se deneste prin relat ia:

N
=
L
c
c
=
h
m
n
c
2
0.7 10
24
s (2.138)
n care L
c
este lungimea Compton a nucleonului. Asadar, timpul nuclear
este timpul n care o particula cu viteza luminii c interact ioneaza cu un nu-
cleon de masa m
n
a carui dimensiune este denita de lungimea Compton L
c
.
Este cazul sa remarcam ca aceasta condit ie de elementaritate nu stabileste
cat de mare trebuie sa e fat a de
N
pentru ca particula sa e considerata
elementara. Adesea se considera ca particulele care se dezintegreaza elec-
tromagnetic sau slab sunt particule stabile si deci elementare n sensul
terminologiei de mai sus. Sa subliniem cu acest prilej si faptul ca numarul
particulelor elementare cu un timp innit de mare este foarte mic. Pana nu
demult numarul acestor particule era de 11: fotonul, electronul, protonul,
trei tipuri de neutrini (neutrinul electronic
e
, miuonic

si tauonic

)
si antiparticulele lor cu precizarea ca fotonul nu are antiparticula. Teoriile
recente privind unicarea tuturor fort elor din natura ca si unele experient e
(a se vedea paragraful urmator) conduc la ideea ca protonul nu este totusi
o particula cu timpul innit ci o particula instabila cu timpul egal
cu aproximativ 10
32
ani. Acceptand aceasta idee rezulta ca numarul partic-
ulelor stabile n sensul strict al cuvantului ( este innit) sunt numai 9 si
acestea interact ioneaza numai electromagnetic si/sau slab. Din cele relatate
mai sus rezulta corelat ia evidenta ntre timpul mediu de viat a si tipul
interact iei prin care se dezintegreaza particulele elementare.
O caracteristica importanta a particulelor elementare, care ar putea
considerata, plastic vorbind, un fel de adresa a acestora, este fara ndoiala
masa de repaus a lor. Este evident ca masa de repaus a particulelor ele-
mentare este limitata inferior de valoarea zero; n ceea ce priveste valorile
mari nu se poate estima o limitare zica, singura limitare cunoscuta ind
data de energiile accesibile n prezent. Dar cum se determina masa parti-
culelor elementare? Dupa cum se stie masa nucleelor se obt ine cu ajutorul
spectrometrelor de masa a caror esent a consta n faptul ca ionii nucleelor
respective, cu energii foarte mici (termice), sunt accelerat i si analizat i n
campuri electrice si magnetice. Aceasta metoda nu poate folosita n cazul
particulelor elementare caci acestea se obt in, cel mai frecvent, n procese
de ciocnire (react ii) cu viteze diferite si cel mai adesea necunoscute. De
asemenea multe particule sunt neutre sau au un timp mediu de viat a foarte
scurt. Rezulta de aici ca metoda spectrometriei de masa este inadecvata
pentru determinarea masei particulelor si ca atare se folosesc alte metode
n care masa (ca si timpul mediu de viat a) se determina statistic pe baza
199
unui ansamblu de masuratori. De aceea un anumit ansamblu de particule
de acelasi fel este caracterizat de valoarea medie a masei de repaus si de
mprastierea (dispersia) m a acestei valori. Precizam ca atunci cand se
vorbeste de mprastierea m a masei de repaus se are n vedere distribut ia
naturala a valorilor masurate pentru masa diferitelor particule de acelasi
fel si nu mprastierea generata de posibilitat ile limitate ale aparaturii de
masura.
Probabilitatea P(m) ca o particula sa aibe o anumita mas a de repaus m
0
este bine descrisa de o distribut ie de tip Breit-Wigner (paragraful 1.9.4):
P(m)
m
0
(mm
0
)
2
+ (
m
0
2
)
2
(2.139)
n care m
0
este largimea la seminalt ime a distribut iei masei de repaus.
Relat ia de incertitudine (2.84) leaga timpul mediu de viat a al particulelor
respective de largimea m
0
a distribut iei masei de repaus conform relat iei:
(m
0
c
2
) h (2.140)
Asadar numai particulele stabile, cu vor avea o masa precis de-
terminata. Astfel masa particulei este determinata cu o precizie data de
timpul care, conform precizarilor de mai sus, este intim legat de tipul
interact iei la care participa particula respectiva. Este de asteptat deci ca si
masa sa e corelata cu tipul de interact ie. Intr-adevar, pana la descoperirea
tauonului (m

c
2
= 1800 MeV) se putea arma ca cea mai usoara particula
care participa la interact iile tari - pionul (m

c
2
140 MeV) - este mai grea
decat cea mai grea particula miuonul (m

c
2
106 MeV), care nu mai
interact ioneaza tare. Sa observam ca totusi masa pionului nu difera mult
de masa miuonului asa ncat faptul ca prima participa n interact iile tari
iar cealalta nu, constituie un argument concludent, si ne arata ca, de fapt,
suntem nca departe de nt elegerea esent ei zicii subnucleare. Descoperirea
tauonului, mai greu decat pionul, care de asemenea nu interact ioneaza tare,
conrma armat ia de mai sus si arata n acelasi timp ca masa, desi o propri-
etate importanta a particulelor elementare nu constituie totusi o proprietate
denitorie a acestora, neind strict corelata cu tipul interact iei.
2.4.2 Legi de conservare n zica particulelor elementare
Multiplele experient e au aratat ca n interact iile sau transformarilor par-
ticulelor elementare act ioneaza o serie de reguli empirice prin care se se-
lecteaza acele interact ii (react ii) sau transformari care pot avea loc din total-
itatea interact iilor sau transformarilor care pot concepute (imaginate). Au
200
aparut astfel reguli de select ie ca o consecint a a unor legitat i experimen-
tale constatate empitic; stabilirea universalitat ii acestor legitat i a condus,
n zica n general dar n special n zica particulelor elementare, la ceea
ce numim legi de conservare. Asadar, o lege de select ie este exprimarea
empirica a unei legi de conervare. Int elegerea cauzelor care duc la legile de
conservare s-a facut n ultimele decenii si zica particulelor elementare a ju-
cat un rol central n aceasta direct ie. Astazi este unanim acceptata ideea ca
legile de conservare sunt consecint e ale diferitelor proprietat i de simetrie pe
care le au particulele si interact iile lor.
1
Deoarece legile de conservare sunt
consecint e ale faptului ca sistemul zic are anumite simetrii, aceasta, din
punct de vedere matematic, semnica invariant a legilor zice la operat iile
corespunzatoare simetriilor respective.
2
Legile de conservare au jucat si joaca un rol important n dezvoltarea
zicii n general. In zica particulelor elementare aceste legi au nsa un rol
aparte, deosebit, din cel put in urmatoarele motive.
1. Nu exista o teorie care sa explice toate proprietat ile particulelor ele-
mentare si interact iile dintre ele. In schimb, n lumea particulelor ele-
mentare exista legi de conservare care se respeca n toate interact iile
si transformarile cunoscute pana-n prezent.
2. In lumea particulelor elementare act ioneaza si legi de conservare speci-
ce care nu apar la nivel macroscopic sau oricum nu joaca un rol im-
portant la acest nivel.
3. La nivelul particulelor elementare legile de conservare act ioneaza mai
ecient n sensul ca daca la nivelul macroscopic legile de conservare
interzic anumite fenomene la nivelul particulelor elementare legile
de conservare permit anumite interact ii si transformari. Aceasta
nseamna ca daca anumite procese nu sunt interzise de nicio lege de
conservare atunci aceste procese se vor produce cu necesitate la nivelul
prticulelor elementare. Daca totusi un proces nu se produce se con-
sidera ca procesul respectiv nu este nca bine cunoscut.
Legile de conservare din zica particulelor elementare se pot clasica n
trei grupe:
A) Legi de conservare care decurg din proprietat ile geometrice ale structurii
unicate spat iu-timp
1
Simetria este o idee prin care oamenii au ncercat de-a lungul timpului sa nt eleaga
fenomenele naturii si sa creeze ordine, frumuset e si perfect iune.
2
Exista o stransa legatura ntre invariant a la un grup de transformare si o lege de
conservare a unei marimi zice.
201
B) Legi de conservare care se refera la conservarea sarcinilor particulelor
elementare; aceste legi sunt specice tuturor celor trei tipuri de interact ie
a particulelor elementare. Reamintim ca interact ia gravica nu joaca
practic niciun rol n zica particulelor elementare si ca atare nu este
considerata n zica particulelor elementare.
C) Legi de conservare specice numai unora din cele trei tipuri de interact ie.
Sunt deci legi aproximative care arata ca diferitele tipuri de interact ie
au diferite grade de simetrie; cu cat interact ia este mai intensa cu atat
aceasta este mai simetrica, adica i corespund mai multe legi de con-
servare.
A. Legile de conservare din aceasta grupa rezulta din simetria spat iului
si timpului si din invariant a interact iei la operat ia corespunzatoare simetriei
respective. Astfel:
- Omogenitatea timpului si spat iului implica invariant a la translat ie n timp
si n spat iu; de aici rezulta conservarea energiei totale si, respectiv, a
impulsului total.
- Izotropia spat iului implica invariant a la rotat ie de unde rezulta legea con-
servarii momentului cinetic total.
- Simetria la inversia spat iala conduce la legea conservarii paritat ii. Aceasta
lege nu se respecta n cazul interact iilor slabe.
- Simetria la inversia temporala conduce la reversibilitatea proceselor de
interact ie.
Consider am c a este util s a reamintim principalele idei folosite
n mecanica cuantic a pentru m arimile zice care se conserv a.
Fie un sistem cuantic descris de hamiltonianul H independent
de timp. Funct ia de und a , funct ie proprie a hamiltonianului
H, veric a ecuat ia:
ih

t
= H (2.141)
c at si ecuat ia complex conjugat a:
ih

t
= (H)

H
+
=

H (2.142)
In obt inerea ultimei relat ii s-a t inut cont de faptul c a operatorul
H este hermitic:
H
+
= H (2.143)
202
Valoarea observabil a a unei m arimi Fn starea este denit a de
valoarea medie < F > care este egal a cu produsul scalar denit
astfel:
< F >=< , F >=
_

Fd (2.144)
Din aceast a relat ie rezult a:
d
dt
< F >=
_

t
Fd +
_

F
t
d +
_

F

t
d
(2.145)
Substituind n aceast a ecuat ie derivatele /t si

/t din
(2.141) si (2.142) si t in and cont c a operatorul F nu depinde de
timp (F/t = 0) rezult a:
d
dt
< F >=
i
h
_

[HF FH]d (2.146)

Expresia HF-FH se numeste n mecanica cuantic a comutatorul
operatorilor H si F si se noteaz a cu simbolul [H,F]:
HF FH = [H, F] (2.147)
Din relat ia (2.146) rezult a c a pentru orice observabil a F care
comut a cu hamiltonianul H si care nu depinde explicit de timp
avem:
d
dt
< F >= 0 (2.148)
ceea ce semnic a faptul c a F se conserv a n timp, adic a este o
constant a a misc arii. In cazul n care H si F comut a, funct iile
proprii ale hamiltonianului H pot astfel alese nc at s a e funct ii
proprii si ale lui F, adic a pentru ecuat ia Schr odinger stat ionar a
au loc relat iile:
H = E ; F = f (2.149)
n care f este valoarea proprie a lui F pentru starea . Dac a
condit ia (2.148) este satisf acut a atunci valoarea f se conserv a si
f este un num ar cuantic bun. S a facem si remarca: deoarece F
corespunde unei m arimi zice observabile, operatorul F trebuie
s a e hermitic:
F
+
= F (2.150)
Asadar, p an a-n prezent am ar atat c and o m arime F este o
constant a a misc arii. Problema practic a, concret a, const a n a
203
stabili care sunt constantele misc arii pentru un hamiltonian H
dat. Pentru aceasta ar trebui, conform celor precizate mai sus,
s a denim tot i operatorii asociat i m arimilor observabile, opera-
tori independent i de timp, si apoi, pe r and, s a constat am care
dintre acestia comut a cu operatorul H. Fireste, o observabil a
care comut a ntotdeauna cu hamiltonianul H este hamiltonianul
nsusi c aruia i corespunde ca observabil a energia sistemului.
Rezult a de aici c a energia total a a sistemului este o constant a
a misc arii pentru orice sistem al c arui hamiltonian nu depinde
explicit de timp. De aici rezult a legea conserv arii energiei totale
pentru astfel de sisteme.
Desigur stabilirea faptului c a H comut a cu el nsusi era ceva
evident; n general ns a este greu de stabilit care sunt ceilalt i o-
peratori care comut a cu H din simplul motiv c a cel mai adesea
hamiltonianul unui sistem oarecare nu este bine cunoscut. Din
fericire nici nu este necesar a cunoasterea exact a a hamiltoni-
anului; este sucient s a stim operat iile de simetrie fat a de care
H este invariant pentru a stabili constantele de miscare. Acest
aspect va ilustrat n continuare.
Fie U un operator de transformare care transform a funct ia
proprie (r, t) astfel:

(r, t) = U(r, t) (2.151)

Prin denit ie un operator de transformare nu trebuie s a modice
normarea la unitate a funct iei de und a, adic a trebuie satisf acut a
relat ia:
_

d =
_
(U)

(U)d =
_

U
+
Ud = 1 (2.152)
de unde rezult a:
U
+
U = UU
+
= I (2.153)
Aceast a relat ie arat a c a operatorul de tranformare U este unitar.
Operatorul U este si un operator de simetrie dac a funct ia U
veric a aceeasi ecuat ie Schr odinger (2.144) ca si funct ia :
ih

t
(U) = H(U) (2.154)
Din aceast a relat ie si relat ia (2.141) rezult a:
ih

t
= (U
1
HU) = H (2.155)
204
sau:
H = U
1
HU = U
+
HU ; HU UH = [H, U] = 0 (2.156)
relat ie care arat a c a operatorul de simetrie comut a cu operatorul
H. De aici, prin comparare cu relat iile (2.147) si (2.148), rezult a
si modul concret de stabilire a constantelor de miscare si deci a
legilor de conservare. Astfel, dac a operatorul de simetrie este si
hermitic el corespunde unei m arimi observabile care se conserv a.
Dac a operatorul U nu este hermitic atunci poate g asit un ope-
rator hermitic F astfel nc at operatorul U denit prin relat ia:
U = e
iF
(2.157)
n care este un num ar real, corespunde unei m arimi observabile
care se conserv a. Operatorul F din aceast a relat ie se numeste
generatorul operatorului de simetrie. S a observ am c a opera-
torul U astfel denit este unitar dac a operatorul F este hermitic
deoarece:
U
+
U = e
iF
+
e
iF
= e
i(FF
+
)
= 1 (2.158)
Operatorii de transformare U pot realiza transform ari discrete
sau continui. Printre operatorii care realizeaz a transform ari dis-
crete ment ion am operatorii care sunt si unitari si hermitici. O-
peratorul P (paragraful 1.6) care realizez a inversia spat ial a este
un astfel de operator. Acest operator realizeaz a o transformare
discret a c aci reexia axelor de coordonate nu se poate face pe
buc at ele ci ori se realizeaz a ori nu. In cazul acestei transfor-
m ari operatorul U este identic cu operatorul P. Tot o transfor-
mare discret a este si operat ia de inversie temporal a realizat a de
operatorul T (paragraful 1.6). Conform celor precizate mai sus
operatorul T (deci U n terminologia de mai sus) este un ope-
rator de simetrie dac a [H, T] = 0 si dac a funct ia (t) si T(t)
veric a aceeasi ecuat ie (2.141) adic a:
ih

t
(T(t)) = H(T(t)) (2.159)
Pe de alt a parte prin inversia temporal a t t ecuat ia (2.141)
devine:
ih

t
(t) = H(t) (2.160)
205
Compar and relat iile (2.159) si (2.160) rezult a c a relat ia (2.151)
nu se realizeaz a, adic a:

(t) (t) ,= T(t) (2.161)

Dac a conjug am ns a ecuat ia (2.160):
ih

t

(t) = H

(t) (2.162)
si o compar am cu ecuat ia (2.159) rezult a relat ia:

(t) = T(t) (2.163)

Ecuat ia cu valori proprii (2.149) pentru operatorul T, t in and
cont de relat ia de mai sus, va :
T(t) =
t
(t) =

(t) (2.164)
Aceast a relat ie arat a c a valorile proprii
t
ar complexe, ceea ce
este lipsit de sens c aci valorile proprii, observabile zice, trebuie
s a e reale. Din relat ia (2.163) rezult a deci c a operatorul T este
un operator antiunitar c aruia nu-i corespund valori proprii ceea
nseamn a c a o stare oarecare a sistemului nu poate caracteri-
zat a cu, s a-i spunem o paritate temporal a, ca n cazul opera-
torului P, care s a se conserve n timp. Cum se stabileste n acest
caz invariant a la inversia temporal a? Aceast a invariant a tem-
poral a, dup a cum vom constata la capitolul React ii Nucleare
(partea II a lucr arii) conduce la principiul echilibrului detaliat
care arat a c a probabilitatea de realizare a procesului a + A
b + B este egal a cu probabilitatea procesului b + B a + A,
proces care reprezint a inversian timp a procesului init ial. Veri-
carea acestui principiu reprezint a dovada invariant ei temporale.
Multiple si dicile test ari indirecte ale invariant ei temporale
au condus la ideea c a aceasta are loc practic pentru toate tipurile
de interact ii cu except ia interact iei slabe speciale. In aceast a
ultim a interact ie intr a dezintegr arile kaonilor (k
0
2
) pentru care,
ncep and din anul 1964, s-a descoperit o usoar a nc alcare (0.1%)
a invariant ei temporale. Nu este nc a clar care interact ie este re-
sponsabil a pentru aceast a nerespectare a invariant ei temporale;
nu este exclus a existent a unei interact ii slabe speciale respon-
sabil a pentru aceast a nerespectare. Fireste, m asurarea exact a
206
a momentului dipolar al kaonilor, asa dup a cum s-a precizat n
paragraful 1.8, ar putea da un r aspuns multiplelor ntreb ari legate
de nc alcarea invariant ei temporale n cazul kaonilor.
Revenind la ideea principal a preciz am c a operatorii transfor-
m arilor discrete, dac a sunt si hermitici si unitari (n cazul oper-
atorului P dar nu si a operatorului T) conduc la legi de conser-
vare multiplicative c arora le corespund numere cuantice mul-
tiplicative. Astfel, valoarea num arului cuantic de paritate, n
acord cu relat ia (1.162), este dat a de produsul valorilor numerelor
cuantice ale elementelor ce formeaz a sistemul.
In cele mai multe cazuri operatorii U realizeaz a transform ari
continui ca de exemplu translat ia n spat iu, rotat ia, etc. Evident
aceste transform ari sunt continui c aci, de exemplu, rotat ia la un
unghi oarecare poate realizat a printr-o succesiune continu a
de rotat ii foarte mici. In cazul transform arilor continui opera-
torul U se scrie de regul a sub forma exprimat a de relat ia (2.157)
n care F este operatorul care realizeaz a transformarea continu a
respectiv a, de exemplu translat ia, rotat ia, etc. Pentru a exem-
plica aceast a situat ie s a studiem miscarea unei particule care
se deplaseaz a n sensul pozitiv al axei Ox. Pentru pozit iile x
0
si
x
0
+ funct iile de und a respective (x) si

(x) sunt legate, n

acord cu relat ia (2.151) prin relat ia:

(x) = U()(x) (2.165)

Dac a presupunem c a miscarea particulei (sistemului) este in-
variabil a la translat ie de-a lungul axei Ox atunci are loc relat ia:
(x) =

(x +) =

(x) +

x

(x) +. . . (2.166)
n care funct ia s-s dezvoltat n serie dup a puterile parametrului
considerat foarte mic ceea ce este adev arat c aci transformarea
este continu a. Inmult ind relat ia (2.166) cu (1

x
) si neglij and
termenii proport ionali cu
2
se obt ine:

(x)

= (1
d
dx
)(x) (2.167)
Din relat iile (2.165) si (2.166) rezult a pentru operatorul U ex-
presia:
U() = 1
d
dx
= 1 +i(i
d
dx
) = 1 +i(
1
h
p
x
) (2.168)
207
Figura 2.11
Translat ia de-a lungul axei Ox cu valoarea a sistemului
(particula) aat init ial n pozit ia x
0
. Funct iile de unda pentru
cele doua pozit ii sunt reproduse n gura
n care p
x
este componenta pe axa Ox a impulsului p care, din
punct de vedere cuantic, se exprim a prin relat ia ihgrad. Com-
par and aceast a relat ie cu (2.157) pentru valori foarte mici
rezult a pentru operatorul F expresia:
F =
1
h
p
x
(2.169)
relat ie care arat a c a proiect ia p
x
se conserv a. Asadar, invariant a
la translat ie de-a lungul axei Ox conduce la conservarea m arimii
F si deci a impulsului p
x
. Din punct de vedere zic aceast a con-
servare semnic a faptul c a dac a spat iul de-a lungul axei Ox este
omogen (adic a invariant la translat ie) atunci particula se misc a
uniform, f ar a modicarea impulsului p an a ce de-a lungul axei
apare o neomogenitate (invariant a nu mai are loc) creat a, de
exemplu, de un corp extern care modic a valoarea impulsului p
x
.
In mod similar invariant a la rotat ie a unui sistem caracteri-
zat de momentul cinetic I
z
fat a de axa Oz conduce la faptul c a
operatorul
F =
1
h
I
z
(2.170)
208
se conserv a si deci se conserv a si I
z
. Generaliz and transform arile
de mai sus rezult a c a invariant a la translat ie si rotat ie n spat iu
conduce la conservarea impulsului total si a momentului cinetic
total. Invariant a la transform ari continui conduce la legi de con-
servare a m arimilor aditive scalar sau vectorial. Conservarea
sarcinii electrice n transform arile radioactive (relat ia 1.313) arat a
c a sarcina electric a este o m arime aditiv a scalar n sensul c a
sarcina sistemului init ial este egal a cu suma sarcinilor electrice
ale subsistemelor. Numerele cuantice aditive vectorial caracteri-
zeaz a m arimi vectoriale; ntre aceste m arimi sunt cele care de-
nesc momentul unghiular, spinul izotopic (relat iile (1.123) -
(1.125), etc.)etc.
B. Legile de conservare din aceasta grupa se refera la conservarea sar-
cinilor si rezulta din observat ia (sau mai curand intuit ia) ca sarcina elec-
trica nici nu apare nici nu dispare spontan. Daca aceasta armat ie n-ar
adevarata ar rezulta, de exemplu, ca procesul de dezintegrare al electronului
ntr-un neutrino si un foton:
e + (2.171)
permis de legile de conservare din grupa A, ar trebui sa aibe loc. Deoarece
procesul descris de relat ia de mai sus, ca si alte procese similare, nu au loc
practic se ajunge la concluzia ca n orice interact ie (transformare) are loc
conservarea sarcinii totale. Daca consideram ca sarcina oricarei particule
a este un numar ntreg de sarcini elementare Z
a
atunci legea conservarii
sarcinii totale pentru procesul:
a +b c +d +e (2.172)
se scrie astfel:
Z
a
+Z
b
= Z
c
+Z
d
+Z
e
(2.173)
Aceasta relat ie arata ca numarul cuantic de sarcina Z este un numar
cuantic aditiv scalar.
Conform armat iilor de mai sus ec arei legi de conservare
i corespunde o lege de simetrie si un operator F corespunz ator.
Dac a not am cu Q acest operator al sarcinii elementare, opera-
torul de simetrie corespunz ator, n acord cu relat ia (2.157) va
:
U = e
iQ
(2.174)
209
si deci funct ia de und a, conform relat iei (2.151) se transform a
astfel:

q
= e
iQ

q
(2.175)
n care
q
este funct ia de und a care descrie starea de sarcin a
q. In zica teoretic a transformarea (2.175) se numeste trans-
formare de etalonare de spet a nt ai. Invariant a fat a de aceast a
transformare, [H,Q]=0, garanteaz a, din punct de vedere teoretic,
conservarea sarcinii. Rezult a de aici c a hamiltonianul care de-
scrie un proces de interact ie (transformare) trebuie s a e invari-
ant fat a de transformarea de etalonare. Desigur, introducerea
acestei transform ari este formal a dar este strict necesar a pentru
a putea trata legea de conservare a sarcinii n cadrul mecanicii
cuantice, tratare care s-a dovedit a foarte util a. Subliniem
ns a c a sensul zic al acestei transform ari nu este nc a clari-
cat. De fapt si faptul c a sarcina electric a a unei particule este un
num ar ntreg Z de sarcini elementare, dincolo de experient a lui
Millikan, este mai cur and o intuit ie dec at un adev ar constatat
experimental.
Legea de conservare a sarcinii totale, exprimata de relat ia (2.173) nu
garanteaza nsa stabilitatea particulelor elementare fat a de o serie de de-
zintegrari care pot imaginate ca de exemplu:
p e
+
+ (2.176)
Acest proces este permis de legile de conservare din grupa A cat si de
legea conservarii sarcinii electrice totale si totusi nu s-a observat experi-
mental. Din acest exemplu, ca si din altele similare, rezulta ideea ca n
procesele de dezintegrare (interact ie) trebuie sa se conserve si alte marimi
ca de exemplu numarul total de nucleoni. In cazul nucleelor aceasta
lege de conservare se formuleaza simplu daca protonului si neutronului li
se atribuie sarcina barionica (sau numarul cuantic barionic) A=1 iar an-
tiparticulelor lor valoarea A=-1. Orice interact ie (transformare) a nucleelor
(relat ia (1.313) de exemplu) se face cu conservarea numarului barionic sau,
mai simplu, se realizeaza cu conservarea numarului de nucleoni. In zica par-
ticulelor elementare sarcina barionica (numarul cuantic barionic) se noteaza
cu B. Constatarile experimentale au condus la ideea ca tuturor particulelor
elementare mai usoare ca protonul si neutronul trebuie s a li se atribuie B=0
iar protonului si neutronului, ca si particulelor mai grele sa li se atribuie
numarul cuantic barionic B=1 si, respectiv, B=-1 pentru antiparticulele re-
spective.
210
Legea conservarii sarcinii barionice semnica faptul c a n orice interact ie
(transformare) aparit ia unui barion suplimentar (deci unei particule cu
B=+1) se poate realiza numai prin aparit ia unui antibarion (o particula
cu B=-1). De exemplu, n procesul:
p + p p + p + (p + p) (2.177)
aparit ia protonului suplimentar este nsot ita de aparit ia antiprotonului. Din
aceleasi motive n dezintegrarile barionilor
0
(lambda),

(sigma), etc.,
printre produsii de dezintegrare trebuie obligatoriu sa apara un barion:

0
n +
0
;
+
p +
0
;

n +

(2.178)
Considerand legea de conservare a sarcinii barionice, este evident ca procesul
descris n relat ia (2.176) nu poate avea loc caci barionul p nu se poate
dezintegra n particule fara sarcina barionica.
Ca si n cazul sarcinii barionice se constata ca o serie de dezintegrari la
care participa particule elementare foarte usoare (electroni, miuoni, neutrini)
nu au loc n realitate desi sunt permise de legile de conservare trecute n
revista pana-n prezenr. De exemplu, nu se constata experimental (sau n
orice caz cu o probabilitate < 2 10
8
) procesele:

+ (2.179)
desi procesele:

+ + (2.180)
sunt observate experimental. Fireste, daca neutrinii si antineutrinii din
dezintegrarea miuonilor sunt identici (au aceeasi natura) atunci proce-
sul descris de relat ia (2.179) ar trebui sa aibe loc ca urmare a procesului de
anihilare neutrino-antineutrino. Rezulta ca si din relat ia (2.180) sunt
diferit i si apart in e electronului (
e
) e miuonului (

). Un mod simplu
de a explica imposibilitatea procesului descris de relat ia (2.179), ca si alte
procese similare, consta n a considera o noua lege de conservare pentru
dezintegrarile particulelor usoare si anume legea conservarii sarcinii lep-
tonice. Se considera pentru electroni si pentru miuoni negativi sarcina
leptonica (sau numarul cuantic leptonic) egal cu +1 (L
e
= +1; L

= +1)
si, respectiv -1 pentru antiparticulele respective. Pentru particulele al
caror numar barionic este diferit de zero ca si pentru mezonii , K, , etc.,
se considera ca numarul leptonic este zero. Numarul cuantic al neutrinilor
miuonici se poate determina din dezintegrarile:

+

+
+

L 0 1 +(L =?) 0 1 +(L =?)

(2.181)
211
din care rezulta L

= 1 pentru

si L

= +1 pentru

. In mod similar
se consiera L
e
= +1 pentru
e
si L
e
= 1 pentru
e
. Cu aceste atribuiri
procesele descrise de relat ia (2.180) vor :

+
e
+
+
e
+

+
e
+

L 1 1 +1 1 +1 +1 1 +1
(2.182)
In mod similar se atribuie L

= +1 pentru

si

si L

+ = 1 pentru

+
si

n care si

sunt tauonul si, respectiv, tauonul neutrinic.

Tauonul este replica supergrea a electronului dupa cum miuonul este replica
grea a electronului. Rezumand se poate spune ca se face distinct ie ntre
sarcina leptonica pentru perechile (e

,
e
), (

) si (

) si an-
tiparticulele lor carora li se atribuie valorile:
L
e
= 1 pentru e

,
e
; L
e
= 1 pentru e
+
,
e
+
L

= 1 pentru

; L

= 1 pentru
+
,

= 1 pentru

; L

= 1 pentru
+
,

(2.183)
Uneori L
e
se mai numeste si primul numar lepronic, L

se numeste al
doilea numar leptonic iat L

se numeste al treilea numar leptonic.

Din cele precizate mai sus este evident ca procesul descris de relat ia
(2.179) nu poate avea loc caci numarul leptonic L

este diferit de numarul

leptonic L
e
. Conservarea sarcinii (numarului) leptonice ne permite, de e-
xemplu, sa stabilim ca n dezintegrarea neutronului apare un antineutrino
electronic:
n p+ e

+ ( =?)
n = p +e

+
e
L 0 0 +1 1
(2.184)
Sa precizam cu acest prilej ca particulele pentru care toate sarcinile
(electrica, barionica si leptonica) sunt zero se numesc particule neutre
adevarate. Astfel de particule sunt fotonul, mezonul etc. Fireste genera-
rea si absorbt ia particulelor neutre adevarate nu este condit ionata de legile
de conservare a sarcinilor trecute n revista mai sus. Sa subliniem si ideea
ca s-au introdus not iunile de sarcina barionica si sarcina leptonica prin
analogie cu sarcina electrica desi nu au nimic comun cu aceasta. In schimb
legile lor de transformare la etalonare sunt similare pentru toate aceste
sarcini.
C. In aceasta grupa intra legile de conservare a caror origine (ca si a
legilor din grupa B.) nu este nca claricata si care, n plus, se conserva
numai pentru anumite tipuri de interact ie, ceea ce arata ca interact iile au
212
diferite grade de simetrie. Din aceasta grupa fac parte legile de conservare a
numarului cuantic de straneitate (S), a numarului cuantic de charm (C), a
spinului izotopic (T), a numarului cuantic de hipersarcina (Y), a conjugarii
de sarcina (C), a paritat ii G, etc.
In cazul particulelor elementare num arul cuantic de charm
ca si conjugarea de sarcin a se noteaz a cu acelasi simbol, C.
Semnicat ia acestor simboluri rezult a din text.
In continuare vom trece n revista numai numarul cuantic de stranei-
tate si de charm. Spinul izotopic a fost deja introdus n paragraful 2.1
iar numarul cuantic de hipersarcina este de fapt o combinat ie a numarului
cuantic barionic si de straneitate; celelalte numere cuantice specice acestei
grupe desi importante nu sunt strict necesare pentru scopurile urmarite n
aceasta lucrare.
Numarul cuantic de straneitate S a fost introdus pentru a explica fenomenul
de producere asociata a particulelor K si
0
n interact iile tari precum si
timpul lor lung de viat a. Astfel, n procesul:
p +

0
+ k
0
(2.185)
n care:

0
p +

( 2.6 10
10
s)
si:
k
0

+
+

( 0.9 10
10
s)

0
(lambda) si k
0
(kaonul) se produc cu o sect iune de ordinul milibarnilor
(relat ia (1.251)), specica interact iilor tari pe cand timpul lor mediu de viat a
fat a de dezintegrarile prezentaten relat iile de mai sus este de ordinul 10
10
s,
specic interact iilor slabe. Asadar, perechea (
0
k
0
) se produce n interact ii
tari si se dezintegreaza n interact ii slabe. Si n alte interact ii tari, n care
n starea init iala nu participa particulele k sau
0
, se constata generarea
acestor particule n starea nala, ntotdeauna n perechi, e k
0
e 2k, etc.
Aceste constatari au condus la introducerea unui nou numar cuantic denu-
mit straneitate. Prin convent ie a fost atribuit numarul cuantic S=+1 unei
particule din pereche si S=-1 celeilalte particule astfel ncat n nal, n orice
interact ie tare, sa aibe loc relat ia S = 0, caci numarul cuantic de stranei-
tate este un numar cuantic aditiv. Astfel particulei
0
i s-a atribuit S=-1
iar particulei k
0
i s-a atribuit S=+1. Particulele cu S ,= 0 se numesc par-
ticule stranii. Experient a arata ca straneitatea se conserva n interact iile
tari si electromagnetice si nu se conserva n interact iile slabe; rezulta ca prin
213
interact iile slabe particulele cu S ,= 0 pot trece in particule cu S=0, asa
cum rezulta din dezintegrarile descrise de relat ia (2.185). Plecand de la va-
lorile straneitat ii pentru particulele
0
si k
0
si aplicand legea de conservare
a straneitat ii n interact iile tari se gaseste straneitatea celorlalte particule
stranii. Astfel, se stie ca react ia:
p+ p p+
0
+ k
+
S 0 0 0 1 S
k
+ =?
(2.186)
se realizeaza datorita interact iilor tari. Considerarea conservarii straneitat ii
pentru acest proces conduce la valoarea S=+1 pentru particula k
+
. Din
react ia:
p+

n+ k
+
k

S 0 0 0 1 S
k
=?
(2.187)
rezulta S=-1 pentru particula K

. In mod similar, din react ia:

p+

+ k
+
S 0 0 S

=? 1
(2.188)
rezulta S=-1 pentru particula

(sigma) iar din react ia:

p+ k

+ k
+
S 0 1 S

=? 1
(2.189)
rezulta S=-2 pentru particula

(Xi). La fel se constata ca S=-3 pentru

particula

(omega), s.a.m.d. Procedand ca mai sus se constata ca numarul

cuantic de straneitate pentru principalele particule stranii este urmatorul:
S = 1 pentru
0
,
+
,
0
,

, k

,

K
0
S = 2 pentru

,
0
S = 3 pentru

(2.190)
si S=+1, +2, +3 pentru antiparticulele respective.
Asa dupa cum s-a mai precizat si cum rezulta si din relat ia (2.185) par-
ticulele stranii se pot dezintegra n particule nestranii prin interact ii slabe.
De aici si faptul ca timpul lor de viat a este relativ mare, specic interact iilor
slabe cat si faptul ca n aceste interact ii numarul cuantic de straneitate nu
se conserva. Sa precizam nsa ca desi n interact iile slabe straneitatea nu se
conserva are loc totusi relat ia:
S = 0, 1 (2.191)
214
care arata ca n interact iile slabe straneitatea nu se modica cu mai mult de
o unitate.
In sistematica particulelor elementare se foloseste adesea numarul cuan-
tic de hipersarcina Y care nu este un numar independent caci se exprima
prin relat ia:
Y = B + S (2.192)
n funct ie de numarul cuantic barionic B si de numarul cuantic de straneitate
S. Este evident faptul ca numarul cuantic Y se conserva numai n interact iile
tari si electromagnetice n care se conserva numarul cuantic de straneitate.
Un numar cuantic similar cu numarul cuantic de straneitate este si
numarul cuantic de charm (C). Acesta este un numar cuantic aditiv,
ntreg, care se conserva n interact iile tari si electromagnetice. Introdu-
cerea acestui numar cuantic a fost condit ionata de descoperirea mezonilor
D (mezonii D
+
, D
0
si antiparticulele lor D

si

D
0
) a caror generare se face
n perechi ca de exemplu:
e
+
+ e

D
0
+

D
0
C 0 0 1 1
(2.193)
Mezonii cu charm D se pot dezintegra prin interact ii slabe n particule
fara charm (ca si n cazul particulelor stranii):
D
0
k
+
+

C 1 0 0
(2.194)
Din ultimile doua relat ii se constata similitudinea dintre numarul cuantic
de charm si numarul cuantic de straneitate. Sa precizam faptul ca masa
particulelor cu charm este relativ mare. Cea mai usoara particula cu charm,
mezonul D
0
are mc
2
= 1.863 GeV, deci este de aproximativ doua ori masa
unui nucleon. De aceea pentru generarea lor, asa dupa cum s-a precizat
n paragraful 2.4.1, n ciocnirile dintre doua particule sunt necesare energii
cinetice mari ale acestora. Pentru astfel de energii se pot genera nsa multe
alte particule (se deschid si canale inelastice) si ca atare identicarea parti-
culelor cu charmn ansamblul particulelor care se genereaza este dicila din
punct de vedere experimental. Din aceste motive, ca si din cauza energiilor
relativ mici ce se pot obt ine astazi n majoritatea acceleratoarelor, numarul
particulelor cu charm este relativ mic.
In paragraful 2.1 a fost introdus numarul cuantic de izospin care se con-
serva n interact iile tari, fapt contatat n multe experient e. Una din semni-
cat iile zice ale numarului cuantic de izospin consta n aceea ca particulele
cu acelasi izospin (de exemplu p si n sau tripletul pionilor

,
0
,
+
, etc.)
215
au mase foarte apropiate care difera ntre ele doar cu cateva procente. Se
considera ca n absent a interact iilor electromagnetice si slabe masa parti-
culelor cu acelasi izospin ar fost egala. Particulele cu acelasi izospin se
disting prin valoarea diferita a proiect iei T
z
a spinului izotopic. Din punct de
vedere zic proiect ia spinului izotopic nlocuieste n fond not iunea de sarcina
electrica. Astfel, n cazul nucleonilor relat ia ntre sarcina Q si proiect ia T
z
3
este urmatoarea:
Q = (T
Z
+
1
2
)e (2.195)
cu:
T
z
=
_
+
1
2
pentru proton

1
2
pentru neutron
(2.196)
In cazul particulelor elementare relat ia de mai sus se generalizeaza astfel:
Q =
_
T
z
+
1
2
(B +C +S)
_
e (2.197)
n care B, C si S sunt numerele cuantice xate pentru o particula anumita.
Relat ia (2.197) se numeste relat ia lui Gell-Mann.
2.4.3 Clasicarea particulelor elementare.
Din paragrafele precedente a rezultat ca principalele caracteristici ale par-
ticulelor elementare sunt masa, spinul, sarcina electric a, sarcina barionica,
sarcina leptonica, straneitatea, charmul, spinul izotopic, paritatea, timpul
mediu de viat a, etc. Este greu de precizat care dintre aceste proprietat i este
cea mai importanta pentru a permite o clasicare a particulelor elementare,
asa dupa cum numarul atomic Z permite clasicarea elementelor n sistemul
periodic. Pana-n prezent au fost facute mai multe ncercari de clasicare
considerandu-se denitorii una sau mai multe din proprietat ile trecute n
revista mai sus. Astfel, dupa momentul unghiular propriu (momentul de
spin) particulele se pot clasica n fermioni (particule cu spin semintreg)
si bozoni (particule cu spin ntreg). Dupa valoarea num arului barionic par-
ticulele se pot mpart i n barioni (particule cu numarul cuantic barionic B
diferit de zero) si particule cu B egal zero. Dupa valoarea numarului leptonic
si barionic particulele se pot clasica n leptoni (care au numarul leptonic
diferit de zero), mezoni (particule cu L si B zero) si barioni (particule cu B
diferit de zero). Desigur clasicarile pot continua dar este usor de remar-
cat faptul ca toate aceste clasicari sunt doar part iale si interdependente.
3
In continuare prin Tz se nt elege, de fapt, numarul cuantic mT denit n (2.29)
216
Singura clasicare care se pare ca va da rezultate este cea care decurge din
utilizarea simetriilor cu ajutorul teoriei grupurilor; aceasta clasicare n-a
fost nca complet realizata la ora actuala. De aceea, n prezent, acceptand
ideea ca este greu de conceput o particula n afara interact iei ei se face
o clasicare, aproape general acceptata, dupa tipul interact iei la care par-
ticipa particula respectiva. Din acest punct de vedere particulele elementare
se clasica n trei grupe:
1. Particule ce interact ioneaza numai electromagnetic. In aceasta
grupa intra o singura particula - fotonul.
2. Particule ce interact ioneaza slab si electromagnetic. Partic-
ulele din aceasta grupa se numesc leptoni (leptonnseamna usor
n limba greaca) si sunt 6 cunoscute la ora actuala:
_
e

e
_
;
_

_
;
_

_
(2.198)
Desigur exista si antiparticulele respective:
_
e
+

e
_
;
_

+

_
;
_

+

_
(2.199)
Tot i leptonii au numarul cuantic leptonic diferit de zero si pozitiv,
spinul 1/2 si paritatea pozitiva. Antiparticulele respective au numarul
cuantic leptonic tot diferit de zero dar negativ, spinul 1/2 si sunt de
paritate negativa. La ora actuala leptonii sunt considerat i particule
punctuale.
Conceptul de antiparticul a a fost introdus de Dirac n
anul 1927-1928 ca rezultat al analizei ecuat iei relativiste pen-
tru energia total a E a unei particule cu masa de repaus m
si impuls total p:
E
2
= (pc)
2
+ (mc
2
)
2
(2.200)
Din aceast a relat ie rezult a c a energia particulei este denit a
de relat ia:
E =
_
(pc)
2
+ (mc
2
)
2
(2.201)
de unde rezult a, matematic, c a sunt posibile at at energii po-
zitive c at si negative (gura 2.13).
E < mc
2
217
Figura 2.13
Starile de energie pozitive si negative pentru particula de masa m
mc
2
< E < + (2.202)
Din punct de vedere al zicii clasice sunt posibile numai e-
nergiile pozitive. Din punct de vedere al mecanicii cuantice
energiile negative sunt de asemenea posibile c aci se poate
demonstra c a funct iile proprii ale observabilei E formeaz a
un sistem complet numai dac a n acest sistem sunt incluse si
st arile cu energii negative. Deoarece oric arei observabile tre-
buie s a-i corespund a un sistem complet de funct ii rezult a c a
st arile (si deci si particulele corespunz atoare) negative tre-
buie s a existe. Dar dac a aceste st ari exist a si sunt st ari
ale particulelor atunci rezult a c a particulele care se g asesc
n st ari de energie E > mc
2
pot trece n st arile de energie
negativ a E < mc
2
, emit and prin aceast a tranzit ie energii
pozitive. In felul acesta materia lumii nconjur atoare, prin
emisie de energie, ar disp area mai devreme sau mai t arziu.
Pentru a rezolva aceast a contradict ie P.Dirac, care a rezolvat
aceast a problem a pentru electroni, a f acut ipoteza c a toate
st arile de energii negative sunt ocupate cu electroni n acord
cu principiul Pauli. In acest fel tranzit iile n st arile de en-
ergie negativ a sunt interzise si ca atare electronii reali se
pot observa numai pentru energii pozitive (E > mc
2
). Dac a
218
electronului aat n st ari de energie negativ a i se comunic a
o energie 2mc
2
atunci acesta poate trece din zona energi-
ilor negative n zona energiilor pozitive unde se va comporta
ca un electron obisnuit (real). Prin aceast a trecere, n zona
energiilor negative apare o gaur a care, de exemplu, ntr-
un c amp electric sau magnetic, s-ar comporta ca un elec-
tron pozitiv. In felul acesta Dirac a asimilat lipsa unei
particule pe o stare de energie negativ a - deci o gaur a - cu
antiparticula respectiv a, electronul pozitiv (care se numeste
pozitron) n cazul discutat. Identicarea acestei antipar-
ticule, deci a pozitronului, n anul 1932 de C.Anderson n
radiat ia cosmic a, a constituit o conrmare str alucit a a con-
ceptului de antiparticul a introdus de Dirac. F ar a a intra n
alte detalii este evident c a acest concept de antiparticul a este
strict cuantic, f ar a analog n zica clasic a, si, de ce s a n-
o spunem, nu tocmai usor de nt eles n lumina ipotezei lui
Dirac.
Interpretarea modern a a st arilor de energie negativ a a
fost dat a de E.Stuckelberg n anul 1941 si dezvoltat a ulte-
rior de R.Feynman n anul 1948. Pentru a nt elege aceast a
interpretare s a presupunem c a o particul a cu impuls pozi-
tiv p si energie pozitiv a E se misc a n sensul pozitiv al axei
Ox. Traiectoria acestei particule, n coordonate (x, t) este
ar atat a n gura 2.14. In aceste coordonate funct ia de und a
a particulei este de forma:
(x, t) = e
i
h
(pxE
+
t)
(2.203)
Faptul c a particula se misc a n sensul pozitiv al axei Ox
rezult a imediat din condit ia ca faza s a e constant a:
px E
+
t = constant (2.204)
de unde rezult a:
x =
E
+
p
t (2.205)
Pentru st arile de energie negativ a funct ia de und a va :
(x, t) = e
i
h
(pxE

t)
(2.206)
Pentru aceste st ari relat ia (2.205) devine:
219
Figura 2.14
Particula de energie negativa E

se comporta ca o particula cu
energie pozitiva (E
+
) care se misca napoi n timp
x =
E

p
t =
[ E

[
p
t =
[ E

[
p
(t) (2.207)
relat ie ce poate interpretat a n sensul c a particulele de e-
nergie pozitiv a [ E

[ se misc a napoi n timp (gura 2.14).

Dar ce semnicat ie are expresia napoi n timp? Pentru
a clarica acest lucru s a scriem ecuat ia clasic a de miscare
a unei particule de sarcin a -q n c ampul magnetic B:
m
d
2
x
dt
2
= q
dx
dt


B = q
dx
d(t)


B (2.208)
Din aceast a relat ie rezult a c a particula de sarcin a q care se
misc a napoi n timp veric a aceeasi ecuat ie ca si particula
de sarcin a -q care se misc a nainte n timp. Corel and ul-
timele dou a relat ii se poate arma urm atoarele: starea de
energie negativ a corespunde particulei de energie pozitiv a
dar care se misc a napoi n timp; relat ia (2.208) arat a c a
particula care se misc a napoi n timp este echivalent a cu o
particul a de sarcin a negativ a care se misc a nainte (normal)
n timp. Asadar particula de sarcin a q si energie negativ a
se comport a ca si particula de sarcin a negativ a -q si energie
pozitiv a. Particula de sarcin a -q este antiparticula partic-
ulei de sarcin a q. Rezult a c a particula se comport a ntr-o
stare de energie negativ a ca o antiparticul a.
220
In ce const a avantajul denit iei de mai sus? In primul
r and nu mai vorbim de st ari de energii negative ci n locul lor
vorbim de antiparticule de energii pozitive adic a tot de par-
ticule dar care se misc a napoi n timp. In acest limbaj par-
ticula si antiparticula respectiv a reprezint a, de fapt, aceeasi
particul a care se misc a n spat iu si n timp c and nainte c and
napoi. Din aceast a denit ie rezult a un al doilea avantaj si
anume c a antiparticula poate at at un fermion c at si un
bozon si c a masa si spinul particulei si antiparticulei sunt
aceleasi ind vorba de aceeasi particul a:
m( particula ) = m( antiparticula) (2.209)
I( particula ) = I( antiparticula)
In schimb particulele si antiparticulele au numere cuantice
aditive opuse ca semn. Intr-adev ar particula are sarcina q
(sarcina este un num ar cuantic aditiv) iar antiparticula are
sarcina -q. Aceast a constatare rezult a si dac a privim procesul
ilustrat n gura 2.15, prin care, prin anihilarea particulei
cu antiparticula respectiv a rezult a doi fotoni. Deoarece nu-
merele cuntice aditive ale fotonului sunt zero (B, Q, L, etc.)
din legea de conservare a acestora rezult a:
N( particula ) = N( antiparticula ) (2.210)
In care N semnica orice numar cuantic aditiv, de valoare
zero, al fotonului. Relat iile (2.209) si (2.210) denesc pro-
prietat ile cuantice ale antiparticulelor daca proprietat ile par-
ticulelor sunt cunoscute.
In continuare s a facem o precizare referitoare la procesul
ilustrat n gura 2.15. In limbajul obisnuit s-ar spune c a
dac a particula si antiparticula corespunz atoare se nt alnesc
la momentul t
1
n punctul din spat iu x
1
ele se anihileaz a si
genereaz a doi fotoni. In limbajul modern introdus de Stueck-
elberg si Feynman, n care particula si antiparticula consti-
tuie aceeasi particul a care se misc a ba nainte ba napoi n
timp, procesul din gura 2.15 se interpreteaz a astfel: n mo-
mentul t
1
n punctul x
1
particula dup a ce emite doi fotoni
se ntoarce napoi n timp. Dac a pentru t < t
1
particu-
la nt alneste, de exemplu, un foton, se poate mpr astia pe
221
Figura 2.15
In momentul t
1
, n punctul x
1
particula dupa ce emite doi fotoni
se ntoarce napoi n timp
acesta si se va putea misca nainte n timp, etc. Prin aceast a
interpretare am accentuat odat a n plus c a n limbajul mo-
dern particula sau antiparticula reprezint a aceeasi particul a
care se misc a n timp ba nainte ba napoi. In sf arsit s a
subliniem si faptul c a de regul a antiparticulele se denesc
prin ad augarea prexului anti particulei respective. Sunt
si c ateva except ii. De exemplu antiparticula electronului nu
se numeste antielectron ci poart a numele de pozitron.
3. Particule ce interact ioneaza tare, tare si electromagnetic sau tare, elec-
tromagnetic si slab. Particulele care se clasica n aceasta grupa se
numesc, dupa cum s-a mai precizat, hadroni. Uzual hadronii se
mpart, la randul lor, n doua categorii:
3a. mezoni adica hadroni cu numarul cuantic barionic zero. Sa re-
marcam faptul ca init ial cuvantul mezon (mezos - interme-
diar, ntre) semnica faptul ca aceste particule au masa interme-
diara ntre masa electronului si masa nucleonilor. Descoperirea
ulterioara a mezonilor D cu masa (n unitat i energetice) de 1868
MeV, a mezonilor F cu masa de 2030 MeV ca si a altor rezonant e
mezonice cu mase si mai mari face ca semnicat ia init iala a ter-
menului sa e lipsita de sens. Tot i mezonii au spinul zero.
3b. barioni adica hadroni cu numarul cuantic barionic diferit de zero.
222
Tot i barionii au spinul semintreg si ca atare sunt fermioni. Cel
mai usor barion este protonul si ca atare barionii sunt particule
grele.
Mezonii si barionii, daca exceptam rezonant ele, se pot clasica la
randul lor n funct ie de numarul cuantic de straneitate si de charm.
Astfel pentru mezoni:
m1. pioni: B=0, S=0, C=0
m2. kaoni: B=0, S = 1, C=0
m3. mezonii : B=0, S=0
m4. mezoni cu charm: B=0, S=0, C=1
In mod similar barionii se clasica astfel:
b1. nucleoni: B=1, S=0, C=0
b2. hiperoni: B = 1, S = 1, 2, 3, C=0
b3. barioni cu charm: B=1, S=0, C = 1
Precizam ca barionii cu charm sunt prezisi teoretic dar nca n-au fost
descoperit i pana-n prezent.
Principalele particule, cu except ia rezonant elor, conform clasicarii de
mai sus sunt redate, mpreuna cu numerele cuantice corespunzatoare, n
tabelul 2.2 In tabel denumirile sunt date pentru particule. Prima valoare a
numerelor cuantice corespunde particulelor iar cealalta valoare corespunde
antiparticulelor respective. De exemplu valoarea sarcinii Q egala cu 1
pentru e

si e
+
semnica faptul ca sarcina electronului este -e iar sarcina
pozitronului este +e. In mod similar valoarea I

= 1/2

pentru p si p arata
ca pentru proton I

= 1/2
+
iar pentru antiproton I

= 1/2

. Precizam
faptul ca daca n tabel un numar cuantic nu este precizat aceasta nseamna
ca acel numar cuantic nu poate determinat pentru particula respectiva.
De exemplu, leptonii nu au spin izotopic deoarece leptonii nu participa n
interact iile tari. Fotonul si mezonul sunt particule neutre adevarate si
ca atare nu au antiparticule. Notat iile din tabel sunt cele folosite n text.
223
Tabelul 2.2
Clasi- Denu- Simbol B L L L S C I

T Q/e Masa
care mire secunde (MeV)
foton foton 0 0 0 0 0 0 1

- stabil 0
l electron e

, e
+
0 1 0 0 0 0 1/2

- 1 stabil 0.511
e neutrino
p electronic
e
,
e
0 1 0 0 0 0 1/2 - 0 stabil 0
t miuonul

,
+
0 0 1 0 0 0 1/2

- 1 2.2 10
6
106
o neutrino
n miuonic

0 0 1 0 0 0 1/2 - 0 stabil 0
i tauonul

,
+
0 0 0 1 0 0 1/2

- 1 nestabil 1807
neutrino
tauonic

0 0 0 1 0 0 1/2 - 0 stabil 0
m pioni
+
,

0 0 0 0 0 0 0

1 1 2.6 10
8
140
e nc arcat i
z pioni
0
0 0 0 0 0 0 0

1 0 0.76 10
16
o neutri
n kaoni k
+
, k

0 0 0 0 0 0 0

1/2 1 1.2 10
8
494
i nc arcat i
H kaoni k
0
,

k
0
0 0 0 0 1 0 0

1/2 0 k
0
S
0.8610
10
neutri k
0
L
5.4 10
8
498
A mezo- 0 0 0 0 0 0

0 0 2.4 10
19
549
nul
D mezo- D
+
, D

0 0 0 0 0 1 1868
nul D
+
R mezo- D
0
,

D
0
0 0 0 0 0 1 1863
nul D
0
O mezo- F,

F 0 0 0 0 1 1 2030
nul F
N
b proton p, p 1 0 0 0 0 0 1/2

1/2 1 stabil? 938.2

I a neutron n, n 1 0 0 0 0 0 1/2

1/2 1 0.93 10
3
939.6
r lambda ,

1 0 0 0 1 0 1/2

0 0 2.5 10
10
1116
i sigma
+
,

+
1 0 0 0 1 0 1/2

1 1 0.8 10
10
1189
o plus
n sigma
0
,

0
1 0 0 0 1 0 1/2

1 0 < 10
14
1192
i zero
sigma

1 0 0 0 1 0 1/2

1 1 1.5 10
10
1197
minus
Xi-
0
,

0
1 0 0 0 2 0 1/2

1/2 0 3 10
10
1315
zero
Xi-

1 0 0 0 2 0 1/2

1/2 1 1.7 10
10
1321
minus
omega

1 0 0 0 3 0 3/2

? 0 -1 1.3 10 1672
minus
224
2.5 Cromodinamica cuantica si fort ele nucleare
2.5.1 Modelul de cuarc
Multiplele experient e de tip Hofstadter (paragraful 1.3) de sondare a struc-
turii interne a particulelor elementare au condus la ideea ca fotonii si lep-
tonii corespund not iunii de elementaritate n sensul ca nu a fost evident iata
o structura interna a lor si ca atare aceste particule pot considerate par-
ticule punctuale. In schimb aceste experient e au aratat ca hadronii au o
structura ind constituit i din entitat i (subparticule) de dimensiuni foarte
mici (dimensiuni cu cel put in trei ordine de marime mai mici decat dimensi-
unile hadronilor). Mai exact, aceste experient e au pus n evident a faptul ca
masa hadronilor nu este distribuita uniform n volumul lor ci este concen-
tratan regiuni spat iale de volume extrem de mici care formeaza entitat ile
precizate mai sus. Aceste experient e, similare n fond cu experient ele lui
Rutherford de sondare a structurii atomului, au condus deci la ideea ca
hadronii sunt compusi din alte entitat i asemanator modului cum nucleul
este format din protoni si neutroni. Existent a acestor entitat i, denumite
n nal, cuarci a redeschis sperant a zicienilor ca lumea materiala este
formata dintr-un numar limitat de entitat i (particule) elementare ntre care
se exercita un numar mic de fort e fundamentale. Din acest motiv, ca si din
dorint a de a face o sistematizare de esent a n mult imea hadronilor, modelul
de cuarc, introdus n anul 1963 de M.Gell-Mann si G.Zweig, a fost acceptat
rapid.
Cuv antul cuarc a fost introdus de Gell-Mann ind preluat
din romanul lui J.Joice ntitulat FinneganWake. Zweig a numit
aceste cantit at i asi.
Modelul de cuarc conduce la o simplicare substant ialanlocuind numarul
mare de hadroni printr-un numar mult mai mic de cuarci si permite de-
scrierea proprietat ilor intrinseci si de interact ie a hadronilor ntr-un mod
elegant si unitar. Dicultatea esent iala a acestui model consta n faptul ca
daca condit ia de a observa experimental o structura interna a hadronilor a
fost ndeplinita n schimb condit ia de a sparge hadronii n cuarci (asa cum
nucleul poate spart n protoni si neutroni) nu a fost realizata prin nicio
experient a efectuata pana-n prezent; asadar cuarci n stare libera nu s-au
obt inut nca. In principiu cuarci liberi ar trebui sa se obt ina n interact ia
(ciocnirea) dintre doi hadroni de energie cinetica sucient de mare pentru
225
a depasi energia de prag necesara generarii de cuarci n procesul respec-
tiv (paragraful 2.4.1). Faptul ca nu s-au obt inut cuarci liberi poate sugera
urmatoarele cauze:
a) cuarcii nu exista n realitate
b) masa cuarcilor este foarte mare si ca atare energia cinetica de prag, n
acord cu ralat iile (2.116) sau (2.119), nu s-a realizat nca n cele mai
mari acceleratoare existente n prezent
c) sect iunea de generare a cuarcilor este foarte mica
Dac a ntr-adev ar cuarcii exist a si masa lor este foarte mare
nc at nu pot generat i n procesele de interact ie realizate cu
acceleratoarele existente n schimb generarea lor a putut avea
loc la formarea Universului prin Marea explozie (Big-Bang)
c and, dup a estim arile teoretice, energii de 10
18
GeV erau uzuale.
Deoarece este de presupus c a cel put in unii cuarci sunt stabili
rezult a c a acestia (cuarci relicve) ar trebui s a existe n razele
cosmice sau s-au acumulat n meteorit i, n scoart a p am antului,
etc. C autarea acestor cuarci a avut loc dar f ar a succes p an a n
prezent.
Este greu de precizat la ora actuala cauza reala pentru care cuarci liberi
n-au fost pusi n evident a. Cert este faptul ca si n ipoteza ca ei nu exis-
ta n realitate modelul de cuarc reprezinta un mod comod de interpretare
a diferitelor experient e din lumea particulelor elementare. Usurint a, uni-
taritatea si elegant a cu care modelul de cuarc explica aproape toate datele
experimentale referitoare la structura hadronilor si la mecanismul lor de
interact ie fac ca acest model sa nu e abandonat iar solut ia este cautata
ntr-o teorie care sa explice atat existent a cuarcilor n interiorul hadronilor
cat si faptul ca nu pot exista n stare libera. S-a realizat astfel cro-
modinamica cuantica (QCS-quantum chromodynamics) teorie care descrie
structura si procesele de interact ie ale hadronilor si, reste, fort ele (nucleare)
care se exercita ntre acestia. In continuare vom trece n revista, calitativ,
ipotezele si ideile de baza ale acestei teorii.
Prin introducerea cuarcilor si deci a modelului de cuarc trebuie sa ra-
spundem, cel put in, la urmatoarele ntrebari. Ce sunt de fapt cuarcii adica
ce masa au acestia si care sunt numerele lor cuantice? Cat i cuarci exista sau,
cel put in, cat i cuarci sunt necesari pentru a descrie totalitatea hadronilor
cunoscut i? etc. Desigur este greu de dat un raspuns exact la aceste ntrebari
dar cateva proprietat i ale cuarcilor pot precizate. Astfel:
226
1. Cuarcii trebuie sa e fermioni caci numai din fermioni se pot construi
si fermioni si bozoni. Se face ipoteza ca spinul I
4
al cuarcilor este 1/2
desi si alte valori semintregi > 1/2, n principiu, pot atribuite. De
asemenea se considera ca un cuarc oarecare, notat generic cu litera q,
are paritate pozitiva iar anticuarcul respectiv are paritate negativa.
2. Deoarece bozonii sunt particule de spin ntreg si paritate negativa
rezulta ca acestia pot creat i din perechi cuarc-anticuarc de forma
q q, qq q q sau combinat ii similare realizate din mai multe perechi q q.
Se considera ca structura mai simpla q q formeaza un bozon:
bozon = q q (2.211)
In mod similar, cea mai simpla combinat ie de cuarci care poate forma
un fermion (care nu este cuarc) este formata din trei cuarci qqq desi
nu sunt excluse si combinat ii de forma qqqq q, sau, mai complicate.
Pentru simplitate se postuleaza ca un fermion este format din trei
cuarci si deci:
fermion = qqq (2.212)
Deoarece fermionii hadroni au numarul cuantic barionic B egal cu
unitatea, facand ipoteza ca ecare cuarc are acelasi numar barionic,
din relat ia de mai sus rezulta ca numarul barionic al cuarcilor este 1/3:
B(q) = 1/3 (2.213)
3. Pentru construct ia hadronilor nestranii si fara charm, de sarcina elec-
trica zero sau e, trebuie sa existe cel put in doi cuarci: unul cu
proiect ia izospinului T
Z
(q) = +1/2 si celalalt de proiect ie T
Z
(q) =
1/2. Pentru acesti cuarci (S=C=0), nestranii si fara charm, n acord
cu relat ia (2.197) sarcina electrica va :
Q(q, T
Z
= +1/2) =
2
3
e ; Q(q, T
Z
= 1/2) =
1
3
e (2.214)
Pentru construirea hadronilor stranii dar fara charm (S ,= 0, C = 0)
trebuie sa existe cel put in un cuarc straniu cu numarul cuantic de
straneitate diferit de zero si T
Z
= 0.
4
In continuare spinul cuarcilor va notat cu I si nu cu S cum ar normal ind un
moment cinetic intern; notat ia a fost adoptata pentru a se evita confuzia spinului cu
numarul cuantic de straneitate.
227
Daca consideram valoarea -1 pentru numarul cuantic de straneitate
pentru acest cuarc (S=-1) sarcina lui electrica, n acord cu relat ia
(2.197) va :
Q(S = 1, T
Z
= 0) =
1
3
e (2.215)
Construirea hadronilor cu charm implica existent a unui cuarc cu charm
(C=1) si T
Z
= S = 0. Pentru acest cuarc sarcina electrica, n acord
cu aceeasi relat ie, va :
Q(C = 1, T
Z
= S = 0) =
2
3
e (2.216)
In sfarsit, trebuie sa precizam ca pe langa numerele cuantice introduse
n paragraful 2.4.2 mai exista o serie de numere cuantice, ca numarul b,
numarul cuantic t, etc., care selecteaza o serie de procese de dezintegrare
si de interact ie a particulelor elementare (hadronilor). Pentru construirea
hadronilor care au aceste numere cuantice (de exemplu particulele din seria
(upsilon) pentru care numarul cuantic b este diferit de zero) sunt necesari
nca doi cuarci cu numerele cuantice b=-1 si t=1. In concluzie trebuie sa
existe cel put in 6 cuarci a caror denumire si numere cuantice sunt reproduse
n tabelul 2.3
Tabelul 2.3
simbol Denumire Q/e B S C b t T Z spinul
u (up 2/3 1/3 0 0 0 0 1/2 1/2
sus)
d (down -1/3 1/3 0 0 0 0 -1/2 1/2
jos)
s (strange -1/3 1/3 -1 0 0 0 0 1/2
straniu)
c (charm 2/3 1/3 0 1 0 0 0 1/2
farmec)
b (beauty -1/3 1/3 0 0 -1 0 0 1/2
frumusete)
t (truth 2/3 1/3 0 0 0 1 0 1/2
adevar)
Desigur exista si 6 anticuarci ale caror numere cuantice se deduc imediat
din tabelul 2.3 folosind regulile descrise de relat iile (2.209) si (2.210). De
228
exemplu numerele cuantice ale anticuarcului straniu (s) vor :
Q =
1
3
e ; B =
1
3
; S = 1 ; C = b = t = 0 ; T
Z
= 0 ; I = 1/2 (2.217)
Din cele prezentate mai sus, ca si din tabelul 2.3, rezulta ca numerele cuan-
tice ale cuarcilor sunt fract ionare. Atat sarcina electrica cat si numarul ba-
rionic sunt multiplii valorii 1/3, fapt cel put in neobisnuit conform concept iei
pe care o avem despre numerele cuantice. Sa facem remarca ca existent a
acestor numere fract ionare ridica problema elementaritat ii sarcinii electrice
e si, de ce nu, chiar a elementaritat ii electronului. Farandoiala existent a
numerelor cuantice fract ionare ale cuarcilor constituie o alta dicultate n
acceptarea modelului de cuarc pe langa dicultatea deja semnalata legata
de imposibilitatea obt inerii de cuarci liberi.
Acceptand ideea existent ei celor 6 cuarci, fara structura, rezulta ca lumea
materiala poate constituita din foton, 6 leptoni si 6 cuarci si, reste, din
antiparticulele lor cu remarca ca fotonul nu are antiparticula. Cuarcii si
leptonii lumii materiale sunt redat i n tabelul 2.4.
Tabelul 2.4
Q cuarci leptoni Q
2/3 e u c t
e

0
-1/3 e d s b e

-1e
Acest tabel poate privit ca un sistem periodic al particulelor elemen-
tare analog cu tabelul lui Mendeleev pentru atomi daca, reste, se accepta
ideea ca cei 6 leptoni si 6 cuarci, la care mai adaugam si fotonul, sunt
entitat ile elementare ale materiei.
Oricare ar adevarul, n paragraful ce urmeaza vom arata usurint a
cu care se pot construi hadronii cunoscut i pana-n prezent acceptand ideea
existent ei cuarcilor.
2.5.2 Cromodinamica cuantica. Construirea hadronilor din
cuarci
Construirea hadronilor ca stari legate ale cuarcilor se realizeaza plecand de
la relat iile (2.211) si (2.212). Reamintim ca hadronii se clasica n mezoni
(adica hadroni cu B=0 si spin ntreg, deci bozoni) si din barioni (hadroni
cu numarul cuantic B diferit de zero si spin semintreg, deci fermioni) con-
form tabelului 2.2. Deoarece cuarcii sunt entitat i cu spinul semintreg ei se
supun statisticii Fermi-Dirac si deci si principiului de excluziune al lui Pauli.
In consecint a n construirea unui hadron nu pot exista doi sau mai mult i
229
cuarci cu aceleasi numere cuantice. In cazul mezonilor (bozoni) cerint ele
statisticii Fermi-Dirac sunt totdeauna satisfacute caci cuarcul si anticuarcul
(relat ia (2.211)) care formeaza mezonii au numere cuantice diferite. In cazul
construct iei de barioni apar nsa situat ii paradoxale n care doi sau chiar trei
cuarci (relat ia (2.212)) sunt identici. De exemplu combinat ia uuu, pentru
cuarcii de tip u aat i n starea de miscare s (l=0) si cu toate numerele cuan-
tice identice, conduce la urmatoarele numere cuantice: I=3/2, T
Z
= 3/2,
Q=2e, S=0. Aceste numere cuantice corespund n totalitate particulei
++
(
++
este o rezonant a descoperita de Fermi si colaboratorii sai n anul 1951
n procesul
+
+p) de masa 1232 MeV si fara ndoiala ca aceasta combinat ie
uuu corespunde acestei particule. Pe de alta parte, aceasta particula este
formata din trei cuarci care au toate numerele cuantice identice si care se
gasesc n stari cuantice identice, situat ie exclusa de principiul Pauli. Asadar,
pentru a nu n dezacord cu principiul amintit a fost necesara introducerea
unui numar cuantic aditiv suplimentar, denumit n mod convent ional cu-
loare si care poate avea trei valori: R (red-rosu), G (green-verde) si B
(blue-albastru).
Asadar n locul unor valori numerice, s a zicem +1, 0, -1,
se utilizeaz a prin convent ie numerele R, G si B. S a preciz am si
faptul c a uneori n literatura de specialitate n locul culorii verzi
G se foloseste culoarea galben a Y (yellow).
Fireste, prin introducerea numarului cuantic de culoare numarul cuar-
cilor se tripleaza; se obt in astfel 18 cuarci precizat i prin doua caracteristici -
aromatul adica cei 6 cuarci din tabelul 2.3 si culoarea R, G si B. Astfel,
putem avea cuarcul cu aromatul u de culoare rosie (u
R
), de culoare verde
(u
G
) sau de culoare albastra (u
B
). Cuarcii u
R
, u
G
si u
B
au, cu except ia
culorii, aceleasi numere cuantice, specice aromatului u. Evident, triplarea
numarului de cuarci conduce si la cresterea considerabila a combinat iilor
posibile de trei cuarci necesari pentru construirea hadronilor.
Desi introducerea numarului de culoare pare arbitrara se constata totusi
ca fort ele care ajuta cuarcii sa formeze hadroni sunt determinate tocmai de
aceasta proprietate de culoare n sensul ca se creeaza un camp de culoare
ale carui cuante de camp, numite gluoni, mediaza interact ia dintre cuarci
generand n nal fort ele tari de interact ie. Gluonii au, asadar, un rol similar
cu fotonii care mediaza interact ia electromagnetica. Gluonii, ca si fotonii,
sunt cuante de masa zero, au numarul cuantic de spin egal cu unitatea iar
celelalte numere cuantice sunt zero cu except ia numarului cuantic de culoare.
Gluonii au o culoare si o anticuloare caci n caz contrar un cuarc prin emisia
unui gluon s-ar transforma n aromatul corespunzator. De exemplu, cuarcul
230
u
R
prin emisia unui gluon care ar avea numai culoare, e rosie aceasta
culoare, s-ar transforma n aromatul u si ca atare gluonul n-ar cuanta
de schimb ntre cuarci. Aceasta nseamna ca prin emisia si absorbt ia de
gluoni cuarcii si pot schimba culoarea dar nu si aromatul. Deoarece cuarcii
schimba tot timpul gluoni colorat i ntre ei, rezulta ca nu se poate preciza
la un moment dat culoarea ecarui cuarc. Gluonii care se pot realiza din
cele trei culori R, G, B si din anticulorile respective sunt urmatorii:
R

R B

B G

G
R

B B

R G

R (2.218)
R

G B

G G

B
Exista asadar 9 combinat ii de culoare-anticuloare dar combinat ia R

R
+B

B +G

G este triviala (fara culoare). Raman deci 8 combinat ii (gluoni)

independente, din care 6 sunt nediagonale iar doua sunt diagonale (de e-
xemplu R

R-G

G si R

R +G

G-2B

B). Asadar, fat a de campul electromagnetic

unde avem de a face cu un singur foton, n cazul campului de culoare sunt
necesari 8 gluoni pentru a genera fort ele (tari) care se manifestantre cuarci.
Proprietat ile gluonilor, prezentate mai sus, genereaz a o serie dentrebari.
Daca masa gluonilor este zero cum se realizeaza fort ele de interact ie de scurta
distant a? Ce proprietat i au fort ele de culoare ncat este imposibila obt inerea
de cuarci liberi? Oare toate combinat iile imaginabile de doi sau trei cuarci
colorat i pot constitui hadroni observabili experimental?, etc. Referitor la
aceste ntrebari cromodinamica cuantica (QCD) face urmatoarele armat ii:
1. Fort ele cuarc-cuarc pentru distant e r < 2 10
16
m sunt nesemnicativ
de mici. In acord cu relat ia de nedeterminare:
p
h
r
10
9
(
eV
c
) = 1
GeV
c
(2.219)
rezulta ca cuarcii se comporta ca entitat i libere pentru impulsuri ce
depasesc 1GeV/c. Aceasta proprietate a fort elor nucleare cuarc-cuarc
se numeste libertate asimptotica. In schimb, cu cresterea distant ei
dintre cuarci, energia potent iala cuarc-cuarc creste (n loc sa scada?!)
foarte rapid, ceea ce semnica ca si fort ele cuarc-cuarc sunt fort e ce
cresc cu cresterea distant ei dintre cuarci. S-ar putea considera ca
aceste fort e sunt generate de un potent ial crescator cu distant a n
felul aceluia care t ine mpreuna doua bile legate de un resort. In cazul
acestui potent ial cu cat ncercam separarea mai mare a bilelor cu atat
se ntampina o rezitent a mai mare. Asadar, cu cresterea distant ei din-
tre cuarci fort ele cuarc-cuarc devin deosebit de mari, innit de mari
231
pentru distant e comparabile cu dimensiunile hadronilor, ceea ce duce
la imposibilitatea obt inerii de cuarci liberi, deci la connarea lor n
interiorul hadronilor; aceasta proprietate este cunoscuta n literatura
de specialitate sub denumirea de connare infrarosie (infrared slav-
ery).
2. Interact iunea dintre cuarci nu este aditiva n sensul ca fort a cu care
act ioneaza ceilalt i cuarci asupra unui cuarc nu este egala cu suma
fort elor cu care act ioneaza ecare cuarc asupra cuarcului xat. De
asemenea, aceasta proprietate arata ca campul gluonic al unui sistem
de cuarci nu este egal cu suma campurilor create de ecare cuarc n
parte. In cazul campului gluonic o situat ie speciala se realizeaza pen-
tru singlet ii de culoare adica a sistemelor de cuarci colorat i, astfel
combinat i ncat numarul cuantic total de culoare este nul; este vorba
deci de un sistem de cuarci care realizeaza culoarea alba. Pentru
singlet ii de culoare componenta de lunga distant a a campului gluonic
este complet compensata; altfel zis, campul gluonic al singlet ilor de
culoare se manifesta numai la distant e scurte.
Din armat iile de mai sus rezulta cel put in trei consecint e importante:
a) numai singlet ii de culoare au energie nita a campului gluonic (de cu-
loare) la distant e ce depasesc dimensiunile hadronilor (aproximativ 1
F) si ca atare numai acestia pot exista n stare libera.
b) interact ia ntre singlet ii de culoare este de scurta distant a
c) singlet ii de culoare nu pot spart i n part ile (cuarcii) componente.
Asadar, conform teoriei cromodinamicii cuantice numai singlet ii de cu-
loare (mezoni sau barioni) corespund hadronilor observat i experimental.
Teoria grupurilor stabileste riguros sistemele de cuarci colorat i care pot
forma singlet i de culoare. La nivel intuitiv, rezultatele teoriei grupurilor pot
rezumate astfel: din trei culori si trei anticulori, culoarea alba (singletul
de culoare) poate realizata n doua moduri: e amestec and culoarea cu
anticuloarea respectiva (singlet de culoare mezonic) e amestecand uniform
cele trei culori (singlet de culoare barionic). Realizarea singlet ilor de culoare
seamana cu procedeul de compunere a culorilor de baza pentru a obt ine cu-
loarea alba (ca si alte culori). De fapt, din aceste motive, teoria fort elor nu-
cleare bazate pe modelul cuarc poarta denumirea de cromodinamica cuan-
tica (QCD). Sa observam ca n cadrul acestei teorii desi numarul cuarcilor
s-a triplat, prin introducerea numarului cuantic de culoare, prin introducerea
232
regulii ca numai singlet ii de culoare corespund hadronilor liberi (observabili
experimental), numarul combinat iilor de cuarci care pot forma hadroni se
micsoreza substant ial; ntr-o prima aproximat ie numarul acestor combinat ii
este egal cu numarul combinat iilor ce s-ar realizat din cei 6 cuarci init iali,
necolorat i.
Cunoscand regula de mai sus de construire a hadronilor observabili din
cuarci colorat i, n continuare vom ilustra modul n care modelul de cuarc
permite construirea mezonilor si barionilor cunoscut i pana-n prezent.
Mezonii, n acord cu relat ia (2.211) se realizeaza din combinat ia cuarc-
anticuarc cu condit ia suplimentara ca aceste combinat ii sa formeze singlet i
de culoare. In continuare, pentru simplicarea notat iilor, se va subnt elege
ca singletul de culoare mezonic q q, precizat prin aromatul q si q, are
funct ia de stare urmatoare:

mezon
=
1

3
_

R
+
B

B
+
G

G
_
(2.220)
realizata prin suprapunerea simetrica a celor trei combinat ii de culoare-
anticuloare. Asadar, prin combinat ia u u, de exemplu, vom nt elege de
fapt singletul de culoare mezonic format din amestecul omogen al cuarcilor
u
R
u

R
, u
G
u

G
si u
B
u

B
. Cu aceste precizari sa ilustram modul de constru-
ire a mezonilor obisnuit i (cu S=0, C=0) si a mezonilor stranii (S ,= 0,
C=0). Fireste, mezonii obisnuit i, fara straneitate si charm, se pot con-
strui din cuarci de aromat u si d iar mezonii stranii se pot construi din
combinat ia mezonilor de aromat u si d cu cuarcul de aromat s. Vom face
si precizarea ca n cadrul teoriei QCD se considera ca mezonii observabili
corespund singlet ilor de culoare n care cuarcii si anticuarcii se gasesc n
starea de miscare de moment orbital zero (l=0).
Mezonii nestranii si fara charm realizat i din cuarci de aromat u si d,
n acord cu notat iile de mai sus, vor corespunde combinat iilor u u, u

d, ud
si d

d. In acord cu numerele cuantice prezentate n tabelul 2.3, mezonilor

u

d si ud le corespund valorile T
Z
= +1 si, respectiv, T
Z
= 1 si ca
atare corespund spinului izotopic (valoarea minima) T=1. Mezonii u u
si d

d au T
Z
= 0 si ca atare pot corespunde izospinului T=0 sau T=1.
Se demonstreaza ca starea corespunzatoare izospinului T=0 este data de
funct ia de stare:

0
=
1

2
_

u u
+
d

d
_
; T = 0 (2.221)
iar izospinului T=1 i corespunde funct ia de stare:

1
=
1

2
_

u u

d
_
; T = 1 (2.222)
233
Sa precizam si faptul ca mezonii corespunzatori combinat iilor de mai sus,
pentru momentul orbital l=0, pot avea spinul e zero e egal cu unitatea si
vor avea paritate negativa. Se obt in astfel 4 mezoni pseudoscalari (I=0) si
4 mezoni pseudovectori (I=1). Acesti 8 mezoni, mpreuna cu numerele lor
cuantice sunt prezentat i n tabelul 2.5. Se constata ca s-a obt inut tripletul
mezonilor (pseudoscalari), tripletul mezonilor (pseudovectori), mezonul
pseudoscalar si mezonul pseudovector , n acord cu situat ia experimen-
tala.
Tabelul 2.5
Congurat ia I

T T
Z
S Q/e Denumire Masa
de cuarci (MeV)
u

d 0

1 +1 0 +1
+
140
1

2
(u u - d

d) 0

1 0 0 0
0
135
ud 0

1 -1 0 -1

140
1

2
(u u + d

d) 0

0 0 0 0 549
... ... ... ... ... ... ... ...
u

d 1

1 +1 0 +1
+
765 10
1

2
(u u d

d) 1

1 0 0 0
0
776 10
ud 1

1 -1 0 -1

765 10
1

2
(u u + d

d) 1

0 0 0 0 784
... ... ... ... ... ... ... ...
us 0

1/2 +1/2 +1 +1 K
+
494
ds 0

1/2 -1/2 +1 0 K
0
498
us 0

1/2 -1/2 -1 -1 K

494

ds 0

1/2 +1/2 -1 0

K
0
498
... ... ... ... ... ... ... ...
us 1

1/2 +1/2 +1 +1 K
+
892
ds 1

1/2 -1/2 +1 0 K
0
896
us 1

1/2 -1/2 -1 -1 K

892

ds 1

1/2 +1/2 -1 0 K
0
896
Mezonii stranii, dar fara charm, se construiesc, dupa cum s-a precizat,
dintr-un cuarc de aromat u sau d si din cuarcul straniu de aromat s. Deoarece
pentru acesti mezoni T
Z
= 1/2 (a se vedea tabelul 2.3) se obt in dublet i
234
de izospin. Se reproduc astfel mezonii K (tabelul 2.5) n acord cu datele
experimentale. In mod similar s-ar construit si mezonii cu charm, im-
plicand n acest scop cuarcul de aromat c. De exemplu mezonii D
+
se obt in
din combinat ia

dc. De asemenea combinat ia ss cu I=T=S=Q=0 core-

spunde mezonului de masa (energetica) 1019 MeV iar combinat ia cc cu
I

= 1

corespunde charmoniului de masa 3095 MeV. In mod similar s-ar

putut construi si mezoni n care sunt implicat i si cuarcii de aromat b si t.
In continuare vom exemplica modul de construire al barionilor din
cuarci. Ca si n cazul mezonilor prin notat ia simplicata qqq vomnt elege
singletul barionic de culoare caruia i corespunde funct ia de stare:

barion
=
1

6
(
RBG
+
BGR
+
GRB

GBR

BRG

RGB
)
(2.223)
Asadar, prin notat ia uuu vom nt elege singletul de culoare barionic n
care cuarcii de aromat u au astfel combinate culorile (relat ia (2.223) ncat
sa se obt ina culoarea alba.
Barionii nestranii si fara charm se construiesc din cuarcii de aromat u si d.
Sunt posibile urmatoarele combinat ii uuu, uud, udd si ddd carora le
corespund valorile T
Z
=3/2, 1/2, -1/2, -3/2. Se pune problema determinarii
izospinului T si a spinului I corespunzator acestor combinat ii. Pentru sta-
bilirea acestor valori sa facem observat ia ca funct ia de stare a barionilor este
simetrica fat a de operat ia de permutare a cuarcilor si ca atare daca funct ia
de stare este simetrica pentru coordonatele de spin ea trebuie sa e simetri-
ca si fat a de coordonatele de izospin; reciproca este de asemenea adevarata.
Astfel pentru combinat ia uuu cu T
Z
=3/2 si deci T 3/2 funct ia este
simetrica pe coordonatele de izospin. Deoarece numai valoarea I=3/2 (tot i
spinii sunt paraleli) corespunde unei funct ii simetrice pe coordonatele de spin
rezulta ca combinat ia uuu are valorile I=T=3/2, sarcina Q=2e si stranei-
tatea S=0; aceste valori corespund particulei
++
(1232 MeV). Similar stau
lucrurile si n cazul combinat iei ddd care are I=T=3/2 si T
Z
=-3/2 si care
corespunde barionului

(1232 MeV). Ceva mai complicat stau lucrurile

n cazul combinat iilor uud si udd de proiect ie T
Z
= +1/2 si, respec-
tiv, T
Z
= 1/2. In cazul combinat iei uud perechea uu are, conform
celor precizate mai sus, valorile I=T=1. Prin combinat ia acestei perechi cu
cuarcul de aromat d, de spin 1/2, spinul ntregii combinat ii va 1/2 sau
3/2. Din considerente de simetrie, spinului 1/2 ar trebui s a-i corespunda
T=1/2 iar spinului 3/2 i va corespunde T=3/2. In primul caz se obt ine
protonul (I=T=1/2) iar n cel alalt caz se obt ine barionul
+
(I=T=3/2).
Procedandu-se n mod similar si n celelalte cazuri, din cuarcii de aromat u,
235
d si s se obt in barionii prezentat i n tabelul 2.6
Tabelul 2.6
Congurat ia Congurat ia I T T
Z
S Q/e Denumire Masa
de cuarci spinilor (MeV)
uuu 3/2 3/2 3/2 0 2
++
(1232) 1232
... ... ... ... ... ... ... ... ...
uud 1/2 1/2 1/2 0 1 p 938
3/2 3/2 1/2 0 1
+
(1232) 1236
... ... ... ... ... ... ... ... ...
udd 1/2 1/2 -1/2 0 0 n 940
3/2 3/2 -1/2 0 0
0
(1232) 1236
... ... ... ... ... ... ... ... ...
ddd 3/2 3/2 -3/2 0 -1

(1232) 1241
... ... ... ... ... ... ... ... ...
uus 3/2 1 1 -1 1
+
(1385) 1383
1/2 1 1 -1 1
+
1189
... ... ... ... ... ... ... ... ...
uds 3/2 1 0 -1 0
0
(1385) 1385
1/2 1 0 -1 0
0
1192
1/2 0 0 -1 0 1116
... ... ... ... ... ... ... ... ...
dds 1/2 1 -1 -1 -1

1197
3/2 1 -1 -1 -1

(1385) 1386
... ... ... ... ... ... ... ... ...
uss 3/2 1/2 1/2 -2 0
0
(1530) 1529
1/2 1/2 1/2 -2 0
0
1315
... ... ... ... ... ... ... ... ...
dss 1/2 1/2 -1/2 -2 -1

1321
3/2 1/2 -1/2 -2 -1

(1530) 1534
... ... ... ... ... ... ... ... ...
sss 3/2 0 0 -3 -1

1672
Un caz aparte l prezinta combinat ia sss de spin 3/2, T=0, Q=-e si
S=-3. Aceste numere cuantice corespund barionului

de masa 1672MeV.
Este cazul sa precizam ca aceasta particula a fost init ial prezisa teoretic
de Gell-Mann si apoi descoperita experimental. Este instructiv sa repro-
ducem rat ionamentul lui Gell-Mann pentru prezicerea acestei particule si a
numerelor ei cuantice. La timpul respectiv (anii 1963-1964) Gell-Mann a
236
Figura 2.16
Ordonarea barionilor de spin egal cu 3/2 n funct ie de proiect ia
T
Z
a izospinului si de numarul cuantic de hipersarcina Y
ordonat barionii prezentat i n tabelulu 2.6 n grupe n care diferit i mem-
brii ai grupei difera numai prin proiect ia T
Z
a izospinului si prin numarul
cuantic de hipersarcina Y, denit n (2.192); toate celelalte numere cuantice
ale membrilor dintr-o grupa ind identice. In gura 2.16 sunt prezentat i, n
planul (Y,T
Z
) barionii din tabelul 2.6 de spin egal cu 3/2, adica barionii n
care cuarcii component i au spini paraleli.
La vremea respectiva tot i barionii din gura 2.16, cu except ia barionului

, erau cunoscut i. Din motive de simetrie Gell-Mann a presupus ca tre-

buie sa existe un barion situat n varful piramidei, deci un barion cu Y=-2
(si deci S=-3) si T
Z
=0 si, reste, I=3/2. Pentru a prezice masa acestui
barion, Gell-Mann a observat ca diferent a de masa ntre barionii cunoscut i,
cu Y = 1 este n jur de 146 MeV (a se vedea gura 2.16). In consecint a
a presupus ca barionul necunoscut, pe care l-a numit

, trebuie sa aibe
masa n jur de 1675 MeV, adica cu 146 MeV mai mult decat barionii
0
sau

; aceasta valoare a fost conrmata ulterior experimental cu o uimitoare

precizie. Este, consideram, o ilustrare elocventa a modului n care modelul
de cuarc a permis, si permite, prezicerea unor particule care n-au fost
nca descoperite experimental. In acest sens este de presupus ca barionii cu
charm, prezisi de modelul de cuarc, vor descoperit i ntr-un viitor apropiat
la fel cum au fost descoperit i si mezonii cu charm, prezisi si ei la timpul
respectiv de modelul de cuarc.
237
Din cele prezentate mai sus a reiesit modul elegant si comod de construire
a hadronilor din cuarci cat si posibilitatea modelului de a prezice noi
particule. Fireste, modelul cuarc nu se rezuma numai la aceste posibilitat i.
O analiza detaliata (care depaseste cu mult scopul acestei lucrari) ar releva
faptul ca modelul de cuarc ar permite si descrierea proprietat ilor particulelor
elementare privind modul lor de dezintegrare, mecanismul lor de interact ie,
etc. In rezumat, o astfel de analiza ar arata ca majoritatea rezultatelor
experimentale pot unitar si corect interpretate n lumina modelului de
cuarc. Este si motivul pentru care modelul de cuarc este acceptat n lumea
zicienilor considerandu-se ca cuarcii, e ei si numai teoretici sunt la fel
de important i ca si cuarcii reali.
Desigur, desi modelul de cuarc este unanim acceptat, o serie de ntrebari
si asteapta nca raspunsul. Se pun n mod resc ntrebarile: de ce hadronii
cunoscut i pana-n prezent sunt constituit i numai din singlet i de culoare de
forma q q si qqq, n care cuarcii se gasesc n starea de miscare relativa de
moment orbital l=0? Exista un principiu fundamental care interzice starile
libere de culoare diferita de culoarea alba? Exista hadroni si n stari cu l ,=
0? Exista hadroni construit i din combinat ii mai complicate de tipul q qq q
(dimezonul), qqqq q (mezobarionul), qqqqqq (dibarionul), etc.? Daca
exista, ce proprietat i au acesti hadroni? Desigur ntrebarile pot continua; ne
limitamn a preciza ca deja experimental s-au descoperit multiplet i mezonici
si barionici cu l ,= 0 cat si hadroni exotici de izospin T=5/2 care ar putea
interpretat i ca un mezobarion. Este bine sa subliniem faptul ca si aceste
date experimentale, sarace deocamdata, pot de asemenea interpretate n
cadrul modelului de cuarc.
Un alt gen de ntrebari se refera la cuantele campului de culoare - gluonii.
Deoarece gluonii au culoare si anticuloare ei pot forma singlet i de culoare si
ca atare ar trebui sa existe o stare stabila, libera a gluonului (numita glue-
ball) detectabila experimental. De asemenea singlet ii de culoare format i de
sistemul gluon-gluon ar trebui, de asemenea, sa e descoperit i experimen-
tal. Se ajunge resc la ntrebarea, pusa si pentru cuarci: gluonii exista n
realitate ?
Daca cuarcii ca si gluonii exista n realitate nu s-ar putea ca si acestia,
la randul lor, sa e constituit i din alte entitat i, sa le numim subcuarci?
Aceasta idee s-a bucurat de succes n ultima vreme nu datorita unor dovezi
experimentale (care sa evident ieze o structura oarecare a cuarcilor) ci nu-
mai din dorint a zicienilor de a simplica lumea material a. Intr-adevar,
introducerea numarului cuantic de culoare a facut ca num arul cuarcilor sa
se tripleze, sa creasca la 18. Daca la acestia adaugam si cei 18 anticuarci
se ajunge la concluzia ca sistemul periodic al entitat ilor elementare (a se
238
vedea tabelul 2.4) a devenit din nou destul de ncarcat. Dorint a de a avea
un numar limitat de entitat i elementare a stimulat ca atare ideea existent ei
subcuarcilor. Au aparut diferite modele si denumiri pentru subcuarci ca:
preoni, alfoni, rishoni, haploni, etc. Sa observam ca mergand pe aceeasi idee
s-ar putea considera ca si subcuarcii, la randul lor, ar putea construit i din
sub-subcuarci, s.a.m.d. Fireste, subcuarcii sau sub-subcuarcii s-ar putea sa
existe si sa e foarte important i din punct de vedere teoretic n stabilirea
legilor fundamentale care stau la baza tuturor legilor si fenomenelor na-
turii. Din punct de vedere practic nsa, relevarea acestor subcuarci expe-
rimental, n sensul denit iei unei particule compuse exprimata de relat iile
(2.134) (2.136) este imposibila dupa cum se poate constata din informat iile
furnizate de tabelul 2.7, n care, n ultima coloana este dat raportul dintre
energia de legatura a constituentului si energia sa de repaus. Daca n cazul
moleculei si nucleului energia de separare a atomului, respectiv, a hadronu-
lui, ndeplineste condit ia (2.135), aceasta condit ie este la limita n cazul
hadronilor constituit i din cuarci si, irealizabila n cazul constituent ilor cuar-
cilor. Cu alte cuvinte la nivelul subcuarcilor, daca ei exista, interact ia este
atat de puternica ncat este fara sens sa ncercam punerea lor n evident a.
Asadar, daca dorim sa ramanem la modele palpabile experimental tre-
buie sa ramanem la modele de tip cuarc sau modele alternative dar care
sa ramana la acelasi nivel de structura ca si modelul de cuarc. Trebuie sa
precizam ca astfel de modele alternative exista nsa modelul de cuarc prin
simplitatea sa, prin elegant a si unitaritatea sa este de preferat tuturor celor-
lalte modele. Desigur, descoperirea experimentala a cuarcilor ar constitui o
stralucita conrmare a acestui model.
Tabelul 2.7
Unitatea Constituent ii Energia de legatura (mc
2
)
molecula atomii 10
10
nucleul hadronii 10
2
hadronul cuarcii 1
cuarc subcuarci 1
2.5.3 Not iuni introductive privind unicarea fort elor din natura
In ncheierea acestui capitol consideram ca este utila o scurta trecere n
revista a tendint elor actuale privind unicarea interact iilor ce se manifesta
n natura ntr-o singura interact ie fundamentala.
Asa dupa cum s-a mai precizat interact ia electromagnetica este corect
239
descrisa de electrodinamica cuantica (QED). Se poate arma ca teoria QED
este o teorie terminata, cu rezultate zice, nite si univoce, care sunt n
acord foarte bun cu datele experimentale. Tocmai de aceea teoriile privind
celelalte tipuri de interact ie s-au dezvoltat si se dezvolta prin analogie cu teo-
ria QED. Asa s-a dezvoltat si cromodinamica cuantica (QCD), dupa cum
s-a aratat n acest capitol. Cuantele de schimb n QED sunt fotonii, bozoni
de masa zero si de spin egal cu unitatea. Gluonii, cuantele campului de
culoare, sunt bozoni de masa zero si spin egal cu unitatea. Este semnicativ
faptul ca n teoria QCD se introduce ipoteza (libertatea asimptotica) con-
form careia la distant e foarte mici cuarcii practic nu interact ioneaza prin
intermediul gluonilor comportandu-se ca si particule libere. Pentru astfel
de distant e teoriile QED si QCD sunt similare; de fapt pentru astfel de
distant e formalismul QED este transferat cromodinamicii cuantice. Dar
faptul ca cele doua teorii sunt similare la distant e foarte mici nu este oare o
dovada ca interact ia electromagnetica si cea nucleara (tare) sunt de aseme-
nea similare la aceste distant e? In ipoteza ca teoriile sunt corecte raspunsul
nu poate decat armativ. Se ajunge astfel la concluzia ca la distant e
foarte mici fort ele nucleare si cele electromagnetice au practic aceeasi in-
tensitate. Pe de alta parte, faptul ca la distant e mari, de ordinul 10
15
m
fort ele nucleare devin mult mai puternice decat cele electromagnetice suge-
reaza ideea ca constanta de cuplaj
N
, denita n relat ia (2.113), nu este
de fapt o constanta ci o marime ce variaza foarte puternic cu distant a din-
tre cuarci. Cromodinamica cuantica stabileste o relat ie matematica pentru
dependent a marimii
N
de distant a dintre cuarci. Aceasta relat ie arata ca
pentru distant e de ordinul 10
31
m marimea
N
are valoarea de cca. 6 10
3
(1/156) adica este practic egala cu constanta de cuplaj
E
denita de relat ia
(2.112). Asadar, pentru astfel de distant e (ceea ce ar corespunde energiei
de 10
15
GeV (!?) pentru o eventuala sonda a materiei) fort ele nucleare
sunt practic egale cu cele electromagnetice; are loc unicarea lor la aceste
distant e. Se ntrevede astfel posibilitatea marii unicari a fort elor nucle-
are, electromagnetice si slabe. Facem aceasta armat ie pentru motivul ca
grat ie lucrarilor lui Glashow, Salam si Weinberg, mica unicare a fort elor
slabe cu cele electromagnetice a fost deja realizata (aceasta problema va
abordatan partea a II-a a lucrarii n cadrul dezintegrarilor ). Daca avemn
vedere ca unele speculat ii teoretice indica faptul c a la distant e de ordinul
10
36
m si intensitatea fort elor gravitat ionale devine egal a cu a celorlalte
fort e rezulta ca se ntrevede posibilitatea unicarii tuturor fort elor ntr-o
singura fort a fundamentala, responsabila pentru toate fenomenele naturii.
Unicarea tuturor fort elor ar nsemna cea mai mare realizare a stiint ei.
240
Increderean existent a unor fort e unice care guverneaz a ansam-
blul interact iilor din natur a are la baz a urm atoarea idee: ec arui
c amp de fort e i este asociat a o structur a special a a spat iului
si timpului. Existent a diferitelor c ampuri de fort e ar nsemna
existent a unor structuri diferite ale spat iului si timpului. Este
evident c a conceptual este mult mai simplu s a accept am ideea
existent ei unei singure structuri a spat iului si timpului si de aici,
existent a unui singur c amp de fort e din care s a derive toate cele-
lalte c ampuri.
Istoria zicii este si istoria c aut arii permanente a fort elor
unice care guverneaz a lumea material a. Prima unicare apart ine
lui Newton care a identicat si a unicat gravitat ia terestr a cu
gravitat ia cereasc a. Urm atoarea unicare semnicativ a a fost re-
alizat a de Maxwell care a unicat fort ele electrice cu cele magne-
tice gener and astfel electromagnetismul. A urmat Einstein care
a unicat conceptul de spat iu cu cel de timp demonstr and n
acelasi timp c a gravitat ia Newtonian a este o manifestare a aces-
tei unic ari n sensul c a gravitat ia se manifest a printr-o cur-
bur a a variet at ii unicate spat iu-timp. S a subliniem faptul c a
aceste unic ari au nsemnat progrese considerabile n zic a, n
particular, si n stiint a n general. Astfel electromagnetismul a
avut, si are, multe consecint e practice (f ar a de care civilizat ia
modern a nici n-ar putea conceput a) si fundamentale iar con-
ceptul de spat iu-timp dinamic a dus la progrese spectaculoase
n cosmologie, prezic and, de exemplu, expansiunea Universului,
existent a radiat iei relicve de 3K (radiat ia de 3K descoperit a n
anul 1965 de Perzias si Wilson constituie o dovad a a Big-Bang-
ului si a expansiunii Universului), etc. S a preciz am si faptul c a
Einstein a crezut si a ncercat si unicarea electromagnetismu-
lui lui Maxwell cu gravitat ia lui Newton, consider and c a elec-
tromagnetismul ar manifestarea altei propriet at i geometrice a
variet at ii spat iu-timp. In alte cuvinte el a vrut s a unice sarcina
electric a cu cea gravitat ional a ntr-o singur a entitate. Desigur
ntrebarea care se pune pentru a realiza aceast a unicare este
urm atoarea: dac a curbura geometric a a spat iului si timpului este
asociat a gravitat iei, care este geometria asociat a electromag-
netismului si, ca s a ajungem n prezent, c ampului de culoare?
La aceast a ntrebare dou a r aspunsuri sunt posibile:
a) se postuleaz a c a gravitat ia este asociat a cu geometria grosier a
241
a variet at ii spat iu-timp pe c and la o scar a mai n a exist a o
topologie mai complex a asociat a celorlalte c ampuri.
b) se introduc mai multe dimensiuni spat iului, ec arei dimensi-
uni asociindu-se ulterior o sarcin a specic a ec arui c amp
(de exemplu, culoarea n cazul c ampului nuclear).
In esent a se poate spune c a asa cum Maxwell a ar atat c a aparenta
distinct ie dintre electricitate si magnetism depinde de faptul dac a
sarcina electric a este stat ionar a sau n miscare tot astfel se sper a
n prezent c a fort ele din natur a sunt fat ete diferite ale unei sin-
gure fort e.
242
Capitolul 3
MODELE NUCLEARE DE
STRUCTUR

A
3.1 Clasicarea modelelor nucleare
In capitolul doi s-a studiat n detaliu fort ele de interact ie dintre doi nucle-
oni, remarcandu-se faptul ca acestea nu sunt cu exactitate cunoscute. Este
evident ca extinderea acestei probleme la problema fort elor nucleare dintre
A nucleoni ce formeaza nucleul atomic este deosebit de complexa si - dupa
cum vom arata - principial nerezolvabila.
In primul rand sa remarcam faptul ca nu stim aproape nimic despre
fort ele ce se exercita ntre 3, 4, etc. nucleoni si ca atare suntem nevoit i sa
consideram ca interact ia dintre cei A nucleoni se realizeaza prin intermediul
fort elor binucleonice. In consecint a, operatorul energiei potent iale V
A
pentru
nucleul cu A nucleoni se deneste n funct ie de operatorul energiei potent iale
V
ij
dintre nucleonul i si nucleonul j prin relat ia:
V
A
=

i<j
V
ij
; i, j = 1, 2, ...A (3.1)
Subliniem nca o data faptul ca desi majoritatea datelor experimentale
pledeaza pentru ideea ca interact ia dintre doi nucleoni este dominanta pen-
tru sistemul de A nucleoni, relat ia (3.1) este totusi o aproximat ie. Daca
admitem nsa ca relat ia (3.1) este exacta, vom face remarca ca operatorul
V
ij
nu este foarte bine cunoscut nici chiar la energii de interact ie mai mici
de 350 MeV. In plus, acest operator este dedus, n esent a, din interact ia
nucleonilor liberi, asa ncat se pune ntrebarea: oare operatorul V
ij
pentru
doi nucleoni liberi este identic cu operatorul pentru doi nucleoni ce se gasesc
243
n nucleul cu A nucleoni n interact ie? La aceasta ntrebare nu se poate da
n prezent un raspuns convingator. Sa presupunem totusi ca raspunsul este
armativ si ca relat ia (3.1) este exacta. In acest caz starile (1, 2, 3, ..., A),
care permit deducerea proprietat ilor nucleului cu A nucleoni, sunt solut iile
ecuat iei Schrodinger:
h
2
2

i
(1, 2, ..., A)+

i<j
V
ij
(1, 2, ..., A) = E(1, 2, ..., A) ; i, j = 1, ..., A
(3.2)
Determinarea funct iilor (1, 2, ..., A) si a energiilor proprii este condit i-
onata de posibilitatea rezolvarii efective a ecuat iei (3.2), care implica mai
multe corpuri (nucleoni). Deoarece problema cu mai mult de trei corpuri
nu poate , principial, rezolvata exact, rezulta ca ecuat ia (3.2) se poate
rezolva numai prin introducerea unor ipoteze suplimentare, cat mai simple
din punct de vedere matematic si cat mai intuitive din punct de vedere
zic. Se obt in astfel modelele nucleare, folosite n zica nucleara pentru
descrierea sistemelor de mai mult i nucleoni aat i n interact ie.
Modelele nucleare care studiaza starile de nucleoni ce apar n spectrul
discret se numesc modele nucleare de structura, pe cand cele ce studiaza
starile de nucleoni din continuu se numesc modele (mecanisme) de interact ie.
In acest capitol vom aborda succint - si cat mai calitativ posibil - modelele
nucleare de structura.
Un model de structura trebuie sa satisfaca cel put in urmatoarele dezi-
derate:
1. Sa descrie proprietat ile nucleelor, n primul rand momentele cinetice
de spin, momentele electrice si magnetice, etc., n starile fundamentale.
2. Sa descrie starile excitate ale nucleelor, n primul rand spectrul ener-
getic al starilor excitate si proprietat ile acestora ca spin, paritate, etc.
3. Sa descrie proprietat ile dinamice, ca timpul mediu de viat a, probabi-
litatea de emisie sau - daca este cazul - a dezintegrarilor

, , etc.
pentru starile excitate ale nucleelor.
Din cauza dicultat ilor semnalate mai sus nu exista un model care sa
satisfaca n totalitate dezideratele enunt ate. Nu exista nici macar un model
care sa descrie satisfacator toate proprietat ile unui grup limitat de nuclee
sau chiar ale unui singur nucleu. Ca urmare s-au elaborat mai multe mo-
dele, ecare ind construit n ipoteza ca unele propriet at i ale nucleului sunt
fundamentale iar celelalte sunt secundare. De aceea ecare model poate
244
folosit numai limitat, pentru descrierea anumitor proprietat i ale unui grup
restrans de nuclee.
Ipotezele care stau la baza diferitelor modele se refera, n general, la
ideea ca exista un set de grade de libertate ale nucleului ntre care exista o
interact ie neglijabila si care interact ioneaza slab cu celelalte grade de liber-
tate ale nucleului. Gradele de libertate ale nucleului se mpart, n mod natu-
ral, n grade de libertate uniparticula (uninucleonice) care descriu miscarea
individuala a particulelor (nucleonilor) si grade de libertate colective care
descriu miscarea corelata a nucleonilor. Corespunzator acestor grade de
libertate, modelele se mpart n doua mari categorii:
a) Modele de particule (nucleoni) independente n care se presupune ca
ntr-o prima aproximat ie nucleonii se misca independent ntr-un camp
atractiv selfconsistent comun. Aceasta miscare independenta corelata
cu condit ia ca nucleonii se supun statisticii Fermi-Dirac, conduce la
o structura n paturi a nucleonilor n nucleu si ca atare modelele de
acest fel se numesc modele de paturi.
b) Modelele n care miscarea nucleonilor este corelata si ca atare nucleul
este privit ca un mediu continuu. In consecint a nucleului i se aso-
ciaza not iuni specice mediilor continue ca: suprafat a, temperatura,
drum liber mediu si chiar stare de agregare (lichid nuclear, rigid si
chiar stare de gaz). Apar astfel gradele de libertate colective asociate
miscarii de vibrat ie (oscilat ie) a suprafet ei nucleare (daca nucleul este
asimilat cu un lichid) sau miscarii de rotat ie a nucleului privit ca un
rigid deformat. Aceste modele se numesc colective. Este cazul sa
subliniem ideea ca folosirean cadrul acestor modele a not iunilor tipice
mediilor continue trebuie facuta cu multa prudent a. Astfel folosirea
not iunii de suprafat a n cazul lichidului sau solidului semnica faptul
ca numarul particulelor care apart in suprafet ei este nesemnicativ de
mic fat a de numarul total de particule. Aceasta condit ie evident nu
este ndeplinita n cazul nucleului; chiar si pentru nucleele grele nu-
cleonii care apart in suprafet ei nucleare reprezinta aproape jumatate
din numarul total de nucleoni. De asemeni, folosirea not iunii de par-
curs mediu, n sensul utilizat pentru mediile continue, poate conduce la
contradict ii serioase n cazul nucleului. Astfel, din punct de vedere al
mediilor continue, efectele colective se manifesta daca parcursul liber
mediu al ecarei particule este mult mai mic decat dimensiunile sis-
temului. Acceptand aceasta denit ie si n cazul nucleelor suntem n
contradict ie evidenta cu modelele bazate pe miscarea independenta a
245
particulelor deoarece, n acord cu aceeasi terminologie a mediilor con-
tinue, presupun existent a unui parcurs liber mediu al ec arei particu-
le mult mai mare decat dimensiunile sistemului (nucleului). Aceasta
contradict ie a aparut deoarece s-a folosit not iune de parcurs n sensul
strict clasic. In realitate n nucleu not iunea de parcurs nu are sens
din cel put in urmatoarele doua motive:
1. Nucleul cont ine put ine particule (nucleoni) asa ncat nu poate
tratat ca un mediu continuu.
2. Miscarea particulelor n nucleu este un proces cuantic n care
lungimea de unda de Broglie a ecarui nucleon este comparabila
cu dimensiunea nucleului.
Din discut ia de mai sus rezulta grija necesara n utilizarea not iunilor
clasice n ceea ce priveste nucleul, n caz contrar se ajunge la concluzia
ca cele doua mari categorii de modele nucleare de structura se exclud re-
ciproc. In realitate aceste doua categorii de modele - desi au la baza ipoteze
extreme - nu se exclud ci se completeaza reciproc. In fond campul selfcon-
sistent n cazul modelelor de particule independente este rezultatul sumarii
tuturor interact iunilor dintre nucleonii sistemului, este deci un camp creat
de miscarea corelata, colectiva a tuturor nucleonilor. Miscarea nucle-
onilor poate duce la modicarea campului selfconsistent iar aceasta modi-
care poate avea consecint e asupra miscarii (independente) a nucleonilor.
Modelele precizate mai sus studiaza e miscarea individuala e miscarea
colectiva fara a t ine seama de interdependent a acestor miscari.
Modelele care iaun considerare interdependent a celor doua miscari, deci
atat gradele de libertate individuale cat si a celor colective ca si interact ia
dintre ele se numesc modele unicate sau generalizate. Aceste modele
si propun o tratare unitara a nucleului prinmbinarea armonioasa a laturilor
pozitive ale modelelor de paturi si ale celor colective.
3.2 Modelul paturilor nucleare
3.2.1 Numerele magice
In zica atomica s-a stabilit ca electronii atomici se dispunn paturi succesive
n jurul nucleului iar atomii care au:
2 ; 10 ; 18 ; 36 ; 54 ; 86 (3.3)
electroni sunt deosebit de stabili formand grupa gazelor nobile din sistemul
periodic al elementelor. Aceasta structura de paturi sta la baza explicarii
246
sistemului periodic si a explicarii periodicitat ii proprietat ilor zice si chimice
ale elementelor.
Structura de paturi a atomului se explica usor daca sunt ndeplinite
urmatoarele condit ii:
1. Miscarea electronilor este, n prima aproximat ie, o miscare de particule
(electroni) independente n campul coulombian central si atractiv al
nucleului.
2. Interact ia dintre electroni este mica comparativ cu interact ia electro-
nilor cu nucleul si este tratata ca o perturbat ie.
3. electronii se supun statisticii Fermi-Dirac
Fireste, aceste condit ii, cel put in la o prima analiza, nu sunt ndeplinite
n cazul nucleului. Intr-adevar, desi nucleonii din nucleu se supun statis-
ticii Fermi-Dirac, n nucleu nu exista un centru atractiv, analog nucleului n
atom, dat ind faptul ca densitatea nucleonilor n interiorul nucleului este
practic constanta. In plus, interact ia nucleonilor prin intermediul fort elor
nucleare, care au caracter de saturat ie, este foarte puternica. Aceste con-
statari nu numai ca nu pledeaza pentru existent a paturilor n cazul nucleu-
lui, dar au condus la asimilarea nucleului cu o picatura de lichid, deci la un
model n care are sens sa vorbim numai de miscarea colectiva a nucleonilor.
Cu toate acestea, studiul proprietat ilor statice si dinamice ale nucleului
au aratat ca si n cazul nucleului exista o periodicitate legata de existent a
numerelor de protoni sau de neutroni:
2 ; 8 ; 20 ; 28 ; 50 ; 82 ; 126 (3.4)
numite si numere magice. Un bogat material experimental arata ca nucleele
ce cont in un numar magic de nucleoni prezinta proprietat i speciale si sunt, ca
si atomii gazelor inerte, foarte stabile n comparat ie cu nucleele din imediata
lor vecinatate. Astfel n capitolul 1 s-a remarcat ca nucleele ce au un numar
magic de nucleoni au energia de legatura anomal de mare comparativ cu
nucleele vecine. Stabilitatea deosebita a acestor nuclee este conrmata si
de abundent a acestora n natura. In gura 3.1 este reprezentata abundent a
relativa n natura a nucleelor par-pare (p-p) n funct ie de numarul total de
nucleoni A, pentru A > 50. Curba din gura 3.1 s-a normat considerandu-
se, arbitrar, ca abundent a nucleelor de Si este 10
6
. Din gura rezulta ca cele
mai raspandite si foarte probabil cele mai stabile sunt nucleele cu N=50 ; 82
; 126 si cele cu Z=50 ca:
88
38
Sr (N=50),
90
40
Zr (N=50),
120
50
Sn(Z=50),
138
56
Ba
(N=82),
140
58
Ce (N=82),
208
82
Pb (Z=82, N=126), etc.
247
Figura 3.1
Abundent a relativa a nucleelor p-p cu A > 50 funct ie de numarul
de nucleoni A. Curba s-a normat considerand abundent a
nucleelor de Si de 10
6
Figura 3.2
Numarul de izotopi stabili n funct ie de numarul de protoni Z
248
Figura 3.3
Numarul de izotoni stabili n funct ie de numarul de neutroni N
Dintr-o analiza similara si pentru nucleele cu A < 50 rezulta ca foarte
raspandite sunt si nucleele
4
2
He (Z=N=2),
16
8
O (Z=N=8),
40
20
Ca (Z=N=20)
si
60
28
Ni (Z=28).
Stabilitatea mare a nucleelor cu numere magice de nucleoni este ilustra-
ta si de faptul ca nucleele cu un numar magic de protoni au mai mult i
izotopi stabili decat elementele vecine. In gura 3.2 este redata dependent a
numarului de izotopi stabili n funct ie de numarul atomic Z.
Se constata ca recordul l det ine
50
Sn cu 10 izotopi stabili n timp ce
elementele vecine
49
In si
51
Sb au numai doi izotopi stabili. La fel
82
Pb
are 4 izotopi fat a de
81
Tl care are doi izotopi si respectiv
83
Bi care are un
singur izotop. In mod similar nucleele cu un numar magic de neutroni au
mai mult i izotoni stabili ceea ce se poate constata din gura 3.3 n care este
redata dependent a numarului de izotoni n funct ie de numarul de neutroni
N. Astfel pentru N=20 exista 5 izotoni stabili n timp ce pentru N=19 nu
exista niciunul iar pentru N=21 exista un singur izoton stabil.
Stabilitatea deosebita a nucleelor cu numere magice de nucleoni, n spe-
cial a nucleelor dublu magice (atat Z cat si N sunt numere magice) este e-
xemplicata si de faptul ca energia primei stari excitate a nucleelor par-pare
prezinta un maxim puternic n dreptul numerelor magice. Aceasta situat ie
este ilustrata pentru izotopii plumbului n gura 3.4. Se constata ca energia
de excitare a primei stari a izotopului
208
82
Pb, nucleu dublu magic, este cu
aproape 2 MeV mai mare decat energia celorlalt i izotopi desi si acestia sunt
izotopi magici din punct de vedere al numarului de protoni.
Faptul ca produsii stabili cu care se termina cele trei serii radioactive
249
Figura 3.4
Starea fundamentala si prima stare excitata pentru izotopii pari
ai plumbului
naturale sunt nuclizii stabili ai plumbului
206
82
Pb,
207
82
Pb si
208
82
Pb (Z=82) iar
seria articiala se termina cu izotopul
209
83
Bi (N=126) este, reste, tot o
dovada a stabilitat ii deosebite a nucleelor cu Z sau/si N egale cu numerele
magice date de relat ia (3.4)
O serie de alte dovezi experimentale pot prezentate pentru a conrma
proprietat ile speciale ale nucleelor ce cont in numere magice de nucleoni.
Astfel n dezintegrarea , energia particulelor creste odata cu cresterea
numarului Z al nucleului emit ator. Experient a arata ca except ie fac izotopii
210
84
Po si
212
84
Po care emit particule cu energie mai mare decat nucleele
ce urmeaza dupa poloniu. Explicat ia consta n aceea c a prin emisia de
particule se obt in izotopii
206
82
Pb si, respectiv
208
82
Pb, care sunt deosebit de
stabili avand Z=82 iar cel de al doilea N=126.
Experient a arata ca izotopii
17
8
O,
87
36
Kr,
137
54
Xe etc. excitat i la energii
moderate emit cu usurint a un neutron. Acesti izotopi au 9 ; 51 si respectiv
83 de neutroni, adica un neutron mai mult decat numerele magice 8 ; 50 ; 82.
Faptul ca ele emit usor neutronul suplimentar sugereaza ideea ca nucleele
cu N=8, 50, 82 sunt foarte stabile si formeaza probabil paturi nchise de
neutroni, neutronul suplimentar ind astfel foarte slab legat. Faptul ca
printre fragmentele de siune apar si izotopii
87
Kr,
137
Xe, etc., n stari
excitate explica aparit ia neutronilor ntarziat i n procesul de siune.
Din motive similare, sect iunile de captura a neutronilor de catre nucleele
cu numere magice de neutroni sunt mici, devenind foarte mari pentru nu-
cleele cu un neutron mai put in decat numerele magice, ca n cazul izotopilor
50
23
V (N=27) si
135
54
Xe (N=81). Sa remarcam faptul ca aceasta comportare
250
este asemanatoare slabei activitat i chimice a gazelor nobile si respectiv marii
anitat i a halogenilor pentru electroni.
Desigur exemplele pot continua dar toate sugereaza existent a unor paturi
ce senchid pentru valori ale numarului de nucleoni egale cu numerele magice
reproduse de relat ia (3.4).
Existent a numerelor magice indica deci prezent a unei structuri interne
a nucleului, o distribut ie n paturi a nucleonilor, asemanatoare cu structura
n paturi a electronilor n atom.
3.2.2 Construirea modelului n paturi
In paragraful precedent s-a aratat ca o mult ime de date experimentale
pledeaza pentru existent a paturilor n nucleu. Existent a acestei structuri
presupune ndeplinirea celor trei condit ii precizate n paragraful 3.2.1
In consecint a, pentru construirea modelului paturilor nucleare a fost
necesara introducerea urmatoarelor ipoteze:
a) interact ia biparticula dintre nucleoni se sumeazantr-o interact ie centrala
b) n campul central astfel format nucleonii se misca independent
Deci modelul n paturi presupune existent a unui potent ial
1
central; se
cauta acest potent ial si - eventual - se corecteaza rezultatele astfel obt inute
prin introducerea unor interact ii suplimentare ntre nucleoni, neluate n
seama n potent ialul central, numite interact ii reziduale.
Din punct de vedere matematic, cele spuse mai sus semnica faptul ca
energia potent iala (potent ialul) din relat ia (3.1) se transcrie astfel:
V
A
=

i<j
V
ij
=

i
V
i
+
_

i<j
V
ij

i
V
i
_
=

i
V
i
+V
rez
i, j i, j
(3.5)
n care V
rez
este interact ia reziduala iar V
i
este potent ialul central selfcon-
sistent cautat, n care se misca nucleonul i. Daca se neglijeaza interact ia
reziduala, rezulta ca potent ialul central V
i
al celui de al i-lea nucleon va :
V
i

j(=i)
V
ij
(3.6)
1
Este vorba de energia potent iala. In zica nucleara se foloseste adesea terminologia
de potent ial nt elegandu-se nsa energia potent iala de interact ie
251
In aceste condit ii hamiltonianul ecuat iei (3.2) devine:
H
0
=

i
(T
i
+V
i
) =

i
h
0
(i) (3.7)
Ecuat ia Schrodinger pentru nucleonul i va :
h
0
(i)(i) =
_

h
2
2
i

i
+V
i
_
(i) = E(i) (3.8)
Este important de subliniat ideea ca prin introducerea ipotezei existent ei
unui potent ial central V
i
n acord cu relat ia (3.6), hamiltonianul H
0
al sis-
temului de A nucleoni aat i n interact ie s-a separat n suma de A hamil-
tonieni h
0
(i) uniparticula; altfel spus, problema celor A nucleoni (corpuri),
exprimata de ecuat ia (3.2) s-a redus la problema miscarii independente a
ecarui nucleon n campul selfconsistent corespunzator. Construirea mode-
lului pentru A nucleoni se reduce n esent a la rezolvarea ecuat iei (3.8) pentru
ecare nucleon n scopul determinarii funct iilor proprii si a energiilor proprii
uniparticula.
Deoarece V
i
este un potent ial central n care momentul cinetic orbital

l
se conserva, rezulta ca funct ia (i) din (3.8) se poate dezvolta dupa funct iile
sferice Y
lm
:
(i) =

lm
R
(i)
l
(r) Y
lm
(, ) =

lm

(i)
lm
(3.9)
Funct iile
lm
= R
l
(r) Y
lm
sunt funct ii proprii comune ale o-
peratorilor h
0
(i) , l
2
si l
z
, operatori ce comut a ntre ei. Se spune
n mod obisnuit c a o astfel de funct ie proprie reprezint a o stare
cu moment cinetic orbital
Reamintim faptul ca n coordonate r, , operatorul se poate scrie
astfel:
=
1
r
2

r
_
r
2

r
_

l
2
r
2
h
2
(3.10)
n care

l
2
este patratul momentului cinetic orbital denit prin expresia:

l
2
= h
2
_
1
sin

(sin

) +
1
sin
2

2
_
(3.11)
Operatorii

l
2
si l
z
verica ecuat iile:

l
2
Y
lm
= l(l + 1) h
2
Y
lm
l
z
Y
lm
= mh Y
lm
(3.12)
252
Substituind (3.9) n (3.8) si t inand seama de relat iile (3.10) si (3.12) se
obt ine pentru funct ia radiala R
(i)
l
urmatoarea ecuat ie:
1
r
2
d
dr
_
r
2
dR
(i)
l
dr
_
+
2
i
h
2
_
E V
i

h
2
l(l + 1)
2
i
r
2
_
R
(i)
l
= 0 (3.13)
Rezolvand aceasta ecuat ie radiala, analitic sau numeric, atat n zona de
interact ie pentru care V
i
,= 0, cat si n zona pentru care V
i
este nul, din
condit ia de continuitate a funct iei radiale pentru orice valoare r se obt in,
pentru ecare valoare a numarului cuantic orbital l, energiile proprii E
nl
(energiile spectrului discret) n care numarul cuantic radial n permite
ordonarea energiilor pentru un l denit.
Generic, valorile E
nl
pentru ecare l, se deduc din act iunea hamiltonia-
nului h
0
(i) asupra funct iei de stare
lm
, la care adaugam si numarul cuantic
radial n:
h
0
(i)
(i)
nlm
= E
nl

(i)
nlm
(3.14)
De aici rezulta:
E
(i)
nl
=
_

(i)
nlm
[ h
0
(i) [
(i)
nlm
_
=
=
_
R
(i)
nl
[ h
0
(i) [ R
(i)
nl
_
Y
lm
[ Y
lm
) =
_
R
(i)
nl
[ h
0
(i) [ R
(i)
nl
_
(3.15)
Determinarea concreta a energiilor E
(i)
nl
(i=1, 2, ..., A) depinde de forma
si valoarea potent ialului selfconsistent V
i
care trebuie determinat cat mai
exact, astfel ncat neglijarea interact iei reziduale din (3.5) sa e ndeplinita.
In acest caz V
i
este denit de suma interact iilor V
ij
(relat ia 3.6) pe care le
consideram de forma:
V
ij
= V
(ij)
0
f(r
i
r
j
) (3.16)
n care V
0
deneste taria interact iei iar f(r
1
r
2
) = f(r) deneste forma
interact iei. Daca denim prin (r
j
) funct ia de distribut ie a nucleonului j,
potent ialul selfconsistent care act ioneaza asupra nucleonului i, n acord
cu relat iile (3.6) si (3.16) va :
V
i
V
ij
0
_
f(r
i
r
j
) (r
j
)dr
j
(3.17)
n care integrarea se face pe toate pozit iile posibile ale nucleonului j.
Deoarece interact ia binucleonica este de scurta distant a, funct ia f(r
i

r
j
), indiferent de forma concreta pe care o poate avea, va o funct ie loca-
lizata n jurul valorilor r
i
. La limita s-ar putea considera ca aceasta funct ie
este de forma:
f(r
i
r
j
) = c(r
i
r
j
) (3.18)
253
Figura 3.5
Dependent a radiala a potent ialului Woods-Saxon
In acest caz V
i
din (3.17) devine:
V
i
(r
i
) = V
ij
0
c(r
i
) (3.19)
care arata ca potent ialul selfconsistent n punctul r
i
este proport ional cu
densitatea nucleonilor n acest punct. Din aceste considerente calitative
rezulta ca dependent a radiala a potent ialului V
i
este data de dependent a
radiala denita de factorul de forma Woods-Saxon f
i
(r, R
i
0
, a
i
) din (1.79)
adica:
V
i
(r) = V
i
0
f
i
(r, R
i
0
, a
i
) =
V
i
o
1 +e
rR
i
0
a
i
(3.20)
reprodus n gura 3.5. Din pacate ecuat ia (3.13) nu se poate rezolva analitic
pentru potent ialul din (3.20). De aceea se nlocuieste adesea potent ialul din
(3.20) cu un potent ial de oscilator armonic tridimensional izotrop sau cu
o groapa de potent ial dreptunghiulara cu adancime nita si chiar innita
pentru care se obt in relat ii analitice.
In particular pentru groapa de potent ial cu adancime innita din gura
3.6, denita prin relat ia:
V
i
(r) =
_
0 pentru r < R
0
pentru r R
0
(3.21)
254
Figura 3.6
Groapa de potent ial cu adancime innita
ecuat ia Schrodinger din (3.13) se rezolva imediat.
Pentru r < R
0
ecuat ia (3.13) cu V
i
(r) din (3.21) devine:
1
r
2
d
dr
_
r
2
dR
l
dr
_
+
2
h
2
_
E
h
2
(l + 1)l
2r
2
_
R
l
(r) = 0 (3.22)
(s-a renunt at momentan la indicele i).
Aceasta ecuat ie deneste binecunoscuta funct ie Bessel sferica notata de
obicei cu j
l
(kr)
2
:
R
l
j
l
(kr) =
_
r
k
_
l
_
1
r
d
dr
_
l
_
sin kr
kr
_
(3.23)
cu:
k =
1
h
_
2E (3.24)
Dependent a de kr a funct iilor Bessel pentru l=0, 1, 2 este redatan gura
3.7. Pentru r R
0
funct ia radiala trebuie sa e zero deoarece nucleonul
nu poate parasi groapa de potent ial. Din condit ia de continuitate rezulta
urmatoarea condit ie:
j
l
(kR
0
) = 0 (3.25)
2
Acest rezultat se putea obt ine imediat daca observam ca pentru r < R0 ecuat ia (3.8)
cu V(r) din (3.21) corespunde miscarii libere a unei particule, a carei funct ie e
i

kr
se poate
dezvolta n serie:
e
i

kr
=

l
i
l
(2l + 1)j
l
(kr)P
l
()
255
Figura 3.7
Dependent a de kr a funct iilor j
0
(kr), j
1
(kr) si j
2
(kr)
Notand cu X
nl
(n=1, 2, 3, ...) solut iile funct iei Bessel pentru j
l
(kR
0
)
rezulta:
X
nl
= kR
0
= k
nl
R
0
(3.26)
si deci, energiile proprii pentru nucleonul i, n acord cu relat ia (3.24) vor
:
E
(i)
nl
=
h
2
2
i
R
2
0
X
2
nl
(3.27)
Solut iile X
nl
si X
2
nl
n notat iile spectroscopice:
l = 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, ...
s, p, d, f, g, h, i, ..
(3.28)
sunt reproduse, n ordinea crescatoare, pentru cateva stari spectroscopice
(n, l) n tabelul 3.1. Solut iile X
2
nl
denesc, pana la constanta h
2
/(2
i
R
2
0
)
conform relat iei (3.27), spectrul energetic uniparticula pentru miscarea par-
ticulei (nucleonului) n campul selfconsistent al celorlalte particule, camp
asimilat cu o groapa de potent ial cu adancime innita n cazul studiat.
Tabelul 3.1
stare (n, l) 1s 1p 1d 2s 1f 2p 1g 2d 1h 3s
X
nl
3.15 4.49 5.76 6.28 6.99 7.73 8.18 9.09 9.36 9.42
X
2
nl
9.86 20.16 33.28 39.44 48.86 59.75 66.91 82.62 87.60 88.73
256
Spectru energetic astfel rezultat este reprodus calitativ n gura 3.8.
Precizam ca acest spectru energetic corespunde miscarii unor particule fara
sarcina electrica, neutre, caci n energia potent iala (3.21) energia coulom-
biana a fost neglijata. Asadar spectrul energetic din gura 3.8 este adecvat
pentru cazul unui sistem format din neutroni. Subliniem nsa ca luarea n
considerat ie a interact iei coulombiene nu modica esent ial spectrul unipar-
ticula din gura 3.8, asa ncat discut iile care vor urma se vor referi, n egala
masura, atat la neutroni cat si la protoni. In continuare vom arata cum se
construieste modelul paturilor nucleare pentru sistemul de A particule (nu-
cleoni) independente daca se cunoaste spectrul uniparticula pentru ecare
din cele A particule. Sa presupunem pentru nceput ca cele A particule sunt
independente dar nu identice si ca spectrele uniparticula pentru ecare par-
ticula, construite n acord cu relat ia (3.27), sunt cele din gura 3.9. In acest
caz, deoarece H
0
=

i
h
0
(i) si particulele nu sunt identice rezulta ca funct ia
proprie a sistemului va data de produsul de funct ii uniparticula (i) (sau o
combinat ie liniara de asemenea produse) iar spectrul energetic al sistemului
va dat de suma energiilor uniparticula, suma ce se construieste luand cate
un nivel de energie uniparticula E
nl
pentru ecare nucleon. Astfel, starea
fundamentala E
0
a sistemului format din A particule neidentice, indicata n
gura 3.9 va :
E
0
= E
(1)
1s
+E
(2)
1s
+. . . +E
(A)
1s
(3.29)
Starile excitate se obt in prin excitarea succesiva sau simultana a nu-
cleonilor pe stari uniparticula superioare. Astfel, energia E
k
a sistemului,
corespunzatoare situat iei n care tot i nucleonii se g asesc pe nivele unipar-
ticula fundamentale cu except ia nucleonului 2 care se aa, sa presupunem
n starea 1d, va :
E
k
= E
(1)
1s
+E
(2)
1d
+E
(3)
1s
+. . . +E
(A)
1s
(3.30)
Fireste, obt inerea ca mai sus a spectrului energetic se realizeaza n cazul
unui sistem format din A particule independente dar nu identice. Procedura
se modican cazul nucleului care este format din A fermioni din care Z sunt
protoni identici iar N sunt neutroni identici. In acest caz, ca o consecint a
a principiului Pauli, funct ia de unda a sistemului nu va mai de forma
unui produs de funct ii uniparticula ci o funct ie total antisimetrica. In plus
spectrul uniparticula al ecarui nucleon identic va acelasi asa ncat toate
nivelele cu aceleasi numere cuantice n si l pentru nucleonii identici se pot
compacta ntr-un singur nivel de energie:
E
nl
E
(1)
nl
E
(2)
nl
. . . E
(k)
nl
; k = Z sau N (3.31)
257
Figura 3.8
Spectrul energetic uniparticula pentru o groapa de potent ial cu
adancime innita
Figura 3.9
Spectrul energetic uniparticula pentru A particule independente
dar nu identice
258
Figura 3.10
Spectrul uniparticula pentru particule identice
pe care se pot gasi cel mult 2(2l+1) nucleoni identici. Spectrul energetic
compactat, similar cu cel din gura 3.8, este reprodus n gura 3.10. E-
xista nsa o diferent a de fond ntre spectrele din cele doua guri. In spectrul
uniparticula din gura 3.8 pe ecare nivel se va gasi o singura particula
(nucleon) pe cand n cazul spectrului din gura 3.10 se pot gasi 2(2l+1)
particule (nucleoni) identice. Numarul maxim de particule ce se pot aa pe
ecare nivel uniparticula ca si numarul cumulat de particule ce se obt ine
prin umplerea succesiva a nivelelor uniparticula sunt reproduse n gura
3.10. Subliniem ca spectrul energetic din gura 3.10 se construieste separat
pentru protoni si pentru neutroni.
Starea fundamentala a unui nucleu cu A nucleoni, dintre care Z sunt
protoni, se obt ine plasand de ecare data un numar maxim de 2(2l+1) pro-
toni, respectiv, de neutroni pe nivelul uniparticula cu cea mai mica energie
posibila. Astfel, pe nivelul 1s se pot plasa maximum doi nucleoni identici,
pe nivelul 1p se pot plasa sase nucleoni identici (6 protoni sau 6 neutroni)
etc. In particular congurat ia protonilor si neutronilor pe nivelele unipar-
ticula corespunzatoare, pentru starea fundamentala a izotopului
16
8
O este
259
Figura 3.11
Congurat ia nucleonilor pe nivele uniparticula pentru starea
fundamentala a izotopului
16
8
O
reprodusa n gura 3.11. Energia acestei stari va :
E
0
= 2E
(p)
1s
+ 6E
(p)
1p
+ 2E
(n)
1s
+ 6E
(n)
1p
+E
(n)
1d
(3.32)
n care E
(p)
nl
se refera la nivelele protonice iar E
(n)
nl
se refera la nivelele neu-
tronice. Nivelele uniparticula protonice si neutronice din gura 3.11 sunt
practic identice caci, asa dupa cum s-a mai precizat, abia pentru nucleele
cu un numar de protoni mai mare decat 50 interact ia coulombiana modica
energia, si chiar succesiunea, nivelelor protonice fat a de cele neutronice. In
ceea ce ne priveste vom presupune, pentru simplitate, ca spectrul energetic
din gura 3.10 este adecvat atat pentru protoni cat si pentru neutroni.
Din gura 3.10 se constata ca nivelele uniparticula sunt e izolate din
punct de vedere energetic asa cum sunt nivelele 1s, 1p, 1f, 2p, etc., e
se strang n grupuri de nivele apropiate energetic ce de exemplu (1d, 2s),
(2d, 1h, 3s). Intre nivelele izolate ca si ntre acestea si grupurile de nivele
exista intervale energetice mari, n orice caz mult mai mari decat intervalul
energetic dintre nivelele uniparticula care apart in aceluiasi grup energetic.
Un grup de nivele uniparticula sau un nivel uniparticula izolat formeaza o
patura nucleara. Este evident ca daca un nucleu are un numar de protoni
sau/si de neutroni care completeaza n totalitate una sau mai multe paturi
n starea fundamentala va avea o stabilitate deosebita. Rezulta deci, ca daca
modelul este corect numerele de completare a paturilor trebuie sa coincida
cu numerele magice. In cazul spectrului din gura 3.10, obt inut pentru
un potent ial selfconsistent de forma unei gropi dreptunghiulare cu peret i
260
Figura 3.12
Groapa de potent ial cu adancime nita
innit i, completarea paturilor 1s, 1p, 1d2s, 1f, 2p, 1g, 2d1h3s se realizeaza
pentru urmatoarele numere:
2, 8, 20, 34, 40, 58, 92 (3.33)
Groapa de potent ial folosita reproduce deci numai primele trei numere
magice; 2, 8, 20. Desigur rezultatul nu surprinde caci potent ialul ales nu este
realist. Un potent ial mai adecvat ar o groapa de potent ial cu adancime
nita denita astfel (gura 3.12):
V
i
(r) =
_
V
(i)
0
pentru r R
0
0 pentru r > R
0
(3.34)
Structura de nivele uniparticula pentru acest potent ial, cu valori re-
zonabile pentru V
0
si R
0
, este reprodusa n gura 3.13b comparativ cu
spectrul energetic obt inut pentru o groapa de potent ial cu peret ii innit i
(gura 3.13a). Din gura se constata ca ordinea nivelelor uniparticula
este practic aceeasi pentru cele doua gropi de potent ial cu precizarea ca
n groapa de potent ial cu adancime nita distant a energetica ntre nivele
se micsoreaza; nici n cazul potent ialului din (3.34) nu se reproduc numerele
magice. Spectrul energetic uniparticula din gura 3.13c corespunde unei
gropi de potent ial cu marginile rotunjite ca cel denit n relat ia (3.20) si
reprezentat grac n gura 3.5. In cazul acestui potent ial se constata o
modicare n succesiunea nivelelor uniparticula de energie mai mare. Aceste
modicari depind reste de valorile parametrilor V
i
0
, a
i
si R
i
0
care denesc
potent ialul din relat ia (3.20). Spectrul din gura 3.13c corespunde celor mai
261
Figura 3.13
Spectrul energetic uniparticula pentru o groapa de potent ial:
a) cu adancime innita
b) cu adancime nita
c) cu margini rotunjite
Figura 3.14
Potent ial central de forma unui fund de stica cu valori minime
(n valoare absoluta) n centrul nucleului
262
adecvate valori pentru acesti parametri. Ment ionam nsa ca indiferent de
valorile acestor parametri, daca aceste valori sunt n limite rezonabile, nici
n cazul acestui potent ial realist nu se reproduc decat primele trei numere
magice. Se ajunge la concluzia ca pentru a reproduce numerele magice cu
ajutorul unui potent ial central este necesara o modicare radicala a gropii
de potent ial. Astfel, prin folosirea unui potent ial cu valori mai mici n partea
centrala (n valoare absoluta) de forma unui fund de sticla (gura 3.14) se
obt ine reproducerea numerelor magice. Sa precizam nsa ca acest potent ial,
care implica o densitate a nucleonilor cu minim n centrul nucleului, este
n dezacord cu majoritatea datelor experimentale si ca atare nu poate
acceptat.
O alta cale, mult mai zica, de explicare a numerelor magice a fost abor-
data n anul 1949 de M.G.Mayer si, independent, de O.Haxel, J.D.Jensen
si H.Suess, care au presupus existent a unei interact iuni spin-orbita, foarte
puternica, pe langa interact iunea centrala considerata mai sus. Avand n
vedere operatorul energiei potent iale denit n relat ia (3.6) cat si faptul ca
modelul pe care-l prezentam este adecvat descrierii nucleelor sferice, pen-
tru care efectele tensoriale sunt nule, rezulta ca adaugarea interact iei spin-
orbita este reasca (a se vedea si paragraful 2.2). Nereasca a fost taria
neasteptat de mare a interact iei spin-orbita (aproape 10% din ntreaga in-
teract ie) necesara pentru explicarea numerelor magice. Conform acestei
ipoteze potent ialul selfconsistent din relat ia (3.6) devine:
V
i
= V
i
(r) +V
(i)
so
(r)

ls (3.35)
n care V
i
(r) este potent ialul selfconsistent central analizat pan a-n prezent
si care, n funct ie de varianta adoptata a generat spectrele energetice uni-
particula din gura 3.13. In campul selfconsistent denit de relat ia (3.35)
momentul cinetic al nucleonului este momentul cinetic total

j denit con-
form cuplajului:

j =

l +s (3.36)
Hamiltonianul uniparticula h
so
(i) care descrie interact ia spin-orbita va :
h
so
(i) = V
(i)
so
(r)

ls =
1
2
(

j
2

l
2
s
2
)V
(i)
so
(r) (3.37)
iar hamiltonianul h(i) care va descrie spectrul uniparticula este denit de
relat ia:
h(i) = h
0
(i) +h
so
(i) (3.38)
263
cu h
0
(i) denit n relat iile (3.7) si (3.8). Energiile uniparticula E
(i)
nlj
, indexate
si cu numarul cuantic j, vor rezulta ca si n cazul ecuat iei (3.14) din relat ia:
h(i)
(i)
nljM
= E
(i)
nljM

(i)
nljM
(3.39)
n care funct iile
(i)
nljM
pot scrise astfel:

(i)
nljM
= R
(i)
nl
(r)
(i)
ljM
(, ) (3.40)
n care R
(i)
nl
(r) sunt funct iile radiale iar
(i)
ljM
(, ) sunt funct ii proprii ale
momentului cinetic total j, funct ii ortonormate care diagonalizeaza simul-
tan operatorii j
2
, j
z
, l
2
si s
2
. Energiile uniparticula, repetand procedura
exprimata de relat ia (3.15), rezulta din ecuat ia (3.39) astfel:
E
(i)
nljM
=<
(i)
nljM
[ h(i) [
(i)
nljM
>=
=<
(i)
nljM
[ h
0
(i) [
(i)
nljM
> + <
(i)
nljM
[ V
(i)
so

ls [
(i)
nljM
>=
=< R
(i)
nl
[ h
0
(i) [ R
(i)
nl
><
(i)
ljM
[
(i)
ljM
> +
+
1
2
< R
(i)
nl
[ V
(i)
so
[ R
(i)
nl
><
(i)
ljM
[

j
2

l
2
s
2
[
(i)
ljM
>= (3.41)
= E
(i)
nl
+
1
2

(i)
nl
(j(j + 1) l(l + 1) s(s + 1))
cu E
(i)
nl
denite de relat ia (3.15) si
(i)
nl
denit astfel:

(i)
nl
=< R
(i)
nl
[ V
(i)
so
(r) [ R
(i)
nl
> (3.42)
reprezinta valoarea medie a operatorului V
so
(r) n starea caracterizata de
funct ia radiala R
(i)
nl
(r); valoarea acestui parametru depinde de dependent a
radiala si de taria operatorului V
so
(r).
S a facem precizarea c a n obt inerea relat iei (3.41) s-a pre-
supus c a funct iile radiale R
nl
sunt aceleasi cu funct iile radiale
obt inute pentru potent ialul din relat ia (3.8), adic a f ar a interact ia
spin-orbit a. Aceast a ipotez a este adev arat a numai dac a interact ia
spin-orbit a este neglijabil a. In cazul real aceste funct ii nu sunt
identice si ca atare energiile E
nl
din relat iile (3.15) si (3.41) vor
diferite; aceast a situat ie nu modic a ns a discut iile si concluzi-
ile ce vor urma
264
Figura 3.15
Nivelul uniparticula E
nl
se despica n doua subnivele datorita
interact iei spin-orbita
Din relat ia (3.41) rezulta ca interact ia spin-orbita introduce o corect ie
a energiilor nivelelor uniparticula E
(i)
nl
, corect ie ce depinde de orientarea
spinului nucleonului fat a de direct ia momentului orbital dupa cum urmeaza:
E
(i)
nlj
=
1
2

nl
_
l pentru j = l +
1
2
(l + 1) pentru j = l
1
2
(3.43)
Asadar, prezent a cuplajului spin-orbita are drept consecint a despicarea
nivelelor E
(i)
nl
, corespunzatoare hamiltonianului h
0
(i), n doua subnivele de
moment cinetic total j = l 1/2. Nivelul cu j=l+1/2 are o degenerare egala
cu 2j+1=2l+2 iar nivelul cu j=l-1/2 va avea gradul de degenerare 2j+1=2l;
aceste degenerari corespund celor 2j+1 proiect ii posibile ale momentului
cinetic j. Fireste, suma degenerarilor celor doua subnivele rezultate din
interact ia spin-orbita este egala cu gradul de degenerare al nivelului init ial
- 2(2l+1). Valoarea despicarii energetice dintre cele doua subnivele este
urmatoarea:
E
(i)
nl
=[ E
(i)
nlj=l1/2
E
(i)
nlj=l+1/2
[=
2l + 1
2

(i)
nl
(3.44)
Aceasta despicare creste cu cresterea valorii numarului cuantic orbital l
(gura 3.15) pentru o valoare xata a parametrului
(i)
nl
. Valoarea numerica
si semnul constantei
(i)
nl
trebuiesc astfel alese ncat despicarea denita de
relat ia de mai sus sa conduca la reproducerea numerelor magice. Deoarece
interact ia spin-orbita este atractiva, dupa cum s-a precizat n paragraful
2.2, rezulta ca parametrul
(i)
nl
este negativ si ca urmare nivelul de moment
cinetic j=l+1/2 are o energie mai mica n comparat ie cu nivelul de moment
265
cinetic j=l-1/2. Desigur, semnul negativ al parametrului
(i)
nl
poate rezulta
si direct din urmatoarele considerente: n primul rand sa reamintim ca fara
considerarea interact iei spin-orbita se reproduceau primele numere magice:
2, 8, 20. Urmatorul numar magic -28 - poate obt inut numai prin despicarea
nivelului uniparticula 1f (gura 3.13); daca nivelul cu j=l+1/2=7/2 va avea
o energie mai mica decat nivelul cu j=l-1/2=5/2, urmatorul numar magic
va ntr-adevar 28, n caz contrar urmatorul numar magic va 26 n deza-
cord cu situat ia experimentala. Argumente suplimentare apar din studiul
spectrelor energetice ale nucleelor foarte usoare. Intr-adevar, primele nivele
uniparticula 1s si 1p din gura 3.13 se despica asa ca n gura 3.16a daca
parametrul
(i)
nl
este negativ sau ca n gura 3.16b daca parametrul
(i)
nl
este
pozitiv. Pe de alta parte starea fundamentala si prima stare excitata a nu-
cleelor
5
3
Li si
5
2
He, asa cum rezulta din datele experimentale, sunt prezentate
n gura 3.17. Spinul si paritatea acestor stari pot usor explicate daca se
admite varianta din gura 3.16a care corespunde parametrului
(i)
nl
negativ.
Astfel dintre cei 5 nucleoni ai nucleelor n discut ie, patru nucleoni, adica doi
protoni si doi neutroni, completeaza patura 1s
1/2
. Spinii celor doi protoni,
respectiv celor doi neutroni, ce formeaza aceasta patura trebuie sa e, con-
form principiului Pauli, antiparaleli si deci au moment cinetic zero. Rezulta
ca momentele cinetice de spin ale nucleelor discutate sunt denite de cel de
al treilea proton (n cazul nucleului
5
Li), respectiv, cel de al treilea neutron
(n cazul nucleului
5
He), care se vor gasi pe nivelul 1p
3/2
pentru varianta

(i)
nl
< 0 sau pe nivelul 1p
1/2
n varianta
(i)
nl
> 0. Valoarea experimentala
(3/2)

a starii fundamentale a celor doua nuclee pledeaza pentru varianta

(i)
nl
< 0. Aceasta varianta este n concordant a si cu valoarea (1/2)

a primei
stari excitate deoarece este resc sa presupunem ca aceasta stare se obt ine
prin excitarea nucleonului de pe nivelul 1p
3/2
pe nivelul 1p
1/2
. Congurat ia
celor cinci nucleoni ai nucleului de
5
2
He pentru starea fundamentala si pen-
tru prima stare excitata, n acord cu cele precizate mai sus, este redata n
gura 3.18.
Asadar atat considerente teoretice fundamentale (caracterul atractiv al
interact iei spin-orbita) cat si datele experimentale conduc la concluzia ca
energia mai mica trebuie sa corespunda subnivelului cu j=l+1/2 si ca deci
parametrul
(i)
nl
este negativ. Sa observam nsa ca nu este sucient faptul
ca s-a stabilit semnul parametrului
(i)
nl
, trebuie sa stabilim si valoarea lui
numerica. Astfel, daca presupunem ca
(i)
nl
este negativ dar creste (n valoare
absoluta) continuu, structura primelor subnivele, provenite din despicarea
nivelelor de energie E
nl
, funct ie de parametrul este cea din gura 3.19.
266
Figura 3.16
Succesiunea nivelelor 1s
1/2
, 1p
3/2
si 1p
1/2
n urmatoarele situat ii:
a) parametrul este negativ;
b) parametrul este pozitiv
Figura 3.17
Spectrul energetic al nucleelor de
5
Li si
5
He
Figura 3.18
Congurat ia nucleonilor nucleului
5
He pe nivelele uniparticula
pentru starea fundamentala (a) si pentru prima stare excitata (b)
267
Figura 3.19
Despicarea nivelelor uniparticula n funct ie de taria cuplajului
spin-orbita
Figura 3.20
Prezentarea calitativa a gropii de potent ial coespunzatoare
campului selfconsistent pentru neutroni si, respectiv, pentru
protoni
268
Din gura rezulta ca daca
nl
=
nl1
succesiunea nivelelor este astfel ncat
se reproduc numerele magice 2, 8, 20, 28, 50 etc., pe cand pentru
nl
=
nl2
aceasta succesiune conduce la numerele magice 6, 14, 16, 38, 44, 50, etc.,
n dezacord cu datele experimentale. In concluzie, numai pentru valori
nl
negative, dar bine precizate, se obt ine succesiunea de nivele, notate cu:
nlj (3.45)
care reproduce numerele magice. Parametrul
nl
depinde de forma si taria
potent ialului V
so
(r) din relat ia (3.35). Multiplele date experimentale conduc
la ideea ca si acest potent ial, ca si potent ialul V
i
(r) din relat ia (3.35), se
poate scrie n funct ie de potent ialul Woods-Saxon, din (3.20), astfel:
V = V
0
f(r, R
0
, a) +b

ls V
0
1
r
d
dr
f(r, R
0
, a) +V
Coul.
(3.46)
cu:
f(r, R
0
, a) =
1
1 +e
rR
0
a
(3.47)
si:
V
Coul
=
_

_
(Z1)e
2
2R
0
(3 (
r
R
0
)
2
) pentru r R
0
(Z1)e
2
r
pentru r > R
0
(3.48)
In relat ia (3.46), V
Coul.
reprezinta potent ialul coulombian denit ca e-
nergia coulombiana de interact ie a unui proton (protonul i care se misca in-
dependent n campul selfconsistent al celorlalt i nucleoni) cu restul de protoni
uniform distribuit i ntr-o sfera de raza R
0
. Fireste, potent ialul coulombian
intervine numai n cazul denirii spectrului uniparticula pentru protoni. Ca-
litativ groapa de potent ial corespunzatoare campului selfconsistent pentru
neutroni si, respectiv, pentru protoni, este prezentata n gura 3.20. Can-
titativ, potent ialul din gura (3.20), matematic exprimat de relat ia (3.46),
este denit de urmatoarele valori:
V
(n)
0
= 53
_
1 + 0.63
N Z
A
_
(MeV) , V
(p)
0
= 53
_
1 0.63
N Z
A
_
(MeV)
(3.49)
R
0
= 1.28 A
1/3
(F) ; a = 0.65 F ; b = 0.263
_
1 + 2
N Z
A
_
(F
2
)
Acesti parametri conduc la o succesiune de nivele uniparticula n acord
cu cele mai multe date experimentale.
269
Figura 3.21
Spectrul uniparticula pentru protoni si neutroni rezultat prin
utilizarea potent ialului denit de relat ia (3.46) si parametrii din
relat ia (3.49)
270
Figura 3.22
Succesiunea posibila a nivelelor uniparticula protonice n funct ie
de valorile parametrilor ce denesc potent ialul din relat ia (3.46)
Spectrul energetic obt inut pentru protoni si, respectiv, pentru neutroni,
cu potent ialul din relat ia (3.46) si parametrii denit i de relat ia (3.49) este
reprodus n gura 3.21. Se constata o usoara modicare n succesiunea
nivelelor uniparticua protonice si neutronice pentru nucleele cu N sau/si Z
mai mari ca 50. Mai facem si precizarea ca succesiunea si gruparea ener-
getica a nivelelor uniparticul a pentru nucleele cu N sau/si Z mai mici ca
50 sunt put in sensibile la modicarea parametrilor denit i de relat ia (3.49)
(desigur avem n vedere modicari n limite rezonabile din punct de vedere
zic); modicarea acestor parametri poate conduce nsa la alte grupari de
nivele si o alta succesiune pentru cazul nucleelor cu N, Z > 50. Fireste,
parametrii potent ialului se aleg astfel ncat succesiunea nivelelor unipar-
ticula sa corespunda situat iei experimentale. Din pacate nu exista nuclee
stabile cu Z > 82 si ca atare nca nu stim care este urmatorul numar magic
pentru protoni. In fond nu stim nici daca pentru nucleele foarte grele (nu-
clee supergrele) cu Z > 100 mai exista sau nu paturi?! In orice caz, printr-o
usoara modicare a parametrilor din relat ia (3.49), n special a parametrilor
care denesc potent ialul coulombian, s-ar putea obt ine o deplasare a nivelu-
lui 1i
13/2
n sus fat a de nivelul 3p
1/2
(gura 3.21) ca n gura 3.22a sau o
regrupare de nivele 1h
9/2
, 2f
7/2
, 1i
13/2
ca n gura 3.22b. In cazul din
gura 3.22a urmatorul numar magic ar 112 pe cand n cazul din gura
3.22b acest numar magic ar 114. Cele mai multe calcule teoretice ca si
unele dovezi experimentale pledeaza pentru valoarea Z=114. In mod si-
milar se deduce ca urmatorul numar magic neutronic, dup a numarul 126,
este N=184. Daca aceste estimari sunt corecte rezulta ca nucleul supergreu
271
298
114
X
184
este un nucleu dublu magic care ar trebui sa e destul de stabil.
Deoarece si nucleele vecine acestuia sunt de asemenea relativ stabile, s-a
ajuns la concluzia ca exista o insula de nuclee centrate n jurul nucleului
cu Z=114 si N=184 destul de stabile, cu proprietat i exotice, care ar putea
sintetizate n laborator sau care ar trebui sa existe n natura. Despre aceasta
insula de stabilitate a nucleelor supergrele se va vorbi n capitolul destinat
siunii nucleare (partea a II-a). Acum ne rezumamn a preciza, cu rezervele
care rezulta din discut ia de mai sus, ca potent ialul din (3.46) cu parametri
denit i n relat ia (3.49) este corect si deci spectrul energetic din gura 3.21
este de asemenea corect. Referitor la acest spectru dorim sa subliniem faptul
ca spre deosebire de zica atomica unde numarul cuantic n este numarul
cuantic principal care deneste n esent a energia nivelelor atomice n cazul
nucleului numarul cuantic n deneste numai ordinea nivelelor uniparticula
pentru diferite valori l si j.
Din gura 3.21 rezulta ca adaugarea interact iei spin-orbita permite o
succesiune de nivele care reproduce numerele magice cunoscute experimen-
tal. Aceasta succesiune de nivele nu este nsa sucienta pentru a explica
si alte proprietat i ale nucleelor ca spinul, paritatea, etc. Intr-adevar, sa
presupunem, pentru simplitate, ca determinarea diferitelor proprietat i ale
nucleelor necesita luarea n considerare numai a nucleonilor aat i n afara
nivelelor complete. Admit and aceasta ipoteza rezulta ca proprietat ile nucle-
ului
16
8
O vor denite de ultimii trei neutroni ce se gasesc pe nivelul 1d
5/2
.
Fiecare neutron va avea momentul cinetic 5/2 iar momentul cinetic total al
nucleului (spinul) va rezulta din suma vectoriala:

I =

5
2
+

5
2
+

5
2
(3.50)
Se poate demonstra ca din ansamblul valorilor posibile ce rezulta din aceasta
relat ie numai valorile:
I = 3/2, 5/2, 9/2 (3.51)
corespund unor funct ii total antisimetrice. Daca admitem ca cei trei neu-
troni sunt independent i, energia starilor care au pentru spin valorile denite
de relat ia de mai sus este aceeasi si ca atare nu se poate preciza care este
spinul starii fundamentale; numai considerarea interact iei reziduale, negli-
jata n acest model, ridica degenerarea starilor de spin I=3/2, 5/2, 9/2 si
astfel se va putea stabili spinul starii fundamentale si, eventual, al primelor
doua stari excitate. Considerarea interact iei reziduale implica nsa calcule
laborioase care pot part ial evitate prin introducerea unor ipoteze supli-
mentare. Astfel, n varianta simplicata a modelului paturilor nucleare se
272
introduce ipoteza uniparticul a care genereaza modelul n paturi unipar-
ticula.
3.2.3 Varianta uniparticula a modelului n paturi, (MPS)
Este o varianta simplicata a modelului paturilor nucleare pentru nuclee
sferice n care se evita considerarea interact iei reziduale prin introducerea
ipotezei uniparticula care se enunt a astfel:
In starea fundamentala a nucleelor impare tot i nucleonii, cu
except ia ultimului nucleon impar, formeaza un miez de spin total
I=0 care nu inuent eaza proprietat ile nucleului (spini, momente
electrice si magnetice, probabilitat i de tranzit ie, etc.); aceste pro-
prietat i sunt n exclusivitate determinate de ultimul nucleon im-
par.
Aceasta ipoteza a rezultat ca o consecint a a observat iei experimentale
conform careia spinul starilor fundamentale ale nucleelor par-pare (p-p) este
zero. Aceasta ipoteza se justica si teoretic ind o consecint a a considerarii
interact iei reziduale.
Lu and n considerare interact ia rezidual a se demonstreaz a c a
pentru un ansamblu de (2j+1) nucleoni identici, aat i pe nivelul
cu numerele cuantice (nl
j
), singura funct ie total antisimetric a
este funct ia de moment cinetic l=0. Se spune c a acesti nucle-
oni formeaz a o congurat ie complet a si se noteaz a cu simbolul
(j)
2j+1
. Sistemul de n nucleoni, cu n < 2j + 1, aat i pe nivelul
cu numerele cuantice (nlj) formeaz a o congurat ie (j)
n
.
Pornind de la faptul c a o congurt ie complet a are I=0 se
demonstreaz a c a ordinea, succesiunea energetic a si spinii nivelelor
sistemului:
(j
1
)
2j
1
+1
, (j
2
)
2j
2
+1
, ... (j
k
)
2j
k
+1
, (j)
n
(3.52)
format din k congurat ii complete plus n nucleoni pe nivelul j
(n < 2j+1) sunt aceleasi ca si pentru congurt ia (j)
n
. Contribut ia
celor k congurat ii complete const a n ad augarea unui termen
energetic constant la ecare nivel energetic al congurat iei (j)
n
.
Se constat a de asemenea c a starea de energie minim a (starea
fundamental a) a sistemului de nucleoni denit de relat ia (3.52),
ntre care exist a interact ie biparticul a de scurt a distant a (consi-
derat a adesea de tip -funct ie) corespunde spinului I=0 pentru n
273
par si spinului I=j pentru n impar. Corect ia de energie a st arii
fundamentale, fat a de energia st arilor nedegenerate ale sistemu-
lui (j)
n
format din nucleoni independent i, este dat a de relat ia:
E
I=0
=
n
2
_
2j + 1
2
_
w =
n
2
P
j
; n = par
(3.53)
E
I=j
=
n 1
2
_
2j + 1
2
_
w =
n 1
2
P
j
; n = impar
n care w este o integral a radial a independent a de j. Din relat ia
de mai sus rezult a c a n prezent a interact iei reziduale starea e-
nergetic a minim a (fundamental a) este aceea pentru care nucle-
onii sunt grupat i n perechi, pentru formarea unei perechi ind
necesar a energia:
P
j
=
2j + 1
2
w (3.54)
In continuare vom axamina gradul de aplicabilitate al variantei unipar-
ticula pentru descrierea diferitelor proprietat i ale nucleelor.
3.2.3.1 Spinii si paritat ile starilor fundamentale.
a). Cazul nucleelor par-pare (p-p) Conform ipotezei uniparticula spinul
starii fundamentale a nucleelor p-p este zero iar paritatea este poz-
itiva. Acest rezultat, ce se verica experimental fara except ie, nu
poate considerat ca o conrmare a modelului caci de fapt tocmai
constatarea experimental a a acestui adevar a stat la baza formularii
ipotezei uniparticula.
b). Cazul nucleelor cu A impar (A-i) In acest caz spinul starii funda-
mentale I este egal cu momentul cinetic j al nucleonului impar iar
paritatea este data de ()
l
n care l este momentul orbital al nucleonu-
lui impar. Aceasta regula se conrma aproape pentru toate nucleele
usoare cu except ia unor nuclee cu numarul de nucleoni An jur de 20.
Pentru nucleele mai grele except iile se refera la nucleele pentru care N
si Z satisfac valorile:
63 Z 73 ; Z 89
89 N 107 ; N 141 (3.55)
274
Se constata ca aceste nuclee care fac except ie n majoritatea cazurilor
au un moment cuadrupolar diferit de zero ind deci nuclee deformate
pentru care modelul prezentat nu este adecvat. Precizam totusi ca
except ii de la regula de mai sus se nalnesc si n cazul unor nuclee
sferice. Aceste ultime except ii pot nsa explicate calitativ n cadrul
modelului MPS prin folosirea unor considerente simple privind energia
de mperechere P
j
denita de relat ia (3.54).
Intr-adev ar, n acord cu relat ia (3.54) rezult a c a ener-
gia nivelului n care se t ine cont de interact ia rezidual a este
mai mic a dec at energia nivelului corespunz ator nucleonilor
independent i; aceast a energie este cu at at mai mic a cu c at
num arul de perechi este mai mare si cu c at momentul ci-
netic j al nucleonilor care se cupleaz a n perechi este mai
mare c aci P
j
2
> P
j
1
dac a j
2
> j
1
. S a consider am dou a
nivele uniparticul a succesive E
j
1
si E
j
2
cu j
2
> j
1
si un nu-
cleu al c arui ultim nucleon impar se g aseste pe nivelul E
j
1
(cerculet ul nnegrit din gura 3.23). In nucleul impar ime-
diat urm ator (care difer a cu doi nucleoni fat a de nucleul
considerat c aci studiem nucleele cu A-impar) cei doi nucle-
oni suplimentari se dispun pe nivelele de moment j
1
si j
2
astfel nc at congurat ia rezulltat a s a e cea mai favorabil a
din punct de vedere energetic. Pot exista trei congurat ii:
(j
1
)
3
, (j
1
)
2
j
2
si j
1
(j
2
)
2
(gura 3.23) ale c aror energii vor :
E[(j
1
)
3
] = 3E
j
1
P
j
1
E[(j
1
)
2
j
2
] = 2E
j
1
+E
j
2
P
j
1
(3.56)
E[j
1
(j
2
)
2
] = E
j
1
+ 2E
j
2
P
j
2
Folosind relat ia (3.56) rezult a imediat relat iile:
E[j
1
(j
2
)
2
] E[(j
1
)
3
] = 2(E
j
2
E
j
1
) (P
j
2
P
j
1
)
(3.57)
E[(j
1
)
2
j
2
] E[(j
1
)
3
] = E
j
2
E
j
1
> 0
Dac a momentul j
2
este mai mare dec at j
1
(j
2
j
1
) este
foarte posibil ca s a e ndeplinit a condit ia:
P
j
2
P
j
1
> 2(E
j
2
E
j
1
) (3.58)
In acest caz din relat ia (3.57) rezult a condit ia:
E[j
1
(j
2
)
2
] < E[(j
1
)
3
] < E[(j
1
)
2
j
2
] (3.59)
275
Figura 3.23
Congurat iile de nucleoni:
a) (j
1
)
3
; b) (j
1
)
2
j
2
; c) j
1
(j
2
)
2
relat ie ce arat a c a este favorizat a congurat ia j
1
(j
2
)
2
prezen-
tat a n gura 3.23c. Ad augarea a nc a doi nucleoni va con-
duce, repet and rat ionamentul, la umplerea tot a nivelului j
2
,
adic a va favorizat a congurat ia j
1
(j
2
)
4
, s.a.m.d. p an a la
umplerea complet a a nivelului j
2
. Abia dup a umplerea aces-
tui nivel uniparticul a se va umple si nivelul cu j
1
. O astfel
de situat ie se realizeaz a la umplerea nivelelor:
3s
1/2
2d
3/2
1h
11/2
3p
1/2
1i
13/2
(3.60)
n acord cu schema de nivele uniparticul a neutronice din
gura 3.21. In tabelul 3.2 este exemplicat a aceast a situat ie
pentru prima secvent a din relat ia (3.60). Astfel, n loc ca
nucleul
117
50
Sn s a e populat cu 2 neutroni pe nivelul uni-
particul a 3s
1/2
si un neutron pe nivelul 2d
3/2
, umplerea se
realizeaz a astfel nc at spinul este 1/2 deoarece neutronul im-
par se a a pe nivelul 3s
1/2
. La fel se nt ampl a si n cazul
celorlalte nuclee p an a la nucleul
135
Ba n care se realizeaz a
popularea complet a a nivelelor 1h
11/2
si 3s
1/2
nc at neu-
tronul impar se a a pe nivelul 2d
3/2
.
276
Tabelul 3.2
Nucleul N Z I
exp
congurat ia
2d
5/2
1g
7/2
3s
1/2
2d
3/2
1h
11/2
117
Sn 67 50 1/2 6 8 1 0 2
119
Sn 69 50 1/2 6 8 1 0 4
123
Te 71 52 1/2 6 8 1 0 6
125
Te 73 52 1/2 6 8 1 0 8
129
Xe 75 54 1/2 6 8 1 0 10
135
Ba 79 56 3/2 6 8 2 1 12
Fireste succesiunea de umplere prezentat a n tabelul 3.2
este adev arat a dac a condit ia (3.58) este ndeplinita. In cazul
n care este ndeplinit a condit ia:
E
j
2
E
j
1
< P
j
2
P
j
1
< 2(E
j
2
E
j
1
) (3.61)
atunci, repet and rat ionamentul de mai sus, se constat a
c a are loc relat ia:
E[(j
1
)
3
] < E[j
1
(j
2
)
2
] < E[(j
1
)
2
j
2
] (3.62)
care arat a c a este favorizat a congurat ia (j
1
)
3
(gura 3.23a).
In general, umplerea nivelului j
1
va continua p an a la re-
alizarea congurat iei (j
1
)
2j
1
Ad augarea a nc a doi protoni
sau neutroni este exclus a datorit a principiului Pauli si ca
atare favorizat a va congurat ia:
E[(j
1
)
2j
1
(j
2
)
2
] < E[(j
1
)
2j
1
+1
j
2
] (3.63)
Acest caz se realizeaz a la umplerea nivelelor neutronice din
secvent a:
2d
5/2
1g
7/2
(3.64)
si a celor protonice din secvent a:
2p
3/2
1f
5/2
(3.65)
n acord cu gura 3.21. Acest caz este ilustrat n tabelul 3.3
277
Tabelul 3.3
Nucleul N Z I
exp
congurat ia
2p
3/2
1f
5/2
2p
1/2
63
Cu 34 29 3/2 1
69
Ga 38 31 3/2 3
75
As 42 33 3/2 3 2
79
Br 44 35 3/2 3 4
81
Rb 44 37 3/2 3 6
89
Y 50 39 1/2 4 6 1
Din tabelul 3.3 se constat a c a dup a umplerea congurat iei
(j
1
)
2j
1
= (p
3/2
)
3
a nceput umplerea nivelului 1f
5/2
ceea ce
explic a valoarea 3/2 a spinului observat experimental pentru
nucleele Ga, As, Br si Rb.
In sf arsit, n cazul;
E
j
2
E
j
1
> P
j
2
P
j
1
(3.66)
se demonstreaz a usor relat ia:
E[(j
1
)
3
] < E[(j
1
)
2
j
2
] < E[j
1
(j
2
)
2
] (3.67)
In acest caz, prin ad augarea de doi nucleoni, umplerea are
loc astfel nc at se completeaz a n totalitate nivelul j
1
si apoi
urmeaz a completarea nivelului superior c aci are loc inegali-
tatea:
E[(j
1
)
2j
1
+1
j
2
] < E[(j
1
)
2j
1
j
2
2
] (3.68)
In acest caz se realizeaz a ordinea normal a de umplere a
nivelelor uniparticul a
In general, considerand corecte si cazurile care pot explicate prin
considerarea energiei de mperechere, se poate arma ca varianta uni-
particula prezice corect spinul si paritatea starilor fundamentale pen-
tru nucleele cu A impar.
c). Cazul nucleelor impar-impare (i-i) In acest caz modelul MPS in-
dica doar faptul ca starea fundamentala va descrisa atat de protonul
impar cu numerele cuantice (n
p
l
p
j
p
) cat si de neutronul impar de
278
numere cuantice (n
n
l
n
j
n
). Pentru majoritatea nucleelor, cu except ia
nucleelor foarte usoare, are loc relat ia (n
p
l
p
j
p
) ,= (n
n
l
n
j
n
) caci
umplerea nivelelor neutronice se face mai repede decat a celor proton-
ice. Pentru aceste nuclee paritatea starii fundamentale va data de
produsul (1)
l
p(1)
l
n iar spinul, deoarece principiul Pauli nu impune
nicio restrict ie (ntrucat protonul si neutronul sunt particule diferite),
poate avea oricare din valorile:
[ j
n
j
p
[ I j
n
+j
p
(3.69)
Fireste, tot considerarea interact iei reziduale poate preciza care din
aceste valori corespunde starii fundamentale. Pentru a evita acest
calcul Nordheim a propus o regula semiempirica care are la baza
observat ia ca starea stabila a sistemului proton-neutron (deuteronul)
corespunde orientarii paralele a spinilor celor doi nucleoni. Regula lui
Nordheim arma ca spinul starii fundamentale se determina dupa cum
urmeaza:
a). Daca:
j
p
= l
p
1/2
j
n
= l
n
1/2
(3.70)
atunci spinul nucleului se determina conform relat iei:
I =[ j
p
j
n
[ (3.71)
b). Daca:
j
p
= l
p
1/2
j
n
= l
n
1/2
(3.72)
atunci spinul nucleului este dat de relat ia:
I = j
p
+j
n
(3.73)
In ambele cazuri se constata ca are loc cuplarea momentelor j
p
si j
n
astfel ncat spinii protonului si neutronului sa e paraleli. Regula de-
scrisa de cazul a) se mai numeste si regula tare dat ind faptul ca se
verica aproape n toate cazurile iar regula b) care implica mai multe
except ii se mai numeste si regula slaba. Sa exemplicam folosirea
acestor reguli pentru determinarea spinului starii fundamentale a nu-
cleului
42
19
K
23
. Deoarece (n
n
l
n
j
n
)=(1f7/2) si (n
p
l
p
j
p
)=(1d3/2)
(gura 3.21) rezulta ca ne gasim n situat ia exprimat a de regula a)
279
si deci spinul, n acord cu relat ia (3.71), va : I =[ j
p
j
n
[= 2
iar paritatea este data de produsul paritat ilor neutronului, rspectiv,
protonului, impar: ()
2
()
3
= 1. Prin urmarea starea funda-
mentala a nucleului
42
K are spinul 2 si paritatea negativa, n acord
cu datele experimentale. Desigur, exemplele pot continua, important
este sa subliniem ideea ca determinarea spinilor starilor fundamentale
pentru nuclee i-i, conform regulilor de mai sus, nu este o consecint a
directa a modelului paturilor nucleare n varianta uniparticula ci este o
consecint a a acestui model la care s-a adaugat o condit ie suplimentara
rezultata din observat ii experimentale, condit ie introdusa de Nordheim
pentru a evita considerarea interact iilor reziduale.
3.2.3.2 Spinii si paritat ile starilor excitate.
a). Cazul nucleelor par-pare. Starile excitate se obt in prin excitarea suc-
cesiva (sau simultana) a nucleonilor pe nivele uniparticula libere. In
cazul nucleelor p-p, cu congurat ia data de relat ia (3.52) cu n < 2j+1,
starile excitate rezulta din interact ia celor n nucleoni extra congurat ii
complete. Fireste, modelul MPS nu poate preciza succesiunea aces-
tor stari. In schimb, daca n=2j+1, adica nucleul p-p este format
din congurat ii complete, prima stare excitata a acestui nucleu va
corespunde diferent ei dintre energia urmatorului nivel liber si ener-
gia ultimului nivel total ocupat cu nucleoni n starea fundamentala.
In particular, daca n starea fundamentala nucleul este format din
congurat ii complete care realizeaza una sau mai multe p aturi com-
plete, energia promei sari excitate va relativ mare caci corespunde
diferent ei de energie dintre doua paturi succesive. Asa se explica de
fapt energia mare a primei stari excitate a nucleelor par-pare dublu
magice (gura 3.4) n comparat ie cu energia aceleeasi stari pentru nu-
cleele par-pare vecine. Modelul MPS nu furnizeaza alte informat ii
pentru starile excitate ale nucleelor p-p fara introducerea unor ipoteze
suplimentare.
b). Cazul nucleelor cu A impar. Conform variantei uniparticula este de
asteptat ca primele stari excitate sa corespunda excitarii nucleonului
impar indiferent de faptul ca pe ultimul nivel uniparticula se aa un
nucleon sau n nucleoni (n impar). In realitate, conform celor precizate
mai sus, daca pe ultimul nivel se aa mai mult i nucleoni (n=3, 5, 7, ...)
starile excitate vor obt inute prin considerarea interact iei reziduale
dintre acesti nucleoni ( a se vedea relat iile (3.50) si (3.51) si comen-
280
tariile corespunzatoare). Este evident ca interact ia reziduala poate
evitata numai n cazul nucleelor impare cu un singur nucleon ex-
tranivele complete. Mai mult, datele experimentale arata ca armat ia
de mai sus este si mai corecta n cazul nucleelor cu un nucleon ex-
trapaturi complete ca de exemplu:
17
8
O (un neutron extrapaturilor
complete formate din 8 neutroni),
17
9
F (un proton extra Z=8),
43
21
Se
(un proton extra Z=20),
41
20
Ca (un neutron extra N=20),
57
28
Ni (un
neutron extra N=28),
209
82
Pb (un neutron extra N=126),
209
83
Bi (un
proton extra Z=82), etc. Starile excitate, obt inute prin plasarea suc-
cesiva a nucleonului extrapatura pe nivele superioare libere, se numesc
stari obt inute prin excitare succesiva. Spectrul experimental al
primelor stari excitate pentru nucleele
57
28
Ni si
209
82
Pb este reprodus
n gura 3.24. Conform modelului MPS al 29-lea neutron al nucleu-
lui
57
Ni se aa pe nivelul 2p
3/2
(gura 3.21) si are spinul si paritatea
3/2

. Prin excitarea succesiva a ultimului neutron se vor obt ine starile

5/2

(1f
5/2
) , 1/2

(2p
1/2
) , 9/2
+
(1g
9/2
), etc. Din gura se constata
ca starea fundamentala ca si primele doua stari excitate sunt bine de-
scrise de excitarea succesiva a neutronului impar. In mod similar, n
cazul nucleului
209
Pb, al 127-lea neutron se gaseste, init ial, pe starea
2g
9/2
si prin excitarea lui succesiva se va aa pe nivelele uniparticula
1i
11/2
, 3d
5/2
, 2g
7/2
, 3d
3/2
, 1j
15/2
, 4s
1/2
, etc. Aceste stari se
regasesc n spectrul experimental al nucleului
209
Pb (gura 3.24) cu
unele inversari (nivelul 1j
15/2
se aanainte nivelului 3d
5/2
) care se pot
explica prin considerarea energiei de mperechere exprimata de relat ia
(3.54). Din gura 3.24 se constata ca si pentru nucleele cu un nucleon
extrapaturi complete, pentru care modelul MPS furnizeaz a cele mai
bune rezultate, exista totusi o serie de stari care nu pot descrise
n cadrul modelului. Cauza esent iala consta n faptul ca n modelul
MPS miezul par-par, magic n exemplele de mai sus, este considerat
total inert. Luarea n considerare a posibilelor excitari colective ale
miezului, corelate cu excitarea succesiva sau simultana a unuia sau a
mai multor nucleoni permite explicarea si a celorlalte st ari din spectrul
energetic experimental, atat pentru nucleele exemplicate mai sus cat
si n general. Oricum primele stari excitate, de regula starile cu energii
de excitare pana la 1 2 MeV, care corespund energiei de excitare a
miezului colectiv, sunt satisfacator descrise de modelul uniparticula n
cazul nucleelor cu un nucleon extramiez dublu magic.
Modelul MPS furnizeaza informat ii similare si pentru nucleele mag-
ice, sau dublu magice, cu un nucleon mai put in. In aceste cazuri se
281
obisnuieste ca n loc de a preciza lipsa unui nucleon sa se arme ca
nucleul respectiv are o gaura pe nivelul n care lipseste nucleonul.
Astfel, n loc sa precizam lipsa unui nucleon pe nivelul 1p
1/2
n cazul
nucleului
15
7
N se arma ca acest nucleu are o gaura pe nivelul 1p
1/2
.
In mecanica cuantica se demonstreaza ca gaura poate considerata
ca un antinucleon (a se vedea paragraful 2.4.3) cu aceeasi masa si
spin ca si nucleonul dar de sarcina opusa. In astfel de nuclee excitarile
se realizeaza prin deplasarea gaurii pe nivelele uniparticula libere;
se obt in stari excitate de tip gaura. Pentru exemplicare sa con-
sideram nucleul
85
36
Kr care are un neutron mai put in fat a de numarul
magic N=50. In acord cu spectrul uniparticula din gura 3.21, ultimii
11 neutroni ai acestui nucleu sunt plasat i astfel: doi neutroni se aa
pe nivelul 2p
1/2
iar ceilalt i 9 sunt plasat i pe nivelul 1g
9/2
. Daca starile
excitate s-ar obt ine prin excitarea succesiva a nucleonului impar ar
trebui ca un neutron de pe nivelul 1g
9/2
sa treaca pe nivelul 2d
5/2
care apart ine unei alte paturi si apoi pe alte nivele ale acestei paturi.
Prin astfel de excitari prima stare excitata ar fost 5/2
+
si ar avut
o energie mare, egala cu diferent a energetica dintre cele doua paturi.
Aceste considerat ii teoretice sunt inrmate experimental, prima stare
excitata a nucleului
85
Kr avand o energie relativ mica (0.305 MeV)
si spinul 1/2

(gura 3.25). Situat ia experimentala este usor de ex-

plicat daca admitem ca gaura de pe nivelul 1g
9/2
(gura 3.26a) trece
pe nivelul 2p
1/2
(gura 3.26b). Daca situat ia din gura 3.26 se real-
izeaza atunci starea fundamentala va avea spinul si paritatea 9/2
+
iar
cea excitata 1/2

n acord cu datele experimentale. Din acest exemplu

rezulta ca excitarile de tip gaura se realizeaza prin deplasarea gaurii de
pe nivelul pe care se gaseste pe nivelele inferioare care apart in aceleeasi
paturi. Cand deplasarea gaurii nu mai este posibila are loc trecerea
unui nucleon de pe un nivel al paturii n discut ie pe unul din nivelele
libere ale paturii superioare; starile obt inute prin aceste excitari suc-
cesive vor avea o energie mare de excitat ie. In acest context, starea
5/2
+
a nucleului
85
Kr obt inuta prin deplasarea neutronului aat pe
nivelul 1g
9/2
pe nivelul 2d
5/2
este posibilansa nu va corespunde primei
stari excitate a nucleului
85
Kr ci unei stari excitate de energie relativ
mare.
c). Cazul nucleelor impar-impare (i-i). In cazul acestor nuclee, con-
form ipotezei uniparticula, primele stari excitate se pot obt ine prin
excitarea individuala atat a protonului cat si a neutronului sau prin
excitarea lor simultana. In oricare din aceste situat ii starile excitate
282
Figura 3.24
Spectrul energetic experimental pentru nucleele
57
28
Ni si
209
82
Pb
Figura 3.25
Starea fundamentaa si prima stare excitata a nucleului
85
Kr
Figura 3.26
Congurat ia nucleonilor pentru starea fundamentaa (a) si pentru
prima stare excitata pentru
85
Kr
283
Figura 3.27
Tranzit ia gama de multipol L ntre starile nucleare I

i
i
si I

f
f
vor denite, n cea mai fericita situat ie, de interact ia dintre protonul
si neutronul impar si deci de cuplajul vectorial al momentelor cinetice
ale lor. Ca si n cazul starii fundamentale, modelul MPS nu poate
stabili nici succesiunea energetica a starilor excitate si nici spinii si
paritat ile acestor stari. Numai prin considerarea interact iei reziduale
se obt in informat iile necesare pentru aceste nuclee.
3.2.3.3 Stari izomere.
Se numesc stari izomere starile nucleare excitate care au un timp mediu de
viat a deosebit de mare (> 10
10
) pentru dezexcitarile gamma. Experient a
arata ca starile izomere apart in totdeauna nucleelor care se grupeaza n cea
de a doua jumatate a paturilor majore care au pentru Z sau/si N valorile:
39 N sau Z 39
63 N sau Z 81 (3.74)
91 N sau Z
Aceste grupari de stari izomere poarta denumirea de insule de izomerie.
In capitolul consacrat dezexcitarii gamma (partea a II-a) se va arata ca prob-
abilitatea tranzit iilor gamma de multipol L depinde de energia de tranzit ie
E

(exprimata n MeV) conform relat iei aproximative:

P(L)
_
E

197
_
2L+1
(3.75)
n care momentul cinetic (multipolul) L al radiat iei gama se deneste n
funct ie de spinul starii init iale I
i
si al starii nale I
f
, ntre care se realizeaza
tranzit ia, (gura 3.27) prin relat ia:
[ I
i
I
f
[ L I
i
+I
f
(3.76)
284
Figura 3.28 Mometul cinetic L pentru tranzit iile gama ntre
starile 1g
9/2
si 2p
1/2
Tranzit iile gama, pentru ecare moment cinetic L, se clasica n tranzit ii
electrice (EL) si magnetice (ML) n acord cu legea de conservare a paritat ii,
astfel:

f
=
radiat ie
=
_
(1)
L
EL
(1)
L+1
ML
(3.77)
Relat ia (3.77) arata ca n funct ie de valoarea produsului paritat ilor starilor
ntre care se realizeaza tranzit ia (
i

f
) si valorile L permise de relat ia (3.76),
se selecteaza tranzit iile:
M1 +E2 +M3 +E4 +. . . daca
i

f
= +1
E1 +M2 +E3 +M4 +. . . daca
i

f
= 1 (3.78)
Din aceasta succinta trecere n revista rezulta urmatoarele: pentru ca o
stare nucleara excitata sa e izomera, adica sa aibe un timp mediu de viat a
mare fat a de dezexcitarea gama (ceea ce este echivalent cu a arma ca
probabilitatea de tranzit ie gama este mica) este necesar ca diferent a de
energie dintre nivelele ntre care se face tranzit ia sa e mica iar diferent a
dintre momentele cinetice ale starilor init iale si nale sa e cat mai mare.
Este exact situat ia care se ralizeaza la succesiunea de nivele uniparticula la
nchiderea paturilor protonice:
2p
1/2
1g
9/2
; 3s
1/2
1h
11/2
; 3p
1/2
1i
13/2
. . . (3.79)
sau neutronice:
2p
1/2
1g
9/2
; 2d
3/2
1h
11/2
; ; 3p
1/2
1i
13/2
. . . (3.80)
Intr-adevar, nucleele impare cu Z sau N 39 vor avea n starea funda-
mentala spinul si paritatea 1/2

(2p
1/2
) sau 9/2
+
(1g
9/2
) (datorita energiei
de mperechere) iar n prima stare excitata aceste valori vor 9/2
+
sau,
285
respectiv, 1/2

(gura 3.28); diferent a energetica ntre aceste stari, n acord

cu gura 3.21, este mica. In acord cu relat iile (3.76) si (3.78) vor emise
tranzit ii gama:
M4 +E5 (3.81)
care, conform relat iei (3.75), vor foarte put in probabile. In mod analog,
pentru tranzit iile nucleonului impar ntre nivelele 3s
1/2
1h
11/2
si 3p
1/2

1i
13/2
se realizeaza tranzit iile E5+M6 si, respectiv, tranit iile M6+E7 carora
le corespunde o probabilitate de tranzit ie gama si mai mica n comparat ie
cu tranzit iile precedente. Din considerentele prezentate mai sus rezulta ca
modelul MPS descrie corect existent a insulelor de izomerie pentru nucleele
cu Z si N care satisfac valorile precizate n relat ia (3.74).
3.2.3.4 Reguli de select ie n dezintegrarile si .
In capitolul 1, cu diferite prilejuri, s-au prezentat sumar procesele de dez-
integrare si ; teoria acestor procese va abordata n partea a II-a a
lucrarii unde se vor stabili, pe langa alte relat ii, si regulile de select ie core-
spunzatoare acestor procese. Acum, fara a apela la relat ii cantitative, vom
arata ca modelul MPS permite nt elegerea calitativa a condit iilor care fa-
vorizeaza sau nu aceste procese. Sa exemplicam aceasta armat ie pentru
urmatoarele procese de dezintegrare:
17
9
F

+

17
8
O (3.82)
123
50
Sn

123
51
Sb (3.83)
In primul cz dezintegrarea
+
are loc prin transformarea celui de al 9-lea
proton al nucleului
17
9
F (gura 3.29) n al 9-lea neutron al nucleului
17
8
O.
Conform modelului n paturi protonul si neutronul implicat i n acest pro-
ces se gasesc pe nivelele uniparticula 1d
5/2
. Ca urmare, n aceasta trans-
formare nu se modica nici momentul de spin (I este 5/2 pentru ambele
nuclee) si nici momentul orbital (l=2). In consecint a aceasta transformare
se realizeaza fara modicarea spinului si a paritat ii (I = 0 , = 0) si
deoarece starile init iale si nale corespunzatoare acestei transformari sunt
foarte asemanatoare (aceste stari difera numai prin faptul ca protonul s-a
transformat n neutron; deoarece numerele lor cuantice sunt identice pro-
tonul si neutronul se comporta la fel din punct de vedere nuclear) este de
presupus ca procesul discutat se realizeaza cu mare probabilitate, adevar ce
este conrmat experimental.
In exemplul prezentat n relat ia (3.83), cel de al 73-lea neutron al
123
50
Sn
73
care se gaseste pe nivelul uniparticula 1h
11/2
(I=11/2, l=5) se transforma n
286
Figura 3.29
Congurat ia neutronilor, respectiv a protonilor, n nucleele
17
F si
17
O
Figura 3.30
Congurat ia ultimilor 23 de neutroni n nucleul Sn si a ultimilor
11 protoni n nucleul Sb
al 51-lea proton al nucleului
123
51
Sb care se aa pe nivelul uniparticula 1g
7/2
(I=7/2, l=4) (gura 3.30). Prin aceasta transformare spinul se modica
cu doua unitat i (I = 2) iar momentul cinetic orbital cu o unitate (l =
1) ceea ce conduce la modicarea paritat ii. Prin aceasta transformare a
neutronului n proton, starile init iala si nala difera atat structural (o alta
asezare (congurat ie) a nucleonilor pe nivele uniparticula) cat si din punct
de vedere al numerelor cuantice. In aceste condit ii este de presupus ca
transformarea nucleului
123
Sn n nucleul
123
Sb este put in probabila, ceea ce
se conrma experimental. Din considerentele calitative de mai sus rezulta
ca transformarile care se fac fara modicarea spinului si a paritat ii sunt
foarte probabile.
O discut ie similara se poate face si pentru procesul de dezintegrare .
Reamintim ca particula este un nucleu format din doi protoni si doi neu-
287
troni cuplat i la momentul cinetic de spin egal cu zero (I

= 0). Fireste,
pentru ca particula sa e emisa este necesar ca aceasta sa se formeze n
prealabil n nucleul respectiv din doi protoni si din doi neutroni. Desigur,
nu este exclusa formarea particulei n interiorul nucleului dar parcursul
acesteia n nucleu este atat de mic ncat este greu de presupus ca aceasta
particula va putea parasi nucleul. Din acest motiv este de presupus ca partic-
ulele emise de nucleele -radioactive se formeaza la suprafat a nucleului
din nucleonii periferici, deci din nucleonii aat i pe ultimele nivele unipar-
ticula. In cazul unui nucleu impar formarea particulei este dicila deoarece
nucleonul impar trebuie sa se cupleze, la un moment cinetic total egal cu
zero, cu un alt nucleon situat, evident pe alt nivel uniparticula periferic dar
care sa aibe acelasi moment

j ca si nucleonul init ial (daca momentele

j ale
celor doua nivele difera, ele nu se pot cupla la momentul cinetic total egal cu
zero). Din motive similare, formarea particulei n cazul nucleelor impar-
impare este si mai put in probabila. Este evident ca formarea particulelor
n cazul nucleelor par-pare este nsa mult mai probabil a caci nucleonii
sunt deja cuplat i n perechi de moment cinetic zero pe ecare nivel unipar-
ticula. Ca o consecint a a discut iilor calitative de mai sus este de asteptat ca
nucleele grele par-pare sa emita cu cea mai mare probabilitate particule
n comparat ie cu nucleele vecine par-impare, impar-pare sau impar-impare.
Aceasta concluzie rezultata calitativ se conrma experimental. Totusi mod-
elul MPS nu permite si stabilirea unor relat ii cantitative corecte pentru
procesul de dezintegrare pentru simplul motiv ca nucleele -emit atoare
sunt nuclee deformate pe cand modelul MPS este adecvat pentru descrierea
nucleelor sferice.
3.2.3.5 Momentele magnetice pentru starile fundamentale.
Conform variantei uniparticula nucleele par-pare au momentul de spin zero
si ca atare momentul lor magnetic, n acord cu relat ia (1.176) este zero.
Momentul magnetic al nucleelor impare este denit de nucleonul impar n
acord cu relat iile (1.221) pe care le reproducem si cu acest prilej astfel:

I
= g
I

N
I =
_

_
(lg
l
+
1
2
g
S
)
N
pentru I = l +
1
2
((l + 1)g
l

1
2
g
S
)
2l1
2l+1

N
pentru I = l
1
2
(3.84)
n care factorii giromagnetici g
l
si g
S
pentru protoni (p) si pentru neutroni
(n) au valorile:
g
p
l
= 1 ; g
n
l
= 0
g
p
S
5.58 ; g
n
S
3.82 (3.85)
288
Valorile momentelor magnetice calculate conform relat iilor (3.84), pen-
tru nucleele cu A impar n care protonul sau neutronul impar se aa pe
diferite nivele uniparticula (lj) sunt reproduse n tabelul 3.4 si grac n
gura 1.40 prin curbe continui care, dupa cum s-a precizat la momentul re-
spectiv, se numesc curbele lui Schmidt. In tabelul 3.4 momentele magnetice
sunt exprimate n magnetoni nucleari iar n gura 1.40 curbele teoretice sunt
comparate cu valorile experimentale .
Tabelul 3.4
Nuclee cu Z impar Nuclee cu N impar
I=j=l+1/2 I=j=l-1/2 I=j=l+1/2 I=j=l-1/2
s
1/2
2.79 s
1/2
-1.91
p
3/2
3.79 p
1/2
-0.26 p
3/2
-1.91 p
1/2
0.63
d
5/2
4.79 d
3/2
0.12 d
5/2
-1.91 d
3/2
1.14
f
7/2
5.79 f
5/2
0.86 f
7/2
-1.91 f
5/2
1.37
g
9/2
6.79 g
7/2
1.71 g
9/2
-1.91 g
7/2
1.49
h
11/2
7.79 h
9/2
2.62 h
11/2
-1.91 h
9/2
1.56
Din gura se constata ca momentele magnetice experimentale, cu except ia
celor corespunzatoare nucleelor
3
H,
3
He,
15
N si
13
C, se aantre curbele lui
Schmidt ind ntotdeauna n vecinatatea uneia dintre ele. Diferent a ntre
valorile experimentale si cele calculate constituie o masura a validitat ii
modelului MPS. O cauza posibila a diferent ei dintre valorile experimenatale
si teoretice pentru momentul magnetic dipolar ar putea legata de faptul
ca momentele magnetice ale nucleonilor din nucleu nu coincid cu valorile
momentelor magnetice ale nucleonilor liberi. In fond s-ar putea considera ca
valorile momentelor magnetice ale nucleonilor din nucleu sunt incluse ntre
limitele:
1
N

p
2.79
N
2 g
p
s
5.58
1.91
N

n
0. 3.82 g
n
s
0. (3.86)
si astfel s-ar obt ine un acord mai bunntre teorie si experiment. Daca aceasta
cauza este discutabila n schimb ipoteza ca miezul par-par al nucleului cu
A impar este inert este fara ndoiala incorecta. Considerarea contribut iei
colective a miezului va analizata n paragraful 3.4.2.2.
289
3.2.3.6 Momentele cuadrupolare pentru starile fundamentale.
Ca
si n cazul momentelor magnetice, momentul cuadrupolar al nucleelor par-
pare este zero. Acest rezultat este adevarat pentru nucleele par-pare sferice.
Ment ionam nsa ca exista multe nuclee par-pare puternic deformate pentru
care momentul cuadrupolar este diferit de zero. Modelul MPS prevede un
moment cuadrupolar egal cu zero si pentru nucleele cu A impar, daca ultimul
nucleon este un neutron. Pentru nucleele cu A impar, dar nucleonul este un
proton, modelul MPS prezice existent a unui moment cuadrupolar care se
poate calcula cu ajutorul relat iei:
Q
0,I=j
= < r
2
>
2j 1
2(j + 1)
(3.87)
n care < r
2
> este raza medie patratica a protonului n starea caracte-
rizata de momentul cinetic j si poate aproximata cu 3 R
2
/5. Existent a
momentului cuadrupolar pentru nucleele cu proton impar (sau o gaura pro-
tonica (gura 3.31b)) se explica prin aceea ca n miscarea sa protonul (sau
gaura) poate creea o asimetrie de sarcina care are drept consecint a defor-
marea nucleului. In sensul acestor considerente calitative, semnul + din
relat ia (3.87) corespunde unui nucleu cu gaura protonica iar semnul -
corespunde unui nucleu cu un proton impar. Experient a arata ntr-adevar
(gura 1.50) ca momentele cuadrupolare ale nucleelor medii si grele schimba
semnul atunci cand numarul de nucleoni are valori apropiate de numerele
magice; nucleele cu un nucleon lipsa fat a de numarul magic corespunzator
(deci o gaura) au moment cuarupolar pozitiv (Q > 0) iar cele cu un pro-
ton suplimentar au moment cuadrupolar negativ (Q < 0). Formula (3.87)
explica aceasta schimbare de semn si este n acord cu valorile experimentle
pentru nucleele care difera de nucleele dublu magice cu un proton sau cu o
gaura protonica dupa cum se constata si din tabelul 3.5 pentru nucleele
39
K
(gaura protonica) si
209
Bi (un proton extra-miez dublu magic). In schimb,
pentru celelalte situat ii formula (3.87) este n dezacord cu datele experimen-
tale, dupa cum se poate constata si din tabelul 3.5. Nici considerarea a n
protoni (sau gauri) extranivele complete, care generalizeaza relat ia (3.87)
astfel:
Q
0,I=j
= < r
2
>
2j 1
2(j + 1)
_
1
2(n 1)
2j 1
_
(3.88)
nu conduce la un acord satisfacator ntre teorie si experiment asa cum se
constata din tabelul 3.5 pentru nucleul
175
Lu care este un nucleu puternic
deformat.
290
Figura 3.31
Momentul cuadrupolar pentru nucleele sferice cu un proton (a)
sau cu o gaura protonica (b)
Tabelul 3.5
Nucleul Z N I Q
0exp
(F
2
) Q
MPS
(F
2
) Q
0exp
/Q
MPS
17
O 8 9 5/2 -2.6 -0.1 20
39
K 19 20 3/2 5.5 5.0 1
135
Lu 71 104 7/2 560.0 -25.0 -20
209
Bi 83 126 9/2 -35.0 -30.0 1
Modelul MPS, dupa cum am precizat, prevede valoarea zero, sau o val-
oare foarte mica, pentru nucleele impare n care ultimul nucleon este un
neutron desi, n realitate multe astfel de nuclee au un moment cuadrupo-
lar foarte mare asa cum rezulta din tabelul 3.5 pentru nucleul
17
O. Valori
foarte mari pentru momentul cuadrupolar au aproape toate nucleele cu mai
mult i neutroni extrapaturi complete. Subliniem faptul ca nucleele cu mai
mult i protoni sau/si neutroni extrapaturi complete sunt nuclee puternic de-
formate; pentru astfel de nuclee modelul MPS este total neadecvat pentru
denirea momentului cuadrupolar. Din discut ia de mai sus rezulta ca mo-
mentul cuadrupolar este o caracteristica esent ialmente colectiva a nucle-
ului si ca atare nu poate descris satisfacator n cadrul modelului paturilor
nucleare indiferent de variantele posibile ale acestui model.
3.2.4 Varianta uniparticula pentru nucleele permanent de-
formate (MPD)
Varianta uniparticula MPS prezentata n paragraful precedent explica sa-
tisfacator proprietat ile unor nuclee sferice cu un nucleon sau o gaura ex-
291
Figura 3.32
Nucleul este asimilat cu un elipsoid de rotat ie
trapaturi complete sau chiar si pentru celelalte nuclee sferice sau foarte
put in deformate. Subliniem din nou ca varianta uniparticula MPS nu trebuie
confundata cu moelul paturilor nucleare care, prin considerarea interact iei
reziduale, este un model destul de sosticat din punct de vedere matematic
dar si destul de exact n descrierea multor proprietat i ale nucleelor sferice
sau aproape sferice. Nici modelul paturilor nucleare, ca sa nu mai vorbim
de varianta uniparticula MPS, nu reuseste nsa sa descrie proprietat ile nu-
cleelor permanent deformate. Este si resc sa e asa deoarece n modelul
paturilor nucleare se considera apriori ca nucleul are o forma sferica si deci
si campul selfconsistent corespunzator are simetrie sferica.
In cazul nucleelor permanent deformate este resc sa se presupuna ca
miscarea independenta a nucleonilor se face ntr-un camp selfconsistent care-
si pierde simetria sferica si care va depinde de forma nucleului deformat.
Desigur, nucleele pot avea diferite forme (deformari) n starea de echilibru
nsa cea mai simpla si, posibil, cea mai probabila este cea a unui elipsoid
de rotat ie n jurul axei Oz (gura 3.32). Suprafat a, si deci forma acestui
elipsoid, se poate deni prin relat ia:
R() = R
0
(1 + Y
20
()) (3.89)
n care este coecientul (parametrul) de deformare.
Construirea modelului paturilor nucleare pentru nuclee permanent de-
formate urmeaza aceeasi procedura ca si cea din cazul nucleelor sferice.
Diferent a de fond consta n denirea campului selfconsistent pentru nucle-
ele nesferice. Pentru a deni acest camp sa remarcam ca n cazul nucle-
elor sferice acest camp este denit de relat ia (3.46) n care forma sferica
a nucleului se reecta prin aceea ca raza R
0
a nucleului este o constanta.
Aceasta constatare ne permite sa intuim ca generalizarea energiei potent iale
292
din relat ia (3.46) pentru cazul nucleelor deformate consta n substituirea
razei constante R
0
, care deneste o suprafat a sferica, cu raza care deneste
suprafat a nucleului deformat. In particular, pentru nucleul de forma repro-
dusa n gura 3.32 raza R
0
se va nlocui cu R() din relat ia (3.89). Prin
aceasta substitut ie factorul de forma f(r, R
0
, a) din relat ia (3.47), care,
reamintim, se mai numeste si factorul de forma Woods-Saxon, devine:
f(r, R(), a) =
1
1 +e
rR()
a
=
1
1 +e
rR
0
a
e

R
0
Y
20
a
(3.90)

1
1 +e
rR
0
a
R
0
Y
20
d
dr
_
1
1 +e
rR
0
a
_
= f(r, R
0
a)R
0
Y
20
d
dr
f(r, R
0
, a)
Aceasta relat ie s-a obt inut considerand ca parametrul de deformare
este mic. Fireste, pentru valoarea = 0 factorul de forma f(r, R(), a)
trece n factorul de forma f(r, R
0
, a) caracteristic nucleelor sferice. Sub-
stituind aceasta relat ie n (3.46) se obt ine pentru campul selfconsistent al
nucleelor deformate urmatoarea expresie:
V = V
0
f(r, R(), a) +b

ls V
0
d
dr
f(r, R(), a) +V
Coul.
=
= V
0
f(r, R
0
, a) +b

ls V
0
1
r
d
dr
f(r, R
0
, a) +V
0
R
0
Y
20
d
dr
f(r, R
0
, a)
b

ls V
0
R
0
Y
20
1
r
d
2
dr
2
f(r, R
0
, a) +V
Coul.
(3.91)
Rezolvarea numerica a ecuat iei Schrodinger cu energia potent iala din
relat ia de mai sus permite obt inerea spectrului uniparticula si apoi, ca si
n cazul nucleelor sferice, se construieste modelul de paturi pentru nucleele
deformate. In nal se obt ine spectrul uniparticula similar cu cel din gura
3.21, n care nivelele uniparticula sunt nsa caracterizate de numerele cuan-
tice ce se conserva pentru potent ialul din relat ia (3.91). Care sunt aceste
numere cuantice si cum arata spectrul uniparticula pentru potent ialul din
relat ia (3.91)? Fireste, raspunsul exact se obt ine prin rezolvarea matema-
tica, numerica, a ecuat ie Schrodinger pentru potent ialul din relat ia (3.91)
urmata de matematica aferenta problemelor cuantice de acest gen. In con-
tinuare vom ncerca sa evitam calculele matematice specice si sa ncercam
sa raspundem la ntrebarile de mai sus pe baza unor considerente zice.
Reamintim n primul rand ca introducerea interact iei spin-orbita a con-
dus la despicarea ecarui nivel cu un moment orbital l xat si cu un grad
de degenerare 2(2l+1) n doua (sub)nivele caracterizate prin momentul ci-
netic j = l 1/2, ecare (sub)nivel avand un grad de degenerare mai mic si
293
egal cu 2j+1. Asadar, potent ialul spin-orbita a ridicat part ial gradul de de-
generare. Aceasta armat ie este generala n mecanica cuantica n sensul ca
introducerea unui potent ial suplimentar (o interact ie suplimentara) conduce
la ridicarea part iala sau chiar totala a degenerarii. Analizand relat ia (3.91)
se constata o similitudine ntre potent ialul spin-orbita si potent ialul depen-
dent de parametrul de deformare . Din considerentele precizate mai sus
rezulta ca potent ialul dependent de deformare reduce n continuare gradul
de degenerare si ca atare ecare nivel cu un moment j dat (pentru = 0)
se va despica ntr-un numar oarecare de (sub)nivele. Din punct de vedere
zic aceasta despicare suplimentara este usor de nt eles. Intr-adevar, n
cazul potent ialului cu simetrie sferica ( = 0 n relat ia (3.91)) momentul
cinetic j se conserva si invariant a sa la rotat ie implica faptul ca starile cu
j m
j
j, deci 2j+1 stari, au aceeasi energie. In cazul potent ialului
din relat ia (3.91), pentru parametrul diferit de zero se pastreaza numai
invariant a la rotat ie n jurul axei de simetrie Oz. Ca urmare, momentul
cinetic j executa o miscare de precesie n jurul axei de simetrie (gura 3.33)
care are drept consecint a faptul ca valoarea medie a componentei perpen-
diculare a lui j pe axa de simetrie < j

> este zero; observabila va numai

componenta longitudinala < m
j
> a momentului j care, pentru nucleele
deformate, se noteaza adesea cu numarul cuantic K. Asadar, n acest camp
momentul j nu mai este o observabila a miscarii ci proiect ia sa pe axa de
simetrie K, care poate lua 2j+1 valori egale cu j K +j. Deoarece
nucleul din gura 3.32 prezinta si simetrie la reexie fat a de planul xOy
rezulta ca starile cu valoarea K si -K (gura 3.34) au aceeasi energie. Din
considerentele de simetrie de mai sus rezulta ca ecare nivel cu un momet
j xat pentru parametrul = 0 se va despica pentru parametrul diferit
de zero n (2j+1)/2 (sub)nivele, ecare ind denit de num arul cuantic K
denit de relat ia:
K = j, j 1, . . . , 1/2 (3.92)
Paritatea tuturor nivelelor cu valoarea K denita de relat ia (3.92) este
data de (1)
l
n care l este momentul orbital care deneste momentul j
(j = l 1/2). Ordinea nivelelor cu diferitele valori K din (3.92) depinde de
valoarea pozitiva (nuclee prolate) sau negativa (nuclee oblate) a parametru-
lui . Pentru nucleele prolate, ca cel din gura 3.32 ( < 0) calculele
numerice arata ca (sub)nivelele cu valoarea K mai mica au o energie mai
mica si sunt dispuse ca n gura 3.35. Din cele de mai sus rezulta ca
spectrul energetic uniparticula, n funct ie de parametrul de deformare ,
arata, calitativ, ca n gura 3.36 pentru primele cateva nivele uniparticula.
Aceasta gura s-a obt inut prin despicarea nivelului 1d
5/2
n trei (sub)nivele
294
Figura 3.33
Precesia momentului cinetic j n jurul axei Oz conduce la
valoarea medie < j

>= 0
Figura 3.34
Simetria la reexie fat a de palnul xOy
295
Figura 3.35
Despicarea nivelului de numere cuantice (lj) pentru =0 n
(2j+1)/2 (sub)nivele caracterizate prin numarul cuantic K
cu K

= 1/2
+
, 3/2
+
. 5/2
+
, s.a.m.d.
Pe ecare nivel cu numerele cuantice K

xate se pot gasi cel mult doi

nucleoni identici. Remarcand asemanarea gurii 3.36 cu gura 3.19 sa sub-
liniem ideea ca, ca si n cazul modelului paturilor nucleare pentru nucleele
sferice, succesiunea de nivele uniparticula din gura 3.36 nu este sucienta
pentru stabilirea proprietat ilor nucleelor deformate. Pentru ca modelul sa
devina funct ional se apeleaza e la calculul interact iei reziduale e se intro-
duce ipoteza uniparticula prin care se postuleaza ca proprietat ile nucleelor
deformate sunt determinate de ultimul nucleon impar. In acest fel varianta
uniparticula pentru nucleele deformate (MPD) devine practic funct ionala
numai pentru nucleele deformate cu A impar. Deoarece pe ecare nivel se
pot gasi cel mult doi nucleoni, care realizeaza o congurat ie completa, rezulta
ca n cazul nucleelor impare avem totdeauna un nucleon extracongurat ie
completa. Este deci de presupus ca gradul de prezicere al modelului
MPD este similar cu gradul de prezicere al modelului MPS pentru nucleele
sferice cu un nucleon extracongurat ie completa cand, n acord cu relat iile
(3.5)(3.54) se poate evita calculul interact iei reziduale.
Determinarea proprietat ilor nucleelor deformate se face dupa aceeasi pro-
cedura ca si n cazul nuclelor sferice. De exemplu, spectrul energetic al nu-
cleului deformat
19
9
F se determina astfel: se stabileste mai ntai valoarea
parametrului din valoarea exerimentala a momentului cuadrupolar (para-
graful 1.8); e
1
aceasta valoare. Pentru aceasta valoare (gura 3.36) se
construieste succesiunea de nivele uniparticula protonice; aceasta succesiune
ca si umplerea lor cu protoni pentru starea fundamentala a nucleului
19
F
este redatan gura 3.37. Se constata ca al 9-lea proton impar, care deneste
proprietat ile acestui nucleu, se aa pe nivelul K

= 1/2
+
. Conform ipotezei
296
Figura 3.36
Succesiunea energetica a nivelelor uniparticula, pentru
potent ialul din relat ia (3.91), n funct ie de valoarea pozitiva a
parametrului de deformare
Figura 3.37
Congurat ia protonilor nucleului
19
F pe nivele uniparticula
297
uniparticula rezulta ca spinul si paritatea sa n starea fundamentala vor
I

= K

= 1/2
+
. Starile excitate vor corespunde excitarii protonului impar
pe nivelele uniparticula cu I

= 3/2
+
, 5/2
+
, 1/2
+
, etc. Energiile aces-
tor stari se determina prin sumarea energiilor uniparticula corespunzatoare
modului concret de umplere al acestora cu protoni si neutroni. Concordant a
buna a modelului MPD cu valorile experimentale pentru spinii si paritat ile
starilor fundamentale ale nucleelor usoare deformate este redata n tabelul
3.6. Se remarcam faptul ca modelul MPS ar prezis pentru spinii acestor
nuclee valoarea 5/2 (nivelul 1d
5/2
din gura 3.21) n dezacord cu rezultatele
experimentale.
Tabelul 3.6
Nucleul Z N I

exp
I

MPS
I

MPD
19
F 9 10 1/2
+
5/2
+
1/2
+
21
Ne 10 11 3/2
+
5/2
+
3/2
+
21
Na 11 10 3/2
+
5/2
+
3/2
+
23
Na 11 12 3/2
+
5/2
+
3/2
+
23
Mg 12 11 3/2
+
5/2
+
3/2
+
Este cazul sa precizam ca nu totdeauna modelul MPD conduce la de-
terminarea univoca a spinului. Sa presupunem, de exemplu, ca parametrul
de deformare al nucleului
19
F ar fost
2
si schema de nivele uniparticula
este cea din gura 3.36. In acest caz succesiunea de nivele protonice este
reprodusa n gura 3.38 n care nivelele cu K

= 3/2

si K

= 1/2
+
au
aceeasi energie. Ca urmare cel de al 9-lea proton al nucleului
19
F se poate
gasi e pe nuvelul 1/2
+
e pe nivelul 3/2

. Modelul MPD nu poate preciza

n aceasta situat ie care din cele doua valori este cea corecta. Aceasta situat ie
se ntampla adesea n special n cazul nucleelor medii si grele cand modelul
MPD indica pentru spinul si paritatea starii fundamentale, cat si pentru
primele doua stari excitate, doua, sau uneori chiar trei valori posibile. Este
de remarcat faptul ca una din aceste valori corespunde cu sigurant a situat iei
experimentale asa cum se poate constata din tabelul 3.7. Chiar si cu rezer-
vele rezultate din discut ia de mai sus se poate arma ca modelul MPD este
destul de util n prezicerea spinilor si a paritat ilor starilor fundamentale si
a primelor doua, trei stari excitate.
298
Figura 3.38
Succesiunea de nivele pentru =
2
. Nivelele uniparticula de
spin si paritate 3/2

si 1/2
+
au aceeasi energie
Tabelul 3.7
Nucleul Z N I
exp
I
MPD
151
Eu 63 88 5/2 3/2, 5/2
153
Eu 63 90 5/2 5/2, 3/2
175
Lu 71 104 7/2 7/2, 5/2
191
Ir 77 114 3/2 3/2, 1/2, 11/2
... ... ... ... ...
155
Gd 64 91 3/2 5/2, 3/2
157
Gd 64 93 3/2 3/2, 5/2
173
Y b 70 103 3/2 5/2
189
Os 76 113 3/2 1/2, 3/2, 11/2
Ca si n cazul modelului MPS, modelul MPD nu este adecvat, fara in-
troducerea unor ipoteze suplimentare, pentru descrierea nucleelor deformate
par-pare si impar-impare. Modelul, ca orice model n paturi, nu conduce la
valori teoretice ale momentului cuadrupolar n acord cu valorile experimen-
tale. Nu insistam caci determinarea diferitelor proprietat i este similara cu
procedura folosita n cadrul modelului MPS n schimb vom face urmatoarele
precizari:
A. Init ial modelul uniparticula pentru nucleele permanent deformate
a fost dezvoltat de Nilsson care a folosit pentru potent ialul selfconsistent o
groapa de oscilator cu simetrie axiala, de adancime innita, la care a adaugat
cuplajul spin-orbita. O secvent a din succesiunea de nivele din schema Nils-
299
son, n funct ie de parametrul de deformare este redata n gura 3.39. In
modelul Nilsson numarul cuantic K este notat cu ; pentru deformari mai
mari pe langa numerele cuantice K() si sunt necesare si alte numere
cuantice pe care nu le precizam nsa caci nu sunt necesare scopului pe care
ni l-am propus n aceasta lucrare. Ment ionamnsa ca modelul Nilsson nu de-
scrie adecvat procesele zice n care rolul principal este jucat de suprafat a
nucleului (emisia particulelor , siunea nucleara, etc.) data ind adancimea
innita a gropii de potent ial a oscilatorului asimetric folosit. Utilizarea unui
potent ial ca cel denit n relat ia (3.91) cu raza denit a n (3.89) sau, n
cazul mai general cu raza denita de relat ia:
R(, ) = R
0
_
_
1 +

l,m

lm
Y
lm
(, )
_
_
(3.93)
conduce la mbunatat irea substant iala a modelului.
B. Utilizarea modelului MPD pentru deformari mari, indiferent de po-
tent ialul folosit, a relevat faptul ca nivelele uniparticula, grupate init ial n
paturi ce genereaza numerele magice pentru = 0, se uniformizeaza apoi
pentru valori diferite de zero si pentru anumite valori ale parametrului de
deformare se regrupeaza n noi paturi care genereaza alte numere magi-
ce. De exempu, considerand corecta gura 3.36 se constata o regrupare a
nivelelor uniparticula pentru valoarea =
2
; aceasta regrupare de nivele
ar corespunde urmatoarelor numere magice: 2, 4, 10, 16, 20, etc. Nucleele
cu deformarea
2
si cu numarul de protoni sau/si neutroni egal cu numerele
magice precizate mai sus vor deosebit de stabile n comparat ie cu nucleele
vecine. Nucleele care au numarul de protoni sau/si de neutroni egal cu unul
din aceste numere magice vor avea pentru deformarea
2
o energie totala mai
mica decat pentru cazul = 0; de aici rezulta ca aceste nuclee sunt perma-
nent deformate si au deformarea
2
n starea fundamentala. Considerarea
acestor efecte de paturi, funct ie de deformarea posibila a nucleului, a per-
mis demonstrarea matematica a existent ei nucleelor cu deformare stabila n
starea fundamentala; de asemenea considerarea acestor efecte de paturi a
avut un rol esent ial n dezvoltarea teoriei siunii nucleare (partea a II-a).
C. Modelul MPD a contribuit esent ial lant elegerea calitativa si cantita-
tiva a proceselor de dezintegrare pentru nucleele deformate. Sa exemplicam
pentru procesul de dezintegrare a nucleelor
241
Am:
241
95
Am
237
93
Np +
4
2
(3.94)
Schema de dezintegrare pentru acest proces este redata n gura 3.40.
Sa precizam ca probabilittea de emisie creste puternic odata cu cresterea
300
Figura 3.39
O secvent a din succesiunea de nivele Nilsson n funct ie de
parametrul de deformare
Figura 3.40
Schema de dezintegrare a nucleului
241
Am
301
Figura 3.41
Congurat ia ultimilor protoni pe nivelele unipaticula pentru
nucleele
241
Am si
237
Np n starea fundamentala
energiei particulelor emise dupa cum se va demonstra n partea a II-a a
acestei lucrari. In acest context, dezintegrarea nucleului
241
95
Am pe starea
fundamentala a nucleului
237
Np ar trebui sa e foarte probabila ceea ce nu
se conrma experimental (gura 3.40). Faptul ca
241
Am se dezintegreaza
85% pe a doua stare excitata a nucleului
237
Np se poate explica usor n
cadrul modelului MPD. Intr-adevar, ultimii 5 protoni ai
241
Am sunt dispusi
pe nivelele uniparticula ca n gura 3.41. Emisia particulei implica emisia
a doi neutroni si a doi protoni cuplat i la momentul cinetic zero. Este greu
de presupus ca protonul aat pe nivelul 5/2

se va cupla cu unul din pro-

tonii aat i pe nivelele inferioare. Este foarte probabil ca cei doi protoni de
pe nivelul 5/2
+
mpreuna cu doi neutroni de pe nivelele neutronice core-
spunzatoare sa formeze particulele emise de
241
Am. Se va obt ine astfel
nucleul
237
Np care va avea un proton pe nivelul 5/2

si niciun proton pe
nivelul 5/2
+
. Deoarece starea funamentala a nucleului
237
Np este cea din
gura 3.41b, este clar ca prin emisia de particule , nucleul
237
Np se va gasi
n starea excitata de spin si paritate 5/2

denite de protonul impar care se

aa pe nivelul uniparticula K

= 5/2

. Este si motivul pentru care proba-

bilitatea de emisie pe starea 5/2

a nucleului
237
Np este foarte mare. Sa
observam ca aceasta tranzit ie se face fara modicarea momentului de spin
(I = 0) si fara modicarea paritat ii ( = 0). Fireste, exemplele pot con-
tinua, important este nsa faptul ca modelul paturilor nucleare, atat pentru
nucleele sferice cat si pentru nucleele deformate, desi descrie satisfacator o
serie de proprietat i ale nucleelor este totusi decitar n sensul ca miezul nu-
cleului, sferic sau deformat, este considerat inert, ceea ce este fara ndoiala
o ipoteza mult prea simpla si discutabila. Efectele colective ale miezului
sunt discutate n paragraful urmator.
302
3.3 Modele colective
In varianta uniparticula a modelului paturilor nucleare studiata n para-
graful precedent se considera n esent a ca perechile de nucleoni identici
formeaza un miez inert, sferic sau deformat, care are momentul cinetic, ca
si momentele magnetice si electrice, egale cu zero. Rezulta ca proprietat ile
nucleelor cu numar impar de nucleoni sunt determinate de ultimul nucleon
nemperecheat. Ca atare modelul paturilor, n varianta uniparticula, descrie
de fapt proprietat ile starii fundamentale si a primelor stari excitate numai
pentru nucleele cu A impar; modelul nu este adecvat pentru descrierea pro-
prietat ilor nucleelor p-p si i-i. Dar chiar si n cazul nucleelor cu A impar
prezicerile modelului nu sunt totdeauna n concordant a cu datele experi-
mentale. Exista, dupa cum s-a aratat, abateri ale momentelor magnetice
calculate fat a de cele experimentale iar momentele cuadrupolare experimen-
tale depasesc considerabil pe cele calculate n cazul nucleelor permanent
deformate.
Dicultat ile modelului n paturi n prezicerea unor proprietat i ale nucle-
elor, indiferent de varianta folosita, sunt, n esent a, generate de faptul ca
miezul, sferic sau deformat, este considerat inert. In realitate miezul, si deci
si campul selfconsistent corespunzator, este rezultatul interact iunii colective
a nucleonilor si ca atare trebuie sa depinda de miscarea si interact iunea nu-
cleonilor individuali. Caracterul si intensitatea acestor interact iuni sunt de-
terminate de numarul nucleonilor aat i deasupra paturilor complete; acesti
nucleoni se mai numesc si nucleoni valent iali sau exteriori. Intre nu-
cleonii valent iali si nucleonii paturilor complete act ioneaza fort e de po-
larizare pe cand ntre nucleonii ce formeaza paturile complete act ioneaza
fort e de mperechere. Fort ele de mperechere tind sa confere nucleului o
forma sferica pe cand fort ele de polarizare tind sa deformeze (polarizeze)
nucleul. Forma nucleului este data de concurent a ntre aceste fort e. Ast-
fel, nucleele par-pare cu paturi complete sau nucleele cu un numar mic de
nucleoni valent iali (gauri) vor avea o forma sferica deosebit de stabila. Sta-
bilitatea fat a de forma sferica este reectata de variat ia rapida a energi-
ei potent iale cu cresterea deviat iilor (deformat iilor) fat a de forma sferica
(curba 1 din gura 3.42). Cu cresterea numarului nucleonilor valent iali
creste rolul fort elor de polarizare si ca atare stabilitatea nucleelor respective
fat a de forma sferica (curba 2 din gura 3.42) scade desi, n starea fun-
damentala aceste nuclee au tot o forma sferica. Daca numarul nucleonilor
valent iali creste n continuare (pana cand numarul acestora este aproximativ
o jumatate din numarul nucleonilor care ar completa patura care urmeaza)
fort ele de polarizare devin dominante si ca atare forma sferica devine insta-
303
Figura 3.42
Variat ia energiei potent iale cu deformarea pentru nucleele sferice
foarte stabile (1), pentru nucleele sferice mai put in stabile
(2) si pentru nucleele permanent deformate(3).
bila pentru aceste nuclee (curba 3 n gura 3.42). In acest caz minimul
energiei potent iale corespunde unui nucleu nesferic, deci unui nucleu perma-
nent deformat n starea fundamentala. Este cazul nucleelor care au numarul
de protoni Z sau de neutroni N denite n relat ia (3.74); aceste nuclee au
numarul de nucleoni A denit de valorile:
A 8 ; A 24 ; 150 A 190 ; A 222 (3.95)
In varianta uniparticula a modelului paturilor nucleare se considera ca
nucleul cu A impar este format dintr-un nucleu (miez) par-par, sferic sau
deformat, si un nucleon valent ial. Se studiaza apoi miscarea nucleonului
n campul selfconsistent al miezului (nucleul par-par) considerat inert. Un
model nuclear elaborat trebuie nsa sa ia n considerat ie atat inuent a nu-
cleonului (sau nucleonilor n cazul mai general) valent ial asupra miezului,
care-si poate modica atat forma cat si orientarea n spat iu, cat si inuent a
acestor modicari posibile ale miezului asupra miscarii nucleonului (nucle-
onilor).
Din discut ia calitativa de mai sus rezulta ca miezul, sferic sau deformat,
nu poate absolut inert; miezul poate efectua miscari colective, corelate ale
tuturor nucleonilor, miscari corespunzatoare gradelor de libertate colective.
Astfel, miezul deformat, daca este privit ca un corp rigid, poate efectua
din punct de vedere clasic, o miscare de rotat ie; din punct de vedere cuan-
tic energia acestei miscari de rotat ie se cuantica si se obt in astfel starile
de rotat ie. Daca miezul, sferic sau deformat, este asimilat cu un lichid
304
nuclear poate efectua vibrat ii fat a de echilibru; se obt in astfel starile de
vibrat ie.
Considerarea gradelor de libertate de vibrat ie si/sau de rotat ie indepen-
dent de gradele de libertate individuale conduce la generarea modelelor
colective dupa cum considerarea numai a gradelor de libertate individuala,
independent de cele colective, deneste modelul paturilor nucleare.
In acest paragraf vom aborda, mai mult calitativ, modelele colective care
studiaza miscarea colectiva de vibrat ie si de rotat ie a nucleului. Sa reamin-
tim ca din punct de vedere istoric modelele colective au precedat modelele
de paturi deoarece interact ia puternica dintre nucleoni a condus la ideea
ca numai starile nucleului privit ca un ntreg pot studiate si nu starile
corespunzatoare nucleonilor individuali. De aceea primul model nuclear a
fost modelul picatura (paragraful 1.4) n care nucleul a fost asimilat cu
o picatura sferica constituita dintr-un lichid nuclear ncarcat, supradens
si incompresibil. Folosind acest model n paragraful 1.4 s-a obt inut formula
(1.99) care permite determinarea energiei de legatura a nucleului, a masei
nucleelor (1.103), legatura ntre numarul atomic Z
0
si numarul de nucleoni
A pentru nucleele stabile (1.104), etc. In plus, acest model colectiv a
permis descrierea calitativa, si part ial cantitativa, a procesului de siune si
a procesului de dezintegrare (partea a II-a). Subliniind ideea ca mode-
lul picatura a avut un rol important n dezvoltarea zicii nucleare precizam
totusi ca termenul de simetrie denit n (1.96) ca si termenul de mperechere
din (1.98) care sunt cont inut i n relat ia (1.99), exprima de fapt consider-
area gradelor de libertate individuale n cadrul modelului colectiv picatura.
Asadar relat ia (1.99) prin considerarea simultana atat a gradelor de liber-
tate colective cat si a celor individuale reprezinta exprimarea matematica a
primului model nuclear unicat.
3.3.1 Modelul colectiv pentru nuclee sferice (MCS)
In modelul picatura nucleul par-par, ca si picatura de lichid cu care este
asimilat, are forma sferica n starea fundamentala. Prin excitarea picaturii
aceasta si poate schimba usor forma; se excita gradele de libertate core-
spunzatoare vibrat iilor suprafet ei. Deformat iile suprafet ei pentru aceste
vibrat ii pot descrise prin ecuat ia suprafet ei denit a de urmatoarea relat ie:
R(, , t) = R
0
_
1 +

lm

lm
(t) Y
lm
(, )
_
; l m l (3.96)
n care R
0
este raza nucleului sferic, Y
lm
sunt funct iile sferice iar
lm
sunt
parametrii de deformare, dependent i de timpul t; acesti parametri descriu
305
Figura 3.43
Vibrat ii monopolare.
abaterile picaturii de la forma sferica init iala. In ipoteza ca parametri
lm
ar independent i de timpul t, relat ia (3.96) ar coincide cu relat ia (3.93) si ar
descrie deformat iile stabile corespunzatoare nucleelor permanent deformate.
Sa analizam succint semnicat ia zica a diferit ilor termeni din ecuat ia
(3.96). Termenul cu l=0 corespunde uctuat iilor densitat ii lichidului nu-
clear fat a de densitatea init iala (gura 3.43). Deoarece pentru astfel de
vibrat ii momentul cinetic al nucleului sferic par-par este zero aceste vibrat ii
se numesc vibrat ii monopolare. Considerand lichidul nuclear incompresi-
bil rezulta ca vibrat iile monopolare ar corespunde unor energii de excitare
foarte mari care nu sunt observate experimental. De fapt, daca facem ipoteza
ca aceste vibrat ii au loc cu conservarea volumului nucleului, adica are loc
relat ia:
1
3
_
R
3
(, , t)d =
4
3
R
3
0
(3.97)
rezulta ca parametrul
00
este zero ceea ce arata ca vibrat iile monopolare nu
sunt posibile. Faptul ca astfel de vibrat ii n-au fost observate experimental
poate o dovada a conservarii volumului nucleului.
Termenul cu l=1 descrie vibrat iile legate de deplasarea centrului de masa
al nucleului. Aceste vibrat ii sunt interzise deoarece asupra nucleului nu
act ioneaza fort e externe. Sa observam nsa ca termenul cu l=1 poate core-
spunde unor vibrat ii dipolare care constau n vibrat iile ansamblului de
protoni fat a de ansamblul neutronilor. Deoarece aceste vibrat ii se fac fara
deplasarea centrului de masa al nucleului ele sunt permise zic si ca atare
pot observate experimental. Intr-adevar, astfel de vibrat ii dipolare se pot
obt ine n diferite procese de interact ie dar cu precadere la iradierea nucle-
ului cu cuante cu energii de (10 20) MeV. Reamintim cu acest prilej
(relat ia (1.59)) ca lungimea de unda a radiat iilor se determina n funct ie
306
Figura 3.44
Vibrat iile dipolare ale protonilor (p) fat a de neutroni (n).
de energia lor E

conform relat iei:

(m) =
h
p
=
hc
E

1.2 10
12
E

(MeV )
(3.98)
Pentru E

= (1020) MeV se obt ine

R
0
. In consecint a, la iradierea
nucleului cu cuante cu astfel de energii tot i protonii nucleului se gasesc n
limitele campului electromagnetic si ca atare oscileaza n faza. Se genereaza
astfel vibrat ii (oscilat ii) dipolare ale tuturor protonilor nucleului fat a de
tot i neutronii (gura 3.44). In aceste situat ii nucleul poate considerat un
oscilator armonic, care se aa n oscilat ie (vibrat ie) fort ata datorita act iunii
campului electromagnetic. Reamintim can cazul oscilatorului armonic daca
r este variabila dinamica (elongat ia), energia cinetic a este data de relat ia
m r
2
/2 iar energia potent iala se exprima prin relat ia kr
2
/2 n care constanta
k = m
2
este coecientul de elasticitate. Energia totala a oscilatorului, deci
hamiltonianul sistemului din punct de vedere cuantic va :
H =
1
2
m r
2
+
1
2
kr
2
=
1
2
m r
2
+
1
2
m
2
r
2
(3.99)
cu:

2
=
k
m
(3.100)
n care m este masa oscilatorului. Reamintind aceste not iuni, precizam
ca n cazul oscilat iilor dipolare ale nucleului, rolul fort elor elastice de rea-
ducere a nucleului la forma sferica de echilibru l joaca interact iunea pro-
tonilor si neutronilor reciproc deplasat i fat a de restul nucleului (nucleonii
cont inut i n volumul nehasurat din gura 3.44). Numarul acestor nucleoni
este proport ional cu suprafat a nucleului si deci k R
2
A
2/3
. Masa m a
oscilatorului este proport ionala cu masa nucleului caci practic tot i nucleonii
307
Figura 3.45
a). Vibrat ii cuadrupolare n care periodic nucleul ia forma unui
elipsoid de rotat ie.
b). Vibrat ii octupolare n care nucleul ia forma de para.
nucleului efectueaza oscilat ii si deci m R
3
A. Rezulta ca pulsat ia (si
deci frecvent a) oscilat iilor dipolare, n acord cu relat ia (3.100) va :
=

k
m

R
2
R
3
=
1

R
A
1/6
(3.101)
Intr-adevar, n react iile (, n), (,p), (, f), etc., la energii E

de cca.
(10 20) MeV, se observa experimental astfel de vibrat ii dipolare cunos-
cute n literatura de specialitate sub denumirea de rezonant e gigantice.
Experient a arata ca frecvent a acestor vibrat ii depinde de numarul de nu-
cleoni An acord cu relat ia (3.101) ceea ce conrma mecanismul procesului
prezentat calitativ mai sus.
Din cele prezentate mai sus rezulta ca atat vibrat iile monopolare cat si
cele dipolare corespund unor energii de excitare foarte mari, greu de ob-
servat experimental. In consecint a vibrat iile observate uzual experimental
corespund termenilor l 2 n relat ia (3.96). In particular, termenul cu
l=2 corespunde oscilat iilor cuadrupolare (gura 3.45a) iar cele cu l=3 se
numesc oscilat ii octupolare (gura 3.45b). Considerand deformat iile core-
spunzatoare vibrat iilor cu l 2 ca ind foarte mici rezulta ca si aceste
vibrat ii pot asimilate cu o miscare armonica n care parametrii
lm
au
rolul variabilelor dinamice r din relat ia (2.99). Prin analogie cu aceasta
relat ie rezulta ca hamiltonianul corespunzator oscilat iilor armonice ale nu-
cleului pentru l 2 va :
H =
1
2

l,m
_
B
l
[
lm
[
2
+C
l
[
lm
[
2
_
l 2
(3.102)
308
Aceasta relat ie arata ca hamiltonianul H este o suma de oscilatori ar-
monici, ecare corespunzand unui multipol l; pulsat ia (frecvent a) oscilatoru-
lui corespunzator multipolului l, prin analogie cu relat ia (3.100), va :

2
l
=
C
l
B
l
(3.103)
In care C
l
si B
l
reprezinta coecientul de elasticitate si masa oscilatoru-
lui de multipol l. Energia acestui oscilator, conform cuanticarii uzuale a
oscilatorului armonic, este data de relat ia:
E

l
= n
l
h
l
= n
l
h

C
l
B
l
(3.104)
n care:
n
l
= 0, 1, 2, 3, . . . (3.105)
este un numar ntreg care arata ca energia oscilatorului de multipol l este
un numar ntreg de cuante de energie h
l
. Calculele arata ca energia h
l
se
exprima n funct ie de momentul de multipol l si de numarul de nucleoni A
conform relat iei:
h
l
10.6
_
l (l 1) (l + 2) A
1/2
MeV (3.106)
din care rezulta:
h
2
30 A
1/2
(MeV)
h
3
58 A
1/2
2 h
2
(MeV)
h
4
90 A
1/2
3 h
2
(MeV)
(3.107)
etc.
Semnicat ia numarului ntreg n
l
poate pusan evident a din urmatoarele
considerente. Dependent a unghiulara a vibrat iilor de ordin l este denita
de funct iile sferice Y
lm
(, ) care sunt funct ii proprii ale momentului orbital
l. Ca urmare vibrat iile suprafet ei corespunzatoare termenului l corespund
unui moment cinetic total egal cu l (nucleul este par-par si are momentul
de spin egal cu zero n starea fundamentala) si vor avea paritatea (1)
l
.
Imprumutand terminologia din zica solidului se arma c a vibrat iile sunt
produse de fononi (uneori se mai numesc si surfoni), adica particule de
moment cinetic l si de paritate (1)
l
; deoarece momentul l are valori ntregi
rezulta ca fononii sunt bozoni si se supun statisticii Bose-Einstein. Asadar
numarul n
l
n formula (3.104) reprezinta numarul de fononi de moment ci-
netic l care duc la formarea starii excitate de energie E

l
. Paritatea acestei
309
Figura 3.46
Spectrul starilor excitate corespunzatoare fononilor cuadrupolari
(l=2) si fononilor octupolari (l=3).
stari este data de (1)
n
2
l
iar spinul rezulta din regula de sumare vectoriala
de n
l
ori a momentului cinetic l cu condit ia ca spinul rezultat s a corespunda
unei funct ii simetrice caci fononii sunt bozoni. In acord cu aceste precizari
rezulta ca prima stare excitata corespunde unui fonon cuadrupolar cu l=2,
de paritate (1)
2
= +1 si de energie h
2
. Starea excitata corespunzatoare
a doi fononi cuadrupolari va avea energia 2 h
2
, paritate (1)
22
= +1 iar
momentul cinetic de spin I rezulta din suma vectoriala:

I =

2 +

2 ; I = 0, 1, 2, 3, 4 (3.108)
Deoarece funct ia de unda a doi bozoni identici trebuie sa e simetrica, din
relat ia (3.108) se selecteaza numai valorile 0, 2 si 4. In consecint a, starea
de energie 2h
2
va o stare degenerata careia i corespund starile de spin
si paritate o
+
, 2
+
, 4
+
. In mod similar starea de 3 fononi cuadrupolari va
avea energia 3h
2
, paritatea +1 iar momentul cinetic de spin, rezultat
din suma vectoriala

2 +

2 +

2, pentru starile simetrice, va avea valorile
0
+
, 2
+
, 3
+
, 4
+
, 6
+
. Un fonon octupolar va genera o stare excitata de ener-
gie h
3
, paritate (1)
3
= 1 si de moment cinetic de spin cu valoarea 3.
Doi fononi octupolari vor genera starea degenerata de energie 2h
3
, de pa-
ritate +1 si de spin 0
+
, 2
+
, 4
+
si 6
+
, etc. Spectrul energetic corespunzator
fononilor cuadrupolari si octupolari, conform celor precizate mai sus, este
prezentat n gura 3.46.
Vom ar ata cum se determin a momentul de spin corespunz ator
funct iilor simetrice. Se foloseste tehnica de stabilire a num arului
310
total de funct ii simetrice liniar independente de moment cinetic
I si de proiect ie dat a M pentru congurat ia de n
l
bozoni de mo-
ment cinetic l. Pentru o congurat ie dat a calculul se face pe r and
pentru toate momentele cinetice rezultate din suma vectorial a
ncep and cu valoarea maxim a posibil a si pentru proiect ia maxim a
corespunz atoare momentului cinetic respectiv. In cazul a doi
fononi cuadrupolari momentul cinetic maxim est 4 si proiect ia
sa maxim a este tot 4. Aceast a stare cu I=4 si M=4 se obt ine
din funct iile celor doi fononi de moment l=2 si de proiect ie m;
e
2m
1
(1) funct ia primului fonon (bozon) si
2m
2
(2) funct ia
celuilalt fonon. Din aceste dou a funct ii se poate construi o sin-
gur a funct ie simetric a
IM

44
:

44

22
(1)
22
(2)
Rezult a c a I=4 este o valoare permis a c aci corespunde unei funct ii
simetrice. In mod similar, pentru I si M=3 se poate construi
urm atoarea funct ie simetric a:

I3

21
(1)
22
(2) +
22
(1)
21
(2)
Proiect ia M=3 poate corespunde at at spinului I=4 c at si spinului
I=3. Deoarece pentru M=3 exist a o singur a funct ie simetric a
aceasta corespunde spinului I=4; rezult a c a valoarea I=3 nu este
permis a c aci nu-i corespunde nicio funct ie simetric a. Pentru
proiect ia M=2 se pot construi urm atoarele funct ii simetrice:

I2

21
(1)
21
(2)

I2

20
(1)
22
(2) +
22
(1)
20
(2)
Una din aceste funct ii corespunde, cu necesitate, valorii permise
I=4 iar cealalt a va corespunde spinului I=2. Pentru proiect ia
M=1 se pot construi urm atoarele dou a funct ii simetrice:

I1

21
(1)
20
(2) +
20
(1)
21
(2)

I1

22
(1)
21
(2) +
21
(1)
22
(2)
care, reste, corespund momentelor de spin I=4 si I=2. Rezult a
c a nici spinul I=1 nu este posibil c aci nu-i corespunde nicio
funct ie simetric a. In sf arsit, proiect iei M=0i corespund urm atoarele
funct ii simetrice:

I0

21
(1)
20
(2)
311

I0

22
(1)
22
(2) +
22
(1)
22
(2)

I0

21
(1)
21
(2) +
21
(1)
21
(2)
Deoarece dou a dintre aceste funct ii corespund momentelor de
spin I=4 si I=2 rezult a c a a treia funct ie corespunde momen-
tului de spin I=0. A rezultat c a n cazul a doi fononi (bozoni)
cuadrupolari momentele de spin posibile sunt 4, 2 si 0.
In continuare s a determin am momentele de spin posibile pen-
tru cazul a trei fononi (bozoni) cuadrupolari. In acest caz valoa-
rea maxim a a momentului cinetic este I=6. Proiect iei maxime
M=6 i corespunde o singur a funct ie simetric a:

66

22
(1)
22
(2)
22
(3)
care corespunde momentului I=6 care este deci permis. Pentru
M=5 se poate construi tot o singur a funct ie simetric a:

I5

21
(1)
22
(2)
22
(3)+
22
(1)
21
(2)
22
(3)+
22
(1)
22
(2)
21
(3)
care corespunde tot momentului I=6; valoarea I=5 nu este deci
permis a. Pentru M=4 se pot construi dou a funct ii simetrice din
care una corespunde momentului I=6 iar cealalt a momentului
I=4. Pentru M=3 se pot construi urm atoarle trei funct ii sime-
trice:

I3

21
(1)
21
(2)
21
(3)

I3

20
(1)
21
(2)
22
(3) + toate permutarile posibile

I3

22
(1)
22
(2)
21
(3) + toate permutarile posibile
De aici rezult a c a spinul I=3 este de asemenea permis. Proced and
la fel se constat a c a si valorile I=2 si I=0 sunt de asemenea per-
mise. In mod similar se procedeaz a si n cazul fononilor octupo-
lari sau de moment cinetic superior.
Precizam ca odata cu cresterea numarului de fononi de un multipol dat
cat si cu cresterea valorii multipolului energia de exitat ie creste considerabil
(relat ia (3.106)). Asadar, este de presupus ca starile excitate care cont in
n
2
3 , n
3
2 si n
4
> 1 fononi sunt stari cu energie mare de excitare si ca
atare nu vor putea observate experimental din cel put in doua motive:
a). Cu cresterea numarului de fononi sau a multipolului deformat iile nu-
cleului pot apreciabile si ca atare vibrat iile nucleului nu vor mai
armonice si ca atare relat iile de mai sus nu mai sunt adecvate.
312
Figura 3.47
Primele stari excitate de natura vibrat ionala pentru
60
Ni si
106
Pd
b). Deoarece si alte moduri de excitare conduc la stari cu energie mare
de excitare va greu de stabilit natura acestor stari, n particular
caracterul vibrat ional al acestor stari.
In concluzie este de asteptat ca experimental sa se evident ieze starile
vibrat ionale corespunzatoare excitarii cu unul sau doi fononi cuadrupolari
cat si starile corespunzatoare unui fonon octupolar. Prima stare vibrat ionala
va starea 2
+
de energie h
2
30 A
1/2
MeV (a se vedea gura 3.46). Intr-
adevar, aproape toate nucleele sferice par-pare au prima stare excitata de
spin si paritate 2
+
dar energia acesteia este mai mica decat prezicerile mo-
delului. Astfel, prima stare excitata 2
+
a nucleului
60
Ni (gura 3.47a) este
de 1.33 MeV pe cand relat ia (3.107) prevede energia de 3.87 MeV. De
asemenea n cazul
106
Pd energia starii 2
+
este de 0.512 MeV pe cand mo-
delul ar prezis cca. 2.9 MeV. Din gura 3.47 se constata ca aceste nuclee,
ca de fapt multe alte nuclee sferice par-pare, prezinta si tripletul de nivele
0
+
, 2
+
, 4
+
care au centrul de energie situat la o energie aproape dubla fat a
de starea 2
+
n acord cu previziunile modelului MCS (relat ia (3.107)). Fap-
tul ca starile 0
+
, 2
+
, 4
+
sunt nedegenerate se datoreste interact iei reziduale
din nucleele reale care a ridicat degenerarea tripletului din gura 3.46. Sa
precizam si faptul ca majoritatea nucleelor sferice par-pare au si o stare ex-
citata de spin si paritate 3

care poate interpretata ca o stare vibrat ionala

313
Figura 3.48
Energia primei stari excitate a nucleelor par-pare n funct ie de
numarul de neutroni N. Numarul de protoni Z este precizat n
gura
corespunzatoare unui fonon octupolar desi energia acesteia este, de regula,
mai mare decat 2h
2
asa cum ar prezis modelul MCS. Sa subliniem si fap-
tul ca starea 2
+
a nucleelor par-pare este prezisa si de alte modele asa ncat
interpetarea acesteia ca ind o stare vibrat ionala este discutabila. Valoarea
energiei starii 2
+
pentru nucleele par-pare n funct ie de numarul de neutroni
N (N 40) este redata n gura 3.48; numarul de protoni este precizat n
gura. Se constata ca aceasta energie nu depinde monoton de numarul de
nucleoni asa cum reiese din relat ia (3.107) ci depinde puternic de structura
nucleului avand valori mai mari pentru nucleele cu numar magic de protoni
sau/si de neutroni. Evident modelul MCS nu poate explica aceasta structura
decat daca s-ar admite ca parametrul de elasticitate C
l
din relat ia (3.102)
ar depinde de structura n paturi a nucleului; aceasta ar nsemna con-
siderarea gradelor de libertate individuale si deci considerarea unui model
unicat. Daca ramanem n limitele modelului MCS se ajunge la concluzia
ca modelul reproduce numai calitativ spectrul energetic al nucleelor sferice
par-pare. Modelul nu permite nici determinarea momentelor magnetice sau
electrice. Modelul ramane important pentru rolul pe care l joaca n cadrul
modelului unicat (paragraful 3.4.1)
314
3.3.2 Modelul colectiv pentru nuclee permanent deformate
(MCD)
Foarte multe nuclee par-pare aun starea fundamentala un moment cuadrupo-
lar diferit de zero ceea ce este o dovada ca aceste nuclee au o deformat ie per-
manenta. Asimiland nucleul cu un corp rigid deformat (titirez) rezulta ca
cea mai probabila miscare a sa, n acord cu mecanica clasica, va miscarea
de rotat ie. Din punct de vedere clasic energia de rotat ie se exprima prin
relat ia:
E
rot
=
3

i=1
R
2
i
2
i
(3.109)
n care R
i
sunt proiect iile momentului cinetic de rotat ie pe axele principale
(proprii) ale rigidului iar
i
sunt momentele de inert ie fat a de aceleasi axe.
Daca rigidul are o axa de simetrie si ndreptam axa 3 pe direct ia acesteia
atunci
1
=
2
= si relat ia (3.109) devine:
E
rot
=
R
2
1
+R
2
2
2
+
R
2
3
2
3
=
R
2
2
R
2
3
_
1
2

2
2
3
_
(3.110)
n care R
3
reprezinta proiect ia momentului de rotat ie pe axa de simetrie.
Deoarece pentru corpul rigid momentele de inert ie si
3
nu depind de
viteza unghiulara, rezulta ca pentru o energie de rotat ie data, momentul ci-
netic R si proiect ia sa R
3
sunt integrale ale miscarii. Ca urmare cuanticarea
relat iei (3.110) consta n transformarea:
R
2
h
2
I(I + 1) ; R
3
hK ; I K (3.111)
n care I reprezinta numarul cuantic corespunzator momentului cinetic de
rotat ie iar K reprezinta proiect ia acestuia pe axa de simetrie. Substituind
(3.111) n (3.110) se obt ine pentru energia de rotat ie expresia:
E
rot
E
IK
=
h
2
2
I(I + 1) h
2
K
2
_
1
2

1
2
3
_
(3.112)
S a observ am c a relat ia (3.112) s-a obt inut prin cuanticarea
relat iei clasice (3.110). Aceast a cuanticare s-ar putea s a nu e
totdeauna corect a c aci momentul cinetic de rotat ie din punct de
vedere clasic este o m arime continu a pe c and din punct de vedere
cuantic este o m arime discret a. Variat ia minim a a momentului
cuantic de rotat ie este h si ca atare variat ia minim a a energiei
315
de rotat ie va de ordinul de m arime denit de relat ia:
E
rot,min
=
h
2
2
=
h
2
MR
2

h
2
m
n
r
2
0
A
5/3

37.6
A
5/3
r
2
0
(F
2
)
(MeV )
(3.113)
n care M este masa nucleului de raz a R iar m
n
este masa unui
nucleon. In obt inerea relat iei (3.113) s-a presupus c a momentul
de inert ie este MR
2
/2. Pentru nucleul cu A=2 si, respectiv,
A=230, variat ia minim a a energiei de rotat ie, n acord cu relat ia
de mai sus, are valorile:
E
rot,min
8.2MeV pntru A = 2
E
rot,min
3.0KeV pentru A = 230
(3.114)
In obt inerea acestei relat ii s-a considerat valoarea r
0
= 1.2 F.
Este evident deci c a pe m asur a ce nucleul este mai usor variat ia
minim a a energiei de rotat ie creste si ca urmare fort ele centrifu-
gale vor tot mai mari si vor deforma n continuare nucleul care
va avea alt a form a fat a de forma corespunz atoare deform arii din
starea fundamental a. In aceast a situat ie nu se mai poate vorbi
de forma nucleului si deci nici de asimilarea nucleului cu un
corp rigid aat n miscare de rotat ie (forma rigidului r am ane
aceeasi n timpul misc arii de rotat ie). In plus, este evident c a
putem vorbi de nucleu ca un ntreg, ca o entitate, at ata timp c at
E
rot,min
< E
emisie
n care E
emisie
este energia la care nucleul
poate emite nucleoni sau alte particule. In acord cu estim arile
din relat ia de mai sus ar rezulta c a nucleul cu A=2 (deuteronul)
ar trebui s a aibe st ari excitate, de natur a rotat ional a, la energii
mai mari de cca. 8 MeV ceea ce reste nu poate posibil dat
ind faptul c a energia de leg atur a a acestui nucleu este de cca.
2.2 MeV (paragraful 2.1). In schimb variat ia minim a a energiei
de rotat ie pentru nucleele grele are o valoare de cca. 3 KeV, mult
mai mic a dec at energia de emisie a diferitelor particule. Pen-
tru aceste nuclee grele variat ia energiei de rotat ie dintre dou a
st ari de rotat ie este at at de mic a (de ordinul KeV-lor) nc at se
poate arma c a momentul de inert ie al nucleului r am ane prac-
tic neschimbat c and nucleul se a a n diferite st ari de rotat ie.
In consecint a numai nucleele grele (sau foarte grele) pot asi-
milate cu un corp rigid aat n miscare de rotat ie si ca urmare
numai pentru aceste nuclee cuanticarea relat iei clasice (3.110),
n acord cu relat iile (3.111), este corect a.
316
Figura 3.49
Miscarea de rotat ie a unui nucleu cu simetrie axiala se poate face
numai n jurul unei axe perpendiculare pe axa de simetrie.
Desigur ntre miscarea de rotat ie a nucleului si a corpului rigid exista
unele diferent e. Astfel corpul rigid cu axa de simetrie se poate roti n jurul
oricarei axe, inclusiv n jurul axei de simetrie. Din punct de vedere cuantic
rotat ia nucleului n jurul axei de simetrie nu are sens dupa cum se va arata
imediat. Intr-adevar e unghiul de rotat ie n jurul axei de simetrie 3
(gura 3.49). Deoarece nucleul are simetrie axiala funct ia de unda a
nucleului nu depinde de unghiul si deci are loc relat ia:

= 0 (3.115)
Deoarece cuantic, componenta R
3
a momentului de rotat ie se deneste con-
form relat iei:
R
3
= ih

(3.116)
rezulta ca R
3
= 0 ceea ce arata ca miezul se poate roti numai n jurul unei
axe perpendiculare pe axa de simetrie 3 (gura 3.49). Ca urmare momentul
cinetic de rotat ie R este perpendicular pe axa de simetrie si deci proiect ia
sa hK pe axa de simetrie va zero. Cu aceasta observat ie relat ia (3.112)
devine:
E
rot
= E
I0
=
h
2
2
I(I + 1) (3.117)
Relat ia (3.117) se putea obt ine si direct prin cuanticarea relat iei (3.110)
n care se t inea cont de faptul ca R
3
este zero.
Numarul cuantic I corespunzator momentului cinetic de rotat ie coincide
cu numarul cuantic de spin n cazul nucleelor par-pare deoarece spinul aces-
tora este zero n starea fundamentala
3
. Asadar momentul cinetic total al
3
Un nucleu par-par, de spin zero, poate avea moment cuadrupolar intrinsec diferit de
zero si deci nucleul este deformat, desi momentul cuadrupolar observabil, pentru I=0 si
317
Figura 3.50
Momentul cinetic total

R are proiect ia

M pe axa de cuanticare
nucleului I este dat numai de momentul cinetic de rotat ie R si deci funct iile
de unda ale nucleului par-par n diferitele stari de rotat ie coincid cu funct iile
Y
lm
, funct ii proprii ale momentului de rotat ie care satisfac relat ia:
R
2
Y
IM
= h
2
I(I + 1)Y
IM
(3.118)
n care M este proiect ia momentului cinetic R pe axa de cuanticare Oz a
sistemului laborator, axa care nu coincide, de regula, cu axa de simetrie 3 a
nucleului. Numarul cuantic I poate lua valorile ntregi 0, 1, 2, ... deoarece
corespunde unui nucleu par-par si corespunde de fapt numarului cuantic
al momentului de rotat ie. Pentru nucleele par-pare din gura 3.50, care
prezinta pe langa simetrie axiala si simetrie la reexie fat a de planul (12)
funct iile de unda trebuie sa e pare. Deoarece paritatea funct iilor Y
IM
este
(1)
I
pentru ca funct ia sa e para este necesar ca numarul cuantic I sa
ia numai valori pare. Asadar starile de rotat ie posibile vor avea spinul si
paritatea denite de valorile:
I

= 0
+
, 2
+
, 4
+
, 6
+
, 8
+
, . . . (3.119)
iar energia lor va denita de relat ia (3.117) cu I din relat ia de mai sus.
In acord cu aceste relat ii spectrul energetic al starilor de rotat ie arata ca
n gura 3.51. Pentru energiile starilor de rotat ie se respecta asa numita
regula a intervalelor:
E
2
: E
4
: E
6
: E
8
: . . . = 1 : 10/3 : 7 : 12 : . . . (3.120)
I=1/2 este zero conform celor aratate n paragraful 1.8
318
Figura 3.51
Spectrul energetic teoretic al starilor de rotat ie pentru un nucleu
par-par
Succesiunea energetica a starilor rotat ionale din gura 3.51 este com-
plet determinata daca se cunoaste momentul de inert ie sau, ceea ce este
echivalent, daca se cunoaste energia starii E
2
(prima stare excitata de spin
I=2). Intr-adevar, n acord cu relat ia (3.117), daca se cunoaste energia E
2
,
energiile starilor cu I > 2 se deduc din urmatoarea relat ie:
E
I
=
I(I + 1)
6
E
2
; I = 4, 6, 8, . . . (3.121)
Momentul de inert ie denit n funct ie de energia E
2
conform relat iei:

ef
=
3 h
2
E
2
(3.122)
se numeste moment de inert ie efectiv al nucleului. Precizam ca relat iile
(3.121) si (3.122) sunt adevarate n ipoteza ca momentul de inert ie (efectiv)
nu depinde, sau depinde foarte slab, de energia de excitare a nucleului. De
fapt aceasta independent a a momentului de inert ie este o condit ie necesara
pentru a se putea vorbi de spectrul de rotat ie (a se vedea observat ia relatata
n legatura cu relat ia (3.112)).
Succesiunea starilor de rotat ie din gura 3.51 ca si regula intervalelor,
exprimata de relat ia (3.120), se observa practic la toate nucleele par-pare
deformate. Un exemplu este ilustrat n gura 3.52 pentru nucleul
180
72
Hf. Cu
linii punctate orizontale sunt precizate starile rotat ionale teoretice calculate
319
Figura 3.52
Spectrul energetic al nucleului 180-Hf; liniile orizontale punctate
corespund valorilor teoretice.
conform relat iei (3.121). Regula intervalelor pentru acest nucleu, asa cum
rezulta din spectrul experimental, este urmatoarea:
E
2
: E
4
: E
6
: E
8
= 1 : 3.22 : 6.88 : 11.6 (3.123)
si este n bun acord cu regula teoretica exprimata de relat ia (3.120). Se con-
stata totusi o usoara micsorare a rapoartelor experimentale din (3.123) fat a
de cele teoretice n special pentru valorile mai mari ale numarului cuantic
I. Acest usor dezacord reecta faptul ca energiile starilor de rotat ie teore-
tice depasesc cu put in valorile experimentale corespunzatoare pe masura ce
numarul cuantic de spin I creste. Aceste abateri se pot explica prin aceea
ca pe masura ce creste momentul de rotat ie cresc si fort ele centrifugale care
duc la o deformare suplimentara a nucleului si deci la o usoara crestere a
momentului de inert ie care poate evaluata cu relat ia:
=
ef
(1 +bI(I + 1)) (3.124)
n care b este un parametru ce se determina astfel ncat spectrul teoretic
sa coincida cu cel experimental. Substituind aceasta relat ie n (3.117) si
considerand ca parametrul b este foarte mic, pentru energiile starilor de
rotat ie se obt ine relat ia:
E
I0
=
h
2
2
ef
_
I(I + 1) bI
2
(I + 1)
_
(3.125)
Deoarece se constata ca parametrul b este destul de mic (dar nu zero) adesea
se arma ca spectrul de rotat ie al nucleelor par-pare respecta legea I(I+1)
avandu-se de fapt n vedere relat ia (3.125).
320
Stabilirea experimentala a legii I(I+1) pentru un nucleu oarecare repre-
zinta una din dovezile cele mai convingatoare ca nucleul respectiv este de-
format. Modelul MCD descrie deci bine spectrul energetic de rotat ie al
nucleelor p-p deformate. Modelul permite calculul corect atat al momen-
tului cuadrupolar cat si al momentelor magnetice. Aceste probleme vor
abordate n paragraful urmator n contextul modelului unicat.
3.4 Modelul unicat
Modelul unicat si propune tratarea unitara a nucleului prin considerarea
atat a gradelor de libertate individuale cat si a celor colective ca si interact ia
dintre acestea. Modelul ia n considerare inuent a nucleonilor valent iali
asupra miezului care-si poate modica forma si orientarea n spat iu; aceste
schimbari conduc la modicarea dinamica a campului selfconsistent care va
inuent a miscarea individuala a nucleonilor. Asadar ntre miscarea colectiva
si individuala a nucleonilor exista o stransa corelare. Considerarea exacta
a interdependent ei celor doua moduri de miscare este o problema deosebit
de dicila asa ncat n majoritatea cazurilor n cadrul modelului unicat se
considera cazurile limita care permit o descriere relativ simpla a nucleului si
adesea n concordant a cu datele experimentale. Astfel, n cazul unui singur
nucleon valent ial se considera, n acord cu cele precizate n paragraful 3.3,
ca interact ia acestuia cu miezul sferic este slaba (aproximat ia cuplajului
slab) si ca atare miezul ramane sferic. Ca urmare miscarea nucleonului va
tratata cu modelul MPS (paragraful 3.2.3) iar miezul, care poate efectua
vibrat ii n jurul formei sferice, este tratat n acord cu modelul MCS (para-
graful 3.3.1). Aproximat ia cuplajului slab este deja satisfacatoare n cazul a
doi nucleoni valent iali. Pentru nucleelen care numarul nucleonilor valent iali
creste, interact ia acestora cu miezul devine puternica (aproximat ia cupla-
jului tare) si ca urmare miezul se deformeaza. In continuare se considera
ca miscarea colectiva a miezului deformat (n esent a miscarea de rotat ie) se
face cu o frecvent a mult mai mica decat frecvent a miscarii nucleonilor indi-
viduali (aproximat ia adiabatica) si ca atare nucleonii se misca n campul
selfconsistent al miezului care se modica lent n timp; la limita campul
selfconsistent poate considerat static. In acest caz limita miezul deformat
este tratat conform modelului MCD (paragraful 3.3.2) iar nucleonul (nucle-
onii) valent ial este analizat cu modelul MPD (paragraful 3.2.4). In celelalte
cazuri (nuclee slab deformate) are loc cuplajul intermediar care comporta
o tratare matematica sosticata. In continuare vor tratate cazurile ex-
treme, de fapt cele mai utilizate.
321
3.4.1 Aproximat ia cuplajului slab (MUCS)
Aceasta aproximat ie se justica cel mai bine n cazul nucleelor cu A impar
care au un nucleon extrapaturi complete; este deci vorba de nuclee formate
dintr-un miez par-par sferic si un nucleon extramiez. Dac a miezul ar inert
starile nucleului ar coincide cu starile energetice ale nucleonului valent ial,
stari ce se determina cu modelul MPS. Daca s-ar neglija existent a nucleonu-
lui valent ial, starile nucleului ar stari vibrat ionale, uni sau multi fononice,
de regula stari unifononice cuadrupolare sau octupolare. In modelul uni-
cat n varianta cuplajului slab (MUCS) se considera ca se poate excita atat
nucleonul valent ial cat si miezul, ceea ce face ca spectrul starilor excitate ale
nucleului sa e mult mai bogat. Intr-adevar, pe ecare stare uniparticula
de spin si paritate j
n
n
se pot construi stari de vibrat ie corespunzatoare
diferitelor excitari fononice. Spinii starilor nucleului vor rezulta prin cu-
plarea vectoriala a momentului j
n
cu momentul fononului (sau fononilor)
care a generat starile de vibrat ie. Pentru a exemplica s a presupunem ca
prima stare excitata de natura uniparticula are o energie mare comparativ
cu prima stare excitata a miezului sferic. In aceasta situat ie este rezonabil
sa se presupuna ca primele stari excitate ale nucleului corespund situat iei n
care nucleonul valent ial se gaseste pe nivelul uniparticula de spin si paritate
j
n
n
, care deneste starea fundamentala a nucleului impar, iar miezul se va
excita n starea vibrat ionala de spin si paritate I
c
c
si de energie E
c
. Starile
nucleului vor avea spinul si paritatea denite de relat ia:

I =

I
c
+

j
n
; =
n

c
(3.126)
Daca ntre miez si nucleonul valent ial nu exista niciun fel de interact ie
atunci starile cu spinul si paritatea denite de aceasta relat ie vor avea aceeasi
energie. In ipoteza ca ntre miez si nucleonul valent ial exista o interact ie cat
de slaba degenerarea este ridicata; se formeaza un multiplet de stari cu
energii diferite dar foarte apropiate de valoarea energiei E

c
(gura 3.53).
Daca este ndeplinita condit ia:
E < E

c
(3.127)
n care E (gura 3.53) este diferent a dintre energia maxima si cea minima
a multipletului, se spune ca are loc aproximat ia cuplajului slab.
Un exemplu edicator de realizare a cuplajului slab este prezentat n
gura 3.54 pentru nucleul
209
83
Bi format din miezul dublu magic
208
82
Pb si
un proton extramiez sferic situat pe nivelul uniparticula 1h
9/2
(gura 3.21);
322
Figura 3.53
Ilustrarea calitativa a cuplajului slab.
Figura 3.54
Spectrul energetic al nucleului
209
Bi
323
starea fundamentala a nucleului va j
n
n
= 9/2

. Prima stare excitata a

miezului
208
Pb (gura 3.4) este o stare vibrat ionala octupolara de spin si
paritate I
c
c
= 3

si de energie E

c
= 2.61 Mev. In acord cu relat ia (3.126)
starile nucleului vor avea spinul I=3/2, 5/2, 7/2, 9/2, 11/2, 13/2, 15/2 si
paritatea pozitiva. Diferent a de energie E pentru acest multiplet este de
cca. 0.25 MeV cu adevarat mult mai mica decat energia E

c
= 2.61 MeV,
ncat condit ia (3.127) este ndeplinita.
Un alt exemplu este prezentat n gura 3.55 pentru nucleul
63
29
Cu for-
mat din miezul
62
28
Ni
34
si un proton impar aat pe nivelul uniparticula 2p
3/2
(gura 3.21) de unde rezulta j
n
n
= 3/2

. Prima stare vibrat ionala a nucle-

ului
62
28
Ni este 2
+
si are energia de 1.171 MeV. In acord cu relat ia (3.126) se
obt in starile de spin si paritate I

= 1/2

, 3/2

, 5/2

, 7/2

dispuse ener-
getic ca n gura 3.55. Se constata ca diferent a energetica E = 0.742 MeV
este si n acest caz mai mica decat energia E

c
= 1.171 MeV dar nu mult
mai mica ca n exemplul precedent. Rezultatul nu este ntamplator ntrucat
n cazul nucleului
209
Bi exista un singur proton valent ial pe cand n cazul
nucleului
63
Cu pe langa protonul valent ial mai exista si 6 neutroni valent iali
care determina o interact ie mai puternicantre acestia si miezul dublu magic
care are drept consecint a o despicare mai mare a nivelelor degenerate si de
aici o valoare mai mare pentru diferent a energetica E. Aceste doua e-
xemple arata elocvent faptul c a aproximat ia cuplajului slab este adecvata
n special pentru nucleele cu un nucleon extramiez dublu magic. Condit ia
(3.127) nu este ndeplinita n cazul nucleelor deformate caci energia primei
stari excitate pentru aceste nuclee este mica deoarece este o stare rotat ionala
(relat ia (3.125)). Din considerentele de mai sus rezulta ca aproximat ia cu-
plajului slab este ndeplinita pentru un numar limitat de nuclee.
3.4.2 Aproximat ia cuplajului tare (MUCT)
Aceasta aproximat ie se aplica bine n cazul nucleelor cu A impar care au un
nucleon extramiez puternic deformat, deci a unui miez care, el nsusi, are
mai mult i nucleoni valent iali. Pentru simplitate n continuare vom considera
ca miezul deformat are simetrie axiala si de reexie, ca cel din gura 3.50,
si ca ntre miez si nucleonul impar nu exista nicio interact ie. In acest caz
miezul poate studiat n cadrul modelului MCD (paragraful 3.3.2) si va
caracterizat de momentul cinetic de rotat ie R perpendicular pe axa de
simetrie (gura 3.56).
In ipoteza ca frecvent a miscarii de rotat ie
rot
a nucleului este mult mai
mica decat frecvent a
n
a nucleonului:

rot

n
(3.128)
324
ipoteza cunoscuta sub denumirea de aproximat ia adiabatica, se poate
arma ca nucleonul de moment cinetic

j (gura 3.56) se misca practic ntr-
un camp selfconsistent static. In aceste condit ii starile nucleonului impar vor
descrise de modelul MPD (paragraful 3.2.4), model care, de fapt, foloseste
tacit condit ia adiabatica. In modelul MPD nucleonul este caracterizat de
proiect ia momentului cinetic

j pe axa de simetrie, proiect ie notata n para-
graful 3.2.4 cu K. Ca urmare momentul cinetic total al nucleului

I, n acord
cu gura 3.57, este denit de relat ia:

I =

R + h

K (3.129)
3.4.2.1 Spectrul energetic
a) Spectrul energetic al nucleelor deformate cu A impar
In condit iilen care ipoteza adiabatica estendeplinita si interact ia dintre
nucleonul impar si miezul deformat este neglijabila (sau neglijata) hamilto-
nianul nucleului se poate scrie sub forma:
H = H
n
+H
rot
(3.130)
n care H
n
este hamiltonianul uniparticula iar H
rot
este hamiltonianul colec-
tiv ce descrie miscarea de rotat ie a nucleului si este denit de relat ia:
H
rot
=
R
2
2
(3.131)
Funct ia de unda a nucleului, corespunzatoare hamiltonianului din relat ia
(3.130), pentru starea caracterizata de numarul cuantic de spin I si de
proiect ie K (I
3
= hK) pe axa de simetrie si de proiect ie M (I
z
= hM) pe
axa de cuanticare (gura 3.57) se scrie sub forma produsului dintre funct ia
interna
n
K
(q), care depinde de coordonatele interne q, de numarul cuantic
K cat si de alte numere cuantice ce sunt nsa nesemnicative pentru cele
ce urmeaza, si funct ia colectiva
I
MK
(
L
) corespunzatoare hamiltonianului
H
rot
. In literatura de specialitate funct ia
I
MK
(
i
) se exprima n funct ie de
funct ia de rotat ie D
I
MK
(
i
) prin relat ia:

I
MK
(
i
) =

2I + 1
8
2
D
I
MK
(
i
) (3.132)
Aceste funct ii depind de unghiurile Euler
i
=
1
,
2
,
3
= , ,
care denesc sistemul de coordonate 123, xat de nucleu, fat a de sistemul
325
Figura 3.57
Schema de cuplaj a momentelor

R si

I
3
= hK pentru obt inerea
momentului cinetic total

I
laborator xyz. Proprietat ile funct iilor
I
MK
(
i
) sunt studiate n detaliu
n literatura de specialitate; n particular, pentru K=0 (
3
= = 0) aceste
funct ii se exprima n funct ie de funct iile sferice Y
IM
(, ) conform relat iei:

I
MK=0
(, ) =
1

2
Y
IM
(, ) (3.133)
In concordant a cu cele precizate mai sus, funct ia de und a corespunzatoare
hamiltonianului (3.130) va :
(IMK) =

2I + 1
8
2
D
I
MK
(
i
)
n
K
(q) (3.134)
Evident, proprietat ile de simetrie ale formei nucleului trebuie sa se re-
ecte n structura funct iei de unda (IMK). Aceasta funct ie t ine cont de
simetria axiala a nucleului prin aceea ca I
3
= hK este o integrala a miscarii.
Intr-adevar, daca nucleul are simetrie axiala el nu se poate roti n jurul aces-
tei axe si ca atare proiect ia hK (care corespunde proiect iei j
3
a momentului
cinetic

j al nucleonului) are aceeasi valoare indiferent de valorile posibile,
cuanticate, ale momentului de rotat ie

R. Rezulta de aici si consecint a
importanta ca orice marime observabila, legata de rotat ia n jurul axei de
simetrie, este determinata de structura interna a nucleului.
Funct ia (IMK) din (3.134) nu reecta nsa si invariant a formei nucle-
ului la rotat ia cu n jurul oricarei axe perpendiculare pe axa de simetrie.
Daca notam cu R
1
operatorul care realizeaza rotat ia la n jurul axei 1
(gura 3.57) act iunea acestuia asupra funct iei (IMK) va :
R
1
(IMK) =

2I + 1
8
2
(1)
I+K
D
I
MK
(
i
) R
1

n
K
(q) (3.135)
326
Pentru ca funct ia (IMK) din (3.134) sa corespunda si invariant ei descrise
de relat ia (3.135) trebuie transcrisa astfel:
(IMK) =

2I + 1
16
2
(1 +
K0
)
_
D
I
MK
(
i
)
n
K
(q) + (1)
I+K
D
I
MK
(
i
)R
1

n
K
(q)
_
(3.136)
Pentru un nucleu impar num arul cuantic K ia valori semintregi;
relat ia (3.135) este ns a adev arat a si pentru nucleele par-pare si
impar-impare pentru care num arul K ia valori ntregi, inclusiv
valoarea zero. Din motive de generalizare, deci, n relat ia (3.136)
s-a introdus factorul (1 +
K0
).
Funct ia din (3.136) reecta atat simetria axiala cat si la rotat ie a nucle-
ului. Deoarece I
3
si, reste, momentele I
2
si I
z
sunt integrale ale miscarii,
funct iile (IMK) denite n relat ia (3.136) sunt funct ii proprii ale acestor
momente:
I
2
(IMK) = h
2
I(I + 1)(IMK)
I
z
(IMK) = hK(IMK) (3.137)
I
z
(IMK) = hM(IMK)
Asadar, funct iile (IMK) descriu starea nucleului caracterizata de nu-
merele cuantice I, M, Kn care I, n acord cu relat ia (3.129) n care R poate
lua valori ntregi 0, 1, 2, 3, ..., poate avea urmatoarle valori:
I = K, K + 1, K + 2, . . . (3.138)
Paritatea starilor cu valoarea numarului cuantic de spin I din (3.138)
se determina din observat ia ca n ipoteza ca hamiltonianul miscarii in-
terne H
n
este invariant la operat ia de reexie n oglinda, operat ie prin care
nu se modica unghiurile Euler, operatorul de reexie P (paragraful 1.6)
act ioneaza numai asupra coordonatelor interne si deci:
P(IMK) = P
n
k
(q) (3.139)
Din aceasta relat ie rezulta ca paritatea a funct iei (IMK) este data
de paritatea
K
a funct iei interne:

K
;
K
= 1 (3.140)
327
Energia starilor de numere cuantice I, M, K si de paritate se determina
conform relat iei:
E
IK
=
_
(IMK) [
R
2
2
+H
n
[ (IMK)
_
=
_
(IMK) [
I
2
I
2
3
2
+H
n
[ (IMK)
_
=
=
h
2
2
_
I(I + 1) K
2
_
+E
n
= E
rot
IK
+E
n
(3.141)
n care:
E
n
= (IMK) [ H
n
[ (IMK)) (3.142)
este energia uniparticula iar E
rot
IK
este energia de rotat ie. Un calcul mai
exact, n care se t ine cont de cuplajul dintre miscarea nucleonului extramiez
deformat si miscarea colectiva, generalizeaza relat ia (3.141) astfel:
E
IK
=
h
2
2
_
I(I + 1) 2K
2
+
K,1/2
a(1)
I+1/2
(I + 1/2)
_
+E
n
(3.143)
Aceasta relat ie arata ca n cazul K=1/2 exista un cuplaj puternic ntre
miscarea colectiva si cea individuala, cuplaj caracterizat de coecientul de
cuplaj a care poate lua atat valori pozitive cat si negative.
Demonstrarea relat iei (3.143) se face plec and de la observat ia
c a desi I
3
= j
3
este o constant a a misc arii, momentul cinetic

I rezult a totusi din cuplajul momentelor

R si

j (gura 3.58)
conform relat iei:

I =

R +

j (3.144)
Hamiltonianul H din relat ia (3.130) cu H
rot
din (3.131) devine:
H =
R
2
2
+H
n
=
(

j)
2
2
+H
n
= H

rot
+H

n
+H
cor.
(3.145)
n care:
H

rot
=
1
2
(I
2
2I
3
j
3
)
H

n
= H
n
+
j
2
2
(3.146)
H
cor.
=
1
2
(2I
1
j
1
+ 2I
2
j
2
) =
1
2
(I
+
j

+I

j
+
)
328
Figura 3.58
Cuplajul momentelor

R si

j pentru denirea momentului cinetic
total

I
cu:
I

= I
1
iI
2
; j

= j
1
ij
2
(3.147)
Hamiltonianul H
cor.
seam an a cu energia potent ial a a fort elor
coriolis din zica clasic a si ca atare se numeste hamiltonianul
coriolis sau hamiltonianul interact iei misc arii de rotat ie cu mis-
carea individual a. Intr-adev ar, dac a acest hamiltonian se negli-
jeaz a n relat ia (3.146), energia st arilor descrise de funct iile
(IMK) va :
E
IK
=< (IMK) [ H

rot
+H

n
[ (IMK) >= (3.148)
h
2
2
_
I(I + 1) 2K
2
_
+E
n
relat ie care arat a lipsa cuplajului ntre miscarea colectiv a si
cea individual a. Ment ion am c a n obt inerea acestei relat ii s-a
t inut cont de faptul c a funct iile (IMK) sunt funct ii proprii si
pentru operatorul j
3
.
Considerarea hamiltonianului coriolis complic a problema c aci
operatorul I

din (3.147) combin a st arile care au num arul cuan-

tic K cu valori ce difer a cu o unitate conform relat iei:
I

(IMK) =
_
(I K)(I K + 1)(IM, K 1) (3.149)
Din aceast a relat ie rezult a c a prin considerarea hamiltonianu-
lui coriolis care amestec a st arile cu K = 1 proiect ia hK
nu mai este o constant a a misc arii (K nu mai este un num ar
cuantic bun). Deoarece funct iile (IMK) cont in numai st ari cu
329
num arul cuantic +K si -K rezult a c a elementele de matrice ale
termenului coriolis sunt diferite de zero numai pentru valorile:
K = 2K = 1 K =
1
2
(3.150)
In acest caz:
< (IMK) [ H
cor.
[ (IMK) > a
K,1/2
(3.151)
Relat ia (3.149) combinat a cu relat ia (3.151) conduce la relat ia
(3.143)
Starile de rotat ie denite de relat iile (3.138), (3.140) si (3.143) corespund
unei stari uniparticula cu o valoare K, o paritate
K
si o energie uniparticula
E
n
bine denite. In starile cu I K congurat ia nucleonilor pe nivele
uniparticula este aceeasi; aceste stari difera ntre ele numai prin valoarea
diferita a momentului cinetic de rotat ie si deci, si prin numarul cuantic I.
Ansamblul acestor stari de rotat ie, corespunzatoare aceleeasi congurat ii de
nucleoni, formeaza o banda de rotat ie. Energia unei stari din banda de
rotat ie fat a de energia starii fundamentale a benzii respective este denita
de relat ia:
E

I
= E
IK
E
KK
=
=
h
2
2
_
I(I + 1) K(K + 1) +
K,1/2
a(1 + (1)
I+1/2
(I + 1/2))
_
(3.152)
iar energia totala a starii E

IK
va :
E

IK
= E

I
+E
KK
(3.153)
n care E
KK
, conform relat iei (3.143), este n esent a, energia uniparticula
pe care s-a construit banda de rotat ie respectiva. In acord cu relat iile de
mai sus spectrul energetic pentru o banda de rotat ie cu numarul cuantic
K diferit de 1/2 arata, calitativ, ca n gura 3.59. Si pentru aceste stari,
ca si pentru starile de rotat ie pentru nucleele par-pare deformate, se poate
stabili o regula a intervalelor similara cu relat ia (3.120). Astfel, raportul
E

I=K+2
/E

I=K+1
, n acord cu relat iile de mai sus, ca si din gura 3.59,
este denit de expresia:
E

I=K+2
E

I=K+1
=
2K + 3
K + 1
= 2 +
1
K + 1
(3.154)
330
Figura 3.59
Spectrul energetic, teoretic, pentru o banda de rotat ie cu
numarul cuantic K diferit de 1/2 si de zero
Aceasta relat ie poate folosita si pentru determinarea experimentala a
numarului cuantic K, daca acest numar cuantic nu este determinat cu aju-
torul unui model de paturi pentru nucleele deformate (paragraful 3.2.4).
Spectrul energetic pentru o banda de rotat ie cu K=1/2 este mai com-
plicat si depinde de valoarea coecientului de cuplaj a din relat ia (3.143).
Succesiunea starilor de rotat ie pentru diferite valori a rezulta din gura
3.60. Spectrul energetic pentru a = 2 este redat n gura 3.61. Se constata
ca pentru banda de rotat ie cu K=1/2 succesiunea de nivele nu este n acord
cu cea denita de relat ia (3.138).
Spectrele experimentale ale nucleelor deformate cu A impar conrma
ansamblul rezultatelor prezentate mai sus asa cum se poate constata din
gurile 3.62 si 3.63, n care spectrul experimental este descompus n benzile
de rotat ie corespunzatoare. Se poate constata ca relat ia (3.154) se verica
bine pentru toate benzile de rotat ie prezentate n gurile amintite. In cazul
nucleului
169
Y b din gura 3.63 exista si banda K

= 1/2

. Desi succesiunea
starilor este 1/2

, 3/2

, 5/2

, 7/2

, etc., distant a dintre nivele nu re-

specta legea I(I+1). Comparand aceasta succesiune de stari pentru K=1/2
cu gura 3.60 se poate deduce ca parametrul a pentru
169
Y b are valoarea
[ a [< 1. Precizam faptul ca daca gura 3.60 este realizata la scara,
atunci prin compararea spectrului experimental cu aceast a gura se poate
stabili valoarea prametrului a. In gura 3.64 este prezentata banda fun-
damentala K

= 1/2

pentru nucleul
207
Pb. Succesiunea starilor de rotat ie
331
Figura 3.60
Succesiunea starilor de rotat ie pentru valorile posibile ale
parametrului de cuplaj a pentru o banda de rotat ie cu K=1/2
Figura 3.61
Spectrul energetic, teoretic, pentru o banda de rotat ie cu K=1/2
n cazul a = 2
332
Figura 3.62
Spectrul energetic experimental pentru nucleul
249
97
Bk. In gura
sunt identicate benzile de rotat ie. Energia (n MeV) este
precizata pe ecare stare
n cazul acestui nucleu este similara cu succesiunea starilor din gura 3.61
pentru cazul a=2; aceasta asemanare conduce la ideea ca coecientul de cu-
plaj pentru acest nucleu este pozitiv si are valori pozitive egale aproximativ
cu doi.
b). Spectrul energetic al nucleelor p-p si i-i
Desi rezultatele de mai sus se refera la nucleele cu A impar ele raman,
n esent a, valabile si pentru nucleele impar-impare (i-i) si par-pare (p-p),
daca acestea prezinta simetrie axiala si simetrie de rotat ie n jurul oricarei
axe perpendiculare pe axa de simetrie. Fireste, n aceste cazuri proiect ia K
pe axa de simetrie este denita de proiect iile momentelor nucleonilor (sau
gaurilor) care denesc proprietat ile nucleului. Astfel, n cazul nucleelor i-i,
proiect ia K este denita de proiect ia K
p
si K
n
a protonului, respectiv, a
neutronului impar conform relat iei:
K =[ K
p
K
n
[ (3.155)
Pentru ecare valoare K (K ,= 0) rezultata din relat ia de mai sus se con-
333
Figura 3.63
Spectrul energetic experimental si identicarea benzilor de
rotat ie pentru nucleul
169
Y b. Energia starilor (n KeV) este
precizata pe ecare stare.
Figura 3.64
Banda de rotat ie fundamentala pentru nucleul
207
Pb
334
struieste cate o banda de rotat ie n acord cu relat iile de mai sus. Similar se
procedeaza si n cazul nucleelor p-p n starile excitate (n starea fundamen-
tala K=0) cu condit ia ca prin K
p
si K
n
sa se nt eleaga proiect ia momentului
nucleonului si a gaurii (pentru starile de tip o particula-o gaura) care de-
nesc spectrul de joasa energie de excitat ie pentru aceste nuclee. Except ie
de la regulile de mai sus l constituie cazul K=0. In acest caz funct ia de
unda din (3.136), n acord cu relat ia (3.133), devine:
(IMK = 0) =
1
2

2
Y
IM
_

n
0
(q) + (1)
I
R
1

n
0
(q)
_
(3.156)
Daca notam cu r valoarea proprie a operatorului R
1
din relat ia (3.135):
R
1

n
0
(q) = r
n
0
(q) (3.157)
relat ia precedenta devine:
(IMK = 0) =
1
2

2
Y
IM
(, )
n
0
(q)(1 + (1)
I
r) (3.158)
Precizam ca r este valoarea proprie a operatorului R
1
care arata cum se
comporta funct ia de unda interna la rotat ia cu n jurul axei 1 perpen-
diculara pe axa de simetrie si poate lua valorile 1; valoarea r nu trebuie
confundata cu valoarea paritat ii interne
K=0
a funct iei interne.
Relat ia (3.158) arata ca funct ia de unda este diferit a de zero pentru
urmatoarele situat ii:
r = +1 ; I = 0, 2, 4, 6, . . .
r = 1 ; I = 1, 3, 5, 7, . . .
(3.159)
Daca se t ine cont de paritatea
K=0
a funct iei interne si avand n vedere ca
paritatea funct iei (IMK) este denita de
K
n acord cu relat ia (3.140),
rezulta ca starile benzilor de rotat ie construite pe starea interna cu K=0 pot
avea urmatoarele valori pentru I si :
=
K=0
= +1
_
r = +1 ; I

= 0
+
, 2
+
, 4
+
, 6
+
, . . .
r = 1 ; I

= 1
+
, 3
+
, 5
+
, 7
+
, . . .
=
K=0
= 1
_
r = +1 ; I

= 0

, 2

, 4

, 6

, . . .
r = 1 ; I

= 1

, 3

, 5

, 7

, . . .
(3.160)
In particular pentru nucleele par-pare n starea fundamentala, pentru
care = +1 si r=+1, banda de rotat ie fundamentala va caracterizata
335
Figura 3.65
Spectrul energetic de joasa energie pentru nucleul
166
Ho.
de valorile I

= 0
+
, 2
+
, 4
+
etc., n acord cu relat ia (3.119). Nucleele impar-
impare care au K =[ K
p
K
n
[= 0n starea fundamentala si =
K=0
= 1
prezinta adesea doua benzi de rotat ie cu I

= 0

, 2

, 4

, 6

, . . . si
I

= 1

, 3

, 5

, 7

, . . . corespunzatoare numarului cuantic r egal cu 1

conform relat iei (3.160), deplasate energetic una fat a de alta. Un exemplu
n acest sens este prezentat n gura 3.65 pentru nucleul
166
67
Ho (holmiu).
c). Considerarea miscarii de vibrat ie n cazul nucleelor puternic
deformate.
In discut ia de mai sus s-a considerat ca singura miscare colectiva posi-
bila a nucleelor deformate este miscarea de rotat ie. In realitate, nucleul
deformat poate efectua, ca si n cazul nucleelor sferice (paragraful 3.4.1),
vibrat ii (oscilat ii) n jurul formei deformate. Cele mai importante vor
vibrat iile cuadrupolare cu l=2 (gura 3.66). Daca prin aceste vibrat ii se
pastreaza atat simetria axiala a nucleului (n planul (1,3) din gura 3.66,
care cont ine axa de simetrie, nucleul are forma unei elipse) cat si cea la
reexie (n planul (1,2), perpendicular pe axa de simetrie nucleul are forma
unui cerc) vibrat iile cuadrupolare se numesc vibrat ii . In cazul n care
prin aceste vibrat ii nucleul si pierde simetria axial a (n planul (1,2) nucleul
336
Figura 3.66
Ilustrarea calitativa a formei nucleului n cazul vibrat iilor si
trece de la un cerc la forma de elipsa) vibrat iile cuadrupolare se numesc
vibrat ii . In cazul vibrat iilor nucleul poate avea la un moment dat
forma unui elipsoid cu toate semiaxele diferite. Deoarece forma nucleului
pentru vibrat iile cuadrupolare (relat ia (3.96)) este denita de undele sferice
Y
2m
, rezulta ca vibrat iile corespund cazului m=0 iar cele corespund
proiect iei m = 2. Vibrat iile cuadrupolare cu m = 1 sunt echivalente
cu rotat ia nucleului, ca un tot, n jurul unei axe perpendiculare pe axa de
simetrie si ca atare nu corespund modicarii formei nucleului.
In mod similar se pune problema si n cazul vibrat iilor octupolare sau
de multipol l superior. In particular vibrat iile octupolare cu m=0 sunt
prezentate n gure 3.67.
In ipoteza ca pentru nucleele puternic deformate are loc aproximat ia
adiabatica:

rot

vib

n
(3.161)
337
Figura 3.67
Vibrat iile octupolare , pentru m=0, ale unui nucleu deformat.
care zic nseamna ca energia starilor de rotat ie este mult mai mica decat
energia starilor de vibrat ie iar energia acestor stari este, la randul ei, mult
mai mica decat energia starilor uniparticula, rezult a ca pentru ecare stare
individuala, interna a nucleonilor se poate construi spectrul energetic al
starilor de vibrat ie iar pentru ecare stare de vibrat ie se poate construi o
banda de rotat ie.
In cazul n care aproximat ia adiabatica are loc hamiltonianul nucleului
devine:
H = H
n
+H
rot
+H
vib
(3.162)
n care H
n
si H
rot
au semnicat ia de mai sus (relat ia (3.130)) iar H
vib
t ine
cont de miscarea de vibrat ie a nucleului n jurul formei deformate de echili-
bru. Funct ia de unda din (3.134) trebuie modicata astfel ncat sa cont ina si
funct ia corespunzatoare vibrat iilor iar energia nucleului va cont ine pe langa
termenul exprimat de relat ia (3.143) si energia corespunzatoare miscarii de
vibrat ie. Elaborarea matematica a celor precizate mai sus depaseste scopul
acestei lucrari si ca urmare, n continuare ne vom limita la considerente
calitative. Astfel, daca vibrat iile n jurul formei deformate de echilibru
pastreaza simetria axiala rezulta ca proiect ia momentului cinetic total pe
axa de simetrie se conserva n continuare. In cazul nucleelor cu deformat ie
axiala statica aceasta proiect ie este K; n cazul vibrat iilor la aceasta proiect ie
se mai adauga si proiect ia m a momentului orbital l al fononului care pro-
duce vibrat ia respectiva. Asadar, n cazul n care se considera si miscarea
de vibrat ie, numarul cuantic K, folosit n cazul deformat iilor statice, devine:
K
0
=[ K +m [ (3.163)
Subliniem faptul ca aceasta relat ie este adevarata n ipoteza ca vibrat iile
conserva simetria axiala, condit ie esent iala pentru a considera ca proiect ia
338
K
0
este un numar cuantic bun. Aceasta condit ie nu este ndeplinita, de
exemplu, n cazul vibrat iilor (gura 3.66); daca se considera, totusi, ca
asimetria axiala datorata acestor vibrat ii (sau alte vibrat ii care nu conserva
simetria axiala) este foarte mica se poate consideran continuare ca numarul
cuantic K
0
este nca un numar cuantic bun. Sa observam si faptul ca
unele vibrat ii, ca cele octupolare cu m=0 (gura 3.67) conduc la o forma
care nu mai este invarianta la rotat ia n jurul unei axe perpendiculare pe
axa de simetrie asa ncat funct ia de unda totala nu mai poate scrisa ca
n relat ia (3.136), caci nucleul nu mai prezinta invariant a la reexie. In
aceste cazuri funct ia interna
n
K
(q) nu mai are o paritate denita; adesea
nsa se considera ca abaterile de la simetria la reexie datorate vibrat iilor
sunt foarte mici ncat se poate atribui o paritate
K
bine denita pentru
funct ia interna.
In ipoteza ca vibrat iile conserva simetria axiala si la reexie (sau ca
abaterile de la aceste simetrii sunt foarte mici) se poate demonstra ca starile
din banda de rotat ie, construita pe oricare stare vibrat ionala de proiect ie
K
0
denit n (3.163), au spinul I si paritatea denite de relat ile:
I

= K

0
, (K
0
+ 1)

, (K
0
+ 2)

, . . . pentru K
0
,= 0 (3.164)
=
K

vib.
(3.165)
n care
vib.
reprezinta valoarea proprie a paritat ii pentru funct ia de vibrat ie.
Relat ia (3.165) rezulta calitativ din urmatoarele: inversia spat iala nseamna
atat inversia coordonatelor interne, ceea ce conduce la valoarea
K
, cat si
inversia formei nucleului aat n vibrat ie, ceea ce conduce la valoarea proprie

vib.
. In esent a
vib.
este denita de valoarea (1)
l
n care l este momentul
cinetic al fononului care produce vibrat ia. Ca si n cazul miscarii de rotat ie,
cazul K=0, care corespunde vibrat iilor nucleelor p-p sau i-i cu K=0 si unor
vibrat ii cu m=0, prezinta particularitat i. In cazul acestor nuclee modicarea
formei (gura 3.67) este echivalenta cu modicarea unghiurilor si la
si + si ca atare are loc relat ia:

vib.
= (1)
I
(3.166)
In consecint a, pentru K=0 se pot construi urmatoarele benzi de rotat ie:

K
= +1
_

vib.
= +1 ; I

= 0
+
, 2
+
, 4
+
, . . .

vib.
= 1 ; I

= 1

, 3

, 5

, . . .

K
= 1
_

vib.
= +1 ; I

= 0

, 2

, 4

, . . .

vib.
= 1 ; I

= 1
+
, 3
+
, 5
+
, . . .
(3.167)
339
In rezumat, se poate spune ca pe orice stare interna
n
K
(q) se poate
construi o banda de rotat ie n care starile de rotat ie au spinul si paritatea
denite de relat iile (3.138) si (3.140) sau (3.160) si energia denita de (3.153).
De asemenea, pe ecare stare
0
K
(q) se poate construi spectrul starilor de
vibrat ie de proiect ie m data si pe ecare stare de vibrat ie de numar cuantic
[ K + m [ se poate construi o banda de rotat ie n care starile de rotat ie
au spinul si paritatea denite de relat iile (3.164)(3.167). Energiile acestor
stari sunt date de relat ia (3.153) la care se adauga energia starii de vibrat ie
pe care a fost construita banda de rotat ie respectiva. Fireste, aceste armat ii
sunt adevarate n ipoteza ca aproximat ia adiabatica, exprimata de relat ia
(3.161), este ndeplinita. Este de presupus ca ipoteza adiabatica este greu
de ndeplinit n cazul nucleelor i-i caci starile interne
n
K
(q) rezultate prin
excitarea protonului si neutronului impar au energii relativ mici de excitare.
Ca urmare, spectrul energetic de joasa energie al nucleelor i-i va format n
esent a din starile interne
n
K
(q) pe care se construiesc benzi de rotat ie. In
cazul nucleelor cu A impar, starile interne
n
K
(q) au energii ceva mai mari
n comparat ie cu nucleele i-i, si ca atare este de presupus ca spectrul de
joasa energie cont ine pe langa benzile de rotat ie construite pe starile
n
K
(q)
si benzi de rotat ie construite pe stari vibrat ionale. Condit ia adiabatica este,
fara ndoiala, cel mai bine ndeplinita n cazul nucleelor par-pare (p-p). In
acest caz starile
n
K
(q) rezultate prin excitari de tip particula-gaura, au
energii de excitare relativ mari ncat condit ia adiabatica (3.161) este, de
regula, ndeplinita. De aici rezulta ca spectrul energetic de joasa energie al
nucleelor par-pare este esent ialmente colectiv (n special pentru nucleele
deformate foarte grele) si este format din stari colective de vibrat ie construite
pe starea fundamentala si din benzile de rotat ie construite pe starile de
vibrat ie cat si banda de rotat ie construita pe starea fundamentala.
In particular, n cazul nucleelor par-pare, pe langa banda de rotat ie core-
spunzatoare starii fundamentale, se pot construi pe ecare stare vibrat ionala
unifononica cuadrupolara, urmatoarele benzi de rotat ie:
I

= 0
+
, 2
+
, 4
+
, 6
+
, . . . pentru vibrat ii (m = 0); n

= 1
I

= 2
+
, 3
+
, 4
+
, 5
+
, . . . pentru vibrat ii (m = 2); n

= 1
I

= 2
+
, 3
+
, 4
+
, 5
+
, . . . pentru vibrat ii si n

= n

= 1
(3.168)
Pentru stari bifononice cuadrupolare numarul benzilor de rotat ie creste
considerabil. Astfel, banda de rotat ie corespunzatoare a doi fononi are
K

0
= 0
+
iar banda de rotat ie pentru doi fononi (n

= 0, n

= 2) are e
K

0
= 0
+
e K

0
= 4
+
, etc.
Spectrul energetic de joasa energie al unui nucleu par-par, n acord cu
340
Figura 3.68
Spectrul energetic de joasa energie al nucleelor par-pare
deformate. Pozit ionarea energetica a diferitelor benzi de rotat ie
este orientativa
341
Figura 3.69
Spectrul energetic de joasa energie al unui nucleu par-par prin
considerarea starilor de vibrat ie octupolare si a benzilor de
rotat ie corespunzatoare.
precizarile de mai sus, este redat, calitativ, n gura 3.68. Sa precizam cu
acest prilej ca n literatura de specialitate banda de rotat ie construita pe o
stare de vibrat ie denita de numarul cuantic K
0
se identica tot cu numarul
cuantic K; aceasta convent ie se reecta si n gura 3.68. Din gura se
constata ca banda de rotat ie 0
+
se poate construi e pe starea fundamentala
e pe starea vibrat ionala unifononica (n

= 1) sau bifononica (n

= 2)
In mod similar, dar cu probabilitate mai mica, se pot excita si stari
unifononice octupolare (l=3), n care proiect ia m a momentului cinetic al
fononului deneste proiect ia K K
0
pe axa de simetrie a nucleului. Con-
struind si pe aceste stari vibrat ionale benzi de rotat ie n acord cu relat iile
de mai sus se obt ine spectrul energetic din gura 3.69. In general spectrul
energetic de joasa energie al unui nucleu par-par se obt ine prin considerarea
atat a starilor de vibrat ie cuadrupolare cat si a starilor octupolare adica prin
considerarea simultana a spectrelor din gurile 3.68 si 3.69.
Ca o concluzie generala se poate arma ca modelul MUCT pentru nucle-
ele deformate prezice un spectru energetic, cel put in din punct de vedere cali-
tativ, n concordant a cu cel experimental. Rezultatele de mai sus, adevarate
pentru nucleele deformate ce prezinta atat simetrie la rotat ie cat si la re-
exie, se pot generaliza si n cazul nucleelor deformate care nu prezinta astfel
de simetrii.
342
3.4.2.2. Momentele magnetice.
In miscarea de rotat ie a miezului deformat nucleonii, cu sarcini electrice si
momente magnetice dipolare, sunt antrenat i n miscare circulara si ca atare
genereaza curent i circulari si, n nal, un moment magnetic al miezului.
In consecint a, n cadrul modelului unicat, momentul magnetic este dat
de doua componente: una asociata misarii colective a miezului iar cealalta
asociata miscarii individuale a nucleonilor valent iali. In particular, n cazul
nucleelor care au o axa de simetrie, prima componenta este asociata momen-
tului cinetic de rotat ie

R iar cealalta componenta este asociata proiect iei

K:

I
= g
I

N
h

I = g
R

N
h

R +g
K

K
h

K = (g
K
g
R
)

N
h

K +g
R

N
h

I (3.169)
In obt inerea acestei relat ii s-a folosit relat ia

R =

I

K
4
n acord cu
formula (3.129). Repetand rat ionamentul din paragraful 1.7.2 factorul giro-
magnetic g
I
se obt ine prin multiplicarea relat iei de mai sus cu

I:
g
I
(

I
2
) = (g
K
g
R
)(

I) +g
R
(

I) (3.170)
de unde rezulta pentru g
I
expresia:
g
I
= (g
K
g
R
)
K
2
I(I + 1)
+g
R
(3.171)
In obt inerea acestei relat ii s-a t inut cont de cuanticarea uzuala I
2
I(I+1)
cat si de faptul ca produsul scalar

K

I, n acord cu gura 3.57, este egal cu

I = K
_
I(I + 1)
K

I(I+1)
= K
2
. Momentul magnetic al nucleului, n acord
cu denit ia din relat ia (1.181) va :

I
= g
I

N
I = (g
K
g
R
)
N
K
2
I + 1
+g
R

N
I =
= g
K

N
K
2
I + 1
+g
R

N
I(I + 1) K
2
I + 1
(3.172)
Avand n vedere precizarile din paragraful precedent, relat ia de denit ie a
momentului magnetic este adevarata pentru toate valorile K cu except ia
cazului K=1/2. In particular, momentul magnetic dipolar n starea funda-
mentala K=I va :

I=K
= g
K

N
I
2
I + 1
+g
R

N
I
I + 1
= g
K

N
I + (g
R
g
K
)
N
I
I + 1
(3.173)
4
Momentele

I si

R sunt exprimate n unitat i h.
343
Pentru a compara aceasta relat ie cu valorile experimentale se impune eval-
uarea factorilor giromagnetici g
R
si g
K
. Aceasta este o problema dicila
nerezolvata, de fapt, din punct de vedere teoretic; exist a totusi unele es-
timari. Astfel, pentru evaluarea factorului g
R
se porneste de la relat ia clasica
(1.176) =
e
2m

R care stabileste legatura dintre momentul dipolar magnetic

si momentul cinetic de rotat ie

R. Pentru un nucleul ncarcat uniform, care
se roteste ca un rigid, relat ia (1.176) devine:
=
Ze
2M

R
Ze
2Am
n

R =
Z
A
2
2m
n

R (3.174)
n care M este masa nucleului iar m
n
este masa unui nucleon. Comparand
aceasta relat ie cu relat ia (1.176) rezulta pentru factorul giromagnetic g
R
expresia:
g
R

Z
A
(3.175)
Fireste, aceasta relat ie este numai aproximativa caci este greu de pre-
supus ca la miscarea de rotat ie a nucleului participa, n egala masura, tot i
nucleonii nucleului.
Determinarea factorului giromagnetic g
K
este si mai dicila. Adesea,
pentru nucleele cu A impar cu deformare mica, se considera ca momentul
cinetic

j al nucleonului impar nca mai poate considerat un numar cuantic

bun si de aici egalitatea

I =

j si g
K
g
I
= g
j
n care g
j
este denit n
relat ia (1.219); cu aceste precizari momentul magnetic din (3.173) devine:

I=j
= g
I

N
I +
_
Z
A
g
I
_

N
I
I + 1
= (
I
)
n
+
_
Z
A
g
I
_

N
I
I + 1
(3.176)
n care (
I
)
n
este momentul magnetic dipolar denit n cadrul modelu-
lui uniparticula n relat ia (1.221) sau (3.84) iar celalalt termen reprezinta
corect ia colectiva. Relat ia de mai sus, desi aproximativa, conduce la un
acord satisfacator al momentului magnetic teoretic cu cel experimental
pentru nucleele slab deformate. Astfel, n cazul nucleului
27
13
Al, n acord cu
modelul MPS, protonul impar se afa pe nivelul 1d
5/2
(I=5/2) si, n acord
cu valorile din tabelul 3.4, momentul magnetic (
I
)
n
va 4.79
N
si
g
I
= g
j
= 1.92. Corect ia colectiva din (3.176) conduce la valoarea -1.03
N
si la un moment magnetic teoretic de cca. 3.76
N
. Aceasta valoare este n
acord satisfacator cu valoarea experimentala 3.64
N
.
In cazul nucleelor puternic deformate aproximat ia g
K
g
I=j
nu mai este
acceptabila. Pentru aceste nuclee g
K
se determina conform relat iei:
g
K
=
1
K
(g
s
s
3
+g
l
l
3
) (3.177)
344
n care g
s
si g
l
sunt factorii giromagnetici ai nucleonului impar, corespunzatori
momentului de spin s si momentului orbital

l, de proiect ie s
3
si l
3
pe axa
de simetrie a nucleului deformat. Determinarea acestor proiect ii este dicila
caci depind de deformarea nucleului. Si mai complicata este problema deter-
minarii factorului giromagnetic g
K
pentru nucleele impar-impare. De aceea
n practica factorii giromagnetici g
K
si g
R
se determina experimental din
studiul tranzit iilor magnetice dipolare ntre starile unei benzi de rotat ie a
carei probabilitate depinde de (g
K
g
R
)
2
si din valorile experimentale ale
momentelor magnetice comparate ulterior cu relat ia (3.176). Semnul facto-
rilor giromagnetici g
R
si g
K
se determina din studiul corelat iilor unghiulare
pentru doua tranzit ii succesive. Valorile astfel determinate sunt re-
produse n tabelul 3.8, pentru trei nuclee grele deformate, mpreuna, pentru
comparat ie, cu factorii giromagnetici g
j
si g
R
Z/A. Valorile experimentale
ale factorilor giromagnetici g
R
si g
K
astfel determinat i furnizeaza informat ii
suplimentare privitoare la structura nucleului. Este de remarcat faptul ca
modelul unicat, n poda dicultat ilor semnalate mai sus, conduce la un
acord superior ntre momentul magnetic dipolar teoretic si cel experimental.
Tabelul 3.8
Nucleul I
exp

exp
g
K
g
R
g
j
g
R
Z/A
181
73
Ta 7/2 2.1 0.70 0.25 0.49 0.40
197
79
Au 3/2 0.19 -0.06 0.32 0.12 0.40
193
77
Ir 3/2 0.17 0.12 0.10 0.12 0.40
3.4.2.3. Momentul cuadrupolar.
In cadrul modelului unicat, ca si pentru momentul magnetic, momentul
cuadrupolar intrinsec Q
0
este denit de doua componente: una asociata
miscarii individuale a nucleonului (sau nucleonilor) valent iali Q
0
I=j
si alta
asociata miezului deformat Q
0
col
:
Q
0
= Q
0
I=j
+Q
0
col
(3.178)
345
Componenta Q
0
I=j
este denita de relat ia (3.87) sau (3.88). Componenta
Q
0
col
depinde de deformarea nucleului; pentru nuclee sferice, reamintim, Q
0
col
este zero si ca atare momentul cuadrupolar Q
0
este n totalitate denit de
Q
0
I=j
. Pentru nucleele cu deformare axiala simetrica denita de relat ia (3.89)
momentul cuadrupolar este dat de relat ia (1.260) pe care o reproducem:
Q
0
col
=
2Z
5
(a
2
b
2
) (3.179)
n care a si b sunt semiaxele elipsoidului. Aceste aemiaxe se determina din
relat ia (3.89) pe care o transcriem astfel:
R() = R
0
(1 +Y
20
) = R
0
_
1 +
_
5
4
P
2
(cos )
_
=
= R
0
_
1 +

2
_
5
4
(3 cos
2
1)
_
(3.180)
Semiaxele a si b vor :
a = R(0) = R
0
_
1 +
_
5
4
_
b = R(90

) = R
0
_
1

2
_
5
4
_
(3.181)
Cu aceste valori, momentul cuadrupolar Q
0
col
din (3.179) devine:
Q
0
col
=
3ZR
2
0

5
_
1 +

4
_
5
4
_

3ZR
2
0

5
(1 + 0.16) (3.182)
Adesea momentul cuadrupolar se exprima n funct ie de parametrul
(numit tot parametru de deformare) denit n relat ia (1.309):
=
a b
R
0
=
3
2
_
5
4
0.946 (3.183)
Coreland relat iile (3.182) si (3.183) momentul cuadrupolar colectiv se
exprima n funct ie de parametrul astfel:
Q

col
=
4
5
ZR
2
0
(1 +
1
6
) (3.184)
346
Figura 3.70
Parametrul de deformare pentru nucleele cu 150 A 190.
Cerculet ele corespund nucleelor p-p iar cruciulit ele nucleelor cu
A impar.
Momentul cuadrupolar redus, denit n relat ia (1.311) devine:
Q
0
col
=
Q

col
ZR
2
0

=
3

5
(1 + 0.16) =
4
5
(1 +
1
6
) (3.185)
Din aceasta relat ie rezulta ca pentru valori = 0.100.40 ( = 0.106
0.42) (gura 3.70) caracteristice nucleelor deformate cu 150 A 190, mo-
mentul cuadrupolar redus are valori cuprinse ntre 0.085 si 0.405 care core-
spund valorilor experimentale, dupa cum se poate constata din gura 1.50.
Precizam ca pentru nucleele din aceasta gura, puternic deformate, momen-
tul cuadrupolar Q
0
I=j
este nesemnicativ asa ncat momentul cuadrupolar
al acestor nuclee este denit practic de Q
0
col
. De aici rezulta ca momen-
tul cuadrupolar denit de relat ia (3.185), este n acord bun cu rezultatele
experimentale ceea ce arata caracterul colectiv al momentului cuadrupo-
lar. Descrierea init iala, corecta, a momentelor cuadrupolare ale nucleelor de
catre modelul colectiv a dus, de fapt, la dezvoltarea ulterioara a modelelor
colective.
347
3.4.2.4. Momentul de inert ie.
O caracteristica importanta a nucleelor deformate este momentul de inert ie
care, dupa cum s-a aratat n paragraful 3.3.2, deneste n totalitate spec-
trul energetic al starilor de rotat ie. Valoarea experimentala a momentului
de inert ie, numit moment de inert ie efectiv se determina, de regula, din
valoarea experimentala a primelor stari rotat ionale; n particular, pentru nu-
cleele par-are
ef
se determina din energia primei stari excitate rotat ionale
conform relat iei (3.122). Valoarea experimentala
ef
se compara cu valo-
rile teoretice rezultate ca urmare a ipotezelor ce se fac asupra nucleului.
In ipoteza cea mai simpla n care nucleul este asimilat cu un rigid deformat,
de forma unui elipsoid de rotat ie, momentul de inert ie se exprima astfel:

rigid
=
2
5
MR
2
0
(3.186)
n care M este masa nucleului iar R
0
este raza medie de echilibru (relat ia
(3.180)). Fara ndoiala ca asimilarea nucleului cu un rigid este o ipoteza
discutabila caci nucleul este format din nucleoni care au o mare mobilitate
unul fat a de altul. De aceea la schimbarea orientarii spat iale a nucleului de-
format este de presupus ca vor participa un numar relativ mic de nucleoni,
eventual nucleonul extramiez sferic - deci nucleonii valent iali. Este ca si cum
acesti nucleoni sunt separat i de ceilalt i nucleoni ai miezului sferic printr-un
strat suprauid care leaga cele doua categorii de nucleoni (gura 3.71).
Miscarea colectiva a nucleonilor valent iali este ca un val care se propaga
fara frecare (deci permanent) n jurul miezului generand astfel deformarea
permanenta a nucleului. In aceasta ipoteza, numita si ipoteza hidrodi-
namica, momentul de inert ie are urmatoarea expresie:

lichid
=
3
5
M
_
(R
1
R
0
)
2
+ (R
2
R
0
)
2
+ (R
3
R
0
)
2
_
(3.187)
Pentru un nucleu de forma unui elipsoid de rotat ie descris de ecuat ia (3.180)
n care R
1
= R
2
= b si R
3
= a, momentul de inert ie din (3.187) devine:

lichid
=
3
5
M
_
2(b R
0
)
2
+ (a R
0
)
2
_
=
9
8
MR
2
0

2
(3.188)
n care semiaxele a si b sunt denite n (3.181). Din relat iile (3.186) si
(3.188) se constata ca relat ia ntre momentele de inert ie n cele doua cazuri
extreme este urmatoarea:

lichid
=
rigid
45
16

2
(3.189)
348
Figura 3.71
Momentul de inert ie denit de nucleonii valent iali care se rotesc
ca un val n jurul miezului deformat datorita unui strat
suprauid (inelul hasurat din gura).
Figura 3.72
Raportul
ef
/
rigid
calculat conform relat iei (3.186);
ef
este
determinat experimental. Cerculet ele corespund nucleelor cu A
par iar patratele corespund nucleelor cu A impar.
349
In gura 3.72 este reprezentata dependent a raportului
ef
/
rigid
n
funct ie de numarul de neutroni N pentru nucleele deformate cu 150 A
190 (pamanturile rare); pentru aceste nuclee parametrul de deformare este
prezentat n gura 3.70. Din gura 3.72 se constata, pe langa faptul ca
ef
este mai mare pentru nucleele impare decat pentru nucleele pare vecine (ceea
ce are important a sa), faptul ca
ef
este mai mic decat
rigid
dupa cum era
de asteptat. In particular, pentru izotopii pari ai
70
Y b se constata ca are
loc relat ia:

ef

rigid
0.45 (3.190)
Folosind si relat ia (3.189), relat ia de mai sus se poate scrie si astfel:

ef

lichid
=
16
2
45
2

ef

rigid
(3.191)
Considerand pentru izotopii Yterbiului valoarea = 0.32 ( 0.34), dupa
cum rezulta din gura 3.70, si valoarea raportului din (3.190), relat ia de mai
sus devine:
_

ef

lichid
_
70
Y b
9.76
_

ef

rigid
_
4.4 (3.192)
Din analiza acestui caz particular rezulta:

lichid
<
ef
<
rigid
(3.193)
desi
rigid
este mai apropiat de valoarea experimentala, reala,
ef
, decat

lichid
. Desigur dezacordul dintre
lichid
si
ef
ridica problema valabilitat ii
ipotezei asimilarii nucleului cu un lichid nuclear, una din ipotezele impor-
tante ale modelelor de tip colectiv. Fara a intra n detalii care depasesc
scopul acestei lucrari, precizam ca acest dezacord a generat o serie de alte
ipoteze referitoare la structura si natura nucleului. Astfel, s-a ncercat
introducerea vascozitat ii n miscarea valului de nucleoni extramiez (gura
3.71). De asemenea s-a t inut cont de faptul ca raza distribut iei sarcinii pro-
tonice este mai mica decat raza distribut iei neutronice, etc. Toate aceste
ncercari n-au condus la o concordant a mult umitoare ntre
ef
si
teoretic
.
O abordare mai radicala i apart ine lui D.Inglis care a aratat ca se pot
obt ine stari de rotat ie ale nucleului daca se pleaca n exclusivitate de la
modelul paturilor nucleare, dar considerand potent ialul campului selfconsis-
tent, n care se misca nucleonii, asimetric si aat ntr-o miscare de rotat ie
cu o viteza unghiulara constanta. Calculand modicarea energiei nucleului
350
ca o consecint a a miscarii de rotat ie se poate calcula momentul de inert ie.
Considerand miscarea nucleonilor ca ind independenta Inglis ajunge la con-
cluzia ca momentul de inert ie astfel calculat se apropie foarte mult de valoa-
rea
rigid
. Prin introducerea interact iei reziduale ntre nucleoni, asa dupa
cum a facut Bohr si Mottelson, se constata ca momentul de inert ie calculat
conform ideilor lui Inglis se apropie de valoarea experimentala
ef
. Este
interesant de precizat faptul ca daca interact ia reziduala este foarte mare
ncat se distruge structura de paturi (se spune ca miscarea individuala
se disipa n miscarea colectiva) momentul de inert ie se micsoreaza pana ce
ajunge la valori egale cu
lichid
. Valorile calculate ale momentelor de inert ie
sunt n acord cu cele experimentale
ef
daca se ia n calcule o interact ie
reziduala de cca. trei ori mai mica decat interact ia reziduala care conduce
la distrugerea paturilor. In acest fel, astfel de calcule stabilesc, de fapt, li-
mitele de aplicabilitate pentru cele doua categorii de modele: colective si de
paturi. De aici important a momentelor de inert ie n stabilirea unui model
nuclear cat mai corect.
3.5 Concluzii
In acest capitol au fost prezentate cele mai simple, dar si cele mai utilizate,
modele nucleare. In particular au fost abordate modelele extreme: modelul
paturilor nucleare n varianta uniparticula pentru nucleele sferice (MPS) si
pentru nucleele deformate (MPD), modelul colectiv si modelul unicat n
varianta cuplajului slab (MUCS) si a cuplajului tare (MUCT). Aceste vari-
ante extreme, simplicate, permit explicarea unui numar mare de proprietat i
pentru nucleele situate n domeniul lor de aplicabilitate, domeniu ilustrat n
gura 3.73. In aceasta gura banda delimitata de curbele continui indica,
ca si n cazul gurii 1.1, domeniul de existent a al nucleelor stabile cat si
al nucleelor cu un timp mediu de viat a destul de mare (> 1 minut). Liniile
verticale si orizontale, ce trec prin numerele magice, stabilesc domeniul de
aplicabilitate al modelului MUCS. Zonele hasurate delimiteaza nucleele pu-
ternic deformate; este domeniul de utilizare a modelului MUCT. Cercurile
din gura reprezinta domeniul teoretic al nucleelor deformate, nuclee in-
stabile care pot produse n react iile nucleare, n special react iile nucleare
cu ioni grei. Pentru aceste nuclee este de presupus ca tot varianta MUCT
se poate aplica cu succes. Aplicate la nucleele precizate mai sus cele doua
variante ale modelului unicat permit explicarea urmatoarelor proprietat i:
- obt inerea unor valori corecte pentru spinii si paritat ile starilor fundamen-
tale si ale starilor de joasa energie de excitare.
351
Figura 3.73
Ilustrarea calitativa a domeniilor de aplicabilitate pentru
diferitele modele nucleare
- explica spectrul energetic de joasa energie de excitare, n special pentru nu-
cleele puternic deformate, prin construirea de stari colective de vibrat ie
si/sau de rotat ie pe starile uniparticula si pe starile vibrat ionale.
- explica valorile mari ale momentelor cuadrupolare pentru nucleele defor-
mate.
- permite o concordant a mai buna ntre momentele magnetice teoretice si
experimentale.
- permite obt inerea unei concordant e bune ntre probabilitatea tranzit iilor
teoretice si experimentale (partea a II-a).
Desigur, modelul unicat n varianta n care se consider a cuplajul inter-
mediar descrie satisfacator si proprietat ile celorlalte nuclee care nu apart in
domeniilor de aplicabilitate pentru variantele MUCS si MUCT. Subliniem
nsa ideea ca modelul unicat, indiferent de varianta folosita si de rana-
mentele care i s-au adus (care l fac foarte sosticat din punct de vedere
mtematic), nu conduce totdeauna la un acord satisfacator ntre teorie si ex-
periment. Un exemplu este oferit de momentul de inert ie (paragraful 3.4.2.4)
care nu este descris satisfacator n limitele modelului unicat. Rezulta ca
modelul unicat cont ine n sine ipoteze discutabile dintre care subliniem
urmatoarele:
352
a). Desi n modelul unicat tacit se presupune ca principiul de exclusiune
este respectat, n realitate acest principiu este abandonat pentru nu-
cleonii care formeaza miezul colectiv; ca urmare nu se stie exact
cum trebuie construita funct ia antisimetrica a nucleului format din
fermioni.
b). Miezul colectiv este tratat ca un lichid nuclear cuanticat; ecuat iile
de cuanticare se obt in prin cuanticarea formala a ecuat iilor din
hidrodinamica clasica, cuanticare ce nu este riguros justicata la ora
actuala.
c). Modelul nu este adecvat pentru descrierea starilor excitate de mare e-
nergie. Pe drept cuvant se pot pune ntrebarile: exista si la energii
mari de excitare stari colective de vibrat ie si de rotat ie construite pe
stari uniparticula? Daca ele exista, cum se comporta nucleul n ast-
fel de stari caracterizate de momente cinetice foarte mari si n care
act ioneaza, ca o consecint a, fort e centrifugale foarte mri?, etc.
Pornind de la aceste dicultat i s-au dezvoltat o serie de alte modele care
ncearca sa explice cat mai corect diferitele proprietat i ale nucleelor. Modelul
Inglis, amintit mai sus, este doar un exemplu de un astfel de model care-si
propune determinarea cat mai corecta a momentului de inert ie. Desigur
exista o serie de alte modele pe care nu ne propunem sa le trecemn revista.
Dorim, n schimb, sa subliniem ideea ca unul din modelele cele mai elaborate
la ora actuala este modelul paturilor nucleare n care se considera interact ia
reziduala. Acest model reuseste sa explice, de exemplu, starile de rotat ie si
de vibrat ie fara a apela la miscarea colectiva. Aceasta idee nu trebuie sa ne
surprinda n mod deosebit caci nsusi modelul unicat, desi n esent a me-
diaza ntre miscarea independenta a nucleonilor si cea colectiva, este totusi
un model mai apropiat de modelul paturilor nucleare deoarece presupune
ca nucleonii se misca, aproape independent, ntr-un c amp selfconsistent ce
rezulta, n fond, din interact iile ce se manifestantre nucleonii individuali. Si
modelul Inglis este, n esent a, tot un model de paturi corespunzator miscarii
independente a nucleonilor.
Indiferent nsa de modelul folosit, trebuie sa precizam ca acestea sunt
de fapt modele fenomenologice. Fireste, ar de dorit dezvoltarea unui
model microscopic n care proprietat ile macroscopice (observabile) ale
nucleelor sa rezulte n mod resc din fort ele nucleare de interact iune dintre
nucleoni. Desi este un deziderat deosebit de ambit ios trebuie spus ca s-au
obt inut rezultate remarcabile n aceasta direct ie n ultimul timp.
353
Studiul calitativ si succint al structurii nucleului realizat n acest capitol
ridica resc ntebarea: n fond n care din starile de agregare cunoscute se
integreaza nucleul sau, mai general, materia nucleara?
Din cele precizate rezulta ca nucleul este format din particule (nucleoni)
care se misca aproape independent ntr-un camp selfconsistent. Din acest
punct de vedere nucleul poate asimilat cu un gaz ale carui particule
(fermionii) se supun statisticii Fermi-Dirac din care cauza se mai numeste
gaz-Fermi. Sa precizamnsa ca este vorba de un gaz care are volum pro-
priu (volumul nucleului) si o densitate foarte mare, aproape constantan tot
volumul. Aceste ultime proprietat i apropie mai mult nucleul de un lichid
n care act ioneaza principii cuantice din care cauza l numim lichid cuantic
nuclear. Picatura de lichid are nsa forma sferica pe cand multe nuclee au o
deformare constanta, rigida chiar, atat n starea fundamentala cat si n stari
excitate. Aceste proprietat i, corelate cu spectrul starilor de rotat ie, apropie
nucleul de un corp rigid, un rigid a carui miscare este determinata nsa si de
miscarea nucleonilor individuali. Aceasta ultima proprietate este nsa carac-
teristica starii gazoase de agregare! In acest fel cercul se nchide; nucleul
nu este nici gaz, nici lichid, nici solid, desi prezinta proprietat ile tuturor
acestor stari de agregare. Nucleul nu poate asimilat nici cu o plasma caci
n plasma act ioneaza fort e electromagnetice de lunga distant a si nu fort e
de scurta distant a cum sunt fort ele nucleare. Asadar nucleul (materia nu-
cleara) reprezinta o stare deosebita a materiei fara analog cu starile uzuale
de agregare ale materiei.
354
Bibliograe
[1] A.S.Davadov, Teoria Atomnovo Iadra, Moscva, Fizmatiz., 1958
[2] V.V.Malearov, Bazele Teoriei Nucleului Atomic, Ed. Tehnica Bu-
curesti, 1961; traducere din limba rusa
[3] M.A.Preston, Physics of the Nucleus, Addison-Wesley Publishing
Co., Inc., Reading Mass., Palo-Alto-London, 1961
[4] W.E.Meyerhof, Elements of Nuclear Physics, McGraw-Hill Book
Company, 1967
[5] H.A.Enge, Introduction to Nuclear Physics, Addison-Wesley Publish-
ing Company, 1969
[6] P.Marmier, E.Sheldon, Physics of Nuclei and Particles, vol. I si II,
Academic Press, New-York and London, 1969
[7] I.V.Rakobolscaia, Iadernaia Fizica, Izdatelstvo Moscovscovo Univer-
siteta, 1971
[8] M.G.Bowler, Nuclear Physics, Pergamon Press, 1973
[9] H.Frauenfelder, E.Henley, Subatomic Physics, Prentice-hall, Inc.,
Englwood Cli, New Jersey, 1974
[10] I.M.Sirokov, N.P.Iudin, Iadernaia Fizica, Moscva, Fiz-Mat Liter-
atur, 1980
[11] K.N.Muhin, Fizic a Nuclear a Experimental a, vol. I si II, Ed.Tehnica,
Bucuresti, 1981; traducere din limba rusa
[12] R.Ion-Mihai, G.Vladuca, Spectroscopie Nuclear a, Ed. Universitat ii
din Bucuresti, 1984
355
[13] N.Ghiordanescu, Introducere n Utilizarea Izotopilor Radioactivi, Ed.
Universitat ii din Bucuresti, 1986
[14] C.Besliu, Complemente de Fizic a si Structura Nucleului, partea I, In-
stitutul Central de Fizica, 1988
356