Ghid Pentru Calculul La Stări Limită A Elementelor Structurale Din Lemn Np019-97

GHID PENTRU CALCULUL LA STĂRI LIMITĂ A ELEMENTELOR
STRUCTURALE DIN LEMN
Indicativ NP 019 - 1997
Cuprins
* GENERALITǍŢI
* PREZENTAREA GENERALǍ A NORMEI DE CALCUL LA STǍRI LIMITǍ
* STRUCTURI DE REZISTENŢĂ TIP ŞARPANTE PE SCAUNE
* STRUCTURI DE REZISTENŢǍ CU FERME DIN LEMN
* PLANŞEE CU GRINZI DIN LEMN
* Anexa 6: Sinteza structurii de rezistenţǎ din lemn
* BIBLIOGRAFIE
1. GENERALITǍŢI
1.1. Prezentare
Stadiul avansat de elaborare a normativului de calcul a structurilor din lemn (nivel de specificaţie) care
revizuieşte STAS 856-71 şi care prezintă importante modificări de fond şi completări faţă de acesta din urmă face
indispensabilă elaborarea unui ghid care să cuprindă:
- materialul de ajutor necesar aplicării practice a noilor prescripţii;
- metode şi procedee detaliate de calcul în vederea satisfacerii cerinţelor de proiectare ale utilizatorilor.
1.2. Bazele ghidului de proiectare
Prezentul ghid de proiectare are la bază „Specificaţie tehnică pentru proiectul şi calculul construcţiilor din lemn.
Principalele deosebiri în concepţia de calcul a elementelor şi structurilor din lemn cuprinse în prezentul ghid faţă
de principiile de calcul din STAS 856 – 71 sunt detaliate în capitolul 2.
Beneficiarul efectuării calculelor conform specificaţiei de calcul la stări limită a structurilor din lemn îl prezintă
alinierea acestei norme la modul de prezentare şi conţinutul normelor interne pentru calculul structurilor alcătuite
din alte materiale (beton, metal) şi de asemenea ale normelor internaţionale.
1.3. Scop şi conţinut
Specificaţia tehnică mai sus menţionată conţine toate datele şi ipotezele obligatorii pentru proiectare şi calcul;
ghidul prezent conţine facilităţi pentru proiectarea în practică: sistematizări ale calculelor, exemple numerice.
1.4. Domeniu de aplicare
Prezentul ghid de proiectare stabileşte prevederi de proiectare (calcul, detalii constructive) ale elementelor
structurale din lemn, aliniate la prescripţiile de proiectare ale celorlalte materiale de construcţii utilizate în ţara
noastră şi la metodologiile de calcul şi proiectare utilizate în normele internaţionale (Eurocode, I.S.O.) şi în
normele unor ţări cu prescripţii tehnice avansate în domeniu (Canada, USA).
Sunt făcute precizări de calcul şi constructive pentru rezolvarea soluţiilor pentru:
- alcătuirea secţiunilor din lemn ale elementelor de construcţii;
- alcătuirea îmbinărilor (nodurilor) dintre piesele din lemn;
- alcătuirea ansamblului soluţiei constructive.

Având în vedere cele menţionate mai sus, prezentul ghid de proiectare va acoperi următorul domeniu:
1. Şarpante de acoperiş:
- specifice cădirilor de locuit;
- structuri de rezistenţă variate funcţie de modul de rezemare (pe scaune, pe ferme)
2. Planşe specifice clădirilor de locuit
[top]
2. PREZENTAREA GENERALǍ A NORMEI DE CALCUL LA STǍRI LIMITǍ
Norma conform căreia se calculează elementele de construcţie din prezenta lucrare este „Specificaţie tehnică
pentru proiectarea şi calculul construcţiilor din lemn” elaborată î faza de anteproiect.
În cadrul acestui capitol se prezintă principalele elemente de proiectare şi calcul a elementelor de construcţie din
lemn conform acestei norme.
2.1. Clase de exploatare a construcţiilor din lemn
Din punctul de vedere al condiţiilor în care funcţionează elementele de construcţie din lemn, se definesc
următoarele clase de exploatare:
- clasa 1 de exploatare , caracterizată prin umiditatea conţinută de materialul lemnos corespunzătoare unei
temperaturi  = 20  2 0C şi a unei umidităţi relative a aerului   65 %;
- clasa 2 de exploatare , caracterizată prin umiditatea conţinută de materialul lemnos corespunzătoare unei
temperaturi  = 20  2 0C şi a unei umidităţi relative a aerului   80 %;
- clasa 3 de exploatare , caracterizată prin umiditatea conţinută de materialul lemnos superioară celei de la
clasa 2 de exploatare.
2.2. Acţiuni şi grupări de încărcări
Valorile acţiunilor şi ale coeficienţilor acţiunilor se stabilesc pe baza standardelor de acţiuni în vigoare.
Grupările de încărcări pentru calculul la stări limită ale elementelor, subansamblelor şi a construcţiilor din lemn,
cu excepţia elementelor şarpantei se alcătuiesc conform STAS 10101/0A-77.
Elementele şarpantei (astereală, şipci, căpriori, pane, popi, contrafişe, cleşti şi tălpi) se calculează la încărcările
de calcul grupate în următoarele ipoteze de calcul:
Ipoteza I = încărcarea permanentă + încărcare din zăpadă;
Ipoteza II = încărcarea permanentă + încărcare din vânt (cu presiune) + jumătate din acţiunea încărcării cu
zăpadă;
Ipoteza III = încărcarea permanentă + o forţă concentrică (cu valoarea normată de 1000 N);
Ipoteza IV = cazul acoperişurilor foarte uşoare, amplasate în zone cu valori mari ale presiunii dinamice de bază a
vântului + încărcarea permanentă + încărcarea din vânt (cu sucţiune)
2.3. Rezistenţele caracteristice ale mediului natural
Rezistenţele caracteristice în N/mm2, pentru diferite solicitări ale diverselor specii de material lemnos sunt date în
tabelul 2.1.
Valorile caracteristice ale modului de elasticitate pe direcţie longitudinală fibrelor şi modulul de elasticitate
transversal pentru diferite specii de lemn şi pentru umiditatea de echilibru a lemnului având valoarea de 12% sunt
date în tabelul 2.2.
Tabelul 2.2.
Modulul de elasticitate paralel cu

Modulul de elasticitate
direcţia fibrelor E” la limita de
transversal G(N/mm2)
proporţionalitate (N/mm2)
Specia materialului lemnos
E’’0,05 E’’ G0,05 G
Molid, brad, larice, pin 9.000 11.000
Plop 8.000 10.000 4.000 5.000
Stejar, gorun, cer, salcâm 9.500 11.500
Fag, mesteacăn 12.000 14.300 8.000 10.000
2.4. Rezistenţele de calcul ale lemnului natural
Rezistenţele de calcul ale diferitelor specii de material lemnos, la diverse solicitări, în funcţie de condiţiile de
exploatare a elementelor de construcţie care se proiectează, se stabilesc cu relaţia :
(2.1)
în care:
- mui sunt coeficienţii condiţiilor de lucru care introduc în calcul umiditatea de echilibru a materialului lemnos,
definiţi pe baza condiţiilor de microclimat în care sunt exploatate elementele de construcţie care se proiectează şi
a căror valori sunt date în tabelul 2.3;
- mdi coeficienţii condiţiilor de lucru, stabiliţi în funcţie de durata de acţiune a încărcărilor, cu valorile specificate în
tabelul 2.4;
- Ri rezistenţele caracteristice ale diferitelor specii de lemn, la diverse solicitări, care au fost specificate în tabelul
2.1;
- i coeficienţii parţiali de siguranţă, definiţi în funcţie de tipul solicitărilor, cu valorile din tabelul 2.5.
Tabelul 2.1.
REZISTENŢELE CARACTERISTICE ALE LEMNULUI NATURAL (N/mm2)
Nr. Natura Simbol Molid, brad, Stejar, gorun, cer, Fag, mesteacăn,
Plop
crt. solicitării larice, pin salcâm frasin, carpen
Clase de calitate
I II III I II III I II III I II III
1. Încovoiere RÎ 24,0 16,8 9,6 20,0 14,0 8,0 40,0 28,0 16,0 45,0 31,5 18,0
statică
2. Întindere în Rt 14,4 8,6 4,3 21,0 12,6 6,3 22, 13,5 6,8 27,9 16,7 8,4
lungul fibrelor
3. Compresiune 15,0 12,0 4,5 13,8 11,0 4,1 19,8 15,8 5,9 24,0 19,2 7,2
în lungul
fibrelor
4. Compresiune 3,3 3,0 --- 3,2 2,9 --- 10,4 9,4 --- 11,2 10,0 ---
în plan
normal pe
direcţia
fibrelor
5. Forfecare în 3,0 2,7 --- 2,7 2,5 --- 6,4 5,7 --- 5,0 4,5 ---
lungul fibrelor
6. Forfecare în 12,0 10,8 --- 10,4 9,4 --- 24,0 21,6 --- 16,0 14,4 ---
plan normal
pe direcţia
fibrelor
Tabelul 2.3.
Valorile coeficientului
mu1 pentru clasa de
Nr. exploatare
Solicitarea Simbol Esenţa
crt.
1 2 3
1. Încovoiere statistică Răşinoase

0,75
Foioase
2. Întindere în lungul fibrelor Răşinoase 1 1

0,90
Foioase
0,75
3. Compresiune în lungul fibrelor Răşinoase
Foioase 0,70
4. Compr.în plan normal pe direcţia Răşinoase

fibrelor
0,70
Foioase
5. Forfecare în lungul fibrelor Răşinoase

0,80
Foioase
6. Forfecare în plan normal pe direcţia Răşinoase

fibrelor
0,80
Foioase
7. Modul de elasticitate la încovoiere Răşinoase

statică
0,80
Foioase
Tabelul 2.4.
Valorile coeficienţilor mdi pentru

esenţa:
Clasa de durată a
Solicitarea Simbol
încărcărilor
Răşinoase Foioase tari
foioase moi
Încovoiere statică Permanente mdi 0,55 0,60

Forfecare
Lungă durată 0,65 0,70
Scurtă durată 1,00
Permanente mdc 0,80 0,85
Compresiune Lungă durată 0,5 0,90
Tensiune Permanente mdt 0,90 0,95

Modulul de Toate clasele mdE 1,00

elasticitate
Tabelul 2.5.
Nr.
crt.
Solicitare Simbol Valorile coeficienţilor i
1. Încovoiere i 1,10
Tensiune
2.
- în secţiuni fără slăbiri 1,20
t
- în secţiuni cu slăbiri 1,40
3. Compresiune în lungul fibrelor şi perpendicular pe c 1,25

direcţia fibrelor
Forfecare în lungul fibrelor:

4. f||
- unilaterale 1,25
- bilaterale 1,10
5. Forfecare în plan normal pe direcţia fibrelor f 1,10
2.5. Prevederi generale de calcul
2.5.1. Deformaţii admisibile
Deformaţiile maxime finale ale elementelor încovoiate, stabilite pe baza relaţiei (2.2) nu vor depăşi valorile
săgeţilor admisibile date în tabelul 2.6.
Tabelul 2.6.
Valorile deformaţiilor adm.(fs), în funcţie

de deschidere (L) pentru elemente de
Nr. construcţie cu caracter:
Elementul de construcţie
crt.
Definitiv Provizoriu
Grinzile planşelor dintre etaje:
1. L/250 L/200
- cu finisaj din lemn;
- cu finisaj di tencuială L/300 L/250
Elemente de şarpantă:
2. L/150
- astereală şi şipci;
- pene şi căpriori ; L/200 L/150
- pane la dolii L/400 L/300
Rigle şi stâlpi la pereţi:

3. L/250 L/200
- cu finisaj din lemn;
- cu finisaj din tencuială L/300 L/250
4. Sprosurile ferestrelor L/200
Ferme lemn, gr.cu inima plină:

5. L/400 L/350
- cu îmbinări cu tije ;
- cu alte tipuri de îmbinări L/500 L/400
6. Grinzi realizate prin încleiere L/500
Deformaţiile maxime finale din încovoiere se stabilesc cu relaţia:
fmax.finala = f1 + f2 + fÎ + fc (2.2)
în care:
f1 reprezintă săgeata datorată încărcărilor permanente;
f2 reprezintă săgeata datorată încărcărilor temporare;
fÎ reprezintă săgeata datorată deformaţiilor îmbinărilor;
fc reprezintă contrasăgeata iniţială a grinzii neîncărcate.
Deformaţiile f1 şi f2 se stabilesc ca valori finale, ţinând cont de fenomenul de fluaj şi de umiditatea de echilibru a
materialului lemnos, cu relaţiile:
(2.3)
în care:
f1inst. şi f2inst.se stabilesc pe baza încărcărilor normate, neafectate de coeficienţii de încărcare, pentru secţiunea
brută a elementului, luând în considerare modulul de elasticitate mediu E”;
kdef este coeficientul care ţine cont de durata de acţiune a încărcărilor şi de clasa de exploatare a construcţiei şi
are valorile specificate în tabelul 2.7.
Tabelul 2.7.
Nr. Clasa de durată a Clasa de exploatare a construcţiilor

crt. încărcărilor
1 şi 2 3
1. Permanente 0,80 2,00
2. Lungă durată 0,45 1,25
3. Scurtă durată 0,00 0,00
Deformaţia din curgerea lentă a îmbinărilor, f1, are valorile di tabelul 2.8, în funcţie de tipul îmbinărilor şi de
diametrul tijelor.
Tabelul 2.8.
Nr. Deformaţia maximă în

Tipul îmbinării
crt. îmbinare (mm)
1. Îmbinări prin chertare 1,5
Îmbinări cu tije cilindrice:

2.
- cuie; 0,5  (L/Lc)  2,0 mm
- buloane; 0,1  + 1 mm  2,0 mm
- şuruburi. 0,1   2,0 mm
3. Îmbinări cu pene 3,0
Observaţie:  - reprezintă diametrul tijei; L – efortul efectiv în tijă; Lc – capacitatea portantă minimă a tijei.
2.5.2. Lungimi de flambaj şi coeficienţi de zvelteţe limită
Lungimile de flambaj, lf ale barelor cu secţiune simplă, solicitate a compresiune se iau din tabelul 2.9, în funcţie
de modul de rezemare la capete.
Lungimile de flambaj, lf, ale barelor grinzilor cu zăbrele se iau conform tabelului 2.10.
Coeficienţii de zvelteţe, Zf, ai elementelor comprimate, definiţi ca raportul dintre lungimea de flambaj şi de
dimensiunea corespunzătoare a secţiunii elementului pe direcţia de calcul la flambaj, nu vor depăşi valorile
maxime admisibile, Za, prevăzute în tabelul 2.11.
Tabelul 2.11.
Coeficienţi de zvelteţe maximi

admişi, Za, pentru:
Nr.
Denumirea elementelor
crt.
Construcţii Construcţii
definitive provizorii
La grinzi cu zăbrele şi arce:

1.
- tălpi, diagonale şi montanţi de 150 175
reazem
- celelalte elemente 175 200
2. Stâlpi principali 120 150
3. Stâlpi secundari (la pereţi, 150 175

luminatoare etc.) şi zăbrele stâlpilor
cu secţiune compusă
4. Contravântuiri 200
2.6. Calculul barelor din lemn cu secţiune simplă
2.6.1. Relaţii generale de calcul
Capacitatea portantă a barelor simple din lemn, la diferite solicitări, se stabileşte cu relaţia generală de calcul:
Fi = Ric · Si · mTi · mL(2.4)
în care:
Fi - este capacitatea portantă a barei din lemn masiv la solicitarea i (tensiune, compresiune, încovoiere, forfecare
etc.), în N sau N/mm2;
Ric - rezistenţa de calcul la solicitări i, stabilită în funcţie de specia de material lemnos, clasa de calitate a lemnului
şi condiţiile de exploatare a elementelor de construcţie, conform relaţiei (V.1), în N/mm 2;
Si - caracteristica secţională (arie, modul de rezistenţă) în mm 2 sau mm3;
mTi - coeficientul de tratare, care introduce în calcul modificarea rezistenţelor materialului lemnos, la solicitarea i,
în funcţie de metodele de prezervare, dimensiunile pieselor şi clasa de exploatare a construcţiei, cu valorile din
tabelul 2.12;
mL - coeficientul de stabilitate laterală, care introduce în calcul riscul că elementul să intre în colaps prin pierderea
stabilităţii laterale (flambaj lateral), cu valoarea 1,00 pentru rapoartele optime dintre dimensiunile elementelor în
secţiune transversală (înălţime h, lăţime b) date în tabelul 2.13.
Tabelul 2.12.
Clasa de exploatare a
construcţiei
Nr.
Procedeul de tratare
crt.
1 şi 2 3
1. Lemn netratat 1,00
Lemn tratat pe suprafaţă 1,00
Lemn tratat în masă, având

maximum 100 mm grosime pentru:
2.
- modulul de elasticitate
0,90 0,95
- alte caracteristici 0,70 0,85
3. Lemn ignifugat 0,90 0,90
Tabelul 2.13.
Raport Valoarea
Nr.
Condiţii de asigurare la flambaj lateral maxim coeficientului
crt.
h/b mL
Când nu există reazeme intermediare

1. 4/1
pe latura comprimat
Când se asigură rigidizarea laturii

2. 5/1
comprimate cu pane sau tiranţi
Când se asigură rigidizarea laturii 1,00

3. comprimate prin platelajul elementului 6/1
de planşeu
Când se asigură rigidizarea

elementului în planul flambajului, atât
4. 9/1
în zona comprimată, cât şi în zona
tensionată
2.6.2. Bare solicitate la întindere axială paralel cu fibrele
Capacitatea portantă a elementelor din lemn masiv solicitate la întindere axială paralel cu fibrele T r, în N, se
stabileşte cu relaţia:
(2.5)
în care:
este rezistenţa de calcul la tensiune paralel cu fibrele, care se stabileşte conform relaţiei (2.1);
Anet = Abrut - Aslabiri;
Aslabiri - suma ariilor tuturor slăbirilor cumulate pe 200 mm, în mm 2;
mTt - coeficientul de tratare a lemnului (vezi tab. V.12).
2.6.3. Bare solicitate la compresiune axială paralel cu fibrele
Capacitatea portantă a elementelor din lemn masiv, cu secţiune simplă, solicitate la compresiune axială paralel
cu fibrele, Cr, în N, se stabileşte cu relaţia:
(2.6)
în care:
este rezistenţa de calcul la compresiune axială paralel cu fibrele, care se stabileşte cu relaţia (2.1);
Acalcul - aria secţiunii de calcul a barei slăbite, în mm 2, calculată astfel:
- pentru secţiuni fără slăbiri sau cu slăbiri care nu depăşesc 25% din secţiunea brută şi nu sunt pe feţele paralele
cu direcţia de calcul la flambaj Acalcul = Abrut;
- pentru secţiuni cu slăbiri, care depăşesc 25% din secţiunea brută şi nu sunt pe feţele paralele cu direcţia de
flambaj
Acalcul = 4Anet / 3 ≤ Abrut;
- pentru secţiuni cu slăbiri simetrice, care sunt pe feţele paralele cu direcţia de flambaj A calcul = Anet;
- pentru slăbiri nesimetrice, care sunt pe feţele paralele cu direcţia de flambaj, barele se calculează la
compresiune excentrică;
mTc - coeficientul de tratare (vezi tab. 2.12);
c - coeficientul de flambaj, subunitar, calculat cu relaţia:
(2.7)
în care:
Zf coeficientul de zvelteţe al barei, stabilit ca raportul dintre lungimea de flambaj l f şi dimensiunea

corespunzătoare a secţiunii transversale pe direcţia de calcul la flambaj (t f = lf / b) cu valorile maxime din tabelul
2.11;
- modulul de elasticitate caracteristic, cu valorile din tabelul 2.12;
mTE - coeficientul de influenţă a tratamentelor asupra modului de elasticitate la încovoiere statică (vezi tab. 2.12).
2.6.4. Bare solicitate la compresiune perpendicular pe fibre
Capacitatea portantă a elementelor din lemn masiv, cu secţiunea simplă, solicitate la compresiune perpendicular
pe direcţia fibrelor, Qr, în N, se stabileşte cu relaţia:
(2.8)
în care:
este rezistenţa de calcul a lemnului masiv la compresiune perpendicular pe direcţia fibrelor, stabilită cu
relaţia (2.1);
Ac - aria de contact dintre cele două elemente;
mTc - coeficientul de tratare (vezi tab. 2.12);
mr - coeficientul de reazem - mr =1,00 pentru elemente la care aria de contact este egală cu aria elementului
comprimat şi la îmbinări cu crestări laterale;
mr =1,60 în îmbinări cu pene perimetrice care a fibrele dispuse normal pe fibrele elementelor îmbinate şi la
suprafeţe de reazem ale construcţiilor din lemn;
mr = 2,00 la striviri sub şaibă.
2.6.5. Bare solicitate la strivire oblică
Capacitatea portantă la strivire, Nr, în N, când forţa de compresiune face un unghi  cu direcţia fibrelor, se
determină cu relaţia
(2.9)
în care:
este rezistenţa la strivire sub unghiul , care se stabileşte cu relaţia:
(2.10)
şi sunt rezistenţele la compresiune paralel cu direcţia fibrelor, respectiv perpendicular pe direcţia fibrelor,
stabilite cu relaţia (2.1);
Ac - aria de contact între piese;
mTC - coeficientul de tratare (vezi tab. 2.12);
mr - coeficientul de reazem (vezi paragraful 2.6.4);
 - unghiul dintre direcţia forţei de compresiune (strivire) şi direcţia fibrelor
2.6.6. Bare solicitate la forfecare
Capacitatea portantă la forfecare perpendicular pe direcţia fibrelor, a elementelor din lemn masiv, cu secţiunea
simplă, Vr, în N, se stabileşte cu relaţia:
(2.11)
în care:
este rezistenţa la forfecare perpendicular pe direcţia fibrelor, stabilită cu relaţia (2.1);

Af - aria de forfecare;
mTf - coeficientul de tratare (vezi tab. 2.12).
Capacitatea portantă a pieselor din lemn masiv cu secţiune simplă, la forfecare în lungul fibrelor, F r, în N, se
(2.12)
în care:
este rezistenţa de calcul la forfecare paralelă cu direcţia fibrelor, stabilită cu relaţia (2.1);
Af - caracteristica secţională a elementului (aria de forfecare), în mm 2;
mTf - coeficientul de tratare (vezi tab. 2.12).
2.6.7. Bare solicitate la încovoiere
Capacitatea portantă a elementelor din lemn masiv cu secţiune simplă, solicitată la încovoiere, M r, în N, se
(2.13)
în care:
reprezintă rezistenţa de calcul masiv la încovoierea statică, stabilită cu relaţia (2.1);
Wcalcul - modulul de rezistenţă pentru secţiunea cea mai solicitată a elementului (W brut dacă elementul nu prezintă
slăbiri în secţiunea de calcul, respectiv Wnet dacă elementul are slăbiri în zona de calcul;
mTÎ - coeficientul de tratare;
mL - coeficientul pentru stabilitate laterală, cu valoarea 1,00 pentru rapoartele h/b maxime specificate în tabelul
2.13.
La elementele încovoiate se verifică în mod obligatoriu şi condiţia de rigiditate (deformaţie) cu relaţia:
fmax.finala ≤ fadm. (2.14)
fmax.finala este deformaţia maximă finală din încovoiere, stabilită cu relaţia (2.2);
fadm. - săgeata admisibilă, cu valorile din tabelul 2.6.
2.6.8. Bare solicitate la încovoiere oblică
Barele simple din lemn masiv solicitate la încovoiere oblică se verifică cu relaţia:
(2.15)
în care:
şi reprezintă componentele momentului încovoietor efectiv, corespunzătoare axelor principale de inerţie

x-x, respectiv y-y;
şi este capacitatea portantă a barei la încovoierea statică, pe direcţia axelor principale de inerţie x-x,
respectiv y-y, stabilite cu relaţia (2.13).
Deformaţia maximă finală la elementele solicitate la încovoiere oblică se calculează prin însumarea vectorială a
deformaţiilor maxime de pe cele două direcţii principale, cu relaţia:
(2.16)
în care:
şi se stabilesc cu relaţia (2.2);
fadm. - săgeata maximă admisibilă, cu valorile din tabelul 2.6.
2.6.9. Bare solicitate la întindere şi încovoiere (întindere excentrică)
Barele simple din lemn masiv solicitate la întindere excentrică se verifică cu relaţia:
(2.17)
în care:
Tef este încărcarea axială de calcul în bară, în N;
Tr capacitatea portantă a barei la tensiune, stabilită cu relaţia (2.5);
Mef - momentul încovoietor de calcul, stabilit în raport cu axa principală de inerţie, perpendiculară pe direcţia de
acţiune a forţei, în Nmm;
Mr - capacitatea portantă a barei la încovoiere în raport cu aceeaşi axă, stabilită cu relaţia (2.13), în Nmm.
Tabel 2.9.
Lungimi de flambaj la bare comprimate axial
Lungimi
Nr.crt. Tipul de rezemare Simbol rezemare de
flambaj
Translaţie şi rotire împiedicate la lp = 0,65

1.
ambele extremităţi l
Translaţie împiedicată la ambele
lp = 0,80
2. extremităţi, rotire împiedicată la o
l
extremitate
Translaţie împiedicată şi rotire la

3. lp = l
ambele extremităţi
Translaţie şi rotire împiedicată la o

lp = 1,20
4. extremitate, translaţie liberă şi rotire
l
împiedicată la cealaltă extremitate

lp = 1,50
l
parţială la cealaltă extremitate
Translaţie împiedicată şi rotire la o

lp = 2,00
l
parţială la cealaltă extremitate

lp = 2,00
7. extremitate, translaţie liberă şi rotire la
l
cealaltă extremitate
Tabel 2.10.
Lungimi de flambaj la barele grinzilor cu zăbrele
Grinzi cu zăbrele simple
Lungimi de flambaj (lF) a elementelor

Direcţia de
Schema grinzii
flambaj
Diagonale şi
Talpă
montanţi
în planul grinzii l l
transversal
planului grinzii
l1 l
în care:
l - lungimea elementului între nodurile teoretice de la capete
l1 - distanţa între nodurile fixate împotriva deplasării elementului, transversal planului
grinzii cu zăbrele
Grinzi cu zăbrele încrucişate prinse între ele în punctul de intersecţie
Lungimea de
Direcţia de
Schema grinzii Relaţii între N1 şi N2 flambaj (lF) a
flambaj
diagonalelor
în planul grinzii - l1
în planul normal N2 < 0 l

pe planul grinzii
în cazul când:
N2 = 0 0,8 l
l1
0,8 l
în care:
N1 - efortul la compresiune în bani ce se calculează la flambaj
N2 - efortul în contradiagonală, valorile pozitive reprezintă întinderi, cele negative
compresiuni
|N1| şi |N2| valorile absolute ale eforturilor N1 şi N2
2.6.10. Bare solicitate la compresiune şi încovoiere (compresiune excentrică)
Barele simple din lemn masiv, solicitate la compresiune excentrică se verifică în raport cu axa perpendiculară pe
direcţia forţelor care produc încovoierea, cu relaţia:
(2.18)
în care:
Cef este încărcarea axială de calcul în bară, în N;
Cr - capacitatea portantă a barei la compresiune, stabilită cu relaţia (2.6);
Mr - capacitatea portantă a barei la încovoiere stabilită cu relaţia (2.13) în raport cu axa principală de inerţie,
perpendiculară pe direcţia de acţiune a forţei, în Nmm;
- momentul încovoietor maxim final, în Nmm, stabilit în raport cu aceeaşi axă, cu relaţia:
(2.19)
în care:
Mef - momentul încovoietor maxim de calcul, în Nmm;
CE - încărcarea critică de compresiune, pe direcţia de aplicare a momentului, în N, stabilită cu relaţia:
(2.20)
în care:
- modulul de elasticitate caracteristic, cu valorile din tabelul 2.2;
muE - coeficientul condiţiilor de lucru, cu valorile date în tabelul 2.3;
mTE - coeficientul de tratare a lemnului, cu valorile din tabelul 2.12;
l - momentul de inerţie în raport cu axa perpendiculară pe direcţia de aplicare a forţelor care produc încovoiere, în
mm4;
lf - lungimea de flambaj a barei, stabilită conform indicaţiilor din paragraful 2.5.2., în mm.
2.7. Calculul barelor din lemn cu secţiune compusă
2.7.1. Bare compuse solicitate la întindere axială
Capacitatea portantă pentru fiecare element component, I, la întindere axială se stabileşte cu relaţia:
(2.21)
în care:
Tr,i este capacitatea portantă a elementului i, în N;
- rezistenţa de calcul a lemnului masiv la întindere axială stabilită conform relaţiei (2.1), în Nmm 2;
Anet,i - aria netă a secţiunii de calcul pentru bara i, în mm 2;

mTt - coeficientul de tratare, cu valoarea din tabelul 2.12;
mR - coeficientul de repartiţie a încărcărilor, cu valoarea 0,90.
Capacitatea portantă a barei compuse solicitată la întindere axială se stabileşte prin însumarea capacităţilor
portante ale elementelor componente stabilite cu relaţia (2.21):
(2.22)
Pentru verificarea fiecărui element al barelor compuse tensionate, forţa efectivă T ef,i se stabileşte prin repartizarea
forţei totale Tef proporţional cu secţiunea brută a barelor:
(2.23)
2.7.2. Bare compuse solicitate la compresiune axială
2.7.2.1. Bare pachet
Capacitatea portantă a barelor pachet, în raport cu axa x-x, normală pe rosturi C rx, în N, se stabileşte cu relaţia:
(2.24)
în care:
este rezistenţa de calcul a lemnului masiv la compresiune axială, paralel cu fibrele, stabilită cu relaţia (2.1), în
N/mm2;
Acalcul - aria secţiunii de calcul a tuturor elementelor componente ale barei, în mm 2;
cx - coeficientul de flambaj, calculat cu relaţia (2.7) în raport cu axa x-x;
mTc - coeficientul de tratare
Capacitatea portantă a barelor pachet în raport cu axa y-y paralelă cu rosturile C ry, în N, se stabileşte cu relaţia:
(2.25)
în care:
, Acalcul şi mTc au aceleaşi semnificaţii ca în relaţia (2.24);
cy - coeficientul de flambaj, calculat cu relaţia (2.7), în raport cu axa y-y în funcţie de coeficientul de zvelteţe al
barei transformat , care se stabileşte cu relaţia:
(2.26)
în care:
 este coeficientul de majorare a zvelteţii barei compuse, care se stabileşte cu relaţia:
(2.27)
în care:
k - este coeficient, de calcul, cu valorile din tabelul 2.14;
b - dimensiunea secţiunii transversale a barei, paralelă cu rosturile, în mm;
h - dimensiunea secţiunii în sens perpendicular pe rosturi, în mm;
r - numărul de rosturi de-a lungul cărora elementele de îmbinare deformându-se pot permite lunecarea reciprocă
a elementelor componente ale barei;
lf - lungimea de flambaj a barei, în mm;
ne - numărul efectiv de secţiuni de forfecare, distribuite pe1,0 m lungime a barei, în fiecare rost.
Tabelul 2.14.
Valorile coeficientului K, pentru

Nr.
Felul legăturilor
crt.
Compresiune şi
Compresiune
încovoiere
1. Cuie
2. Dornuri, şuruburi şi buloane din oţel
3. Dornuri din stejar
d – reprezintă diametrul tijei în mm
2.7.2.2. Bare cu fururi lungi şi bare cu eclise continue
Capacitatea portantă a barelor cu fururi lungi şi a barelor cu eclise continue în raport cu axa x-x normală pe
rosturi se stabileşte cu relaţia (2.24) în care A calcul = Ap (aria elementelor principale) şi cx se determină cu relaţia
(2.7) în care:
(2.28)
hp fiind grosimea elementului principal iar hs grosimea elementului secundar.
Capacitatea portantă a barelor cu fururi lungi şi a barelor cu eclise continue în raport cu axa y-y paralelă cu
rosturile, se stabileşte conform paragrafului 2.7.2.1., cu precizarea că A calcul = Ap (aria elementelor principale).
2.7.2.3. Bare cu fururi scurte
Capacitatea portantă a barelor cu fururi scurte în raport cu axa x-x normală pe rosturi se stabileşte cu relaţia
(2.24) în care Acalcul = Ap (aria elementelor principale) şi cx se determină cu relaţia (2.7) în care:
(2.29)
hp fiind grosimea elementului principal
Capacitatea portantă a barelor cu fururi scurte în raport cu axa y-y paralelă cu rosturile se stabileşte conform
paragrafului 2.7.2.1, cu precizările că Acalcul = Ap (aria elementelor principale) şi cy se determină în funcţie de
coeficientul de zvelteţe echivalent , care se calculează cu relaţia:
(2.30)
în care:
 este coeficientul de majorare a zvelteţei barei compuse, care se stabileşte cu relaţia I((.27);
Zfy - coeficientul de zvelteţe al barei în raport cu axa y-y;
n - numărul de elemente principale componente;
Z1 - coeficientul de zvelteţe al unui element izolat, dat de relaţia:
(2.31)
în care:
l1 este distanţa între două fururi scurte;
hp - grosimea unui element principal.
2.7.3. Bare compuse solicitate la încovoiere
Capacitatea portantă a grinzilor compuse solicitate la încovoiere, ţinând seama de deformabilitatea îmbinărilor,
Mr, în N/mm, se stabileşte cu relaţia:
(2.32)
în care:
este rezistenţa de calcul a lemnului masiv la încovoiere statică, stabilită cu relaţia (2.1);
- modulul de rezistenţă corectat, pentru secţiunea cea mai solicitată a grinzii, în mm 3, stabilit cu relaţia:
(2.33)
în care:
kw este coeficientul de reducere, care ţine seama de deformabilitatea îmbinărilor şi are valorile 0,8 respectiv 0,7
pentru grinzi din două, respectiv trei elemente dispuse fără interspaţii între ele şi 0,8 respectiv 0,6 pentru grinzi
din două, respectiv trei elemente dispuse cu interspaţiu între ele;
Wnet - modulul de rezistenţă al secţiunii nete a barei, considerată ca o grindă unitară, îmbinările fiind considerate
indeformabile;
mTÎ - coeficientul de tratare a lemnului, cu valoarea din tabelul 2.12;
mL - coeficientul pentru stabilitate laterală, cu valoarea 1,00 pentru rapoartele h/b maxime specificate în tabelul
2.13.
Verificarea rigidităţii (săgeţii) la grinzile compuse se fac cu relaţia (2.14), cu observaţia că la determinarea
deformaţiei maxime finale se ia în calcul momentul de inerţie corectat, stabilit cu relaţia:
lc = ki · lbrut (2.34)
în care:
ki este coeficientul de reducere a momentului de inerţie, care ia în consideraţie deformaţia îmbinărilor, având
valoarea 0,7;
lbrut - momentul de inerţie al secţiunii brute, în raport cu axa neutră, considerând întreaga secţiune a barei, în
mm4.
2.8. Calculul îmbinărilor elementelor de construcţie din lemn
2.8.1. Îmbinări prin chertare la piese amplasate perpendicular
Capacitatea portantă a îmbinărilor la piese amplasate perpendicular se stabileşte cu relaţia:
(2.35)
în care:
este rezistenţa de calcul la compresiune (strivire) perpendicular pe fibre, stabilită cu relaţia 2.1;
Ac - aria de contact între cele două elemente, în mm 2;
mTc - coeficientul de tratare a lemnului;
mr - coeficient de reazem, cu valoarea 1,60.
2.8.2. Îmbinări prin chertare la piese amplasate sub unghiul 
Capacitatea portantă la strivire se calculează cu relaţia:
(2.36)
în care:
As, mTc şi mr au aceleaşi semnificaţii ca în relaţia (2.35);
- rezistenţa de calcul la strivire sub unghiul .
Capacitatea portantă a pragurilor la forfecare se stabileşte cu relaţia:
în care:
este rezistenţa de calcul la forfecare paralelă cu fibrele, stabilită cu relaţia (2.1);
Af - aria pragului e forfecare, în mm2;
mTf - coeficientul de tratare a lemnului;
mf - coeficientul de forfecare.
2.8.3. Îmbinări cu tije
Capacitatea portantă a unei îmbinări cu tije Lcapl, în N, se stabileşte cu relaţia;
(2.37)
în care:
 este coeficientul parţial de siguranţă, cu valorile din tabelul 2.15;
Lmint - capacitatea portantă minimă a unei tije, într-o secţiune de forfecare, în N, stabilită cu relaţiile date în tabelul
2.16.;
nt - numărul de tije din îmbinare;
nF - numărul secţiunilor de forfecare în care lucrează tijele;
mTc - coeficientul de tratare a lemnului;
mu - coeficientul condiţiilor de lucru, definit în funcţie de condiţiile de microclimat în care funcţionează îmbinarea
cu tije, cu valoarea 1,00 pentru clasa 1 de exploatare a construcţiei, 0,85 pentru clasa 2 de exploatare a
construcţiei şi cu valoarea 0,75pentru clasa 3 de exploatare a construcţiei;
mR - coeficient care introduce în calcul repartiţia neuniformă a încărcărilor la tije, cu valoarea 0,90 pentru îmbinări
cu cuie, îmbinări cu şuruburi pentru lemn şi pentru îmbinări cu dornuri şi buloane dispuse pe două rânduri, cu
minimum două buloane pe un rând şi cu valoarea 0,80 pentru îmbinări cu dornuri şi buloane dispuse pe patru
rânduri, cu minimum trei buloane pe un rând.
Tabelul 2.15.
Valorile coeficientului  pentru

Clasa de durată a
încărcărilor
Cuie şi şuruburi
Buloane şi dornuri
pentru lemn
Permanente 0,70 0,60
Scurtă durată 1,00 0,85
Tabelul 2.16.
Capacitatea portantă a tijelor, în N,

pentru:
Tipul îmbinării Condiţia de calcul

Buloane,
Dornuri de
Cuie şuruburi şi
stejar
dornuri de oţel
Îmbinări simetrice Strivirea elementelor 4cd 4cd 2cd
centrale Lcap c
Strivirea elementelor 5ad 5ad 3ad

marginale Lcap m
Îmbinări nesimetrice Strivirea elementelor 3cd 3cd 2cd

centrale Lcap c
Strivirea elementelor 5ad 5ad 3ad

marginale Lcap m
Îmbinări simetrice şi Încovoierea tijei Lcap inc 3 d2 2 d2 0,5 d2

nesimetrice
Notaţii:
c – grosimea celei mai subţiri piese centrale, în mm;
a – grosimea celei mai subţiri piese marginale, în mm;
d – diametrul tijei cilindrice, în mm.
[top]
3. STRUCTURI DE REZISTENŢĂ TIP ŞARPANTE PE SCAUNE
3.1. Generalităţi
Acest capitol tratează rezolvarea constructivă şi calculul acoperişurilor cu pantă mare, cu structura de rezistenţă
de tip şarpantă pe scaune (dulgherească).
Implicaţiile ce le aduc rezolvarea problemelor legate de:
- forma în plan a acoperişului;
- pantele acoperişului funcţie de tipul învelitorii
în modul de rezolvare structurală a şarpantei sunt prezentate în cap. VI.1.
În capitolul de faţă se vor trata următoarele aspecte:
- alcătuirea şarpantei;
- proiectarea şarpantei;
- calculul şarpantei;
- detaliile şarpantei.
3.2. Alcătuirea şarpantei; definire elemente structurale
Structura şarpantei este alcătuită din popi verticali sau înclinaţi, legaţi între ei în sens transversal cu cleşti care,
împreună cu căpriorii aşezaţi în dreptul popilor realizează un contur indeformabil în sens transversal –
longitudinal, pe popi reazemă pane ce susţin căpriorii, legate de popi prin contrafişe care asigură stabilitatea
longitudinală, a şarpantei.
În funcţie de modul de dispunere a zidurilor portante ale clădirii, deci de posibilităţile de rezemare ale popilor care
transmit încărcările şarpantei la aceste ziduri se disting:
- clădiri cu ziduri portante transversale, dispuse regulat, la care şarpanta se realizează cu popi verticali, aşezaţi în
secţiune transversală la distanţe optime din punct de vedere al deschiderii căpriorilor şi amplasaţi longitudinal
clădirii în dreptul zidurilor transversale;
- clădiri cu ziduri portante longitudinale, la care şarpanta se realizează cu popi verticali sau/şi înclinaţi care
reazemă pe zidurile longitudinale.
În ambele cazuri, elementele de rezistenţă ale şarpantei sunt următoarele:
a) căpriori:
- dispuşi după linia de cea mai mare pantă;
- susţin elementele secundare ale acoperişului (şipci, astereală);
- reazemă pe pane şi cosoroabe;
- interax recomandat 0,70 – 1,20 m;
- deschidere recomandată 2,00 – 3,50 m.
b) panele:
- dispuse longitudinal clădirii;
- reazemă pe popi;
- interax recomandat 2,00 – 3,50 m (deschideri căpriori);
- deschidere recomandată (distanţa dintre popi) 3,0 – 5,0 m.
Observaţie:
- pantele pot fi orizontale (de coamă sau intermediare) sau înclinate (la coame înclinate sau dolii);
- în cazul în care în dreptul coamei orizontale nu sunt dispuşi popi, se va prevederea o riglă de coamă, agăţată
de căpriori cu rol de rigidizare a acestora.
c) cosoroabe (babe):
- dispuse pe zidurile exterioare ale clădirii;
- se ancorează de centurile zidurilor exterioare.
d) popii:
- aşezaţi vertical sau înclinat;
- reazemă pe zidurile portante.
e) cleştii:
- solidarizează popii şi căpriorii;
- se amplasează sub pane şi se prind de popi şi căpriori prin buloane sau cuie.
f) contrafişele (de contravântuire):
- realizează în mod curent contravântuirea longitudinală a şarpantei;
- se pot prevedea şi în sens transversal când cleştii sunt lungi;
- preiau încărcările care acţionează perpendicular pe planul şarpantei (vântul).
Ansamblul transversal alcătuit din popi şi cleştii şi căpriorii din dreptul popilor poartă denumirea de „scaune”.
3.3. Proiectarea şarpantei
Proiectarea şarpantei va cuprinde, în mod sintetic, următoarele etape:
- trasarea zidurilor portante, a streşinii, coamelor şi doliilor;
- amplasarea popilor;
- dispunerea panelor şi cosoroabelor.
În planşa 3.2 şi planşa 3.3 este prezentată alcătuirea de ansamblu caracteristică pentru o şarpantă cu rezemare
pe ziduri transversale; analog, în planşa 3.4 şi planşa 3.5 este prezentată alcătuirea de ansamblu caracteristică
pentru o şarpantă cu rezemare pe ziduri longitudinale.
3.4. Calculul şarpantei - Generalităţi
Calculul şarpantei se face conform „Specificaţie tehnică pentru proiectarea şi calculul construcţiilor din lemn”.
Metoda de calcul este metoda stărilor limită.
3.4.1. Încărcări
Calculul şarpantei se face luând în consideraţie următoarele încărcări:
- permanente (învelitoare, elementele secundare de susţinere a învelitorii, greutate proprie şarpantă);
- utile (circulaţie pe învelitoare a unui om, în vederea reparaţiilor);
- climatice (vânt, zăpadă) STAS 10101/20-91; STAS 10101/21-92.
Încărcările se iau în calcul conform STAS 10101/1-78, iar grupările de încărcări conform specificaţiei tehnice
menţionate mai sus (pct. 3.2.2 şi 3.2.3).
3.4.2. Rezistenţa de calcul
În cap. III sunt date rezistenţele utilizate la calculul elementelor din lemn, în funcţie de natura solicitării şi specia
de material lemnos folosit.
3.4.3. Calculul elementelor şarpantei
Astereala (strat continuu de scânduri pentru susţinerea învelitorilor din tablă, olane):
- se determină încărcările pentru o scândură de lăţime „b” şi se proiectează după axele x-x şi y-y (vezi fig. 3.1);
- se calculează la încovoiere oblică pe două direcţii (fig. 3.2);
- se verifică la deformaţia maximă.
Şipci (rigle pentru susţinerea învelitorilor din ţigle):
- se consideră simplu rezemate pe căpriori;
- se determină încărcările pentru o şipcă şi se păstrează după axele x-x şi y-y (vezi fig. 3.3);
Căpriori:
- se consideră ca grinzi simplu rezemate pe pane;
- sunt încărcaţi cu reacţiuni din astereală sau şipci – considerate ca sarcini uniform distribuite (se determină
încărcarea preluată de un căprior, de pe suprafaţa lui aferentă) fig. 3.4.
Căpriorii se calculează ca grinda orizontală de deschidere d 2 încărcată cu sarcini verticale uniform distribuite sau
ca grindă înclinată de deschidere I2, încărcată cu sarcini normale pe axa grinzii şi uniform distribuite pe lungimea
înclinată a grinzii
Pane:
- se consideră ca grinzi simplu rezemate sau continue, rezemând pe popi;
- sunt încărcaţi cu reacţiuni din căpriori.
Încărcarea se determină e pe suprafaţa aferentă panei; încărcările permanente, zăpada, utilă sunt verticale, iar
cele din vânt acţionează în plan înclinat.
Scheme le calcul sunt conform fig. 3.5.
Popii preiau reacţiunile panelor:
- sistemul de preluare a reacţiunilor panelor de către popi diferă după cum popii sunt verticali sau înclinaţi (fig.
3.6).
Popii verticali sunt elemente comprimate centric, articulate la ambele capete, astfel a lungimea de flambaj I f = H;
se verifică la compresiune cu flambaj.
Popii înclinaţi (plan 2.1, schema b,c) preiau conf. schemei 3.6 reacţiunile din pane (Np). Popii (comprimaţi şi
coarda întinsă) se consideră articulaţ2.
Talpa preia prin eforturi de strivire eforturile transmise prin popi.
Se va avea în vedere luarea în considerare a ariei nete a popului în cazul în care îmbinarea pop – talpă este
prevăzută cu cep (fig. 3.7).
3.5. Exemplu pentru calculul unei şarpante pe scaune
3.5.1. Date de temă
Şarpanta care se proiectează (planşa 2.4) are deschiderea (lăţimea între axele zidurilor portante exterioare) de
9,00 m şi posibilitatea de rezemare pe zid longitudinal median.
Învelitoarea se realizează din ţigle solzi aşezate pe două rânduri pe suport alcătuit din: şipci orizontale la 25
cm,şipci verticale la 70 cm, astereală şi carton bitumat.
Amplasarea construcţiei: Bârlad intravilan (amplasament II).
- Zona B privind zonarea teritoriului din punct de vedere a acţiunii vântului, având g v = 42 daN/m2,  = 1.6, Ch (2)
= 0,65;
- Zona C privind zonarea teritoriului din punct de vedere a acţiunii zăpezii, având g a = 150 daN/m2, Ce = 0,8;
- Zona B privind zonarea teritoriului din punct de vedere al valorilor coeficienţilor K s (Ks = 0,25; Tc = 1,0 sec).
Elementele şarpantei se impregnează superficial şi se ignifughează
Pentru realizarea elementelor structurale ale şarpantei se folosesc lemn de molid sau de brad, având:
- clasa I de calitate la elementele întinse;

- clasa II de calitate la elementele comprimate şi încovoiate;
- clasa 1 de exploatare din punct de vedere al condiţiilor de umiditate (pct. 1.2.2 din specificaţia tehnică).
3.5.2. Stabilirea încărcărilor
3.5.2.1. Încărcările permanente sunt date de elementele de închidere ale acoperişului şi sunt stabilite în tabelul
3.1 în daN/m2 suprafaţă înclinată.
Tabelul 3.1.
Încărcări permanente
Încărcarea Încărcare de
normată calcul
Nr. Coeficienţii
Element (daN/m2) (daN/m2)
crt. încărcărilor
suprafaţă suprafaţă
înclinată înclinată
1. Învelitoare din ţigle solzi pe două 85,0 1,3 110,5

rânduri
2. Hidroizolaţie 60,0 1,3 78,0
3. Şipci 38  38 -2 rânduri 5,0 1,1 5,5
4. Căpriori 8,0 1,1 9,0
TOTAL 158,0 203,0
3.5.2.2. Încărcările din zăpadă (cf. STAS 10101/21-92)
în care:
Conform tabel 3 din STAS 10101/21-92 pentru varianta 2:
Rezultă sarcina de calcul:

Rezultă sarcina normată:
3.5.2.3. Încărcările din vânt
în care
 = 1,6 (categoria C1)
ch (z) = 0,65 (amplasament II)
gv = 42 daN/m2
pentru H/L = 2,61/10,50 = 0,25 şi  = 300
cn1 = 0,125 cn2 = -0,4
Varianta 1 Varianta 2
Efectul acţiunii interioare:
Rezultă încărcările normate din vânt:
Pentru sarcinile de calcul: F = a =1,4
Rezultă încercările de calcul din vânt:

Varianta 1 Varianta 2
3.5.2.4. Observaţii
Având în vedere ipotezele de calcul care trebuie luate în consideraţie (cf. specificaţie tehnică - pct. 3.2.2.; 3.2.3.)
rezultă următoarele:
ipoteza I (încărcări permanente + încărcare din zăpadă) este ipoteza de dimensionare. În cadrul acestei ipoteze
se ia în consideraţie varianta 2 de încărcare (din tabel 3 – STAS 10101/21-92)
ipotezele II,III, IV sunt nesemnificative
Sucţiunea datorită vântului are efect favorabil asupra elementelor şarpantei.
Presiunea datorită vântului este nesemnificativă faţă de încărcarea cu zăpadă.
3.5.3. Dimensionarea elementelor de şarpantă
3.5.3.1. Calculul şipcilor la încovoiere oblică (vezi fig. 3.3)
c = cm d1 = 90 cm
- încercări permanente
pc = 194 daN/m2 ;  = 300
- încărcări din zăpadă
- încărcări totale de calcul

- calcul eforturi în şipci
Se aleg şipci 38  38
Wx = Wy = 9,14 cm3
- verificarea rezistenţei
în care:
mdi = 0,55 (încărcări permanente)
mdi = 1,00 (încărcări din zăpadă)
mui = 1,0 (clasa 1 exploatare)
Rezultă:
Dimensiunile 38  38 impuse din condiţiile de fixare a învelitorii din ţiglă sunt suficiente pentru condiţia de
rezistenţă
- verificarea săgeţii
cu:
Rezultă:
3.5.3.2. Calculul căpriorilor la încovoiere (vezi fig. 3.4)
d1 = 90 cm; L2 = 2,57 m; d2 = 2,25 m
- încărcări permanente
- încărcări utile
- încărcări totale
ipoteza I
ipoteza II
- calculul eforturilor în căpriori
Dimensionarea se face la momentul încovoietor maxim corespunzător ipotezei nr. I.
Se aleg căpriori 10  12; Wx = 240 cm3
- verificare rezistenţă
- verificare săgeată
3.5.3.3. Calculul panelor la încovoiere
3.5.3.3.1. Pană centrală (de coamă) – vezi fig. 3.4
d2 = 2,25 m; l = 2,70 m; a = 0,75 m
Observaţii : cf. fig. 3.4 se remarcă dispunerea longitudinală, între popi şi pane, de contrafişe care asigură
stabilitatea longitudinală a şarpantei şi reducerea lungimii de calcul a panei.
- încărcări utile
- încărcarea din vânt – nu se ia în consideraţie (3.5.2.4.)
ipoteza I
ipoteza II
- calculul momentelor
Dimensionarea se face la momentul încovoietor maxim (corespunzător ipotezei nr. I).
Se aleg pane 12  17 cm; W = 578 cm3
3.5.3.3.2. Pană curentă
Întrucât popii pe care reazemă panele curente sunt înclinaţi, nu se pun contrafişe.
ipoteza I
- calculul momentelor
Se aleg pane 15  19 cm; W = 902 cm3; I = 8573 cm4
3.5.3.4. Calculul popilor (vezi fig. 3.6)
3.5.3.4.1. Popi centrali verticali (conform fig. 3.4)
Aaf = (2,25 x 2,70) m2
d2* = 2,25 m; t = 2,70 m
Rezultă pop cu secţiunea  12 cm
Compresiune axilă paralelă cu fibrele
cu:
Rezultă:
3.5.3.4.2. Popi înclinaţi (conform plan 3.4)
- încărcare din zăpadă
Încărcarea din pană (de mai sus) se descompune pe direcţia celor doi popi înclinaţi, la care se adaugă
greutatea proprie a popului (vezi schema 2.6, b).
3.5.3.5. Calculul tălpilor
3.5.3.5.1. Talpa popi verticali
Talpa 15  15  50 cm. Conform schiţă 3.7, pentru îmbinarea cu cep (3  3 cm) rezultă:
3.5.3.5.2. Talpă popi înclinaţi
Talpă 15  15  50 cm
Rezultă:
Planşa 3.1 - SCHEME DE ŞARPANTE
Planşa 3.2 - PLAN ŞARPANTĂ CU REZEMARE PE ZIDURI TRANSVSERSALE
Planşa 3.3 - ŞARPANTA PE SCAUNE CU REZEMARE PE ZIDURI TRANSVERSALE
Planşa 3.4 - PLAN ŞARPANTĂ CU REZEMARE PE ZIDURI LONGITUDINALE
Planşa 3.5 - ŞARPANTĂ PE SCAUNE CU REAZEME PE ZIDURI LONGITUDINALE
Planşa 3.6 - DETALIU DE REZEMARE PANĂ DE COAMA PE POP LA ŞARPANTĂ PE ZIDURI

TRANSVERSALE SAU PE ZIDURI LONGITUDINALE CU POP CENTRAL
Planşa 3.7 - DETALII CARACTERISTICE LA ŞARPANTE PE SCAUNE CU REZEMARE PE ZIDURI

TRANSVERSALE

LONGITUDINALE

LONGITUDINALE
[top]
4. STRUCTURI DE REZISTENŢǍ CU FERME DIN LEMN
4.1. Generalităţi
4.1.1. Scheme geometrice şi statice
Fermele din lemn se prevăd static determinate exterior şi interior. Se evită sisteme static nedeterminate (la care
eforturile depind de deformaţii) dat fiind că cedarea mijloacelor de îmbinare ale construcţiilor din lemn, este greu
de apreciat, apărând la sisteme static nedeterminate posibilitatea supraîncărcării necontrolate a unor elemente.
După forma de elevaţie, fermele pot fi triunghiulare (fig. 4.1, a), dreptunghiulare (fig. 4.1, b), poligonale (fig. 4.1, c)
sau cu talpă superioară curbă (fig. 4.1, d).
Înălţimea constructivă h a fermei se stabileşte din condiţia de rigiditate (de limitare a săgeţii fermei) şi de
economicitate (suma consumului de material în tălpi şi zăbrele să fie minimă).
Schema geometrică a zăbrelelor se alege astfel ca înclinarea diagonalelor să fie cuprinsă între 20 0 şi 600.
Mărimea panoului „a”, adică distanţa între două noduri alăturate, măsurate la talpa superioară a fermei se
încadrează în limitele:
a = 1,5 … 2,5 m, la ferme cu îmbinări în tije sau pane inelare;
a = 2,0 … 3,0 m, la ferme cu îmbinări prin chertare;
a = 3,0 … 6,0 m, la ferme inginereşti,
la care prinderea zăbrelelor se realizează cu elemente metalice (zbanţuri, platbande etc.)
Traveea „t”, depinde de capacitatea portantă a fermei şi de modul de rezolvare a închiderii la acoperiş, adică de
natura elementelor secundare ale acoperişului, astfel:
t = 3,00 … 6,00 m pentru acoperişuri cu pane;
t = 2,00 … 3,00 m pentru acoperişuri cu pane – căpriori;
t = 0,90 … 1,20 m pentru acoperişuri cu astereală aşezată direct pe ferme.
Calculul fermelor se face în ipoteza nodurilor articulate, cu toate că tălpile trec continuu prin noduri (lungimea de
flambaj a barelor comprimate se consideră egală cu distanţa dintre noduri). Pentru ferme cu eforturi mari în
zăbrele, nodurile trebuie centrate; se admit noduri descentrate la tipurile de ferme slab solicitate.
4.1.2. Încărcări
Încărcările care se iau în consideraţie la fermele din lemn sunt:
- încărcări permanente, care apar din:
 greutatea acoperişului (învelitoare, izolaţie termică, strat suport pentru izolaţia termică, elementele
secundare de acoperiş), care acţionează la talpa superioară a fermei;
 greutatea tavanului suspendat, care acţionează la talpa inferioară a fermei;
 greutatea proprie a fermei, care se consideră că acţionează la talpa superioară a fermei şi care se
evaluează cu relaţia:
(4.1)
în care:
gpr este greutatea proprie a fermei, stabilită în aceleaşi unităţi de măsură în care se introduc încărcările ce
acţionează pe fermă (daN/m2 sau daN/m) ;
gp + gz - este suma încărcărilor permanente şi temporare ce acţionează pe fermă;
kgp - coeficientul greutăţii proprii a fermei ce variază în funcţie de tipul fermei ;
kgp = 5,0 … 8,0 la ferme cu consum redus de oţel, kgp = 4,0 … 6,5 la ferme cu consum mediu de oţel şi kgp = 3,5
… 5,0 la ferme cu consum mare de oţel.
- încărcarea din zăpadă, care acţionează ca sarcină verticală distribuită pe suprafaţa orizontală de acoperiş şi
care se evaluează conform STAS 10101/21-92;
- încărcarea din vânt, care acţionează ca sarcină perpendiculară pe suprafaţa înclinată a acoperişului şi care se
evaluează conform STAS 10101/20-90;
- încărcarea utilă, care se ia în considerare numai pentru calculul elementelor secundare de acoperiş este o
forţă concentrată de 100 daN, majorată cu coeficientul de încărcare n = 1,2 aplicată în poziţia cea mai
defavorabilă de solicitare.
Grupările de încărcări care se consideră că acţionează asupra structurilor de rezistenţă cu ferme din lemn se
stabilesc conform STAS 10101/0A-77.
Elementele secundare de acoperiş se calculează la încărcările stabilite conform standardelor de acţiuni, grupate
în următoarele ipoteze de calcul:
ipoteza I încărcarea permanentă + încărcarea din zăpadă;
ipoteza a II-a încărcarea permanentă + încărcarea din vânt (cu presiune) + jumătate din acţiunea încărcării cu
zăpadă;
ipoteza a III-a încărcarea permanentă + încărcarea utilă concentrată.
Se subliniază faptul că dimensionarea elementelor componente ale fermelor cu consum redus şi mare de oţel
trebuie să aibă în vedere dimensionarea îmbinărilor şi consecinţelor acestora asupra lor. De asemenea, fermele
se vor alcătui astfel încât dimensionarea sub acţiunea grupărilor de încercări (ip. I, II, III) în exploatare să fie cea
care dictează alcătuirea secţiunilor elementelor componente în comparaţie cu ipoteza dimensionării la solicitările
rezultate din transport şi montaj.
Din gama de tipuri de ferme utilizate pentru rezolvarea structurilor de rezistenţă pentru acoperişurile clădirilor cu
deschideri libere medii şi mari s-au ales fermele triunghiulare cu deschiderile de 9,00 … 21,00 m pentru care în
planşa 4.1, planşa 4.2, planşa 4.3 se dau schemele geometrice, iar în planşa 4.4, planşa 4.5, planşa 4.6, planşa
4.7 sunt calculate eforturile în barele fermelor pentru încărcarea de 1 daN/m. Atât schemele geometrice, cât şi
eforturile în barele fermei pentru încărcări unitare, sunt prezentate pentru diferite înălţimi ale fermelor, care se
încadrează în limitele admise. Eforturile în barele fermelor sunt stabilite pentru încărcări unitare uniform
distribuite pe întreaga deschidere a fermei, cât şi pentru încărcări unitare pe jumătate din deschiderea fermei
(ultimele fiind necesare în cazul încărcării nesimetrice din acţiunea zăpezii).
4.2. Ferma cu consum redus de oţel
Fermele cu consum redus de metal sunt utilizate în întregime din lemn, atât tălpile, cât şi zăbrelele,metalul fiind
utilizat numi la elementele de îmbinare: cuie, buloane, inele. Fermele îmbinate cu cuie sau buloane se
recomandă pentru deschideri mici (1 ≤ 12,00 m). Pentru a utiliza tijele sau inelele ca mijloace de îmbinare, lemnul
se prezintă sub formă de scânduri sau dulapuri, iar pentru a realiza prinderile, tălpile se execută, de obicei,
descentrate, momentele din descentrare fiind reduse.
Exemplu de calcul
Se proiectează ferma de acoperiş a unei construcţii, având următoarele date de temă (fig. 4.2):
1. Deschiderea fermei = 1=10,50 m
Înălţimea fermei h = 2,40 m
Traveea de amplasare a fermelor t=3,00 m
Schema geometrică a fermei este prezentată în planşa 4.1
2. Elementele de construcţie din lemn funcţionează în clasa II de exploatare, caracterizată prin umiditatea
conţinută de materialul lemnos corespunzătoare unei temperaturi  = 200  20 C şi a unei umidităţi relative a
aerului   80%.
3. Construcţia care se proiectează este amplasată în localitatea Câmpina, amplasamentul fiind caracterizat prin:
- zona II climatică, cu temperatura convenţională de calcul în timpul iernii e = -150 C;
- zona B din punctul de vedere al greutăţii de referinţă a stratului de zăpadă - g z = 120 daN/m2 (vezi STAS
10101/21-92);
- condiţii normale de expunere - ce = 0,8 (vezi STAS 10101/21-92);
- zona B din punctul de vedere al acţiunii vântului, cu amplasament intravilan de tip II, având g r = 42 daN/m2, 
=1,6 şi ch (z) = 0,65;
- zona C din punctul de vedere al protecţiei antiseismice (ks = 0,20, Tc = 1,5 sec.).
4. Construcţia se încadrează în clasa III de importanţă conform clasificării din normativul P 100-92, tabelul 5.1.
5. Din punctul de vedere al variaţiei presiunii interioare, conform paragrafului 2.11, STAS 10101/80-90 construcţia
se încadrează în categoria cu permeabilitate normală.
6. Învelitoarea este din azbociment ondulat, izolaţia termică din plăci de vată minerală amplasate pe strat suport
din PFL dur în grosime de 6 mm, prevăzut cu folie de aluminiu caşerată pe faţa interioară, cu rol de barieră
contra vaporilor de apă sau din plăci de polistiren expandat în grosime de 6 mm pe strat suport din PFL dur în
grosime de 6 mm. Rezemarea termoizolaţiei şi a stratului suport pe pane se realizează prin intermediul unor şipci
de lemn 38 38 mm, fixate cu cuie în lungul panelor.
7. Fermele sunt amplasate pe stâlpi din beton armat amplasaţi la travee de 3,00 m sau pe zidărie portantă,
rigidizată cu sâmburi şi centuri din beton armat.
8. Elementele din lemn componente ale acoperişului (structurale şi nestructurale) se impregnează superficial şi
se ignifughează.
9. Pentru realizarea elementelor structurale ale acoperişului se va folosi lemn de molid sau de brad, având clasa
I de calitate la elementele tensionate şi clasa II de calitate la elementele comprimate şi la cele încovoiate.
Încărcările permanente date de elementele de închidere ale acoperişului sunt stabilite în tabelul 4.1, în daN/m 2
suprafaţă înclinată.
Tabelul 4.1.
Încărcare
Încărcare de
normată
Nr. Coeficienţii calcul (daN/m2)
Elementul (daN/m2)
crt. încărcărilor suprafaţă
suprafaţă
înclinată
înclinată
1 Învelitoare din azbociment ondulat cu 20,00 1,3 26,00
ondule mari
2 Termoizolaţie din plăci de vată minerală 10,00 1,3 13,00

0,10  100
3 Strat suport din PFL dur 0,008  800 6,40 1,3 8,32
4 Şipci 2 0,038 0,036 6,00 /1,55 1,20 1,1 1,32
5 Pane 0,15 0,19 6,00/ 1,55 11,03 1,1 12,14
6 Contravântuiri 0,01 6,00 6,00 1,3 7,60
Total (daN/m2) 54,63 --- 68,58
Observaţii:
- se apreciază dimensiunile panei la 15  19 cm;
- contravântuirile, necesare rigidizării fermelor de acoperiş în plan orizontal şi vertical, realizate din lemn, dau un
consum de aproximativ 1 cm grosime / 1 m2 de acoperiş.
Încărcarea permanentă de calcul dată de elementele de închidere la acoperiş, stabilită pe m 2 de suprafaţă

orizontală este:
Greutatea proprie a fermei se stabileşte cu relaţia (4.1):
- încărcarea normată din greutatea proprie a fermei:
- încărcarea de calcul din greutatea proprie a fermei:
Încărcarea permanentă de calcul pe m de fermă are valoarea :
Încărcarea din zăpadă se stabileşte conform STAS 10101/21-92:

cz1 = 1,00 pentru varianta 1 de încărcare cu zăpadă
gz2 = 0,75; cz3 = 1,25 pentru varianta 2 de încărcare cu zăpadă
Încărcarea de calcul din acţiunea zăpezii pe m de fermă are valoarea:
Varianta 1:
Varianta 2:
Încărcarea din vânt se stabileşte conform STAS 10101/20-90:
Pentru H/l = 3,50/10,50 = 0,33 şi  = 24056’ tabel 3 STAS 10101/20-90, rezultă:
cn1 = -0,07; cn2 = -0,40
Din suprapunerea cu efectul acţiunii interioare a vântului (fig. 4.3,b), rezultă schema de încărcare cu vânt din
figura 4.3, c.
Se observă că din sumarea acţiunii vântului pe cei doi versanţi şi acoperişului rezultă un efect de sucţiune,
favorabil, care descarcă elementele de acoperiş, deci vântul nu se ia în consideraţie la calculul fermei.
Ipotezele de calcul pentru proiectarea fermei de acoperiş sunt:
I. gperm. + pz1 (încărcare cu zăpadă uniform distribuită pe cei doi versanţi ai acoperişului);
2. gperm. + pz1 + pz2 (încărcare cu zăpadă variabilă pe cei doi versanţi ai acoperişului);
Cu valorile reale ale încărcărilor permanente şi din zăpadă, folosind valorile eforturilor în barele fermei stabilite
pentru o încărcare unitară (vezi planşa 4.4) s-au determinat în tabelul 4.2 valorile eforturilor reale în barele
fermei, precum şi eforturile maxime care rezultă din cele două ipoteze de încărcare a fermei.
4.2.3. Calculul panelor
Se apreciază că pana are dimensiunile 15  19 cm.

Schema statică de calcul a panelor este grinda simplu rezemată, încărcată cu sarcină uniform distribuită din
greutatea elementelor de acoperiş şi din zăpadă – Ipoteza 1 – sau cu sarcina uniform distribuită din greutatea
elementelor de acoperiş şi cu încărcarea utilă concentrată – Ipoteza 3 – (fig. 4.4).
Pentru calculul panelor, se dă un exemplu de calcul în paragraful 4.3.3.
4.2.4. Dimensionarea barelor fermei
4.2.4.1. Talpa inferioară
- Element compus realizat din două elemente identice, distanţate între ele.
- Solicitată la eforturi din tensiune (fig. 4.5)
Având în vedere că tălpile au aceeaşi secţiune pe toată lungimea lor, verificarea acestora se face în panoul cu
solicitări maxime, cu relaţia:
în care:
Nt = 8362 daN
Se propune secţiunea 2  (4,8  14) cm.
Tabelul 4. 2.
Eforturi reale în barele fermei. Eforturi maxime
IPOTEZE DE
IPUL BAREI BARA EFORTURI UNITARE EFORTURI REALE
CALCUL
I II
1-3 -7.368 -3.158 -10.526 -2821 -5789 -3043 -2173 -5216 -8610 -8037
3-5 -5.263 -3.158 -8.421 -2209 -4632 -2174 -2173 -4347 -6841 -6556
5-7 -3.158 -3.158 -6.316 -1693 -3474 -1304 -2173 -3477 -5167 -5170
TALPĂ
UPERIOARĂ
7-9 -3.158 -3.158 -6.316 -1693 -3474 -1304 -2173 -3477 -5167 -5170
9-11 -3.158 -5.263 -8.421 -2209 -4632 -1304 -3621 -4925 -6841 -7134
11-12 -3.158 -7.368 -10.526 -2821 -5789 -1304 -5069 -6373 -8610 -9194
1-2 +6.701 +2.872 +9.573 +2566 +5265 +2768 +1976 +4744 +7831 +7310
2-4 +6.701 +2.872 +9.573 +2566 +5265 +2768 +1976 +4744 +7831 +7310
4-6 +4.786 +2.872 +7.658 +2052 +4212 +1977 +1976 +3953 +6264 +6005
TALPĂ
NFERIOARĂ
6-8 +2.872 +4.786 +7.658 +2052 +4212 +1186 +3293 +4479 +6264 +6531
8-10 +2.872 +6.701 +9.573 +2566 +5265 +1186 +4610 +5796 +7831 +8362
10-12 +2.872 +6.701 +9.573 +2566 +5265 +1186 +4610 +5796 +7831 +8362
3-4 -2.105 0.000 -2.105 -564 -1158 -869 0.00 -869 -1722 -1433
5-6 -2.594 0.000 -2.594 -695 -1427 -1071 0.00 -1071 -2122 -1766
DIAGONALE
6-9 0.000 -2.594 -2.594 -695 -1427 0.00 -1786 -1786 -2122 -2481
8-11 0.000 -2.105 -2.105 -564 -1158 0.00 -1448 -1448 -1722 -2012
2-3 0.000 0.000 0.000 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00
4-5 +0.875 0.000 +0.875 +235 +481 +361 0.00 +361 +716 +596
MONTANŢI 6-7 +1.750 +1.750 +3.500 +938 +1925 +723 +1204 +1927 +2863 +2863
8-9 0.000 +0.875 +0.875 +235 +481 0.00 +602 +602 +716 +837
10-11 0.000 0.000 0.000 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00
4.2.4.2. Talpa superioară
Element compus, realizat din două elemente identice, care au între ele o furură continuă care nu pătrunde în nod
(fig. 4.6).
Verificarea se face astfel:
- compresiune excentrică în raport cu axa x-x;
- compresiune cu flambaj în raport cu axa y-y pentru solicitarea maximă din panoul II-12 (vezi tabelul 4.2).
În raport cu axa y-y:
- se ţine seama de efectul cedării în timp a solidarizărilor:

- secţiunea 2  (4,8  26) + 4,8  24 cm.
Capacitatea portantă:
Se aleg cuie d = 3,6 mm, L = 180 mm, amplasate pe două rânduri la distanţă de 15 cm.
Rezultă:
În raport cu axa x-x:
Verificarea se face conform relaţiei:
în care:
Încărcarea din greutatea proprie a tălpii superioare:
(fig. 4.6).
Reacţiunea din pană:

Întrucât depăşirea se încadrează în limita de  3%, secţiunea stabilită iniţial în fig. 4.6 rămâne valabilă.
4.2.4.3. Diagonale; Montanţi
- realizate ca bare compuse, cu eclise continue;
- se verifică la compresiune cu flambaj.
Diagonalele 3 - 4 şi 8 - 11.
Se adoptă secţiunea 4,8  10 + 2  (3,8  8) cm (fig. 4.7).
Se aleg cuie  5,6 mm, amplasate pe două rânduri, la 20 cm.

În raport cu axa x-x
Diagonalele 5 - 6 şi 6 - 9.
Se adoptă secţiunea 4,8  18 + 2  (3,8  16) cm.
Verificarea se face cu relaţia: Cef < Cry, în care:
Cef = 2481 daN
Se aleg cuie  5,6 mm, amplasate pe două rânduri, la 20 cm.

În raport cu axa x-x:
Verificarea se face cu relaţia: Cef > Crx, în care:
Montantul 8-9
Tef = 837 daN
Se alege secţiunea 4,8  11 cm având în vedere că aria secţiunii barelor supuse la eforturi de întindere trebuie să
fie min. 50 cm2:
Montantul 6 - 7
Se alege aceeaşi secţiune ca şi la montantul 8-9, care satisface relaţia: T r > Tef
4.2.5. Dimensionarea îmbinărilor la noduri
4.2.5.1. Nodul 1 (12)
Îmbinarea se realizează cu cuie.

Se aleg cuie  8 mm; L = 250 mm, care satisfac condiţiile:
adică
- Stabilirea efortului de calcul al tijelor:
Rezultă:
Determinarea numărului necesar de cuie:
Amplasarea tijelor în îmbinare se realizează prin baterea acestora, cu găurire prealabilă, respectând distanţele
minime prevăzute între tije pentru a se evita despicarea lemnului la execuţia îmbinării şi forfecarea elementelor
de lemn în timpul exploatării construcţiei.
4.2.5.2. Nodul 4
Se aleg cuie  5 mm; L = 150 mm.

4.2.5.3. Îmbinarea de prelungire a tălpii inferioare
Având în vedere că talpa inferioară are lungimea mare, pentru a putea utiliza dulapi de lemn de max. 6 m
lungime, se dispun îmbinări de continuitate a elementelor de talpă inferioară în panourile 4 - 6, respective 6 - 8.
Îmbinarea se realizează cu buloane, prin dispunerea a două eclise cu grosime de 4,8 cm de o parte şi de alta a
elementelor de talpă şi a unei fururi cu grosimea de 4,8 cm între cele două elemente de talpă.
Se aleg buloane cu d = 16 mm.
Stabilirea capacităţii portante a buloanelor:
Distanţe minime între buloane:
Rezultă că înălţimea tălpii inferioare trebuie să fie de min. 16 cm.
Verificarea tălpii inferioare în zona slăbită:
În planşa V.8 şi planşa V.9 se prezintă schema, elevaţia şi detaliile caracteristice de noduri pentru ferma cu
consum redus de metal calculată.
4.3. Ferme cu consum mediu de oţel
Fermele cu consum mediu de otel sunt realizate din lemn masiv (rotund sau ecarisat), cu îmbinări păsuite
(chertări), care pot transmite numai eforturi de compresiune. Din această cauză, zăbrelele tensionate se execută
metalice, din oţel beton, preferându-se pentru uşurinţa prinderii schemele cu montanţii întinşi.
Capacitatea portantă a îmbinărilor cu chertare fiind destul de mare, aceste tipuri de ferme sunt raţionale pentru
deschideri de 1,00 … 20,0 m în cazul celor triunghiulare, respective 10,0 … 25,0 m la cele dreptunghiulare sau
trapezoidale.
Utilizarea îmbinărilor prin chertări frontale ce transmit numai eforturi de compresiune necesită scheme care să
asigure pentru toate combinaţiile de încărcări numai eforturi de compresiune în diagonale; pentru fermele
triunghiulare, diagonalele descendente sunt întotdeauna comprimate.
Exemplu de calcul
Se proiectează ferma de acoperiş a unei construcţii având următoarele date de temă (fig. 4.8).
Deschiderea fermei l = 15,00 m, înălţime h = 3,50 m, traveea = 3,00 m.
Schema geometrică a fermei este prezentată în planşa 3.2. Celelalte date de temă sunt similare fermei cu
consum redus de oţel (vezi pct. 2 + 9, paragraful 3.2.1.).
Încărcările permanente date de elementele de închidere ale acoperişului sunt stabilite în tabelul 4.3, în daN.m 2
suprafaţă înclinată.
Tabelul 4.3.
Încărcare
Încărcare de
normată
Elementul (daN/m2)
crt. încărcărilor suprafaţă
suprafaţă
înclinată
înclinată
1. Învelitoare din azbociment ondulat cu 20,00 1,3 26,00

ondule mari
2. Termoizolaţie din plăci de polistiren 1,20 1,3 1,56

0,16  20
3. Strat suport din PFL dur 0,006  800 4,80 1,3 6,24
4. Şipci 2 0,038 0,038 6,00 /1,25 1,39 1,1 1,53
5. Pane 0,12 0,19 6,00/ 1,25 10,94 1,1 12,04
6. Contravântuiri 0,01 6,00 6,00 1,3 7,80

Total (daN/m2) 44,33 --- 55,17
Observaţii:
- se apreciază dimensiunile panei la 12 x 19 cm;
consum de aproximativ 1 cm grosime / 1 m2 de acoperiş.
Încărcarea permanentă de calcul dată de elementele de închidere la acoperiş, stabilită pe m 2 de suprafaţă

orizontală este:
- încărcare normată din greutatea proprie a fermei:
- încărcare de calcul din greutatea proprie a fermei:
Încărcarea permanentă de calcul pe m de fermă are valoarea:
Încărcarea din zăpadă cu valoarea de calcul este similară cu cea de la ferma de consum redus de oţel:
- coeficientul parţial de siguranţă are valoarea:
pentru starea limită ultimă şi gruparea fundamentală
Încărcarea din vânt se stabileşte conform STAS 10101/20-90
, cu:
Pentru şi  = 250, rezultă:
(fig. 4. 9,a).
Din suprapunerea cu efectul acţiunii interioare a vântului (fig. 3. 9, b) rezultă schema de încărcare cu vânt din
figura 4. 9, c.
Se observă că din sumarea acţiunii vântului pe cei doi versanţi ai acoperişului rezultă un efect de încărcare a
construcţiei redus, care se neglijează, dat fiind faptul că în gruparea de încărcări cu acţiunea simultană a vântului
şi a zăpezii, aceste încărcări se multiplică cu coeficientul de grupare ng = 0,9.
Ipotezele de calcul care se iau în consideraţie la proiectarea fermei de acoperiş sunt aceleaşi ca şi în cazul
fermei de consum redus de oţel (vezi paragraful 4.2.2.).
Cu valorile reale ale încărcărilor permanente şi din zăpadă, folosind valorile eforturilor din barele fermei stabilite
pentru o încărcare unitară (vezi planşa 4.5) s-au determinat în tabelul 4.4 valorile reale ale eforturilor în barele
fermei, precum şi eforturile maxime care rezultă din cele două ipoteze de încărcare a fermei.
Schema statică de calcul a panelor este grinda simplu rezemată, încărcată cu sarcină uniform distribuită din
greutatea elementelor de acoperiş şî din zăpadă – ipoteza 1 – sau cu sarcină uniform distribuită din greutatea
elementelor de acoperiş şi cu încărcătura utilă concentrată – ipoteza 3 (vezi fig. 4. 4)
Ipoteza 1:
- încărcarea din calcul din greutatea elementelor de acoperiş:
- încărcarea de calcul din acţiunea zăpezii:
- încărcarea permanentă totală:
- protecţia încărcării pe axele principale de inerţie ale panei:
- momentele efective pe pană (ip. 1)
Ipoteza 0:
- încărcarea de calcul din greutatea elementelor de acoperiş:

- încărcarea utilă:
- protecţia încărcărilor pe axele principale de inerţie ale panei:
Tabelul 4.4.
IPOTEZE DE
EFORTURI UNITARE EFORTURI REALE
CALCUL
IPUL BAREI BARA
I II
1-3 -10.352 -4.437 -14.789 -3121 -8267 -4337 -3097 -7434 -11388 -10555
3-5 -7.394 -4.437 -11.831 -2497 -6613 -3098 -3097 -6195 -9110 -8692
5-7 -4.437 -4.437 -8.874 -1873 -4961 -1859 -3097 -4956 -6834 -6829
TALPĂ
UPERIOARĂ
7-9 -4.437 -4.437 -8.874 -1873 -4961 -1859 -3097 -4956 -6834 -6829
9-11 -4.437 -7.394 -11.831 -2497 -6613 -1859 -5161 -7020 -9110 -9517
11-12 -4.437 -10.352 -14.789 -3121 -8267 -1859 -7226 -9085 -11388 -12206
1-2 +9.382 +4.021 +13.403 +2829 +7492 +3931 +2807 +6738 +10321 +9567
2-4 +9.382 +4.021 +13.403 +2829 +7492 +3931 +2807 +6738 +10321 +9567
4-6 +6.701 +4.021 +10.722 +2263 +5994 +2807 +2807 +5614 +8257 +7877
TALPĂ
NFERIOARĂ
6-8 +4.021 +6.701 +10.722 +2263 +5994 +1685 +4677 +6362 +8257 +8625
8-10 +4.021 +9.382 +13.408 +2829 +7492 +1685 +6549 +8234 +10321 +11063
10-12 +4.021 +9.382 +13.403 +2829 +7492 +1685 +6549 +8234 +10321 +11063
3-4 -2.958 0.000 -2.958 -624 -1654 -1239 0.00 -1239 -2278 -1863
5-6 -3.665 0.000 -3.665 -774 -2049 -1536 0.00 -1536 -2829 -2310
DIAGONALE
6-9 0.000 -3.665 -3.665 -774 -2049 0.00 -2558 -2558 -2823 -3332
8-11 0.000 -2.958 -2.958 -624 -1654 0.00 -2065 -2065 -2218 -2689
2-3 0.000 0.000 0.000 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00
4-5 +1.250 0.000 +1.250 +264 +699 +524 0.00 +524 +963 +788
MONTANŢI 6-7 +2.500 +2.500 +2.500 +1055 +2795 +1048 +1745 +2793 +3850 +3848
8-9 0.000 +1.250 +1.250 +264 +699 0.00 +873 +873 +963 +1137
10-11 0.000 0.000 0.000 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00 0.00
- momentele efective pe pană:
Momentele maxime corespund ipotezei 1.
Calculul momentelor capabile:
Se alege o pană cu dimensiunile 12  19 cm.
în care:
cu:
(clasa II calitate)
mTÎ = 0,9 (lemn ignifugat); mL = 1,0

- verificarea panei:
- verificarea la săgeată:
fmax = f1 + f2 + fc - fc
fi = 0 (pană realizată dintr-un element, fără îmbinări)
fc = 0 (la pane nu se realizează contrasăgeata)
f1 = f1inst (1 + Kdef)
f2 = f2inst (1 + Kdef)
Săgeţile se stabilesc pe baza încărcărilor normate.
- încărcarea normată din greutatea elementelor de acoperiş:
- încărcarea normată din acţiunea zăpezii:
- încărcarea utilă
Ipoteza 1:
Rezultă: -fmax < fadm
Ipoteza 2:
f1x = 0,12 cm
f1y - 0,14 cm
kdef = 0,0 pentru încărcarea utilă concentrată, care se consideră ca o încărcare de scurtă durată.
Rezultă:
4.3.4.1. Talpa interioară
- Efortul maxim este în panoul (10-12), Nt = 11063 daN
- Se propune secţiunea 15  10 cm
- Capacitatea portantă la întindere, se stabileşte cu relaţia:

În care:
cu:
(clasa I calitate)
Rezultă:
mTt = 0,90 (lemn ignifugat)
Este un element cu secţiune simplă supus la compresiune cu flambaj în raport cu axa y-y şi la compresiune
excentrică în raport cu axa x-x (fig. 4.10).
Se alege o bară cu dimensiunile 15  30 cm, cu Anet = 285 cm2.
Mx se determină conform fig. 4.10, considerând situaţia defavorabilă când pana este amplasată la mijlocul
deschiderii.
Capacitatea portantă a barei în raport cu axa x-x se determină cu relaţia:

în care:
(lemn clasa II de calitate)
cu: Mef = 888,56 daN/m
Cef = 12206 daN
Rezultă:
Observaţii:
- se menţionează că pentru secţiunea 15  25 a tălpii superioare, relaţia de verificare a capacităţii portante nu

este satisfăcută
- se observă că din acţiunea momentului încovoietor apar eforturi unitare care depăşesc 50% din capacitatea
portantă a barei; se recomandă ca, ori de câte ori este posibil, panele să fie amplasate în noduri, astfel încât
talpa superioară a fermei să fie solicitată numai la compresiune centrică
Capacitatea portantă a barei în raport cu axa y-y se determină cu relaţia:

Rezultă: Cry > Cef
4.3.4.3. Diagonalele
- Secţiune simplă
- Secţiune minimă 75 x 15 cm (fig. 4.11)
- Se verifică la compresiune cu flambaj
Observaţie:
Toate barele din lemn ale fermei trebuie să aibă aceeaşi lăţime pentru a se putea realiza îmbinările prin chertare
la noduri.
Diagonalele 3 - 4 şi 6 - 9
Cef = 3332 daN
Lf = 3,42 m
Se alege secţiunea 10  15 cm:
Diagonalele 5 - 6 şi 8 - 11
Cef = 3332 daN
Lf = 3,42 m
Se alege secţiunea 10  15 cm
4.3.4.4. Montanţii
Secţiune din oţel – beton OB 37
Secţiune minimă  12
Se verifică la tensiune
Verificarea capacităţii portante se face cu relaţia:
în care:
Anet = aria netă a tirantului, luându-se în consideraţie slăbirile din zona filetată
Anet = Abrut / 1,25
Montanţii 2-3 şi 10-11
Tef = 0,0; dm = 12 mm
Montanţii 4-5 şi 8-9
Montant 6-7
4.3.5. Dimensionarea îmbinărilor la noduri

Nodul de reazem se proiectează cu îmbinare frontală cu prag dublu (fig. 4.12). Centrarea nodului se face după
axa netă a tălpii inferioare.
4.3.5.1. Verificarea nodului din condiţia de strivire
Prin încercări succesive, se determină, prin verificarea capacităţii portante a nodului la strivire, mărimile pragului
de chertare, care au rezultat: hc1 = 4 cm ; hc2 = 6 cm.
În aceste condiţii, pentru a respecta condiţia hc2 < hinf/3, talpa are înălţimea minimă constructivă de 19 cm.
Capacitatea portantă a nodului la strivire se stabileşte cu relaţia:
în care:
, cu:
Rezultă:
în limita abaterii de max. 3%.
4.3.5.2. Verificarea nodului din condiţia de forfecare
Stabilirea capacităţii portante a nodului de reazem la forfecare se face cu relaţiile:
- pentru pragul 1:
- pentru pragul 2:
, în care:
Rezultă:
În planşa 4.10 şi planşa 4.11 sunt prezentate: schema şi elevaţia fermei, precum şi detaliile pentru nodurile
caracteristice.
4.4. Ferme cu consum mare de oţel
Fermele cu consum mare de oţel sunt ferme mixte alcătuite din lemn şi metal, folosind optim proprietăţile fiecărui
material: sunt astfel alcătuite încât toate elementele comprimate (talpa superioară şi zăbrelele comprimate) sunt
din lemn şi toate elementele întinse (talpa inferioară şi zăbrelele tensionate) sunt din oţel.
Prinderea zăbrelelor de tălpi se realizează cu elemente metalice care au capacităţi portante mari. În aceste
condiţii, fermele cu consum mare de hotel pot acoperi deschideri mari ( l ≤ 40,0 m), cu panouri mari (3,0 … 6,0
m), ceea ce conduce la un număr redus de noduri şi simplifică execuţia. Ca şi la fermele cu consum mediu de
oţel, piesele tensionate permit reglarea în timpul exploatării, deci redresarea deformaţiilor. Toate detaliile de
noduri se pot executa în ateliere, asamblarea pe şantier realizându-se uşor, ceea ce reprezintă un grad de
industrializare ridicat. Elementele de lemn folosite la realizarea barelor comprimate pot fi cu secţiuni simple din
lemn masiv rotund, cioplitură sau ecarisat sau cu secţiuni compuse din lemn lamelat încleiat (eventual secţiuni
compuse îmbinate cu plăcuţe metalice flexibile).
Fermele cu consum mare de oţel sunt tipul cel mai raţional de grinzi cu zăbrele, realizate din lemn, având o
siguranţă mare în exploatare, fiind economice şi prezentând posibilităţi de industrializare a execuţiei.
Având în vedere aportul important al acţiunii momentului încovoietor asupra mărimii eforturilor unitare la talpa
superioară a fermei, panele s-au dispus la noduri, astfel încât talpa superioară să fie solicitată numai la
compresiune.
Se proiectează ferma de acoperiş a unei construcţii având următoarele date de temă (fig. 4. 13):
1. Deschiderea fermei l = 18,00 m, înălţimea h = 4,0 m, traveea t = 3,00 m. Schema geometrică a fermei este
prezentată în planşa 4.3.
Celelalte date de temă sunt similare fermei cu consum redus de oţel (vezi pct. 2 9, paragraf 4.2.1).
Încărcările permanente date de elementele de închidere de acoperiş, stabilite pe m 2 de suprafaţă înclinată sunt
stabilite în tabelul 4. 5.
Tabelul 4.5.
Încărcare
Încărcare de
normată
Elementul (daN/m2)
crt. încărcărilor n suprafaţă
suprafaţă
înclinată
înclinată
1. Învelitoare din azbociment ondulat cu 20,00 1,3 26,00

ondule mari
2. Termoizolaţie din plăci de polistiren 10,00 1,3 13,00

0,10  100
3. Strat suport din PFL dur 0,008  800 6,40 1,3 8,32
4. Şipci 2 0,038 0,038 6,00 /1,35 1,30 1,1 1,43
5. Pane + căpriori 12,67 1,1 13,93
6. Contravântuiri 0,01 6,00 6,00 1,3 7,80
Total (daN/m2) 56,37 --- 70,48
Observaţii:
- se apreciază dimensiunile panei la 15  19 cm;

consum de aproximativ 1 cm grosime/ 1 m2 de acoperiş.
Încărcarea permanentă de calcul din elementele de închidere la acoperiş, stabilită pe m 2 de suprafaţă orizontală
este:
- încărcarea normată din greutatea proprie a fermei:
încărcare de calcul din greutatea proprie a fermei:
Încărcarea permanentă de calcul pe m de fermă are valoarea:
Încărcarea din zăpadă, cu valoarea de calcul este similară cu cea de la ferma de consum redus de metal:
Încărcarea din vânt se stabileşte conform STAS 10101/20-90
, cu:
Pentru şi  = 240, din tabelul 3 (STAS 10101/20-90), rezultă:
(fig. 4. 14,a).
Din suprapunerea cu efectul acţiunii interioare a vântului (fig. 4.14, b) rezultă schema de încărcare cu vânt din fig.
4.14, c.
Tabelul 4.6.
IPOTEZE DE
IPUL BAREI BARA EFORTURI UNITARE EFORTURI REALE
CALCUL
I II
0-1 -11.068 -5.477 -16.545 -4616 -9249 -4637 -3823 -8460 -13865 -13076
1-3 -9.238 -5.477 -14.715 -4105 -8226 -3871 -3823 -7694 -12331 -11799
TALPĂ
UPERIOARĂ
3-5 -5.477 -9.238 -14.715 -4105 -8226 -2295 -6448 -8743 -12331 -12848
5-6 -5.477 -11.068 -16.545 -4616 -9249 -2295 -7725 -10020 -13865 -14636
0-2 +10.112 +5.041 +15.153 +4228 +8471 +4237 +3519 +7756 +12699 +11984
TALPĂ
2-4 +5.041 +5.041 +10.082 +2813 +5636 +2112 +3519 +5631 +8449 +8444
NFERIOARĂ
4-6 +5.041 +10.112 +15.153 +4228 +8471 +2112 +7058 +9170 +12699 +13398
1-2 -4.111 0.000 -4.111 -1147 -2298 -1723 0.00 -1723 -3445 -2870
2-3 +5.066 0.000 +5.066 +1413 +2832 +2123 0.00 +2123 +4245 +3536
DIAGONALE
3-4 0.000 +5.066 +5.066 +1413 +2832 0.00 +3536 +3536 +4245 +4949
4-6 0.000 -4.111 -4.111 -1147 -2298 0.00 -2869 -2869 -3445 -4016
Pentru calculul panelor, în paragraful 3.3.3 s-a prezentat un exemplu de calcul.
Este un element cu secţiune simplă spus la compresiune cu flambaj;
Se verifică în raport cu axa y-y (fig. 4. 15) cu relaţia:
Cry > Nc
în care:
Nc = 14636 daN;
Se allege o secţiune de 15  30 cm
4.4.4.2. Diagonalele
Diagonala 1 - 2 (4 - 5)
- secţiune simplă 15  15 cm
- se verifică la flambaj cu relaţia: Cry > Nc
în care:
Nc = 4016 daN;
Diagonala 2-3 (3-4)
- secţiune din oţel – beton  20 mm
Nt = 4949 daN;
4.4.4.3. Talpa inferioară
- secţiune din oţel – beton
- se verifică cu relaţia: Tr > Nt, în care:
Nt = 13398 daN – panoul 4-6
Nt = 8449 daN – panoul 2-4
- pentru panourile 0-2; 4-6; se alege 2  25

Pentru panoul 2-4 se alege 2  18
4.4.5. Dimensiunea îmbinărilor la noduri
Nodul 0:
Transmiterea efortului de compresiune de la talpa superioară se realizează prin intermediul unui profil metalic
[ de care se fixează talpa inferioară alcătuită din 2  25.
Calculul la strivire pe suprafaţa I-I.
Se alege înălţimea suprafeţei de strivire hs = 18 cm.
As = 15 x 18 = 270 cm2
mTs = 0,9
Verificarea profilului [
Profilul metalic [ lucrează la încovoiere în raport cu axa y-y reazemele fiind realizate din tiranţii care alcătuiesc
talpa inferioară (fig. 4. 17).
l = 19 cm; a = 15 cm
Se alege un profil [ 16 cu
Nodul 1:
Efortul de compresiune din diagonala 1-2 se transmite la talpa superioară prin apariţia unui efort de strivire pe
suprafaţa de contact, care este păsuită.
Verificarea suprafeţei de strivire, perpendicular pe fibre, se face cu relaţia : , în care:
Nc = 4016 daN
(vezi planşa 4.12).
4.5. Rezolvarea acoperişului
Şarpanta de acoperiş la structurile de rezistenţă prezentate, alcătuită din ferme şi pane este un sistem
defavorabil. Pentru asigurarea stabilităţii şi rigidităţii acestuia, cât şi a construcţiei în ansamblu, se prevedere un
complex de contravântuiri care, în raport cu modul lor de dispunere pot fi orizontale (transversale şi longitudinale)
şi verticale.
Contravântuirile preiau încărcările orizontale din acţiunea vântului sau seismului şi le transmit structuri de
rezistenţă verticală a clădir2.
Contravântuirile orizontale transversale se prevăd în traveele finale ale halelor, la rosturi, precum şi intermediar,
la distanţe maxime de 40 60 m. aceste tipuri de contravântuiri se dispun în mod obişnuit la nivelul tălpilor
superioare ale fermelor, care îndeplinesc şi rolul de tălpi ale contravântuir2.
Panele alcătuiesc montanţii, iar diagonalele se realizează în mod obişnuit din bare de oţel beton  12 mm,
dispuse în sistem încrucişat şi prevăzute cu manşoane de strângere.
Contravântuirile orizontale transversale se dispun în zone panourilor extreme ale fermelor, tot la talpa superioară,
asigurând legătura între contravântuirile orizontale transversale. La aceste tipuri de contravântuiri, panele
alcătuiesc tălpile, montanţii sunt constituiţi din tălpile superioare ale fermelor, iar diagonalele se realizează similar
contravântuirilor orizontale, transversale.
Sistemul de contravântuire orizontale transversale şi longitudinale asigură stabilitatea generală a şarpantei

acoperişului.
Planşa 4.1 - ELEMENTE GEOMETRICE FERME DE LEMN

Planşa 4.4 - EFORTURI ÎN BARELE FERMEI LA ÎNCĂRCĂRI UNITARE, LUNGIME( L = 9,00 m şi L = 10,50
m)
m)
m)
m)
Planşa 4.8 - ELEVAŢIE FERMĂ
Planşa 4.9 - ELEVAŢIE FERMĂ - DETALII NODURI
Planşa 4.10 - SCHEMĂ FERMĂ ELEVAŢIE FERMĂ
Planşa 4.11 - SCHEMĂ FERMĂ ELEVAŢIE FERMĂ - DETALII NODURI
Planşa 4.12 - SCHEMĂ FERMĂ
Planşa 4.13 - PLAN ACOPERIŞ
[top]
5. PLANŞEE CU GRINZI DIN LEMN
5.1. Domeniul de utilizare
Datorită faptului că lemnul este un material care poate fi valorificat superior prin prelucrare industrială şi are, ca
material de construcţie, o rezistenţă scăzută la foc, planşeele cu grinzi din lemn se folosesc pentru:
- clădiri cu regim redus de înălţime;
- clădiri în mediul rural, unde lemnul este material local de construcţie.
5. 2. Alcătuire constructivă
Subansamblul de planşeu este alcătuit principal din două serii de elemente:
1. elemente principale – grinzi de planşeu, amplasate la 0,70 + 6,00 m interax şi realizate din:
- lemn rotund tivit pe 2 feţe;
- cioplitură;
- lemn ecarisat (dulapi sau grinzi).
Grinzile se dispun, in funcţie de distanţa dintre reazeme:
- după o singură direcţie, paralel cu latura scurtă a încăperii şi rezemând pe zidurile longitudinale ale acesteia.
Pentru deschideri mici, de 1,0  2,0 m şi încărcări reduse se folosesc ca elemente portante dulapi de lemn
aşezaţi alăturat pe lat, fără elemente de umplutură;
- după două direcţii, cu grinzi principale aşezate la interax de 3,0 – 6,0 m, paralel cu deschiderea mică, pe care
reazemă grinzile secundare (fig. 5.1).
Grinzile planşeului dispuse pe o singură direcţie şi grinzile secundare la planşee cu grinzi distribuite după două
direcţii se aşează la distanţe de 0,70  1,20 m, în funcţie de mărimea deschiderilor şi încărcărilor utile.
La alcătuirea planşeului se asigură un spaţiu de 5  10 cm de la faţa laterală a grinzilor de margine până la faţa
peretelui paralel cu grinzile, spaţiu necesar pentru ferirea grinzilor de umezeală şi pentru a sigura prinderea, fără
ieşire în consolă a elementelor pardoselii şi tavanului.
Rezemarea grinzilor se realizează pe minimum de 15  20 cm, în lăcaşuri prevăzute în pereţi.
Grinzile se pot alcătui cu secţiune simplă sau compusă prin dispunerea elementelor alăturate pe verticală sau
orizontală (fig. 5.2).
2. Elemente secundare (de umplutură), care asigură:
- rezistenţa planşeului între grinzi;
- protecţia fonică (în cazul planşeelor intermediare);
- protecţia termică (la planşee spre spaţii cu temperaturi reduse – poduri, pivniţe).
Se pot alcătui astfel (fig. 5.3, fig. 5.4):
- podină simplă rigidizată de grinzi;
- astereală de tavan şi podină de pardoseală cu termoizolaţie uşoară între grinzi.
5.3. Calculul elementelor de planşeu
5.3.1. Încărcări
Încărcările şi grupările de încărcări se iau în calcul cf. STAS 10101/1-78; STAS 10101/2-75; STAS 10101/OA-77.
Se subliniază obligativitatea dimensionării şi verificării elementelor de planşeu la gruparea de încărcări care

cuprinde sarcini concentrate.
5.3.2. Scheme statice
În proiectarea curentă, elementele de planşeu se consideră simplu rezemate.
În cazul grinzilor compuse, realizate din dulapi (fig. 5.2, a), grinzile se consideră continue.
5.4. Exemplu pentru calculul unui planşeu cu grinzi din lemn
Planşeul care se proiectează reazemă pe ziduri portante şi are dimensiunile de 4,05  5,50 m.
Alcătuirea constructivă se realizează prin distribuţia grinzilor pe o direcţie – pe latura scurtă – la interax de 0,1 m,
aparente.
Pe aceste grinzi reazemă podina de pardoseală din scândură (vezi fig. 5. 3, a).
- elementele planşeului se impregnează superficial şi se ignifughează;
- pentru realizarea elementelor structurale se foloseşte lemn de molid sau brad, având:
 clasa II de calitate;
 clasa I de exploatare din punct de vedere al condiţiilor de umiditate.
5.4.2.1. Încărcări permanente şi variabile sunt date de elementele componente ale planşeului şi sunt stabilite în
tabelul V.1, în daN/m2.
Tabelul 5.1.
Încărcări permanente şi variabile
Încărcări
Nr. Coeficient Încărcări de
Element normate
crt. încărcare calcul daN/m2
daN/m2
1. Podina de pardoseală scândură 2,6 cm 15,6 1,1 17,16

(2,8 0,2 cm) 0,026 600
2. Termoizolaţie 0,022 600 8 1,3 10,40
3. Podina de tavan 0,022 600 13,2 1,1 14,52
4. Şipci 2 (0,038 0,038 600/1,00) 1,73 1,1 1,90
5. Sarcina utilă 150 1,4 210
TOTAL 254
5.4.3. Dimensionarea elementelor de planşeu
5.4.3.1. Podina de pardoseală
Ipoteza I sarcini uniform distribuite:
Sarcina de calcul:
Se aleg scânduri de podină de 2,8 cm grosime.
Eforturi în scândura de podină:
Ipoteza II sarcina utilă concentrată:
Eforturi în scândura de podină:

a). Verificare rezistenţă:
cu:
Rezultă:
b) Verificare săgeată
Datorită faptului că secţiunea aleasă mai sus nu corespunde condiţiilor de limitare a săgeţii, se alege secţiunea
de 3,4 cm grosime (grosime efectivă de 3,2 cm rezultantă prin rindeluire).
Ipoteza I:
f maxl = f1 + f2
Ipoteza II:
f maxl = f1 + f2
5.4.3.2. Grinzi de planşeu
Deschidere aferentă: La = 1,0 m
Deschidere de calcul:
Ipoteza I:
Sarcina de calcul:
Greutate proprie 12  19 cm
Total
Eforturi în grindă:
Ipoteza II:
Sarcina de calcul:
Greutate proprie:
Total:
Sarcina utilă:
Eforturi în grindă:
a) Verificare rezistenţă:
Rezultă:
b) Verificare săgeată:
Ipoteza I:
Ipoteza II:
[top]
Anexa 6
SINTEZA STRUCTURII DE REZISTENŢǍ DIN LEMN
6.1. Structuri de rezistenţă tip pantă
Soluţiile de acoperişuri cu structura de rezistenţă tip şarpantă sunt utilizate în mod curent la clădirile de locuit.
Cu elementele de şarpantă se pot proiecta acoperişurile clădirilor de locuit cu structură din zidărie portantă,
diafragme de beton armat sau cadre.
Alegerea soluţiei de şarpantă trebuie să ţină seama de următorii parametrii:
- tipul de învelitoare;
- forma în plan a clădirii;
- poziţia elementelor structurale portante;
- funcţiunile şi amenajările podului;
- aspectul plastic – arhitectural.
Influenţa acestor parametri este detaliată în planşa 1
Se subliniază faptul că poziţia elementelor portante ale clădirii condiţionează alegerea şarpantei, întrucât pe
acestea reazemă elementele verticale ale şarpantei.
6.1.1. Şarpante pe scaune
Având în vedere cele de mai sus, se pot prevedea şarpante pe scaune cu reazem pe ziduri transversale sau
şarpante pe ziduri longitudinale (pl. 2, 3 şi 4).
La aceste şarpante, în cazurile în care popii nu pot fi pozaţi în axele zidurilor portante, se admit devieri
diferenţiate la structuri cu zidărie portantă, respectiv cu diafragme de beton.
Contravântuirea acestor şarpante se asigură pe direcţia transversală prin prinderea cu cleşti a popilor şi a
căpriorilor, iar pe direcţia longitudinală prin contrafişele panelor.
6.1.2. Şarpante din ferme de lemn
La clădirile cu structura în cadre, soluţia de şarpantă este cea alcătuită din ferme de lemn.
Fermele de acoperiş se realizează ţinând seama de următoarele criterii:
- forma constructivă (vezi pl. 6 grinzi cu zăbrele);

- mod de alcătuire şi principii constructive;
- poziţia în structura construcţiei.
După modul de alcătuire şi principiile constructive, fermele se realizează astfel:
- ferme din lemn rotund sau cioplit (ferme dulghereşti);
- ferme din lemn ecarisat bătut în cuie şi şuruburi;
- ferme din lemn în combinaţie cu metal (ferme inginereşti);
Împărţirea fermelor în panouri se face, în general, prin împărţirea tălpii inferioare în intervale egale între ele.
În toate cazurile de şarpante, distanţele dintre pane se determină prin optimizarea deschiderii căpriorilor, ţinând
seama de încărcările de calcul şi de secţiunile posibil de realizat din materialul lemnos disponibil.
În ceea ce priveşte aspectul plastic – arhitectural, se recomandă utilizarea şarpantelor în două sau patru ape,
combinate cu polate sau timpane care să micşoreze, pe cât posibil, numărul doliilor şi intersecţiilor (vezi pl. 5).
6. 2. Sisteme constructive în arce şi cadre
Sistemele constructive cu structura în cadre şi arce sunt utilizate în mod curent în construcţiile industriale şi social
– culturale.
Cadrele (arcele) se pot realiza cu două sau trei articulaţii, cu sau fără tirant şi în sistem de cadre cu zăbrele; sunt
folosite pentru construcţiile parter.
Riglele cadrelor sunt drepte – cu una sau două pante – frânte şi curbe – sub formă de arc. Sunt realizate din
elemente cu inima plină sau cu zăbrele.
Domeniul uzual al acestui sistem este de 8 12 m în cazul riglei cu secţiune plină şi 9 15 m în cazul riglei cu
zăbrele, pentru o înălţime a stâlpilor la 6,50 m.
Deschiderile ajung până la 30 m în cazul elementelor cu inima plină, din lemn încleiat.
În cazul cadrelor descrise mai sus, rezultă solicitări apreciate în zăbrele, ceea ce face ca structurile de construcţii
de tip cadru să fie mai puţin convenabile în comparaţie cu cele tip arce.
6.3. Structuri de rezistenţă de tip reţele plane de grinzi
Soluţiile de acoperişuri cu structura de rezistenţă de tip reţele plane de grinzi sunt utilizate în mod curent la
clădirile social – culturale şi industriale.
Reţelele plane se pot alcătui din grinzi drepte orientate pe două direcţii rectangulare sau concurente sub unghiuri
cuprinse între 600 – 700.
În acest fel, structura de rezistenţă a acoperişului se realizează din:
- grinzi principale şi grinzi secundare
- grinzi pe două direcţii, cu aceeaşi pondere de rezistenţă (dispărând noţiunea de grinzi principale şi secundare).
Acestea se realizează cu secţiuni:
- simple (dreptunghiulare), din lemn ecarisat sau lamelat încleiat;
- cu zăbrele (simple sau compuse) din lemn sau lamelat încleiat, plane sau spaţiale.
Distanţa dintre noduri variază între 60 50 cm.
Reţelele plane realizate din grinzi cu secţiune simplă din lemn ecarisat pot realiza o reţea spaţială (planşa 7).
Caracteristica acestor secţiuni constă în posibilitatea de a se folosi material lemnos sub forma de scurtături, bile,
manele (lungimi 1,50 2,50 m), precum şi necesitatea alcătuirii speciale a nodurilor prin utilizarea unor piese
metalice speciale.
6.4. Acoperişuri spaţiale
Soluţiile de acoperişuri cu structuri spaţiale sunt utilizate la clădirile social – culturale şi industriale.
Structurile spaţiale ale acoperişurilor extind realizările constructive privind alcătuirea reţelelor plane. În acelaşi
timp, se obţin efecte pozitive privind conformarea structurii şi comportarea generală a construcţiei la încărcările
exterioare.
Folosirea acoperişurilor cu structuri spaţiale este raţională în următoarele cazuri:
1. construcţii cu deschideri mari, când se urmăreşte utilizarea întregului gabarit interior al construcţiei;
2. construcţii cu destinaţii speciale, cu goluri mari în pereţii longitudinali, rezemarea făcându-se pe pereţii frontali;
3. acoperişuri pentru clădiri de formă circulară, pătrată sau poligon regulat, de tipul cupolelor şi bolţilor închise.
În aceste cazuri, forma geometrică (configuraţia) a acoperişului determină două soluţii de structuri spaţiale:
- bolţi;
- cupole.
După modul de alcătuire constructivă, bolţile şi cupolele se pot realiza sub formă de:
- bolţi – membrane;
- bolţi lamelare;
- cupole – membrane;
- cupole din elemente plane;
- cupole geodezice.
Recomandările privind condiţiile constructive şi de calcul specifice se vor detalia într-o fază ulterioară.
6.4.1. Bolţile membrane (deschideri 20 40 m)
Se alcătuiesc din mai multe straturi suprapuse, din scânduri sau din scânduri şi produse pe bază de lemn (placaj
de construcţie), îmbinate între ele cu mijloace tradiţionale (cuie) sau moderne (adezivi).
Se realizează cu sau fără nervuri de rigidizare; în cazul deschiderilor mari, bolţile – membrană se realizează cu
nervuri de rigidizare dispuse la 1,50 2,50 m interax.
După forma geometrică a acoperişului, bolţile – membrană sunt:
- cilindrice;
- închise.
6.4.2. Bolţile lamelare (deschideri 12 60 m)
Se alcătuiesc din elemente – lamele care se aşează pe două direcţii ce se intersectează formând două grupe de
curbe elicoidale; lamelele se execută din lemn masiv sau lamelat încleiat.
În secţiune transversală, acoperişurile de acest tip au formă circulară sau ogivală, cu schema statică ce poate fi
aproximativă cu un arc cu două articulaţii, respectiv arc cu trei articulaţii.
După forma geometrică a acoperişului, bolţile lamelare sunt:
- cilindrice (circulare, ogivale);
- închise.
6.4.3. Cupolele – membrane (deschideri 12 40 m)
Se alcătuiesc, în principiu, la fel ca şi bolţile – membrane.
Au forma în mod curent de calotă sferică.
Structura de rezistenţă se realizează prin:
- nervuri meridiane (arce);
- inele de rezemare la partea superioară şi inferioară;
- podina inelară şi oblică.
Rândurile de podină inelare şi încrucişate sunt executate din scânduri fixate între ele sau în cuie.
6.4.4. Cupole din elemente plane (deschideri 8 15 m)
Sunt construcţii realizate din arce cu 3 articulaţii, dispuse radial.
Caracteristicile geometrice ale cupolelor realizate din arce sunt aceleaşi cu ale arcelor cu 3 articulaţii.
Structura de rezistenţă a cupolelor alcătuite din elemente plane este alcătuită din:
- arce cu 3 articulaţii;
- pane inelare din lemn lamelat încleiat;
- elemente de contravântuire din oţel rotund, dispuse în cruce;
- podina radială şi oblică.
6.4.5. Cupole geodezice (deschideri 60 100 m)
Prezintă un caracter modern prin posibilităţile de plastică arhitecturală pe care la prezintă şi prin faptul că
prezintă o rigiditate maximă prin sistemul lor structural spaţial format din bare dispuse pe suprafeţe cu dublă
curbură, care se reazemă spaţial unele pe altele şi lucrează în principal la eforturi axiale.
Cele mai uzuale cupole geodezice sunt cele obţinute prin intersecţia arcelor de cerc după 3 direcţii, sub un unghi
de 600, rezultă că în nodurile curente concură 6 bare, astfel încât apare necesitatea folosirii în îmbinare a unor
dispozitive metalice speciale – plane sau spaţiale.
Un alt tip de cupole geodezice se realizează în inele de diferite diametre, îmbinate între ele prin intermediul unor
elemente dispuse după traiectorii curbilinii, formând în plan triunghi.
6. 5. Structuri de rezistenţă din lemn. Comentarii
Nota preponderentă a alcătuirii sistemelor constructive din lemn este aceea a obţinerii unor performanţe
deosebite în ceea ce priveşte realizarea lor pe cale industrială.
Această industrializare impune soluţii moderne şi corespunzătoare pentru:
- alcătuirea secţiunilor de lemn ale elementelor de construcţii;
- alcătuirea îmbinărilor (nodurilor) dintre piesele de lemn;

- alcătuirea ansamblului soluţiei constructive.
În acelaşi timp se impuse rezolvarea problemelor de calcul privitoare la schemele de calcul şi metodele de calcul
pentru dimensionarea şi verificarea elementelor structurale din lemn.
În acest sens, privind ultimul aspect enunţat , se detaliază în prezentul ghid aspectele constructive şi de calcul
pentru structurile de rezistenţă tip şarpantă (şarpantă pe scaune, şarpantă din ferme de lemn) şi planşeele cu
grinzi din lemn, în conformitate cu forma revizuită a standardului 856-71 de proiectare şi de calcul la stări limită a
structurilor din lemn.
Planşa 6.1 - PARAMETRII DETERMINAŢI LA PROIECTAREA ŞARPANTELOR
Planşa 6.2
Planşa 6.3 - ŞARPANTE LEMN PE ZIDURI TRANSVERSALE
Planşa 6.4 - ŞARPANTE LEMN PE ZIDURI LONGITUDINALE
Planşa 6.5
Planşa 6.6 - CLASIFICARE GRINZI CU ZĂBRELE DUPĂ FORMA CONSTRUCTIVĂ
Planşa 6.7 - FERMA – 60 m DESCHIDERE
[top]
BIBLIOGRAFIE
1. „Specificaţie tehnică pentru proiectarea şi calculul construcţiilor din lemn. Anteproiect”, MLPAT – 1995
2. Badstube, M., Rug, W. – „Cercetări privind dimensionarea după stări limită în pregătirea noii lucrări de
standardizare, pentru construcţii din lemn”, Hotzttechnologic, nr. 6, 1986
3. CAN/CSA 086.1-M.89 – „Engineering Design in Wood (Limit States Design Ontario, Canada, 1991
4. D., Marusceac – „Construcţii moderne din lemn”, 1985
5. I. Curtu, N. Ghelmeziu – „Mecanica lemnului şi materialelor pe baza de lemn”
6. I. Curtu, N. Cotta, A. Şerbu – „Elemente de construcţii şi case prefabricate din lemn”
7. „Holzbauwerke, Berechnung und Ausfuhrung”, 1952 – 1985
8. „Eurocode nr. 5 Design of Timber Strutures”, 1991.
9. H. Gotz – „Construire en bois”, Presses Polytechniques Lausanne, 1988
10. G. Karlsen – „Construcţii de lemn”, vol. 1 şi 2, 1955
11. NF B 52-001-87 – „Regles d’utilization du bois dans les constructions. Regles de calcul”
12. „Uniform Building cod – cap. Wood”, 1991
13. E.Zeller – „Performances des Constructions en bois et maintenance”, „Annales de I’Institut Technique du
Batiment et des Travaux Publics”, 1991
14. „Wood Design Manual”, Canadian Wood Council
15. „Lubbert Information”, nr.4, 1984, nr. 2, 1985

16. „Idem in Holz – Lubbert Holzleimbau”, 1986
17. „Produktinformation Holz. Das sichere Dach”, 1988
18. „Informationsdienst Holz, 1988, 1989, 1990”
[top]

Ghid Pentru Calculul La Stări Limită A Elementelor Structurale Din Lemn Np019-97

Enviado por

Dados do documento

Título original

Direitos autorais

Formatos disponíveis

Compartilhar este documento

Compartilhar ou incorporar documento

Opções de compartilhamento

Você considera este documento útil?

Este conteúdo é inapropriado?

Direitos autorais:

Formatos disponíveis

Ghid Pentru Calculul La Stări Limită A Elementelor Structurale Din Lemn Np019-97

Enviado por

Direitos autorais:

Formatos disponíveis

GHID PENTRU CALCULUL LA STĂRI LIMITĂ A ELEMENTELOR

STRUCTURALE DIN LEMN

Indicativ NP 019 - 1997

- materialul de ajutor necesar aplicării practice a noilor prescripţii;

1.2. Bazele ghidului de proiectare

1.3. Scop şi conţinut

1.4. Domeniu de aplicare

Sunt făcute precizări de calcul şi constructive pentru rezolvarea soluţiilor pentru:

- alcătuirea secţiunilor din lemn ale elementelor de construcţii;

- alcătuirea îmbinărilor (nodurilor) dintre piesele din lemn;

- alcătuirea ansamblului soluţiei constructive.

- specifice cădirilor de locuit;

- structuri de rezistenţă variate funcţie de modul de rezemare (pe scaune, pe ferme)

2. Planşe specifice clădirilor de locuit

2. PREZENTAREA GENERALǍ A NORMEI DE CALCUL LA STǍRI LIMITǍ

2.1. Clase de exploatare a construcţiilor din lemn

2.2. Acţiuni şi grupări de încărcări

Ipoteza I = încărcarea permanentă + încărcare din zăpadă;

2.3. Rezistenţele caracteristice ale mediului natural

Modulul de elasticitate paralel cu

E’’0,05 E’’ G0,05 G

Molid, brad, larice, pin 9.000 11.000

Plop 8.000 10.000 4.000 5.000

Stejar, gorun, cer, salcâm 9.500 11.500

Fag, mesteacăn 12.000 14.300 8.000 10.000

2.4. Rezistenţele de calcul ale lemnului natural

REZISTENŢELE CARACTERISTICE ALE LEMNULUI NATURAL (N/mm2)

1. Încovoiere statistică Răşinoase

2. Întindere în lungul fibrelor Răşinoase 1 1

4. Compr.în plan normal pe direcţia Răşinoase

5. Forfecare în lungul fibrelor Răşinoase

6. Forfecare în plan normal pe direcţia Răşinoase

7. Modul de elasticitate la încovoiere Răşinoase

Valorile coeficienţilor mdi pentru

Încovoiere statică Permanente mdi 0,55 0,60

Lungă durată 0,65 0,70

Scurtă durată 1,00

Permanente mdc 0,80 0,85

Compresiune Lungă durată 0,5 0,90

Scurtă durată 1,00

Tensiune Permanente mdt 0,90 0,95

Scurtă durată 1,00

Modulul de Toate clasele mdE 1,00

- în secţiuni cu slăbiri 1,40

3. Compresiune în lungul fibrelor şi perpendicular pe c 1,25

Forfecare în lungul fibrelor:

5. Forfecare în plan normal pe direcţia fibrelor f 1,10

2.5. Prevederi generale de calcul

2.5.1. Deformaţii admisibile

Valorile deformaţiilor adm.(fs), în funcţie

- cu finisaj di tencuială L/300 L/250

- pene şi căpriori ; L/200 L/150

- pane la dolii L/400 L/300

Rigle şi stâlpi la pereţi:

- cu finisaj din tencuială L/300 L/250

4. Sprosurile ferestrelor L/200

Ferme lemn, gr.cu inima plină:

- cu alte tipuri de îmbinări L/500 L/400

6. Grinzi realizate prin încleiere L/500

Deformaţiile maxime finale din încovoiere se stabilesc cu relaţia:

f1 reprezintă săgeata datorată încărcărilor permanente;

f2 reprezintă săgeata datorată încărcărilor temporare;

fÎ reprezintă săgeata datorată deformaţiilor îmbinărilor;